Sunteți pe pagina 1din 4

SERVICIUL DE MEDIERE A CONFLICTELOR FAMILIALE:

ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE PENTRU REPUBLICA MOLDOVA

GONŢA Victoria,
Dr., conf.univ.
DĂNILESCU Viorica,
lector asistent, drd.
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

În contexul preocupărilor constante pe plan internaţional pentru promovarea şi


implementarea metodelor alternative de soluţionare a conflictelor, şi în R. Moldova unul din
obiectivele Planului de Acţiuni R.M-UE privind reforma justiţiei este implementarea instituţiei
medierii.
Medierea în sens general reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictului
dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane.
În Republica Moldova soluţionarea conflictelor prin mediere este o practică relativ nouă,
medierea fiind reglementată prin Legea nr. 134 din 14.06.2007, astfel medierea reprezintă o
modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei
terţe persoane care este mediatorul [13].
Recomandarea Comitetului Miniştrilor cu privire la medierea familială promovează
utilizarea medierii familiale în calitate de instrument eficient de reglare a conflictelor familiale, ea
stabileşte anumite principii având legătură cu domeniul, organizarea şi procesul medierii, precum şi
cu statutul acordurilor obţinute prin mediere, cu relaţiile între mediere şi procedurile în faţa
autorităţilor competente judecătoreşti sau altele, cu promovarea medierii şi accesul la mediere [11].
Astfel, medierea oferă persoanelor şi familiilor oportunitatea de a-şi asuma responsabilitatea
rezolvării disputelor şi de a menţine permanent controlul asupra deciziilor care le afectează viitorul.
Medierea familială este un dialog desfăsurat într-o atmosferă pasnică, menit să ajute la rezolvarea
conflictele familiale, restabilind o comunicare eficientă între părti. (Monique Sassier, 2001,
Construire la mediation familiale, ed. Dunod, Paris, p. 10).
Medierea familială îşi propune să menţină ambele părţi responsabile, evitând notiunea de
victorie a unei părţi sau a alteia şi comparaţia dintre părinţi “buni” şi părinţi “răi”. În cadrul
procesului de mediere se pot rezolva de asemenea şi problemele privind împărţirea bunurilor
comune, evitând procesele lungi şi costisitoare, financiar şi emotional, spre binele părinţilor şi al
copiilor [7, p. 123].
Prin mediere pot fi soluţionate diferite probleme care apar în cadrul familiei (conflictele
între soţi, între părinţi şi copii, între soţi şi socri etc.) care au devenit tot mai frecvente în familiile
contemporane. Din lipsa de informare sau din obişnuinţă, oameni continuă să îşi soluţioneze
problemele în instanţa de judecată, care poate fi o procedură mai stresantă pentru soţi şi copii, mai
costisitoare şi care durează în timp, şi foarte puţine cupluri şi familii aflate în conflict încearcă să îşi
soluţioneze conflictul pe o cale alternativă [3, p. 47].
În Republica Moldova activitatea de mediere profesionistă poate fi desfăşurată doar de
persoanele care au absolvit cursurile de pregatire iniţială a mediatorilor şi au fost atestaţi de
Consiliul de Mediere. Pregătirea iniţială şi continuă se asigură de către instituţiile de învăţămînt
superior şi Institutul Naţional al Justiţiei. Persoanele care au urmat cursurile de pregătire iniţială de
mediator pot solicita atestarea, care se efectuiează de către Consiliul de Mediere, conform
regulamentului privind atestarea mediatorilor, aprobat de către Consiliul de Mediere, care se
plasează pe pagina web a Ministerului Justiţiei. Mediatorii atestaţi îşi pot desfăşura activitatea în
cadrul biroului individual sau birou asociat de mediatori.
În Republica Moldova primele activităţi în vederea implementării instituţiei medierii au fost
iniţiate în anul 2001, prin introducerea modificărilor în Codul Penal şi Codul de Procedură Penală şi
o dată cu crearea unui Grup de Lucru în cadrul Institutului de Reforme Penale privind
implementarea alternativelor la detenţie, care a elaborat proiectul de lege cu privire la mediere.
O dată cu includerea în legislaţia naţională (Cod Penal şi Cod de Procedură Penală) a
instituţiei medierii, au fost desfăşurate activităţi de instruire pentru colaboratorii organelor de
ocrotire a normelor de drept. Astfel, de seminarele de informare au beneficiat mai mult de 160 de
specialişti din instanţele de judecată de nivele diferite, procuratură şi colaboratorii Ministerului
Afacerilor Interne.
Primele activităţi practice în domeniul medierii, au fost în cauze penale, care au fost iniţiate
în februarie 2005, odată cu crearea Centrului de Mediere în cadrul unui ONG - Institutului de
