Sunteți pe pagina 1din 3

Aspecte ale integrarii si desprinderii de tara in

Bick Lane si Imigrantii

Cristina Alexandra Croitoru


SCILL- I, Hispanistica
Universitatea din Bucuresti

Ideea de mobilitate dintr-un teritoriu intr-altul a existat inca din cele mai vechi
timpuri, insa, de-alungul istoriei cauzele care ii motivau pe oameni sa emigreze au fost
dintre cele mai diverse: de la razboaie (Primul si al Doilea Razboi Mondial, razboaie
civile, de pilda), catastrofe (precum Holocaustul) sau calamitati naturale (cutremure,
tsunami, uragane etc.). In epoca moderna, cea mai frecventa cauza a imigratiei s-a
dovedit a fi cea economica: oamenii sunt in permanenta cautare a mai binelui, de cele mai
multe ori proiectat in tarile vestice. Am ales comparatia dintre aceste doua romane
doarece destinatia finala a mirgrantilor este aceeasi (Marea Britanie), iar origina lor este
totalmente diferita. Dupa cum afirma Edward Said, tarile din Europa de Est sunt o
alteritate interna a Occidentului, in timp de Orientul este o alteritate externa a acestuia; iar
cu cat cultura tarii gazda este mai diferita de cea de acasa, cu atat efortul de integrare este
mai mare si senzatia de alienare mai profunda.
Nazneen, eroina Monicai Ali, lasa Bangladesh-ul natal pentru a veni in Marea
Britanie si a se casatori cu Chanu, impinsa mai ales de familie decat de sentimentele ei
pentru acest barbat. Un caz relativ asemenator este cel al Mariei din Imigrantii, care se
casatoreste cu Dorian, un englez bogat si mult mai in varsta decat ea, de asemenea
impinsa de dorina utopica pe care familia sa o avea cu privire la tarile occidentale, dar si
pentru a implini frustrarile ei de compila: “Cand moi marita o sa-mi aleg un om de
afaceri, nu un sarantoc de invatator ca tata care n-are bani nici de-o bicicleta noua” (4
iunie 1997). De cealalta parte a baricadei feministe este Sabina, o femeie divortata in
varsta de 40 de ani, care nu vine sa-si caute neaparat un destin in Marea Britanie, ci sa
castige cativa banuti cu care sa-si ajute familia lasata acasa intr-un catun din inima
Moldovei.
Este de necontestat faptul ca migratia produce schimbari definitive, iar cel care
migreaza se va intoarce mereu altul. Odata ajuns intr-un alt teritoriu este nevoit sa se
adapteze si sa se integreze prin invatarea limii si a obiceiurilor, fara a-si uitat insa

1
originile. Astfel, migrantii din prima generatie tind sa aiba in general o identitate de timp
hibrid, penduland in permanenta intre cele doua lumi, polaritatea aici/acolo, pentru a se
referi la viata pe care au lasat-oacasa si cea pe care incearca din greu sa si-o construiasca
printre straini. Migrantii din generatia a doua sunt copiii migrantilor din prima generatie,
nascuti si crescuti pe teritoriul tarii de adoptie, care fie asimileaza complet valorile si
limba tarii gazda, dar nu acorda o mare importanta originilor (ca in cazul Shahanei sau
fiicei doctorului Azad), fie sunt persoane neadaptate, un esec al integrarii care nutresc o
ura puternica impotriva societatii (Karim care este prototipul terorismului extremist).
Maria, in schimb, este pretutindeni urmarita de complexul de a fi strain și de
dorul de acasa, desi duce o viata lipsita de griji alaturi de Dorian. Adeseori isi aminteste
cu nostalgie de copilarie, de casa si gradina bunicilor, vacantele petrecute acolo impreuna
cu verisorii ei, de vremea studentiei cand locuia la camin si cumpara haine secondhand,
dar si multe alte aventuri din scoala „epocii de aur”, consemnate cu grija in jurnal. Pentru
a alina dorul de casa, merge la cinema pentru a viziona filme romanesti accepta vizita
fostului iubit din Romania, Alex, cu ajutorul caruia reuseste sa se redescopere intr-un
teritoriu strain si isi aminteste de viata ei in tara in care s-a nascut. Cu toate acestea,
Maria este o neadaptata care simte ca societatea engleza o respinge, iar dovada este
atitudinea propriului sot car indrazneste sa flirteze cu o prietena englezoaica chiar sub
ochii ei.
Pe de alta parte, putem afirma ca toatele protagonistele feminine, atat ale lui
Morpurgo cat si ale Monica Ali, incearca sa se adapteze atat cat pot (sau cat le este
permis in cazul lui Nazneen) in tara gazda, insa cu toate acestea, ele isi creeaza propriul
microunivers in care aduc elemente specifice propriei culturi. Maria merge la macelarie
sa cumpere picioare de porc pentru a face piftie (unde ii re saspunde pe un ton arogant ca
„In tara asta picioarele si pielea de porc se arunca, nu se mananca, domnisoara.”),
creste un porc intr-un cotet improvizat din curte (construit mai initial cu scopul de a-si
inimida vecinii care o dranjau) si sacrifica porcul de Craciun cand primeste vizita
parintilor din Romania. Sabina este mandra de originile sale, dar si o pastratoare a
obiceiurilor autohtone: bea cafea facuta la ibric, impodobeste bradul conform traditiei
romanesti, ii ofera lui Oliver cadou de Craciun o pereche de ciorapi din lana impetiti
chiar de ea si ii gateste domnului Ferguson manacare moldoveneasca (placinta de mere,

2
supa de legume, cozonac, zmeurata, chec cu nuci). In cazul lui Nazneen, pastrarea
elementelor traditionale este mai ales datorita soului, Chanu, iubitor al propriei patrii si
aprig defensor al traditiei bengali. In Londra, Nazneen poarta imbracaminte traditionala
(sari), isi aranjeaza parul tot conform traditiei si acorda o grija sporita gastronomiei:
piseaza condimentele, nu mananca porc si nu consuma alcool din pricina religiei
islamice, si nu in ultimul rand, pregateste sau cumpara mancare traditionala: gulabjam,
rashmolai sau jelabee. In acest fel, pastrarea traditiilor este vazuta ca o punte de legatura
cu acel acasa aflat la mii de kilometrii departare, ceea ce-l ajuta pe imigrant din punct de
vedere emotional.
Maria lasa totul in urma pentru mirajul bogatei, caci ea singura recunoaste ca s-a
maritat cu „portocalele care nu ajungeua la Tulcea, cu porcul cresacand clandestin de
bunicu’, cu visul neclintit al anilor alora grei [...] cu haina de blana fantoma a mamei, cu
tutunul scump de pipa al tatei, cu rachetele lui de tenis fictive, cu bucati de sunca cat
casa din care sa musti si sa nu se mai termine [...] m-am maritat cu tineretile netraite ale
parintilor mei”. Cel mai trist este ca acea casnicie esueaza, iar toata bogatia din UK
ajunge sa nu mai insemne nimic pentru ea. Chiar daca povestea Sabinei se termina cu un
happy ending, casi se casatoreste cu Oliver si primeste toata mostenirea domnului
Ferguson, ea plecase din tara cu unicul scop de a-si ajuta familia (tatal si fiul, Andrei).
Trauma personajelor incepe in momentul in care utopia initiala este demontata, iar ele nu
sunt recunoscute ca apartinand tarii de adoptie; prapastia fiind mult mai profunda in cazul
lui Nazneen care vine dintr-o cultutra completamente diferita decat cea britanica.