Sunteți pe pagina 1din 3

Tema 1.

Rolul şi importanţa contabilităţii financiare

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, contabilitatea este o activitate


specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestionarea şi controlul activelor, datoriilor
şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi
juridice.
Totodată, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică,
prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa
financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile
cu investitorii, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice, precum şi alţi
utilizatori ai informaţiei contabile.
Contabilitatea institutiilor publice asigură informatii cu privire la executia bugetelor
de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat in administrare, precum şi pentru întocmirea
contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de executie a bugetului
asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de executie ale
bugetelor locale1.
Contabilitatea este domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţii economice,
referitoare la resursele economice separate patrimonial 2. Conform acestei definiţii,
contabilitatea devine un instrument strategic de cunoaştere şi analiză a patrimoniului unei
entităţi, pornind de la resursele pe care aceasta le are la dispoziţie.
După alţi autori, contabilitatea poate fi definită ca fiind sursa sau procesul de
înregistrare, clasificare, sintetizare şi raportare cu privire la poziţia financiară şi performanţa
financiară a unei organizaţii( Tudor, Gherasim, 2002)3.
Din punct de vedere istoric, contabilitatea a apărut cu multe secole în urmă, însă primele
lucrări de contabilitate au fost publicate în Italia, în secolul al XV-lea, unde se remarcă tratatul
publicat de călugărul italian Luca Pacioli în anul 1494, şi intitulat Tractatus de Computis et
Scripturis, adica Tratat de Contabilitate în Partidă Dublă.
În aceast tratat de contabilitate, Luca Pacioli analizează contabilitatea ca un ansamblu
de principii şi reguli bine definite, având la bază înregistrarea în partidă dubla a averii unui
negustor, adică a tuturor tranzacţiilor în ordinea în care au avut loc.

1
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, art. 2, al. 3
2
Dicţionar de economie- Editura Economică, Bucureşti, 2001
3
A.T. Tudor, I. Gherasim – Contabilitatea instituţiilor publice, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002
În conceptia sa, partida dubla este ecuaţia de bază a contabilităţii, prin intermediul
conturilor “dare” şi “avere”, adică orice tranzactie produsă este reprezentata ca un raport între
„primire” si „dare”, respectiv între debitor, cel care primeste valoarea, si creditor, cel care o
avansează.
Pe parcursul secolelor, ştiinţa contabilităţii a evoluat considerabil, ţinând pasul cu
dezvoltarea economiei moderne, globalizarea şi internaţionalizarea afacerilor. În prezent, rolul
contabilităţii este nu numai de înregistrare a tranzacţiilor în mod cronologic şi sistematic, dar
şi de redare a „imaginii fidele” a patrimoniului, de calcul a rezultatului exerciţiului la un
moment dat, precum şi de control a patrimoniului. Astfel, rolul contabilităţii a devenit tot mai
important în economia modernă, ca urmare a modului de înregistrare, în special cu ajutorul
sistemelor informatice şi a Internetului.
Contabilitatea utilizează mijloace proprii de înregistrare şi control, cu ajutorul:
- conturilor;
- balanţelor de verificare;
- bilanţului contabil.
Contabilitatea se deosebeşte de alte ştiinţe, prin utilizarea unui limbaj propiu, contabil şi
a unor instrumente proprii de calcul, înregistrate şi analiză a tranzacţiilor.
Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al întreprinderii luat în
totalitatea şi structuralitatea sa. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informaţii
sintetice privind poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare.
Informaţia contabilă, pe lângă o utilizare internă de către management, este destinată
utilizatorilor externi definiţi de: investitorii de capital, bancherii, angajaţii, furnizorii, clienţii,
guvernul şi instituţiile sale, precum şi publicul.
Relaţiile delimitate şi evidenţiate în contabilitate au, o determinare obiectivă, iar faptul
că ele apar la intersecţia întreprinderii cu terţii sunt divulgabile integral. Pornind de la această
stare, contabilitatea este standardizată, adică se bazează pe norme privind producţia,
prezentarea şi utilizarea informaţiilor contabile.

Utilizatorii informaţiei contabile

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea asigură informaţii pentru o


vastă categorie de utilizatori, între care: investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari
şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.
Totuşi, utilizatorii informaţiei contabile pot fi clasificaţi în două mari categorii:
- utilizatorii interni: salariaţii, managementul unităţii(directorii);
- utilizatorii externi: furnizori, clienţi, organe de control, instituţii publice, acţionari şi
publicul larg.
Este important de menţionat că între aceste categorii de utilizatori pot exista şi interese
divergente, în sensul că unii utilizatori(acţionari, salariaţi) doresc o mai mare transparenţă a
situaţiilor financiare anuale, care să permită adoptarea celor mai bune decizii de investiţii sau
obţinerea de dividende. Alte categorii de utilizatori( managerii) pot intenţiona un grad mai
scăzut de transparenţă pentru menţinerea confidenţialităţii informaţiilor şi a secretului
profesional.
Potrivit legii, utilizatorii situaţiilor financiare anuale includ investitorii actuali şi
potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi,
precum şi publicul, care utilizează situaţiile financiare pentru a-şi satisface o parte din
necesităţile lor de informaţii. Publicul larg poate fi afectat în diferite moduri: de exemplu,
entităţile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin
numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul
furnizând informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate de prosperitatea
entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.

Bibliografie
1. Ilincuţă Lucian-Dorel, Contabilitate financiară. Teorie, aplicaţii practice şi teste grilă
pentru autoevaluare, vol. I, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2013.
2. Ilincuţă Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gâdău Liana, Contabilitatea financiară.
Aplicaţii practice şi teste grilă pentru autoevaluare, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2008.
3. Ionescu Luminita, Contabilitate financiară, curs în tehnologie ID/IFR, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2018(în curs de redactare).
4. Ionescu Luminita, Contabilitate şi expertiză contabilă, curs în tehnologie ID/IFR, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2015.
5. Ristea Mihai şi colab., Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. I, Editura Universitară,
Bucureşti, 2009, sau ediţiile următoare.
6. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Ghid pentru
pregătirea candidaţilor la examenul de acces la stagiul pentru obţinerea calităţii de expert
contabil şi de contabil autorizat, Ediţia a V-a, revizuită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2016.