Sunteți pe pagina 1din 28

LICEUL TEHNOLOGIC “LAZAR EDELEANU” NAVODARI

PROIECT PENTRU

CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE


NIVEL IV

Domeniul: Electric

Calificare: Tehnician în automatizări

Îndrumător : Elev: Magureanu Robert

Prof. ing, Săndulescu Mihaela Clasa: a XII-a D

2019

1
PARCURI EOLIENE

2
CUPRINS

1. Introducere– pag 3
2. CAPITOLUL I –Energie Eoliana- pag 6-7
3. CAPITOLUL II– Morile de vant – pag 8-10
4. CAPITOLUL III- Turbinele eoliene modern – pag 11-13
4.1. Turbine Magle – pag 12-13
5. CAPITOLUL IV – Eolienele – pag 14-21
5.1 . Instalații eoliene. Principii de funcționare. Clasificări – pag 14-15
5.2 . Soluții pe plan mondial în realizarea instalațiilor eoliene – pag 15-117
5.3 . Fundamentul energiei eoliene modern – pag 17
5.4 . Mărimea turbinelor eoliene – pag 17-18
5.5 . Siguranța energiei eoliene – pag 18-19
5.6 . Potențialul mondial al energiei eoliene – pag 19
5.7 . Creșterea ponderii energiei eoliene în lume – pag 19-20
5.8 . Mașini eoliene – pag 20
6. CAPITOLUL V- Top țări energie eoliană – pag 21-26
6.1. Energia eoliană în Europa – pag 22-23
6.2. Energia eoliană în România – pag 23-25
7. CAPITOLUL VI– Comparatii cu alte resurse energetic - pag 26-27
8. BIBLIOGRAFIE – pag 28

3
Introducere

 Parc Eolian

Un parc eolian, sau o fermă eoliană, este un sit care grupează mai multe turbine la
care energia primară este energia eoliană şi care produc electricitate. De regulă sunt
amplasate în locuri unde vântul este puternic şi / sau regulat. Există critici care acuză
parcurile eoliene că ar aduce atingere peisajului.

Pentru ca un parc eolian să poată fi instalat într-un anumit amplasament, trebuie


îndeplinite anumite criterii:

 intensitatea vântului pe durata unui an de zile să permită o producţie constantă;


 prezenţa în zonă a drumurilor de acces;
 prezenţa în zonă a liniilor de transport de înaltă tensiune din Sistemul Energetic
Naţional (SEN) pentru a permite racordarea la acesta a parcului eolian;

 să nu existe restricţii legate de mediu (zone protejate);


 terenul pe care se construiesc eolienele să suporte masa acestora (între 250 t şi 350
t) ;

 parcelele de teren să fie libere de sarcini (să nu existe litigii cu privire la dreptul de
proprietate etc.);

Din studiile de vânt rezultă o hartă a intensităţii vântului pentru amplasamentul ales.
Pe această hartă apar clar punctele unde intensitatea vântului este maximă, puncte în
care vor fi instalate ulterior turbinele eoliene. Deoarece acestea au o înălţime considerabilă
(150 m cu tot cu pală) şi trebuie să reziste la vitezele maxime ale vântului înregistrate în
acea zonă, pentru fixarea lor se construiesc fundaţii de beton îngropate (în general
20x20x3m). Generatorul turbinei produce energie electrică de joasă tensiune (< 700 V) şi
de aceea în nacela fiecărei turbine se găseşte un post de transformare (în general de la
690V la 20 KV). Trebuie menţionat faptul că, randamentul la transportul energiei electrice
este maxim pentru valori ale tensiunii de linie foarte mari (de ordinul KV). În cadrul

4
parcului, turbinele se conectează prin cabluri subterane de înaltă tensiune (20 KV) la
punctele de conexiune. Punctele de conexiune se conectează la rândul lor la staţia de
transformare a parcului eolian ce ridică tensiunea de la 20 KV la 110 KV (valoarea cea mai
mică a tensiunii din liniile de transport din SEN). Turbinele nu necesită operator uman. Ele
sunt monitorizate dintr-un dispecerat prin intermediul conexiunilor la INTERNET şi a unor
programe de tip SCADA - Supervisory Control And Data Acquisition – Program de
supraveghere, control şi achiziţie date.

