Sunteți pe pagina 1din 6

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

AL REPUBLICII MOLDOVA

Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău


Colegiul Agroindustrial din Rîşcani

,,APROBAT’’ ,,APROBAT’’
Universitatea Tehnică a Moldovei Centrul Metodic pentru Învăţămînt
Catedra „Utilaj tehnologic industrial” Director_________V. Pavlic”

,, 30 „ august 2012 ,, 30 ’’ august 2012

Programa
la disciplina
Studiul materialelor

Specialităţile tehnologice
Profilul 2200 Tehnologia industriei alimentare
Specialitatea 0352 Tehnologia produselor cosmetice şi medicinale
Profilul 0350 Tehnologie chimică
Planurile de învăţămînt, ediţia 2012

Autori: Ursu Petru


Guţu Vasile
Examinată la şedinţa catedrei
de discipline tehnice şi
tehnologice
Proces-verbal nr.__
Din ____________20__
Şef_________________

Chişinău, 2012
I. Preliminări
Prezenta programă este elaborată pentru specialităţile tehnologice, profilul 2200
Tehnologia industriei alimentare şi specialitatea 0352 Tehnologia produselor cosmetice şi
medicinale,profilul 0350 Tehnologia chimică, planurile de învăţămînt, ediţia 2012.
Disciplina Studiul materialelor se studiază în semestrul I cu un volum de 32 ore, dintre
care 24 – teoretice şi 8 – lucrări practice şi de laborator. Studiul disciplinei se bazează pe
cunoştinţele obţinute la disciplinele şcolare Fizică şi Chimie. La rîndul său, cunoştinţele obţinute
la „Studiul materialelor” vor servi ca bază la studierea disciplinelor fundamentale: Mecanică
aplicată şi Desenul tehnic şi de specialitate: Procese şi aparate şi Utilaj tehnologic, precum şi
pentru activitatea ulterioară cu succes, ca specialist în producţie.
Studiul materialelor este o ramură a ştiinţelor tehnice, care se ocupă cu studiul
compoziţiei, al structurii şi al proprietăţilor materialelor, precum şi cu utilizarea raţională a
acestora.
Structural programa la disciplina Studiul materialelor este constituită din două
compartimente: Materialele metalice şi Materialele nemetalice.
Proiectarea programei s-a efectuat, ţinînd cont de interacţiunea şi interdependenţa dintre
teoria obiectivelor, teoria conţinuturilor, teoria didactică şi teoria evaluării. Programa a fost
elaborată în concordanţa cu prevederile învăţămîntului formativ-dezvoltativ, presupunînd
prioritatea cunoştinţelor productive şi creative asupra celor reproductive. Tehnologiile didactice
preconizate în procesul educaţional se vor orienta spre diferenţierea şi individualizarea instruirii
şi vor asigura participarea elevilor la procesul propriei lor formări. În cadrul procesului
instructiv se recomandă folosirea raţională a formelor de organizare (lecţii-prelegeri, lecţii-
seminar, lucrări practice şi de laborator, lecţii de evaluare a cunoştinţelor); metodelor de predare-
învăţare (descoperirea didactică, instruirea problematizată, activitatea în grupuri mici etc.);
materialele didactice (scheme, planşe, fotografii ale microstructurilor, mostre de metale şi aliaje,
modele etc.)
Lucrările practice şi de laborator pot fi înlocuite cu altele similare, reieşind din posibilităţile
bazei tehnico-materiale.
II. Competenţele generale ale disciplinei
Elevul va cunoaşte:
- clasificarea, structura, proprietăţile materialelor de construcţie pentru maşini şi utilaje;
- cerinţele faţă de materialele de construcţie de maşini pentru industria alimentară;
- procese de elaborare a materialelor de construcţie pentru maşini;
- metodele de determinare a caracteristicilor mecanice ale materialelor;
- clasificarea, proprietăţile, simbolizarea şi utilizarea materialelor nemetalice în condiţiile
actuale;
- metodele de protecţie a materialelor de construcţie de maşini contra coroziunii;
- cerinţele tehnicii securităţii şi protecţiei mediului înconjurător.
Elevul va fi capabil să:
- determine caracteristicile fizico-chimice ale materialelor folosite în construcţia de utilaje şi
aparate în industria respectivă;
- descifreze simbolizările metalelor şi aliajelor;
- argumenteze alegerea materialelor din punct de vedere tehnologic şi economic;
- analizeze, argumenteze metodele de protecţie contra coroziunii materialelor de
construcţie;
- utilizeze măsuri de securitate şi sănătate la locurile de lucru.

