1 Peretele extern al fosei nazale

Este anfractuos, pe el gasindu-se 3 proeminente longitudinale suprapuse inserate cu marg externa la

peretele fosei si libere in lumenul fosei cu marg interna. In ordinea succesiunii spatiale, ele se numesc:
cornetul inferior – os independent, cel mai bine dezvoltat, cornetul mijlociu, cornetul superior ce apartin
etmoidului.Fiecare cornet are o portiune anterioara mai voluminoasa, denumita cap si o portiune
posterioara, mai efilata, denumita coada. Sub fiecare cornet exista cate un sant denumit meat. In meatul
inferior se deschide canalul lacrimo-nazal. In meatul mijlociu se deschid sinusurile anterioare ale fetei
(sinusul frontal in partea anterioara a meatului, sinusul maxilar in cea posterioara, iar celulele etmoidale
anterioare se deschid intre cele doua ostiumuri). In meatul superior se deschid sinusurile posterioare
(celulele etmoidale posterioare si sinusul sfenoidal)

2.Vascularizatia fosei nazale

Este foarte bogata si provine din sistemele carotidiene extern si intern. Artera carotida externa participa
la vascularizatia foselor nazale prin ramurile sale:
-artera maxilara interna, care emite ramul sau terminal, artera sfeno-palatina, care asigura irigatia celei
mai mari portiuni din fosa nazala. Aceasta du a ce strabate gaura sfeno-palatina se imparte in ramuri pt
peretele lateral si pt sept
-artera faciala participa prin artera unghiulara si artera subcloazonului. Aceasta din urma se
anastomozeaza cu ramuri ale arterei palatine anterioare.
Artera carotida interna prin arterele etmoidale anterioare si posterioare, iriga partea anterioara si
superioara a foselor nazale. La nivelul portiunii antero-inferioare a septului cartilaginos toate aceste
artere se anastomozeaza intre ele, realizand o retea foarte fina de arteriole. Aceasta zona poarta numele
de pata vasculara Kisselbach si este sediul majoritatii sangerarilor nazale.
Circulatia venoasa: este foarte bogata si in stransa legatura cu reteaua venoasa endocraniana. Se descriu:
venele anterioare, tributare venei faciale, venele posterioare, care urmeaza calea venei sfeno-palatine,
venele superioare (etmoidale anterioare si posterioare), tributare ale venei oftalmice si prin aceasta, in
legatura cu sistemul venos endocranian. La nivelul cornetului inferior si mai putin la cel mijlociu,
reteaua venoasa capata un aspect cavernos, cornetele putandu-se tumefia pana la un volum ce suprima
lumenul foselor.
Limfaticele: vasele limfatice ale foselor nazale se indreapta spre rino-faringe, formand un bogat plex
limfatic intre orificiul faringian al trompei si coada cornetelor. Majoritatea limfaticelor nazale dreneaza
1
in ganglionii jugulo-carotidieni superiori, iar o parte in ganglionii retrofaringieni laterali. O mica parte
din limfaticele situate in partea anterioara a foselor nazale ajunge la ganglionii submandibulari.

3.Clasificarea sinusurilor paranazale

cavitatea nazala comunica cu niste cavitati pneumatice, sapate in oasele din jur, numite sinusuri
paranazale: sinusul maxilar, frontal, labirintul etmoidal si sinusul sfenoidal. Ele sunt captusite cu o
mucoasa care se continua cu cea a foselor nazale.
Sinusul maxilar este sapat in grosimea osului maxilar. Capacitatea sa variaza intre 5-20cmc. Poate fi
present sub o forma rudimentara la nastere, pneumatizarea sa fiind realizata in jurul varstei de 4 ani.
Peretele sup corespunde planseului orbitei. Peretele medial il desparte de fosa nazala si in partea sa
superioara prezinta deschiderea sinusului in meatul mijlociu (ostiumul sinusal), Peretele lateral
corespunde fosei infratemporale. Peretele posterior corespunde fosei pterigo-palatine. Peretele inferior
se prezinta ca un strat scobit in procesul alveolar al maxilarului, in care proemina relieful radacinilor
dentare (in mod constant premolarul II si molarul I superiori).
Sinusul frontal: este o cavitate in grosimea osului frontal. Cele doua sinusuri sunt, uneori, inegale,
deoarece sunt separate de un sept osos, care poate lipsi sau nu este situat median. Sinusul frontal se
poate prelungi uneori mult posterior sau superior. Peretele lui anterior, gros de 4-5 mm, este acoperit de

tegumente. Peretele posterior este foarte subtire, de 1-3 mm, il separa de polul frontal al emisferelor
cerebrale. Peretele inferior constituie tavanul orbitei. Sinusul frontal se deschide in partea interna a
peretelui inferior, in canalul fronto-nazal, care se deschide in meatul mijlociu, mergand printer celulele
etmoidale anterioare.
Labirintul etmoidal: este format din totalitatea celulelor etmoidale si se situeaza intre cavitatea nazala si
peretele medial al orbitei. Are 8-10 celule. Prezent inca de la nastere, este compus dintr-un grup de
cellule anterioare, care se deschid in meatul mijlociu si un grup posterior, care dreneaza in meatul
superior. Are raporturi cu orbita – extern, cu fosa nazala – intern, inferior – cu sinusul maxilar, superior
– cu fosa cerebrala mijlocie.
Sinusul sfenoidal: este sapat in corpul sfenoidului. Un sept osos, mai mult sau mai putin complet, il
separa in doua cavitati. In peretele anterior se gasesc cele 2 orificii de deschidere a sinusului in dreptul
recesului sfeno-etmoidal. Sinusul prez uneori prelungiri in partea bazilara a occipitalului, in procesele
pterigoide si in dorsum sellae. Apare la pubertate si are raporturi importante: anterior cu fosa nazala,
inferior cu rino-faringele, intern cu sinusul sfenoidal opus, superior se afla chiasma optica si saua
turceasca cu hipofiza, lateral are raporturi cu sinusul cavernos. Prin lumenul sinusului cavernos trec:
artera carotida interna, nervii motori oculari (III, IV, VI), primele doua radacina ale trigemenului –
nervul oftalmic si nervul maxilar.

4.Functia muco-ciliara
Asigura purificarea aerului inspirt. Fosele nazale asigura purificarea prin: vibrizii vestibulari, stratul
mucos de pe mucoasa pituitara, care inglobeazaparticulele straine si poseda proprietati bacteriostatice,
bogata retea limfatica a acestei regiuni care permite distrugerea bacteriilor prin diapedeza leucocitara,
celulele cu cili vibratile, care stabilesc in nas un current vibrator ondulatoriu de eliminare. Pt 2/3
anterioare ale fosei, cilii se deplaseaza dinapoi inainte, proiectand impuritatile spre narine; iar pt 1/3
posterioara acestia se misca dinainte inapoi spre cavum. Activitatea ciliara indeparteaza impuritatile din
sinusuri si fosele nazale, fiind ajutata in aceasta actiune de directia coloanei de aer inspirator si expirator
sau spontan, prin stranut. Functia ciliara este dependenta de activitatea sist nervos

5.Functia secretorie a foselor nazale

2
Asigura umezirea ei si sterilizarea aerului inspirit prin secretia: glandelor mucoase, glandelor
calciforme, transudatul mucos. Prin aceasta functie este asigurata pelicula de mucus indispensabila
functiei ciliare. Corpii straini sunt eliminate prin hipersecretie de mucus in care se aglutineaza pulberile
de aer. Aerul inspirit este umezit prin contactul cu stratul de mucus si serozitate. Un rol important in
umectare il joaca si secretia lacrimala, care se elimina prin canalul lacrimo-nazal.gratie lizozimului
present in secretia nazala se produce o actiune bacteriostatica si bactericida.

6.Cauzele obstructiei nazale la copil

Pot fi grupate in urmatoarele categorii:
* Obstructie retronazala prin: - imperforatie coanala
- vegetatii adenoide – cea mai frecv cauza
- polipoza coanala
- tumori
- fibrom nazo-faringian
- rinite hipertrofice (cozi de cornete)

* Obstructii ale foselor nazale: derivatii de sept, rinite acute, rinite cornice, rinite hipertrofice, rinita
alergica, corpi straini, sechele posttraumatice ale piramidei si foselor nazale, polipoza nazala, tumori
benigne sau maligne.
* Obstructii anterioare: deviatii anterioare ale septului nasal, atrezia narinara, insuficienta cartilajelor
alare, malformatii obstructive, sechele posttraumatice sau dupa arsuri.
* Insuficienta respiratorie nazala functionala: consecinta rezolvarii tardive si neurmata de gimnastica
respiratory a unor obstructii organice, in tulburari neuropsihice.
Perforatia trofica a septului nasal – ulcerul Hajek.

7. Sindromul secretor nazal

Secretiei nazale normale sero-mucoase I se pot asocial elemente celulare sau sanghine, agenti patogeni
diversi, lichid cefalo-rahidian etc. Scurgerea unei secretii din nas se numeste rinoree. Rinoreea poate fi:
cerebrospinala ( rinoliguoree) si poate fi posttraumatica sau datorita dehiscentei congenitale a lamei
ciuruite a etmoidului, seroasa in rinite acute sau alergice, mucoasa in rinite cornice, muco-purulenta cea
mai frecv si intalnita in rinite acute si cronice, sinuzite, crustoasa in ozena.

8. Sindromul sensorial nazal

Perturbarile olfactiei pot fi cantitative si calitative.
Tulburari cantitative: hiperosmia – cel mai adesea o calitate reprez rareori un semn de boala. Se
intalneste la femei in ciclu menstrual, la gravide si in isterie.
Hiposmia si anosmia – poate fi de 3 cauze: rinite acute si cronice, polipi, tumori, deviatie de sept si
sinechii, corpi straini.
Senzoriala – gripa, difterie, noxe profesionale, traumatisme cu interesarea lamei ciuruite a etmoidului.
Functionala – isterie, la laringectomizati.
Tulburari calitative: parosmia – perceperea falsa, eronata a mirosurilor sau perceperea unui miros
inexistent in anturaj. Apare in primele luni de sarcina, se intalneste deseori in aura epileptica, precum si
la psihopati si isterici.
Cacosmia – consta in perceperea unui miros dezagreabil. Ea poate fi: subiectiva( perceputa numai de
bolnav), apare in ozena, sinuzite cronice. Obiectiva (cand o percepe si anturajul), in ozena.

9.Cauzele obstructiei nazale la adult

3
Rinite acute, rinite catarale cronice si hipertrofice – cele mai frecv cause, rinitele alergice, rinitele
vasomotorii, polipoza nazala, sechele posttraumatice, tumori benigne si maligne, rinice cronice specifice
– TBC, lues, sclerom

10.Sindrom senzitiv nasal

Anestezia: se caracterizeaza prin pierderea sensibilitatii tactile, termice, dureroase si a refluxului de
stranut; cauzete de lezarea tractului sau centrului trigemenului prin traumatisme, nevrite,
meningoencefalite. In isterie poate fi prezenta anestezia pituitarei insotita eventual de anosmie. Apare si
in stadiile avansate ale ozenei.
Hipererstezia: pituitara reactioneaza exagerat fata de excitanti, care la pers sanatoase nu produc nici o
reactie semnificativa. Apare de obicei in inflamatii si se mai intalneste in tulb neurovegetative si
endocrine.
Hipoestezia: apare in rinitele atrofice banale sau in ozena.

Durerea: durerea din afect rinosinusale se proiecteaza de obicei in zona superficiala corespunzatoare
sinusului respectiv. In cazul sinusurilor posterioare se proiecteaza la baza craniului, retroorbitar sau
occipital. Durerea poate fi urmarea traumatismelor, inflamatiilor acute si cronice acutizate, tumorilor.
Uneori are un character essential survine in crize declansate de atingerea unor anumite zone – “trigger
zone”, ca in nevralgia trigeminala. Deseori se prezinta ca o hemicranie insotita de rinoree, lacrimare,
congestie conjunctivala, ca in nevralgia de ganglion sfenopalatin.

11.Cauzele generale ale epistaxisului

Lezarea peretelui vascular in boli infecto-contagioase: gripa, rujeola,scarlatina, difterie, etc.
Cresterea presiunii arteriale: HTA indifferent de originea sa.
Staza venoasa: afectiuni cardiace decompensate.
Scaderea rezistentei peretelui vascular: ateroscleroza, vasculopatii diverse.
Prelungirea timpului de sangerare: trombocitopenii.
Prelungirea timpului de coagulare: ciroza hepatica, hemofilie, fibrinoliza, tratam cu anticoagulante,
intoxicatii alimentare si medicamentoase, casexie.

12.Cauzele locale ale epistaxisului

Epistaxisul juvenile: care apare la tineri, se produce din pata vasculara si se datoreaza unei fragilitati
vasculare constitutionale. Nu prezinta gravitate si se opreste deseori spontan. Sangerarea apare ca
urmare a unor cause minore: congestie cefalica de efort sau datorita expunerii la soare, traumatisme
nazale minore, deseori fara o cauza aparenta. Dispare spontan in jurul varstei de 30 de ani.
Inflamatii acute si cronice ale mucoasei nazale: inflamatii banale, inflamatii specifice (TBC, lues).
Trumatismele nazale: accidentale, chirurgicale.
Barotraumatisme la: aviatori, scafandri.
Corpii straini nazali si rinolitiaza
Tunori benigne: polipul sangerand al septului nasal, fibromul nazo-faringian.
Tumori maligne ale foselor nazale, sinusurilor sau cavumului
.