5
CAPITOLUL I

 Energia eoliană

Este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului


era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca
mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie
pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu sec al 7-lea î.Hr
de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu sec
al 12-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru
tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor
de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere
de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de
depozitare a materialelor prelucrate. Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale
pentru pomparea de apă de la mare adâncime. Turbinele eoliene moderne transformă
energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice
începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între
500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative precum windsurfing-
ul. La sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400
MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din
consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40
miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.

Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene


sunt China, Statele Unite, Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea

6
energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24% în Danemarca, 14% în Spania
și Portugalia, circa 10% în Irlanda șiGermania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3%
în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau peste o mie de
turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.

7
CAPITOLUL II

 Morile de vânt persane

Morile de vânt persane aveau palete făcute din mănunchiuri de trestie, care
se învârteau în jurul unei axe verticale și erau folosite la măcinarea grăunțelor. Ele au
început să fie folosite de perși din secolul al VII-lea î.Hr.

II.1. Morile de vânt medievale europene

Primele mori de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în


nordul Franței și în sudul Angliei, ele s-au răspândit apoi în Belgia, Germania și
Danemarca. În Olanda ele au fost folosite pentru a drena (asana) zonele mlăștinoase
pentru a le face locuibile de către Jan Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat.

Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la


tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea
semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat.

8
Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se învârteau în jurul unor
axe orizontale, spre deosebire de perși care mergeau pe principiul unor axe verticale.

Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și
ocazional mai existau și cu șase. Treptat multe din aceste mori de vânt europene au ajuns
să aibă două sau trei nivele interioare unde bunurile (grăunțele, vopseaua, tutunul) puteau
fi stocate.

La început morile de vânt europene erau capabile de a produce 25-30 kW de


putere mecanică dar la momentul de vârf al evoluției lor, sfârșitul sec al 19-lea, ele au
ajuns să producă aproximativ 1500 MW. Acest nivel nu a fost depășit până în 1998.

9
II.2. Morile de vânt americane pentru ferme

Morile de vânt americane pentru ferme se foloseau pentru pomparea de


apă de la mare adâncime, fiind folosite în agricultura americană în vestul Statelor Unite.

Eficiența rotorului s-a dublat grație îmbunătățirilor paletelor- acum din metal-
realizate de inginerul american Thomas Perry, la sfârșitul anilor 1800. Omul de afaceri
american La Verne Noyes a construit cea mai de succes moară de vânt pentru ferme,
Aermotorul, grație unor palete de metal foarte speciale. Aceasta s-a dovedit așa eficientă
încât a revoluționat morile de vânt pentru ferme și se folosește și în zilele noastre.

Morile de vânt americane au rămas memorabile prin siguranța și eficiența lor


în capacitatea de a pompa apă de la mare adâncime. Totuși ele produc aproximativ o
zecime din puterea unei turbineeoliene echivalente ca mărime. Astfel ele nu sunt potrivite
pentru generarea de electricitate.

Morile de vânt pentru ferme au fost în vogă în prima parte a sec. al 20-lea. Mai mult
de 1 milion de asemenea mori sunt încă în funcțiune în lume.

Între 1850- 1970 au fost construite peste 6 milioane în Statele Unite.

10
CAPITOLUL III

 Turbinele eoliene moderne

Dorința de electrificare a gospodăriilor de-a lungul Great Plains din anii 30 a


impulsionat dezvoltarea de turbine eoliene battery-charging. Așa-numitele windchargers au
premers turbinelor eoliene cu 2 sau trei palete actuale, folosite pentru furnizarea de
electricitate pentru reședințele îndepărtate și pentru a asigura electricitate satelor din țările
în curs de dezvoltare.

Criza petrolului din anii 1970 a fost un stimulent pentru preocupările de


valorificare a energie eoliene ca o sursă verde, alternativă de electricitate. Turbinele de
vânt uzuale moderne generează între 250-300KW putere, aproape de 10 ori mai mult ca
turbinele tradiționale europene de aceeași mărime.