2
III. Repartizarea orelor teoretice, practice şi de laborator
IV. Conţinutul materiei de studii pe capitole şi teme
Numărul de ore
Nr. Denumirea capitolelor Inclusiv
d/o şi temelor Total Teore- Labo- Prac-
tice rator tice
Noţiuni introductive 1 1
1 Materiale metalice 21 13
1.1 Structura cristalină a metalelor 2 2
Proprietăţile principale ale metalelor.
1.2 5 1 4
Încercările mecanice ale materialelor
1.3 Structura şi proprietăţile aliajelor Fe-C 2 2
Constituenţii principali ai aliajelor Fe-C.
1.4 2 2
Diagrama Fe-C
1.5 Fonte. Oţeluri carbon şi oţeluri aliate. 2 2
1.6 Cuprul şi aliajele sale 2 2
1.7 Aluminiul şi aliajele sale 2 2
Coroziunea metalelor şi metodele de
1.8 4 2 2
combatere a coroziunii
2 Materiale ne metalice 10 10
2.1 Materiale plastice 2 2
2.2 Lemnul, hîrtia, cartonul 2 2
2.3 Sticla şi produsele din sticlă 2 2
2.4 Lacuri, vopsele, lubrifianţi. 2 2
2.5 Cauciucul, produsele de cauciuc 2 2
Azbestul şi produsele din el.
Total 32 24 4 4
Noţiuni introductive
Clasificarea materialelor pentru construcţia de maşini şi utilaje.
Noţiuni de „materie” şi „materiale”. Criteriile de clasificare a materialelor după gradul de
prelucrare, după componenţa chimică, în funcţie de domeniul de utilizare. Obiectul studiului
materialelor, importanţa lui în formarea viitorilor tehnicieni.
1. Materiale metalice
1.1. Structura cristalină a metalelor.
Materialele metalice şi proprietăţile generale ale lor: solide, opace, ductile, tenace, maleabile.
Constituenţii structurali ai materialelor metalice.
Noţiune de structură interioară. Structura materialelor metalice în dependenţă de componenţa
aliajelor şi de condiţiile de elaborare a lor. Noţiuni de „soluţie solidă”, „amestec mecanic”,
„compus definit”. Noţiune de „elemente constructive”.
1.2. Proprietăţile principale ale metalelor. Încercările mecanice ale materialelor.
Extragerea, elaborarea, prelucrarea, utilizarea materialelor metalice ca funcţie de proprietăţile
lor. Proprietăţile fizice, chimice, mecanice, tehnologice. Influenţa lor asupra domeniilor de
utilizare în construcţia de maşini şi utilaje.
Influenţa proprietăţilor metalelor asupra domeniilor de utilizare. Elasticitatea, plasticitatea,
duritatea, rezistenţa. Încercările mecanice ale materialelor ca mijloc principal de determinare a
caracteristicilor mecanice. Materiale plastice, fragile, fragilo-plastice. Încercarea materialelor
plastice la întindere statică. Încercarea materialelor metalice la şoc sau rezilienţă. Determinarea
durităţii materialelor metalice.

