PROIECTUL DIDACTIC

al cursului (prelegerii)
Autor:
Antoci Albert, doctor în drept,
Lector superior

1. Tema 10: Executarea pedepsei în diferite tipuri de instituţii penitenciare

(1 oră)
2. Tezele principale:

1. Modul şi condiţiile de detenţie în penitenciarele de tip deschis.

2. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip semiînchis.

3. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip închis.

4. Modul şi condiţiile detenţiei în izolatoarele de urmărire penală.

5. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru minori.

6. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru femei.

7. Stingerea executării pedepsei.

3. Obiectivele:
- să aprecieze modalitate executării pedepselor în diferite tipuri de penitenciare;
- să clasifice instituțiile penitenciare, din R.Moldova;
- să determine rolul DIP în activitatea organizatorică al Instituțiilor penitenciare;
- să caracterizeze condițiile de detenție în diferite tipuri de penitenciare;
- să estimeze importanţa aplicării executării pedepsei într-un tip sau altul de instituție
penitenciară;
- să poată face distincție dintre persoana cu antecedente penle și antecedente penale stinse.

4. Bibliografia:

1. Constituţia Republicii Moldova, din 29.07.1994, în vigoare de la 27.08.1994

2. Codul de executare al Republicii Moldova Nr. 443-XV din 24.12.2004, în vigoare din
01.07.2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 34-35/112 din 03.03.2005.
3. Codul muncii al Republicii Moldova Nr. 154-XV din 28.03.2003 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 159-162/648 din 29.07.2003.

4. Legea Republicii Moldova cu privire la adaptarea sociala a persoanelor eliberate din

locurile de detenţie Nr. 297-XIV din 24.02.1999 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
39-41/171 din 22.04.1999.
5. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi aprobat prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 583 din 26.05.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 91-
94/676 din 16.06.2006.
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la instituţiile penitenciare nr. 826 din
04.08.2005 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 107-109/894 din 12.08.2005.
7. Regulamentul cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunităţii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.
1643 din 31.12.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 16-18/124 din 23.01.2004.
8. Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 327 din 18.08.2005 privind stabilirea tipurilor
penitenciarelor şi sectoarelor de detenţie create în cadrul acestora.
9. Ordinal MJ al R.Moldova ,,despre aprobarea Instrucțiunii privind activitatea Serviciilor
special ale penitenciarelor” nr.431 din 21.10.2003
10. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 609 din 29.05.2007 privind aprobarea
normelor minime de alimentare zilnică a deţinuţilor şi de eliberare a detergenţilor // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 102-105/765 din 07.07.2006.
11. Regulamentul Comitetului pentru Plîngeri, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 77 din 23.01.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 24/122 din
03.02.2006.
12. Carp S. Osadcii C. Rusu O. Drept executional penal, ed. Academia MAI Ștefan cel Mare
Chișinău 2007.
13. Florea V. Florea L. Drept execuțional penal, ed.Arc Chișinău 1999.
14. Simion Carp. Drept execuțional penal. Ediție rev. Și ad. Chișinău 2016

5. Probleme, abordări care depăşesc cadrul curricular, dar pot constitui sfera
de interes al unor studenţi:
 Importanța sectorelor din Instituțiile Penitenciare.
 Condițiile de detnție în penitenciarul pentru minori.