11
III.1. Turbine Magle

Turbinele Maglev folosesc o tehnologie inventată de savantul Nicholas


Tesla și perfecționată de cercetătorii americani, presupunând
utilizarea magnețilorpermanenți pentru rotirea paleților morii de vânt. Americanii au
precizat că, în principiu, este vorba de un sistem similar nării celebrelor trenuri Maglev
care merg pe pernă magnetică .„Este o tehnologie unică în lume care are foarte multe
avantaje și aproape niciun dezavantaj. Eficiența este de 95%, centrala produce de la o
viteză a vântului de 1,5 m/s până la viteze foarte mari de 40 m/s, iar noi garantăm o
cantitate constantă de energie produsă lunar. Plus o garanție de 25 de ani pe instalație în
care vom repara orice problemă ar putea să apară”, a declarat Milorad Savkovik,
reprezentantul pentru Balcani al companiei americane Strong Sales. Un MW instalat al
turbinelor Maglev va costa aproximativ la fel ca un MW al unei eoliene clasice – 1,7
milioane de euro. Un prototip de 5 MW funcționează în statul New York. Mai există însă și
o centrală de 100 de MW făcută pentru Pentagon, dar Armata Americană păstrează
secretul asupra rezultatelor ei. Potrivit estimărilor făcute de Autoritatea pentru Energie din

12
SUA, în următorii 10 ani o cincime din energia Americii va fi produsă în centrale Maglev.
Principiul după care se ghidează centrala este levitația magnetică care face ca paleții
agregatului eolian să plutească în aer, fără rulmenți. Turbinele funcționează datorită
fluxului magnetic permanent. Acești magneți permanenți sunt compuși dintr-un metal rar
denumit „neodimium”, care nu-și pierde energia prin frecare, fiind utilizat pentru rezonanța
magnetică și de către NASA în anumite zboruri spațiale în spațiu.

13
CAPITOLUL IV

 EOLIENELE

I. Instalații eoliene. Principii de funcționare. Clasificări

O instalație eoliană include în componentă să un generator, mecanismul acționat,


dispozitivul de transmisie mecanică și mai multe sisteme de orientare, stabilizare, reglaj și
protecție, alte elemente constructive (fig. 2.1 ).

Fig. 2.1. Elementele componente ale unei centrale eoliene

În această figura se prezintă structura internă a unei turbine eoliene, care constă
din următoarele elemente:

Nacela (2) - conține componentele cheie ale turbinei, incluzând cutia de viteze și
generatorul electric. În față nacelei este rotorul turbinei cu paletele (1) și hub-ul (9) cuplat
la axul principal (8). Cutia de viteze (7) mărește viteză de rotație de aproximativ 50 de ori
față de viteză redusă a rotorului cu palete. Instalația este echipată cu o frână mecanică
cu disc (6), care poate fi folosită în cazuri de urgență. Generatorul turbinelor de vânt (5)
conectat printr-un ax de mare viteză, convertește energia mecanică în energie electrică.

14
El diferă față de generatoarele obișnuite, deoarece trebuie se lucreze cu o sursă de
energie primară care furnizează o putere mecanică fluctuantă. Pe scară largă, la turbinele
de 100-500kW, tensiunea generată este de 690V c.a. trifazat, fiind necesar un
transformator ridicător de tensiune de 10 sau 30 kV, pentru a putea fi conectat la rețeaua
națională de medie tensiune. Turbinele pot fi construite atât cu generatoare sincrone cât
și asincrone și cu diferite tipuri de conectare la rețea: direct sau indirect. . Turnul turbinei
(3) susține nacela și rotorul. În general este avantajos un turn înalt deoarece vântul e mai
puternic. O turbină de 600kW are turnul de 40-60m.

I.1 Soluții pe plan mondial în realizarea instalațiilor eoliene

Există două tipuri majore de generatoare pentru centralele eoliene și anume: cu


viteză constanța sau cu viteză variabilă. Generatoarele utilizate pot fi asincrone cu rotorul
în scurt circuit sau rotorul bobinat sau sincrone (GS) cu excitație separată sau cu magneți
permanenți.

Instalația eoliană cu viteză constanța și generatorul asincron cu rotorul în scurt-circuit


reprezintă soluția clasică, denumită și metodă daneză. În acest caz trebuie rotiță nacela
(yaw), 23423o143x precum și unghiul de înclinare a paletelor pentru modificarea unghiului
de atac (pitch). Sistemele bazate pe generatoare cu viteză constanța merg în principiu
cu viteză mecanică constanța având mașini cu inducție de înalta eficentă ce funcționează
la viteze de super-sincronizare. Variația vitezei pe unitate este în mod uzual mai mică de
1%. Aceste generatoare de inducție cu viteză constanța sunt simple și nu încorporează
electronică de putere.

