Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
THOMAS MANN
Lotte la Weimar
ISBN 973-576-806-2
I. Philippide, Alexandru (trad.)
821.112.2-31=135.1
THOMAS MANN
Lotte in Weimar
Copyright © 1939 by Bermann – Fischer Verlag AB,
Stockholm. Renewed 1967 by Katia Mann
All rights reserved by S. Fischer Verlag GmbH,
Frankfurt am Main
Ilustra]ia copertei
PAUL HAVILAND
Melancolie
Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“
Bucure[ti, România
2005
ISBN 973-576-806-2
CAPITOLUL ~NT~I
Lotte la Weimar 7
gur\ [i `ncepu s\ sune cu mult\ sim]ire, spre bucuria unor s\ fie mai mult vioiciunea dec`t sl\biciunea sau, `n orice caz,
b\ie]a[i [i a c`torva trec\tori matinali care se opriser\ s\ p\reau s\ fie [i una, [i alta.
vad\ cine a sosit. – Desigur, r\spunse chelnerul, conduc`ndu-le spre u[\
St`nd tot cu spatele c\tre hotel, doamnele mai z\bovir\ pe mam\ [i pe fiic\, `n timp ce camerista venea dup\ ei, le-
pu]in l`ng\ tr\sura po[tei, ca s\ supravegheze desc\rcarea ba- g\n`nd `n m`n\ o cutie de p\l\rii. E drept c\ avem, ca de
gajului, de altfel destul de modest, `n timp ce Mager a[tepta obicei, foarte mult\ lume [i ne-am putea afla `n situa]ia de-a
clipa `n care, lini[tite `n ce prive[te cuferele, aveau s\ se `n- refuza chiar persoane de cea mai bun\ condi]ie, totu[i nu
drepte c\tre u[\, iar el avea s\ le `nt`mpine pe trotuar, cu aerul ne vom cru]a nici o osteneal\ ca s\ `ndeplinim dorin]a
lui de diplomat, cu un z`mbet curtenitor [i totodat\ u[or re- Domniilor voastre cum vom putea mai bine.
]inut pe chipu-i albicios, `ncadrat de o barb\ ro[iatic\, `n fra- – Dr\gu] din partea dumitale! zise doamna cea str\in\,
cul lui `ncheiat p`n\ sus, cu cravata sp\l\cit\ `n jurul gulerului arunc`ndu-i fiic\-sii o privire vesel\ [i plin\ de `n]eles c`nd
larg [i cu pantalonii str`m]i tra[i peste c\putele l\b\r]ate. auzi limbajul frumos ticluit [i totodat\ cu un puternic co-
– Bun\ ziua prietene, spuse cea mai `n v`rst\ dintre cele lorit turingo-saxon al chelnerului.
dou\ doamne, matroan\ destul de coapt\, spre [aizeci de – Pofti]i, v\ rog pofti]i! spuse Mager, conduc`ndu-le po-
liticos `n vestibul. Biroul e pe dreapta. Doamna Elmenreich,
ani, cam rotofeie, `mbr\cat\ cu o rochie alb\, cu o mantil\
patroana hotelului, va fi foarte bucuroas\. Pe aici, v\ rog.
neagr\, cu mitene de a]\ [i cu o bonet\ `nalt\, de sub care
Doamna Elmenreich, cu un ac `n form\ de s\geat\ `nfipt
ie[ea la iveal\ un p\r cre], de culoare cenu[ie, care fusese pe
`n p\r, `ntr-o rochie cu talia pe sub piept [i o jachet\ trico-
vremuri blond. Ne trebuie locuin]\ pentru trei persoane, o
tat\, pe care [i-o punea din pricin\ c\ era nevoit\ s\ [ad\ prea
odaie cu dou\ paturi pentru mine [i copila mea (copil\ nu
aproape de u[\, trona l`ng\ un m\nunchi de pene de scris, o
mai era de mult doamna cea t`n\r\ – avea vreo treizeci de nisiparni]\ [i un abac, `nd\r\tul unui soi de tejghea ce des-
ani [i ea, p\r negru c`rlion]at [i un gulera[ `ncre]it `n jurul p\r]ea de restul od\ii firida unde se afla biroul. Un func]io-
g`tului; n\sucul fin arcuit al mamei la ea devenise cam prea nar al hotelului, care tocmai ie[ise de dup\ pupitrul lui,
ascu]it, prea aspru) [i o od\i]\, nu prea departe, pentru ca- parlamenta pe engleze[te mai la o parte cu un domn `mbr\-
merista mea. Putem avea asta? cat `ntr-un pardesiu cu guler `nalt [i lat, cu siguran]\ poseso-
Ochii ei alba[tri, plini de o distins\ oboseal\, privir\ `n rul geamantanelor `ngr\m\dite la intrare. Patroana, care se
sus pe deasupra chelnerului, c\tre fa]ada hotelului. Gura uita mai mult `n treac\t la cei care intrau, f\r\ s\ ia bine
mic\, `ncrustat\ `n gr\simea pe care v`rsta i-o adunase `n seama la ei, r\spunse salutului doamnei v`rstnice, precum [i
obraji, avea mi[c\ri deosebit de pl\cute. ~n tinere]e fusese la abia schi]ata reveren]\ a celei tinere `nclin`nd cu demnitate
cu siguran]\ mai dr\g\la[\ dec`t era acum fiic\-sa. Ceea ce capul [i ascult\ plec`nd urechea cererea cu privire la od\i
s\rea `n ochi `n `nf\]i[area acestei doamne era `ns\ tremurul transmis\ de chelner, pentru ca s\ ia apoi un plan al casei, `n-
de sus `n jos al capului, care `n bun\ parte te f\cea s\ crezi r\mat, peste care `[i plimb\ c`teva clipe v`rful creionului.
c\ ar fi fost doar o `nt\rire a vorbelor rostite [i un `ndemn – Dou\zeci [i [apte, zise ea `ntorc`ndu-se c\tre servito-
de-a `ncuviin]a spusele ei, astfel `nc`t cauza tremurului p\rea rul cu [or] care a[tepta cu bagajele doamnelor. O camer\ cu
8 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 9
un singur pat `ns\ nu am. Mamzela o s\ trebuiasc\ s\ stea cu ochiul ca s\ vad\ dac\ umple cum trebuie rubricile `n-
cu camerista contesei Larisch din Erfurt. Avem tocmai semnate cu ro[u, dar totodat\ [i pentru a-[i mul]umi cu-
acuma o mul]ime de oaspe]i cu oamenii lor de serviciu. riozitatea lui de provincial, `mpins de satisfac]ia nu pe
Klärchen, care st\tea la spatele st\p`n\-sii, str`mb\ din de-a-ntregul lipsit\ de acea r\utate pe care o ai v\z`nd c\ a
nas, dar aceasta `ncuviin]\. sosit clipa c`nd rolul oarecum de efect al necunoscutului
– O s\ ne aranj\m [i a[a, zise st\p`na [i d\du s\ plece, cu ru- trebuie s\ `nceteze, fiind nevoit s\-[i spun\ numele [i s\ ias\
g\mintea de a i se ar\ta odaia [i de a i se aduce acolo bagajele. din anonimat. Din vreun motiv sau altul, func]ionarul de la
– Imediat, doamn\, spuse chelnerul. Mai trebuie `ndepli- birou [i c\l\torul englez conteniser\ vorba [i se uitau [i ei la
nit\ o formalitate. V\ rug\m din tot sufletul, c`teva r`nduri. doamna care scria d`nd din cap [i care forma literele cu lua-
Nu de la noi porne[te toat\ aceast\ pedanterie, ci de la sf`nta re-aminte, aproape ca un copil.
hermandad\1. A[a e dumneaei, nu-i chip s\ se schimbe. Le- Mager citi, clipind din ochi: „Doamna consilier aulic
gile [i regulile se mo[tenesc, ca s\ zicem a[a, ca o boal\ cro- Charlotte Kestner, v\duv\, n\scut\ Buff, din Hanovra, ulti-
nic\. ~mi permite]i a v\ ruga s\ ave]i bun\tatea...?
mul domiciliu `n Goslar, n\scut\ la 11 ianuarie 1753 `n
Doamna r`se [i se uit\ din nou la fiic\-sa, d`nd din cap
Wetzlar; cu fiica [i camerista“.
amuzat\.
– E destul? `ntreb\ doamna consilier aulic; [i, v\z`nd c\
– Ah da, zise ea, uitasem. Dac\ a[a trebuie... De altfel,
nu-i r\spunde nimeni, hot\r` tot ea: Cred c\-i destul.
dup\ cum v\d, dumneata e[ti om cu carte [i tare `n citate.
Apoi, cu o mi[care energic\, voi s\ pun\ pe mas\ tibi[i-
D\-mi, te rog, cele trebuincioase!
{i, apropiindu-se de mas\, lu\ cu degetele fine ale m`inii rul; uit`nd `ns\ c\ nu era slobod, smulse [i suportul de care
`nm\nu[ate cu mitene tibi[irul at`rnat de o sfoar\, pe care era prins.
patroana i-l `ntinse, apoi, continu`nd s\ z`mbeasc\, se aple- – Vai, ce ne`ndem`natic\ s`nt! spuse ea `nro[indu-se [i
c\ peste tabla unde mai erau `n[irate c`teva nume. arunc`nd din nou o scurt\ privire c\tre fiic\-sa care, cu bu-
~ncepu s\ scrie `ncet, [i pe m\sur\ ce scria r`sul se poto- zele str`nse batjocoritor, st\tea cu ochii pleca]i. Nu face ni-
lea, l\s`nd `n urma lui doar chicote ca ni[te oftaturi, ecouri mic, se poate pune repede la loc cum a fost, [i gata. Iar
ale veseliei pe cale de a se stinge. ~n vremea asta, tremurul acum, `n sf`r[it, hai s\ ne ducem `n odaie!
de sus `n jos al capului se observa [i mai bine, poate [i din {i, cu oarecare grab\, d\du s\ plece. Fiic\-sa, camerista [i
cauza pozi]iei incomode `n care scria. cu chelnerul, urma]i de servitorul chel, care ducea geamanta-
To]i se uitau la ea. Dintr-o parte privea peste um\rul ei nele [i cutiile, pornir\ dup\ ea prin vestibul, c\tre scara care
fiic\-sa, ridic`ndu-[i spr`ncenele frumoase [i armonios ar- urca la etaj. Mager nu mai sf`r[ea cu clipitul din ochi. B\tea
cuite (le avea de la mam\), cu buzele str`nse `ntr-o schim\ de c`teva ori repede din pleoape, de parc\ ar fi confirmat
batjocoritoare, iar de cealalt\ parte, chelnerul Mager tr\gea ceva, apoi un scurt r\stimp se uita ]int\ cu ochii lui `nro[i]i [i
`[i deschidea u[urel gura `ntr-un fel despre care n-ai fi putut
1 ~n spaniol\, hermandad – fr\]ie. Denumire a unei asocia]ii din seco-
10 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 11
– V\ rog s\ m\ scuza]i, zise el. V\ rog foarte mult s\ m\ caz, odaia e ar\toas\, d\ cu ferestrele spre pia]\ [i e pl\cut\.
scuza]i dac\ `ntrebarea mea... Nu-i o curiozitate vulgar\ [i Chiar acum de cur`nd au locuit `n ea domnul [i doamna
nelalocul ei... Avem `ntr-adev\r cinstea... cu doamna consi- maior von Egloffstein din Halle, c`nd au venit `n vizit\ la
lier aulic Kestner, Madame Charlotte Kestner, n\scut\ m\tu[a dumnealor, doamna prim-[ambelan Egloffstein. ~n
Buff, din Wetzlar...? octombrie 1813 a stat tot `n camera aceasta un aghiotant al
– Da, eu s`nt, confirm\ z`mbind doamna cea `n v`rst\. Alte]ei sale imperiale marele duce Constantin. Este oare-
– Vreau s\ spun... Da, desigur, a[a este... Voiam s\ `n- cum o amintire istoric\... Vai, Doamne, dar ce vorbesc eu
treb numai... dac\... ~n sf`r[it... e vorba de Charlotte... mai de ni[te amintiri istorice care, pentru un om cu sim]ire, nu
pe scurt, Lotte... Kestner, n\scut\ Buff, din casa ordinului pot s\ se compare nici pe departe cu... Numai c`]iva pa[i,
teutonic din Wetzlar... fost\... doamn\ consilier! De la scar\ mai face]i doar c`]iva pa[i pe
– Da, chiar ea, dragul meu. Numai c\ nu s`nt de loc „fost\“ coridor. Dup\ cum doamna consilier poate s\ observe, to-
s`nt aici, foarte prezent\, [i a[ vrea s\ m\ duc `n camer\... tul e proasp\t v\ruit. Dup\ ce ne-au vizitat cazacii de la
– Da, numaidec`t, zise Mager [i, plec`ndu-[i capul, se re- Don, la sf`r[itul lui 1813, am fost nevoi]i s\ renov\m temei-
pezi `nainte, dar `n clipa urm\toare se opri iar, pironit locu- nic totul – sc\ri, camere, coridoare [i saloane –, lucru care
lui, [i `[i `mpreun\ degetele. poate c\ trebuia de mult\ vreme f\cut. {i iat\ c\ evenimen-
– O, ce minun\]ie! spuse din ad`ncul inimii. Ce minu- tele n\prasnice ale istoriei ne-au silit s\-l `mplinim, de unde
n\]ie, doamn\ consilier aulic! S\ m\ ierte doamna consilier s-ar putea trage concluzia c\ `n via]\ `nnoirile nici nu ar
aulic dac\ mintea mea nu se poate `nc\ obi[nui cu identitatea avea loc dac\ n-ar fi st`rnite de evenimente n\prasnice. Nu
aici prezent\ [i cu perspectiva care se deschide... E ceva, ca s\ vreau de altfel s\ atribui `n chip exclusiv cazacilor meritul
zic a[a, c\zut deodat\ din cer... Vas\zic\, hotelul nostru are acestor renov\ri. Am mai avut [i prusaci [i husari unguri,
cinstea [i nepre]uita distinc]ie de-a g\zdui prototipul `n f\r\ s\ mai vorbim de fran]ujii, care au venit cei dint`i...
carne [i oase, dac\-mi este `ng\duit a m\ exprima astfel... Am ajuns. Pofti]i, v\ rog, doamn\ consilier aulic!
`ntr-un cuv`nt, mi-a fost h\r\zit s\ v\d cu ochii mei pe {i, cu o plec\ciune, deschise u[a la perete [i le f\cu loc
Lotte a lui Werther... s\ intre. Femeile cercetar\ `n fug\ cu privirea perdelele din
– ~ntr-adev\r, a[a este! zise doamna consilier aulic cu un muselin\ scrobit\ de la cele dou\ ferestre, consola dintre
ton grav [i calm, `n timp ce `i arunca o privire de dojan\ ca- ele, cu oglinda pu]in cam [tears\ `n rama-i poleit\, paturile
meristei, care chicotea pe `nfundate. {i dac\ acest lucru ar fi acoperite de cuverturi albe, care aveau un mic polog
un motiv mai mult ca s\ ne ar\]i, ostenite cum s`ntem de pe pentru am`ndou\, precum [i toate celelalte lucruri de tre-
drum, camerele noastre, atunci a[ fi foarte mul]umit\. buin]\. O gravur\ `n acvaforte, `nf\]i[`nd un peisaj cu un
– ~ntr-o clip\, spuse chelnerul [i porni cu pa[i repezi. templu antic, `mpodobea peretele. Du[umelele str\luceau,
Camera num\rul dou\zeci [i [apte – din p\cate –, la etajul bine lustruite.
al doilea. Dup\ cum observ\ doamna consilier, scara noas- – Foarte dr\gu]\ odaia! spuse doamna consilier aulic.
tr\ nu e greu de urcat, totu[i, dac\ am fi b\nuit... De[i e – Am fi foarte ferici]i dac\ doamnelor le-ar pl\cea la noi.
mare aglomera]ie la noi, totu[i, f\r\ `ndoial\ c\... ~n orice Dac\ ave]i nevoie de ceva – aici e cordonul clopo]elului. De
12 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 13
ap\ cald\, bine`n]eles, am eu grij\. Am fi nespus de ferici]i [i f\r\ preten]ii, un om ca mul]i al]ii. Dumneata ai `ns\ un
dac\ doamna consilier aulic ar fi mul]umit\... fel de-a te exprima at`t de neobi[nuit [i de ales...
