Sunteți pe pagina 1din 10

Bacalaureat

Psihologie 2016
| Model de
subiect
Subiectul I
Scrieţi pe foaia de examen litera corespunzătoare
răspunsului corect, pentru fiecare dintre situaţiile de mai jos.

Este corectă o singură variantă de răspuns.

1. Funcția limbajului care presupune prezentarea de argumente pro


şi contra unei teze, în cadrul unei dezbateri este funcția:

a. cathartică
b. de cunoaștere

c. ludică

d. dialectică

2. Senzaţia este procesul psihic de cunoaştere primară prin care,


în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor, se
semnalizează separat sub forma unor imagini:
a. schematice, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor
b. integrale, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor

c. simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi


fenomenelor

d. semnificative, însuşirile concrete ale obiectelor şi


fenomenelor

3. Imaginea perceptivă este bogată în conținut deoarece:

a. îndeplineşte un rol reglator pentru activitate


b. se realizează concomitent cu celelalte elemente aflate într-
un context spațio-temporal

c. se formează numai în prezenţa obiectului concret


d. cuprinde în ansamblul ei atât însuşirile importante, cât şi
pe cele de detaliu

4. Un arhitect primeşte o comandă pentru proiectarea unui


ansamblu rezidenţial; imaginea mintală a acestui ansamblu de
clădiri pe care arhitectul urmează să îl transpună într-o machetă
face referire la:

a. o imagine senzorială

b. un câmp perceptiv
c. o reprezentare generală

d. o senzaţie vizuală

5. Operaţia gândirii de extindere a însuşirilor unui obiect asupra


unei categorii de obiecte este:

a. generalizarea
b. comparația
c. abstractizarea

d. concretizarea

6. Motivele sunt:
a. idei forţă care acţionează chiar împotriva instinctului de
conservare
b. mobiluri care declanşează, susţin şi orientează acţiunea pe
întreaga durată a desfăşurării ei

c. mobiluri externe ale comportamentului


d. trebuinţe și interese ale individului

7. Reîntâlneşti un fost vecin care de multă vreme s-a mutat


din blocul în care tu locuieşti; îl recunoşti imediat după o
trăsătură pe care o manifesta când vorbea în public;
concluzionezi că personalitatea lui dispune de elemente:
a. pragmatice

b. generale

c. constante

d. secundare

8. Astăzi disconfortul aglomeraţiei din autobuzul cu care mergi


acasă de la şcoală este dublat de canicula unei zilei de vară, ceea ce
îţi sporeşte iritabilitatea; această situaţie generează o trăire
afectivă numită:

a. pasiune

b. emoţie

c. sentiment

d. ton afectiv

9. Forma motivației produsă de stimulările premiale, care se


soldează cu efecte benefice şi contribuie la menţinerea şi
consolidarea statutului socio-profesional este reprezentată de
motivația:

a. pozitivă

b. negativă

c. intrinsecă
d. cognitivă

10. Ca factor al personalităţii, ereditatea determină în mod


hotărâtor:

a. deprinderile
b. temperamentul
c. caracterul

d. aptitudinile

Răspunsuri corecte:

1. d

2. c

3. d

4. c

5. a

6. b

7. c

8. d

9. a

10. b

Subiectul II
Citiți, cu atenție, textul de mai jos:

Concordanţa sau discordanţa dintre aşteptările persoanei şi


împrejurările de viaţă pot determina efecte în plan subiectiv
sub forma unor trăiri afective. Acestea pot deveni ele însele cauze
ale conduitelor persoanei, transformându-se în motive care vor
declanşa acţiuni specifice de reechilibrare.
Pornind de la textul dat, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Precizaţi înţelesul a două dintre procesele psihice la care face


referire textul. 4 puncte
2. Prezentaţi, în aproximativ zece rânduri, o modalitate prin
care limbajul este implicat în desfăşurarea unuia dintre
procesele psihice la care se referă textul dat. 6 puncte
3. Explicaţi modul specific în care interacţionează procesele
psihice identificate în text şi precizate la punctul 1.,
menţionând totodată şi categoria sau sistemul în care se
încadrează fiecare. 10 puncte
4. Construiți un exemplu prin care să evidențiați rolul
afectivității în adaptarea conduitei practice la o situaţie
nouă. 4 puncte
5. Argumentaţi, în aproximativ zece rânduri, faptul că din
punct de vedere al eficienţei reglatorii, motivaţia intrinsecă
este superioară motivației extrinseci. 6 puncte