Instalația eoliană cu viteză variabilă, reprezentând metodă modernă, utilizează în


mod uzual generatoare de inducție cu dublă alimentare (DFIG), având avantajul utilizării
eficiente a energiei vântului, reducerii părții mecanice (nacela ușoară, cutie de viteze
redusă sau absența și turn zvelt), dar având o parte electrică și electronică complexă,

15
necesitând algoritmi de conducere pretențioși. Viteză mecanică de rotație a mașinii poate
fi controlată prin reglarea frecvenței curentului de alimentare a rotorului. Aceste elemente
și modul în care se pot interconecta centralele eoliene sunt prezentate în lucrarea -
Bringing wind power ashore - (Brian Richardson, Peter Jones), IEE Power Engineer ,
February/March 2004. Două tipuri de instalații eoliene sunt prezentate în figura 2.2:

Un model performant de turbină eoliană cu viteză variabilă utilizând un generator


de inducție cu dublă alimentare (DFIG - doubly fed induction generator), caracterizat prin
creșterea calității, eficentei și controlabilitatii a fos prezentat în lucrarea - Modeling of the
Wind Turbine With a Doubly Fed Induction Generator for Grid Integration Studies - (Lei
Y. Mullane A. Lightbody G. Yacamini R.) IEEE Transactions on Energy
Conversion, ISSN: 0885-8969 , 2005.

Turbină, fiind elementul central al instalației, efectuează procesul de conversie a


energiei eoliene în energie mecanică, având la baza forțele de interacțiune între
elementele active ale turbinei și curentul de aer care îl atacă cu o anumită viteză. Dintre

16
forțele care apar la această interacțiune se vor evidenția două cele mai importante: forță
aerodinamică de ascensiune și forță de presiune frontală.

Mecanismul acționat poate fi un mecanism sau o mașînă care realizează un lucru


mecanic (pompaj, moară etc.), un convertor de energie mecanică în energie electrică
(electrogenerator) sau în energie a aerului comprimat (compresor), fie în alt tip de
energie. Dispozitivul de transmisie mecanică are rolul de a acordă parametrii energiei la
arborele turbinei cu parametrii acesteia la arborele de intrare a mecanismului acționat și
va conține după caz un reductor de ridicare a vitezei și cuplaje elastice sau rigide.

Se utilizează mai multe principii de clasificare a aeromotoarelor eoliene:

 conform principiului de funcționare;


 conform orientării axului principal;
 conform nivelului de viteză.

IV.1. Fundamentul energiei eoliene moderne

Vânturile se formează deorece soarele nu încălzește Pământul uniform, fapt


care creează mișcări de aer. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti
niște turbine, care sunt capabile de a genera electricitate.

IV.2. Mărimea turbinelor eoliene

Turbinele eoliene pot fi împărțite arbitrar în trei clase: mici, medii și mari.
Turbinele eoliene mici sunt capabile de generarea a 50-60 KW putere și folosesc rotoare
cu diametru între 1-15 m. Se folosesc în principal în zone îndepărtate, unde există un
necesar de energie electrică dar sursele tradiționale de electricitate sunt scumpe sau

17
nesigure.Unele mici turbine sunt așa compacte încât pot fi cărate în locații îndepărtate pe
spatele calului.

Cele mai multe dispozitive eoliene sunt turbinele de dimensiune medie.


Acestea folosesc rotoare care au diametre între 15-60 m și au o capacitate între 50-1500
KW. Cele mai multe turbine comerciale generează o capacitate între 500KW-1500KW.

Turbinele eoliene mari au rotoare care măsoară diametre între 60-100 m și


sunt capabile de a genera 2-3 MW putere. S-a dovedit în practică că aceste turbine
mastodont sunt mai puțin economice și mai puțin sigure în raport cu cele de dimensiune
medie. Turbinele eoliene mari produc până la 1,8 MW și pot avea o paletă de peste 40 m,
ele fiind plasate pe turnuri de 80 m.

Unele turbine pot produce 5 MW, deși aceasta necesită o viteză a vântului de
aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puține zone pe pământ au aceste viteze
ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot găsi la altitudini mai mari și în zone oceanice.

IV.3. Siguranța energiei eoliene

Energia eoliană este o energie curată și regenerabilă dar este intermitentă,


având variații în timpul zilei și al anotimpului, și chiar de la un an la altul. Turbinele eoliene
operează cam cam 60% din an în regiunile cu vânt. Prin comparație, uzinele de cărbune
operează la circa 75-85% din întreaga capacitate.

Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp, acest procent


crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.

În cazurile în care turbinele eoliene sunt conectate la mari rețele de


electricitate, caracterul intermitent al energiei eoliene nu afectează consumatorii. Zilele
fără vânt sunt compensate prin alte surse de energie cum ar fi uzinele de cărbune sau
uzinele hidroelectrice care sunt conectate la rețea

18
Oamenii care locuiesc în locuri îndepărtate și care folosesc electricitatea de la
turbinele eoliene utilizează adesea baterii sau generatoare de rezervă pentru asigurarea
energiei în timpul perioadelor fără suficient vânt.

Cele mai multe turbine eoliene comerciale sunt offline (pentru întreținere sau
reparații) mai puțin de 3 % din timp, fiind, așadar, la fel de sigure ca și uzinele
convenționale de energie.

Turbinele eoliene au reputația de a fi longevive. Multe turbine produc energie


de la începutul anilor 80. Multe mori de vânt de fermă americane sunt folosite de generații
întregi. Unele mori de vânt tradiționale europene ating venerabila vârstă de 300 de ani.

IV.4. Potențialul mondial al energiei eoliene

Se crede că potențialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de


cinci ori mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar
necesita 12,7 % din suprafața Pământului (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri
de turbine, presupunând că terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt
pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în considerare îmbunătățirea randamentului
turbinelor și a soluțiilor tehnice utilizate.

IV.5. Creșterea ponderii energiei eoliene în lume

Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de vânt
se construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă
creștere în ultimii ani. În ultimii 10 ani, utilizarea energiei eoliene a consemnat un progres
deosebit. Astfel, între 1995 – 2005, rata anuală de creștere a fost de cca 30%, conducând
la o putere instalată totală nouă de 32.000 MW, adică dublu decât în domeniul energiei
nucleare din aceeași perioadă.

19
IV.6. Mașini eoliene

Doi inventatori germani au călătorit 5.000 de km de-a lungul Australiei, într-o


mașină-prototip ce se încarcă cu ajutorul vântului. Călătoria de 3 săptămâni de la Perth la
Sydney i-a costat doar 16 dolari australieni, echivalentul a 50 de RON. Autovehiculul numit
Wind Explorer poate parcurge 100 km cu jumătate din cantitatea de curent electric
necesară funcționării unei mașini de spălat. Cei doi inventatori spun că mașina lor este
primul autovehicul autonom pe bază de vânt. Mașina funcționează cu baterii de litiu-ion ce
se încarcă cu ajutorul unei turbine mobile folosite noaptea. De asemenea, pentru
acumularea de energie suplimentară, cei doi au folosit și zmeie. Wind Explorer cântărește
200 de kg și poate atinge viteze de 88.5 km/h. Grație acestui test, Wind Explorer a devenit
primul vehicul eolian ce a traversat un continent.

Richard Jenkins, un inginer britanic, a stabilit un nou record mondial pentru


mașini eoliene care se deplasează pe pământ: 126 mph (202,9km/h) cu mașina sa numită
Greenbird. Fostul record aparținea lui Bob Schumacher cu 116 mph, în 1999, cu mașina
Iron Duck. Jenkins a spus că i-au trebuit zece ani să construiască mașina. Vehiculul
cântărește 600 kg.

20
CAPITOLUL V

 1.Top țări energie eoliană

China a ajuns lider mondial în ceea ce privește capacitatea instalată în ferme


eoliene, devansând Statele Unite, potrivit unui raport al Wind Energy Association
(Asociația Energiei Eoliene-nr) și citat de Reuters, la 11 iunie 2011. La această dată China
a ajuns la circa 45.000 MW instalați în mori de vânt, după ce în 2010 a adăugat 18.900
MW. În SUA s-au adăugat doar 5.116 MW iar totalul a ajuns la 40.000 MW, de ajuns cât
să furnizeze energie pentru 10 milioane de locuințe. În 2009 Statele Unite
devansase Germania la producția de energie eoliană. În lume cele mai mari producătoare
de energie eoliană sunt: China (44.733 MW), Statele Unite (40.180 MW), Germania
(27.215 MW), Spania (20.776 MW), India (13.065 MW), Italia (5.797 MW), Franța (5.560
MW), Marea Britanie (5.203 MW), Canada (4.008 MW), Danemarca (3.734 MW).

