Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

REFERAT la CONTABILITATE

PROFESOR COORDONATOR:Samsonescu Rozalia

1
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

SITUAȚII FINANCIARE ANUALE

2
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

CUPRINS:

1.SITUAȚII FINANCIARE ANUALE

1.1 DEFINIRE

1.2 IMPORTANȚA SITUATIILOR FINANCIARE

1.3 SCOPUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

1.4 ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

BILANȚUL CONTABIL

1.5 FORMATUL BILANȚULUI CONTABIL

1.6 STRUCTURA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

BIBLIOGRAFIE……..

3
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

DEFINIRE:
Situaţiile financiare anuale, reprezintă documentul de sinteză cel mai important, care
asigură centralizarea şi generalizarea datelor agenţilor economici şi instituţiilor publice într-o
formă sistematică şi unitară, care permite o prezentare de ansamblu, o analiză detaliată a
rezultatelor obţinute la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune.
Situaţiile financiare anuale reprezintă un set de documente contabile de sinteză care prezintă
informaţii cu privirela poziţia financiară a unei entităţi, performanţa financiară şi situaţia
fluxurilor de trezorerie, utile în cadrul proceselor decizionale de alocare şi de utilizare a
resurselor, de obţinere şi de distribuire de rezultate. Fiind de interes general, situaţiile financiare
sunt menite să satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori, de
exemplu, acţionari, creditori, salariaţi şi public.

Importanţa şi scopul situaţiilor financiare anuale

Scopul situațiilor financiare este acela de a oferi o imagine fidela a poziției financiare si
performanței persoanei juridice pentru respectivul exercitiu financiar. De obicei situațiile
financiare trebuie sa:

 trebuie să furnizeze o informare despre poziţia financiară, performanţele şi fluxurile de

trezorerie ale unei întreprinderi;
 trebuie să furnizeze informaţii care să permită utilizatorilor efectuarea de previziuni
asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, în special referitoare la scadenţa (secvenţa) şi
probabilitatea lor.

În acest sens, informaţiile vizează:

 activele controlate de întreprindere, dică resursele generatoare de fluxuri de trezorerie
viitoare;
 datoriile întreprinderii, adică pasivele externe ce trebuie să se găsească la originea
plăţilor;
 capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de
întreprindere;
 rezultatul net al întreprinderii şi, într-o accepţie mai largă, performanţa sa economică,
redate prin reflectarea evoluţiei capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care
sunt excluse efectele operaţiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi;
 fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui ca bază pentru determinarea
fluxurilor de trezorerie viitoare.

4
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

În cazuri excepţionale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, prevederile din
Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene nu se vor aplica dacă
ele contravin imaginii fidele a poziţiei financiare şi a performanţei persoanei juridice.

Orice asemenea derogare va fi evidenţiată în notele explicative, cu motivele care au stat la baza
acesteia şi indicarea influenţei asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a performanţei
persoanei juridice, aflată într-unul dintre aceste cazuri.

Situaţiile financiare anuale trebuie să respecte prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991
republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale reglementărilor contabile armonizate
cu directivele europene.

Atunci când aplicarea reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene nu este

suficientă pentru a oferi o imagine fidelă, tratamentele contabile aplicate trebuie să fie însoţite de
prezentarea, în notele explicative, a unor informaţii suplimentare care să fie relevante şi credibile
pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor.

ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

BILANȚUL CONTABIL

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma
lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi
calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai
specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor,
administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste
documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o
imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii
economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.
Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil
contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi
asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:
- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea
activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;
- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul
propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele
economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui agent
economic la un moment dat.

5
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii
patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea
Contabilităţii.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:
1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
3) funcţia previzională.

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din

necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-
un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei
economico-financiare a unităţii patrimoniale.

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că,

pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a
rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi
financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor
patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a
anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare.

În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se
fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de
raportare.
Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii
patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar.
Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul
Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte
componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile
bancare, modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul
Ministerului Finanţelor.
La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:
- posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord
cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
- nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv între
conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.
În practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea
stângă, ACTIVUL, şi partea dreaptă, PASIVUL, numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul
sub forma listei verticale sau schema bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două
părţi pune în evidenţă egalitatea între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei
verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte
componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finantare, PASIVUL bilantului.