6. Conţinutul prelegerii:

1. Modul şi condiţiile de detenţie în penitenciarele de tip deschis

Potrivit art. 72. alin. (2) CP RM în penitenciarele de tip deschis execută pedeapsa
persoanele condamnate pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
Penitenciarele de tip deschis sînt parte componentă a sistemului execuţional-penal avînd
scopurile, sarcinile şi funcţiile specifice acestui sistem. Cu toate acestea, penitenciarele de tip
deschis se deosebesc prin realizarea unor forme şi metode specifice, de corectare şi reeducare a
condamnaţilor.
În structura aparatului de conducere a penitenciarului de tip deschis intră: şeful
penitenciarului şi adjuncţii lui, şefii secţiilor şi serviciilor, inspectorii serviciului securitate şi
regim etc. Acest tip de penitenciar nu are deosebiri esenţiale în ceea ce priveşte structura
aparatului administrativ al altor tipuri de penitenciare.
Condamnaţii sînt repartizaţi în sectoare în frunte cu şeful sectorului. Se aplică sistemul
unic prevăzut de CE RM de măsuri stimulative şi de sancţionare, este stabilit regimul zilei, există
sistemul de petrecere a percheziţiilor şi controalelor ctc.
După cum am menţionat anterior, aparatul administrativ şi de conducere a penitenciarelor
de tip deschis nu se deosebeşte esenţial de cel al altor tipuri de instituţii penitenciare atît în plan
funcţional cît şi organizaţional - structural. însă formele şi metodele de lucru diferă puţin. Lipsa
pazei condamnaţilor, mijloacelor de izolare, eliberează administraţia de la multe forme de lucru.
Deplasarea liberă a condamnaţilor în limitele teritoriului sau localităţii de amplasare a
penitenciarului deschis, lipsa restricţiilor în procurarea diverselor mărfuri şi produse creează o
atmosferă diferită de executare a pedepsei decît în celelalte tipuri de instituţii penitenciare.
Specificul organizării muncii educative cu condamnaţii se manifestă prin aceea că administraţia
penitenciarelor deschise posedă posibilităţi mai mari în antrenarea rudelor şi apropiaţilor în
întărirea rezultatelor obţinute pentru corectarea şi reeducarea condamnaţilor.
Penitenciarele de tip deschis nu au atribute ce sînt caracteristice altor tipuri de instituţii
penitenciare, ele mai degrabă limitează comportamentul condamnaţilor, decît îl privează pe
acesta de libertate. In legătură cu aceasta s-a luat decizia de a atribui aceste penitenciare la
categoria penitenciarelor deschise, deoarece condiţiile de deţinere diferă substanţial faţă de
penitenciarele de tip semiînchis sau închis.
În penitenciarele de tip deschis ca şi în celelalte instituţii penitenciare există trei regimuri
de deţinere: iniţial, comun şi de resocializare.
în penitenciarele de tip deschis condamnaţii sînt întreţinuţi fără pază dar sub
supraveghere în scopul prevenirii comiterii de noi crime şi delicte, precum şi asigurării
îndeplinirii de către condamnaţi a obligaţiunilor sale. Fiecărui condamnat i se eliberează
legitimaţie de model stabilit, semnată de şeful penitenciarului sau adjunctul acestuia.
Regimul iniţial este destinat pentru deţinerea condamnaţilor sosiţi pentru prima oară în
penitenciar după rămînerea definitivă a sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate care în
perioada de la stingere pînă la deşteptare se încuie. în intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere condamnaţii se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de
administraţia instituţiei penitenciare.
În regim iniţial, condamnaţii se află timp de 3 luni din ziua intrării în penitenciar.
Termenul de 3 luni poate fi depăşit în cazul în care condamnatului declarat violator al regimului
de deţinere i- a fost prelungit termenul de aflare în regim iniţial sau el a fost reîntors din regimul
comun în regimul iniţial.
Condamnaţii care execută pedeapsa în regim iniţial:
a) sînt în drept de a se deplasa liber, în intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere, pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia instituţiei penitenciare;
b) sînt în drept de a avea asupra lor şi de a utiliza obiecte de valoare şi bani.
c) din momentul sosirii în penitenciar, să expedieze şi să primească banderole,
colete, pachete, transferuri de bani fără limită.
La expirarea termenului de 3 luni din ziua intrării în penitenciar, condamnaţii pot fi
transferaţi la regimul comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada aflării lor în
carantină.
În regim comun suplimentar la drepturile avute în regim iniţial de deţinere condamnaţii:
a) pot fi antrenaţi la muncă în afara penitenciarului fără supraveghere;
b) pot beneficia de o deplasare de scurtă durată în condiţiile CE;
c) au dreptul în afara penitenciarului să nu poarte semne distinctive pe piept;
d) au dreptul să locuiască pe teritoriul penitenciarului cu familia sa, cu permisiunea
administraţiei şi la existenţa condiţiilor.
Transferul condamnatului în regim de resocializare se efectuează cu 6 luni înaintea
expirării termenului pedepsei.
Cu permisiunea administraţiei penitenciare condamnaţii pot să se deplaseze fără
supraveghere în afara penitenciarului dacă acest lucru este necesar în legătură cu munca
executată, instruirea sau în legătură cu survenirea unor situaţii personale excepţionale. Ei pot să
expedieze scrisori şi să primească pachete cu provizii, colete, banderole, să utilizeze banii şi să
aibă întrevederi fără nici o restricţie. în acelaşi penitenciar, la regim de resocializare, pot fi
deţinuţi condamnaţi bărbaţi şi femei.
În funcţie de comportamentul, atitudinea sa faţă de muncă etc., administraţia instituţiei
penitenciare poate permite condamnatului aflat în regim de resocializare de a locui într-un spaţiu
locativ separat pe teritoriul penitenciarului sau în afara penitenciarului în spaţii dislocate în raza
a 25 km de penitenciar.
Permisiunea respectivă este acordată prin decizia şefului penitenciarului în baza unei
cereri scrise a condamnatului.
Condamnaţii care beneficiază de dreptul de a locui cu familia în penitenciar sau în afara
penitenciarului au dreptul:
- cu permisiunea administraţiei, de a locui în case proprii, în apartamente sau alte spaţii
închiriate (inclusiv cele închiriate de la penitenciare);
-de a se deplasa liber, de a purta haine civile cu condiţia de a avea asupra sa legitimaţia
respectivă de modelul stabilit în anexa nr. 16 la Statut;
-de a se ocupa cu agricultura, cu creşterea păsărilor şi vitelor;
-de a deţine obiecte de valoare şi bani, folosindu-i fără nici o restricţie.
Apelul condamnaţilor este efectuat de ofiţerul de serviciu, precum şi de şefii de sectoare
şi colaboratorii serviciului regim şi supraveghere nu mai puţin de două ori pe zi la ora stabilită de
programul zilnic. În caz de necesitate apelul condamnaţilor poate fi efectuat în orice timp cum la
obiectele de muncă, aşa şi la locul lor de trai şi la locul de trai a familiilor lor.
Condamnaţii, care locuiesc cu familiile, nu mai puţin de o dată în zece zile, la ora
stabilită, sînt obligaţi să se prezinte personal la înregistrare în unitatea de serviciu a
penitenciarului.
Ordinea interioară a penitenciarelor de tip deschis se stabileşte în dependenţă de
condiţiile locale, caracterul producerii, precum şi de alte particularităţi şi se anunţă prin ordinul
şefului penitenciarului.
În plus la obligaţiile şi interdicţiile prevăzute în secţiunea a 9-a din Statut condamnaţii au
următoarele:
a) Obligaţii:
- în lipsa familiei, să locuiască în blocurile de detenţie a penitenciarului;
- din momentul stingerii şi pînă la deşteptare să se afle la locurile lor de odihnă, excepţie
făcînd cazurile prevăzute de programul zilei.
b) Interdicţii:
- de a părăsi fără permisiune teritoriul penitenciarului sau locul de trai şi de muncă;
de a procura, păstra, transmite, fabrica toate felurile de arme de vînătoare, de foc şi gaze,
muniţii la ele, arme albe, substanţe otrăvitoare şi explozive, precum şi mijloace de transport;
de a procura, transmite, păstra, fabrica sau consuma băuturi alcoolice, substanţe narcotice
şi toxice;
de a se folosi de legătură radiotelefonică (mobilă) şi internet cu excepţia condamnaţilor
care benificiază de dreptul de a locui în afara penitenciarului;
- de a participa la alegeri, referendumuri, greve, demonstraţii;
de a purta, păstra, folosi ţinută (uniformă şi semne de distincţie) militară sau a serviciilor
speciale; de a practica jocuri de noroc.

2. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip semiînchis

În penitenciarul de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave săvîrşite cu intenţie. Condamnaţii sînt deţinuţi
sub pază şi supraveghere permanentă. În Republica Mopldova sînt supus unor modificări
esenţiale. Astfel, o dată cu introducerea şi evoluţia acestuia, s-au creat premise reale de realizare
complexă a mijloacelor de bază aplicate în reeducarea condamnaţilor, îmbinarea formelor
colective şi individuale de influenţare a personalităţii, crearea colectivelor de condamnaţi,
organizarea vieţii în comun a condamnaţilor. Una din sarcinile de bază ale sistemului de sectoare
în penitenciar este crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea efectivă a regimului de executare
a pedepsei în complex cu munca social-utilă, munca educativă, instruirea profesională. în
legătură cu aceasta, şeful sectorului, în interacţiune cu secţiile operativă şi de regim, precum şi
serviciul logistică al penitenciarului trebuie să organizeze şi să desfăşoare cu condamnaţii
activitatea de explicare a cerinţelor legislaţiei execuţional-penale.
Deci, deţinuţii penitenciarelor sînt divizaţi în sectoare, care sînt completate cu pînă la 150
condamnaţi, care au în frunte pe şeful de sector (ofiţer de reeducare). La rîndul său fiecare sector
are un ofiţer din serviciul regim întărit după acesta, un ofiţer din serviciul securitate.
De asemenea, fiecare sector are şi cîte un consiliu ales din rîndurile condamnaţilor numit
Consiliul sectorului. Acest consiliu are atribuţii în probleme cum ar fi activităţile educaţionale
(individuale şi colective), distractive şi sportive. în afară de consiliul sus-menţionat fiecare sector
are consiliu de educatori al sectorului.
Referindu-ne la condiţiile concrete de deţinere în instituţiile penitenciare de tip
semiînchis, putem menţiona că la regim iniţial sînt deţinuţi condamnaţii veniţi în penitenciar
după rămînerea definitivă a sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate cu cel mult 4 locuri
şi pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar. Condamnaţii beneficiază de
plimbări zilnice cu durata de 1 oră.
La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o
treime din durata pedepsei, condamnaţii pot fi transferaţi în regim comun de deţinere, luîndu- se
în considerare perioada deţinerii lor în carantină.
Condamnatul care, în timpul executării pedepsei, a admis repetat abateri disciplinare
grave sau a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate este declarat
violator al regimului de deţinere şi se deţine în regimul iniţial de deţinere şi nu poate fi transferat
în regimul comun sau în regimul de resocializare.
În regimurile de deţinere comun şi de resocializare condamnaţii, în perioada de la
stingere pînă la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate care se încuie. în intervalul de
timp de la deşteptare pînă la stingere se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele
stabilite de administraţia instituţiei penitenciare.
Transferul condamnatului în regim de resocializare se efectuează cu 6 luni înaintea
expirării termenului pedepsei. Condamnaţilor aflaţi în regim de resocializare li se poate permite
deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului, dacă acest lucru este condiţionat de
caracterul muncii îndeplinite, sînt în drept de a avea asupra lor şi de a utiliza obiecte de valoare şi
bani.

3. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip închis

Penitenciarul de tip închis este destinat deţinerii infractorilor mai periculoşi, cărora le este
prevăzută o pedeapsă mai aspră pentru infracţiunile săvîrşite, precum şi deţinerea condamnaţilor
la detenţiune pe viaţă. Pe teritoriul ţării funcţionează patru penitenciare de tip închis: № 1 din or.
Taraclia, № 3 din or. Leova, № 6 din or. Soroca, № 15 din or. Cricova (mun. Chişinău)
Conform art. 72 alin. (4) CP al RM în penitenciarul de tip închis execută pedeapsa
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave,
precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă. O categorie aparte de
condamnaţi care execută pedeapsa în penitenciarele de tip închis sînt persoanele prevăzute pentru
îndeplinirea lucrărilor de deservire gospodărească, şi execută pedeapsa în condiţiile prevăzute
pentru regimul comun al penitenciarului de tip semiînchis, aceste persoane sînt selectate în
izolatoarele de urmărire penală cu acordul scris al acestora.
Teritoriul penitenciarului de tip închis se îngrădeşte cu un zid de piatră sau cărămidă înalt
de cel puţin 4,5 metrii şi, de asemenea, cu un zid, care desparte zona de regim de alte teritorii.
Condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere permanentă.
La regim iniţial sînt deţinuţi condamnaţii veniţi în penitenciar după rămînerea definitivă
a sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate cu cel mult 2 locuri care sînt încuiate
permanent, pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar. în unele situaţii numai
prin decizia şefului penitenciarului coordonată cu procurorul condamnaţii pot să se deţină în
celule de o singură persoană. Prin unele situaţii se înţelege, de exemplu, apariţia pericolului
pentru viaţa condamnatului sau cauzării daunei sănătăţii lui, prezenţa cererii condamnatului
despre transferarea în camera de o singură persoană.
În scopul păstrării sănătăţii, condamnaţii beneficiază de plimbări zilnice la aer liber pe
timp de zi în locuri special amenajate pentru aceasta în penitenciar cu durata de 1 oră. În timpul
plimbării condamnaţii sînt obligaţi să respecte strict ordinea stabilită de petreccre a ei, în caz de
încălcare a căreia plimbarea poate fi întreruptă.
La expirarea termenului de 9 luni din ziua intrării în penitenciar condamnaţii pot fi
transferaţi în regim comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada deţinerii lor în
carantină.
În regimul comun de deţinere condamnaţii în perioada de la stingere pînă la deşteptare
sînt ţinuţi în încăperi complet izolate care se încuie. în intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere se pot deplasa liber în zona locativă şi în încăperile de uz comun ale secţiei cu regim
comun.
În regimul de resocializare în perioada de la stingere pînă la deşteptare condamnaţii sînt
ţinuţi în încăperi complet izolate care se încuie. în intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia
instituţiei penitenciare.
După cum am menţionat, în penitenciarele de tip închis execută pedeapsa şi cei
condamnaţi la detenţiune pe viaţă.
Condamnarea la pedeapsa detenţiunea pe viaţă reprezintă cel mai sever mod de privaţiune
de libertate.
Detenţiunea pe viaţă a fost introdusă în Codul Penal al Republicii Moldova ca pedeapsa
principală în urma abolirii pedepsei cu moartea. Abolirea pedepsei cu moartea este determinată şi
de ait. 24 al Constituţiei Republicii Moldova. Este prevăzută ca măsură excepţională pentru
infracţiuni excepţional de grave şi nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor. Potrivit art. 71 CP,
detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pe tot restul vieţii.
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă se execută în conformitate cu condiţiile stabilite pentru
executarea pedepsei închisorii de CE al RM şi de Statutul executării pedepsei de către
condamnaţi, într-un penitenciar special de tip închis, în regim iniţial şi în regim comun,.
Condamnaţii execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă în celule cu ccl mult 4 locuri, sub o
permanentă supraveghere vizuală şi/sau electronică.
Condamnaţii exccută pedeapsa în regim iniţial şi în regim comun. Transferarea în regimul
comun se poate efectua după executarea a 10 ani de pedeapsă în regim iniţial. în funcţie de
personalitatea, comportamentul condamnatului şi gradul de pericol posibil din partea acestuia,
termenul stabilit de 10 ani pentru transferarea condamnatului în regim comun poate fi redus prin
decizia Directorului general al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, luată în temeiul
hotărîrii comisiei înfiinţate în penitenciar.
La solicitarea condamnaţilor, în camcrc, în funcţie de condiţiile detenţiei, se organizează
munca lor.
În cazul, în care condamnatul transferat în regim comun încalcă regimul de deţinere, el
poate fi transferat în regim iniţial pe un termen de cel mult un an de la data aplicării ultimei
sancţiuni disciplinare.
Detenţiunea pe viaţă se poate aplica numai în calitate de pedeapsă principală. Ea se
deosebeşte de pedeapsa închisorii prin faptul că condamnatul nu poate fi liberat. Totuşi, legislaţia
admite liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen în cadrul detenţiunii pe viaţă, în
cazul în care instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai
departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 35 de ani de închisoare
(art. 91 alin. (5) CP al RM).
 § 4. Modul şi condiţiile detenţiei în izolatoarele de urmărire penală

