Înmatricularea obiectelor lansate în spaţiu se efectu-ează printr-o dublă înregistrare: în registrul ţinut

de statul (organizaţia internaţională) de lansare; conţinutul fiecărui registru şi condiţiile de menţinere a

sa le determină statul de înregistrare (art. II din Convenţie); în registrul ţinut de Secretarul General al
O.N.U. (art. III din Convenţie). Statul de înregistrare are obligaţia să trimită Secretarului General o serie
de informaţii pentru identificarea obiectului lansat, cum sunt: a) numele statului(statelor) de lansare; b)
un indicator al obiectului spaţial sau numărul său de înregistrare, care sunt inscripţionate pe obiect; c)
data şi teritoriul sau locaţia de lansare; înclinaţie d) parametrii
orbitali de bază apogeul perigeu e) funcţia generală a
obiectului spaţial.

Statul de înregistrare poate să furnizeze informaţii adiţionale Secretarului General O.N.U. despre
obiectele spaţiale înregistrate, dar el are obligaţia de a notifica Secretarului General despre obiectele
spaţiale asupra cărora i-a transmis informaţii, dar care nu mai sunt pe orbita circumterestră (art. IV şi V
ale Convenţiei din 1975). Principiile privind salvarea, asistenţa şi reântoarcerea astronauţilor definesc
statutul juridic al acestora. Astronauţii sunt consideraţi mesageri, trimişi ai omenirii în spaţiul cosmic şi
statele trebuie să le acorde toată asistenţa posibilă în caz de: accident; pericol; aterizare forţată pe
teritoriul unui alt stat; amerizare în marea liberă.