Eseu de St.

Alina, cls a VIII-a –Parohia Iecea Mica- Scoala Gimnaziala

Carpinis 2016
Ce inteleg eu prin “mântuire”?

M-am întâlnit cu acest cuvânt într-o oră de religie, când eram de-
o șchioapă şi apoi într-o rugăciune, la biserică, apoi l-am auzit mereu. Mi-
a fost greu să pătrund înţelesul acestui cuvânt ce mi se părea spus într-o
limbă nemaiauzită, deşi aflasem că înseamnă « salvare ». Am adăugat, pe
măsură ce am aflat, şi alte sensuri mântuirii, ca dezrobire şi eliberare. Au
apărut firesc întrebările : « eliberare de ce şi cum ? » la care mi-au răspuns
apostolul Pavel care scria despre izbăvirea de sub robia păcatului (Rom.
5,12-6,23) şi evanghelistul Ioan: « Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul său Fiu, ca oricine crede in el, sa nu piară ci să aibă
viată veşnică » (Ioan 3, 16) Am înţeles că am ajuns robi păcatului din cauza
ascultarii de diavol a lui Adam si Eva. Păcatul cred că este greşeala de a
confunda binele cu răul sau de a prefera răul cu bună ştiinţă. Binele şi răul
au existat înainte de crearea lumii vazute.
Binele este Dumnezeu, este armonia, cu iubirea sa neconditionată,
iar răul este dizarmonia, diavolul , cu ispitirile sale pentru a acapara
creaturile lui Dumnezeu. De aceea, fiecare om trebuie sa aleagă cu cine
merge în viaţă şi cui îi slujeşte: binelui sau răului?
Răsplata unei alegeri, a unei slujiri în viaţă este raiul ori iadul unde
ajungem în funcţie de faptele noastre bune sau rele. Oamenii se separă
unii de alţii prin faptele lor, dar o separare va face şi Domnul Iisus Hristos,
când “va pune oile de-a dreapta Sa şi caprele de-a stânga Sa”. ( Matei 25,
 31,33) Iisus a vorbit de oi şi capre ca să înţelegem sensul vorbelor Sale. In
lume sunt mulţi străini de noţiunea de bine: criminalii, făcătorii de
războaie, perverşii, înşelătorii, care nu îşi pun problema existenţei lui
Dumnezeu. Dar am văzut la tv. cum un popor de religie musulmană
înţelege greşit modul de a face fapte bune şi cred că se vor mântui
sinucigându-se şi ducând alte sute de vieţi cu ei . Nu poate Domnul
Dumnezeu să ceară crima, pentru că ar acţiona împotriva creaţiei Sale pe
care o iubeşte.
Toţi greşim, dar ne căim, ne pocăim şi iar greşim... Cine ne
salvează , ne mântuieşte din acest lanţ? Nu ne putem mântui singuri.
Mântuirea noastră este chiar Iisus Hristos, Fiul cel iubit al lui Dumnezeu,
care ne spune:
“Eu sunt uşa ; dacă va intra cineva prin mine, se va mântui...”( Ioan 10 ,9-
16). Cum să intrăm prin acea uşă? Hristos ne-a lăsat o cheie la care are
acces oricine vrea sa se salveze din robia păcatului: cele şapte Sfinte Taine,
care se săvârşesc în Sfânta Biserică. Dintre toate, prin Sfânta Împărtăşanie,
Hristos işi dăruieşte “prea cinstitul Său trup şi sânge” oricui vrea sa fie
salvat. Mântuirea o găsim cu siguranţă doar în ortodoxie, pentru că
“ortodoxia este firea omului”. Daca vrem să fim salvati, trebuie ca toata
viața noastră sa respectam poruncile lui Dumnezeu și să ne iubim
aproapele și să respectam adevarul. Am fost impresionată , însă, că Iisus
ne-a arătat că există şansa mântuirii chiar in ceasul morţii, aşa cum s-a
întamplat cu tâlharul de pe cruce, primul om mântuit, care s-a căit, şi-a
mărturisit credinţa în Hristos şi i-a cerut să-l pomenească în Împărăţia Sa.
-Am înţeles din tot ceea ce am scris mai sus că noi avem viaţă
ca să-l cunoştem pe Dumnezeu, că viaţa insăşi este anticamera vieţii în
veşnicie cu Dumnezeu şi am mai înţeles că sensul vieţii noastre nu este să
fim bogaţi sau celebri, ci sensul vieţii noastre este mântuirea noastră, deci
să fim salvaţi la Judecata de Apoi, iar pentru aceasta e nevoie de credinţă şi
de fapte bune.
Eu trag speranţa, cu smerenie, că voi fi oiţa aleasă de Hristos şi
voi trece de-a dreapta Sa, pentru că am ales deja să slujesc binele şi pe
Dumnezeu.
AMIN !