Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT

IFTIMIA ALEXANDRU GABRIEL

INVATAMANT LA DISTANTA, ANUL I, SERIA 1, GRUPA 103


TEMA 2 DREPT CONSTITUȚIONAL
Fișa Deciziei CCR nr. 669/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art.9 alin. (1) și (2) din Legea învățământului nr.84/1995, art.18 alin.
(1) și (2) din Legea educației naționale nr.1/2011, precum și a dispozițiilor art.61
alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale

1.Autorul sesizării
Judecătoria Buzău – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția
de neconstituționalitate, excepție ridicată de Emil Moise într-un conflict cu o
instituție de învățământ preuniversitar, a unor prevederi care indică caracterul
obligatoriu al disciplinei Religie, și condițiile necesare pentru ocuparea funcției de
judecător al instanței constituționale.
2.Obiectul sesizării
Curtea Constituțională se sesizează în temeiul art.146 lit.d) din Constituție să
exercite un control in concordanță cu Actul fundamental a dispozițiilor art.9 alin.
(1) și (2) din Legea învățământului nr.84/1995, art.18 alin.(1) și (2) din Legea
educației naționale nr.1/2011, precum și a dispozițiilor art.61 alin.(3) din Legea
nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
3.Motivul sesizării
Excepția de neconstituționalitate se bazează pe argumentul că, prin
reglementarea disciplinei Religie in trunchiul comun al disciplinelor obligatorii,
elevii din învățământul preuniversitar sunt obligați să frecventeze aceste ore, iar,
situația în fapt sugerează încălcarea mai multor drepturi: dreptul la libertatea de
gândire, de conștiință și de religie.
Dispozițiile legale criticate acordă parinților, în urma unei solicitări scrise,
posibilitatea ca elevul să nu frecventeze aceste ore, insă aceasta reglementare nu
anulează caracterul obligatoriu al studierii materiei Religie, întrucât până la
solicitarea scrisă de către părintele/tutorele legal, copilul este obligat să asiste la
cursurile de religie.
Condiția referitoare la "înalta competență profesională" nu este dublată de o
calificare specifică procedurilor jurisdicționale, neputând fi măsurată în niciun fel.
4.Decizia Curții Constituționale
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la
înscrierea eleviilor la disciplina Religie (art. 9, alin. (2), prima teză din Legea nr. 84/1995 și
art. 18, alin. (2), prima teză din Legea nr. 1/2001), a respins excepția ce critică caracterul
obligatoriu al aceleiași discipline(art. 9, alin. (1) și alin. (2), tezele a doua și a treia din Legea
nr. 84/1995 și art. 18, alin. (1) și alin. (2), tezele a doua și a treia din Legea nr. 1/2001) și a
respins ca inadmisibilă excepția privitoare la condițiile cerute pentru ocuparea
poziției de judecător al Curții Constituționale.
5.Motivarea deciziei Curții
În privința excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată
două ipostaze: pe de-o parte, cu privire la includerea Religiei ca disciplină
obligator în trunchiul comun, iar, pe de altă parte, posibilitatea ca elevul să nu
frecventeze orele de Religie, sub condiția cererii scrise de către părinte, tutorele
legal sau elev major
Asupra primei ipostaze, unde Curtea situează Religia în trunchiul comun al
materiilor obligatorii, această includere nu reprezintă o problemă de natură a
genera nerespectarea libertății conștiinței, atât timp cât nu naște obligații în
sarcina elevilor pentru a urma cursurile religioase, împotriva propriilor convingeri.
Religia este opozabila numai statului, ce are ca datorie constituțională organizarea
învățământului religios în școlile publice pentru toate cele 18 religii recunoscute.
Religia este o disciplină facultative, având în vedere faptul că legea consacră
dreptul părinților sau a tutorilor legali, de a alege ca elevul să nu participe la
aceste ore.
Asupra celei de-a doua ipoteze, Curtea susține că Legea Fundamentală
garantează părinților dreptul la îngrijirea și educarea copiilor lor și cuprinde
dreptul la educarea religioasă, fiind primordial dreptul acestora de a transmite
copiilor convingerile proprii legate de probleme religioase. Elevul nu trebuie să fie
plasat in situația în care este nevoit să-și apere faptul că sunt înscriși de la
început(din oficiu) la această disciplină, ci, Curtea mărturisește că ei se bucură de
posibilitatea oferită de către stat de a urma aceste percepții ale unui cult religios
în învățământul public. În cazul în care elevii (majori; parinte, tutore legal) doresc
să uziteze de acest drept, abia atunci obligația negativă a statului de a nu interveni
în formarea sau aderarea la o convingere sau credință religioasă este înlocuită cu
obligația pozitivă de asigurare a cadrului instutuțional și legal spre buna
desfășurare a acelui drept. Așadar, Curtea declară aceste prevederi
neconstutiționale.
Având în vedere cererea înaltei competențe de către judecătorii CCR, textele de
lege nu sunt incidente în soluționarea cauzei, excepția se respinge sub
considerarea că este inadmisibilă.