3
Lucrarea de laborator nr. 1
Încercarea metalelor plastice la întindere statică.
Lucrarea de laborator nr. 2
Determinarea durităţii metalelor.
1.3. Structura şi proprietăţile aliajelor Fe-C.
Fierul. Proprietăţile principale ale Fe pur: culoarea, densitatea, duritatea, rezistenţa mecanică,
plasticitatea, proprietăţile magnetice, temperatura de topire. Stările alotropice ale Fe pur.
Dependenţa stărilor alotropice ale Fe pur de temperatură în stare solidă. Carbonul şi
caracteristica lui. Noţiune de aliaje ale Fe cu C. Caracteristica, clasificarea. Fonta şi oţelul.
Noţiuni generale despre elaborarea fontei şi oţelului. Materiale primare, utilaje, tehnologii de
elaborare.
1.4. Constituenţii principali ai aliajelor Fe-C. Diagrama Fe-C.
Constituenţii principali ai aliajelor Fe-C; ferita, cementita, perlita, austenita, ledeburita.
Caracteristica lor. Diagrama Fe-C. Interpretarea diagramei: punctele critice, liniile, zonele, şi
însemnătatea lor. Transformările care se petrec în aliajele Fe-C la răcirea lentă. Divizarea
aliajelor Fe-C în fonte şi oţeluri. Oţeluri hipoeutectoide, eutectoide şi hipereutectoude.
Clasificarea fontelor în dependenţă de conţinutul de C.
Lucrarea practică nr.1
Analiza diagramei Fier-carbon. Construirea curbelor de răcire ale aliajelor Fer-carbon.
1.5. Fonte. Oţeluri carbon şi oţeluri aliate.
Fontele, clasificarea, simbolizarea, proprietăţile, utilizarea. Oţeluri. Clasificarea după
componenţa chimică.
Oţeluri carbon, proprietăţile, clasificarea, simbolizarea, domeniile de utilizare.
Oţeluri aliate. Influenţa elementelor de aliere asupra proprietăţilor lor. Clasificarea
simbolizarea, utilizarea. Oţeluri aliate utilizate în construcţia de maşini şi utilaje pentru industrie.
1.6. Cuprul şi aliajele sale.
Proprietăţile principale ale Cu. Minereurile cuprului . Noţiuni generale despre elaborarea Cu.
Aliajele cuprului. Alama, componenţa chimică, clasificarea, alamă simplă şi specială,
proprietăţile, simbolizarea, utilizarea. Bronzurile, componenţa chimică, bronzuri cu Sn şi fără Sn,
clasificarea, simbolizarea, utilizarea.
1.7. Aluminiul şi aliajele sale.
Proprietăţile principale ale aluminiului. Noţiuni generale despre elaborarea aluminiului.
Aliajele aluminiului, clasificarea. Aliajele deformabile, componenţa chimică, proprietăţile,
simbolizarea, utilizarea. Aliajele de aluminiu turnate, componenţa chimică, proprietăţile,
simbolizarea, utilizarea.
1.8. Coroziunea metalelor şi metodele de combatere a coroziunii.
Noţiuni generale despre coroziune. Coroziunea chimică. Coroziunea electrochimică.
Coroziunea superficială. Coroziunea atmosferică. Coroziunea locală. Coroziunea în gaze.
Coroziunea interstructurală. Coroziunea subterană.
Metodele de combatere a coroziunii. Esenţa măsurilor de protecţie împotriva coroziunii.
Protecţia prin creşterea rezistenţei la coroziune a materialelor metalice. Elementele de aliere a
materialelor feroase care fac aliajele rezistente la coroziune. Protecţia prin acoperiri. Acoperiri
metalice prin scufundare (cositorirea, plumbuirea), prin placare, prin pulverizare (Zn, Al, Pb,
Sn...), prin difuziune. Acoperiri nemetalice. Acoperiri cu unsori. Acoperiri cu vopsele. Acoperiri
cu lacuri. Acoperiri cu bitumuri. Acoperiri cu emailuri. Protecţia cu aderenţi anticorosivi.
Lucrarea practică nr. 3
Studierea metodelor de protecţie împotriva coroziunii.
2. Materialele nemetalice
2.1. Materialele plastice.
Noţiuni generale despre materialele plastice, proprietăţile, clasificarea (termoplastice şi
termoreactive). Polietilena. Polipropilena. Poliizobutilena. Polistirenul. Fluoroplastele.
Viniplastul. Plasticatele. Polivinilacetatul. Alcoolul polivinilic. Acetatul. Poliacrilicii.
Poliformaldehida. Policondesatele. Răşinile naturale şi sintetice. Proprietăţile, aplicarea şi

4
metodele de prelucrare a maselor plastice. Perspectivele materialelor plastice la ambalarea
produselor alimentare. Bitumuri.
2.2. Lemnul, hârtia, cartonul.
Materialele celuloide. Lemnul natural şi stratificat. Pluta. Hârtia, materia primă, procesul de
producere a hârtiei, clasificarea. Cartonul,procesul de producere, clasificarea.. Mucavaua.
Folosirea lor în industria alimentară şi chimică .
2.3. Sticla şi produsele din sticlă.
Sticla. Materia primă pentru producere. Procesul tehnologic de elaborare, utilajul. Clasificarea.
Metodele de prelucrare, domeniile de utilizare. Utilizarea sticlei în industria alimentară şi
chimică. Materiale ceramice. Materiale abrazive. Utilizarea lor în industria alimentară şi chimică.
2.4. Lacuri, emailuri, vopsele, lubrifianţi.
Tipurile de lacuri şi vopsele. Domeniile de folosire a lacurilor şi vopselelor ca materiale
decorative şi de protecţie împotriva coroziunii. Cerinţele faţă de lacurile şi vopselele folosite în
industria alimentară şi chimică. Emailurile. Componenţa, proprietăţile, metode de acoperire,
domenii de utilizare. Lubrifianţii, clasificarea, utilizarea. Combustibilii. Utilizarea lor în industria
alimentară şi chimică. Cleiurile.
2.5. Cauciucul, produsele din cauciuc. Azbestul şi produsele din el.
Cauciucul, derivatele lui. Materialele primare şi procesul de producere a gumei, utilizarea ei în
industria alimentară şi chimică. Azbestul, compoziţia şi proprietăţile lui. Produsele din azbest:
azbobachelita, azbocimentul, domeniile de utilizare a lor în industria alimentară şi chimică.
Influenţa dăunătoare a azbestului asupra sănătăţii oamenilor. Metode de protecţie.