La sfârșitul anului 2010 prețul unei turbine eoliene chinezești nu depășea


600.000 de dolari pe MW, în timp ce turbinele de proveniență occidentală ajungeau la
peste 800.000 de dolari pe MW.

Cea mai mare fermă eoliană din lume (2010) este The Roscoe Wind
Complex (Statele Unite, Texas), cu o capacitate de 781 MW, capabilă de a oferi
electricitate pentru 230 000 gospodării. Ea are 627 turbine, a costat 1 miliard de dolari,
construcția ei a început în 2007 și se întinde pe 100 000 acri de teren Prin comparație o
uzină de cărbune generează în medie 550 MW.

21
1.1. Energia eoliană în Europa

Deși încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea țărilor,
producția energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 și 2006, ajungându-se
ca, în unele țări, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie

semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania(6%). Ponderea energiei


eoliene, în totalul consumului intern era, la începutul anului 2011, de 24% în Danemarca,
14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania și 5,3% la nivelul UE, iar
în România de numai 1,6%.

La nivelul Uniunii Europene, capacitatea totală de producție energetică a


turbinelor eoliene era la finele anului 2010 de 84.074 MW. Potrivit datelor de la finele
anului 2010 Germania are cea mai mare capacitate de producție de energie eoliană din
UE, de 27.214 MW, urmată de Spania, cu 20.676 MW, iar apoi, la mare distanță, de Italia
(5.797 MW) și Franța (5.660 MW).

22
În martie 2011, energia eoliană a devenit, pentru prima dată, tehnologia cu
cea mai mare producție electrică din Spania, potrivit Rețelei Electrice din Spania (REE), cu
21 % din totalul cererii de electricitate din Spania. Pe locurile următore: energia
nucleară (19%), energia hidraulică (17,3%), ciclurile combinate (17,2%), termocentralele
pe cărbune (12,9%) și energia solară (2,6%). Mulțumită aportului energiei eoline, s-a evitat
importarea de hidrocarburi în valoare de 250 de milioane de euro și emisia de 1,7 milioane
de tone de CO2, adică echivalentul plantării a 850.000 de copaci.

În anul 2011, pentru construcția unei capacități de producție energetice


eoliene de 1 MW, este necesară o investiție de 1,5 – 1,7 milioane de euro.

În prezent, parcul eolian Whitelee din Scoția este cel mai mare parc eolian
terestru din Europa.

1.2. Energia eoliană în România

În sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL (Italia),


Energias de Portugal (Portugalia) și Iberdrola Renovables (Spania)

23
CEZ a instalat 115 turbine la Fântânele, 90 dintre ele fiind deja legate la
rețeaua natională de energie electrică. Eolienele au cca 100 m înălțime. Turbinele pentru
parcul eolian construit de CEZ sunt livrate de către gigantul industrial american General
Electric.

Energias de Portugal (Portugalia), al treilea cel mai mare investitor în energie


eoliană la nivel mondial, a terminat construcția unui parc eolian de 69 MW la Cernavodă,
în mai 2011. Energia poate alimenta 70 000 de gospodării și a costat 200 milioane de
dolari. La această dată în Dobrogea sunt construite deja parcuri eoliene care însumează
600MW.

în 2009 erau instalați doar 14 MW. În 2010, în centralele eoliene erau


instalați în total 462 MW. România a ajuns, în 2011, la 850 MW instalați în total în eolian
(adică o putere mai mare decât cea a unui reactor nuclear de la Cernavodă). Un MW
instalat costă 1,6 milioane de euro.

La începutul anului 2012, în Dobrogea există peste 500 de turbine eoliene.


Cehii de la CEZ, portughezii de la EDP sau italienii de la Enel au investit în energie eoliană
în Dobrogea.

În România, la începutul anului 2012, există peste 1000 de turbine eoliene


care produc 3% din totalul de energie. Investițiile în eoliene au creat până acum 1000 de
locuri de muncă.

Eolienele din România produc, în medie 150 – 200 de megawați-oră. Costul


energie eoliene este de 170 de euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori mai mult față de
energia produsă de hidrocentrale.

