Sunteți pe pagina 1din 14

2014

1850-1889
Mihai Eminescu

Gennaio Ode(in metro antico)/ Odă (în


metru antic)/ Carmen (in metro
antiquo)

/Ianuarie/Ianuarius Mai credevo apprender come si muore


Sempre giovin nel mio manto avvolto,
Gli occhi alzavo all’astro
Di solitudine.

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;


Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Nunquam mori me disciturum rebar


Semper tener, pallio convolutus,
Stellam solitudinis contemplabat
Oculus felix.
Febbraio
Mihai Eminescu
Solitudine/ Singurătate/
Solitudo

/Februarie/Februarius Le tende ormai calate,


Siedo al tavolo d’abete,
Nel camin crepita il fuoco,
Mentre vo sopprapensiero.

Cu perdelele lăsate
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Aulaeis nunc remissis,


Sedeo ad mensam meam.
Flamma crepitat in foco,
Ego meditor profunde.
Marzo
Mihai Eminescu
Oh, mamma…/ O, mamă…/
O, mater...

/Martie/Martius
E sulla nera cripta del tuo sant’avello
Si scuotono le acace d’autunno e di vento,
I rami fremon lievi col suon dei tuoi
accenti…
Sempre essi fremeranno, tu dormirai per
sempre.

Deasupra criptei negre a sfântului


mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă si de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul
tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Sepulchri sacri terram et supra nigram


cryptam,
In vento autumno, accaciae nudantur.
Pulsatur ramis lente et tua voce miscent,
Semperque agitabuntur, perdormies tu
semper.
Aprile
Mihai Eminescu
Così soave .../ Atât de fragedă/
Tam fragilis…
/Aprilie/Aprilis Così soave rassomigli
Il bianco fiore del ciliegio,
E angelo, tu, fra la gente,
Incotro alla mia vita sorgi.

Atât de fragedă, te-asameni


Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Tam fragilis videris mihi


Ut candidae cerasi flores,
Et sicut angelus in mundo
In calle meae vitae exis.
Maggio
Mihai Eminescu
Fiore azzurro/ Floare
albastră/ Flos albaster
/Mai/Maius Sei svanita, meraviglia,
Ed è morto il nostro amore –
Fiore azzurro! Fiore azzurro!...
Eppur triste è nel mondo!

Şi te-ai dus, dulce minune,


Ş-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! Floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

Et iisti, dulce decus,


Noster amor, interfectust,
Flos albaster, flos albaster!
Tamen est in mundo triste.
Giugno Mihai Eminescu
Il lago/ Lacul/ Lacus

/Iunie/Iunius L’azzurro dei boschi, il lago,


Di ninfee si inarca;
Trasalendo in bianche cerchie
Esso scuote una barca.

Lacul codrilor albastru


Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Lacum nemorum serenum


Onerant nimphaeae flavae.
Albis orbibus refulgens,
Ille tremens cymbam movet.
Luglio
Mihai Eminescu
Sulle vette/ Peste varfuri/ Super
culmina
/Iulie/Iulius Sulle vette passa luna,
Vibra il bosco le sue foglie,
Di tra fronde di ontano
Accorato il corno s’ode.

Peste vârfuri trece lună,


Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Super culmen luna fluit,


Nemus quatit frondes lente,
Per alnorum comas sonat
Cornu triste.
Agosto
Mihai Eminescu
Assonnati uccellini.../
Somnoroare păsărele.../
Somnolentae avicellae...
/August/Augustus Passa il cigno sulle onde
A trovar tra canne il nido –
Gli angeli sian con te,
Dolce il sonno!

Trece lebăda pe ape


Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Labitur per aquam cycnus


Inter cannas ut quiescat,
Angeli sint tibi prope,
Somnus dulcis!
Settembre
Mihai Eminescu
Sull’imbrunir/ Sara pe deal/
Vesper in colle
/Septembrie/September
Passa nel cielo, santa e chiara, la luna,
Grandi i tuoi occhi cercan tra foglie rare,
Umidi gli astri nascono sul firmamento,
Impensierita la fronte, desioso il seno.

Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,


Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e
plină.

Luna per caelum transit ac sancta et


clara,
Oculi magni spectant per frondem iam
raram,
Stellae nascuntur humidae-n coelo
sereno,
Pectus amore, frons tua curis est plena.
Ottobre
Mihai Eminescu
L’autunno fuori/ Afară-i
toamnă/ Est Autumnus

/Octombrie/October L’autunno fuori sperde i fogliami


E grevi gocce il vento lancia ai vetri,
Tu lettere da buste logore rileggi
E in un’ora pensi tutti i tuoi anni.

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,


Iar vântul zvârle-n geamuri grele
picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Est autumnus foris, frondes sparsae


At ventus guttas in fenestras iactat,
Tu legis litteras ex chartis rasis
Et cogitas in hora totam vitam.
Novembre
Mihai Eminescu
Venezia/ Veneţia/ Venetia

/Noiembrie/November Spirò la fiera vita di Venezia,


Non vi si canta, i balli spenti tutti,
Fra scale in vecchio marmo, fra portali,
S’addentra luna, lumeggiando i muri.

S-a stins viaţa falnicei Veneţii,


N-auzi cântări, nu vezi lumini de
baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi
portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii.

Extincta vita celebris Venetiae,


Non cantus, nec festorum lumen,
Marmoreas per scalas et porticus
Penetrat luna pariete albens.
Mihai Eminescu

Dicembre Accresci col domain i giorni/


Cu mâne zilele-ţi adaogi/ Cum
mane dies augentur
/Decembrie/December Innanzi alla nostra notte
Va la regina del mattino;
La stessa morte è inganno
Nonché di vite tesoriere.

Naintea nopţii noastre îmblă


Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.

Sed volat iam et annus hic,


In praeterito submergatur.
Tu habes nunc integram gazam
Quam semper tecum habuisti!
Realizatorii calendarului:

Bortoc Ramona-Elena
Bulmagă Alexandra
Ştefănescu Diana-Antonia
Clasa a XI-a B, Colegiul Naţional “UNIREA” Braşov
Prof. coordonator: Cecilia Şoşu