– Da, sigur c\ da. Doar nu s`ntem at`t de mofturoase. – M\ numesc Mager, zise chelnerul, ca [i cum ar fi vrut
Mul]umesc, `i spuse ea servitorului care, dup\ ce l\sase jos s\ dea o explica]ie; spunea „Maher“, cu pronun]ia lui moale
bagajele [i le pusese pe suportul de curele, plec\. {i `]i mul- din Germania Central\; rostit astfel, cuv`ntul avea ceva ru-
]umesc [i dumitale, i se adres\ ea chelnerului, d`nd din cap g\tor [i duios. S`nt, dac\ nu sun\ cumva prea preten]ios ce
`n semn c\ poate s\ plece. Avem acum tot ce ne trebuie [i spun, factotumul hotelului, m`na dreapt\, cum se zice, a
am vrea... doamnei Elmenreich, patroana; dumneaei e v\duv\ de mai
Mager `ns\ nu se clintea din loc, ci st\tea a[a, cu m`inile mult\ vreme, domul Elmenreich a c\zut `n 1806 jertf\ eve-
`mpreunate [i cu ochii lui `nro[i]i a]inti]i pe chipul doamnei. nimentelor istorice, `n ni[te `mprejur\ri tragice, despre care
– O, Doamne, Dumnezeule! exclam\ el. Ce `nt`mplare nu e locul potrivit ca s\ vorbim. Cu o slujb\ ca a mea,
vrednic\ s\ fie scris\, doamn\ consilier aulic! Poate c\ doamn\ consilier aulic, [i `n ni[te vremuri ca acelea prin
doamna consilier nu-[i `nchipuie ce simte un om de inim\ care a trecut ora[ul nostru, ai prilejul s\ cuno[ti tot felul de
care, pe nea[teptate [i f\r\ ca m\car s\ b\nuiasc\, se pome- oameni [i s\ vezi perind`ndu-se at`tea persoane importante
ne[te `n fa]a unui eveniment ca acesta, cu ni[te perspective prin originea sau prin meritele lor, `nc`t `n chip firesc in-
at`t de emo]ionante... Domnia voastr\ s`nte]i, ca s\ zic a[a, tervine o anumit\ indiferen]\ fa]\ de contactul cu persona-
obi[nuit\ cu `mprejur\rile la care m\ refer [i cu o identitate lit\]i sus-puse, care au un amestec `n evenimentele istorice
sf`nt\ pentru noi to]i [i desigur c\ toate acestea vi se par ba- [i poart\ nume ce inspir\ respect [i pun `n mi[care imagi-
nale [i cotidiene [i nu c`nt\ri]i `n toat\ amploarea ceea ce se na]ia. A[a este, doamn\ consilier aulic. Dar iat\ c\ acuma
poate petrece `ntr-un suflet sensibil [i de mult `ndr\gostit aceast\ insensibilitate [i aceast\ nep\sare profesional\ au
de literatur\, care nici pe departe nu se a[tepta la una ca disp\rut! Trebuie s\ m\rturisesc c\ `n via]a mea nu mi s-a
asta, ce se petrece `n acest suflet atunci c`nd face cuno[- `nt`mplat s\ primesc [i s\ slujesc pe cineva cu emo]ia pe
tin]\ – dac\-mi este `ng\duit s\ spun a[a [i v\ rog s\ m\ care o simt acum `n inim\ [i-n minte, ceva care `ntr-adev\r
scuza]i – atunci c`nd se `nt`lne[te dintr-o dat\ cu o persona- merit\ s\ fie scris. {tiam, e drept, c\ preastimata doamn\,
litate `nv\luit\ de str\lucirea poeziei [i `n\l]at\ ca de ni[te modelul acelei ve[nic `nc`nt\toare figuri, vie]uia printre
bra]e de fl\c\ri c\tre cerul gloriei eterne... muritori, [i anume `n ora[ul Hanovra, `mi dau acum bine
– Uite ce, prietene, r\spunse doamna consilier cu un seama c\ [tiam toate acestea. Totu[i, faptul c\ [tiam nu con-
z`mbet de `mpotrivire, de[i tremurul capului, care la vor- stituia pentru mine o realitate [i niciodat\ nu mi-am `nchi-
bele chelnerului `ncepuse din nou, foarte vizibil, ar fi putut puit c\ voi avea posibilitatea s\ stau `n fa]a acelei f\pturi
s\ fie luat drept o `ncuviin]are. (Camerista st\tea la spatele ei sacre. Nici `n vis nu m-a[ fi g`ndit. C`nd azi-diminea]\
[i se uita cu o curiozitate amuzat\ la fa]a, emo]ionat\ m-am trezit din somn – [i-s numai c`teva ceasuri de atunci –,
aproape p`n\ la lacrimi, a lui Mager, `n timp ce fiica doam- eram convins c\ ziua de ast\zi este la fel cu at`tea altele, o zi
nei consilier, `ntr-un col] al camerei, se ocupa de bagaje cu o f\r\ nimic deosebit `n ea, plin\ de obi[nuitele [i cuvenitele
v\dit\ nep\sare.) Uite ce, prietene, eu s`nt o femeie b\tr`n\ ocupa]ii ale func]iei mele la poart\ [i la mas\. So]ia mea –
14 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 15
c\ci s`nt c\s\torit, doamn\ conilier aulic, iar Madame Mager cu aceste compara]ii [i exagerezi grozav c`nd m\ confunzi
conduce buc\t\ria hotelului – va putea s\ certifice c\ n-am sau, `n sf`r[it, confunzi fiin]a t`n\r\ care am fost c`ndva cu
ar\tat cu nimic c\ a[ fi avut presim]irea unui eveniment ex- eroina acelei c\r]ulii de care se vorbe[te at`ta. Nu e[ti cel
traordinar. M\ g`ndeam c\ disear\ la culcare voi fi acela[i dint`i c\ruia trebuie s\-i spun asta; ba chiar o spun mereu
om care am fost c`nd m-am sculat. {i acum, iat\! N-aduce de patruzeci [i patru de ani `ncoace. Figura aceea de roman,
anul ce-aduce ceasul. C`t de `ndrept\]it\ se dovede[te `n]e- care a dob`ndit `ntr-adev\r o via]\ at`t de larg\ [i o realitate
lepciunea poporului prin aceast\ observa]ie simpl\! Doamna at`t de puternic\ [i de ilustr\ `nc`t cineva ar putea spune c\
consilier aulic `mi va ierta desigur emo]ia [i limbu]ia, poate dintre noi am`ndou\ ea este cea adev\rat\, lucru pe care
ne`ng\duit\. C`nd ai inima plin\, te ia gura pe dinainte, zice `ns\ eu nu l-a[ admite defel, fata aceea din carte se deose-
poporul `n felul lui de-a vorbi, care, chiar dac\ nu e literar, be[te foarte mult de ce am fost eu alt\dat\, ca s\ nu mai
e totu[i at`t de nimerit. Dac\ ar [ti doamna consilier aulic de vorbim de ce s`nt eu acum. De exemplu, oricine poate ve-
dragostea [i venera]ia pe care i le port, ca s\ zic a[a, din copi- dea c\ eu am ochi alba[tri, `n timp ce Lotte a lui Werther
l\rie prin]ului poeziei noastre, marele Goethe, [i dac\ a]i [ti are ochi negri.
[i ce m`ndru s`nt c\, `n calitate de cet\]ean al Weimarului, – O licen]\ poetic\! zise repede Mager. Doar [tim prea
pot spune despre acest om sublim c\ este al nostru...
bine ce `nseamn\ o licen]\ poetic\! {i totu[i, doamn\ con-
O, dac\ a]i [ti ce au `nseamnat pentru inima mea mai ales
silier aulic, licen]a asta nu poate smulge nici o f\r`m\ din
Suferin]ele t`n\rului Werther... Dar m\ opresc, doamn\ con-
identitatea existent\. Poate c\ poetul s-a servit de ea ca s\
silier aulic, c\ci nu se cade s\ apreciez eu... de[i adev\rul
ascund\ ceva, ca s\ [tearg\ pu]in urmele.
este c\ o oper\ sentimental\ ca aceasta apar]ine tuturor oa-
– Nu, spuse doamna consilier aulic, cl\tin`nd din cap,
menilor [i d\ruie[te oricui – fie mare, fie mic – cele mai
ad`nci emo]ii, `n vreme ce numai p\turile superioare ale so- ochii cei negri vin din alt\ parte.
ciet\]ii pot avea preten]ia s\ `n]eleag\ lucr\ri ca Ifigenia sau – {i chiar de-ar fi a[a, spuse cu c\ldur\ Mager. Chiar
Fiica natural\. C`nd m\ g`ndesc de c`te ori Madame Mager dac\ aceast\ identitate e pu]intel mic[orat\ din cauza abate-
[i cu mine am stat seara la lumina lum`n\rii, apleca]i cu su- rilor m\runte...
flete `nduio[ate pe acele pagini divine, [i c`nd m\ g`ndesc c\ – S`nt abateri [i mai mari, `l `ntrerupse doamna, ap\s`nd
`n clipa asta nemuritoarea lor eroin\, celebr\ `n lumea `n- cuvintele.
treag\, se afl\ `n fa]a mea `n carne [i oase, iar eu, un om... – ... R\m`ne totu[i pe de-a-ntregul neatins\ cealalt\ iden-
Vai, doamn\ consilier aulic! exclam\ el, lovindu-se cu palma titate, care se `ncruci[eaz\ cu cea dint`i [i e nedesp\r]it\ de ea –
peste frunte. Vorbesc, vorbesc [i-mi dau deodat\ seama cu identitatea cu sine `nsu[i, vreau s\ spun cu acea persoan\ la
spaim\ c\ nici nu v-am `ntrebat dac\ a]i luat cafeaua! fel de legendar\ [i c\reia marele nostru scriitor i-a f\cut de
– Mul]umesc r\spunse doamna cea b\tr`n\, care ascul- cur`nd `n amintirile sale un portret at`t de emo]ionant, [i
tase efuziunea acestui om de treab\, ferindu-[i privirea [i dac\ dumneavoastr\, doamn\ consilier aulic, nu s`nte]i chiar
tremur`nd u[or din buze. Am luat cafeaua la vreme. De p`n\ la ultimul am\nunt Lotte a lui Werther, s`nte]i `ns\ leit
altfel, drag\ domnule Mager, dumneata mergi prea departe [i f\r\ nici o schimbare Lotte a lui Goe...
16 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 17
– Ascult\, dragul meu, zise doamna, silindu-l s\ se care are [i ea familie. De aceea am tras la hotel, dar avem s\
opreasc\. A trecut o bun\ bucat\ de vreme p`n\ c`nd ai lu\m masa la cei dragi. Acum e[ti mul]umit?
avut amabilitatea s\ ne ar\]i odaia. Acum am impresia c\ – Chiar foarte, foarte mul]umit, doamn\ consilier aulic!
nu ne la[i s-o ocup\m. De[i `n felul acesta nu le vom avea pe doamne la table d’hote
– Doamn\ consilier aulic, se rug\ chelnerul, cu m`inile la noi... Domnul [i doamna Ridel, pe Esplanad\ la num\rul
`mpreunate, ierta]i-m\! Ierta]i pe un om care... Purtarea 6. O! [tiu foarte bine. Doamna consilier Ridel este, a[adar,
mea e inadmisibil\, [tiu, [i totu[i v\ rog s\ m\ ierta]i... Voi n\scut\... Da, sigur, [tiam [i asta! Rela]iile [i raporturile le
pleca imediat... {i, de altfel, `n afar\ de faptul c\ a[a cere res- cuno[team, dar nu mi-au venit acum `n minte... Dar asta
pectul [i cuviin]a, m\ trage de mult inima s\ m\ duc; c`nd `nseamn\ c\ doamna consilier Ridel era [i ea printre copiii
m\ g`ndesc c\ doamna Elmenreich habar n-are, c\ nici nu care se `ngr\m\deau `n jurul doamnei consilier aulic `n ves-
[i-a aruncat ochii pe tabelul oaspe]ilor, [i chiar dac\ [i i-a tibulul pavilionului de v`n\toare atunci c`nd Werther a
aruncat, ea cu mintea ei simpl\... {i-apoi Madame Mager, sosit acolo prima oar\ [i care `[i `ntindeau m`nu]ele ca s\ ia
doamn\ consilier aulic! De c`nd tot vreau s\ m\ duc la ea `n p`inea cu unt pe care doamna consilier aulic...
buc\t\rie ca s\-i servesc cald\ marea veste literar\ ce intere- – ~n pavilionul acela nu era nici o doamn\ consilier, `i
seaz\ tot ora[ul... {i tocmai de aceea, doamn\ consilier t\ie iar vorba Charlotte. {i acum, `nainte de a-i ar\ta came-
aulic, tocmai ca s\ completez vestea asta emo]ionant\, mai ristei noastre, care te a[teapt\, od\i]a ei, spune-ne mai bine
`ndr\znesc ceva, s\-mi ierta]i numai o singur\ `ntrebare... dac\ e mult de mers de aici p`n\ la Esplanad\.
Patruzeci [i patru de ani! {i `n to]i ace[ti patruzeci [i patru – Nu-i departe defel, doamn\ consilier. O distan]\ de
de ani doamna consilier aulic nu l-a mai v\zut deloc pe nimica toat\. La noi la Weimar, distan]e mari nu s`nt; m\ri-
domnul consilier intim? mea noastr\ st\ `n spirit. Voi fi foarte bucuros s\ le conduc
– Nu, nu l-am mai v\zut, r\spunse ea. ~l cunosc pe t`n\- chiar eu pe doamne p`n\ la casa doamnei consilier Ridel,
rul avocat doctor Goethe de pe Gewandsgasse din Wetzlar. dac\ nu prefera]i s\ lua]i o tr\sur\ de pia]\ sau o portechaise,
Pe ministrul de stat din Weimar, marele poet al Germaniei, de care nu ducem lips\ `n ora[ul nostru... Dar `nc\ ceva,
nu l-am v\zut niciodat\. doamn\ consilier aulic, numai asta v\ mai `ntreb. Cu toate
– Ce emo]ionant! spuse Mager abia [optit. Ce emo- c\ a]i venit la Weimar `n primul r`nd ca s-o vede]i pe
]ionant, doamn\ consilier! {i, prin urmare, doamna consi- doamna sora dumneavoastr\, desigur c\ ve]i avea prilejul s\
lier a venit acum la Weimar ca s\... v\ duce]i [i pe Frauenplan...
