Sunteți pe pagina 1din 4

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Textile și Poligrafie

Departamentul Design Vestimentar

Referat
La disciplina:,, Istoria si teoria modei’’

TEMA:,, Istoria machiajului’’

A elaborat _______________ st. gr. DVI-171 Rotaru Irina

A verificat ______________ conf. univ., dr. Iarîna Saviţkaia-Baraghin

Chișinău 2019
Din cele mai vechi timpuri,cosmeticele au avut un rol deosebit de important in transfigurarea
femeii.Machiajul a fost si va ramane un element ce completeaza look-ul unei femei.Acesta are ca
rol transformarea unui chip comun intr-o infatisare deosebita.De-a lungul timpurilor machiajul
avea sarcina de a ajuta femeia sa atinga idealul frumusetii. Femeile si barbatii se bucurau de
privilegiile machiajului facial.Dar acesta a aparut acum mii de ani in Egiptul Antic,inca din
primul secol al omeniri.Egiptenii nu au fost primii care au folosit machiajul dar sunt primii care
au confirmat importanta acestuia.
In Egiptul antic,anii 4000 î.e.n.:a fost prima menţiune referitoare la produsele cosmetice.
Femeile cu o anumită poziţie socială aplicau pe faţă o cremă verde, din minereu de cupru, pentru
a-şi defini trăsăturile. Foloseau uleiuri parfumate şi îşi pictau sprîncenele cu o cremă obţinută din
seu de oaie şi plumb. Se pare că foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul machiajului facial.
Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe bază de mercur. Ingredientele cosmeticelor
moderne sunt, încă, o surpriză pentru cei care le folosesc: spre exemplu, rujul conţine o substanţă
gelatinoasă obţinută din solzi de peşte. Aceasta, denumită "esenţă de perlă", se obţine de la
hering, fiind unul dintre multele produse derivate obţinute din peşti.
Culoarea roşie a rujului este, de fapt, dată de carmin, rezultat din zdrobirea carapacelor unor
anumite insecte. Produse cosmetice de uz extern folosite la modificarea sau îmbunătăţirea
înfăţişării pielii, părului, unghiilor, buzelor şi a ochilor. Vopseaua de corp, utilizată ca ornament
sau în cazul procesiunilor religioase, era des folosită de către popoarele primitive. Uleiul,
balsamul, pudra şi vopseaua de păr erau folosite şi ele. Multe dintre aceste produse îşi au
originea în Asia, dar sunt consemnate pentru prima oară în Egipt.Egiptenii foloseau kohlul
pentru înnegrirea ochilor; pe faţă îşi dădeau cu vopsea de plante, iar unghiile erau vopsite cu
henna.
In Orient, anii1500 î.e.n.: în China şi Japonia, făina de orez dădea culoare albă feţei. Genele
şi sprîncenele erau smulse, dinţii erau vopsiţi în negru sau auriu, iar henna colora faţa şi părul.
In Grecia, anii1000 î.e.n.: dacă făceai parte din clasa superioară, probabil că purtai perucă,
pentru a ascunde faptul că nu prea foloseai baia. Lucru valabil, de altfel, atît pentru femei, cît şi
pentru bărbaţi. Şi aici era la modă vopsirea feţei cu cretă albă sau făină de plumb . Spre
deosebire de Egiptul Antic, grecii nu erau mari fani ai machiajului extravagant. Ei
purtau machiajul, însă făceau asta ca o metodă de a crea o frumusețe naturală. Aceștia nu
foloseau nimic prea evident când venea vorba de machiaj. În schimb, utilizau fructe pentru a-și
colora puțin buzele și obrajii. Foloseau o pudră albă pentru a crea iluzia unei pieli mai albe ,iar
pentru sprâncene foloseau funingine sau cărbune și le modelau în așa măsură încât acestea să se
întâlnească la mijloc.
Dacă doamnele voiau ceva mai multă culoare, alegeau cleiul de ocru şi crema de fier pe post
de ruj. Îşi vopseau palmele cu henna roşie, pentru a părea mai tinere. Aceste practici coincid,
deloc surprinzător, cu descoperirea şi perfectarea săpunului. Foloseau creioane din cărbune şi
batoane de vopsea roşie.
In Roma,anii 100 e.n.: Platus scria: „O femeie fără culoare este ca mîncarea fără sare”. Deşi
o civilizaţie înaintată, romanii îşi dădeau cu unt pe obraji şi îşi făceau unghiile cu sînge de oaie şi
le lustruiau cu seu de la acelaşi animal. Contribuţia lor specială a fost moda băilor în nămol,
suplimentat cu excremente de crocodil, cu efecte neştiute încă. Bărbaţii se vopseau blond, pentru
a părea mai tineri. Vopselele de păr erau însă atît de caustice, încît duceau la chelire completă.
Şi romanii aveau sclavi speciali pentru aplicarea machiajelor. Produsele de frumuseţe au atins
apogeul în perioada Imperiului Roman – cărbunele pentru faţă şi fondul de ten denumit "fucus" –
cînd doamnele deja aveau sclavi special pregătiţi pentru aplicarea diverselor machiaje.
In Evul Mediu: Multe dintre cosmeticele amintite mai sus au trecut şi de perioada medievală,
cruciaţii aducînd din Orient uleiuri şi parfumuri. În timpul Renaşterii, cosmeticele pe bază de
plumb erau folosite în mod exagerat. În Epoca Medievală, cunoscută pentru igiena personală
proastă și credințe religioase puternice, machiajul era văzut drept un obicei care decepționa
privitorii, datorită faptului că permitea cizelarea trăsăturilor. Astfel, femeile foloseau tratamente
cosmetice home made pentru a obține un ten luminos și curat.