13.Principii de tratament in epistaxis

4
Tratamentul trebuie sa fie prompt si urmareste obiective:
- stab diagn – sangerarea poate fi posterioara; prin bucofaringoscopie
- oprirea sangerarii
- reechil cv & hidroelectrolitica, solutii perfuzabile, Hb<6 => sange
- aflarea cauzei – investigatii suplimentare – hemoleucograma etc
- tratament etiologic
- Ca, vitamine, hemostatice
- analgezice, sedative

14.Metode de oprire ale epistaxisului

Sunt gradate in functie de importanta hemoragiei si de posibilitatile de tratament.
Compresiunea digitala: este mijlocul cel mai simplu si care reuseste sa opreasca majoritatea sangerarilor.
In pozitie sezanda, bolnavul se va apleca cu fata in jos, in timp ce cu indexul mainii omonime isi va
presa aripa nazala pe sept. aceasta pozitie va fi mentinuta 10-12 min. metoda este mai eficace daca sa
introduce in vestibulul nasal o buleta de vata, presiunea facandu-se pe aceasta. Odata

oprita hemoragia, se va recomanda bolnavului sa evite efortul fizic, baile calde, aplecarea capului in jos,
pt o perioada mai lunga sau mai scurta, in functie de cauza epistaxisului.
Cauterizarea petei vasculare: prin rinoscopie anterioara se poate vedea locul sangerarii, la niv petei
vasculare, sub forma unui jet pulsatil. In aceasta situatie se poate incerca cauterizarea chimica a vasului
cu perla de nitrate de argint sau se poate aplica criocauterul. Nu este permisa cauterizarea concomitenta
bilaterala, precum si la copil, datorita pericolului perforatiei septului nasal.
Tamponamentul fosei nazale se practica in conditii de cabinet. Dupa aprecierea starii generale si bilantul
circulator ( TA, puls), se aseaza bolnavul pe un scaun sau in decubit, daca are tendinta la lipotimie. Apoi
este invitat sa-si sufle nasul deasupra unei tavite renale, fiecare nara pe rand, golind astfel fosele de
cheaguri. Bolnavul va apleca apoi capul in jos, putandu-se observa din care nara se prelinge sangele,
stabilindu-se astfel fosa care trebuie tamponata.
Tamponamentul anterior se face prin rinoscopie anterioara cu ajutorul unei pense Lubet-Barbon (in cioc
de barza), introducand in fosa una sau mai multe mese de tifon late de 1 cm si lungi de 50 cm. mesa o
imbibam in prealabil in vaselina sau in oleu gomenolat 1%, usurand astfel atat manevra de introducere
cat sic ea de scoatere. Pt e evita caderea capatului mesei in cavum, ceea ce provoaca bolnavului senzatii
f neplacute, vom introduce mesa prinsa in sa la circa 10 cm de capt, care va ramane astfel in afara fosei.
Se tamponeaza intreaga fosa incepand de sus in jos si dinapoi inainte. Tamponamentul trebuie sa
inceapa cat mai posterior posibil, progresandu-se anterior si plisand mesa “in armonica”, pana se ajunge
la narine. Dupa efectuarea tamponamentului se controleaza prin bucofaringoscopie daca epistaxisul nu
continua posterior. Tamponamentul se termina prin aplicarea la narine a unui capastru, confectionat din
fasa, care se leaga in partea post a craniului, avand sub narine un cosulet care se umple cu vata. Acesta
se executa prin effect a 2 noduri la distanta de 5 cm unul de altul. Tamponamentul se mentine 48 de h. se
va admin un tratament antialgic si hemostatic. Pt a diminua riscul de ap a unei sinuzite sau a unei
cimplicatii otice, se vor admin antibiotice pe durata tamponamentului.
Tamponamentul posterior se executa mai dificil, este greu de suportat de bolnav si prez mai des
complicatii septice rino-sinusale si auriculare. El consta in introd unui tampon de tifon in rinofaringe,
unde este prest contra orificiilor coanale si face oficiul de dop la acest nivel. Materiale necesare: sonda
Nelaton, o pensa Lubet-Barbon, un specul nasal, un apasator de limba, fire groase de matase, lungi de
50-60 cm, comprese sterile. Confectionam din comprese un tampon a carui marime este in raport cu
marimea cavumului respective. De regula la adult acesta va avea forma unui cub cu latura de 3 cm.
compresele vor fi puternic presate, astfel secretiile din cavum, inmuind dopul, permit sangerarii sa
5
continue. Se inoada puternic in crucis 2 fire de matase la mijlocul tamponului. In locul firelor tamponul
poate fi legat cu o mesa de tamponament anterior, la mijlocul ei. Pt tamponare se introduce o sonda
subtire de cauciuc prin fosa sangeranda, al carei capat il scoatem prin gura cu ajutorul unei pense,
imediat ce apare in faringe. Se leaga de acest capat firele de ata sau extremitatile mesei ce inconjoara
tamponul si se trage sonda inapoi. Tamponul va patrunde in cav bucala, apoi va trebui condus in cavum
cu ajutorul degetului medicului. In mod obisnuit tamponul va agata valul si-l va impinge in rinofaringe,
unde stand preset, risca sa se necrozeze (accident grav). Din acest motiv medical va introduce degetul
inapoia valului si-l vat rage inainte, astfel ca tamponul sa alunece posterior de val pana in rinofaringe.
Prin tinerea in tensiune a firelor, tamponul este adus astfel si alipit de orificiile coanale, oprind
sangerarea spre faringe. Se poate face apoi si tamponamentul anterior al fosei nazale. Capetele
anterioare ale firelor le innodam in jurul unui tampon fixat la orificiul narinar. Celelalte 2 fire, innodate,
sunt scoase din gura si fixate cu leucoplast pe pielea obrazului. Acestea vor servi la detamponarea cu
usurinta.

15,16.Hematomul septului nazal

Reprezinta acumularea de sg intre cartilajul septal si pericondru.Dg este usor de pus prin aparitia unei
proeminente la nivelul septului nazal de culoare violacee sau roscata si prezinta fluctuatii la
palpare.Simptomul principal este obstructia nazala in special la copii care respira pe gura. Dupa 3 zile se
transforma intotdeauna in abces septal.cu stare generala alterata, febra , cefalee. netratata, duce la
complicatii grave endocraniene ( tromboflebita de sinus cavernos pe cale vasculara, pe linie venoasa cu
drenajul in sinusul cavernos.).Tratament-drenaj chirurgical.Se recomanda incizie, drenare si aplicarea
unui tub de dren deoarece este posibila reacumularea de sg.In formele bilaterale un se fac inciziila
acelasi nivel deoarece exista riscul de perforatie se sept.Se face o incizie anter, una post ,super si infer.

17. Furunculul vestibulului nazal

Este o inflamatie stafilococica necrotica a foliculului pilo-sebaceu. Apare la bolnavii cu rezistenta
scazuta, diabetici, surmenati, cu igiena defectuoasa. Bolnavul acuza durere violenta, cefalee, febra.
Nasul este tumefiat, mai ales de partea bolnava, apare un edem al buzei superioare, al obrazului si al
pleoapei inferioare. In vestibule se observa o proeminenta rosie centrata de un fir de par, apoi varful
devine galben si se elimina continutul necrotic si purulent (burbionul). Complicatiile sunt rare, dar foarte
grave. Se remarca furunculul antracoid ( in special la diabetici), limfangita obrazului cu adenite
submaxilare consecutive si tromboflebita sinusului cavernos. Aceasta din urma se produce prin invazia
germenilor pe cale venoasa in circulatia endocraniana (vena faciala – vena angulara – venele orbitare –
sinusul cavernos). Aparitia complicatiei se manifesta prin semen de staza orbitara ( tumefactie
palpebrala, chemozis, exoftalmie, imobilitatea globului ocular) si cerebrala (edem cerebral), coma si
moarte. Pt evitarea acestei complicatii se recomanda abtinerea de la orice manevra locala traumatizanta.
Sunt indicate aplicatii locale in vestibulul nasal a unor bulete cu alcool boricat 4%, comprese umede cu
solutie de rivanol 1-3 la mie. Antibioterapia, obligatory cu antibiotice active pe stafilococ ( oxacilina,
bitromicina) in doze mari, la care se asociaza la nevoie corticoterapie. Cand apare tromboflebita se
adauga heparina, iar tratamentul antibiotic se face in perfuzie.
Factori industriali: Pb, P, As.

18. Rinita acuta banala – dg., tratament

6
Este una din cele mai frecvente imbolnaviri, apare la toate varstele, are caracter epidemic. Agentul
etiologic este virusul corizei ( Dochez) la care se adauga suprainfectia cu flora banala din nas. Incubatia
este 2-3 zile si imunitatea de scuta durata. Rinite acute cu acelasi aspect clinic pot fi determinate si de
alte virusuri ( adenovirusuri, mixovirusuri, C.C.A, P.P.A, unele enterovirusuri). Factorii favorizanti sunt
reprezentati de frig, umezeala, schimbari bruste de temperature, atmosfera poluata, scaderea rezistentei
organismului. Simptomatologie generala este discreta: cefalee, subfebrilitate, curbatura, astenie. Local
bolnavul acuza obstructie nazala, senzatie de uscaciune, stranut, anosmie. Apoi se instaleaza rinoreea, la
inceput seroasa, dupa 3-4 zile muco-purulenta. Poate aparea congestie conjunctivala, tuse. Rinoscopic
constatam congestia difuza a mucoasei nazale, tumefactia cornetelor inferioare si secretie. Dupa 7-8 zile
de evolutie guturaiul se vindeca. Uneori se cronicizeaza sau se complica cu: otite, sinusite, farongo-
traheo-bronsite. Diagnosticul diferential se face cu rinita alergica la care secretiile raman permanent
apoase. Tratamentul apeleaza la antitermice ( aspirina, paracetamol) si vit C si A. local se aplica
dezinfectante ( solutia Colargol 1%), vasoconstrictoare (efedrina 1%, fedrocaina).
Se pot utiliza pulverizatii, spray-uri, aerosoli, inhalatii in acelasi scop. Drogurile ce contin Naphazolina (
Rinofug, Bixtonim,) se vor folosi pe o durata de 3-4 zile intrucat determina obisnuita (tahifilaxie). Utile
se dovedesc baile calde de picioare.

19. Rinita alergica – dg,tratam.

Manif alergice rino-sinusale sunt f frecvente. Se poate spune la ora actuala ca 80% din tulburarile
vasomotorii ale mucoasei rino-sinusale sunt probabil de natura alergica. Rinita alergica reprez
imbolnavirea mucoasei nazale prin reactie de sensibilizare, indusa antigenic si mediate prin anticorpi
circulanti. Alergenii cei mai importanti sunt aeroalergeni: polenul de arbusti si graminee, praful de casa,
fungi atmosferici, parul si epidermele de animale, alergenii profesionali (diferite substante chimice,
materiale plastice, cosmetice, detergenti). Uneori alergenii sunt reprez de germenii microbieni. Au fost
incriminati si factorii fizici ( frigul ce determina formarea de crioglobuline). Patogenie: este o boala
imunologica incadrata in timpul I – anafilaxie. Prima stimulare produsa de aeroalergeni va determina la
unele personae producerea de anticorpi incomplete (reagine). Acesti anticorpi fac parte din clasa IgE si
sunt produsi de celulele plasmatice, apar in ser si se fixeaza pe bazofilele sanghine si tisulare sip e
mastocite. Antigenul strabate mucoasa nazala si reactioneaza cu reaginele de la suprafata mastocitelor,
fenomen care produce degranularea mastocitelor si eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei:
histamine, SRS-A, bradichinina, prostaglandine si factorul chemotactic al eozinofilului. Apare astfel
vasodilatatia si cresterea permeabilitatii capilare, cu edem consecutive. Efectele acestui conflict antigen
– anticorp nu determina reactii patologice, decat daca terenul bolnavului este favorabil. Acest teren
allergic depinde de diferiti factori, care prin ei insisi pot devein atat de importanti, incat sa constituie
singurul element cauzal: ereditatea – manifestarile apar si la copil, metabolismul – tendinta la alcaloza,
tulburarile functiei proteolitice a ficatului, echilibrul neurovegetativ, tulburarile endocrine si psihice sunt
fact f importanti, influenta mediului social ( lenjerie de nylon, Dacron, gazele de esapament). Rinita
alergica se manifesta cu triada: rinoree apoasa, obstructie nazala, stranut cu salve. Mai pot aparea prurit
nasal si faringian, lacrimare. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza semnelor clinice, a anchetei
alergologice, testelor cutanate, dozarea IgE, eozinofiliei din ser si secretia nazala. Tratamentul poate fi
specific si nesfecific. Cel specific actioneaza alergenului vizand: eliminarea sa pe cat posibil prin:
schimbarea lenjeriei de corp si de pat, evitarea anumitor produse cosmetice, uneori chiar schimbarea
locului de resedinta. Hiposensibilizarea specifica cu doze foarte mici de allergen injectate subcutanat,
timp indelungat; rezultatele sunt mai slabe deoarece in localizarea rino-sinusala este vorba in genral de
polialergoze. Tratamentul nespecific cauta sa actioneze la diferite nivele ale procesului patogenic:
actiune asupra terenului (tratamentul psihismului, tulburarilor neurovegetative: simpaticomimetice,
acupunctura, reflexoterapie), actiune asupra tesuturilor prin: vitaminoterapie B, C, corticoterapie
generala cu cortizon, ACTH sau derivati cu actiune lenta ( flosteron) sau locala (spay-uri corticoizi),
7
diminuarea iritabilitatii organismului prin desensibilizare nespecifica. Se foloseste cu bune rezultate
desensibilizarea la histamine prin injectii cu histaminoglobina si proteinterapia bronhodin.
Tratamentul local poate fi chirurgical si va corecta hipertrofia cornetelor, deviatia de sept si eventuala
polipoza nazala, sau medical prin administrarea de vasoconstrictoare locale, precum si injectarea locala
de cortizon sau instilatii cu antihistaminice. Terapeutica poate avea un prognostic bun, isi propune si
evitarea cronicizarii, suprainfectiei si a recidivelor.