V. Modalităţi de evaluare.

Evaluarea se foloseşte în procesul de instruire pentru a măsura eficienţa activităţilor, şi a


obţine informaţii relevante privind rezultatele elevilor, şi a asigura feedback-ul pe tot parcursul
de instruire.
În procesul de studiere a disciplinei respective sunt recomandabile următoarele tipuri de
evaluare:
1. Evaluarea iniţială-la începutul studierii disciplinei, sau a unui compartiment pentru a
releva nivelul de pregătire a elevilor la noţiunile de „materie”, „materiale”, clasificarea
materialelor, structura materiei, clasificarea, structura metalelor, componenţa aliajelor;
2. Evaluare curentă-vizează estimarea rezultatelor pe parcursul procesului educaţional, la
fiecare lecţie. Ea asigură profesorului un feedback, în baza căruia are loc ajustarea
procesului didactic la obiectivele proiectate.
3. Autoevaluarea – presupune estimarea de către elev a propriului progres şi, drept
consecinţă, orientarea eforturilor intelectuale spre realizarea obiectivelor propuse.
4. Evaluarea finală – se efectuează după studierea fiecărui compartiment din programă, la
finele studierii disciplinei. Studiul disciplinei finalizează cu susţinerea examenului.

Sistemul metodologic al evaluării performanţelor elevilor cuprinde metode tradiţionale şi ne


tradiţionale. Ca metode tradiţionale se vor folosi expunerile orale şi scrise, observaţia,
comentarea şi completarea răspunsurilor colegilor. Lucrările practice şi de laborator se evaluează
la fiecare lecţie. Fiecare elev trebuie să obţină note la toate lucrările practice şi de laborator. În
baza acestora se calculează nota medie, care serveşte, la rîndul său la calcularea mediei pe
disciplină
Metodele ne tradiţionale se folosesc în mod deosebit pentru formarea unor capacităţi, a căror
realizare contribuie decisiv la dezvoltarea personalităţii elevului. Printre acestea se propun
următoarele: investigaţia, descoperirea didactică, studiul de caz, problematizarea, testarea, auto-
evaluare.
Utilizarea diferitor metode şi procedee evaluative este importantă pentru educarea creativităţii,
individualizarea instruirii şi asigurarea însuşirii disciplinei, obţinerea performanţelor.

5
VI. Surse bibliografice:

Obligatorii
1. Nicolae Popescu. Studiul materialelor. Cimişlia, 1993.
2. Nacu, Aurel. Tehnologia materialelor. Chişinău: Ştiinţa, 1992.
3. Rădulescu ,Maria. Studiul materialelor. Chişinău: Ştiinţa, 1992.
4. Palfalvi, A.. Tehnologia materialelo. Chişinău: Ştiinţa, 1993.

Suplimentare
1. Terehov, V.C. Metalologia şi materialele de construcţie. M:V.Ş, 1981.
2. Cuzmin, B.A. Tehnologia metalelor şi materialelor de construcţie. Moscova: Maşinostroenie,
1986.
3. Nichiforov, V.M. Tehnologia materialelor de construcţie. Chişinău: Lumina.
4. Rădulescu, Maria. Studiul materialelor. Chişinău: Ştiinţa, 1992.
5. Berovin, Ion. Studiul materialelor din industria alimentară. Bucureşti: Didactica şi pedagogica,
1980.
6Sidorin, I.I. Îndrumar pentru lucrările de laborator la tehnologia metalelor. M:V:Ş, 1967.
7. Nichiforov, V.M. Tehnologia materialelor de construcţie. Chişinău: Lumina, 1971