– Am venit, `i t\ie vorba – pu]in cam de sus – doamna – Da, da, o s\ vedem mai t`rziu. {i acum, f\ bine [i
cea b\tr`n\, am venit la Weimar ca s-o v\d pe sora mea, condu-o pe domni[oara `n odaia ei, fiindc\ dup\ aceea o s\
doamna Ridel, al c\rei so] e consilier la Curtea de Conturi. avem nevoie de d`nsa.
N-am mai v\zut-o de mult, [i i-am adus-o [i pe fiic\-mea, – Da, [i p`n\ acolo, ciripi Klärchen, s\-mi spui unde st\
Charlotte, care a venit s\ m\ viziteze din Alsacia, unde lo- acela care a scris Rinaldo Rinaldini1, ah ce carte stra[nic\!
cuie[te, [i care m\ `nso]e[te `n aceast\ c\l\torie. Cu came- 1 Christian August Vulpius (1762-1827), cumnatul lui Goethe, autor
rista s`ntem trei – nu putem s\ c\dem pe capul sor\-mii, de romane senza]ionale, foarte gustate pe vremea aceea (n.tr.)
18 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 19
De cinci ori am citit-o p`n\ acum, poate am norocul s\-l – Ar fi putut `n orice caz s\ r\m`n\ ascuns\ ceva mai
v\d o dat\ pe strad\... mult\ vreme, dac\ nu chiar pe tot timpul c\l\toriei noastre
– Da, sigur, domni[oar\, sigur c\ se poate, r\spunse Mager, aici, c\l\torie cam extravagant\, [i asta s-ar fi putut dac\
cu g`ndul `n alt\ parte, `n timp ce se `ntorcea c\tre u[\. ne-am fi dus s\ locuim la m\tu[a Amalia, nu la hotel.
Ajuns aici, se opri din nou, ap\s`ndu-[i ca o fr`n\ un pi- – {tii foarte bine, Lottchen, c\ nu s-a putut. Unchiul
cior `n podea [i ridic`ndu-l pe cel\lalt `n aer, ca s\-[i ]in\ t\u, m\tu[a ta [i veri[oarele n-au o cas\ prea `nc\p\toare, cu
echilibrul. toate c\ – sau tocmai din pricin\ c\ – locuiesc `ntr-un cartier
– ~nc\ o vorb\, doamn\ consilier. Numai un cuvin]el, distins. Era cu neputin]\ s\ c\dem trei oameni pe capul lor
cel din urm\ [i repede spus. Doamna consilier `n]elege, de- [i s\-i silim, fie chiar numai pentru c`teva zile, s\ se `nghe-
sigur, c\, atunci c`nd cineva se g\se[te pe nea[teptate `n fa]a suie [i s\ stea incomod. Unchiul t\u are leaf\ de func]ionar,
modelului, c`nd are norocul s\ ajung\ chiar la surs\, vrea s\ dar asupra lui s-au ab\tut necazuri mari, `n 1806 a pierdut
afle c`t mai mult, s\ se foloseasc\ de acest prilej... Doamn\ tot, a[a c\ nu-i om bogat [i n-ar fi frumos s\ tr\im pe spina-
consilier aulic, acea convorbire `nainte de plecarea lui rea lui. {i cine mi-ar lua oare `n nume de r\u faptul c\ mi-e
Werther, scena aceea `n trei, at`t de emo]ionant\, `n care a dor s-o mai `mbr\]i[ez o dat\ pe Malia a noastr\, sora mea
fost vorba despre moartea mamei [i despre desp\r]irea ve[- cea mai mic\, [i c\ vreau s\ m\ bucur [i eu de fericirea pe
nic\, atunci c`nd Werther a luat-o pe Lotte de m`n\ [i a stri- care o gust\ l`ng\ un om cumsecade? Nu uita c\ le-a[ putea
gat: „Ne vom revedea, ne vom g\si, ne vom recunoa[te fi [i de mare folos. Unchiul t\u trage n\dejde s\ capete un
prin toate celelalte f\pturi“ – scena aceasta, doamn\ consi- post de director la camera ducal\; poate voi izbuti s\-i `nde-
lier, e `ntemeiat\ pe realitate, nu? Domnul consilier intim plinesc dorin]a prin leg\turile [i vechile prietenii pe care le
n-a inventat-o, a[a s-a `nt`mplat `ntr-adev\r... am aici. {i momentul `n care tu, copila mea, dup\ zece ani
– Da [i nu... da [i nu... spuse domol doamna, tremur`nd de desp\r]ire, e[ti iar l`ng\ mine [i po]i s\ m\ `nso]e[ti nu-i
din cap. {i acuma, te rog, du-te, du-te! oare cel mai potrivit pentru aceast\ c\l\torie? Ciudata soart\
{i emo]ionatul Mager plec\ cu Klärchen, m`]a. care mi-a fost dat\ trebuie oare s\ m\ opreasc\ de la cea mai
Charlotte r\sufl\ ad`nc [i `[i scoase p\l\ria. Lotte cea t`- `ndrept\]it\ dintre pornirile inimii mele?
n\r\, care `n timpul acestei convorbiri at`rnase `n dulap hai- – Nu, mam\, sigur c\ nu.
nele ei [i ale mamei [i pusese o parte dintre lucrurile scoase – {i cine-[i putea `nchipui, urm\ Charlotte, c\ vom da
din besactea pe toalet\ [i restul pe t\blia lavoarului, se uit\ peste un entuziast ca ganimedele acesta b\rbos? {i Goethe
cu un z`mbet zeflemitor la b\tr`na doamn\. se pl`nge `n memoriile lui, socotind o calamitate curiozi-
– Ai p\]it-o, zise ea. Steaua ta a fost descoperit\. Efectul tatea cu care unii [i al]ii `l `ntrebau mereu cine e adev\rata
n-a fost r\u deloc. Lotte [i unde st\; el spune c\ n-a putut s\ scape de asaltul
– Ah, draga mea, replic\ mama, steaua mea, cum zici tu, acesta cu nici o deghizare – o adev\rat\ peniten]\, `i zice el,
stea care este mai degrab\ o cruce pe care trebuia s-o port [i `mi pare. Mai spune c\, dac\ a p\c\tuit cumva cu acea c\rti-
care `n sf`r[it tot o distinc]ie este, apare f\r\ voia mea, n-am cic\, atunci [i-a isp\[it p\catul cu v`rf [i `ndesat. {i aici se
ce s\ fac, nu pot s-o ascund. vede bine cum b\rba]ii – [i poe]ii mai ales – se g`ndesc
20 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 21
numai la ei; nici prin cap nu-i trece c\ am suferit la fel ca el tine b\iatul meu at`t de nec\jit, s\racul? Tu e[ti pentru el in-
din pricina acestei curiozit\]i, [i `nainte de toate nu ]ine de- firmier\, ajutoare, gospodin\, [i pentru copiii lui – o mam\.
loc seama de ce ne-a f\cut, mie [i bunului t\u tat\, cu deplo- Via]a ta este numai munc\ [i dragoste plin\ de abnega]ie.
rabilul lui amestec de poezie [i adev\r... Cum s\ nu cape]i prin asta o tr\s\tur\ ad`nc\ de seriozitate,
– De ochi negri [i alba[tri. care nu sufer\ sentimentalismul inutil – nici la tine, nici la
– Cine-i cu ponosul nu se sinchise[te de zeflemele, [i al]ii? Tu pre]uie[ti mai mult ce este autentic dec`t ce este in-
mai ales de zeflemelele tale. Ce trebuia s\ fac? S\-l dojenesc teresant – [i bine faci! Rela]iile cu lumea pasiunilor [i a spiri-
pe z\p\citul \sta c\ m-a luat a[a, nitam-nisam, drept Lotte a telor alese, rela]ii care ne-au fost nou\ h\r\zite...
lui Werther? – Nou\? Eu nu cultiv deloc asemenea rela]ii.
– A fost chiar at`t de `ndr\zne], `nc`t te-a consolat cu – Draga mea, ele au s\ ne r\m`n\ [i au s\ fie legate de nu-
privire la nepotrivirea ochilor, spun`ndu-]i c\ tu e[ti Lotte mele nostru p`n\ la a treia [i a patra genera]ie, fie c\ ne
a lui Goethe. place, fie c\ nu ne place. {i c`nd oamenii afectuo[i ne roag\
– Bine, dar nu l-am l\sat s\ continue [i l-am pus la locul cu insisten]\ – `mpin[i de entuziasm sau numai de curiozi-
lui f\r\ s\-mi ascund sup\rarea. Ar trebui s\ nu te cunosc, tate, [i hotarul `ntre am`ndou\ e greu de tras –, avem noi
draga mea, ca s\ nu-mi dau seama c\, dup\ felul t\u sever oare dreptul s\ facem pe zg`rci]ii [i s\ respingem cu dispre]
de-a g`ndi, ar fi trebuit de la `nceput s\ nu-l las s\ mearg\ st\ruin]ele lor? Uite, aici e deosebirea dintre firea mea [i a
prea departe. Spune-mi `ns\ cum. S\ m\ fi t\g\duit pe mine ta. {i via]a mea a fost sever\ [i n-a fost nici ea lipsit\ de re-
`ns\mi? S\-i fi spus c\ nu vreau s\ [tiu nimic despre mine [i nun]\ri. Am fost, cred, pentru iubitul [i neuitatul t\u tat\ o
despre `mprejur\rile vie]ii mele? Dar am eu oare vreun so]ie bun\. I-am d\ruit unsprezece copii, doi au murit, nou\
drept de dispozi]ie asupra acestor `mprejur\ri, care apar]in i-am crescut [i to]i au ajuns oameni de treab\. {i eu am f\cut
acuma lumii `ntregi? Tu, copila mea, ai alt\ fire dec`t mine – sacrificii `n via]a mea. Dar asta nu m-a oprit s\ fiu priete-
ceea ce nu scade `n nici un fel, vreau s\-]i spun, dragostea noas\ cu toat\ lumea sau, cum spui tu cu dojan\, s\ fiu bun\
pe care ]i-o port. Nu e[ti ceea ce s-ar putea numi o fire afa- [i blajin\. Asprimea vie]ii nu m-a `n\sprit `ntr-at`ta `nc`t
bil\, dar asta e cu totul altceva dec`t s\ fii devotat [i gata unuia ca Mager s\-i `ntorc spatele [i s\-i spun: „Las\-m\ `n
s\-]i dai via]a pentru al]ii. Mi se pare chiar de multe ori c\ o pace caraghiosule!“ Asta e peste puterile mele.
via]\ de jertf\ [i de servicii aduse altora produce o anumit\ – Mam\ drag\, r\spunse Lotte cea t`n\r\, vorbe[ti ca [i
acreal\, [i putem s\ spunem f\r\ laude [i f\r\ dojan\, ba c`nd ]i-a[ fi f\cut vreun repro[ [i te-a[ fi `nfruntat cu obr\zni-
chiar cu mai mult\ laud\ dec`t dojan\, c\ produce o anu- cie. Dar eu nici n-am deschis gura. At`ta numai c\ m\ sup\r
mit\ asprime, care e foarte pu]in prielnic\ afabilit\]ii. Tu, c`nd v\d pe unii [i pe al]ii pun`nd bun\tatea [i r\bdarea ta la
copila mea, nu trebuie s\ te `ndoie[ti nici de stima pe care o o `ncercare at`t de grea cum s-a `nt`mplat acuma [i te obo-
am fa]\ de caracterul t\u [i nici de dragostea mea. De zece sesc cu agita]ia lor – vrei s\-mi iei `n nume de r\u sup\rarea?
ani, e[ti `n Alsacia `ngerul p\zitor al bietului t\u frate, Karl, ... Rochia asta alb\ cu funde roz, spuse ea ridic`nd `n sus o toa-
care [i-a pierdut so]ia de t`n\r\ [i [i-a pierdut [i-un picior – let\ pe care tocmai o scosese din cuf\rul mamei sale, ce zici,
o nenorocire nu vine niciodat\ singur\. Ce s-ar face f\r\ n-ar trebui pu]in c\lcat\ `nainte de-a o pune? E bo]it\ r\u.
22 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 23
Doamna consilier aulic ro[i. ~i st\tea bine a[a. Asta o `n- cu t`lc, o aluzie delicat\ pe care am pl\nuit-o. Drept s\-]i
tinerea `n chip minunat, `i d\dea fe]ei sale prospe]ime; pri- spun, cunosc pu]ini oameni c\rora s\ le lipseasc\ sim]ul
vind-o ]i-o `nchipuiai cum fusese la dou\zeci de ani. Ochii umorului a[a cum `]i lipse[te ]ie.
alba[tri, dulcea]a c\ut\turii ei sub spr`ncenele propor]ionat – Eu cred c\ despre un om pe care nu-l cuno[ti sau pe
arcuite, n\sucul fin, gura mic\ [i pl\cut\ luau din nou, timp care nu-l mai cuno[ti nu trebuie s\ presupui numaidec`t c\
de c`teva clipe, `n lumina [i coloritul acestei fe]e `mbujo- are acest sim], replic\ fiica.
rate, `nf\]i[area lor fermec\toare de odinioar\. Fiica vred- Charlotte cea v`rstnic\ mai voi s\ adauge ceva, dar con-
nic\ a administratorului, mama copiilor lui, z`na balului de versa]ia lor fu `ntrerupt\ de Klärchen, care intr\ aduc`nd
la Volpertshausen, se ivea din nou `n chip uimitor de sub apa cald\, le spuse c\ servitoarea doamnei contese Larisch
obrazul `mbujorat al b\tr`nei. nu-i deloc ursuz\ [i c\ are s\ se `mpace cu ea foarte bine,
Doamna Kestner `[i scosese mantila neagr\ – rochia pe apoi le mai istorisi c\ hazliul domn Mager i-a promis c\ are
care o purta era tot at`t de alb\ ca toaleta pe care i-o ar\ta s\ i-l arate neap\rat pe domnul bibliotecar Vulpius, care a
fiic\-sa, doar c\ aceea era mai de s\rb\toare. Dintr-o predi- scris minunatul Rinaldo [i care, de altfel, e cumnat cu dom-
lec]ie deosebit\, ea purta numai rochii albe vara ([i acum nul von Goethe; are s\ i-l arate c`nd merge la slujb\ [i are
vremea `nc\ nu se r\cise). Cea pe care o ]inea `n m`n\
s\-l poat\ vedea [i pe b\ie]elul acestuia c`nd se duce la
fiic\-sa avea `ns\ [i funde roz.
[coal\; `l cheam\ Rinaldo, ca pe eroul vestitului roman.
F\r\ s\ vrea, am`ndou\ `ntoarser\ capul – b\tr`na de la
– Foarte bine, spuse doamna consilier; [i acum uite c\
rochie, t`n\ra de la `mbujorarea care se ivise pe obrazul
s-a f\cut t`rziu. Lottchen, ia-o pe Klärchen [i duce]i-v\
maic\-sii, `mbujorare care, din pricina str\lucirii [i a efectu-
am`ndou\ pe Esplanad\ la m\tu[a Amalia, s-o anun]a]i c\
lui ei `ntineritor, o stingherea.