20.Ozena – dg, tratament

Este o atrofie atat a mucoasei nazale cat si a cornetelor.Etiopatogenia este necunoscuta.Un rol important
il joacafactorul alimentar in cursul copilariei intrucat odata cu cresterea nivelului de trai ozena apare tot
mai rar.Boala apare cu predilectie la sex F. incepe la pubertate cu o rinita purulenta crónica. Se
manifesta cu triada caracteristica: cruste, fetiditate, fose nazale excesiv de largi.Din causa repulsiei pe
care o provoaca anturajului bolnavii sunt afectati psihic.Boala se extinde adesea la faringe, laringe cand
datorita crustelor ce se aduna subglotic, devine amenintatoare ptr viata. Tratamentul poate fi medical
sau chirurgical. Se fac spalaturi nazale cu apa de mare, apa sarata , instilatii uleioase care cauta sa
indeparteze crustele si deci sursa fetiditatii. Chirurgia cauta sa restabileasca calibrul normal al foselor
prin apropierea de sept a peretelui extern sau sa introduca sub mucoasa peretelui extern diferite
materiale ( bastonase de acrylic, silicon).

21. Sinuzita acuta maxilara rinogena – dg, tratament

Debut ca o rinita in care obstructia nazala este simpt semnul dominant la care se adauga febra,
modificarea si alterarea starii generale, cefalea, rinoreea purulenta.E o infectie microbiana-germ
Haemophilus, pneumococ.Prezinta sensibilitate la palpare a pctelor sinusale. Ex. Obiectiv-congestia,
edem muc nazale la niv septal si cornetelor si rinoreea purulenta care vine din meatul mijloc.- cresterea
vsh,leucocitoza cu deviere la stg.
Tratament
- restabilirea patentei ostiumului sinusal, prin decongestionante nazale, permitand drenajul
secretiilor din sinus; max 4-5 zile, max 7 zile, sub control medical, pentru ca interfereaza cu
activitatea mucociliara si produce o perturbare a miscarii cililor; se poate ajunge la moartea
cililor si rezulta atrofia mucoasei, rinita medicamentoza
- antibioterapia, care foloseste ca antibiotice de prima intentie derivatele de ampicilina sau
amoxicilina, combinate cu acid clavulanic sau sulbactam; antibioterapia intr-o rinosinuzita acuta
se intinde pe 2 saptamani, chiar daca febra cedeaza dupa 2-3 zile de administrare, ptr ca altfel nu
facem iradicarea bacteriana, deoarece in sinusuri patrunde o cantitate mica de antibiotic
- antiinflamatoare, antialgice, antihistaminice, mai ales cand congestia nazala e foarte importanta
corticoterapia topica – spray pe baza de cortizonplus rezolvarea cazei

22.Sinuzita acuta maxilara odontogena

O sinuzita odontogena acuta
- unilaterala, cu febra, stare generala modificata, cefalee moderata, durere la nivelul sinusului
afectat, obstructie nazala unilateral, rinoree purulenta fetida (pentru ca se dezvolta anaerobii)
- la nivelul fosei afectate apare un grad de edem si aceste secretii purulente abundente si fetide
- ex radiologic => opacifiere a sin maxilar afectat
Tratament
- restabilirea patentei ostiumului sinusal, prin decongestionante nazale, permitand drenajul
secretiilor din sinus; max 4-5 zile, max 7 zile, sub control medical, pentru ca interfereaza cu
activitatea mucociliara si produce o perturbare a miscarii cililor; se poate ajunge la moartea
cililor si rezulta atrofia mucoasei, rinita medicamentoza

8
 - antibioterapia, care foloseste ca antibiotice de prima intentie derivatele de ampicilina sau
amoxicilina, combinate cu acid clavulanic sau sulbactam; antibioterapia intr-o rinosinuzita acuta
se intinde pe 2 saptamani, chiar daca febra cedeaza dupa 2-3 zile de administrare, ptr ca altfel nu
facem iradicarea bacteriana, deoarece in sinusuri patrunde o cantitate mica de antibiotic
- antiinflamatoare, antialgice, antihistaminice, mai ales cand congestia nazala e foarte importanta
- corticoterapia topica – spray pe baza de cortizonplus rezolvarea cazei.
-

23.Complicatiile sinuzitelor – enumerare

1. De vecinatate: orbitare – flegmon orbitar, conjunctivite, osteite cu fistulizare la piele,
prinderea altor sinusuri
2. Descendente: laringita striduloasa la copil, laringo-traheo-bronsite cronice, otite catarale si
suppurate
3. Osteomielita oaselor craniului
4. Endocraniene: abces extradural, meningita supurata, abces cerebral(lob frontal), complicatii venoase (
tromboflebita sinusului cavernos, tromboflebita sinusului longitudinal superior).

24. Cancerul rinosinusal-dg trat-este o afectiune cu evolutie lenta indelingata cu pct de plecare muc
sinusala, etmoidala, sfenoidala care se descop in stadiile avansate de boala cand deja extensiile tumorale

au invadat alte cavitati si spatii anatomice cum ar fi orbita, palatul dur, cavit bucala, fosa pterigo-
palatina si extensia endocraniana. Dg se poate pune precoce, obstr naz unilat, insotita de sangerari mici
dar repetate. Rinoree purul fetida cu striuri sanghinolente. Incep sa apara semne de extensie in orbita…
diplopie, strabism, impingerea globului ocular, cefalee , vertij, semnele meningeale ptr extensiile
endocraniene. Dg se mai pune pe rx ct,rmn.
-

.
25. Polipoza nazala – dg, tratament
Polipoza rino-sinusala corespunde unei reactii inflamatorii a tesutului conjunctiv a mucoasei pituitare.
Polipul nasal nu este o tumora, ci un edem pediculat a carui origine este de obicei in celulele etmoidale.
Simptomatologia este de obstructie nazala uni sau bilaterala, la care se adauga semnele bolii cauzale:
alergia, infectia sau tumora. Obiectiv se vad formatiuni albe-cenusii, gelatinoase, piriforme,
asemanatoare cu boabele de strugure alb, de diferite dimens, mobile si nedureroase, nesingerinde. Forme
clinice: alérgica-insoteste alergia nazala este bilaterala-radioscopic se obs-voalare in chenar a
sinusurilor, infectioasa insoteste sinuzitele cronice, polipul solitary Killian, polipoza deformanta juvenila
sau sinr Woakes, polipoza de acompaniament. Tratamentul este chirurgical, de extirpare, insotit de
tratamentul afectiuniicauzale.

26. Polipul sangerand al septului nasal – dg, tratament

Este un angiofibrom localizat la nivelul petei vasculare.este muriform plasat pe1/3 ant a septului la niv
petei kisselbach extrem de friabila si sangeranda la cea mai mica atingere sau la suflatul nasului sau
stranut. Dg.rinoscopie ant. Tratamentul este chirurgical,se excizeaza formatiunea impreuna cu mucoasa
si parte din cartilaj septal subdiacent ptr k altfel recidiveaza
tratamentul precoce si corect al afectiunilor cauzale.Simptome:epistaxis ,obstr naz

27. Malformatiile nasului

9
Fosele nazale pot fi malformate partial sau in totalitate. Afectiunile malformative ale nasului pot fi
congenitale sau dobandite. Malformatiile congenitale: se descriu malformatii ale piramidei nazale, ale
septului si atreziile nazale. Prin dezvoltare embrionara incomplete sau vicioasa, piramida nazala poate fi
absenta uni sau bilateral, poate fi despicata pe linia mediana, realizand diferite aspecte monstruoase –
nas dublu, proboscis, nas de dog. Cele mai cunoscute malformatii exonazale sunt chisturile sau fistulele
nasului, care pot fi mediene sau laterale. Meningocelul si meningoencefalul reprezinta hernieri ale
continutului endocranian, ce pot surveni datorita dehiscentei osoase a lamei ciuruite etmoidale. Din
cauza posibilitatii de rupere a peretilor, meningocelul prezinta risc vital. Angioamele, limfangioamele si
disembrioamele (tumori mixte) sunt f rar intalnite si au tendinta la crestere si recidiva postoperator.
Malformatiile endonazale cuprind chisturile septului nasal, deviatiile de sept si atreziile nazale. Mai
frecv sunt intalnite atrezia narinara si atrezia sau imperforatia coanala. Daca prima nu pune probleme de
diagnostic, imperforatia coanala este de obicei unilaterala si se poate depista introducand 2 stilete cu
vata in fose, cel de partea afectata patrunzand mai putin in fosa. Imperforatia coanala bilaterala este
incompatibila cu viata, determina asfixie la nastere si necesita interventie chirugicala. Introducerea unei
pipe de tip anestezie in cavitatea bucala si faringe, poate salva nou-nascutul. Tratamentul malformatiilor
congenitale este chirurgical, rezultatele efiind totdeauna f bune.
Malformatiile dobandite sunt mult mai putin caracteristice decat malformatiile congenitale. Ele pot fi
consecinta unor leziuni posttraumatice, inflamatorii sau tumorale. Piramida nazala poate suferi
deformari accentuate dupa obstructia nazala prelungita sau polipoza deformanta juvenila. Ca urmare a

traumatismelor nazale pot surveni cicatrizari vicioase la nivelul piramidei sau foselor nazale. Una din
cele mai frecvente malformatii este deviatia septului nasal. Omul prezinta aproape intotdeauna septul
deviat, dar se vorbeste de o deviatie patologica atunci cand se produce obstructia unei fose sau apar
fenomene datorita insuficientei aerari. Solutia este intotdeauna chirurgicala si consta in rezectia partiala
a septului urmata eventual de repozitia sa. Secundar unor inflamatii – in special in cadrul infectiilor
specifice acute sau cronice – pot ramane sechele cicatriceale inestetice. Astfel apar: stenozele narino-
vestibulare dupa rinite gonococice, difterice, nasul “in sa” este caracteristic pt sifilisul congenital.
Tumorile exo si endonazale deformeaza, de asemenea, nasul. Pe langa tratamentul chirurgical al
malformatiilor dobandite, se va avea in vedere si profilaxia ce vizeaza tratamentul precoce si corect al
afectiunilor cauzale.

28. Anatomia topografica a faringelui

Faringele este un conduct musculo-fibrinos situate inaintea col vert cervicale si inapoia foselor nazale.
Se intinde de la baza craniului si pana la nivelul vertebrei a VI-a cervicale, in dreptul cartilajului cricoid.
El este constituit din aponevroza faringiana, care se insera pe baza craniului si coboara apoi pe
apofizele pterigoide, mandibula, osul hyoid si aripile cartilajului tiroid. Aponevroza faringiana este
acoperita la exterior de munschii constrictori ai faringelui. Raporturile externe ale faringelui: posterior
col vert, sup sinusurile sfenoidale, apofiza bazilara si gaurile rupte anterioare, lateral pachetul vasculo-
nervos al gatului (artera carotida, vena jugulara, nervul vag), nervii cranieni IX,XI si XII, simpaticul
cervical, ganglionii limfatici jugulo-carotidieni, glanda parotida superior si lobii glandei tiroide inferior.

29. Inelul limfatic Waldeyer – struct, functii

Tonsila faringiana, tonsilele pa;atine, tonsila tubara, tonsila linguala de la baza limbii. Fct de
supraveghere imunologik specifice tonsilelr sunt urmat;tonslele produc limfocite, la niv lor se realiz
expunerea limf de tip b si t, la antigenii uzuali si in ac mod se asegura productia de limfocite mesager si
10
limfocite cu memorie, plasmocitele de la niv tonsilar secrete tóate tipurile de imunogl, limfocit
imunoactive de la niv tonsilar patrund in torentul sanguin si limfatic.

30. Functiile faringelui

Faringele este organul unde se incruciseaza calea respiratory cu cea digestive. El participa la functia de
respiratie, digestive si fonatorie, jucand rolul unei cavitati de rezonanta. Faringele mai are si o functie
importanta de aparare. Functia principala – deglutitia – are 3 timpi: bucal, faringian si esofagian. Timpul
bucal este act voluntary.

40. Functia fonatorie a faringelui

Vocea articulate si cantul nu sunt posibile fara particip faringelui. Prin etajul sau sup serveste drept cutie
de rezonanta a sunetului laringian, imprimand timbrul particular al vocii individului, iar prin act
musculaturii valului, ajuta la emiterea vocii articulate. Obstructia rinofaringelui provoaca rinolalie
inchisa (voca nazonata). Insuf valului palatin nu permite inchiderea comunicarii intre buco si rinofaringe
in timpul vorbirii, ceea ce prod o defectiune de pronuntie, in special a consoanelor numita rinolalie
deschisa. Obstructia buco si hipofaringelui prod tulburari grave nepermitand vorbirea articulate.

31. Sinusul piriform – struct, functii

Mucoasa hipofaringelui acopera si fata post a laringelui si form cu peretii laterali ai hipofaringelui 2
santuri, de forma semilunara – santurile faringo-laringiene sau sinusurile piriforme, care coboara pana lu
gura esofagului. Sinusurile piriforme au rol deosebit de important in deglutitie, unul dintre ele fiind de
regula sinusul dominant. Mucoasa buco si hipofaringelui este de tip digestive, pavimentos stratificat

33. Structura si functiile hipofaringelui

Peretele ant este format din baza limbii, care prez tes limfatic grupat sub numele de amigdala linguala.
Acest perete prez un orificiu numit coloana laringiana. Intre limba si epiglota se form cele 2 valecule
(fosetele gloso-epiglotice). Mucoasa hipofaringelui acopera si fata post a laringelui si form cu peretii
laterali ai hipofaringelui 2 santuri, de forma semilunara – santurile faringo-laringiene sau sinusurile
piriforme, care coboara pana lu gura esofagului. Sinusurile piriforme au rol deosebit de important in
deglutitie, unul dintre ele fiind de regula sinusul dominant. Mucoasa buco si hipofaringelui este de tip
digestive, pavimentos stratificat.