Răspunsuri corecte:

1. Două dintre procesele psihice la care face referire textul sunt


afectivitatea și motivația. Afectivitatea este procesul psihic reglator,
de stimulare și energizare a comportamentului uman, care reflectă
relațiile dintre subiect și obiect (dintre persoană și ceea ce o
înconjoară, factorii externi), sub formă de trăiri. Motivația este
procesul psihic reglator, de stimulare și energizare a
comportamentului uman, care orientează și dirijează
comportamentul în vederea satisfacerii stărilor de necesitate ale
organismului. Motivele sunt transpuneri în plan subiectiv ale
acestor stări de necesitate.
2. În cazul afectivității, limbajul are pe de o parte rolul de a
determina trăirile afective, iar pe de altă parte acela de a le
exterioriza. Fiind vorba de o relație, dintre un subiect și un obiect,
este nevoie de limbaj pentru ca mesajul să poată fi transmis între
cele două părți. O persoană are anumite trăiri afective în funcție de
ceea ce se întâmplă în jurul ei, de multe ori fiind
vorba de comportamentul altor persoane. Pentru ca acest
comportament să ajungă să o afecteze (pozitiv sau negativ), este
nevoie ca ea să recepteze schimbările printr-o formă de limbaj
(verbal, paraverbal sau nonverbal). Apoi, prin intermediul
limbajului, în oricare variantă a lui, persoana poate să transmită
felul în care a receptat mesajul din exterior. În acest sens, dincolo de
explicarea verbală a trăirilor afective, există expresiile emoționale –
mimică, pantomimică, modificarea vocii etc. De exemplu, în funcție
de trăirile ei afective, o persoană poate să râdă, să plângă, să
zâmbească etc.
3. Textul de mai sus vorbește despre felul în care conduita persoanei
este stimulată de procesele reglatorii și menționează moduri în care
acestea din urmă pot lua naștere. Când întreprinde o anumită
acțiune, persoana îi vizualizează încă din faza inițială scopul, după
cum vizualizează și rezultatele unor anumite părți ale planului (prin
intermediul proceselor cognitive – imaginație, gândire). Realitatea
poate să se suprapună cu produsul inițial al imaginației, și vorbim
atunci de concordanță între așteptări și împrejurări, sau să fie
diferită, caz în care apare o situație de discordanță. Ambele situații
pot genera trăiri afective, reflectând relația dintre imaginea
interioară a persoanei și realitatea exterioară. Concordanța poate să
genereze emoții precum cea de bucurie, dispoziții pozitive etc.
Discordanța poate să genereze ori emoții negative, precum cea de
tristețe, deznădejde (dacă împrejurările sunt neprielnice), ori emoții
pozitive precum cea de entuziasm (dacă împrejurările depășesc
așteptările) sau altele. Aceste trăiri afective se pot transforma în
motive, în sensul în care ajung să determine nevoi. Astfel, motivația
poate să crească sau să scadă. Motivația poate să crească sau să
scadă și ca urmare a unor trăiri pozitive și ca urmare a unor trăiri
negative. De exemplu, entuziasmul poate să crească trebuința de
autorealizare, care va face ca persoana să întreprindă acțiuni de
reechilibrare - în cazul în care împrejurările depășesc așteptările, să
își reformuleze așteptările, simțind că poate realiza mai mult.