In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria de resurse
economice, activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica si sociala, iar
pasivul, originea resurselor.
Intr-o optica economica, activul este definit prin structurile de capital fix si capital circulant, iar
pasivul , prin structurile de capital propriu si capital strain. Aprecierea financiara grupeaza
activele in raport de lichiditate (durata de transformare in bani) , iar pasivele in functie de
6
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

exigibilitatea lor (durata de plata). Ca urmare, in structura activului se disting active pe termen
lung și active curente, iar in cea a pasivului se delimiteaza capitaluri permanente (pe termen
lung) și datorii curente (pe termen scurt).

Activul bilantier evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice.In raport de aceste

criterii, se disting urmatoarele categorii de active :
- Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investitie a caror perioada de
utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se impart in trei
grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.
- Active circulante – denumite si active curente- cuprind toate activele de exploatare si
cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an.Activele circulante
se impart in: stocuri si productia in curs de executie, creante, plasamente si
disponibilitati banesti.
Pasivul bilantier reprezinta sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice. Prin
componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (
finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor( termenul de decontare mai mare sau mai
mic de un an).
Finantarea bunurilor economice se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara a
activului financiar.
In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:
- capital permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri si
cheltuieli si datoriile pe termen lung
- datorii pe termen scurt sau curente

A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcţie de gruparea
întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie
de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul
mediu de salariaţi ).
a. Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care
presupune o schemă de bilanţ mai redusă.
b. Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta
cuprinzând posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele
întreprinderii.
Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de
activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa lor

Formatul bilanţului contabil este următorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale
II. Imobilizari corporale
III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii pe termen scurt

7
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
IV. Casa si conturi la bănci

C. Cheltuieli in avans
D. Datorii : sumele ce trebuie plătite intr-o perioada de pana la un an
E. Active circulante nete/ datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele ce trebuie plătite intr-o perioada mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri in avans
J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat si capitalul nevarsat)

II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportata
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

In conformitate cu norma internationala IAS 1, structura si continutul bilantului trebuie sa

realizeze distinctia intre elementele curente si cele necurente . Fiecare întreprindere care aplica
IAS 1 trebuie sa decida, in functie de natura activitatii sale, daca este util sa efectueze distinctia
dintre elementele curente si cele necurente ale bilantului sau, atat pentru datoriim cat si pentru
active.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata, activele si datoriile sunt clasificate, in
functie de lichiditate/exigibilitatea lor.

ACTIVELE CURENTE SI NECURENTE

Activele curente ale bilatului cuprind:

 elemente destinate a fi realizate, sau detinute pentru a fi vanduta sau consumate, in cadrul
ciclului norml de expolatare al intreprinderii
 elemente destinate, in principal, pentru a fi negociate pe diferite piete sau detinute intr-o
perspectiva de termen scurt, inteprinderea astapatandu-se sa le realizeze in maximum un an
de la data inchiderii exercitiului
 lichiditatile sau cvasilichiditatile, daca utilizarea acestora nu este supusa restrictiilor

Celelalte active sunt considerate elemente necurente.Ele includ imobilizarile corporale si

necorporale, cat si activele de exploatare si financiare pe termen lung.

Activele curente se refera, in special, la stocuri si creante-clienti, care sunt vandute, consumate
sau realizate in cadrul ciclului normal de exploatare, chiar si atunci cand nu se preconizeaza ca ele
sa fie realizate in urmatoarele 12 luni dupa inchiderea exercitiului.

Titlurile negociabile pe piete sunt active curente, daca este prevazuta realizarea lor in urmatoarele
12 luni care succed datei inchiderii exercitiului, in caz contrar ele fiind considerate active
necurente.

DATORIILE CURENTE SI NECURENTE

O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci cand trebuie sa fie rambursata:

a) fie in cadrul ciclului normal de expolatare al intreprinderii

8
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
b) fie la o scadenta in cadrul urmatoarelor 12 luni care scucced datei inchiderii exercitiului

Toate celelete datorii sunt datorii necurente.Unele datorii curente, precum datoriile comerciale,
cele legate de relatiile cu salariatii sau de alte costuri operationale, fac parte din necesarul de fond
de rulment utilizat in ciclul normal de exploatare al intreprinderii. Astfel de elemente, sunt
clasificate in categoria ”curente”, chiar daca ele trebuie sa fie rambursate peste o perioada mai
mare de un an.