34. Structura si functiile orofaringelui

Prez in peretele ant comunicarea cu cavitatea bucala – istmul faringian sau faucium, delimitat de lueta,
marg libera a valului palatin, stalpii amigdalieni anteriorisi limba. Pe peretele lateral al bucofaringelui se
afla loja amigdalei palatine, de forma triunghiulara, delim de cei 2 pilieri si de catre limba. Loja este
ocupata de amigdala palatine (cea mai mare formatiune limfatica a inelului Waldeyer), care se vede ca o
proeminenta ovalara cu supraf presarata de 18-20 mici depresiuni in care se deschid criptele
amigdaliene. Criptele sunt canale sapate in tes limfatic al organului. In loja sa, amigdala este acoperita
de o capsula, iar intre aceasta si musculature exista un strat de tesut conjunctiv lax, care se infecteaza
deseori.

11
35. Angina fusospirilara-Vincent
Este o angina ulcero-necrotica unilaterala. Etiologia inca neelucidata, unii autori sustin ca este vorba
despre flora bucala banala, altii cred ca este o mononucleoza infectioasa cu manif fruste. Boala apare cu
predilectie la tineri, cu o igiena bucala defectuoasa. Starea gen este moderat influentata. Bolnavii se
plang de odinofagie moderata, astenie, subfebrilitate. Exam obiectiv evidentiaza o adenopatie discreta, o
ulceratie amigdaliana pe fond murder, necrotic, cu margini anfractuoase, fara duritate la palpare. Diag
diferential trebuie facut cu sancrul sifilitic,unde marg ulceratiei sunt nete si dure, dar inaintea inceperii
tratam de electie cu Penicilina este obligatoriu effect diagnosticului bacteriologic din ulceratie, pt a nu
masca evolutia unui sifilis primar.

.
36. Angina din agranulocitoza
Apare izolat sau in cadrul mielopatiilor, cu afectarea concomitenta a tuturor seriilor medulare. Apare
frecv dupa admin de salicilati, piramidon sulfamide, cloramfenicol, saruri de aur, antitiroidiene,
citostatice, expunerea la radiatii. Poate surveni si dupa unele boli infectioase ca gripa, febra tifoida,
difteria. Angina ulceronecrotica nu se insoteste de adenopatie. Diag este hematologic si necesita punctie
sternala. Bolnavul prez leucopenie marcata. Tratam va combate intai manif hematologice prin transfuzii
sanghine. Penicilina se va admin in doze massive pe cale generala si locala, acid folic, ACTH, vitamine.
Este indicat transp medular.

37 Angina din leukemia acuta

Det o angina ulcero-necrotica bilaterala, cu tendinte la sangerare. Stomatita ulceroasa fetida precede
80% din cazuri angina. Adenopatia totdeauna prezenta, este importanta, cu ganglioni de consistenta
moale. Bolnavul este anemic, are hepatosplenomegalie. Leucocitele cresc la cifre intre 200000-
1000000/nmc, cu predominanta formelor immature blastice. Tratamentul anginei se rezuma la
antibioterapie si dezinfectie locala.

38 Tumorile benigne ale faringelui

Au in general o evolutie f inceata si in majoritatea cazurilor sunt descoperite intamplator, daca au ajuns
la un volum sufficient de mare, pt a prod tulb functionale. Fibromul nazofaringian este o tumora dura,
fibroasa, f sangeranda, cu punct de plecare nazofaringian, ce apare aproape exclusive la sexul masculine.
Cauza este necunoscuta, dar se pare ca un rol joaca tulb endocrine ale pubertatii masculine. Dozajul
hormonal arata un exces de 11 dezoxicetosteroizi si un deficit de hormone masculini. Anatomo-
patologic este vorba de o tumora neteda, roz palida, boselata uneori, dura, inserata sesil la niv cadrului
coanal. Bolnavul prez epistaxisuri repetate si o respiratie bucala, hipoacuzie prin obstructie tubara, apoi
tulb de miros si de gust. Debut insidios, cu obstructie nazala initial unilaterala, apoi bilat. La rinoscopia
anterioara se vad secretii muco-purulente si polul anterior al tumorii. Evolutia este de obicei latenta in 6
ani prin hemoragii sau complicatii endocraniene. Tratam este chirurgical de extirpare pe cale nazala sau
faringiana.

12
Fibromixomul sau polipul coanal ia nastere pe cadrul coanal sau pe bolta etmoido-sfenoidala, ca un
polip pediculat in cavum, care nu sangereaza. Se aseamana cu polipii mucosi ai foselor nazale, insa
consistenta lor este mai dura.
Polipul sinuso-coanal sau polipul solitar este un polip mucos, cu punct de plecare in sinusul maxilar, mai
rar in cel sfenoidal si are un pedicul f lung, de care atarna ca o limba de clopot in nazo-faringe.
Tumorile benigne ale bucofaringelui si hipofaringelui: papiloame, angioame, fibroame,
lipoame,condroame.

41 Fiziologia deglutitiei
Deglutitia faringiana este actul II al deglutitiei prin mechanism reflex. Bolul alimentar patrunde in
bucofaringe, istmul faringian se inchide prin apropierea stalpilor si ridicarea bazei limbii, valul palatin
obstruand comunicarea cu rinofaringele. In acelasi timp laringele este tras sub baza limbii. In acest mod
alimentele sunt impinse in hipofaringe si de aici in esofag, prin contractie peristaltica.

42. Malformatiile faringelui

Por fi congenitale sau dobandite. Cele dobandite reprez de fapt stenozele cicatriceale ale faringelui.
Malformatiile endofaringiene: malform rinofaringelui- cea mai importanta este atrezia; insotita destul de
des de imperforatie coanala sau aplazia foselor nazale, atrezia congenitala a cavumului coincide cu
hipertrofia tuberculului faringian al occipitalului si a tuberculului anterior al atlasului si axisului.
Malform bucofaringelui: malform valului palatin constau in despicaturi velare, isolate sau in cadrul gurii
de lup, sau in insuficienta velara; deglutitia este afectata, nou-nascutul nu poate suge. Vorbirea va fi
defectuoasa, in sensul rinolaliei deschise. Tratam consta in alemintatie cu lingurita sau cu saonda. Toate
cazurile necesita reeducare ortofonica. Alte malformatii de mai mica importanta sunt: perforatiile si
absenta stalpilor amigdalieni, tumori embrionare. Malform hipofaringelui: glanda tiroida ectopica se
manif ca o proeminenta rotunda, neteda, rosie, bogat vascular, sit median inapoia veului lingual, in reg
in care se gaseste foramen caecum; tiroida ectopica poate det tulb digestive si fonatorii prin volumul ei,
necesitand interventie chirurgicala. Alte malformatii: diverticolii sinusurilor piriforme, chisturile
juxtalaringiene.
Malformatiile exofaringiene: chistele si fistulele cervicale mediene sunt resturi ale canalului tireoglos
ramase pe drumul parcurs de tiroida de la foramen caecum pana la sediul normal. Chistele si fistulele
cervicale laterale sunt vestigii ale fantelor brahiale. Traiectul lor atinge adesea bifurcatia carotidiana, pot
ajunge la amigdala palatine. Manifestarea clinica a chistelor si fistulelor congenitale cervicale se poate
face oricand in cursul vietii, de obicei in urma unui process inflamator local.

43. Corpii straini faringieni

Ajung in faringe in mod accidental, inclavarea lor la acest nivel fin favorizata atat de anfractuozitatile
faringelui, cat si de contrctiile spastice ale musculaturii. Cauzele care duc la oprirea corpilor straini in
faringe sunt variate: rasul, stranutul si tusea spastica, survenite in timpul alimentatieiOasele de peste se
infig in amygdale, uneori se aseaza transversal in hipofaringe. Ele patrund in criptele amigdalei palatine
si pot fi invizibile la buco-faringoscopie, dar o presiune discreta cu pens ape amigdala va det iesirea
osului la suprafata. Corpii straini pot ajunge in rinofaringe prin varsatura, pe dinapoia valului palatin.
Corpii straini ascutiti vor leza peretele faringian prezentand riscul de infectii ale spatiilor perifaringiene.

13
44. Traumatismele faringelui – dg, tratam
Traumatismele mecanice: mai frecv la copii, constau in leziuni produse de corpuri ascutite: perforatia
valului la copilcare cade cu creionul in gura, leziuni parietale provocate de cioburi de sticla, oase, lame
de ras, ace. Simptomele constau in odinofagie, uneori saliva sanghinolenta sau disfagie. Uneori
simptomatologia imita pe cea a corpului strain si convingem cu dificultate bolnavul ca este vorba numai
despre un traumatism. Riscul consta in infectiile perifaringiene, care apar prin crearea solutiei de
continuitate. Tratam consta in alimentatie moale sau lichida, la nevoie chiar parenterala pt cateva zile, in
functie de gravitatea si profunzimea leziunii.
Traumatismele termice se prod prin ingestia accidentala de lichide fierbinti. Bolnavul acuza odinofagie,
uneori edemul produs este atat deimportant, incat prod tulburari respiratorii. Vindecarea survine in circa
o sapt, cu un regim alimentar adecvat.
Traumat chimice se prod datorita actiunii agentilor caustici, acizi sau base

. 45.Amigdalita acuta streptococica – dg, tratam / 46 Complicatii amigdalitei acute streptococice

Reprez inflamatia acuta a orofaringelui, care intereseaza si amigdalele palatine. Inflamatia inelului
limfatic duce la o stramtare a faringelui. Din punct de vedere bacteriologic, infectia acuta amigdaliana
este consecutive inhalarii microorganismelor. Acestea pot fi virusuri, germeni banali sau germeni
specifici. Adeseori agentul microbian este un saprofit habitual al cavitatii bucale. Actiunea germenilor
susceptibili de a deveni patogeni sporeste net in sezonul rece. Streptococul este cel mai frecv intalnit in
stare normala in criptele amigdalieni, cand devine pathogen fiind vorba cel mai frecv de streptococul
beta-hemolitic tip A. inflamatiile acute faringiene sunt de 3 tipuri: leziune catarala-coresp anginelor
banale- cu congestie difuza sau associate cu puncte albe si depozite cazeoaze in angina
eritematopultacee; cu false membrane; cu pierdere de substanta.

47 Flegmonul periamigdalian – dg, tratam

Este o supuratie a tes cellular lax dintre capsula amigdalei palatine si peretele musculo aponevrotic
faringian. Este cea mai frecv complicatie a amigdalitei acute pultacee sau a unui puseu acut in cadrul
amigdalitei cronice. Simptomatologie: durere cu otalgie reflexa, trismus si sialoree. Febra oscileaza 38-
39 grade C, stare gen alterata. Vocea bolnavului capata un timbru special denumit “voce amigdaliana”.
Respiratie este fetida, adenopatie este importanta, dureroasa, sit subangulomandibular. Tratamentul este
in primul rand chirurgical. Se practica intai o punctie cu un ac lung si gros in punctual de maxima
bombare, se aspira cu o seringa si aparitia puroiului confirma diagnosticul. Nu trebuie aspirat tot
puroiul. Se deschide apoi colectia cu o pensa lunga tip Lubet-Barbon, care se introd inchisa, priontr o
miscare brusca, pe locul punctiei pana in cavitate. Se deschid bratele pensei in plan vertical si pensa se
retrage deschisa. Puroiul se scurge printer bratele pensei. Se repeat aceasta manevra de deschidere zilnic,
pana nu se mai scurge puroi. Se recomanda gargarisme pt dezinfectia cav bucale. Antibioterapia,
antialgicele, regimul dietetic moale si lipsit de condimente, repausul, completeaza tratamentul. Este
indicate amigdalectomia la o luna dupa vindecare.

48. Adenoidita acuta- dg, tratam

14
Este inflamatia amigdalei faringiene a lui Luschka, deci apanajul aproape exclusive al
copilariei.etiologia este microbiana cu flora banala. Deseori este urmareaunei viroze respiratorii.
Obiectiv se observa secretii mucopurulente in fosele nazale si mai ales pe peretele faringian posterior.
Rinoscopia post, cand este posibila, va arata o tumefactie congestive a amigdalei faringiene, cu depozite
pultacee. Febra este neregulata, durata bolii imprevizibila. Cele mai frecv complicatii sunt otitele.
Tratamentul se bazeaza pe antibioterapie, dezinfectie nazofaringiana, vasoconstrictoare nazale.

49. Angina monocitara – dg, tratam

Apare in mononucleoza infectioasa, produsa de herpes virusul Epstein – Barr. Boala este contagioasa,
afactand predilect tinerii. Subiectiv cefalee si astenie accentuate.bolnavul prez adenopatie generalizata,
splenomegalie si uneori hepatomegalie. Diagnosticul se pune pe leucocitoza de 10000 pana la 30000/ml,
cu monocitoza 40-60%. Serul bolnavului aglutineaza hematiile de berbec. Tratament consta in
antibiotice, associate cu corticoizi in formele grave. Local gargarisme cu solutii alkaline, urmate de
pensulatii cu Penicilina sau Penicilina V supta.