4. Unul din principalele roluri ale afectivității este acela de adaptare.


În mod concret, faptul că avem procese afective, înseamnă că nu
suntem imuni la ce se întâmplă în jurul nostru, că avem reacții la
schimbările din mediul înconjurător. Dacă sunt moderate, chiar și
trăirile afective negative ne ajută să ne adaptăm cu succes. De
exemplu, în momentul în care ne angajăm pentru prima dată, tot ce
avem de făcut poate să ni se pară foarte complicat. Atunci poate să
intervină o emoție precum cea a fricii. Ne este frică să nu greșim,
pentru a nu lăsa o impresie proastă. Această frică însă ne motivează
atenția, fapt care facilitează învățarea rapidă. În acest fel, o persoană
care are trăiri afective legate de noua situație, ajunge să se adapteze
mai ușor decât o alta, a cărei emotivitate este redusă. Sigur, frica
poate să facă persoana și să prefere să nu încerce nimic în plus față
de cerințele minime, și nici nu poate să funcționeze singură în mod
eficient. Dar în doze moderate, reușește să crească nivelul atenției.
5. Motivația intrinsecă este mai eficientă decât cea extrinsecă prin
faptul că nu este dependentă de un stimul exterior persoanei (caz în
care, dacă stimulul dispare, dispare și motivația). Motivația
intrinsecă presupune că acțiunea aduce satisfacție prin însăși
îndeplinirea ei. Persoana va întreprinde respectiva activitate chiar și
în ciuda stimulilor externi, nu datorită lor. O va face ușor și cu
plăcere. Acest lucru înseamnă, în sens practic, și că persoana nu se
va simți obosită sau plictisită atât de repede în decursul activității,
pe când în cazul motivației extrinseci, chiar dacă rezultatele sunt
aceleași, va exista o mare nevoie de relaxare după. În plus, în cazul
motivației intrinseci, fiind vorba de trebuințe și nevoi personale,
efortul susținut de a face activitatea în cauză va aduce mult mai
multe beneficii decât concentrarea pe scop. De exemplu, un elev
poate să învețe pentru notă (motivație extrinsecă) și să reușească să
ia nota 10. Dar dacă un alt elev învață pentru că este curios de
materia respectivă (motivație intrinsecă), el se va opri asupra
anumitor aspecte, le va cerceta mai în detaliu și va înțelege lucrurile
respective în ansamblu. Chiar dacă amândoi iau 10, elevul cu
motivație intrinsecă nu va simți în primul rând învățatul ca o
corvoadă și va rămâne cu mai multe cunoștințe în urma desfășurării
activității.

Subiectul III
Răspundeţi fiecăreia dintre următoarele cerinţe:

A. Menţionaţi doi factori care influențează formarea


caracterului. 4 puncte
B. Descrieţi o categorie de atitudini. 6 puncte
C. Evidenţiaţi, în aproximativ o jumătate de pagină, o
corelaţie existentă între caracter şi temperament. 10
puncte

D. Ilustraţi, printr-un exemplu concret, manifestarea


extraversiunii în comportamentul unei persoane. 6 puncte
E. Formulaţi un argument prin care să susțineți afirmaţia
lui Albert Einstein: „Nu încerca să fii un om de succes, ci un om
de valoare.” 4 puncte

