Şi un vânt tomnatic camera mi-a cuprins. Toamna cea rece, regina aurie Mi-a spus cu mare, mare bucurie: ‒ A plecat sezonul florilor, Eu sunt anotimpul culorilor, Covorul de frunze deja l-am întins Şi câmpia toată uşor cu el am cuprins. Din panerul meu îţi dau un dar Este un frumos calendar Pe care tu vei însemna Ziua în care eu voi pleca. ‒ Îţi mulţumesc, toamnă, draga mea, Şi eu încă sper că ne vom mai revedea Să vorbim despre ale tale călătorii Şi dacă s-au copt struguri dulci prin vii. Toamna rece acum a plecat Şi de această discuţie eu nu am uitat!