50!!!! Indicatiile amigdalectomiei:

1. frecventa anginelor acute – mai mult decat 2 episoade pe an – corelate cu aslo, fibrinogen etc
2. prezenta unui flegmon periamigdalian
3. artrita reumatismala
4. cardita reumatismala
5. glomerulonefrita
6. sindromul de apnee nocturna
7. in scop bioptic – amigdalectomie unilaterala
Pana in jurul varstei de 9 ani, amigdalele e bine sa fie pastrate, este o scoala imunologica;

51. Fibromul nazo-faringian – dg, tratam

Fibromul nazofaringian este o tumora dura, fibroasa, f sangeranda, cu punct de plecare nazofaringian, ce
apare aproape exclusive la sexul masculine. Cauza este necunoscuta, dar se pare ca un rol joaca tulb
endocrine ale pubertatii masculine. Dozajul hormonal arata un exces de 11 dezoxicetosteroizi si un
deficit de hormone masculini. Anatomo-patologic este vorba de o tumora neteda, roz palida, boselata
uneori, dura, inserata sesil la niv cadrului coanal. Bolnavul prez epistaxisuri repetate si o respiratie
bucala, hipoacuzie prin obstructie tubara, apoi tulb de miros si de gust. Debut insidios, cu obstructie
nazala initial unilaterala, apoi bilat. La rinoscopia anterioara se vad secretii muco-purulente si polul
anterior al tumorii. Evolutia este de obicei latenta in 6 ani prin hemoragii sau complicatii endocraniene.
Tratam este chirurgical de extirpare pe cale nazala sau faringiana

52.Adenoflegmonul retrofaringian – dg, tratam

15
Este adenoflegmonul ganglionilor Gilette ( care involueaza catre 3-4 ani) si se intalneste la sugar si
copilul mic. Supuratia lor este o complicatie a adenoidei acute. Obiectiv, se constata o adenopatie letero
cervicala superioara, iar la mucofaringoscopie vom observa bombarea peretelui faringian posterior, care
apare rosu, infiltrate si edematiat. Tratamentul consta in incizie de jos in sus cu copilul asezat in pozitia
Rose ( in decubit dorsal, cu capul atarnand la maginea mesei). In momentul expulziei puroiuluicopilul
este ridicat de un ajutor cu picioarele in sus, pt ca puroiul sa se elimine la exterior prin gura.
Antibioterapia este oblogatorie. La o luna de la vindecare se indica adenoidectomia.

53.Adenoidita cronica – dg, tratam

Reprez inflame cronica a amigdalei faringiene a lui Luschka. Cand inflamatia cronica este insotita de
hipertrofie, vorvim de vegetatii adenoide. Se intalneste cu predilectie la copii intre 3-6 ani. Etiologia este
reprez de adenoidite acute nevindecate, statusul limfatic, clima rece si umeda, insalubritatea.
Simptomatologie: obstructie nazala incomplete, voce nazonata, crize de laringita striduloasa, fose nazale
pline de secretii muco-purulente. Toracele se deformeaza in carena, copilul prez somnolenta, o scadere a
atentiei. Complicatii oculo conjunctivale., laringobronsice, otite catarale sau purulente. Diagnosticul se
pune pe semnele clinice si se confirma prin rinoscopie anterioara si posterioara sau prin tuseu
rinofaringian. Tratamentul este chirurgical si consta in extirparea amigdalei faringiene –
adeniodectomie. Interventia poate fi practicata la orice varsta, contraindicatiile fin reprez de starile
inflamatorii acute si de malform faringelui. Dupa interventie este utila reeducarea respiratory.

54. Forme de debut in cancerul rinofaringian

Rinologic – obstructie nazala, rinoree muco-pio-sanghinolenta, epistaxis
Auricular – otite catarale sau suppurate
Ganglionar – fiind o zona f bogata in vase limfatice aprox jumatate din bolnavi au la prima consultatie
adenopatie laterocervicala superioara
Nevralgic – nevralgie trigeminala, otalgie, cefalee cronica
Paralitic – paralizii oculare

55Tumorile maligne ale orofaringelui

Cancerul amigdalian este tumora maligna cea mai frecv a faringelui. Este unilaterala si numai
exceptional bilaterala. Majoritatea bolnavilor cuf cancer amigdalian sunt fumatori si alcoolici. Tumorile
maligne epiteliale se pot prezenta sub cele 3 aspecte otipice: vegetant, ulcerat si infiltrate submucos.
Tumorile conjunctivale pot fi limfosarcoame si reticulosarcoame. Debutul este insidios, cu senzatie de
jena, umflatura, corp strain, localiz la o loja amigdaliana.Tumora se extinde la stalpi, val, limba, spatiul
pterigomaxilar, determinand odinofagic cu otalgie, disfagie, sialoree su striuri sanghine, halena fetida,
trismus. Moartea survine dupa un an si jumatate.
Diag se pune prin biopsie, iar tratam este in principal radioterapic. Chirurgia poate extirpa ganglionii
cervicali sau un rest tumoral dupa radioterapie.

56.Cancerul amigdalian – dg si tratam

Cancerul amigdalian este tumora maligna cea mai frecv a faringelui. Este unilaterala si numai
exceptional bilaterala. Majoritatea bolnavilor cu cancer amigdalian sunt fumatori si alcoolici. Tumorile
maligne epiteliale se pot prezenta sub cele 3 aspecte otipice: vegetant, ulcerat si infiltrate submucos.
Tumorile conjunctivale pot fi limfosarcoame si reticulosarcoame. Debutul este insidios, cu senzatie de
16
jena, umflatura, corp strain, localiz la o loja amigdaliana.Tumora se extinde la stalpi, val, limba, spatiul
pterigomaxilar, determinand odinofagic cu otalgie, disfagie, sialoree su striuri sanghine, halena fetida,
trismus. Moartea survine dupa un an si jumatate.
Diag se pune prin biopsie, iar tratam este in principal radioterapic. Chirurgia poate extirpa ganglionii
cervicali sau un rest tumoral dupa radioterapie.

57.Scheletul, laringian(cartilaje,articulatii,ligament)
Scheletul laringian este format din 5 cartilaje principale dintre care 3 sunt
nepereche(cricoidul.tiroidul,epiglota) si 2 sunt perechi-aritenoizii.
Cartilajul cricoid are forma unui inel un pecete, situat deasupra traheei. Este mai inalt in port sa
post.Lumenul inelului cricoidian, deschis permanent este esential in respiratie.
Cartilajul tiroid este format din 2 lame verticale,unite anterior,realizand aspectul unei carti deschise
post.Este situat deasupra cricoidului
Epiglota are forma unei frunze al carei petiol insera inunghiul intern al laringelui
Cartilagiile aritenoide de forma trunghiulara sunt mobile, se articuleaza cu cricoidul pe muchia port post
a pecetei acestuia.Pe varful lor se gasesc asezate cartilajele Santorini, 2 mici formatiuni fara importanta
practica.Cartilajele cricoid, tiroid si aritenoizii au o struct hialina, iar epiglota este formata din cartilaj
elastic.Cartilajele hialine incep sa se osifice de la 25-30 de ani si continua treptat, pt ca in jurul 65 ani
osificarea sa fie completa

58.muschii.laringelui
Sunt formati din 2 grupe:
-extrinseci: sternotiroidian,tirohioidian si constrictor inf al faringelui. Ei participa atat la actul deglutitiei
cat si al fonatiei, unde rolul este secundar
-intrinseci: se fixeaza prin ambele extremitati pe cartilaje si ligamentele laringelui,imprimand acestuia
diferite miscari.Se impart in 3 grupe:
.dilatatori ai glotei sau abductori ai corzilor vocale-muschiul crico-aritenoidian post sau posticus. Este
singurul muschi care deschide glota, fiind numit si muschiul respirator.
-constrictori ai glotei sau adductori ai corzilor vocale: muschiul crico-aritenoidian este antagonistul
cevlui de mai sus-prin actiunea sa,apropie corzile vocale,avand rol in fonatie, muschiul interaritenoidian
sau transvers.el apropie aritenoizii, inchizand astfel si port post a glotei
-tensori ai corzilor vocale: muschiul tiroaritenoidian sau vocal, se insera in unghiul intern al cartilajului
tiroid.de aici merge spre post in plan orizontal, pana la cartilajele aritenoide.prin contractia sa produce o
scurtare a corzii vocale si muschiul cricotiroidian, prin contractie basculeaza tiroidul in jos si inainte,
punand astfel in tensiune coarda vocala

59.inervatia laringelui
Inervatia senzitiva:nv laringeu sup, ram al vagului.
Inervatia motorie:nv recurent. Acesta se separata din tr pneumogastricului in dr la niv art sublavie si in
stg la niv crosei aortice. Ei inconjoara aceste vase si se intorc, mergand recurent la muschii laringelui,
prin santul format de trahee si esofag. Recurentul emite si un ram sensitiv care se anastom cu laringeul
sup prin ansa Galien

60.configuratia interna a laringelui

17
a. Reg glotica:se delim prin 2 planuri oriz, care trec prin benzile ventriculare si corzile vocale.
Aceasta reg cuprinde:
-corzile vocale(2 format musculo-ligamentare dispuse in sens ant-post, de cul alb-sidefie)
-spatiul dintre corzi:glota(spatiul glotic) ce este delim de comisura ant(locul unde se unesc corzile
vocale la insertia pe
cartilajul tiroid),marg libera a corzilor,cartilagiile aritenoide si plica interaritenoidiana(comisura
post).Spatiul glotic are o
geometrie variabila. In resp fortata are forma unui triunghi echilateral, in fonatie se prezinta ca o fanta,
iar in resp normala are
forma unui triunghi isoscel.
-benzile ventriculare(false corzi vocale):2 format lamelare cu directie ant-post, situate deasupra corzilor
vocale.
-ventriculii Morgagni:2 diverticuli ai cav laringiene, dispusi in sens ant-post, intre corzile vocale si
benzile ventriculare
b. Reg supraglotica(vestibulul laringian):port din cav laringiana sit deasupra benzilor vestibulare.
Orif sup ai laringelui(coroana laringiana) este delim de epiglota, plicile aritenoide epiglotice, aritenoizi
si spatiul interaritenoidian.
c. Reg subglotica: sit sub corzile vocale, pana la marg inf a cartilajului cricoid. La copilul sub 3-7 ani,
submucos se afla un tes celular lax, care se edematiaza usor, obturand lumenul faringian.

61.functia respiratorie a laringelui

Este fct vitala a laringelui.Ea se realiz prin deschiderea spatiului glotic,care poate regla cant de aer ce
trece prin laringe.In repaus orif glotic este partial deschis,in port sa post-interaritenoidian.In efort glota
se largeste,corzile vocale ajungand pana la abductia max.

62..functia fonatorie a laringelui

Este fct sociala a laringelui, realiz inca prin mec incomplet elucidate.Aerul toracic sub presiunea
muschilor expiratori este impins intre corzile vocale apropiate si in tensiune, care prezinta si miscari
vibratorii.Rolul cel mai important il are mucoasa corzilor,care vibreaza si imprima coloanei de aer
modulatia necesara pt frecventa si timbru.Sunetul emis de faringe este sunetul fundamental,care sufera
apoi modif importante in cav de rezonanta ale faringelui,cav buc, fose nazale.Vibratia ritmica a corzilor
vocale transmise pe calea recurentilor, care det miscari clonice ale muschilor tiroaritenoidieni, din
grosimea corziolor vocale.Intensitatea vocii este proportionala cu amplitudinea vibratiilor corzilor
vocale. Inaltimea sau tonul vocii este in rap cu frecventa vibratiilor corzii, care depinde de tensiunea
corzilor vocale, de lungimea si grosimea lor, precum si de presiunea coloanei de aer. Timbrul vocii este
det de tonurile armonice adaugate sunetului fundamental. Acestea se produc la niv benzilor ventriculare
si cav rezonatorii.

63.functia sfincteriana a laringelui

18
Sau fct supravitala,constituie protectia aparatului resp fata de patrunderea corpilor straini.In momentul
patrunderii unui corp strain in vestibulul laringian,glota se inchide si se provoaca un reflex de tuse care
expulzeaza intrusul.Tusea se realiz prin cresterea presiunii toracice si deschiderea brusca a glotei.In
acelasi timp sunt antrenate si secretiile din bronhii si trahee spre faringe.In eforturile fizice mari prin
inchiderea glotei se realizeaza si fixarea toracica,prin rigidizarea custii toracice care va oferi un sprijin
mai solid pt membrele sup.Variatiile presiunii intratoracice,negativa in inspir si pozitiva in expir,sunt in
rap cu grd de deschidere al orif glotic.Aceste variatii actioneaza asupra circulatiei sanghine ca o pompa
aspiro-respingatoare.

64.tulburarile de sensibilitate ale laringelui

Anestezia laringelui:rara si are cauze neurologice.Poate fi det de nevrite periferice,traum ale
pneumogastricului,tabes,
miastenia gravis,scleroza multipla.Este grava pt ca permite patrunderea alimentelor in caile aeriene.
Paresteziile:apar mai frecvent si au cauze inflamatorii sau nevrotice,cancerofobie.Bolnavii au senzatia
de corp strain
laringian sau orice alta senzatie anormala,trebuie examinati de specialist,datorita frecventei cu care se
intalneste cancerul
laringian.

