Pușcalău Daniel 10.02.

2020

E TIMPUL CĂ POSTURILE PRIVATE DE

TELEVIZIUNE SĂ AIBĂ RESPONSABILITĂŢI
EDUCAŢIONALE FAŢĂ DE PUBLIC

Argumentul 1: Este de datoria posturilor private de televiziune să emită

programe cu un caracter educaţional
Codul de reglementare al audiovizualului precizează în Titlul al V-lea
necesitatea asumării unor responsabilităţi culturale, însă nu există nişte
parametri clari în care trebuie să se încadreze posturile de televiziune, ca pentru,
de exemplu, proporţia de producţii româneşti. De asemenea, reclamându-şi titlul
de a 4 a putere în stat, televiziunea privată trebuie să îşi asume şi
responsabilităţile sociale pe care le are în influenţarea publicului, de pe urma
căruia câştigă profitul. Un exemplu relevant este declaraţia presedintelul TF1
care vede în public numai o modalitate de a face profit, din care ar rezulta o
necesitate de responsabilizare a televiziunilor private.
Argumentul 2: Posturile private de televiziune au mijloacele necesare
pentru a implementa un program educaţional
Televiziunea reprezintă cel mai popular mijloc de relaxare pentru
românul de rând, depăşind cu mult internetul, radioul şi desigur, presa şi cărţile.
Dacă media mondială de ore petrecute în faţa televizorului este de 3 ore pe zi,
media românească este de 2 ori mai mare, de 6 ore pe zi, acest lucru datorându-
se probabil conţinutului accesibil şi al preţului redus pentru accesarea unui
astfel tip de divertisment. Aceste date sugerează, deci, că televiziunea ocupă o
proporţie semnificativă din timpul românilor, ceea ce îi oferă şansa de a putea
exercita o influenţă asupra consumatorilor. În plus, studiile privitoare la rating
arată că televiziunile publice sunt mai puţin vizionate decât cele private, TVR
pierzând din popularitate pe an ce trece. Acest lucru înseamnă că, pentru ca o
campanie de educare a publicului să fie mai eficientă decât este deja, este
necesar ca telespectatorilor să le fie oferită un număr mai mare de programe cu
un caracter educaţional decât cel actual, prezent majoritar în grila posturilor de
stat (reţeaua TVR).

Pagina: 1
 Argumentul 3: Există dorinţa din partea publicului
Dacă televiziunile se ghidează într-adevăr după sloganul „oferim publicului
ce vrea”, atunci ar trebui să ofere mai mult conţinut educativ. Un studiu efectuat
pentru CNA relevă faptul că 1 din 2 români simt nevoia unei campanii
educational- culturale sau sanitare, apărută în urma campaniilor „Un stil de viaţă
sănătos”, „Ai grijă de inima ta” sau „Alege viaţa”, astfel că există o cerere din
partea publicului, care se vrea educat. Mai mult, românii acordă mai multă
încredere mass-mediei (dintre care, după cum am menţionat, cea mai populară
este televiziunea) decât guvernanţilor sau agenţilor statului în general, ceea ce
înseamnă că cetăţeanul de rând ar primi mult mai bine o campanie socială
venită din partea televiziunii decât din alte surse. Succesul unei astfel de
campanii depinde în primul rând de credibilitatea pe care o are agentul, dar şi de
atenţia pe care o acordă publicul ţintă informaţiei, maniera de prezentare şi aria
de acoperire, ceea ce ar face campaniile televizate să aibă un impact mai
puternic decât cele clasice. Ipoteza aceasta este confirmată tocmai de faptul că 4
din 5 români contează pe televiziune pentru a acumula noţiuni de cultură
generală.

Pagina: 2