Reforme Penale, paralel un alt ONG, SIEDO au desfăşurat activităţi de mediere a conflictelor civile
şi cele din şcoală.
Mai tîrziu, la finele anului 2006, activităţile de pilotare a instituţiei medierii au fost extinse
şi în 6 raioane ale republicii. În fiecare sector de pilotare activităţile de mediere au fost precedate de
desfăşurarea atelierelor de lucru cu participarea colaboratorilor organelor de drept care au avut
drept scop informarea acestora privind aplicarea medierii, rezultatele implementări instituţiei
medierii şi intenţia extinderii implementării acestei instituţii.
Adoptarea legii cu privire la mediere, a fost o treaptă destul de importantă pentru
dezvoltarea serviciului demediere în R. Moldova, dar din moment ce s-a rezolvat probleme medierii
din punct de vedere juridic, au apărut alte dificultaţi la nivel aplicativ. În continuare sunt analizate
principale probleme implementarea serviciului de mediere şi unele recomandări în domeniu:
Constatare: O problemă cu care se confruntă mediatorii din R. Moldova este atitudinea sceptică a
ofiţerilor de urmărire penală, procurori, judecatori, avocaţi privind instituţia medierii atît în cauze
penale, civile, cît şi familiale, fapt justificat prin numărul mic de sesizări a mediatorilor privind
cauzele pasibile pentru mediere.
Recomandare: Desfăşurarea unor activităţi de informarea a colaboratorilor organelor de drept
privind cadrul legal naţional şi internaţional care reglementează instituţia medierii. Desfăşurarea
activităţilor de instruire a colaboratorilor organelor de drept privind aplicarea mecanismului de
mediere, pentru ca aceştia să informeze părţile privind posibilitatea soluţionării conflictului prin
mediere.
Constatare:
Instituţia medierii este o instituţie relativ nouă pentru sistemul de justiţie penală al Republicii
Moldova, iar procesul de implementare a acesteia este reglementat doar de legea cu privire la
mediere. Ţinînd cont de faptul medirea în cauze familiale se deosebeşte de celelalte tipuri de
mediere atît prin complexitatea procesului de organizare a serviciului de mediere, cît şi procesului
de desfăşurare, este nevoie de o strategie de implementare şi dezvoltare a acestei instituţii.
Recomandare:
Elaborarea unei strategii de implementarea a serviciului de mediere a conflictelor familiale în
Republica Moldova.
Constatare: La moment activităţi mediere în cauze familiale sunt desfăşurate preponderent în mun.
Chişinău, iar în teritoriu este slab dezvoltat acest serviciu, deşi de instruire în domeniul medierii au
beneficiat persoane din majoritatea raioanelor ţării. Ţinînd cont de faptul că în 6 raioane ale
rebublicii au fost desfăşurate activităţi de pilotarea a instituţiei mediere (înainte de a intra în vigoare
legea cu privire la mediere), este nevoie de a extinde această activitate, atît în vederea obţineii
experienţei, cît şi în vederea asigurării accesibilităţii populaţiei la servicul de mediere.
Recomandare: Extinderea activităţilor de mediere şi în celelate raioane unde este personal instruit.
Constatare: În cazul activităţilor de mediere avocaţii deseori opun rezistenţă în vederea susţinerii
activităţilor de mediere şi chiar dezinformează părţile privind beneficiile participării la procesul de
mediere.
Recomandare:
Elaborarea unei scheme de colaborare dintre avocaţi şi mediatori, desfăşurarea activităţilor de
instruire, informare privind instituţia medierii.
Constatare:
Conform legii cu privire la mediere procesul de mediere poate fi iniţiat şi la solicitarea părţilor,
însă numărul persoanelor care aplează la serviciul de mediere este foarte mic, din cauza lipsei de
informare a populaţiei.
Recomandare: Desfăşurarea activităţilor de informare a opiniei publice privind medierea
conflictelor familiale. Elaborarea materialelor informative adresate părţilor implicate într-un
conflict familial.
Constatare: Specialiştii din cadrul Primăriilor, Direcţiile pentru Protecţia Drepturilor Copilului,
Direcţia Asistenţă Socială, Oficiul Stării Civile şi alţi specialişti care lucrează cu familia la nivel
comunitar nu cunosc despre existenţa Serviciului de medierea a conflictelor de familie.
Recomandare: Informarea specialistilor şi serviciilor care lucrează direct cu familiile aflate în
conflict, sau dificultatea despre posibilitatea soluţionării conflictelor de familiei pe cale amiabilă, şi
care ar direcţiona familiile aflate în conflict către Serviciul de mediere.
Constatare: În foarte multe ţări din Europa, în cazurile de conflicte de familie, inclusiv divort,