Durerile:sunt provocate mai ales de proc patologice localizate pe epiglota si pliurile

arieepiglotice(TBC,tumori ulcerate,herpes,corpi straini,flegmoane,pericondrita,artrita crico-
aritenoidiana).Afectiunile endo-laringiene det dureri reduse,care apar in cursul
fonatiei si tusei.Rareori sunt datorita unei nevralgii ale nervului laringeu sup,sediului lor fiind localizat
de bolnav la niv
cornului mare al osului hioid.
Tusea:act reflex la care participa si laringele prin obstruarea lumenului si deschiderea brusca a
glotei,cand pres
pulmonara a crescut suficient.Poate fi uscata(laringite,hiperestezie,tumori) sau umeda(traheo-
bronsite).Tusea
latratoare se intalneste in laringita subglotica si crupul difteric.Tusea se poate datora iritatiei ramurilor
vagale in alte teritorii(urechea ext,abd)
Disfonia:caracteristica pt afect laringiene si se poate prezenta sub mai multe forme.
-fonoastenia:oboseala vocii vorbite dupa eforuti vocale min.Este consecinta unei miozite a muschiului
vocal,dupa laringite neingrijite sau dupa supra eforturi fonatorii.
-rezastenia:oboseala vocii la cant
-raguseala:cel mai des intalnita.Vocea apare ca un sunet aspru,crepitant,fiind neclara si insonora.Se obs
la bolnavii cu laringite ac si cr,traum,tumori,paralizii ale corzilor vocale.
-diplofonia:vocea bitonala se datoreaza unei interferente vibratorii intre cele 2 corzi vocale.Se obs in
paralizii unilat ale corzilor vocale si la pòlipul laringian.
-vocea eunucoidala:caracteristica tinerilor la pubertate.
Dg disfoniei trebuie precizat etiologic si trat se va adresa cauzei.Pt profesionistii vocali este necesara
reeducarea vocala, care se va face in serviciul special de foniatrie.

19
 65.tulburarile motorii ale laringelui
Se pot datora afectarii inervarii motorii a laringelui sau unei suferinte ce act asupra glotei.
a)tulb neuropatice
-se datoareaza unor cauze multiple ce afecteaza nv recurent sau centrii nervosi
Monoplegia recurentiala:
-nv poate suferi 3 feluri de lez:nevrite,compresiune extrinseca,sectiune
Etiologie:
-traumatica accidentala sau iatrogena
-compresiuni prin tumori tiroidiene,esofagiene,mediastinale
-anevrisme
-afect cardiace decompensate
Semne clinice:
-disfonie cand coarda se fixeaza in abductie(voce bitonala) sau prezinta disfonie doar la vocea
cantata,cand coarda fixata este in adductie.
Tratament:
-terapie antinevritica si electroterapie
-chirurgia vizeaza impingerea corzii paralizate spre linia mediana,prin injectare de silicon in grosimea
corzii
Diplegiile laringiene:paralizia recurentiala bilat si paralizia simetrica centrala
Diplegia recurentiala:
etiologie:sifilis nervos,polimielita asc,encefalite,cancerul tiroidian si esofagian

Clinic se deosebesc 3 forme:

-diplegia in adductie.sd Gerhardt:glota se reduce la dimens unei fante,voce pastrata,dispnee acc
-diplegia in abductie.sd Ziemssen:resp normala si fonatie nula
.diplegia in pozitie intermediara:rara
Tratament:
-traheostomia in caz de sufocare
-chirurgical:cordoaritenopexie
b)tulb miopatice
Se datoreaza tulb de contractie a unui sau a mai multor muschi laringienei intrinseci.Apar in
reumatism,dupa eforturi vocale deosebite,in cadrul unor
laringite ac
-provoaca disfonie de diferite grade
Tratament:
-etiologic,foniatric,tonifiant fizioterapic
c)hemiplegiile laringiene asociate
in reg lat-cervicala sup nv cranieini pot lezati izolat sau siultan prin traum, adenopatii,tumori,polinevrite
Semne clinice:
Sd Avellis:
-afectate perechile X,XI ram int
-paralizia hemivalului,cu deviere spre partea sanatoasa si imobilizarea corzii vocale
Sd Schmidt:
-Sd Avellis + ram ext al spinalului(XI), cu paraliziea SCM si trapez
-bolnavul are capul rotat de partea bolnava sinu poate ridica umarul
Sd Jackson:
-Sd Schmidt + paralizie hipoglos(XII), cu devierea limbii de partea paralizata si proiectia ei afara din
gura
Sd Vernet:
-Sd Schimdt + paralizie glosofaringian(IX)
20
-semnul perdelei:devierea peretelui post faringian spre partea sanatoasa,la atingerea lui cu apasatorul
delimba
Sd Collet-Sicard:
Sd Vernet+Sd Claude-Bernard-Horner(enoftalmie,mioza,micsorarea fantei palpebrale) prin afectarea
simpaticului cervical
d)spasmele laringelui
-contracturi de durata mai scurta sau mai lunga a tuturor muschilor laringieni intrinseci.
Clinic asistam la oprirea pasajului aerian prin laringe
Bolnav agitat,rapid cianotic,isi pierde cunostinta.
Tratament:
-uneori cedeaza la instilarea in fosa nazala de apa rec
-traheostomie si resp artificiala pe saonda sau canula

66.caracterele dipneei laringiene

Se poate instala ac sau cr.
Semne majore(care nu lipsesc niciodata):
-bradipnee ispiratorie(se obs la inspectia toracelui)
-coborarea laringelui in inspiratie
-tirajul suprasternal si supraclavicular(depresionarea in inspir a partilor moi)
Semne minore(desi sunt caracteristice uneori lipsesc):

-cornajul sau stridomul este mai accentuat in inspir si este produs de aerul care trece prin portiunea
stramtata
-tirajul intercostal,subcostal,substernal, iar la copilul mic chiar al sternului.
-tulb ale vocii si ale tusei(disfonie)
-bolnavul nu poate sta culcat,iar capul este in hiperextensie
-cianoza fetei si staza venelor cervico-faciale,care apar turgescente(in special jugulara ext)
-pulsul paradoxal al lui Kussmaul(inversarea aritmiei respiratorii fiziologice)
-apnee auscultatorie, mai evidenta la baze.

67.traumatismele.laringelui-clasificare,dg,atitudine terapeutica
Traum mecanice:
a)inchise:au ca rezultat contuzii,luxatii si fracturi.se intalnesc mai frecvent la varsta medie.sunt produse
de act directa sau indirecta a fact traumatici
-direct:cadere pe corpuri dure,lovituri cu latul palmei,strangulare,spanzurare
-indirect:cadere cu capul flectat,
Semne clinice:
-durere vie uneori sincopala
-disfagie,odinofagie
-disfonie dureroasa sau afonie
-tuse uscata
-dispnee progresiva de tip laringian
Dureri la palpare in pct fix
Semne generale:
-transpiratii profuze, angoasa
Laringoscopia poate arata modificari diferite in fct de intensitatea actiunii agentului vulnerant:
-marul lui Adam deplasat, lateralizat, dureros
-edeul si emfizemul mascheaza uneori aceste semne
21
-echimoze,hematoame obstruante,imobilizarea corzilor vocale,ingustarrea lumenului
Radiografia si tomografia vor completa studiul modificarilor lumenului laringian
Tratament:
-repaus absolut vocal
-antibioterapie de protectie
-supravegherea atenta a respiratiei
-calmarea tusei cu codeina
-se va administra cortizon(antiedematos) si alfachemotripsina
-in caz de fracturi cu prabusiri, se face traheostomie, urmata de reducerea fracturii prin manevre ext sau
repozitie sangeranda
-daca trat este tardiv el se va adresa stenozelor sec
b)deschise:sunt plagi cervico-laringiene intalnite in accidente de circulatie, de munca, tentative de
suicid, agresiuni, razboi
Plagile pot fi netede sau anfractuoase, neperforante sau perforante si distructive cu fracturi de cartilagii
si eschile, zdrobiri alelaringelui, emfizem subcutanat.
Semne clinice:
-soc,dispnee si hemoragie
-disfonie,disfagie,tuse cu expectoratie spuoasa si sangeranda, emfizem cervical
Tratament:
-combaterea socului,supravegherea respitatiei(intubatie nazo sau orotraheala sau prin plaga,
traheostomie)

-antibioterapie,hemostaza chirurgicala si medicamentoasa

-profilaxie antitetanica
-toaleta si sutura plagii
-se va plasa endolaringian un mentor de tifon pt recalibrarea lumenului
c)lovitura de bici a laringelui:apare la profesionistii vocali,care fac un efort brusc in timpul fonatiei
Factori favorizanti:
-laringite ac
-malmenaj vocal
-per menstruala
Bolnavul prezinta disfonie accentuata ce se instaleaza brusc in timpul fonatiei.La laringoscopie se obs
echimoze pe o coardavocala,dar poate fi si o ruptura a muschiului vocal, caz in care vocea nu mai revine
la normal.
Tratament:repaus vocal,aerosoli calzi si tratament foniatric
d)arsurile:contactul mucoasei cu lichide sau vapori fierbinti
Semne clinice:
-durere,spase laringiene cu dispnee consecutiva,tuse quitoasa,odinofagie,disfagie.Laringoscopia
evidentiaza congestia difuza,edem,ulceratii sangerande sau acoperite de false membrane.
Tratament:
-repaus vocal
-calmarea tusei si a durerii
-aerosoli cu cortizon sau adrenalina
-alimentatie lichida sau parenterala

68.corpii straini laringieni-dg. si tratament

Semne clinice:
-sufocatie,accese de tuse,anguasa,apnee-dupa care urmeaza o per de toleranta a corpului strain unde
intalnim semne respiratorii(dispnee laringiana,tuse),fonatorii(voce
ragusita),subiective(durere),obiective(tiraj)
22
La exam endoscopic se vizualizeaza corpul strain.
Radiografie.daca este opac apare pe film
Tratament
-asigurarea respiratiei, prin traheostomie la nevoie, oxigen, calmararea durerii si a tusei
-medicul va extrage corpul strain pè cai nat, prin laringoscopie directa si in mod exceptional prin
laringotomie,pe cale ext

.
69.laringita acuta-dg.si tratament
Semne clinice:
-hiperestezie, tuse seaca,iritativa,disfonie
-uneori febra,frison,mialgii
Semnul principal este disfonia, manifestat prin voce voalata sau ragusita si care isi revine la normal in
14 zile
Tratament:
-repaus vocal absolut, intr-o cameracurata,bine aerisita
-se suprima fumatul,alimentatie lipsita de condimente
-se vor aplica pe gat comprese calde,se vor administra bauturi caldute,calmante ale
tusei,inhalatii,antiinflamatoare

70.laringita acuta edematoasa a copilului-dg si tratament

Apare intre 1-6 ani.
Semne clinice:
-se instaleaza brusc sau treptat cu dispnee.Vocea ramane clara fata de tuse,care este
latratoare,ragusita.Starea generala este alterata,copilul febril,agitat,nu poate dormi.Dispneea este
inspiratorie insotita de bradipnee,iar la copilul mic de tahipnee.Dispneea se insoteste de cornaj si tiraj
inspirator.Bataia aripilor nasului este un semn de gravitate.
Evolutia este spre vindecare in 7-10 zile,dar in multe cazuri dispneea se agraveaza si evolueaza spre
moarte.
Tratament:
-combaterea infectiei
-ameliorarea tulburarilor de ventilatie
-se va admin ampicilina injectabila 150-200mg/kg corp/zi o sapt
-hidrocortizon hemisuccinat 8-10mg/kg corp/zi in 2-4 prize iv
-pt tulb de ventilatie se va urmari combaterea edemului si spasmului
-daca apar semne de decompensare respiratorie, se va face intubatie orotraheala,cu sonda de polivinil,iar
daca in3-4 zile nu poate fi detubat, se practica traheostomia
-pt combaterea congestiei se administ efedrina sau adrenalina 1 la mie in aerosloi
-hipoxia se combate prin oxigenoterapie discontinua
-calmante ale

71.laringitele cronice-clasificare,dg,tratament
Se descriu 3 forme:
-catarala
-hiperplazica
-atrofica
Semne clinice:

23
-disfonia det de ingrosarea marginii libere a corzilor vocale si a prezentei secretiilor,este cronica,insa
variaza in intensitate in raport cu durata espunerii la fact etiologici
-tuse seaca,iritativa,oboseala fonatorie,hemaj(efortul de indepartare al secretiilor laringiene)
-jena retrotiroidiana
Tratament:
-eliminarea cauzelor determinante si favorizante
-respectarea riguroasa a igienei vocale
-inhalatii,aerosoli,pulverizatii cu antiinflamatoare,cure si aerosoli cu ape sulfuroase,propolis, vit A
-trat chirurgical: ablatia lez pseudotumorale,excizii in lez hipertrofice,decorticari ale corzilor vocale in
pahidermie si leucoplazie
-trat foniatric urmareste corectarea viciilor de emisiune vocala
Tusei

72.polipul laringian-dg si tratament

Tumora localizata pe corzile vocale, constituita din tes conj sau vasc.opate fi sesil(baza larga de
implantare) sau pediculat.
Semne clinice:
-disfonie permanenta sau intermitenta
Laringoscopia:tumoreta rosie,rosie-violacee pe marg libera a corzii vocale, de dimens unui bob de piper
Tratament:
-chirurgical:extirpare prin laringoscopie

73.papilomatoza laringiana-dg. tratament

Tumora cu struct epiteliala,centrata de un schelet conjuctiv.
Papilomatoza copilului:
-benigna dar cu evol grava
-recidive frec
-frecv intre 2-8 ani,debuteaza cu disfonie permanenta si progresiva,dupa apare si dispneea cu caracter
progresiv,permanent
Tratament:
-extirparea maselor papilomatoase,preferabil sub anestezie gen
-ablatia papiloamelor se face cu pensa,prin electrocoagulare sau pot fi distruse cu laser cu CO2
Papilomul adultului:
-numai la niv corzilor vocale si apare ca o tumora mica de aspect cornos,unica sau in nr redus.
-recidive rare
-stare precanceroasa importanta, lez impunand o biopsie urmata de exereza pe cale endoscopica sau prin
laringofisura