Pe teritoriul Republicii Moldova funcţionează cinci izolatoare de urmărire penală: № 5

din or. Cahul, № 11 din mun. Bălţi, № 12 din mun. Bender, № 13 din mun. Chişinău, № 17 din
or. Rezina unde se deţin persoanele arestate preventiv. De rînd cu preveniţii care sînt deţinuţi în
izolatoarele de urmărire penală aici pot să se mai deţină şi condamnaţi, ca exemplu, în
penitenciarul № 17 din or. Rezina sînt create suplimentar următoarele sectoare de deţinere a
condamnaţilor:
-un sector de tip închis, pentru deţinerea condamnaţilor majori de sex masculin;
-un sector de tip închis, pentru deţinerea condamnaţilor majori de sex masculin,
condamnate la detenţiune pe viaţă;
-un sector de tip semiînchis, pentru deţinerea condamnaţilor majori de sex masculin;
-un sector de tip deschis, pentru deţinerea condamnaţilor majori de sex masculin;
-un sector spital penitenciar, pentru deţinerea condamnaţilor majori de sex masculin,
bolnavi de tuberculoză.
Conform Secţiunii a 18-a din Statut în izolatoarele de urmărire penală se deţin:
a) persoanele în privinţa cărora, în baza hotărîrii judecătorului de instrucţie sau
instanţei judecătoreşti, a fost aplicată măsură preventivă sub formă de arest;
b) persoanele lăsate în izolatorul de urmărire penală sau transferate în acest loc din
locurile de executare a pedepsei pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală ori în legătură cu
judecarea cauzelor în instanţele de judecată;
c) persoanele condamnate la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în privinţa
cărora hotărîrea nu este definitivă;
d) persoanele condamnate la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă
pînă la trimiterea lor sub escortă în locurile de executare a pedepsei;
e) persoanele condamnate lăsate, în modul stabilit de legislaţie, în izolator de
urmărire penală pentru a îndeplini lucrări de deservire gospodărească;
f) deţinuţii escortaţi aflaţi în tranzit.
în locurile de arest preventiv se deţin separat:
a) femeile - de bărbaţi;
b) minorii - de adulţi;
c) persoanele care pentru prima dată se află sub arest preventiv - de persoanele care
anterior au fost deţinute în penitenciare;
d) persoanele bănuite, învinuiţii sau inculpaţii de săvîrşirea infracţiunii - de bănuiţii,
învinuiţii sau inculpaţii pentru participaţie la aceeaşi infracţiune;
e) persoanele bănuite sau învinuite de comiterea unor infracţiuni grave, deosebit de
grave şi excepţional de grave - de celelalte persoane;
f) persoanele care pînă la arestare au deţinut funcţii de răspundere în autorităţile
publice - de celelalte persoane;
g) persoanele care, în virtutea funcţiilor ocupate anterior, pot fi ameninţate cu
răzbunarea - de celelalte persoane;
h) persoanele bolnave de boli infecţioase sau care necesită o îngrijire şi supraveghere
medicală specială - de celelalte persoane;
i) persoanele condamnate de persoanele aflate sub arest preventiv.
Persoanele lăsate, în modul stabilit de lege, în izolatorul de urmărire penală pentru
îndeplinirea lucrărilor de deservire gospodărească a instituţiei se deţin în încăperi separate, izolat
de persoanele aflate sub arest preventiv.
Arestarea preventivă este o măsură procesuală privativă de libertate aplicată bănuitului,
învinuitului în faza urmăririi penale pentru o anumită durată sau inculpatului în faza judecării
cauzei de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată în condiţiile
şi ordinea prevăzute de legea procesual- penaiă, dacă pentru infracţiunea săvîrşită, conform legii
penale, poate fi aplicată pedeapsa închisorii.
Odată primiţi în locul de arest preventiv administraţia acestora completează pentru fiecare
persoană arestată preventiv dosarul personal, care cuprinde: datele şi actul de identitate ale
persoanei arestate preventiv; fotografii din faţă şi din profil; copia de pe hotărîrea prin care s-a
dispus arestarea preventivă sau prelungirea arestării preventive; mandatul de arestare; anul, luna,
ziua şi ora la care a început executarea arestării preventive; cazierul judiciar; fişa dactiloscopică;
documentele întocmite în urma examenelor medicale; documentele din care rezultă îndeplinirea
obligaţiilor; documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia locului de arest
preventiv cu privire la exercitarea drepturilor persoanei arestate preventiv; documentele
referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare în timpul executării arestării preventive; alte
documente întocmite în timpul executării arestării preventive. Persoana arestată preventiv şi
apărătorul acesteia au acces la dosarul personal în prezenţa persoanei anume desemnate de
conducătorul locului de arest preventiv. Totodată, şi instanţa de judecată are acces la dosarul
personal al persoanei arestate preventiv.
Dosarul personal poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de