judecătorii transmit automat toate cazurile către Serviciul de mediere. Mediatorii contactează şi
informează părţile cu privire la posibilitatea soluţionării conflictului prin mediere. În cazul în care
părţile refuză să participe la mediere sau conflictul nu se soluţionază în cadrul medierii, cazul se
întoarce în Judecată. In rest, însă, toate cazurile se soluţionează pe cale amiabilă.
Recomandare: Informarea judecătorilor cu privire la serviciul de mediere a conflictelor de familie,
stabilirea unui mecanism de colaborare dintre Judecătorii şi Serviciul de Mediere.
Constatare: În vederea asigurării calităţii serviciilui de mediere eset necesar de desfăşurat activităţi
de monitorizarea şi evaluarea.
Recomandare: Iniţial este necesar de elaborat instrumentele de evaluare şi monitorizarea a
activităţilor de mediere pentru ca apoi nemijlocit de desfăşurat activităţi de evaluare şi
monitorizare, în care ar putea fi implicate şi instituţile de învăţămînt superior.
Constatare: Calificarea mediatorilor este unul din factorii care asigură succesul procesului de
mediere, astfel o atenţie deosebită trebuie acordată activităţilor de instruire continuă.
Recomandare: Dezvoltarea serviciilor de instruire continuă a mediatorilor, care la moment lipsesc
în R. Moldova. Crearea unei reţele de schimb informaţional dintre mediatorii din ţară şi de peste
hotare.
Soluţionarea conflictelor familiale prin mediere este o practica care şi-a dovedit eficacitatea
în SUA, dar şi în majoritaea ţărilor din Uniunea Europeana. Experienţa acestor ţări demonstrează
faptul că soluţionare conflictelor familiele prin mediere contribuie la îmbunătăţirea comunicării
între membrii familiei, reducerea proporţiilor conflictului dintre părţi, asigură continuitatea
legăturilor dintre părinti şi copii şi contribuie la reducerea costurilor economice şi sociale produse
de separare sau divort, pentru părţi.
Totuşi putem să afirmă că în Europa, pot fi găsite diverse practici în diferite ţări de modelele
de mediere familială, alcătuită dintr-un amestec, care decurg dintr-o combinaţie a modelului
american de "conciliere", în multele sale forme diferite, şi un model mai recent, pe care este numit
"relaţional". Acest din urmă model este mult mai european, şi pune accentul în special pe
necesitatea cuplului de a "evolua" şi pe interesul superior al copilului [12].
În cadrul fiecărui model de Mediere Familială există întotdeauna, de fapt, două obiective:
una mai mult "pragmatică", legată de negocierea diferitelor dispute, şi alta mai mult "relaţională"
centrată pe redefinirea relaţiile de familie.
Recent, în multe ţări europene, inclusiv Italia, al doilea aspect pare să prevaleze asupra
primului. Diferite modele încerca să rezolve, în diverse moduri, riscurile legate de prevalenţa unui
sau altui aspect în mediere, precum şi poziţia mediatorului, pentru a căuta echilibrelor noi şi
flexibile care să răspundă situaţiilor specifice din diferite contexte de familie.
Astfel, medierea familială în Europa se deplasează mai mult de la acordurile încheiate "aici
şi acum" la procese mai largi şi mai durabile, care conduc la un proces constant de clarificare
reciprocă între foşti soţi cu privire la problemele lor, în interesul superior al copiilor [14].
Astfel, putem obsrva că cele două modele de bază de mediere familială, "relaţional" şi
"conciliatoare" au particularităţi diferite. În primul caz, medierea vine în sprijinul părinţilor în
vederea protejării drepturilor copiilor, ca un interes superior celui al părinţilor în sine.
În al doilea caz, medierea este centrată pe căutarea de acorduri între părinţi, în aşa fel încât
diferite controverse şi probleme, inclusiv cele referitoare la copii, sunt rezolvate în cel mai rapid şi
mai eficient mod.
Solutionarea conflictelor prin mediere poate fi utilizata cu succes în conflicte de familie,
divorturi, conflicte din cadrul familiei lărgite etc., aducînd un raspuns mai adecvat parţilor implicate
în conflict prin punerea accentului pe interesele lor. Daca în procedura clasică de rezolvare a
conflictelor accentul este pus iîn principal pe aspectele juridice ale litigiului, medierea urmareste, în
acord cu legislaţia în vigoare, găsirea unei soluţii convenabile şi realiste pentru ambele părţi aflate
în conflict.
Recurgerea la mediere jocă un rol esential în consolidarea familiilor, astfel am speranţa că
medierea va deveni în scurt timp în Republica Moldova o metodă eficienta de solutionare a
conflictelor, iar familiile aflate în divort (în conflict) vor recurge din ce in ce mai mult la această
procedură rapidă, informală şi confidenţială.