Răspunsuri corecte

A. Doi factori care influențează formarea caracterului sunt: educația


primită în cadrul familiei în primii ani de viață și influența
modelelor din anturajul nostru (spre exemplu, un prieten).
B. O categorie de atitudini sunt cele față de propria persoană.
Acestea au în vedere felul în care ne poziționăm față de noi înșine,
de propriul eu. Atitudinile de acest tip pot să varieze de la admirație
puternică (narcisism, egolatrie) la dispreț de sine, și chiar ură.
Ambele extreme sunt nocive, atât în ceea ce privește viața interioară,
cât și cea socială. În ambele situații evoluția personală are de suferit,
fie pentru că persoana în cauză are o părere prea bună despre sine
încât să își observe și corecteze defectele, fie pentru că se simte
neputincioasă în fața lor. Atitudinile negative față de propria
persoană pot duce, în cazuri extreme, chiar și la sinucidere. O
variantă echilibrată și sănătoasă este aceea în care persoana are
încredere în forțele proprii și își evaluează corect aptitudinile și
performanțele, în funcție de situațiile în care se află. Atitudinile față
de propria persoană determină în mare măsură și atitudinile față de
alte persoane, față de muncă și față de societate.
C. Caracterul și temperamentul sunt două laturi diferite ale
personalității umane. Totuși, există relații și interferențe între cele
două, în sensul în care temperamentul determină într-o oarecare
măsură trăsăturile de caracter, iar atitudinile și valorile unei
persoane pot să conducă la decizia de a reprima sau de a accentua
anumite comportamente care îi sunt naturale, prin
temperament. Același tip de educație primită în copilărie poate să
conducă la efecte foarte diferite, chiar opuse. Trăsăturile de caracter
se formează, în principal, prin mecanismele care funcționează cel
mai bine atunci: ale condiționării, autorității, modelului. Dar
aceleași experiențe nu generează aceleași rezultate, rezultatele fiind
mult influențate de temperamentul copilului. Un copil cu un
temperament caracterizat prin afectivitate puternică (coleric sau
melancolic) va putea fi mult mai marcat de o educație nepotrivită
sau abuzivă. Colericul, de exemplu, va avea tendința să se revolte
împotriva familiei, ori dezvoltând atitudini agresive și antisociale
(găsindu-și modele de acest tip în societate) ori, din contră, luând
decizia fermă de a se distanța de modelul negativ al familiei și de a
se comporta la rândul lui diferit. Apoi, indiferent de felul în care se
face educația, un copil cu un temperament mai conformist va avea
tendința să își însușească valorile pe care persoanele cu autoritate i
le transmit, în timp ce dacă are un temperament nonconformist va
încerca să le înlocuiască cu alte valori, ale unor modele mai
îndepărtate.
D. Extraversiunea se poate observa cel mai bine în ușurința cu care
persoana extravertită reușește să comunice cu persoane foarte
diferite și în situații foarte diferite. În plus, socializarea nu obosește
extravertitul, ci, din contră, îl relaxează, fiind foarte natural pentru
el să fie înconjurat de oameni. De exemplu, atunci când o clasă de
elevi merge împreună într-o excursie, extravertitul va ieși foarte
ușor în evidență. În mod normal, el va fi în permanență implicat în
conversații, va participa la toate activitățile, va avea inițiative. Se va
remarca prin energia cu care se distrează. De asemenea, fiind
concentrat pe lumea exterioară și nu pe cea interioară, el nu va
supra-analiza ce face, fiind mai degrabă interesat de moment. Un
introvertit ar putea spune că nu are simțul ridicolului, atunci când,
de exemplu, extravertitul va începe să cânte foarte tare ceva în
autocar, ca să facă lumea să se distreze.
E. Albert Einstein, prin afirmația sa, formulează o opinie cu privire
la prioritățile pe care un om ar trebui să le aibă în cadrul societății. A
fi de succes presupune a reuși să îți atingi scopurile acțiunilor pe
care le întreprinzi și, de obicei, a primi recunoaștere publică pentru
această reușită. A fi un om de valoare presupune atât a avea
trăsături de caracter pozitive, după cum sunt ele valorizate de
societate, cât și a-ți aduce contribuția, în funcție de propriile
atitudini, pentru a realiza ceva de calitate. Cele două atribute ale
unui om nu se exclud în mod necesar. Dar sunt și suficiente situații
în care succesul ar presupune compromisuri în ceea ce privește
moralitatea sau calitatea, sau în care consecvența cu valorile
împiedică succesul. Einstein acordă caracterului și calității o
importanță mai mare decât succesului, pe acesta din urmă văzându-
l ca pe ceva secundar, care poate sau nu să apară, dar care nu
justifică un comportament care să contravină valorilor pozitive. Cel
mai solid argument care să îi susțină opinia este acela al
durabilității. Succesul poate să fie trecător (și de obicei
este astfel dacă persoana în cauză îl clădește prin acțiuni antisociale
sau meschine), în timp ce păstrarea integrității caracterului și
dezvoltarea dezinteresată a aptitudinilor este ceva cu care omul
poate să se mândrească în permanență, care îi aduce liniște
sufletească și care îl face să fie privit ca o persoană de încredere în
societate. Beneficiile în a prioritiza ideea de a fi „de valoare” sunt și
personale și sociale pentru cel care o face.