74.nodulii vocali –dg. tratament

Mai frec intalniti la sexul feminin,se prezinta ca 2 format nodulare,simetrice,bilaterale,situate la unirea
1/3 ant cu 2/3 post a corzilor vocale.
Etiologie:malmenajul vocal
Simptomul caracteristic este raguseala
Tratament:
-medical:corectarea tulb metabolice
-chirurgical:ablatia nodulilor pe cale endoscopica
-ortofonic:recuperare vocala

24
75.cancerul laringian-forme anatomo-clinice
a)cancerul corzilor vocale(glotic)
-are ca simptom dominant disfonia si este infiltro-vegetant
-se localiz in 1/3 ant a corzii si apare ca o tumora sesila
-la inceput coarda isi pastreaza mobilitatea,apoi se infiltreaza si devine fixa
-extensia sa se face ant,catre comisura ant si coarda opusa,iar in sus catre ventriculul Morgagni si in jos
subglotic
-metastazele ganglionare sunt tardive
b)cancerul vestibulo-epiglotic(supraglotic)
-mut simptomatologic, dupa det odinofagie si dsfonie moderata
-este infiltro-ulcerat,prinde epiglota si benzile ventriculare
-se extinde ant, spre spatiul preepiglotic,baza limbii si subglotic
-reg subglotica fiind f bogata in limfatice,adenopaia este frecv si precoce
c)cancerul subglotic
-mai rar, infiltrativ, se extinde la corzi,dar mai ales inf,invadand traheea
-dispneea este simptomul princip
-adenopatia nu este rara
D)cancerul faringo-laringian
-forma tardiva,rezultata al extensiei tumorii la faringe
-odinofagie,disfagie,dispnee,disfonie
-adenopatie frecv si precoce

76.cancerul laringian-dg. tratament

Dg se pune prin biopsie si exam histopatologic.Bilantul lez se face prin laringoscopie,radiografii si
tomografii,esofagoscopie,radiog pulm,palparea gang
Dg precoce:important, el fiind acela care conditioneaza prognosticul
Cancerul de laringe descoperit in per de debut,ajunge pana la 70% vindecabil cu durata de peste 5 ani.
Din aceasta cauza Dg trebuie pus at cand nu au fost invadati gangl limfatici si nu sunt semne de extensie
tumorala extralaringiana
Tratament:
-chirurgical:laringele beneficiazade circ limfatica speciala, cu vene putine la niv glotei.Etajul subglotic
si cel supraglotic sunt oarecum izolate.Cand tumora se descopera intr’un stadiu incipient,extirparea unor
anumite port a laringelui poate vindeca,boala,realizandu-se si dezideratul functional(pastrarea
fct,respir,fonatorii si deglutiei)
In fct de localiz si extensia tumorala se pot efectua laringotomiipartiale:
-in plan vertical:laringotomia frontolat,frontoant,hemilaringectomii vert
-in plan orizontal:epiglotectomia,laringectimia oriz supraepiglotica si glotica
Cand tumora este mai mare laringectomia este totala,bolnavul ramanand cu traheostoma permanenta
Evidarea gangl este de multe ori necesara si se practica monobloc odata cu exereza tumorii primitive
-radiologic:telecobaltoterapie
-chimioterapia:este adjuvanta,singura neasigurand vindecarea
-imunoterapia:ramane pt moment o speranta

77.malformatiile laringelui
Se intalnesc destul de rar.Exista ageneziile laringo-traheo-bronsice si atreziile cu imperforatie
laringiala.Altele,desi det tulb respiratorii,permit supravietuirea,daca sunt diagnosticate si tarate imediat
dupa nastere.
25
Malf congenitale:
-reducerea coroanei laringiene la dimensiunile unei fante
-diafragmul glotic sau glota palmata:prezinta un diafragm membranos ce ocluzeaza partial spatiul glotic
sau subglotic,fiind o boala dispneizanta
-diastema laringo-traheo-esofagiana prin defect de dezv a septului traheo-esofagian.Formele majore sunt
incompatibile cu viata,cele minore det bronhopneumonii de aspiratie.
-abs epiglotei,diastema ei sau pozitionarea ei post,modif de forma a epiglotei
-laringoptoza
-laringomalacia(flasc congenitalÇ)produce strodor congenital(zgomot de cornaj manifestat de la
nastere,care se amplifica in inspiratie,decubit dorsal,la plans sau tipat si scade sau dispare in decubit
ventral sau in somn)nu da dispnee
Malf dobandite:

78.Epiglotita acuta/abcesul epiglotic

- de obicei e produsa de haemofilus influenzae
- debut brusc, cu durere intensa, odinofagie, care poate iradia spre urechi, cu otalgie reflexa, care
face deglutitia foarte dificila atat la solide cat si la lichide
- datorita inflamarii si cresterii importante de volum a epiglotei poate sa apara un grad de dispnee
- trebuie tinut cont de aparitia dispneei, pentru ca legat de acest abces care se dezvolta la nivelul
epiglotei poate aparea un edem al structurilor endolaringiene cu micsorarea spatiului glotic si
pericol de sufocatie

- bolnavul – febril, agitat, necooperant

- la ex obiectiv care e greu de realizat se constata cresterea importanta de voum a epiglotei care
apare ca un balonas tumefiat si congestionat, care nu permite vizualizarea endolaringelui si in
evolutie pot sa apara puncte de efractie prin care se elimina puroil, mici fistule
- bolnavul trebuie internat obligatoriu
- poate fi necesara traheotomia
- tratamentul antiinfectios – antibiotice cu spectru larg, uneori asocieri, dar active sunt si
penicilina, amoxi, asociate sau nu cu gentamicina; se face si corticoterapie pentru a preintampina
edemul laringian
- se urmareste bolnavul, se corecteaza deficitul de alimentatie
- antiinflamatoare, antialgice
- la nevoie se face deschiderea chirurgicala a abcesului si drenajul acestuia, daca nu are dendinta
de a drena spontan

79.Laringita alergica
- ca rezultat al impactului cu anumiti alergeni, de obicei in mediu industrial, unde persoana vine in
contact cu substante chimice, poluante, sau diverse alte pulberi, prafuri, in industria cimentului,
azbestului, dar mai ales in contact cu bauxida – un oxid de Al, minereul din care se va extrage
alumina
- debut brusc, cu IR, dispnee de tip inspirator, progresiva
- poate prezenta si tuse
- la ex ob se constata leziuni nu palide, cum ar trebui sa fie in alergii, ci apar elementele inflamate,
congestionate, edematiate, cu spatiul glotic mult redus, ceea ce explica dispneea
- eozinofilie in sange
26
 Tratament
- scoatere din mediul nociv
- corticoterapia 300-400 mg pe doza, care se repeta; pana la 2 g cortizon pe zi
- oxigenoterapie
- supraveghere
- poate fi necesara traheotomia
- antihistaminice, antialergice etc

80.forme anatomoclinice de laringite cronice

- -in laringite catarale:congestia mucoasei,infiltratie in corion
- -in laringitele hipertrofice:hiperplazie epiteliala cu sau fara cheratinizare
- -in laringita atrofica:mucoasa are un aspect hipotrofic si este acoperita de crusta
- -leucoplazia:paracheratoza cu acantoza moderata sau hiperacantoza(stare precanceroasa)
-
- 81.cancerul laringian-etiologie , factori de risc
- Etiologia este obscura, dar se cunosc o serie de factori favorizanti:
- -fumatul(peste 200.000 de tigari fumate)
- -alcoolul(in special preparatele tari)
- -varsta peste 40 de ani
- -sexul masc este interesat in proportie de peste 90% din cazuri

- -atmosfera poluata-praf cu crom

- -starile precanceroase:leucoplazia,pahidermia,papilomul adultului
-
82.Diagnosticul diferential al laringitei cronice
Examenul obiectiv laringoscopic evidenţiaza urmatoarele imagini:
- in laringita catarala cronică prezinta la nivelul corzilor vocale o congestie moderata şi o pareza
miopatică asociata, mucoasa laringiana este acoperita cu o secreţie sero mucoasa;
- in laringita cronică hipertrofică, corzile vocale sunt congestionate intens, au aspect cilindric sau
fusiform, uneori sunt denivelate. In cadrul acestor laringite se pot diferenţia cateva aspecte
particulare ca:
- monocordita, care se traduce pe plan clinic printr-o tumefiere unilaterala şi care poate mască un
debut de tumora maligna, tuberculoza sau sifilis. Pahidermia rosie este caracterizata de ingrosari
insulare ale mucoasei, iar forma de pahidermie interaritenoidiana banala trebuie diferenţiata de
pahidermia TBC.
Eversiunea ventriculara reprezinta o hipertrofie şi o herniere a mucoasei din ventriculul
MORGAGNI cu evoluţie spre lumenul laringian.
- ulcerul de contact reprezentat de o mică ulceraţie pe o coarda vocala şi de o granulaţie simetrică
pe coarda opusa;
- in laringita leucoplazică, apreciata ca o stare precanceroasa, apare o degerescenta insulara cu
tedinta la extindere (aspect de mucoasa oparita) şi apariţia unor leziuni de hipercheratoza,
acantoza şi leziuni exofitice;
- laringita pseudomixomatoasa cronică este mai frecventa la marii fumatori şi este caracterizata
de o degenerescenta edematoasa a mucoasei de la nivelul corzilor vocale cu un edem gelatinos
care “flutura” in fonaţie;
- laringita cronică atrofică poate fi simpla, banala sau secundara procesului ozenos. Examenul
obiectiv laringologic evidenţiaza o mucoasa palida, uscata, acoperita cu secreţii mucopurulente

27
 sau cu secreţii galbui sau galben verzui (in ozena).Uneori se poate constata şi o mucoasa
congestionata – uscata, acoperita parţial de cruste galbui.
- laringita hiperchinetică apare la copilul care face eforturi vocale excesive (strigate) avand
obiectiv caracteristicile laringitei cronice catarale şi o pareza miopatică supraadaugata (disfonie
+ fenastenie). Nodulii vocali apar ca doua mici proeminente sidefii la unirea 1/3 medie cu 1/3
posterioara a corzilor vocale, pe un fond de laringita cronică şi favorizata de efortul vocal
prelungit.

- 83.tuberculoza laringiana –dg. , tratament

- Poate prezenta mai multe aspècte clinice:
- -monocordita:inflamatia unei singure corzi care ramane mobila
- -forma miliara:cea mai grava,dar si cea mai sensibila la trat specific
- -forma ulcero-vegetanta:produce distrugeri importante
- -formele tumorale:au o evol torpida si raspund slab la trat
- Dg de certitudine se pune pe baza exam radiologic pulm si a exam histopat din mucoasa
laringiana prelevata prin biopsie

87.anatomia casei timpanului

Casa timpanului este de forma unei lentile biconcave, sapata in stanca temporalului.Are 6 pereti:
-extern(timpanic):deoarece timpanul acopera aproape toata suprafata,restul peretelui fiind osos
-intern(labirintic):bogat in elem anatomice,are in centru o ridicatura numita promontoriu,care
corespunde primului tur de spira al melcului.Deasupra se gaseste un orif ovalar numit fereastra
ovala,care este acoperita de talpa scaritei(platina).La marg sup a ferestrei ovale, trece dinainte-inapoi un
conduct osos(conductului lui Fallope)care gazduieste a 2-a port a nv facial.In port inf si post a
promontoriului, in fundul unei nise,se gaseste fereastra rotunda acoperita de o membrana
-sup(cranian):o fina lama osoasa separa casa de fosa cerebrala mijlocie
-inf(jugular):separa casa de golful venei jugulare int
-ant(tubo-tiroidian):in port sa sup prezinta un orif care nu este altul decat orif timpanic si trompa lui
Eustachio, iar mai jos o lama osoasa care separa casa de canalul carotidian
-post(mastoidian):in port sa sup se gaseste orif timpano-mastoidian,iar inf o ridicatura, piramida de unde
iese tendonul muschilui scaritei si orif de intrare a nv coarda timpanului care incruciseaza timpanul si
iese din casa prin scizura lui Glasser, situata pe peretele ant, deasupra orif trompei.
Continutul casei:aparatul de acomodare al auzului, oscioarele si muschii lor.
Ciocanul are un cap, un gat,un maner si 2 apofize.El intra in textura timpanului prin manerul lui,iar un
lig sup si unul ext il fixeaza de peretii casei.Muschiul ciocanului se insera de gatul sau.
Nicovala se art cu capul ciocanului,iar prin apofiza sa verticala se art cu scarita.
Scarita prezinta un cap(art cu apofiza vert a nicovalei), 2 brate si o talp(platina),fixata printr-un lig de
marg ferestrei ovale.De capatul scaritei se insera muschiul scaritei.
- -mucoasa casei tapeteaza atat peretii cat si oscioarele si lig de sustinere a oscioarelor

91.functia acustica
28
a)urechea externa:undele sonore colectate de pavilion,se propaga pana la membrana timpanala prin
coloana de aer din conduct, care are un protector prin:
-sensibilitatea sa
-reteaua de fire de par
-glandele ceruminoase
b)urechea medie:continua transmisia sunetelor si dozeaza intensitatea lor, protejand urechea int. Aceste
fct se realiz prin vibratia timpanului, a lantului osicular si prin jocul muschilor ciocanului si al scaritei
care, prin contractia lor, tempereaza zgomotele preá violente. Muschiul ciocanului si al scaritei
actioneaza antagonic,muschiul ciocanului prin contractia sa intinde membrana timpanului,trage manerul
ciocanului spre int si infunda platina spre vestibul.Acest muschi va proteja urechea interna pt zgomotele
puternice.Muschiul scaritei prin contractie va trage scarita in exterior, relaxand astfel
membrana timpanica.Va creea conditiile favorabile sunetelor slabe.Muschiul scaritei este muschiul ce
asculta.
Trompa lui Eustachio prin deschiderea ei intermitenta(in timpul deglutitiei) favorizeaza mentinerea unei
presiuni egale pe ambele fete ale timpanului.
Iritatia nv coada timpanului este suficienta pt a provoca o hipersecretie a glandelor submaxilare si
sublinguale. Hipersalivatia va declansa actul deglutitiei si deschiderea trompei
c)urechea interna(aparatul de receptie)Vibratiile sonore se transmit prin oscioare la niv ferestrei ovale
unde platina scaritei se infunda in vestibul, facand sa vibreze lichidele labirintice din rampa vestibulara.
Vibratiile se transmit in rampa timpanica si vibrand membrana vor fi excitate cel org Corti, care
transforma energia mecanica in curent bioelectric, preluat de nv cohlear si transmis pe cale auditiva la
scoarta in centrul auditiv.Aici se face analiza sunetului ca frecventa si intensitate dupa Rutheford.

