Sunteți pe pagina 1din 4

Film-Columna(1968)

Columna este un film istoric româno-est german din 1968,regizat de Mircea


Drăgan,după scenariu scris de romancierul Titus Popovici.
Acţiunea filmului Columna se desfăşoară între anii 106 d.Hr. - 114 d.Hr. şi pre-
zintă perioada romanizării Daciei.
Povestea este construită, pe de-o parte în jurul conflictului dintre romanul Tibe-
rius (Richard Johnson) şi Decebal (Amza Pellea), Gerula (Ilarion Ciobanu), şi pe
de altă parte în jurul a două poveşti de iubire tulburătoare, ce par aproape imposi-
bile.
Complicatul proces de romanizare s-a înfăptuit datorită masei de eroi anonimi,
care s-au apărat cu dârzenie în faţa inamicului, dar care doreau încetarea războa-
ielor şi continuarea vieţii pe aceste meleaguri, în pace.
Se reliefează personajul Ciungu - simbol al străvechilor tradiţii dace. În acest rol,
Ştefan Ciubotăraşu crează un dac mândru, simpatic, demn şi generos.
Cele două cupluri: Tiberius (Richard Johnson) -- Andrada (Antoanella Lualdi) şi
Sabinus (Florin Piersic) -- Zia (Sidonia Manolache) încearcă să ne spună că pro-
cesul de contopire a celor două popoare s-a bazat şi pe multe poveşti de iubire.
Un alt personaj ,trădătorul Bastus (Gheorghe Dinică), capătă un destin tragic, iar
replica lui: "eu, în nemernicia mea, ca un câine turbat am muşcat mâna care m-a
hrănit..." este cunoscut şi astăzi de generaţii şi generaţii de spectatori.
Film-Dacii(1966)
Dacii este un film istoric româno-francez, regizat în 1967 de Sergiu Nico-
laescu. Acțiunea filmului se petrece în preajma anilor 86-88 d.Hr, când Domițian,
împăratul roman din aceea vreme, a încercat să cucerească Dacia.
Filmul începe cu o secvență în care o armată romană sosește la porțile unei cetăți
dacice, iar trimisul roman le cere celor din cetate să deschidă porțile, promițându-le
în schimb viața și libertatea. Străjerul de pe cetate îl întreabă cine sunt cei care se
află de la porțile cetății, iar solul îi răspunde că ei sunt „stăpânii lumii”. La auzul
acestor cuvinte, străjerul îi răspunde astfel: „Veți ajunge dacă noi vom pieri”.
Decebal este dispus să facă sacrificiul suprem pentru a păstra integritatea poporului
său. Fiul său, Cotyso este dăruit zeilor spre disperarea lui Decebal și a fiicei sale,
Meda. Septimius Severus un tânăr roman devotat țării sale adoptive, va fi pus să
aleagă între originile sale de sânge și cultura în care a fost crescut.
Severus îl provoacă pe Decebal la o luptă cu sabia,fiind ucis de regele dac.In timp
ce agonisa,generalul roman îi spune lui Decebal,,Este tot ce-am putut să fac pentru
tine”
,,Revolta fondului nostru nelatin”-Lucian
Blaga
Revolta fondului nostru nelatin” este prima lucrare în care Blaga se apleacă
asupra culturii noastre.
Pe parcursul lucrării se formulează tema: raportul dintre fondul latin şi cel
nelatin din fiinţa noastră. Demonstraţia se face în trepte, folosindu-se
raţionamentul, explicaţia, comparaţia, exemplul.Mai întâi motivează “orgo-
liul latinităţii”. Fiind înconjuraţi de nelatini, care mereu au atentat la inde-
pendenţa noastră, “orgoliul latin” a devenit o armă de apărare a fiinţei
naţionale.Apoi, respingând abordarea unilaterală devenită îngânfare, Blaga
afirmă că noi “suntem mai mult”decât atât. Din orgoliul latinităţii, de-
oarece nu se dorea înrudirea cu slavii şi tracii, a rămas drept moştenire
“vremuri când a trebuit să suferim râsul batjocoritor al vecinilor, care cu
orice preţ ne voiau subjugaţi .”Pentru a argumenta existenţa fondului nos-
tru nelatin, Blaga apelează la o comparaţie cu un exemplu din ştiinţele na-
turii. Acesta face un experiment prin care arată însemnatul procent de sânge
slav şi trac care curge în fiinţa noastră. Lucian Blaga dă drept exemplu
încrucişarea unei flori albe cu o floare roşie a aceleiaşi varietăţi. Însuşirea
uneia este dominanantă, dar apar şi însuşirile celeilalte flori chiar dacă noi
le considerăm pierdute; ele se afirmă din timp în timp. Dominanta în spiritul
românesc o reprezintă limba latină, dar şi fondul slavo- trac. “Istoria no-
astră se proiectează mai mult în viitor decât în trecut”.Prin această
afirmaţie, Lucian Blaga vrea să comunice faptul că deşi deţinem şi alte in-
fluenţe bogate din alte popoare, istoria noastră se proiectează în acţiunile
noastre şi în comportamentul nostru. Deşi noi vrem să fim latini puri, avem
şi influenţe ale fondului slavo-trac, pe care le expunem în ceea ce facem.
Din respect pentru cultul strămoşilor, naţiunea română ar trebui să acorde
importanţa necesară tuturor componentelor spirituale etnice din care a re-
zultat limba română. În opera sa Lucian Blaga ne consideră “morminte vii”
deoarece noi, oamenii, suntem moştenitori ai unui mare tezaur, limba
strămoşească. Blaga nu respinge tradiţia şi crezul în latinitatea noastră, ci
condamnă orientarea într-o singură direcţie şi exagerările, simplitatea şi
superficialitatea abordării tradiţiei.