organele abilitate, numai cu acordul persoanei arestate preventiv şi al judecătorului.
Datele cu caracter personal ale persoanelor arestate preventiv sînt confidenţiale, potrivit
legii.
Administraţia locurilor de arest preventiv asigură exercitarea drepturilor prevenitului
stabilite în Codul de procedură penală şi în alte acte normative.
Preveniţii se deţin în camere comune, cu respectarea cerinţelor deţinerii separate
prevăzute. În cazuri excepţionale, în scopul asigurării securităţii preveniţilor, se admite instalarea
lor în încăperi separate.
Regimul de deţinere în izolatoarele de urmărire penală corespunde regimului iniţial
stabilit pentru penitenciarele de tip închis.
Deţinuţii se deţin în celulelc comune ale izolatorului de urmărire penală, cu respectarea
cerinţelor principale ale regimului de detenţie privind izolarea, paza şi supravegherea
permanentă a deţinuţilor, precum şi a normelor de deţinere separată.
În cazuri excepţionale, în scopul păstrării secretului urmăririi penale, asigurării securităţii
deţinuţilor sau în scopul prevenirii unor noi infracţiuni ce ar putea fi comise de aceştia, în baza
unei decizii motivate a şefului izolatorului de urmărire penală emise în urma sesizării persoanei
sau organului în a cărui procedură se află cauza, precum şi ca urmare a sesizării din oficiu,
preveniţii pot fi deţinuţi în celule pentru o persoană sau în celulele izolatorului disciplinar.
Prevederile respective nu se aplică deţinuţilor minori, ei fiind transferaţi în alte celule comune. în
acest caz, la apariţia unui pericol pentru viaţa şi sănătatea prevenitului minor, acesta este în drept
să prezinte administraţiei izolatorului de urmărire penală o cerere de a fi transferat într-o încăpere
unde pericolul dat lipseşte. în acest caz, administraţia penitenciară este obligată să ia măsuri
urgente pentru a transfera deţinutul într-un loc nepericulos.
Preveniţii se deplasează pe teritoriul penitenciarului sub escorta personalului penitenciar.
Toate acţiunile procesuale în izolatoarele de urmărire penală se desfăşoară în zilele
lucrătoare. în zilele de odihnă şi zilele de sărbătoare nelucrătoare acţiunile procesuale pot fi
efectuate numai la solicitarea prealabilă scrisă a organului de urmărire penală cu acordul
administraţiei izolatorului de urmărire penală.
Preveniţilor, în timpul zilei, li se acordă o plimbare zilnică cu o durată de cel puţin o oră,
iar prevenitului minor - de cel puţin 2 ore. Durata plimbărilor femeilor gravide şi mamelor care
au cu ele copii în vîrsta de pînă la 3 ani este de cel puţin 2 ore.
Durata plimbărilor se stabileşte de către administraţia locului de arest preventiv, ţinîndu-
se cont de programul zilnic, starea timpului, de limita completării şi de alte circumstanţe.
Plimbările zilnice se desfăşoară într-un loc special amenajat pe teritoriul penitenciarului şi sînt
organizate pe celule, conform unui grafic mobil.
Preveniţii nu au dreptul la întrevederi de lungă durată. Preveniţii, cu acordul lor, pot fi
antrenaţi la muncă pe teritoriul locului de arest preventiv. Remunerarea muncii preveniţilor se
face în modul stabilit de legislaţia muncii. Preveniţii pot fi antrenaţi la munci neremunerate
pentru îngrijirea şi amenajarea locului de arest preventiv, a căror durată nu poate depăşi 2 ore pe
zi şi 6 orc pe săptămînă.
Preveniţilor li se aplică sancţiuni disciplinare, ţinîndu-se cont de durata arestării
preventive. Preveniţii adulţi pot fi plasaţi în carceră pe cel mult 10 zile, iar preveniţii minori - pe
cel mult 5 zile.
Temeiuri pentru eliberarea persoanei aflate sub arest preventiv sînt:
b) înlocuirea sau revocarea măsurii preventive;
c) eliberarea provizorie;
d) încetarea de drept a măsurii preventive în condiţiile art. 195 CPP al RM.
Eliberarea persoanei aflate sub arest preventiv se face de către şeful locului de arest
preventiv în temeiul hotărîrii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată. La expirarea
termenului de ţinere sub arest, eliberarea persoanei aflate sub arest preventiv se face în temeiul
deciziei şefului locului de arest preventiv.
Hotărîrea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată cu privire la eliberarea
persoanei aflate sub arest preventiv urmează a fi executată imediat după primirea ei la locul de
arest preventiv. în cazul în care termenul de arest nu a fost prelungit sau a expirat termenul
maxim de ţinere sub arest, prevenitul este eliberat în ziua şi la ora expirării termenului de ţinere
sub arest preventiv, dacă nu este primită pentru executare hotărîrea judecătorească de
condamnare la închisoare sau detenţiune pe viaţă. Persoanelor eliberate li se înniînează actele,
obiectele, banii păstraţi la conturile lor de peculiu, precum şi un certificat în care se indică
termenul aflării sub arest preventiv şi temeiurile eliberării.

5. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru minori

În penitenciarele pentru minori îşi ispăşesc pedeapsa condamnaţii în vîrsta de pînă la 18

ani precum şi condamnaţii adulţi în vîrstă de pînă la 21 ani în privinţa cărora instanţa de
judecată, la prezentarea administraţiei penitenciare, a dispus continuarea executării pedepsei în
penitenciarul respectiv. în ţara noastră funcţionează un penitenciar pentru minori, № 2 în or.
Lipcani pentru deţinerea condamnaţilor de sex masculin; suplimentar în acest penitenciar au fost
create şi funcţionează un sector de tip închis şi semiînchis pentru deţinerea condamnaţilor majori
de sex masculin, care în virtutea funcţiilor ocupate anterior pot fi ameninţaţi cu răzbunarea (foşti
lucrători ai organelor de drept).
Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a fost lăsat în penitenciarul
pentru minori se extind drepturile şi obligaţiile, regimul, condiţiile de muncă, normele
alimentare, de asigurare materială, a condiţiilor de trai şi de asistenţă medico- sanitară stabilite
pentru condamnaţii minori.
în penitenciarele pentru minori condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere
permanentă.
Regimurile şi condiţiile de detenţie în penitenciarele pentru minori corespund regimurilor
şi condiţiilor prevăzute pentru penitenciarele de tip semiînchis.
La regim iniţial sînt deţinuţi condamnaţii veniţi în penitenciar după rămînerea definitivă a
sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi
complet izolate care se încuie. Condamnaţii beneficiază de plimbări zilnice cu durata de 2
ore. Condamnaţii minori în regim iniţial pot beneficia de întrevederi de scurtă durată cel puţin o
dată în lună şi de întrevederi de lungă durată cel puţin o dată în trimestru.
La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o
treime din durata pedepsei, condamnaţii pot fi transferaţi în regim comun de deţinere, luîndu- se
în considerare perioada ţinerii lor în carantină. Condamnaţii minori în regim comun pot
beneficia de întrevederi de scurtă durată cel puţin o dată în lună şi de întrevederi de lungă durată
cel puţin o dată în două luni.
În regimurile de deţinere comun şi de resocializare condamnaţii, în perioada de la
stingere pînă la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate care se încuie. în intervalul de
timp de la deşteptare pînă la stingere se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele
stabilite de administraţia instituţiei penitenciare.
Transferul condamnatului în regim de resocializare se efectuează cu 6 luni înaintea
expirării termenului pedepsei. Condamnaţilor aflaţi în regim de resocializare li se poate permite
deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului, dacă acest lucru este condiţionat de
caracterul muncii îndeplinite. în regim de resocializare condamnaţii minori pot beneficia de
întrevederi de scurtă durată cel puţin o dată în lună şi de întrevederi de lungă durată cel puţin o
dată în două luni, cu dreptul de a locui împreună cu familia într-un spaţiu locativ separat pe
teritoriul penitenciarului sau în apropierea lui.
Ca măsuri de stimulare suplimentare condamnaţilor minori li se pot aplica:
a) acordarea dreptului de a vizita manifestări cultural- distractive şi sportive în afara
penitenciarului, fiind însoţiţi de reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului, pe o durată de cel
mult 8 ore. Vizitarea de către condamnaţi a manifestărilor cultural- distractive şi sportive pe timp
de noapte este interzisă.
b) acordarea dreptului de a ieşi din penitenciar, fiind însoţiţi de reprezentanţii lor
legali, pe o durată de cel mult 8 ore.
La împlinirea vîrstei de 18 ani, comisia înfiinţată în penitenciar hotărăşte asupra
oportunităţii executării în continuare a pedepsei de către condamnat în penitenciarul pentru
minori. în temeiul hotărîrii comisiei, administraţia instituţiei penitenciare adresează instanţei de
judecată un demers privind transferarea condamnatului într-un alt penitenciar sau lăsarea lui în
acelaşi penitenciar. Deci condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani, este transferat pentru
executarea pedepsei de mai departe în penitenciarul de tip semiînchis la condiţii comune de
deţinere. Transferul condamnatului în penitenciarele de tip semiînchis o hotărăşte instanţa de
judecată în baza unui demers al administraţiei penitenciare.
Condamnatul major care a fost lăsat în penitenciarul pentru minori şi care a împlinit
vîrsta de 21 de ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai departe în penitenciarul de
tip semiînchis la condiţii comune de deţinere în baza deciziei Directorului General al
Departamentului Instituţiilor Penitenciare.