Bibliografie

1. Cornelius, H. Ştiinţa rezolvării conflicterlor. Shoshana Faire, Bucureşti, 1996. 321 p.


2. Dawson, R. Secretele negocierii: arta de a câştiga în orice situaţie. Polirom, Iaşi, 2007. 380
p.
3. Druţă, F. Psihologia familiei. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1998. 446 p.
4. Mitrofan, I., Mitrofan N. Elemente de psihologie a cuplului. Casa de Editură şi Presă
„Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1996. 553 p.
5. Mitrofan, Iolanda., Ciupercă, C. Psihologia vieţii de cuplu. Editura Sper, Bucureşti, 2002.
438 p.
6. Moore, C., The Mediation Process: practical strategies for resolving conflict. Jossey-Bass,
San Francisco, 1996. 288 p.
7. Stoica-Constantin, A. Conflictul interpersonal. Polirom, Iaşi, 2004. 378 p.
8. Stoica-Constantin, A., Neculau, A. Psihologia rezolvării conflictului. Alternative, Bucureşti,
1998. 436 p.

Acte normative
9. Legea cu privire la mediere Nr.134. din 14.06.2007. În Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 188-191 din 07.12.2007.
10. Recomandarea Nr.(98) 1 a Comitetului Miniştrilor către Statele Membre.
11. Recomandarea 1639 (2003)1 a Comitetului de Miniştri privind Medierea familială şi
egalitatea sexelor.

Surse web:
12. http://www.irp.md/Alternative/Docs/raport_final_romana_%20MAN.pdf
13. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=2771&idc=168
14. http://www.mediationfamiliale.org