92.functia de echilibru
Fct complexa la care contribuie:
-impresiile tactile
-impresiile kinestezice
-impresiile vizuale
-impresiile labirintice
Toate aceste informatii culese sunt transmise nucleilor de la baza. Canalele semicirculare prin miscarea
lichidului cu directie ampulipeta sau ampulifuga, impresioneaza crestele acustice si transmit date privind
rotatia capului intr-una din cele 3 directii ale spatiului
Utricula: furnizeaza date despre miscarea de deplasarea a capului ant-post sau post-ant.
Sacula: furnizeaza date privind deplasarea capului in plan lat
Impresiunile colectate sunt transmise prin nv vestibular, nucleilor de la baza craniului care au numeroase
conexiuni cerebeloase, oculare, vagale si medulare, fapt ce explica complexitatea simptomatologiei sd
vestibular

- 93.cauzele hipoacuziei de perceptie

- a)cohleara:malformatii congenitale,traumatisme mecanice,degeraturi
cohleare,presbiacuzia,ototoxicoza,labirintite,sd Meniere, tulb vasculare variate
- b)radiculara:tumori ale nv acústico-vestibular(neurinom),intoxicatii nervoase,meningo-
nevrite,zona zooster
- c)centrale:apar in afectiuni ale SNC
-

29
 - 94.cauzele hipoacuziei de transmisie
- Cauze:
- -conductul auditiv ext: atrezie sau stenoze de conduct, corpi straini in conduct, dop de cerúmen,
inflamatii ac si cr, tumori benigne si maligne
- -membrana timpanala: perforatii timpanale,aderente cicatriciale,otite adezive
- -lantul osicular. Imobilizarea lantului osicular prin sechele otoreice, anchiloza stapedo-
vestibulara inflamatorie sechelara, otospongioza, intreruperea lantului osicular
- -modificari de presiune in urechea medie: barotraumatisme, obstructia trompei lui Eustachio,
otita seroasa sau catarala

95.sindromul vestibular periferic

Apare atunci cand anumite cauze produc excitatii puternice sal lez la niv aparatului vestibular sau a
cailor vestibulare. Cand lez se produc la niv nucleilor centrali, sd vertiginos este de origine centrala si
are alte manifestari.
-sd. iritativ:Excitatie exagerata vestibulara(rau de maré-rotatia brusca a capului) sau un dezechilibru
intre excitatia celor 2 labirinte(spalatura auriculara cu apa rece)
-sd. distructiv: distrugere a unui labirint(fractura de stanca,traumatism auricular)
Simptome:
-vertij:rotativ,fie cu senzatia de rotire a individului, fie cu cea a pers din jur
-greata,varsaturi,paloare,transpiratie-simptome vegetative dat conexiunilor cu nucleii bazei
-nistagmusul:devierea rítmica si conjugata a gl oculari-cu o secuza lenta in directia labirintului mai putin

activ si o secuza rápida care bate de partea labirintului cel mai excitat
-tulb de echilbru statice, in mers sau sezand
- -deviatiuni segmentare de partea inversa a batailor nistagmusului.daca bolnavul tine bratele
intinse si ochii inchisi, bratele vor devia de partea inversa a batailor nistagmusului

- 98.othematomul – dg si tratament
- Colectie sero-sanghina intre cartilaj si pericondru, care se formeaza in jumatatea sup a
pavilionului. Apare in urma loviturilor sau compresiunilor pavilionului pe craniu.
- Tratamentul:chirurgical. Se evacueaza colectia si se mentine un pansament compresiv o per mai
lunga

100.furunculul conductului auditiv extern – dg si tratament

Inflamatie ac la niv unui folicul pilos, de obicei infectie stafilococica care apare in urma gratajului
practicat cu unghia sau diverse obiecte de scarpinat, la bolnavii care au prurit auricular.
Otoscopie:tumefactie a conductului auditiv extern intr-un punct,ingustarea conductului care impiedica
introducerea speculului si in zilele urmatoare tumefactia este centrata de un punct galben.Aspectul
normal al timpanului, palparea nedureroasa a mastoidei,mobiliazarea dureroasa a pavilionului si
aspectul radiologic normal al mastoidei ne vor preciza dg de furuncul.
Tratament:
In faza de formare a furunculului cand nu au aparut burbionul si adenopatia, se aplica
revulsive(comprese cu rivanol sau alcool) si antibioterapie(eritromicina).
- In faza de colectare si adenopatie se recomanda incizia, drenajul colectiei si tratament cu mesi
dezinfectante

30
- 101.otita externa difuza-dg., tratament
- Inflamatia difuza a pielii conductului auditiv ext.Cauzele sunt inflamatii produse prin
instrumente de scarpinat.Alteori corpii straini favorizeaza inflamatia pielii conductului sau
manevre de extractie a corpilor straini,lichidele introduse in scop terapeutic sal scurgerea
puroiului de la o otita medie supurata.
- Durerea este variabila in fct de grd de inflamatie, de la simpla senzatie de saldura si tensiune,la
dureri foarte intense la deglutitie.
- Otoscopie:conduct stramtat care nu permite introducerea speculului preá mult,congestionat
intens,pielea uneori uscata,insa in general umeda
- Tratament:
- -spalaturi,aspiratii ale colectiei,introducerea de mesi imbibate in antibiotic,se dreneaza colectiile
daca este cazul

- 102 eczema conductului auditiv extern-dg si tratament

- Afectiune frecventa ce apare sub forma exudativa, umeda(forma ac) cand pielea este
congestionata, tumefiata si bolnavul acuza um prurit intens.
- Tratament:
- -general:antihistaminice de tipul feritol,tavagil, zadinet, calciu
- -local:in forma umeda se aplica comprese sub forma de mesi imbibate in sol slabe de nitrat de
Ag. In forma uscata se aplica unguente decapante,daca scuamele sunt foarte abundente
- -roentgenterapia se poate asocia cu succes
- .

- 103.micoza conductului auditiv extern-dg si tratament

- Este det de inocularea teg cu paraziti vegetali de tipul aspergilius, fumigatus. Teg conductului
sunt congestionate,usor infiltrate, prezinta fongezitati albe-galbuicare se detaseaza la
spalaturi.Bolnavul are prurit si hipoacuzie.
- Tratamentul consta in spalaturi zilnice,aspiratii, instilatii de álcool boricat sal iodat, pulverizatii
de ac boric iodat si pulberi antimicotice de tipul iadit.
- In formele mai usoare se pot face badijonaje ale conductului cu unguente antimicotice de tipul
Nidoflor, Canesten.

- 104.otita seroasa dg si tratament

- Forma clinica a otitei catarale caracterizata prin mentinerea lichidului din casa, ingrosarea lui,
care devine cleros si se elimina cu dificultate prin trompa din cauza grosimii lui.
- Simptome: hipoacuzie,autofonie, acufene si in mod special senzatia de lichid in casa
timpanului.
- Tratamentu:eliminarea cauzei de obstructie tubara, iar local se incearca injectii transtimpanice
cu alfachemotripsina si hidrocortizon.In caz de esec se face drenajul casei timpanului cu
ajutorul unui tubusor de polietilen care se introduce in casa printr-o perforatie creata in timpan,
tubusor ce se lasa pe lpc intre 2-4 sapt, pana la eliminarea completa a lichidului si pana cand
trompa isi va relua activitatea de echilibrare a presiunii in casa timpanului.

- 106.otita medie supurata cronica –forme anatomo-clinice

- Se caracterizeaza printr-o inflamatie a mucoasei casei timpanului cu hipertrofie de mucoasa,
proliferarea celulelor secretorii,edem, dar niciodata ulceratii ale mucoasei, sau procece
subiacente de osteita,ceea ce explica caracterul benign al afectiunii.La niv timpanului exista o
perforatie mezotimpanala, niciodata in Schrapnell perforatie a carei marginii este uneori sediul
31
 unor granulatii sau polipi care pot avea drept pct de pornire si peretele int al casei, mai ales
promontoriul.

- 107.otomastoidita acuta-dg. tratament

- Cea mai frecventa complicatie a otitelor acute. Cauza favorizanta este retentia de puroi in antru,
atunci cand drenajul nat nu se realizaeaza sau este insuficient.
- Simptome: complicatiile apar dupa 3-4 sapt de la debutul unei otite ac, cand se observa ca boala
se agraveaza, febra creste, durerile mastoidiene se accentueaza si devin pulsatile, otoreea se
intensifica. Pielea se tumefiaza, devine rosie. Daca nu se intervine la timp abcesul mastoidian
fistulizeaza in interior.
- La otoscopie se constata secretie purulenta abundenta in conduct, stramtorarea conductului in
port sa interna prin prabusirea peretelui post-sup,iar timpanul este congestionat intens, si
bombeaza spre exterior.
- Tratament:este chirurgical si consta in descoperirea antrului, chiretrea cel bolnave si mentinerea
deschisa a plagii retroauriculare, pe unde va drena puroiul, atat in casa timpanului cat si in
mastoida.Antibioterapie

- 108.otomastoidita cronica –dg. tratament

- Este continuarea unei otomastoidite acute neglijate sau insuficient tratata.
- Simptomatologia seamana cu cea a unei otite supuratecronice. Puroiul este fetid , cu semnalari
a rezentei de granulatii sau poli auriculari si lamele de colesteatom. Perforatia este in general
marginala. Durerea este inconstanta, mai ales ca o jena.

- Radiografia mastoidei indica existenta procesului de condensare a mastoidei, disparitia

septurilor intercelulare si prezenta focarelor osteitice.
- Tratament: este chirurgical si are o indicatie relativa in cazurile cu evolutie lenta. In cazul in
care tratamentul conservator este ineficace se impune met chirurgicala.

- 115.DG meningitei otogene

- Complicatie endocraniana a otitelor ac si cr. Clinic apare sub 2 forme:séptica si aseptica
- -forma aseptica seroasa este de fapt o reactie meningeala la focarul de infectie otic,
caracterozata printr-o hiperproductie de LCR
- -forma aseptica puriforma: meningele actioneaza un numai prin manifestare edematoasa ci si
prin infiltrare leucocitara pòlinucleara
- -forma séptica purulenta.LCR este purulent si prezinta germeni
- --forma seroasa séptica:procesul este exudativ, se gasesc insa si germeni in LCRcare este
limpede
- -forma localizata:meningele se poate apara in procésele mai lente, determinand pahimeningite
localizate cu tes fibros si de granulatie.
- Simptomatologie:
- -cefaleea este constanta cu paroxisme, in special la efort, la lumina, cu localizare la ceafa
- -rahialgii variabile, vomismente inconstante, fara efort, constipatie sau diaree
- -tulb motorii:redoarea cefei,durere cand ridicam gamba de pe planul patului
- -tulb senzitive: hiperestezie generalizata.Bolnavul poate prezenta deficite privind diversi nuclei
de la baza craniului
- -tulb psihice: bolnav lucid, dar lent,mergand pana la o pseudocoma
- Semne generala:puls bradicardic,inapetenta,oligurie
- Otoscopia:presenta unei otite ac sau cr colesteatomatoase
- Pct lombara: cresterea mare a leucocitelor,hiperalbuminurie
32
 - Tratament:
- Eliminarea focarului infectios declansator, focarul otic. Evidare petromastoidiana larga, cu
descoperirea pe o suprafata mare a durei. Concomitent antibioterapie

116. DG abcesului extradural

Colectie purulenta intre tabla interna osoasa a cutiei craniene si dura mater cerebrala sau cerebeloasa.
Este frecventa dupa otitele acute.
Localizarea poate fi la niv fosei cerebrale mijlocii, deasupra peretelui sup al casei timpanului
Prezinta 3 sd:
-sd compresiv-cefalee unilat, moderata, dar persistenta, adesea intensificata de percutía zonei craniene,
bradicardie, varsaturi, constipatie,somnoletnta-sunt inconstante in fct de dimensiunea abcesului
-semne de supuratie: subfebrilitati,slabire si alterarea starii generale
-semne de localizare: paralizia oculomotorului ext si afazie
Semne de lab:leucocitoza crescuta
Pct lombara negativa
Arteriografía pòate pune in evidente colectia, iar CT precizeaza dg.
Evolutie: abcesul se poate deschide in cav mastoidiana, intensificand otoreea, care se poate deschide in
interior, dand nastere unui abces intradural, sau meningitei difuze.
- Tratamentul:chirurgical, evidare petromastoidiana larga, completata cu drenajul abceuslui si
antibioterapie.
-

33