– Nu, nu-i nevoie, r\spunse doamna consilier la propu- am sosit. Desigur nu ne a[teapt\ [i crede c\ venim abia
nerea lui Charlotte. S\ nu ne batem capul cu asta. E un dup\-amiaz\ sau desear\; `[i `nchipuie c\ ne-am oprit la fa-
crep care se `ndreapt\ repede dac\ st\ at`rnat `n dulap, [i pe milia Liebenau, din Gotha, numai c\ de data asta lucrurile
urm\ cine [tie dac\ voi avea ocazia s\ port p`nzica asta. s-au `nt`mplat altfel. A[a, draga mea, du-te; Klärchen are s\
– {i de ce s\ n-o por]i? zise fiic\-sa. Atunci de ce ai mai `ntrebe pe unde s-o lua]i, s\rut-o pe m\tu[a ta [i din partea
luat-o? Dar tocmai pentru c\ sigur ai s-o pui cu vreo ocazie mea [i `mprietene[te-te `n vremea asta cu veri[oarele tale.
sau alta, d\-mi voie, drag\ mam\, s\ revin la modesta mea Ca o femeie b\tr`n\ ce s`nt, trebuie s\ m\ culc un ceas,
`ntrebare dac\ n-ai vrea s\ te hot\r\[ti odat\ s\ `nlocuie[ti dou\, [i dup\ ce m-oi odihni pu]in vin [i eu.
fundele de la corsaj [i de la m`neci, care-s cam prea deschise, O `mbr\]i[\ pe fiic\-sa, ca de `mp\care, r\spunse cu un
cu altele, de culoare mai `nchis\, de exemplu lila. Asta se semn din cap la reveren]a cameristei [i r\mase singur\. Pe
poate foarte repede... m\su]a de la oglind\ erau cerneal\ [i pene de scris. Se a[ez\,
– Ah! Las\-m\ Lottchen, spuse doamna consilier, cu oa- lu\ o foaie de h`rtie, muie pana `n cerneal\ [i, tremur`nd
recare nervozitate. Draga mea, nu [tii ce `nseamn\ gluma. u[or din cap, a[ternu repede cuvintele pe care [i le preg\tise
Nu `n]eleg de ce `mi refuzi cu tot dinadinsul o mic\ [otie mai de mult:
24 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 25
Venerate prietene! Sosind pentru c`teva zile `mpreun\
cu fiica mea, Charlotte, `n ora[ul dumneavoastr\ ca s\ o
v\d pe sora mea, a[ dori s\ v-o prezint pe copila mea [i to-
todat\ m-a[ bucura mult s\ rev\d un chip care, `n vreme
ce noi am`ndoi, fiecare `n felul lui, am `nfruntat via]a, a
ajuns at`t de `nsemnat `n lumea `ntreag\.
Lotte la Weimar 27
demna `nf\]i[are pe care ne-o d\ v`rsta. Po]i s\ fii o femeie urm\, din cauza nebuniei unuia dintre p\rta[i, a degenerat `n
b\tr`n\, s\ spui tu singur\, r`z`nd ironic, c\ e[ti b\tr`n\ [i s\ chin [i r\t\cire [i s-a preschimbat `ntr-o mare ispit\, biruit\
c\l\tore[ti cu o fiic\ de dou\zeci [i nou\ de ani, care mai e `n chip cinstit de c\tre o inim\ viteaz\, pentru ca `ntr-o bun\
[i al nou\lea copil n\scut de tine, [i totu[i s\ te pomene[ti zi – ce spaim\ [i ce m`ndrie totodat\! – s-o afle toat\ lumea,
deodat\ c\-]i bate inima ca unei [col\ri]e gata s\ fac\ o ne- s\ se `nal]e `n suprareal, s\ capete o via]\ superioar\, s\ fr\-
bunie. Charlotte se g`ndea c\ existau oameni c\rora lucrul m`nte [i s\ ame]easc\ oamenii, ca odinioar\ inima unei fete,
acesta li s-ar fi p\rut minunat. [i chiar s\ arunce o lume `ntreag\ `ntr-un extaz c\ruia de
Printre ei era clar c\ nu se putea num\ra Lottchen cea t`- multe ori i s-a adus `nvinuirea c\ e primejdios.
n\r\. ~n ciuda s\rutului de `mp\care, mama tot mai era sup\- „Copiii, `[i zise Charlotte, s`nt aspri [i intoleran]i fa]\
rat\ pe ea din cauza criticii „f\r\ umor“ la adresa rochiei cu de via]a mamei, [i asta dintr-o pietate egoist prohibitiv\, `n
funde, care critic\ privea de fapt toat\ aceast\ c\l\torie at`t stare s\ fac\ din iubire lips\ de iubire, [i care nu devine mai
de firesc [i de demn motivabil\, socotit\ `ns\ de Lottchen l\udabil\ prin faptul c\ `n ea se amestec\ [i invidie feme-
drept „extravagant\“. E nepl\cut s\ c\l\tore[ti cu un om iasc\ st`rnit\ de o aventur\ sentimental\ a mamei – invidie
prea p\trunz\tor, vr`nd s\-l faci a crede c\ de dragul lui c\- care se traveste[te `ntr-o ironic\ aversiune fa]\ de urm\rile
l\tore[ti, [i care, dimpotriv\, vede c\ l-ai luat cu tine numai glorioase [i vaste ale aventurii.“ Nu, severa Lottchen nu
ca s\-]i slujeasc\ drept pretext. O privire p\trunz\toare ca tr\ise niciodat\ ceva at`t de `nfior\tor de frumos, ceva at`t
asta e nepl\cut\ [i sup\r\toare, ba chiar este o privire chio- de ucig\tor de dulce [i de vinovat totodat\ cum tr\ise mama
r`[\ care, dintre motivele `nc`lcite ale unei ac]iuni, le vede sa `n seara aceea, atunci c`nd so]ul era plecat de-acas\, [i ce-
numai pe cele cu ging\[ie ascunse. {i numai pe ele le consi- l\lalt venise, de[i p`n\ la Cr\ciun n-ar fi trebuit s\ vin\, [i
der\ adev\rate, iar de cele f\]i[e [i exprimabile, oric`t ar fi de c`nd ea trimisese zadarnic dup\ ni[te prietene, fiind nevoit\
onorabile, `[i bate joc, zic`nd c\ s`nt pretexte. Charlotte sim- totu[i s\ r\m`n\ singur\ cu d`nsul, iar el `i citise Ossian [i la
]ea cu m`hnire c`t de jignitoare e o astfel de psihologie, [i durerea eroilor fusese cople[it de propria durere cumplit\;
chiar orice psihologie, [i numai la asta se g`ndise atunci c`nd atunci c`nd dezn\d\jduitul, at`t de drag, `i c\zuse la pi-
o dojenise pe fiic\-sa din cauza lipsei ei de afabilitate. cioare, `i luase m`inile, acoperindu-[i cu ele ochii [i ap\-
„Dar oare oamenii ace[tia p\trunz\tori, se `ntreba ea, nu s`ndu-[i cu ele s\rmana lui frunte, a[a `nc`t Lotte, cuprins\
au nimic de care s\ se team\?“ Ce-ar fi dac\ li s-ar pl\ti [i lor de-o ad`nc\ comp\timire, `i str`nsese [i ea m`inile, [i obrajii
cu aceea[i moned\ [i s-ar scoate la iveal\ pricinile care-i fac s\ lor se atinseser\ f\r\ voie, [i lumea se mistuise parc\ `n s\ru-
iscodeasc\ [i care nu-[i au r\d\cina numai `n dragostea de turile s\lbatice cu care gura lui `i fripsese pe nea[teptate bu-
adev\r? R\ceala dispre]uitoare a tinerei Lotte ar putea [i ea s\ zele care `ncercau zadarnic, b`iguind [i tremur`nd, s\ se
fie mali]ios cercetat\, [i rezultatul n-ar fi tocmai m\gulitor. `mpotriveasc\...
De `nt`mpl\ri ca acelea pe care ea, mama, le-a tr\it, copila {i deodat\, se g`ndi c\ nici ea nu tr\ise toate aceste lu-
aceasta vrednic\ de stim\ n-a avut parte [i, cu firea sa, nu va cruri. Ele se `nt`mplaser\ `n linii mari; sub batista cu care `[i
avea parte niciodat\: o `nt`mplare cum a fost de pild\ aceea acoperise fa]a, b\tr`na doamn\ `ncepu s\ le compare cu reali-
`n trei, `nceput\ at`t de frumos [i at`t de pa[nic [i care pe tatea cea m\runt\, care nu fusese at`t de furtunoas\. T`n\rul
28 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 29
acela zv\p\iat `i furase numai o s\rutare – sau, dac\ expresia fa]a aceea cu nasul mare [i tremur\tor, cu umbra sub]ire a
asta nu se potrivea cu starea lor sufleteasc\ de-atunci, o s\- must\cioarei deasupra gurii ginga[e ca de femeie [i cu ni[te
rutase din toat\ inima, vijelios [i totodat\ melancolic, c`nd ochi c\prui, tri[ti [i rug\tori, care p\reau prea mici fa]\ de
culegeau zmeur\, `n lumina soarelui –, o s\rutare `n prip\ [i m\rimea nasului, dar erau `mpodobi]i cu ni[te spr`ncene
p\tima[\, cu aprindere [i duioas\ dorin]\; [i Lotte `l l\sase. negre, ca de m\tase, surprinz\tor de frumoase.
{i dup\ aceea ea se purtase `n via]a de toate zilele tot at`t de A[a se `nf\]i[ase el a treia zi dup\ ce o s\rutase, atunci
bine ca pe t\r`mul `nalt al Frumosului, [i tocmai de-aceea c`nd Lotte, potrivit cu hot\r`rea luat\, `i spusese scurt [i as-
ap\rea acolo pentru vecie cu o at`t de dureroas\ noble]e, pru, ca s\ [tie bine ce are de f\cut, s\ nu se a[tepte din partea
fiindc\ `n via]\ [tiuse s\ se poarte a[a cum cerea chiar cea ei la altceva dec`t la prietenie. Nu b\nuise Goethe oare ni-
mai cucernic\ dintre fiice. Pentru c\, `ntr-adev\r, fusese o mic? La hot\r`rea asta r\spicat rostit\, obrajii i se sub]iaser\
s\rutare repezit\ [i f\r\ rost, ne`ng\duit\, `n care nu te pu- deodat\ [i se f\cuse at`t de alb la fa]\, `nc`t ochii [i spr`nce-
teai `ncrede, venit\ parc\ din alt\ lume, o s\rutare de prin] nele ie[iser\ [i mai tare `n relief, `n contrast cu aceast\ pa-
[i vagabond, fa]\ de care ea era [i prea bun\, [i prea rea; [i loare. Sub batista care-i acoperea fa]a, Lotte `[i st\p`ni un
dac\ bietului prin] din lumea vagabonzilor `i d\duser\ dup\ z`mbet emo]ionat c`nd `[i aduse aminte de figura lui
aceea lacrimile, la fel ca ei, Lotte totu[i `i spusese cu o ne- nemapomenit de `ntristat\ [i de dezam\git\, figur\ pe care
mul]umire sincer\ [i curat\: „S\-]i fie ru[ine. Dac\ se mai dup\ aceea ea i-o descrisese lui Kestner, ceea ce contribuise
`nt`mpl\ `nc\ o dat\, s\ [tii c\ nu ne mai vedem! {i s\ [tii c\ la hot\r`rea ca la dubla aniversare, a lui Goethe [i a lui
asta nu r\m`ne numai `ntre noi. Chiar azi am s\-i spun lui Kestner, la celebrul acum 28 august, ea s\ `i trimit\ acestui
Kestner“. {i cu toate c\ el o rugase s\ nu-i spun\, Lotte vor- prieten drag [i z\p\cit, o dat\ cu Homer `ntr-o edi]ie de bu-
bise cu logodnicul ei, pentru c\ el trebuia numaidec`t s\ afle zunar, [i o fund\, o fund\ de la rochie, ca s\ aib\ [i el ceva...
nu at`t faptul c\ Goethe o s\rutase, ci faptul c\ ea `l l\sase Charlotte se `nro[i sub batista ei, [i b\t\ile inimii de
s-o s\rute. Albert se ar\tase foarte sup\rat de acest lucru, [i [col\ri]\ de [aizeci [i trei de ani se `nte]ir\ [i se f\cur\ mai
`n cursul convorbirii dintre ei, pe temeiul unei `n]elegeri `n- dese. Lotte cea t`n\r\ `nc\ nu [tia c\ mama ei mersese cu in-
]elepte [i nezdruncinate, ajunseser\ la concluzia c\ e cu- geniozitatea p`n\ `ntr-at`ta `nc`t la corsajul rochiei pe care
minte s\-l `nfr`neze pu]in pe prietenul lor [i s\-l fac\ s\-[i [i-o preg\tise, o imita]ie a rochiei de pe vremuri, l\sase la o
dea seama c`t mai bine de adev\rata situa]ie. parte funda. Lipsea, locul unde fusese era gol, fiindc\ funda
Cu ochii `nchi[i, Lotte `[i amintea [i ast\zi, dup\ at`]ia se afla acum la Goethe, la prietenul r\mas cu buzele um-
ani, cu o surprinz\toare claritate, figura lui Goethe la pri- flate, c\ruia, `n `n]elegere cu logodnicul ei, Lotte i-o trimi-
mirea foarte rece f\cut\ de cei doi logodnici a doua zi dup\ sese drept consolare [i care acoperise `n extaz, cu mii de
s\rutare, apoi `n cea urm\toare c`nd, seara pe la zece, `n s\rut\ri, darul h\r\zit cu at`ta bun\voin]\... Lotte, `ngriji-
timp ce [edeau `n fa]a casei, prietenul lor venise cu flori, toarea fratelui ei Carl, n-avea dec`t s\ lase `n jos col]urile
care fuseser\ acceptate cu at`ta nep\sare `nc`t el le aruncase gurii c`nd va afla acest am\nunt n\scocit de maic\-sa! Fu-
[i rostise tot felul de vorbe ciudate, `ntrebuin]`nd figuri de stil. sese n\scocit `n amintirea tat\lui familiei, a omului bun [i
Sub p\rul pudrat [i r\sucit rulou la urechi, fa]a i se lungise, cinstit, care odinioar\ nu numai c\ `ncuviin]ase darul, ci
30 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 31
chiar el o `ndemnase s\-l fac\ [i, cu toate c\ suferise destul mai tari dec`t ispita, ci [i din pricina fricii ad`nci pe care o
de pe urma [turlubaticului prin], pl`nsese `mpreun\ cu sim]ea fa]\ de misterul ascuns `n firea celuilalt – frica de
Lotte atunci c`nd plecase acela care era c`t pe-aci s\-i r\- ceva nenatural [i `ndoielnic `n firea lui, ceva despre care ea
peasc\ tot ce-avea mai scump. n-ar fi putut [i n-ar fi `ndr\znit s\ spun\ ce este [i pentru
„A plecat“, `[i spuseser\ unul altuia c`nd citiser\ bile]elul care abia mai t`rziu g\sise o expresie de jalnic\ auto`nvi-
scris `n timpul nop]ii [i `n diminea]a plec\rii: „V\ las ferici]i, nuire: „Neomul f\r\ ]el [i f\r\ odihn\...“ {i totu[i, ce ciudat
dar nu plec din inimile voastre. Adio, de o mie de ori adio!“ lucru c\ un neom putea s\ fie un b\iat at`t de pl\cut [i de
„A plecat“, spuneau ei – c`nd unul, c`nd cel\lalt – [i to]i co- cumsecade, `nc`t copiii `i sim]eau lipsa [i spuneau cu m`h-
piii umblau de colo p`n\ colo prin cas\, de parc\ ar fi c\utat nire: „A plecat“.