O întreprindere trebuie sa continue sa incadreze datoriile sale pe termen lung purtatoare de

dobanzi in categoria dtoriilor necurente, chiar daca ele trebuie sa fie decontate in urmatoarele 12
luni de la data inchiderii exercitiului financiar, in situatia in care:

 este vorba despre datorii care, in momentul contractarii lor, reau datorii pe tremen lung
 intreprinderea in cauza intentioneaza sa refinanteze aceste datorii, printr-o datorie pe termen lung
 aceasta intentie este confirmata de existenta unui contract de refinantare sau de
reesalonarea scadentelor, încheiat înainte ca situatiile financiare sa fi fost aprobate

Mărimea datoriilor pe termen scurt clasificate in categoria datoriilor necurente, in virtutea

regulii expuse anterior, este indicata in notle explicative, concomitent cu informatile care
justifica aceasta prezentare.

Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul in care elementele trebuie sa fie prezentate si lasa
intreprinderilor posibilitatea de a proceda la alegeri.

Elementele legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele, datoriile şi
capitalurile proprii.

Activele - reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute

şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Un activ
este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic
viitor de către întreprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod
credibil (nu conţine erori semnificative şi în evaluarea costului s-a folosit o estimare rezonabilă).

Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să
genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. In schimb, o astfel de
tranzacţie va avea ca efect recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere.

Datoriile - reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimentele trecute şi

prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice.

9
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
O datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabil că o ieşire de resurse
purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligaţii prezente, iar valoarea
la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil.

Stingerea unei obligaţii prezente implică renunţarea întreprinderii la anumite resurse care
încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cererilor celeilalte părţi şi se poate face
în mai multe moduri : plata în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii, înlocuirea
respectivei obligaţii cu o altă obligaţie sau transformarea obligaţiei în capital propriu.

Capitalul propriu - reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei întreprinderi

după deducerea tuturor datoriilor sale.

Suma cu care este înregistrat capitatul propriu în bilanţ depinde de evaluarea activelor şi a
datoriilor.

Există două concepte privind capitalul :

 conceptul financiar - conform căruia capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul
propriu al întreprinderii
In acest caz utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de menţinerea
capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului investit.

 conceptul fizic - conform căruia capitalul reprezintă capacitatea de producţie a

întreprinderii
In acest caz utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de capacitatea
de exploatare a întreprinderii.

Cele două concepte conduc la apariţia următoarelor concepte de menţinere a nivelului capitalului
:

 menţinerea capitalului financiar - conform căruia profitul se obţine doar dacă valoarea
financiară a activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare decât valoarea financiară a
activelor nete la începutul perioadei.
Conceptul de menţinere a capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze de
evaluare iar profitul reprezintă creşterea capitalului nominal de-a lungul perioadei.

 menţinerea capitalului fizic - conform căruia profitul se obţine doar atunci când
capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a întreprinderii (sau
resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacităţi) la sfârşitul perioadei
depăşeşte capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei.

10
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
Conceptul de menţinere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent ca bază de
evaluare iar profitul reprezintă creşterea capitalului definit în termenii capacităţii fizice de
producţie în cursul perioadei.

Costul curent net, denumit costul de înlocuire, este costul potenţial al unui activ pe care
întreprinderea ar putea să îl suporte în situaţia în care ar fi nevoită să înlocuiască activul
la data bilanţului.

Informaţiile privind modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi sunt utile:

- pentru a evalua activităţile sale de exploatare, finanţare şi investiţii în perioada de

raportare;
- oferă utilizatorului o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a utiliza aceste
fluxuri de numerar.
Aceste informaţii sunt furnizate în situaţiile financiare prin intermediul unei situaţii distincte.

Părţile componente ale situaţiilor financiare se corelează, deoarece ele reflectă diferite aspecte
ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente.

4.2 Contul de profit si pierdere

Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment

dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare
coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor
concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua
componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.

In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:

- valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite generic VENITURI;

- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte
piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie

Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime
valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o
marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat
cheltuielile.

In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul

poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata
unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.

In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a

cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de
la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).

11
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:

 sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)

 sub forma de lista(schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile
perioadei de gestiune.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de

activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri
realizata de inteprindere in cursul exercitiului.

Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul

exercitiului.

Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit

si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza
afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri
instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita
diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii
standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe
scheme de cont de profit si pierdere.

Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in

reglementarile Ordinului 1752 este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV-a .
Sintetizand, aceasta structura impune urmatoarea schema generala :
I. Venituri din exploatare
II. Cheltuieli de exploatare
III. Rezultatul din exploatare (I-II)
IV. Venituri financiare
V. Cheltuieli finanicare
VI. Rezultatul finaciar (IV-V)
VII. Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)
VIII. Venituri extraordinare
IX. Cheltuieli extraordinare
X. Rezultatul extraordinar(VIII-IX)
XI. Venituri totale(I+IV+VIII)
XII. Cheltuieli totale(II+V+IX)
XIII. Rezutat brut (XI-XII)
XIV. Impozit pe profit
XV. Rezultatul net al exercitiului finanicar
XVI. Rezultatul pe actiune

In conformitate cu norma IAS 1, contul de profit si pierdere trebuie sa mentioneze cel putin
urmatoarele posturi:
- venituri din activitati ordinare

12
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
- rezultatul exploatarii
- cheltuieli financiare
- cota-parte in rezultatul net al inteprinderilor asociate si cele de tip joint-venture
contabilizata pe baza metodei punerii in echivalenta
- chletuieli privind impozitul pe profit
- profitul sau pierderea din activitati ordinare
- elemente extraordinare
- interesele minoritare
- rezultatul net al exercitiului
Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se particularizeaza
prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performantei
ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.
O intreprindere trebuie sa prezinte in contul sau de profit si pierdere sau in notele explicative o
clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa functie. Intreprinderile sunt incurajate prin norma
IAS 1 sa recurga la o analiza direct in contul de profit si pierdere.

Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece ea nu
necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intreprinderii.O astfel de
analiza convina mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o alocare a chletuileilor
de exploatare pe functii.

Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita ‘’metoda costului vanzarilor”, solicita afectarea
cheltuileilor pe trei functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau
administrative.Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes
dacat clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica,uneori, alegeri
arbitrare, in repartizarea cheltuielilor.

Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului
vanzarilor, depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura
organizatiei.Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile
variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productiei exercitiului.

4.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internaţionala

Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate ca un

component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.
In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual,
IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:
a) veniturile
b) cheltuielile

13
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar)
sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor
proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de
capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de
capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.

In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau
venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de
valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea
imobilizarilor, etc)

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in

cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o
scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice
diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de
dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
b) cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor,
cheltuielile de personal, etc.
c) pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofenaturale, din vanzarea activelor
imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati
curente ale intreprinderii.
Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea
principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul
de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului
respectiv.

In intelesul reglementarilor OMFP 1752/2005, veniturile si cheltuielile au urmatoarele

semnificatii :
 veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei
contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se
concretizeaza, in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii
ale actionarilor;
 cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori ale datoriilor,
care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din
distribuirea acestora catre actionari.
In categoria veniturilor se include atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu
din activitati
curente, cat si castigurile din orice alte surse.
Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura lor, astfel :
- venituri din exploatare
- venituri financiare
- venituri extraordinare
14
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel :
- cheltuieli de exploatare
- cheltuieli financiare
- cheltuieli extraordinare(calamitati)
Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare,
precum si
Cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii se evidentiaza distinct, in
functie de natura lor.

4.3 Situatia modificărilor capitalului propriu

Analiza variatiei capitalurilor proprii se regaseste in interpretarea structurii ”situatiei castigurilor

acumulate si retinute”. Aceasta situatie ilustreaza o relatie cheie intre bilant si contul de profit si
pierdere, relatie relevata de urmatorul pachet de informatii :

Castigurile retinute la 1 ianuarie

(+) Rezultatul net al exercitiului curent

(- ) Dividende platite pentru: a) actiunile preferentiale

b) actiunile ordinare

( =) Castigurile retinute la 31 decembrie

Organismul international de normalizare contabila a preluat uzantele anglo-saxone, in materie de

raportare a variatiei capitalurilor proprii, iar norma IAS 1 cuprinde, intr-o varianta exhaustiva:

 beneficiul net sau pierderea neta a exercitiului

 pierderile si castigurile, cheltuielile si veniturile care au fost direct afectate capitalurilor
proprii, in virtutea unei norme speciale, cat si totalul acestor elemente
 efectul cumulat al schimbarilor de metode contabile si corectari de erori fundamentale,
conform metodei de referinta prevazute prin norma IAS 8
 operatii ce afecteaza capitalul, efectuate cu proprietarii intreprinderii (investitiile
proprietarilor si ramburasarile de capital), si distribuirile de dividende in favoarea
acestora
 rezultatele nedistribuite, la deschiderea si inchiderea exercitiului, cat si explicarea
fluxurilor reprezentand variatiile
 reconciliere intre soldurile initiale si finale ale fiecarui post de capitaluri proprii precum
capitalul, primele de emisiune, rezervele, cu precizarea separata a fiecarei miscari.