§ 6. Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru femei

În penitenciarele pentru femei îşi ispăşesc pedeapsa condamnatele de sex feminin. în

Republica Moldova funcţionează un penitenciar pentru femei № 7 din corn. Rusca (r-ul Hînceşti)
în care funcţionează următoarele sectoare: a) un sector de tip închis pentru deţinerea
condamnatelor majore de sex feminin, b) un sector de tip semiînchis pentru deţinerea
condamnatelor majore de sex feminin, c) un sector pentru minori pentru deţinerea condamnatelor
de sex feminin. Condamnatele la pedeapsa închisorii care urmează a fi executată în penitenciare
de tip semiînchis sau închis sînt deţinute sub pază şi supraveghere permanentă, iar pentru
executare în penitenciare de tip deschis sub supraveghere permanentă. Femeile condamnate pot
executa pedeapsa şi în sectoare separate ale penitenciarelor pentru bărbaţi, însă în condiţiile
penitenciarului pentru femei.
Persoanele de sex feminin care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în condiţiile
penitenciarului pentru minori.
Regimul de deţinere a condamnatelor de sex feminin corespunde respectiv regimului
stabilit pentru penitenciarele de tip deschis, semiînchis sau închis. Femeile gravide şi mamele
care au cu ele copii în vîrstă de pînă la 3 ani, condamnate la pedeapsa închisorii care urmează a fi
executată în penitenciare de tip închis, la decizia administraţiei penitenciarului, execută pedeapsa
în condiţiile prevăzute pentru penitenciarul de tip deschis sau semiînchis în funcţie de gravitatea
faptei comise, pericolul social pe care îl reprezintă, comportamentul deţinutei, vîrsta şi starea
sănătăţii copilului şi a mamei etc. La solicitare, mamei cu copil în vîrstă de pînă la 3 ani i se
creează condiţii de locuire în comun. în acest caz, administraţia instituţiei penitenciare asigură o
supraveghere continuă, inclusiv medicală, a copilului şi a mamei. Femeilor gravide şi mamelor
care alăptează li se asigură o raţie alimentară suplimentară. Ele au dreptul de a procura nelimitat
produse alimentare folosind banii de pe contul lor de peculiu.
La regim iniţial sînt deţinute condamnatele venite în penitenciar după rămînerea
definitivă a sentinţei. Ele sînt ţinute în încăperi complet izolate care se încuie. Condamnatele
beneficiază de plimbări zilnice cu durata de 2 ore.
La expirarea termenului de 3 luni, însă nu mai mult de o treime din durata pedepsei -
pentru penitenciarele de tip deschis; 6 luni, însă nu mai mult de o treime din durata pedepsei -
pentru penitenciarele de tip semiînchis şi 9 luni pentru penitenciarele de tip închis - din ziua
intrării în penitenciar, condamnatele pot fi transferate în regim comun de deţinere, luîndu-se în
considerare perioada ţinerii lor în carantină.
În regimurile de deţinere comun şi de resocializare condamnatele, în perioada de la
stingere pînă la deşteptare, sînt ţinute în încăperi complet izolate care se încuie. în intervalul de
timp de la deşteptare pînă la stingere condamnatele, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip
semiînchis, se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia
instituţiei penitenciare, iar de tip închis - în zona locativă şi încăperile de uz comun ale secţiei cu
regim comun.
Transferul condamnatelor în regim de resocializare se efectuează cu 6 luni înaintea
expirării termenului pedepsei.
Condamnatelor, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, aflate în
regim de resocializare li se poate permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara
penitenciarului, dacă acest lucru este condiţionat de caracterul muncii îndeplinite.
Condamnatele cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis, aflate în regim de
resocializare, au dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de
administraţia instituţiei penitenciare.
Pentru femeile gravide şi mamele care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani în penitenciare se
amenajează încăperi speciale pentru îngrijirea femeilor gravide şi creşe pentru copii.
La împlinirea vîrstei de 3 ani, cu consimţămîntul scris al mamei şi cu acordul autorităţii
tutelare, copilul se dă în îngrijire unei persoane, indicate de ea, sau instituţiei specializate pentru
copii. Administraţia instituţiei penitenciare asigură mamei posibilitatea de a menţine legătura cu
copilul său, dacă aceasta nu împiedică dezvoltarea normală a copilului şi nu are efecte negative
asupra lui. La cererea condamnatei, administraţia instituţiei penitenciare poate prelungi pînă la 6
luni aflarea copilului împreună cu mama.
Pentru asigurarea dezvoltării normale şi securităţii copilului, în temeiul deciziei motivate
a şefului penitenciarului cu acordul autorităţii tutelare, copilul poate fi dat în îngrijire unei
persoane sau instituţiei specializate pentru copii şi înainte de împlinirea vîrstei de 3 ani.

7. Stingerea executării pedepsei

Pedeapsa închisorii, menită să îndrepte şi să-i reeduce pe condamnaţi, este stabilită şi