pe cineva, repet`nd `ntrista]i: „A plecat!“ Lui Lotte `i d\du- O sumedenie de imagini ale acelor zile de var\ `i venir\
ser\ lacrimile c`nd citise bile]elul; putuse s\ pl`ng\ f\r\ s\ se `n minte, se ivir\ elocvente [i luminoase [i disp\rur\ iar –
ascund\ de logodnicul ei cel at`t de bun, c\ci [i lui i se umezi- scene `n trei, c`nd Kestner, nefiind ocupat la slujba lui, pu-
ser\ ochii, [i toat\ ziua aceea vorbise numai de prietenul ple- tuse s\ stea cu ei: plimb\ri p`n\ `n v`rful dealului, de unde
cat: c\ e un om cu totul remarcabil, cam bizar, e drept, priviser\ r`ul [erpuind printre p\[uni, satele din vale, cas-
c`teodat\, uneori nu prea pl\cut, dar plin de geniu [i cu o fire telul [i turnul de paz\, ruinele m\n\stirii [i ale cet\]ii. Pri-
at`t de deosebit\ [i de ciudat\, un om `n stare s\ te mi[te etenul, v\dit `nc`ntat c\ poate gusta din plin frumuse]ea
ad`nc, insufl`ndu-]i mil\, `ngrijorare [i o admira]ie puternic\. priveli[tii `mpreun\ cu ni[te oameni pl\cu]i, vorbea despre
A[a vorbea bunul Kestner. {i ce recunosc\toare i-a fost, lucruri `nalte, [i pe urm\, deodat\, se apuca s\ istoriseasc\
[i ce legat\ s-a sim]it de el, mai tare dec`t oric`nd, fiindc\ tot felul de snoave, care-i f\ceau pe cei doi logodnici s\ se
vorbea astfel [i socotea c\ e foarte firesc ca ea s\ pl`ng\ dup\ pr\p\deasc\ de r`s. ~[i aminti apoi de ceasurile de lectur\
cel plecat! St`nd a[a cu ochii `nchi[i, `n inima ei nelini[tit\ acas\ sau pe iarb\, c`nd le citise din Homer cel at`t de pre-
se trezi din nou, cu toat\ puterea, aceea[i recuno[tin]\. ]uit sau din C`ntecele lui Fingal [i c`nd, deodat\, cu un entu-
F\cu o mi[care ca [i cum s-ar fi lipit cu `ncredere de pieptul ziasm parc\ m`nios, cu lacrimi `n ochi, zv`rlea cartea [i
lui Kestner, [i buzele ei repetar\ cuvintele rostite atunci: izbea cu pumnul `n aer [i, v\z`nd mirarea lor, izbucnea
„Era pe placul ei, murmura ea, c\ acel al treilea venit din `ntr-un r`s s\n\tos... {i scene `n doi, `ntre ea [i el, c`nd o aju-
alt\ parte a plecat fiindc\ ea n-ar fi putut s\ r\spund\ senti- tase la treburile gospod\riei, `n gr\dina de zarzavat, c`nd
mentelor lui“. {i Albert ascultase cu pl\cere vorbele acelea, cur\]ase cu ea fasole sau culesese fructe `n gr\dina a[ez\m`n-
el care sim]ise at`t de puternic superioritatea [i fireasca tului Ordinului Teutonic – un b\iat foarte de treab\ [i un
str\lucire a celui plecat, `nc`t nu-[i mai d\duse seama de fe- prieten agreabil, pe care ea, cu o privire sau o vorb\ de `n-
ricirea lor `n]elept a[ezat\ [i `i scrisese c\-i las\ libertatea s\ fr`nare, `l punea repede la locul lui dac\ se l\sa cumva dus
aleag\ `ntre d`nsul [i prietenul str\lucit. {i ea alesese – dac\ de g`nduri triste. Vedea [i auzea tot, pe ea, pe el, gesturi [i
mai trebuia s\ aleag\! ~l alesese pe Kestner, care era din lu- mi[c\ri ale fe]ei, chem\ri, `ndemnuri, povestiri, glume,
mea ei, h\r\zit [i potrivit pentru d`nsa, pe Hans Christian al „Lotte“ [i „Drag\ Lotte!“ [i „Las\ mofturile [i urc\-te mai
ei, [i asta nu numai pentru c\ dragostea [i fidelitatea fuseser\ bine `n copac [i arunc\-mi poamele `n paner!“ Interesant
32 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 33
`ns\ era c\ toate aceste imagini [i amintiri nu aveau, nu-[i aici o persoan\, Miss Cuzzle de la num\rul 19, o doamn\
c\p\taser\ imediat extraordinara lor claritate, str\lucire [i din Anglia, care locuie[te la noi.
bel[ugul lor de detalii [i c\ la `nceput memoria nu se preo- – Da, [i?
cupase prea mult s\ le p\streze `n am\nunt, ci abia mai t`r- – N-a[ fi `ndr\znit s\ v\ deranjez, spuse Mager de dup\
ziu trebuise s\ le smulg\ din ad`ncul ei, fr`ntur\ cu fr`ntur\, u[\, dar Miss Cuzzle a aflat de prezen]a `n ora[, aici la noi,
vorb\ cu vorb\. Ele fuseser\ c\utate, reconstituite [i scoase a doamnei consilier [i v\ roag\ s\-i da]i voie s\ v\ fac\ o vi-
iar, cu exactitate, la iveal\, vernisate frumos [i a[ezate parc\ zit\ foarte scurt\.
`ntre policandre, din pricina importan]ei pe care, `n chip cu – Spune-i domni[oarei, zise Charlotte cr\p`nd pu]in
totul neb\nuit [i nea[teptat, o c\p\taser\ dup\ aceea. u[a, c\ `mi pare foarte r\u, dar nu s`nt `mbr\cat\, iar de `n-
~n b\t\ile mai repezi ale inimii pricinuite de aceast\ c\l\to- dat\ ce voi fi gata va trebui s\ plec.
rie `n ]ara tinere]ii [i care erau un fenomen firesc al ei, imagi- ~n oarecare contradic]ie cu aceste cuvinte, `[i puse o pe-
nile se amestecar\, devenir\ divaga]ii de vis [i se topir\ `ntr-un lerin\ pentru coafat, foarte hot\r`t\ s\ evite vizita intempes-
somn care o ]inu vreo dou\ ceasuri pe sexagenara obosit\ tiv\ [i totu[i cu dorin]a de-a nu se sim]i pe de-a-ntregul
dup\ plecarea cu noaptea-n cap [i zdruncinul c\l\toriei. lipsit\ de bun\voin]\, chiar refuz`nd.
– Nu-i nevoie s\ `i mai repet aceste cuvinte lui Miss Cuzzle,
~n timp ce Charlotte dormea, uit`nd cu totul de starea
spuse Mager din coridor. E aici l`ng\ mine [i a auzit. Dom-
ei, de camera str\in\ de hotel, unde se afla acum, aceast\
ni[oara zice c\ ar ]ine foarte, foarte mult s-o vad\ pe
sta]ie de po[talion `n drumul spre ]ara tinere]ii, la Cate-
doamna consilier, fie [i numai o clip\.
drala Sf. Iacob b\tu zece [i dup\ aceea unsprezece, dar ea
– Dar n-o cunosc pe aceast\ doamn\, r\spunse Charlotte
tot mai dormea. Se de[tept\ din somn singur\, f\r\ s-o tre-
cu o u[oar\ indignare.
zeasc\ nimeni, dar sub tainica influen]\ a unei apropiate – Da, tocmai asta e, doamn\ consilier. Miss Cuzzle so-
tulbur\ri exterioare pe care o `nt`mpina cu bun\voin]\ `n coate c\ e de cea mai mare importan]\ s\ fac\ imediat cu-
suflet, de[i n-ar fi fost at`t de `ncordat\ [i plin\ de sensibili- no[tin]\ cu dumneavoastr\, chiar `ntr-o form\ c`t mai
tate dac\ n-ar fi existat [i presim]irea vesel\ [i totodat\ ap\- fugitiv\, dac\ trebuie. She wants to have just o look at you, if
s\toare c\ trezirea nu se va datora surorii ei, care o a[tepta, you please, rosti el cu gura iscusit str`mbat\, substituindu-se
ci unor exigen]e mai tulbur\toare. oarecum lingvistic persoanei care f\cea cererea, ceea ce
Se ridic\ `n capul oaselor, se uit\ la ceas, se sperie v\z`nd pentru aceasta fu un semn c\ poate s\ ia din m`inile mijlo-
c`t era de t`rziu [i se g`ndi c\ trebuie s\ plece la neamurile ei citorului ac]iunea [i s-o duc\ singur\ mai departe.
c`t mai repede. Abia `ncepuse s\-[i refac\ toaleta, c\ se au- Fiindc\ deodat\ se auzi de afar\ vocea ei pi]ig\iat\ de
zir\ b\t\i `n u[\. copil, rostind repede [i amestecat, turuind `ntruna c`te un
– Ce este? `ntreb\ ea cu oarecare iritare `n glas, f\c`nd r\sun\tor most interesting [i highest importance, `ntr-un [u-
c`]iva pa[i. Nu se poate intra. voi nesf`r[it, ce nu p\rea c\ are de g`nd s\ `nceteze, a[a `nc`t
– Eu s`nt, doamn\ consilier, se auzi de afar\. Eu, Mager. Charlotte nu mai avu `ncotro [i se convinse cu `ncetul c\
V\ rog s\ m\ ierta]i, doamn\ consilier, c\ v\ deranjez, este va putea s\ reziste mai bine dac\ se va `ndupleca `n fa]a
34 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 35
st\ruin]ei `nd`rjite a persoanei de la u[\ [i `i va da drumul umeri avea un voal. Charlotte nu-i d\du mai mult de dou\-
`n\untru. Nu avea defel inten]ia s-o ajute pe aceast\ persoan\ zeci [i cinci de ani.
inoportun\ s\-i r\pesc\ timpul, ar\t`ndu-se binevoitoare. To- – Scumpa mea, zise burgheza doamn\, cam st`njenit\ de
tu[i, era prea german\ ca s\ nu-[i afirme capitularea cu un excentricitatea acestei apari]ii, dar gata totu[i s\ arate tole-
„Well, come in, please“, spus jum\tate `n glum\, [i nu se ran]a omului de lume, scumpa mea, pre]uiesc interesul pe
putu st\p`ni s\ nu r`d\ de Mager c`nd acesta deschise larg care vi-l inspir\ modesta mea persoan\. Da]i-mi voie s\
u[a, rostind un „Thank you so very much“ [i, dup\ obiceiul adaug c\ `mi place fermitatea dumneavoastr\. Vede]i `ns\
lui, cu o plec\ciune c\tre interiorul camerei, f\cu loc engle- singur\ c`t de pu]in s`nt preg\tit\ acum s\ primesc vizite,
zoaicei s\ intre. dar\mite s\ mai [i pozez pentru un portret! S`nt tocmai pe
– Oh, dear, oh dear! spuse aceasta, o persoan\ m\run]ic\, punctul de-a pleca, m\ a[teapt\ ni[te rude la care ]in foarte
plinu]\ [i original\ ca `nf\]i[are. You’ve kept me waiting, mult. M\ bucur c\ am f\cut cuno[tin]\ cu dumneavoastr\ –
m-a]i l\sat s\ a[tept, but that is as it should be. Mi s-a mai `n- chiar a[a `n fug\, cum a]i vrut chiar dumneavoastr\ [i cum
t`mplat [i alt\ dat\ s\ am nevoie de mult\ r\bdare p`n\ trebuie [i eu s\ insist, cu toat\ p\rerea de r\u. Acum ne-am
s\-mi ating scopul, I am Rose Cuzzle. So glad to see you. v\zut la fa]\ – mai mult dec`t at`ta ar fi contrar `n]elegerii
f\cute, a[a c\ s\-mi da]i voie s\ adaug la cuv`ntul de bun
Chiar acum a auzit de la camerist\, spuse ea, c\ Mrs.
sosit pe acela de bun r\mas.
Kestner se afl\ de azi-diminea]\ `n ora[, aici la hotel, doar la
Nu era sigur c\ Miss Rose pricepuse vorbele pe care le
c`teva camere dep\rtare de d`nsa, [i imediat a venit s-o
rostise Charlotte; nu avu deloc aerul c\ ]ine socoteal\ de
vad\, f\r\ prea mult\ ceremonie. {tie foarte bine (I realise)
ele. Spun`ndu-i mereu dear doamnei consilier, `ncepu s\-i
ce rol important joac\ Mrs. Kestner `n German literature
explice f\r\ a [ov\i, cu buzele ei caraghios de umflate [i `n
and philosophy. S`nte]i o femeie celebr\, a celebrity, and that limbaju-i greoi, sensul [i necesitatea vizitei [i s-o fac\ s\ `n-
is my hobby, you know, the reason I travel. N-ar vrea oare ]eleag\ existen]a-i `ntreprinz\toare, pus\ `n slujba unei v`-
„dear Mrs. Kestner“ s\ fie at`t de amabil\ [i s\-i permit\ a-i n\tore[ti pasiuni de colec]ionar.
