Sunteți pe pagina 1din 2

Mihai Eminescu

Audio: Doina şi Ion Aldea Teodorovici – Eminescu


A devenit o tradiţie ca în fiecare an, pe 15 ianuarie, să avem o zi dedicată lui Eminescu,
în care să aducem un omagiu celui ce a fost “Luceafărul poeziei româneşti.” Elevii Scolii
Profesionale “H.P Bengescu” Ivesti au pregătit poezii, cântece, note biografice, audiţii, desene şi
un concurs.
Începem cu un ACROSTIH:

Mihai Eminescu, cel mai mare poet al neamului nostru, s-a născut pe 15 ianuarie 1850 în
Botoşani. Încă de copil a cunoscut farmecul pădurilor şi al izvoarelor de pe moşia părintească de
la Ipoteşti. Tot acolo a cunoscut vraja folclorului şi suflul curat şi duios al românului. Copilăria
şi-a petrecut-o în mijlocul locurilor natale, marcându-i pentru totdeauna restul vieţii.
De mic copil Eminescu Mihai avea o fire care nu semana deloc cu a altor copii de varsta
sa..Prieten de joacă nu-i putea fi decât Ilie, fratele cu ochi albaştri …..( Copii eram noi amândoi )
Uneori disparea de acasa in mod ciudat mai mult timp si se intoarcea iar, spre bucuria parintilor
disperati.
Poznele copilăriei au rămas de pomină în amintirile de familie: zburdalnicii încălecau pe câini şi
se războiau cu gânsacii, se bălăceau toată ziua în iaz, prinzând broaşte, Mihai întârzia în câte un
bordei de ţăran, ascultând cu încântare poveşti, snoave, ghicitori, care l-au urmărit toată viaţa pe
poet şi de care îşi aduce aminte cu părere de rău când mărturiseşte: „ Trecut-au anii ...”

Cântec: Pe lângă plopii fără soţ


Cu o carte in buzunar hoinarea prin padure, se oprea stând de vorba cu pasarile, cu gazele, cu
raurile sau cu arborii la umbra carora se odihnea. „ Citea mult şi cu o repeziciune uluitoare.
Îndată ce primea bani de acasă îşi cumpăra cărţi şi timp de căteva zile nu-l mai vedea nimeni”
( I. Slavici)
Natura terestră apare cu elemente specifice ale spaţiului românesc (codrul, izvoarele,
teiul, lacul) văzute în veşnica rotire a anotimpurilor, este, în general, ocrotitoare, caldă,
uneori sălbatică, participând mereu la frământările poetului şi constituind cadrul cel mai potrivit
al dragostei şi meditaţiei:

("Dorinţa")
Alte poezii:, Peste vârfuri, Şi dacă, Ce te legeni, La mijloc de codru.
Încă de pe băncile şcolii primare de la Cernăuţi, Eminescu dă dovadă de o sensibilitate deosebită.
Aici el stă în gazdă la profesorul de limba română, Aron Pumnul. Acesta îi insuflă viitorului
poet dragostea faţă de ţară şi de popor, faţă de frumuseţile patriei. De altfel, multe din poeziile
poetului fără pereche îşi au inspiraţia din frumuseţile naturii patriei.
Poezii: Codrule, Măria Ta,
Sara pe deal şi cântecul .. , Revedere, O, rămâi.
Rădăcinile viziunii lirice adânc înfipte în spiritualitatea poporului din care s-a născut sunt
mărturisite chiar de Eminescu într-o însemnare făcută pe marginea unui manuscris: "Dumnezeul
geniului
m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar".
Poezii: Luceafărul, Dintre sute de catarge, La steaua.
Prin ceea ce a scris Mihai Eminescu de-a lungul scurtei sale existenţe, a făcut să fie
cunoscut în toată lumea. Poeziile lui au fost traduse în multe limbi ale lumii, făcând să se ştie în
toată lumea despre Marea sensibilitate a poetului, dublată de suferinţa apăsătoare cauzată de
boala din ultimii ani ai vieţii, l-au făcut pe poet să mediteze asupra morţii, asupra destinului.
Poezii: O, mamă, Rugăciune.
Mai am un singur dor, şi cântecul
Încheiem cu frumoasele versuri dedicate marelui poet:
„Trebuiau să poarte un nume” de Marin Sorescu.