aplicată pe timp determinat, adică pe o anumită durată, strict prevăzută de lege şi aplicată de
instanţa de judecată (zile, luni, ani). în lege se arată limitele speciale, iar instanţa pronunţă, prin
hotărîrea rămasă definitivă, o pedeapsă cu închisoarea între aceste limite şi pe o durată exactă. în
acest scop, durata acesteia este fixată cu toată rigoarea şi în toate elementele ei. în lege s-au
înscris dispoziţii privind calculul duratei executării pedepsei (art. 88 CP al RM), posibilitatea
stingerii executării pedepsei poate fi examinată şi în temeiul cererii condamnatului, care se
examinează conform art. 471 şi 472 CPP al RM, temeiurile pentru stingerea executării pedepsei
art. 295 CE al RM.
Executarea pedepsei închisorii pe durata legală, începerea şi terminarea executării în
termene legale devine o problemă de respectare strictă a legalităţii.
În afară de acestea, executarea pedepsei închisorii îmbracă forma raportului juridic
execuţional-penal, care are o durată de timp, adică are un început şi un sfîrşit, un moment de
naştere şi un moment de stingere. Participanţii la acest raport juridic, subiecţii acestui raport, au
drepturi şi obligaţii pe durata respectivă a raportului juridic execuţional-penal. Organul de stat de
specialitate - conducerea penitenciarului - are dreptul să-l oblige pe condamnat să execute
pedeapsa închisorii pe durata pedepsei aplicate, iar condamnatul are obligaţia să execute
pedeapsa pe durata legală a pedepsei aplicate. în momentul terminării executării pedepsei,
conducerea penitenciarului are obligaţia de a-1 pune în libertate pe condamnat, iar condamnatul
are dreptul în acest moment să fie pus în libertate.
Terminarea executării pedepsei închisorii nu este numai o simplă problemă
administrativă, ci şi una juridică. Efectuarea ei trebuie să se facă potrivit unor norme de drept şi
în această materie trebuie să se urmeze un regim strict de legalitate. Pentru aceasta, în lege s-au
înscris multiple dispoziţii.
Potrivit acestora, terminarea executării pedepsei se efectuează, în mai multe moduri, în
funcţie de modurile de executare a pedepsei închisorii. Sub raport teoretic, modul general de
executare a pedepsei închisorii este modul executării efective a acesteia în penitenciar pe durata
prevăzută în hotărîrea de condamnare, iar la sfîrşitul termenului de executare, se termină şi se
stinge şi executarea pedepsei.
Dar executarea unei pedepse se efectuează şi în alte moduri, de exemplu, modul
suspendării condiţionate a executării ori modul executării la locul de muncă. In afară de acestea,
terminarea executării pedepsei închisorii se mai produce şi pe calea altor moduri, cum sînt cele
cuprinse în hotărîrea de liberare condiţionată ori prin legile de amnistie ori graţiere. Aşa fiind, la
moduri diferite de executare corespund moduri şi momente diferite de liberare (provizorie ori
definitivă) a condamnaţilor şi moduri şi momente diferite de terminare şi stingere definitivă a
executării pedepsei închisorii.
Prin terminarea executării pedepsei închisorii se produc o scamă de efecte juridice. în
primul rind, prin stingerea executării pedepsei se stinge însuşi raportul juridic execuţional-penal,
adică obligaţia pentru condamnat de a executa pedeapsa şi dreptul pentru organul de stat de a
cere executarea pedepsei. Pe cale de consecinţă, pentru condamnat, se produce efectul juridic
important, anume liberarea provizorie (în cazul liberării condiţioante) sau liberarea definitivă (în
cazul executării integrale) a pedepsei. Mai mult decît atît, obţinîndu-se liberarea şi ieşirea
condamnatului din penitenciar, se lichidează o serie de relaţii ale acestuia cu penitenciarul, cum
ar fi, de exemplu: răspunderea civilă pentru eventualele pagube produce din vina acestuia sau
posibilitatea revendicării unor drepturi (încasarea unor sume de bani provenite din muncă).
Chiar dacă condamnatul ar mai avea de executat o pedeapsă complementară, pedeapsă
care se execută după executarea pedepsei închisorii, deci în libertate, prin terminarea pedepsei
închisorii, fostul condamnat are acum drum deschis spre liberarea definitivă. Aceasta înseamnă
că are posibilitatea să se reintegreze în viaţa socială liberă, să se întoarcă în familie, să se
întoarcă la muncă şi să se conformeze regulilor de conduită ce călăuzesc relaţiile sociale ale
membrilor societăţii. Pe scurt, el are toate condiţiile să participe activ la procesul de reintegrare
socială cu ajutorul membrilor colectivităţii; în acest sens există norme de drept care
reglementează asistenţa postpenală a foştilor deţinuţi, a foştilor condamnaţi. Unele aspecte de
asistentă postpenală sînt direct legate de momentul liberării definitive, iar altele de momentele ce
urmează liberării definitive.
Potrivit CE al RM temeiurile pentru stingerea executării pedepsei sînt:
-eecutărea efectivă şi integrală a pedepsei; k) decesul persoanei condamnate;
-adoptarea unei hotărîri de achitare a persoanei condamnate în cursul executării pedepsei
sau trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti;
 -intervenirea unei legi penale noi care exclude caracterul penal al faptei în cursul
executării pedepsei sau trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti;
- intervenirea unui act de amnistie totală în cursul executării Pedepsei Sau trimiterea spre
executare a hotărîrii judecătoreşti;
-intervenirea unui act de graţiere totală în cursul executării pedepsej sau trimiterea spre
executare a hotărîrii judecătoreşti;
- intervenirea prescripţiei executării hotărîrii privind condartinarea; se dispune prin
încheierea motivată a instanţei de judecată;
-respectărea de către condamnat a comportamentului stabilit prin hotjjrîr£a
judecătorească şi expirărea termenului de probă; aUe împrejurări prevăzute de lege.
DesPre intervenirea împrejurărilor indicate mai sus instituţia sau orgunul care asigură
executarea pedepsei comunică în scris instanţei care a judecat cauza în fond, anexînd material
probator.
Posibiljtatea stingerii executării pedepsei poate fi examinată şi in tcmei al cererii
condamnatului, care se examinează conform art. 471 şi 472 CPP al RM.
Dacă termenul pedepsei expiră în zi de repaus sau în zi de sărbătoare ne lucrătoare,
condamnatul este eliberat în ajunul zilei de repaus sau al zilei de sărbătoare nelucrătoare. La
calcularea termenului în luni, termenul expiră la data respectivă a ultimei luni, iar dacă luna în
cauză nu are această dată - în ultima zi a acestei luni.
O dată cu eliberarea, condamnatului i se restituie lucrurile şi obiectele de preţ care îi
aparţin, banii de la contul de peculiu, valorile mobiliare, actele personale, actele privind munca
lui şi i se eliberează mandatul de executare a pedepsei sau de liberare de executare a pedepsei.
În cazul liberării condamnatului care execută pedeapsa în penitenciar, administraţia
instituţiei penitenciare, cu cel puţin 7 zile înainte de data la care urmează să fie liberat,
informează organul afacerilor interne despre liberarea din locul de deţinere a condamnatului
pentru infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi a persoanei
perspectiva condamnării căreia a determinat aplicarea unor măsuri de protecţie de
stat, în conformitate cu Legea privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor
persoane care acordă ajutor în procesul pena). Organul afacerilor interne întreprinde măsurile
necesare pentru asigurarea protecţiei părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care au
acordat ajutor în procesul penal.
În cazul în care condamnatul suferă de tuberculoză, administraţia instituţiei
penitenciare, cu cel puţin 7 zile înainte de data la care acesta urmează să fie eliberat, informează
instituţia medicală specializată în a cărei rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru
a fi luat la evidenţă.