desena repede `n albumul ei de schi]e chipul fermec\tor? Era de fapt irlandez\. C\l\torea [i desena, [i nu era u[or
Albumul `l ]inea la subsoar\: de format mare, cu tartaje de l\murit care era aici scopul [i care – mijlocul. Talentul ei
de p`nz\. Capul domni[oarei Cuzzle era `nc\rcat de bucle nu era desigur destul de mare ca s\ se poat\ lipsi de sprijinul
ro[ii; [i fa]a `i era foarte ro[ie, cu nasul c`rn [i pistruiat, cu pe care i-l d\dea importan]a senza]ional\ a subiectelor; iar
buzele groase, dar pl\cut r\sfr`nte, printre care se vedeau vioiciunea [i `nclina]ia ei practic\ erau prea mari ca s\ se
str\lucind din]ii albi [i s\n\to[i, iar ochii ei erau alba[tri-ver- poat\ mul]umi cu cultivarea `n lini[te a artei. De aceea o ve-
zui, pu]intel sa[ii, dar tot pl\cu]i. Purta o rochie din stof\ deai mereu alerg`nd dup\ stelele istoriei contemporane [i
sub]ire [i `nflorat\ [i ]inea pe bra] un bogat prisos de fal- dup\ localit\]i istorice[te renumite, a c\ror `nf\]i[are o con-
duri, pe care-l d\dea la o parte cu piciorul, iar de corsajul semna `n albumele ei, `nso]ind-o, dac\ se putea, cu isc\li-
`nalt, dup\ moda antic\, pieptul ei foarte decoltat, pistruiat tura autentic\ a modelului, luat\ adesea `n condi]ii foarte
la fel ca nasul, p\rea gata s\ se rostogoleasc\ sprin]ar. Pe incomode. Charlotte asculta [i vedea cu mirare pe unde
36 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 37
fusese t`n\ra aceasta. Desenase `n c\rbune podul de la care o uluiau pe doamna consilier. Acum venise la Weimar,
Arcole, Acropola din Atena [i casa `n care s-a n\scut Kant, ademenit\ de renumele acestui ora[, of this nice little place,
la Känigsberg. ~ntr-o barc\ [ubred\ pe care o `nchiriase cu ca fiind punctul central al culturii spirituale germane, vestit
cincizeci de lire, `l desenase `n rada de la Plymouth pe Na- `n lumea `ntreag\, [i pentru ea t\r`m prielnic urm\ririi unor
poleon, „`mbarcat pe Bellerophon“, `n clipa c`nd acesta se celebrit\]i vrednice de a fi v`nate. ~i p\rea r\u c\ a sosit aici
urcase pe punte dup\ mas\ [i, st`nd l`ng\ balustrad\, luase o at`t de t`rziu. Old Wieland [i Herder, pe care `l numea a
priz\ de tabac. Nu era un desen bun, recuno[tea irlandeza: great preacher, precum [i the man who wrote the Räuber mu-
o mul]ime de b\rci care se `nghesuiau, o sumedenie de b\r- riser\, nu-i mai putuse prinde. Oricum, dup\ informa]iile
ba]i, de femei [i de copii care strigau ura! ~mprejurul ei, ei, mai tr\iau pe-aici scriitori care meritau s\ fie v`na]i, de
leg\narea valurilor, precum [i timpul scurt al [ederii `mp\- pild\ domnii Falk [i Schütze. Pe v\duva lui Schiller o avea
ratului pe punte, toate acestea d\unaser\ foarte mult lu- `n map\, tot a[a [i pe mama lui Schopenhauer [i pe dou\ sau
crului, a[a c\ eroul, cu bicorn, cu vesta bombat\ pe burt\ [i trei actri]e cu renume de la teatrul Cur]ii, domni[oarele
cu pulpanele r\[chirate ale hainei, ap\rea ca `ntr-o oglind\ Engels [i Lortzing. P`n\ la doamna von Heigendorf, adic\
care deformeaz\, turtit de sus `n jos [i ridicul de `ntins `n l\- Jagemann, `nc\ nu ajunsese; urm\rea `ns\ acest scop cu un
]ime. Totu[i, datorit\ unui ofi]er de pe corabia fatal\, un cu- zel cu at`t mai mare cu c`t tr\gea n\dejde s\ p\trund\ la
noscut al ei, izbutise s\ capete isc\litura lui Napoleon, sau `n Curte cu ajutorul frumoasei favorite – [i spera asta cu at`t
orice caz o m`zg\litur\ gr\bit\, care putea s\ treac\ drept is- mai mult cu c`t prinsese un fir de leg\tur\ cu prin]esa mo[-
c\litur\. Nici ducele de Wellington nu-i refuzase autograful. tenitoare. C`t `l prive[te pe Goethe, al c\rui nume, ca de
Congresul de la Viena prilejuise o parad\ str\lucit\. altminteri toate celelalte nume, `l pronun]a at`t de groaznic
Marea repeziciune cu care lucra Miss Rose `i `ng\duia `nc`t Charlotte mult\ vreme nu `n]elese despre cine vorbea,
chiar [i omului celui mai ocupat s\-i fac\ pe plac. Prin]ul Miss Cuzzle `i luase urma, dar `nc\ nu putuse da de el. Ves-
Metternich, domnul de Talleyrand, Lord Castlereagh, tea c\ modelul bine cunoscut al eroinei celebrului roman
domnul von Hardenberg [i mul]i al]i parlamentari euro- de tinere]e al lui Goethe se afl\ `nc\ de diminea]\ `n ora[, `n
peni f\cuser\ acest lucru. }arul Alexandru probabil c\ au- acela[i hotel cu ea, `ntr-o camer\ a[ezat\ aproape perete-n
tentificase printr-o semn\tur\ portretul s\u cu favori]i [i perete cu a ei, o electrizase – nu numai din pricina obiectu-
`mpodobit cu un nas foarte caraghios pentru c\ artista se lui `nsu[i, ci pentru c\, f\c`nd aceast\ cuno[tin]\, a[a cum
pricepuse s\ dea smocurilor de p\r care `i `mprejmuiau che- m\rturisi foarte deschis, avea de g`nd s\ prind\ doi [i chiar
lia aspectul unei cununi de lauri. Portretul doamnei Rahel trei iepuri deodat\: Lotte a lui Werther are s\-i netezeasc\
von Varnhagen, cel al profesorului Schelling [i cel al prin- f\r\ `ndoial\ drumul c\tre autorul lui Faust; iar acesta va
]ului Blücher von Wahlstatt dovedeau c\ Miss Cuzzle nu-[i trebui s\ spun\ doar un cuv`nt [i i se va deschide u[a doam-
pierduse timpul degeaba la Berlin. nei Charlotte von Stein, despre ale c\rei tr\s\turi comune
Nic\ieri, de altminteri, nu [i-l pierduse. Copertele de cu figura Ifigeniei se aflau c`teva indica]ii `n carnetul ei de
p`nz\ ale mapei sale mai cuprindeau multe alte trofee, pe note, la capitolul „German literature and philosophy“, infor-
care i le ar\t\ lui Charlotte, `nso]indu-le de comentarii vii, ma]ie pe care i-o `mp\rt\[i cu o mare candoare surorii
38 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 39
omonime a doamnei von Stein, din domeniul modelelor, departe. Faptul era lini[titor [i f\cea atr\g\toare conversa]ia
aflat\ acum `n fa]a ei. cu ea. Dintre ele am`ndou\, ea vorbea, [i Charlotte o as-
A[a desf\[ur`ndu-se lucrurile, Charlotte, `n pelerina ei culta cu pl\cere. Ba chiar r`se din inim\ de o `nt`mplare pe
alb\, nu st\tu, dup\ cum crezuse, numai c`teva minute cu care i-o povesti Rose `n timp ce lucra, [i anume cum izbu-
aceast\ Rose Cuzzle, ci trei sferturi de ceas. Atras\ de far- tise ea `n mun]ii Abruzzi s\ includ\ `n galeria ei pe un c\pi-
mecul naiv [i de vesela energie dovedite de fiin]a aceasta tan de bandi]i numit Boccarossa, un [ef de band\ foarte
m\run]ic\ [i impresionat\ de toate m\rimile pe care Miss temut din cauza vitejiei [i a cruzimii lui; acesta, foarte `n-
Cuzzle izbutise s\ le prind\ [i a c\ror urm\ [tiuse s-o desco- c`ntat de aten]ia pe care i-o acordase [i bucur`ndu-se ca un
pere, st\tea la `ndoial\ dac\ nu cumva trebuie s\ ia `n con- copil de semea]a `nf\]i[are a portretului s\u, le poruncise
sidera]ie doza de nerozie din acest sport cu arta, a[a cum oamenilor lui s\ trag\ la plecarea irlandezei o salv\ din flin-
era `nclinat\ s-o fac\, dar se sim]ea `nt\rit\ `n inten]ia ei de tele cu ]evi ca ni[te p`lnii [i `i d\duse o gard\ s-o `nso]easc\
a trece cu vederea acest lucru datorit\ faptului m\gulitor c\ p`n\ va ie[i de pe teritoriul unde-[i exercita nelegiuirile.
era [i ea a[ezat\ printre oamenii mari, al c\ror suflu se des- Doamna consilier f\cu foarte mult haz de cavalerismul
prindea parc\ din catastiful de v`n\toare al domni[oarei furtunos [i – dup\ p\rerea ei – cam plin de vanitate al aces-
Cuzzle, [i avea s\ fac\ parte din cortegiul de celebrit\]i cu- tui tovar\[ de album. ~nc\ r`z`nd [i prea distrat\ ca s\ se
prinse `n aceste file. Victim\, a[adar, a propriei afabilit\]i, mire de ivirea lui brusc\ `n mijlocul camerei, Charlotte
Charlotte [edea z`mbitoare `ntr-unul din fotoliile tapisate d\du cu ochii de Mager, chelnerul, care b\tuse la u[\, dar
din cauza r`sului [i a vorbei nu fusese auzit.
cu creton ale camerei de hotel [i asculta vorb\ria artistei c\-
– Beg your pardon, zise el. Ierta]i-m\ c\ v\ `ntrerup.
l\toare, care [edea `n cel\lalt fotoliu [i o desena.
Domnul doctor Riemer ar fi foarte fericit s\ `i prezinte
F\cea asta cu tr\s\turi zgomotoase de virtuoz, care nu
doamnei consilier aulic omagiile sale.
p\reau s\ fie `ntotdeauna izbutite, fiind executate la `nt`m-
plare, deoarece de multe ori le [tergea, de altfel f\r\ nervo-
zitate, cu o gum\ foarte mare. Faptul c\ ochii `i erau pu]in
sa[ii, nelu`nd parc\ parte la ce vorbea, `]i f\cea o impresie
pl\cut\, vesel\ [i s\n\toas\; asta era [i impresia pe care ]i-o
l\sa pieptul ei rotund [i buzele copil\resc pline, care-]i vor-
beau de ]\ri `ndep\rtate, de `nt`lniri cu oameni celebri, pe
c`nd `ntre buze din]ii str\luceau cu smal]ul lor alb. Situa]ia
era [i banal\, [i interesant\, [i asta o f\cea pe Charlotte s\
uite c\ timpul trece [i c\ e `n `nt`rziere. Dac\ Lottchen cea
t`n\r\ ar fi fost de fa]\ [i s-ar fi sup\rat din pricina acestei
vizite, n-ar fi putut s\ spun\ c\ pricina era grija fa]\ de li-
ni[tea sufleteasc\ a mamei. Din partea acestei anglo-saxone
nu te puteai teme de nici o indiscre]ie – nu mergea at`t de
40 T H O M A S M A N N
Charlotte se uit\ uluit\ la chelner, `nro[indu-se [i tre-
mur`nd tare din cap.
– A! da, spuse ea `nvins\. Oricum `ns\, nu pot s\-l v\d pe
domnul acesta, nu pot vedea pe nimeni [i chiar a[ vrea s\ [tiu,
Mager, cum `]i `nchipui dumneata c\ a[ putea s\ `l primesc
acum pe domnul Riemer? Destul c\ mi-ai v`r`t-o aici pe Miss
Cuzzle – mai vrei acum s\ `l primesc [i pe domnul Riemer, `n
halul `n care s`nt [i `n camera asta de hotel r\scolit\.
CAPITOLUL AL TREILEA – Dar nu-i nevoie s\-l primi]i aici, zise Mager. Avem un
parloar, un parlour-room, la primul etaj. Dac\ doamna con-
silier `mi permite, am s\ `l rog pe domnul doctor Riemer s\
Charlotte se ridic\ repede din fotoliu.
a[tepte acolo p`n\ c`nd doamna consilier `[i va face toaleta,
– Dumneata e[ti, Mager? `ntreb\ ea surprins\. Ce este?
[i pe urm\ v\ voi ruga s\-mi da]i voie s\ v\ conduc pentru
Domnul doctor Riemer? Care doctor Riemer? ~nc\ o vi-
c`teva minute...
zit\? Ce `nseamn\ asta? Nu mai primesc nici o vizit\! C`t e
– Sper, spuse Charlotte, c\ n-au s\ fie minute cum au
ceasul? S-a f\cut t`rziu de tot. Draga mea, spuse ea `ntorc`n-
du-se spre Miss Rose, trebuie s\ `ncheiem imediat convor- fost acelea pe care le-am petrecut cu aceast\ simpatic\
birea aceasta pl\cut\. S`nt nevoit\ s\ m\ `mbrac [i s\ plec. doamn\. Draga mea, se `ntoarse ea c\tre Miss Cuzzle, tot
S`nt a[teptat\. R\m`i cu bine! {i dumneata, Mager, spune-i n-a]i terminat, [i eu s`nt foarte gr\bit\. V\ mul]umesc
domnului aceluia c\ nu s`nt acuma `n stare s\-l primesc, foarte mult pentru pl\cutul intermezzo al `nt`lnirii noastre
spune-i c\ am plecat... [i, dac\ v\ mai lipse[te cumva vreun am\nunt necesar dese-
– Foarte bine, zise chelnerul `n timp ce Miss Cuzzle de- nului, va trebui s\-l completa]i neap\rat din memorie.
sena lini[tit\ mai departe, foarte bine, doamn\ consilier. Dar nu era nevoie de asta, pentru c\ Miss Rose declar\,
Dar a[ vrea s\ nu `ndeplinesc porunca dumneavoastr\ `na- descoperindu-[i `ntr-un z`mbet din]ii, c\ a ispr\vit.
inte de-a fi sigur c\ doamna consilier cunoa[te identitatea – I’m quite ready, spuse ea, `ntinz`nd bra]ele `n care ]i-
domnului pe care l-am anun]at... nea desenul [i examin`ndu-l cu ochii pe jum\tate `nchi[i.
– Ce identitate? strig\ Charlotte m`nioas\. Mai las\-m\ I think I did it well. Vre]i s\ vede]i?
cu identit\]ile dumitale! Spune acestui domn doctor... De v\zut, mai mult Mager voia s\ vad\, [i chiar `naint\
– Neap\rat! zise supus Mager. Dar socot c\ e datoria c`]iva pa[i ca s\ priveasc\.
mea s\ o l\muresc pe doamna consilier c\ e vorba despre – E un lucru foarte reu[it, `[i d\du el cu p\rerea, cu ae-
domnul doctor Riemer, Friedrich Wilhelm Riemer, se- rul unui cunosc\tor. {i un document a c\rui importan]\
cretarul Excelen]ei sale domnului consilier intim, care `l `n- va d\inui.
so]e[te pe Excelen]a sa `n c\l\torii... Nu e cu des\v`r[ire Charlotte, care umbla `ncoace [i `ncolo prin odaie [i se
exclus ca domnul doctor s\ fie purt\torul vreunui mesaj... preg\tea s\ se `mbrace, abia arunc\ o privire asupra desenului.