15
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

Structura situațiilor financiare anuale

In cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, elaborat de Comitetul

pentru Standarde Internationale de Contabilitate, se prevede ca: „Situatiile financiare descriu
rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-le in clase cuprinzatoare
conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite structurile situatiilor financiare.

Structurile bilantului legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt: activele,
datoriile si capitalul propriu. Structurile contului de profit si pierdere, legate in mod direct de
evaluarea performantei sunt veniturile si cheltuielile”.

Informatii privind pozitia financiara, performantele si modificarea pozitiei financiare a

intreprinderii sunt utile unei sfere largi de utilizatori care doresc sa cunoasca resursele economice
pe care aceasta le controleaza, structura sa financiara, lichiditatea si solvabilitatea ei, sa evalueze
capacitatea intreprinderii de a se adapta schimbarilor mediului in care isi desfasoara activitatea,
nevoile viitoare de creditare si modul in care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi
repartizate intre cei care au interes in intreprindere. Informatii privind lichiditatea si
solvabilitatea sunt utile pentru a anticipa capacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele
financiare scadente. Cunoasterea profitabilitatii este necesara pentru a-i evalua modificarile
potentiale ale resurselor economice pe care intreprinderea le va putea controla in viitor.
Evaluarea capacitatii intreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului, a
nevoilor acesteia de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie este importanta atunci cand se doreste a
se sti daca aceasta isi va putea plati angajatii si furnizorii, de a rambursa creditele si de a plati
dobanzi, precum si de a distribui dividende.

Cele de mai sus sunt cerinte comune tuturor utilizatorilor care doresc sa aiba informatii in
legatura cu pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii.

In randul utilizatorilor unor asemenea informatii se includ investitorii prezenti si potentiali,

personalul angajat, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia,
precum si publicul.

Investitorii si consultantii lor sunt preocupati de a evalua riscul inerent tranzactiilor si de

cunoastere a beneficiului adus de investitiile lor. A decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze
sau sa vanda presupune accesul la informatia furnizata de intreprindere.

Din rapoartele anuale ale intreprinderii isi poate culege personalul

angajat si sindicatele informatiile care sa le permita evaluarea capacitatii intreprinderii de a oferi
salarii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitatile profesionale.

Creditorii financiari au nevoie sa evalueze daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente

vor fi rambursate la scadenta, iar furnizorii si alti creditori comerciali pot determina daca sumele
datorate vor fi platite la scadenta, si daca nu a aparut riscul de incetare sau de reducere sensibila
a activitatii.

16
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava
De informatii in legatura cu continuitatea activitatii unei intreprinderi sunt interesati
si clientii indeosebi cand acestia sunt dependenti de ea sau au o colaborare pe termen lung cu
aceasta.

Guvernul si institutiile sale trebuie sa gaseasca in rapoartele anuale ale intreprinderii informatii
utile in vederea reglementarii activitatii acestora, a politicilor fiscale si ca baza pentru calculul
impozitelor. Are, de asemenea nevoie de sursa de informatii in determinarea venitului national si
a altor indicatori statistici.

Informatii asupra pozitiei financiare, performantelor si modificarii pozitiei financiare ale unei
intreprinderi situata intr-un anumit areal, pot ajuta publicul din acea zona in cunoasterea
evolutiei recente si a tendintelor legate de prosperitatea intreprinderii, a sferei activitatii acesteia,
a posibilitatii de a oferi locuri de munca. De asemenea informatii sunt interesati si managerii
intreprinderii, chiar daca ei au acces la informatii financiare si de gestiune suplimentare.

17
 Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

BIBLIOGRAFIE

http://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/STRUCTUR
A-SITUATIILOR-FINANCIA318.php
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-
01/5_LUCIA_POPA_PALIU.pdf
http://biblioteca.regielive.ro/referate/contabilitate/situatiile-
financiare-anuale-319749.html
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/ELABORAREA-
SITUATIILOR-FINANCI2031311205.php

18