Potrivit hărții energiei „verzi”, potențialul României cuprinde 65% biomasă,


17% energie eoliană, 12% energie solară, 4% microhidrocentrale, 1% voltaic +
1% geotermal.În România, cu excepția zonelor montane, unde condițiile meteorologice

24
dificile fac groaie instalarea și întreținerea agregatelor eoliene, viteze egale sau superioare
nivelului de 4 m/s se regăsesc în Podișul Central Moldovenesc și în
Dobrogea. Litoralul prezintă și el potențial energetic deoarece în această parte a țării
viteza medie anuală a vântului întrece pragul de 4 m/s. În zona litoralului, pe termen scurt
și mediu, potențialul energetic eolian amenajabil este de circa 2.000 MW, cu o cantitate
medie de energie electrică de 4.500 GWh/an.

Pe baza evaluării și interpretării datelor înregistrate, în România se pot monta


instalații eoliene cu o capacitate de până la 14.000 MW, ceea ce înseamnă un aport de
energie electrică de aproape 23 000 GWh/an. Potrivit unui studiu al Erste Group,
potențialul eolian al țării, estimat la 14.000 de MW, este cel mai mare din sud-estul
Europei și al doilea din Europa.

Transelectrica a avertizat că în sistemul național pot fi preluate turbine


eoliene de maximum 4.000 de MW, în contextul în care a primit cereri de racord la rețea
pentru proiecte de peste 30.000 de MW, din care 8.000 de MW au deja contracte
semnate.

25
CAPITOLUL VI

 Comparații cu alte resurse energetic

 Avantaje

În contextul actual, caracterizat de creșterea alarmantă a poluării cauzate de


producerea energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce în ce mai importantă
reducerea dependenței de acești combustibili.

Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluție foarte bună la problema


energetică globală. Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu numai producerii de
energie, dar prin modul particular de generare reformulează și modelul de dezvoltare, prin
descentralizarea surselor. Energia eoliană în special este printre formele de energie
regenerabilă care se pretează aplicațiilor la scară redusă.

 Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanțe poluante


și gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili.
 Nu se produc deșeuri. Producerea de energie eoliană nu implică producerea nici
unui fel de deșeuri.

26
 Costuri reduse pe unitate de energie produsă. Costul energiei electrice produse
în centralele eoliene moderne a scăzut substanțial în ultimii ani, ajungând în S.U.A. să fie
chiar mai mici decât în cazul energiei generate din combustibili, chiar dacă nu se iau în
considerare externalitățile negative inerente utilizării combustibililor clasici.

În 2004 prețul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime față de cel din
anii 1980, iar previziunile sunt de continuare a scăderii acestora deoarece se pun în
funcțiuni tot mai multe unități eoliene cu putere instalată de mai mulți megawați.

 Costuri reduse de scoatere din funcțiune. Spre deosebire de centralele nucleare,


de exemplu, unde costurile de scoatere din funcțiune pot fi de câteva ori mai mari decât
costurile centralei, în cazul generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din funcțiune, la
capătul perioadei normale de funcționare, sunt minime, acestea putând fi integral reciclate.

 Dezavantaje

Principalele dezavantaje sunt: resursa energetică relativ limitată, inconstanța


datorată variației vitezei vântului și numărului redus de amplasamente posibile. Puține
locuri pe Pământ oferă posibilitatea producerii a suficientă electricitate folosind energia
vântului.La început, un important dezavantaj al producției de energie eoliană a fost prețul
destul de mare de producere a energiei și fiabilitatea relativ redusă a turbinelor. În ultimii
25 de ani, eficacitatea energetică s-a dublat, costul unui kWh produs scăzând de la 0,7
euro la circa 0,32 euro în prezent. Un alt dezavantaj este și „poluarea vizuală” – adică
faptul că au o apariție neplăcută – iar altul ar fi faptul că produc „poluare sonoră” (sunt
prea gălăgioase). De asemenea, se afirmă că turbinele afectează mediul
și ecosistemele din împrejurimi, omorând păsări și necesitând terenuri mari virane pentru
instalarea lor.Argumente împotriva acestora sunt că turbinele moderne de vânt au o
apariție atractivă stilizată, că mașinile omoară mai multe păsări pe an decât turbineleși că
alte surse de energie, precum cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru mediu,
deoarece creează poluare și duc laefectul de seră. De asemenea, există un risc mare de
distrugere în cazul furtunilor.

27
 BIBLIOGRAFIE

 Wikipedia.ro
 Diacritice.opa.ro
 Google.ro/imagini
 Scribd.com
 Eib.ro
 Sor.ro
 Energiialternative.ro

28