42 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 43
– Da, da, chiar foarte frumos, zise ea. Eu s`nt oare? c`te un bob`rnac plin de pasiune [i de-aceea vestea care s-a
O, da, este o oarecare asem\nare. A! s\ m\ isc\lesc? Poftim – r\sp`ndit `n tot ora[ul mi-a st`rnit dorin]a irezistibil\ de-a
dar repede. veni imediat s\ aduc omagiul meu [i s\ urez bun venit unei
{i cu creionul de c\rbune m`zg\li, f\r\ s\ se a[eze, un femei al c\rei nume este at`t de str`ns legat cu istoria spiritu-
autograf care, `n ceea ce prive[te repeziciunea, sem\na cu al al\ a ]\rii noastre, a[ putea s\ spun chiar cu dezvoltarea
lui Napoleon. La vorbele de r\mas-bun ale irlandezei f\cu noastr\ sufleteasc\.
un semn gr\bit din cap. Lui Mager `i d\du `ns\rcinarea de – Domnule Riemer, zise Charlotte `n timp ce, nu f\r\ o
a-l ruga pe domnul doctor Riemer s\ a[tepte c`teva minute ceremonioas\ promptitudine, r\spundea la plec\ciunea lui,
`n salonul hotelului. aten]ia pe care ne-o acord\ un om cu meritele dumneavoas-
C`nd fu gata cu `mbr\catul – c\ci `[i pusese haine de tr\ nu poate s\ nu ne bucure.
strad\, p\l\rie, mantil\ [i `[i luase punga cu umbrela –, Faptul c\ nu [tia tocmai bine care s`nt aceste merite `i
Charlotte ie[i din camer\ pe coridor, unde o a[tepta chelne- d\du oarecare nelini[te monden\. Se bucur\ auzind c\ este
rul. Acesta o conduse pe scar\ `n jos, iar la primul etaj o educator, dup\ cum se bucur\ s\ afle c\ e [i poet. ~n acela[i
pofti cu o plec\ciune [i d`ndu-se pu]in `napoi s\ intre `n sa- timp `ns\, informa]iile lui `i st`rneau oarecare mirare [i
lonul hotelului, unde, la apari]ia ei, vizitatorul se ridic\ chiar oarecare enervare, fiindc\ i se p\rea c\ fac s\ scad\ sin-
dintr-un fotoliu l`ng\ care `[i pusese p\l\ria `nalt\. gura `nsu[ire `ntr-adev\r remarcabil\ a acestui om, [i anume
Domnul Riemer era un b\rbat trecut de patruzeci de slujba lui acolo. Pricepu imediat c\ oaspetele ]inea foarte
ani, de statur\ mijlocie, cu p\rul `nc\ des [i negru, pres\rat mult s\ [tie c\ valoarea [i demnitatea lui nu constau numai
doar ici [i colo cu c`te un fir alb, frizat `n [uvi]e pe la t`mple, `n acea `nsu[ire – lucru care lui Charlotte i se p\rea o biza-
cu ochi mari `ndep\rta]i unul de altul [i pu]in bulbuca]i, cu rerie din partea sa. ~n orice caz, trebuia s\ `n]eleag\ c\
un nas drept [i c\rnos [i o gur\ molatic\, av`nd o u[oar\ ex- pentru ea importan]a lui `[i avea temeiul numai `n `ntreba-
presie de sup\rare, chiar de `mbufnare. Purta o hain\ lung\, rea dac\ el venea de-acolo ca aduc\tor al unei ve[ti sau nu.
neagr\, cu un guler `nalt, foarte ridicat la spate, iar `n fa]\ Era hot\r`t\ s\ scurteze de la `nceput convorbirea [i s-o `n-
deschis, l\s`nd s\ se vad\ vesta de pichet [i cravata. M`na-i drepte spre l\murirea acestei chestiuni – fiind mul]umit\ c\
alb\, av`nd la degetul ar\t\tor un inel cu pecete, se sprijinea `mbr\c\mintea ei nu l\sa nici o `ndoial\ `n privin]a inten]i-
de m\ciulia de filde[ a unui baston de promenad\, cu canaf ilor sale. ~[i urm\ astfel vorba:
de piele. – V\ mul]umesc pentru ceea ce dumneavoatr\ numi]i
– Sluga dumneavoastr\, doamn\ consilier aulic, zise el ner\bdare `n timp ce eu socot c\ este un impuls cavaleresc,
cu voce sonor\, `nclin`ndu-se. Trebuie s\-mi aduc singur pe care `l stimez. M\ mir `ns\ c\ o problem\ at`t de perso-
repro[ul unei lipse de r\bdare [i de considera]ie ce poate fi nal\ cum este venirea mea la Weimar v-a [i ajuns la cuno[-
cu greu iertat\, d`nd buzna a[a la dumneavoastr\. F\r\ `n- tin]\ [i m\ `ntreb de la cine a]i putut afla – poate c\ de la
doial\ c\ unui educator al tineretului nu-i [ade bine s\ arate sora mea, so]ia consilierului de Curte, ad\ug\ ea cu o oare-
lipsa st\p`nirii de sine. Totu[i, a trebuit s\ m\ obi[nuiesc cu care grab\, la care tocmai vreau s\ m\ duc [i care are s\-mi
faptul c\ din c`nd `n c`nd poetul din mine `i d\ educatorului ierte `nt`rzierea c`nd am s\-i spun ce vizit\ pre]ioas\ am
44 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 45
primit; [i, de altfel, am s\-i pot spune drept scuz\ c\ `nain- mul]ime care se `mbulzea sub privegherea a doi gardieni
tea acestei vizite am mai primit una, mai pu]in `nsemnat\, publici care se sileau s\ p\streze intrarea liber\, mul]ime
de[i destul de amuzant\: o desenatoare foarte iscusit\, care a format\ din meseria[i, v`nz\tori de pr\v\lie de ambele sexe,
]inut mor]i[ s\ fac\ `n mare grab\ portretul unei femei b\- femei cu copii `n bra]e, precum [i din cet\]eni mai de seam\
tr`ne, portret care, dup\ c`t am v\zut, nu seam\n\ dec`t [i sporind `ntruna datorit\ tineretului care se aduna `n
foarte vag cu mine. Dar nu vre]i s\ [edem? grab\ din toate p\r]ile.
– A[a, a[a! zise Riemer, cu m`na pe sp\tarul unui fo- – O, Doamne! spuse Charlotte care, uit`ndu-se afar\, `n-
toliu. Dup\ c`t se pare, doamn\ consilier aulic, a]i avut de-a cepu s\ tremure [i mai tare din cap; pentru cine e asta?
face cu o natur\ dintre acelea `n care dorin]a [i silin]a nu – Pentru cine altcineva dec`t pentru dumneavoastr\? re-
s`nt propor]ionate [i care vor s\ fac\ mult cu tr\s\turi pu- plic\ Riemer. Vestea c\ a]i sosit a mers ca v`ntul. Pot s\ v\
]ine. {i recit\ z`mbind: asigur, [i doamna consilier poate singur\ s\ vad\, c\ ora[ul
e ca un mu[uroi de furnici r\scolit. Fiecare sper\ s\ prind\
Ce pot s\ prind `n clipa asta
m\car o lucire din persoana dumneavoastr\. To]i oamenii
Nu este dec`t o schi]\.
ace[tia din fa]a por]ii a[teapt\ s\ ie[i]i.
– Dup\ cum v\d, n-am fost eu cel dint`i aici, [i dac\ Charlotte sim]i nevoia de-a se a[eza.
`ntr-o oarecare m\sur\ m\ simt mai pu]in vinovat `n ce pri- – Ah, Doamne! spuse ea. Asta mi-a f\cut-o numai Mager
ve[te ner\bdarea mea observ`nd c\ o `mp\rt\[esc cu al]ii, cu afurisitul lui entuziasm. A povestit la toat\ lumea despre
tocmai de aceea mi se pare mai urgent\ nevoia de-a folosi sosirea noastr\. A mai trebuit s\ vin\ [i m`zg\litoarea aceea
c`t mai bine momentul acesta favorabil. E drept c\ pentru ambulant\ s\ nu m\ lase s\ plec c`t mai era ie[irea liber\! {i,
noi oamenii valoarea unui bun cre[te `n raport cu dificul- m\ rog, oare oamenii aceia din pia]\ n-au altceva mai bun
tatea de a-l dob`ndi [i m\rturisesc c\ a[ renun]a cu at`t mai de f\cut dec`t s\ asedieze locuin]a unei femei b\tr`ne ca
greu la fericirea de-a sta `n fa]a dumneavoastr\, doamn\ mine, care numai a pas\re rar\ nu seam\n\ [i care ar vrea
consilier, cu c`t nu-i deloc u[or s\-[i fac\ cineva drum p`n\ s\-[i vad\ `n lini[te de treburile ei?
la dumneavoastr\. – Nu v\ sup\ra]i, zise Riemer. ~mbulzeala asta e dovada
– Deloc u[or? se mir\ ea. Mi se pare c\ omul care are unui sentiment mai nobil dec`t acela de simpl\ curiozitate,
aici puterea de-a lega [i de-a dezlega toate, domnul Mager e dovada unei naive solidarit\]i a locuitorilor din ora[ul
adic\, nu are mina unui cerber... nostru cu cele mai `nalte treburi ale na]iunii, dovada popu-
– Nu, nu-i asta, zise Riemer. Dar, v\ rog, uita]i-v\ sin- larit\]ii de care se bucur\ spiritul, popularitate emo]ionant\
gur\, doamn\ consilier. {i o conduse la o fereastr\ care d\- [i `mbucur\toare chiar atunci c`nd este `n joc [i un interes
dea, la fel ca aceea de la camera lui Charlotte, `n pia]\ [i economic oarecare. Nu trebuie oare s\ ne ar\t\m mul]u-
trase perdeaua scrobit\. mi]i, continu\ el `n timp ce se `ntorcea de la fereastr\ spre
Pia]a, pustie diminea]a, la sosirea ei, era acum plin\ de nelini[tita Charlotte, nu trebuie s\ ne ar\t\m mul]umi]i
oameni care st\teau `n grupuri [i se uitau la ferestrele hote- dac\ mul]imea care, potrivit unei originare convingeri gro-
lului. Mai cu seam\ `n fa]a intr\rii era o adev\rat\ n\val\, o solane, dispre]uie[te spiritul, ajunge totu[i s\-l stimeze [i
46 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 47
s\-l respecte `n singurul mod pe `n]elesul lui, [i anume cu dumneavoastr\, a[ fi cu siguran]\ jos, cu simpatica
atunci c`nd spiritul se dovede[te a-i fi [i util. Acest or\[el, gloat\, [i le-a[ da de furc\ gardienilor publici. Acela[i im-
foarte mult vizitat de str\ini, trage o sumedenie de foloase puls care `i m`n\ [i pe ei a determinat – dac\ vre]i, `ntr-un
palpabile de pe urma renumelui dob`ndit de geniul german, chip ceva mai `nalt [i mai distins – [i ac]iunea mea, c`nd
care `n ochii lumii `ntregi este concentrat aici – [i asta acum o or\ b\rbierul, `n timp ce-mi s\punea fa]a, mi-a adus
aproape numai `ntr-o singur\ persoan\. Nu-i de mirare deci [tirea c\ Charlotte Kestner a sosit azi-diminea]\ la opt, cu
c\ popula]ia acestui ora[ se simte datoare s\ respecte lucruri po[talionul, [i a tras la Hotelul L’Éléphant. Asemenea lui [i
care altfel i s-ar p\rea c\ s`nt fleacuri [i s\ iubeasc\ [tiin]ele la fel ca tot Weimarul, [tiam, sim]eam ad`nc cine este, ce `n-
frumoase [i tot ce ]ine de ele ca pe un lucru care-i apar]ine – seamn\ numele acesta, astfel `nc`t n-am putut s\ r\m`n `ntre
[i fire[te c\, o dat\ ce operele spiritului `i r\m`n inaccesi- patru pere]i acas\ [i, mai devreme dec`t avusesem de g`nd,
bile, se intereseaz\ `ndeosebi de cuno[tin]ele personale [i de mi-am `mbr\cat costumul, gr\bindu-m\ s\ vin aici, s\ v\
prietenii intimi cu prilejul [i datorit\ c\rora s-au n\scut prezint omagiile mele – omagiile unui str\in [i ale unui to-
aceste opere. var\[ de soart\, ba chiar ale unui frate, a c\rui existen]\, `n
– Am impresia, replic\ Charlotte, c\ da]i acestei mul- felu-i b\rb\tesc, este [i ea `mpletit\ `n acea existen]\ plin\
]imi de oameni cu o m`n\ numai ca s\-i lua]i `napoi cu cea- de m\re]ie pe care o lume `ntreag\ o admir\ –, s\ v\ prezint
lalt\. Pe de o parte vre]i s\ atribui]i o cauz\ de o mare salutul fr\]esc al unui om al c\rui nume posteritatea `l va
noble]e spiritual\ acestei curiozit\]i care pe mine m\ obo- pomeni mereu ca pe acela al unui prieten [i ajutor, atunci
se[te at`t de mult, iar pe de alt\ parte pune]i rezultatul exce- c`nd va fi vorba despre faptele herculeene ale marelui om.
lent pe seama unei preocup\ri vulgar-materialiste, fapt ce Charlotte, nu prea pl\cut impresionat\, observ\ c\ la
nu mi se pare `mbucur\tor defel, ba chiar, `ntruc`t m\ pri- aceste ambi]ioase cuvinte expresia de jignire din jurul gurii
ve[te, m\ [i sup\r\ `ntr-o oarecare m\sur\. lui Riemer se accentuase parc\ [i mai mult, ca [i cum pre-
– Stimat\ doamn\, spuse el, nici nu-i nimerit s\ vorbe[ti ten]iile lui peremptorii adresate posterit\]ii ar fi fost de fapt
despre o fiin]\ at`t de echivoc\ precum omul altfel dec`t `n m\rturia unei ne`ncrederi fa]\ de dreapta lor satisfacere.
chip echivoc; un asemenea mod de-a vorbi nu trebuie so- – A[a? spuse ea uit`ndu-se la fa]a lucioas\ [i proasp\t
cotit drept o jignire adus\ omenirii. Eu cred c\ nu e[ti un b\rbierit\ a savantului, vas\zic\ b\rbierul dumneavoastr\ a
pesimist r\uvoitor, ci un prieten al vie]ii, atunci c`nd pre]u- tr\nc\nit? Ei, la urma urmei, asta-i func]ia [i rostul lui. Dar
ie[ti partea bun\ [i `mbucur\toare a fenomenelor ei, dar `n abia acum un ceas? Mi se pare c\ v\ place s\ dormi]i p`n\
acela[i timp nu ignori reversul acestora, dosul tapiseriei, t`rziu, domnule Riemer.
unde s`nt multe noduri grosolane [i multe fire banale care – M\rturisesc c\ da, replic\ el cu un z`mbet cam pleo[tit.
at`rn\. Iar acelora care casc\ acum gura `n pia]\ am toate Luaser\ loc pe ni[te jil]uri cu sp\tare curbate, la o m\-
motivele s\ le iau ap\rarea `n privin]a ner\bd\rii lor fiindc\ su]\ a[ezat\ mai la o parte, sub un portret al marelui duce,
numai situa]ia mea de bine, de r\u mai `nalt\ `n societate care, av`nd `nc\ o `nf\]i[are t`n\r\, cu botfori [i cu cordon
m\ desparte de d`n[ii, [i dac\ din `nt`mplare nu mi-ar fi `n- de decora]ii, se sprijinea de un postament antic `nc\rcat cu
g\duit acuma – ceea ce-i demn de pizmuit – s\ [ed aici sus embleme r\zboinice. Figura de ghips a zei]ei Flora, `n hain\
48 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 49
lung\ cu falduri, `mpodobea `nc\perea sumar mobilat\, dar `ntotdeauna cu logica; ca s\ te men]ii `n cadrul lui, trebuie,
`nzestrat\ cu frumoase stucaturi mitologice. O sob\ alb\, ici [i colo, s\ te contrazici. Spun`nd aceasta, dovedesc c\ nu
cu o coloan\, `n jurul c\reia se `ncol\cea un [irag de zeit\]i, s`nt altceva dec`t discipolul omului despre care e vorba
alc\tuia `n alt\ firid\ un pandant al zei]ei. acum [i de la care auzim adeseori afirma]ii care cuprind `n
– M\rturisesc, spuse Riemer, aceast\ sl\biciune a mea ele propria contradic]ie – dac\ face asta de dragul adev\ru-
de-a dormi diminea]a. Dac\ s-ar putea folosi expresia a ]ine lui sau dintr-un soi de nep\sare [i fariseism `n nici un caz
la o sl\biciune, m-a[ folosi de ea. S\ nu sari din a[ternut la n-a[ putea s\ hot\r\sc. A[ accepta prima ipotez\, fiindc\ el
primul c`ntat al coco[ilor este, de fapt, semnul distinc]iei, al `nsu[i spune c\ e mai greu [i mai onest s\-i mul]ume[ti pe
omului liber, cu o situa]ie social\ favorabil\, [i eu mi-am oameni dec`t s\-i z\p\ce[ti... Dar m\ tem s\ nu m\ `ncurc.
p\strat totdeauna libertatea de a dormi p`n\ t`rziu, chiar [i Eu slujesc adev\rului atunci c`nd vorbesc despre extraordi-
atunci c`nd locuiam pe Frauenplan. St\p`nul casei a trebuit narul sentiment de satisfac]ie pe care `l ai c`nd te afli `n
s\-mi acorde asta, de[i el, av`nd un cult minu]ios, ca s\ nu preajma lui – [i totodat\ e [i un sentiment contrar, de neli-
zic pedant, al trupului, `[i `ncepea ziua cu c`teva ceasuri mai ni[te, o stare at`t de proast\ `nc`t `]i vine s\ te ridici de pe
devreme dec`t mi-o `ncepeam eu. Oamenii se deosebesc `n- scaun [i s-o iei la fug\. Scump\ doamn\ consilier, acestea se
tre ei. Unul `[i afl\ mul]umirea `n faptul c\ o ia `naintea tu- dovedesc a fi contradic]ii care te ]in totu[i pe loc, te ]in
turor celorlal]i [i c\ se a[az\ la lucru c`nd ceilal]i `nc\ dorm; nou\ ani, te ]in treisprezece ani, fiindc\ aceste contradic]ii
altuia `i place s\ mai `nt`rzie ca domnii la s`nul lui Morfeu, se rezolv\ prin dragoste [i admira]ie, sentimente care s`nt,
`n timp ce nevoia[ii de mult trudesc. Principalul este s\ fim a[a cum scrie la carte, mai presus de orice ra]iune...
toleran]i unii fa]\ de al]ii – [i trebuie men]ionat, c\ `n ce Se opri ca s\ `nghit\. Charlotte nu spuse nimic, `n primul
prive[te toleran]a, maestrul e mare, chiar dac\ aceast\ atitu- r`nd pentru c\ voia s\-l lase s\ vorbeasc\ mai departe, apoi
dine a lui nu-]i prie[te `ntotdeauna... pentru c\ `ncepuse s\ compare `n g`nd informa]iile lui [ov\i-
– Nu prie[te? `ntreb\ ea cu nelini[te. toare [i totodat\ ap\s\tor de insistente cu propriile amintiri.