Secolul XIV: cosmeticele erau văzute ca un adevărat pericol pentru sănătate, fiind
considerate vinovate pentru blocarea circulaţiei sangvine. În Anglia elisabethană, părul roşu era
la modă. Femeile cu poziţie socială înaltă îşi dădeau cu albuş de ou pe faţă, în timpul zilei, iar
noaptea dormeau cu cotlete de viţel pe ochi, pentru a întineri tenul. Un dramaturg al epocii chiar
a scris: „O femeie frumoasă este ca o… delicatesă”.
Secolele XV-XVI: în Europa, cosmeticele erau folosite numai de către aristocraţi. Italia şi
Franţa au devenit centrele industriei cosmetice. Franţa a perfecţionat arta parfumeriei, dar a
condus şi la crearea unei arme mortale: dacă înlocuiai plumbul cu arsenic în pudra de faţă, cel
care o folosea murea în scurt timp.
Aristocratia Venetiei.Veneția era capitala celor bogați în trecut. Acolo, machiajul nu doar că
era acceptat, ci chiar încurajat și dus la extrem. Tenul era vopsit cu o vopsea toxică, care dăuna
pielii, făcând un cerc vicios în care vopseaua era folosită ca să acopere pielea deteriorată de
aceeași vopsea. Obrajii trebuiau să fie puternic înroșiți, iar acest aspect se obținea prin aplicarea
unui mineral derivat din sulfură de mercur. Acesta era mortal când era folosit pe o perioadă
îndelungată.
Secolele XVII-XVIII: cosmeticele sunt folosite pe scară largă, excepţie făcînd doar clasa
foarte săracă, fardul şi rujul roşu erau folosite ca simbol al tinereţii, averii şi bunăstării. Cărţile şi
reţetele privind prepararea şi aplicarea cosmeticelor erau la mare căutare. Acesta este momentul
cînd apar cosmeticienii profesionişti, iar reţetele luxoase de cosmetică includeau şi băi în vin sau
lapte. După ce a cunoscut un avînt extraordinar în anul 1760, folosirea produselor de frumuseţe a
încetat brusc în perioada Revoluţiei Franceze.
Secolul XIX: din nou, Franţa. Acolo se dezvoltă procesele chimice de înlocuire a aromelor
obţinute prin metode naturale cu. produse de frumuseţe bazate pe cercetarea ştiinţifică. Oxidul de
zinc începe a fi folosit în pudra facială, înlociund în mare parte mortalele mixturi de plumb şi
cupru, utilizate anterior.
Epoca Victoriana .Regina Victoria a Marei Britanii, împreună cu biserica, au încercat să
inducă maselor de oameni că o femeie pură nu are nevoie să își picteze fața. Această perioadă a
fost un regres la naturalețe în ceea ce priveşte machiajul, însă femeile au continuat să-și ofere
puțină culoare în obraji și pe buze, pițigându-și obrajii cu mâna sau mușcându-și buzele. O altă
opțiune era să folosească hârtie de împachetat colorată, pe care femeile o udau puțin pentru a-i
elibera vopseaua și apoi o frecau de obraji.
Secolul 20 este secolul în care machiajul a început cu adevărat să capete proporții. Atunci,
fiecare decadă a avut un stil al său, începând cu fetele jazz ale anilor 20 și faimosul smokey eye,
la modelele grafice și geometrice de tuș ale anilor 60 și până la machiajele electric colorate ale
anilor 80.
De fiecare dată când o femeie îşi ajustează tenul cu puţin fond de ten, îşi alintă buzele cu ruj
sau mânuieşte suav beţişorul cu mascara, oferă un omagiu subtil geniului cosmeticii, cel care a
coborât machiajul în stradă. Max Factor a fost mintea luminată a cosmeticii din secolul XX:rujul,
mascara rezistenta la apă, vopseaua de corp, fondul de ten lichid sau solid, pe toate le-a inventat
Max Factor. Dar adevărata sa revoluţie a constat într-o idee simplă:fiecare femeie trebuie să aibă
posibilitatea să arate la fel de fermecător ca o actriţă de film.
In prezent femeile opteaza pentru un machiaj mult mai natural ,cu sprincene stufoase , putin
colorate,farduri nude ,lucioase ,pentru a oferi un look cat mai natural .In zilele noastre avem o
gama larga de companii de producere a cosmeticii.Exista o varietate de produse cosmetice de
care pot dispune atat paturile mai joase a societatii cat si paturile sociale inalte.Brand-urile
renumite precum Dior,Chanel,Gucci produc cosmetice de calitate inalta.Astfel daca in
antichitate,Evul mediu doar aristocratia dispunea de posibilitatea de a avea cosmetice,atunci in
prezent este accesibila tuturor .
Deci,frumusetea a fost si ramane una din problemele societatii .Femeile pentru a atinge
frumusetea ideala recurgeau la produse periculoase pentru sanatate,uneori aducand pana la
moarte .Cum stim frumusetea necesita jertfa.Pe parcursul istoriei machiajul difera atat de la
epoci cat si la regiuni,insa acesta avea acelasi scop,de a complete si infrumuseta femeia.In
prezent majoritatea dispun de produse cosmetice ,gama larga de culori si diversitatea
companiilor producatoare de cosmetice sunt intr-o evolutie continua.Astfel,fiecare isi creeaza un
chip deosebit,propriu prin intermediul machiajului.In fiecare an, atat stilistii cat si bloggerii ofera
publicului noi idei ,astfel oamenii dispun de o alegere vasta in ceea ce priveste originalitatea
machiajului.Asadar ,frumusetea este una dintre cele mai dicutate teme a societatii de atunci si de
astazi ,iar machiajul este un element estetic necesar.