– Am spus oare c\ „nu prie[te“? replic\ el. – ~n ce prive[te toleran]a lui, `ncepu el iar, ca s\ nu spu-
Tot timpul c`t vorbise, se uitase `ntruna, distrat, `ncolo nem indulgen]a lui – dup\ cum vede]i, mi-am adunat bine
[i-ncoace prin odaie. Acum, deodat\, ca [i cum l-ar fi strigat g`ndurile [i s`nt departe de-a fi pierdut firul –, trebuie s\ fa-
cineva, o privi cu ochii lui pu]in bulbuca]i [i cam `nde- cem deosebire `ntre o toleran]\ datorat\ milei, [i anume mi-
p\rta]i unul de altul. lei cre[tine, cre[tin\ `n `n]elesul cel mai larg, sentimentul c\
– Nu! Te sim]i chiar foarte bine `n apropierea lui – ar fi e [i el supus gre[elilor, c\ [i el are nevoie de iertare, ori nici
putut oare altfel un om ca mine, sensibil pl\smuit, s\ re- m\car asta, vreau cu alte cuvinte s\ spun c\ exist\ o tole-
ziste `n preajm\-i nou\ ani `n [ir? Foarte, foarte bine. S`nt ran]\ care izvor\[te din dragoste [i alta provenit\ din indi-
afirma]ii care cer s\ fie mai `nt`i, `n chip hot\r`t, exagerate – feren]\, din dispre] [i care e mai puternic\, are un efect mai
pentru ca dup\ aceea s\ aib\ nevoie, aproape cu tot at`ta ho- puternic dec`t orice asprime [i orice reprobare [i care ar fi
t\r`re, s\ fie reduse [i limitate. E o extrem\ care include [i insuportabil\ [i nimicitoare dac\ ar veni de la Dumnezeu –
contrariul ei. Adev\rul, stimat\ doamn\, nu se mul]ume[te `n acest caz `ns\, dup\ `n]elegerea noastr\, ar fi imposibil
50 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 51
s\-i lipseasc\ dragostea –, ceea ce ne face ca, fie chiar numai Z`mbi artificial [i spuse:
prin faptul c\ `n aceast\ toleran]\ iubirea [i dispre]ul s`nt – E de mirare oare, domnule Riemer, c\ pierde]i firul,
`ntr-o str`ns\ leg\tur\, care numai divin\ nu este, [i poate dac\ v\ l\sa]i ispitit s\ face]i at`t de vaste reflec]ii morale [i
c\ tocmai din cauza asta, nu numai s\ o suport\m, dar chiar at`tea distinc]ii cu privire la un fapt banal de omenesc cum
s\ ne supunem ei, leg`ndu-ne pe toat\ via]a... Dar ce voiam este acela c\ dormi]i p`n\ t`rziu? C\rturarul din dumnea-
s\ spun? Nu vre]i s\-mi aminti]i cum am ajuns la toate voastr\ v\ joac\ un renghi. Dar un lucru a[ vrea s\ [tiu. ~n
aceste lucruri? M\rturisesc c\ de data asta am pierdut firul. func]ia dumneavoastr\ de alt\dat\, aceea care a durat nou\
Charlotte se uita la omul acesta care, cu m`inile-i de ani, putea]i s\ v\ permite]i acea sl\biciune, cum spune]i, [i
c\rturar `mpreunate pe m\ciulia bastonului, privea `n gol pe care eu o socot numai o obi[nuin]\ ca oricare alta; acuma
cu ochii lui mari ca ni[te ochi de bou; [i deodat\ `[i d\du `ns\, dac\ nu m\ `n[el, ocupa]i un post `n `nv\]\m`nt, cred
seama c`t se poate de limpede c\ nu venise pentru ea, de c\ s`nte]i profesor de liceu, nu? Se `mpac\ oare aceast\ pre-
dragul ei, ci numai pentru ca, datorit\ ei, s\ aib\ prilejul s\ dilec]ie, c\reia se pare c\-i da]i o anumit\ importan]\, cu
vorbeasc\ de st\p`nul [i maestrul lui [i totodat\ ca s\ dez- situa]ia dumneavoastr\ actual\?
lege o veche enigm\ care poate c\ `l urm\rise toat\ via]a. – Da, desigur, r\spunse Riemer `n timp ce-[i puse picior
Doamna consilier se pomeni c\-[i asum\ deodat\ rolul fii- peste picior, a[ez`ndu-[i de-a curmezi[ul pe genunchi basto-
cei sale, care [tia s\ deslu[easc\ repede motivele adev\rate [i nul [i ]in`ndu-l de am`ndou\ capetele. Sigur c\ da, [i asta
pretextele [i str`mba din nas la pioase am\giri de sine; era tocmai din considera]ie fa]\ de prima mea func]ie, prea cu-
dispus\ s\-i ierte tinerei Lotte toate acestea, deoarece `[i noscut\ ca s\ nu se ]in\ seama de ea, [i care continu\ [i
spunea c\ nu ne putem opune unor p\reri care ne s`nt im- acum `n paralel cu func]ia mea cea nou\. Doamna consilier
puse [i c\ asemenea p\reri au `n ele ceva nepl\cut. G`ndul are perfect\ dreptate, spuse el, lu`nd o atitudine mai cump\-
c\ era considerat\ doar un mijloc pentru atingerea unui nit\, deoarece cea anterioar\ i se p\ru acum nelalocul ei [i o
scop nu era nici el m\gulitor; totu[i, `[i d\dea seama c\ nu `mprumutase, o clip\ numai, pentru pl\cerea pe care o sim-
putea s\ `i repro[eze nimic omului acestuia, fiindc\ nici ea ]ise v\z`nd c\ e at`t de bine primit; de patru ani s`nt profe-
nu-l primise pentru c\ o interesa, tot a[a cum nici Riemer sor la liceul de-aici [i am gospod\ria mea; momentul acestei
nu venise s-o vad\ de dragul ei. {i pe ea o adusese aici neli- schimb\ri a formei de via]\ a venit `n chip inevitabil; cu
ni[tea, nelini[tea pricinuit\ o via]\ `ntreag\ de o veche `n- toate avantajele spirituale [i materiale, cu toate bucuriile
t`mplare r\mas\ f\r\ sf`r[it [i care cu timpul c\p\tase ni[te oferite de via]a `n casa acestui mare om, pentru cineva care
propor]ii nea[teptat de mari, dorin]a irezistibil\ de-a face avea treizeci [i nou\ de ani era oarecum o chestiune de
din nou s\ tr\iasc\ aceast\ `nt`mplare [i s-o lege de prezent onoare viril\, de susceptibil\ onoare viril\, stimat\ doamn\,
`n chip „extravagant“. Ea [i vizitatorul erau complici oare- s\ stea, `ntr-un fel sau altul, pe propriile picioare. Spun
cum [i tainic `n]ele[i `ntre ei, aduna]i `mpreun\ de o a treia „`ntr-un fel sau altul“ fiindc\ dorin]ele mele, visurile mele
voin]\, inspiratoare de dureroase fericiri, care-i ]inea pe ]intiser\ mai sus dec`t aceast\ situa]ie pedagogic\ de mijloc, [i
am`ndoi `ntr-o `ncordare chinuitoare [i la a c\rei explica]ie acele visuri [i dorin]e `nc\ nu s-au `mp\cat cu aceast\ situa-
[i posibil\ rezolvare `[i puteau fi unul altuia de folos. ]ie; ele n\zuiau spre `nv\]\m`ntul superior, spre o activitate
52 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 53
universitar\, dup\ exemplul venerabilului meu profesor, – M-am pl`ns oare? `ntreb\ el tot at`t de mirat cum
vestitul specialist `n filologie clasic\ Wolf, din Halle. Dar fusese [i prima dat\. N-am avut defel aceast\ inten]ie; pro-
n-a fost dat s\ fie a[a, nu s-a putut aranja nimic p`n\ acum. babil m-a]i `n]eles gre[it. Eu cel mult meditez asupra con-
E de mirare, nu? S-ar putea crede c\ lunga [i ilustra colabo- tradic]iilor vie]ii [i ale inimii [i `ncerc, st`nd de vorb\ cu o
rare cu maestrul ar fi trebuit s\ constituie cea mai elastic\ femeie de duh, s\ le explic. S\ m\ despart de Weimar? O,
trambulin\ pentru `nf\ptuirea dorin]elor mele [i oricine ar nu! ~mi place Weimarul, s`nt legat de el, de treisprezece ani
putea s\ spun\ c\ unei at`t de `nalte [i influente prietenii [i m-am confundat ca cet\]ean cu treburile publice ale ora[u-
protec]ii i-ar fi fost u[or s\-mi procure la vreo universitate lui. Am venit aici c`nd aveam treizeci de ani, direct de la
german\ catedra r`vnit\. Citesc `n ochii dumneavoastr\ `n- Roma, unde fusesem `n calitate de preceptor al copiilor
treb\rile acestea. N-am nimic de r\spuns. Pot s\ spun nu- domnului ambasador von Humboldt. Statornicirea mea
mai at`ta: `ncurajarea, protec]ia, cuv`ntul hot\r`tor, care ar aici se datoreaz\ recomand\rii Domniei sale. Cusururi [i
fi `nsemnat o r\splat\, nu s-au produs; `mpotriva oric\ror p\r]i slabe? Weimarul are cusururile [i p\r]ile slabe care ca-
a[tept\ri [i a oric\ror socoteli, ele nu mi-au fost h\r\zite. racterizeaz\ omenirea – `ndeosebi cea provincial\. Or\[elul
Dar ce rost are s\ cump\ne[ti cu am\r\ciune toate acestea? e meschin [i plin de clevetiri simandicoase, asta e sigur, `n-
{i totu[i, o faci de multe ori, [i ziua, [i noaptea, meditezi fumurat sus [i n\t`ng jos, a[a c\ unui om cinstit [i de treab\
asupra acestei probleme, dar nu ajungi la nici un rezultat [i `i vine greu s\ stea aici, ca oriunde de altfel – aici poate mai
nici nu po]i s\ ajungi. Oamenii mari au destule lucruri `n greu ca `n alt\ parte; [oltici [i ho]i se g\sesc ca pretutindeni –
cap [i n-au vreme s\ se g`ndeasc\ la existen]a [i la fericirea poate chiar mai mul]i dec`t aiurea – [i sus. Altminteri `ns\,
salahorilor de care se folosesc, oric`te merite ar avea ace[tia e un or\[el vioi [i productiv [i nu [tiu dac\ a[ vrea [i a[ pu-
fa]\ de d`n[ii [i fa]\ de opera lor. De bun\ seam\ c\ `n pri- tea s\ tr\iesc `n alt\ parte. Are lucruri remarcabile; a]i v\zut
mul r`nd ei se g`ndesc la propria persoan\ [i atunci c`nd, ceva? Castelul? C`mpul de exerci]ii? Teatrul? Parcul, care e
contrar importan]ei pe care o au pentru ei serviciile noas- foarte frumos?... O s\ le vede]i. Ve]i observa c\ cele mai
tre, iau hot\r`ri potrivnice intereselor noastre particulare, multe str\zi s`nt str`mbe. Un str\in care vine aici trebuie s\
declar`nd c\ le s`ntem absolut necesari lor [i crea]iei lor, ]in\ seama de faptul c\ toate lucrurile noastre remarcabile
faptul acesta e prea onorabil [i prea m\gulitor pentru noi ca nu s`nt remarcabile prin ele `nsele, ci pentru c\ s`nt din
s\ nu ne `nduplec\m [i s\ le facem voia, supun`ndu-ne hot\- Weimar. Din punct de vedere strict arhitectural, castelul nu
r`rii lor cu o bucurie `n care se amestec\ am\r\ciunea [i e grozav, teatrul ]i l-ai fi `nchipuit mai impun\tor `nainte
m`ndria. {i mie mi s-a `nt`mplat a[a; acum de cur`nd mi s-a de a-l vedea [i c`mpul de exerci]ii e un fleac. ~n sine nu-i ni-
oferit un post la Universitatea din Rostock, dar, dup\ ce mic care s\ poat\ explica de ce un om ca mine trebuie
am chibzuit bine, am refuzat. neap\rat s\-[i petreac\ toat\ via]a tocmai aici, `ntre aceste
– A]i refuzat? Pentru ce? culise [i aceste decoruri, s\ se simt\ legat de aceste lucruri
– Pentru c\ voiam s\ r\m`n la Weimar. p`n\ `ntr-at`ta `nc`t s\ refuze o func]ie care se potrive[te de
– ~n acest caz, domnule doctor, s\ m\ ierta]i, dar nu minune cu dorin]ele [i cu visurile nutrite din tinere]e. Vor-
ave]i de ce s\ v\ pl`nge]i. besc iar de Rostock pentru c\ am impresia c\ dumneavoastr\,
54 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 55
doamn\ consilier, v\ mira]i de atitudinea mea `n aceast\ ambi]ia n\zuiesc totu[i `ntotdeauna. Susceptibilitatea b\r-
chestiune. Atitudinea aceasta am luat-o fiindc\ am fost ne- b\teasc\ `ndeamn\ la aceasta [i ea a determinat inconveni-
voit s-o iau, am fost silit de `mprejur\ri. Acceptarea menirii entele [i inevitabilele dezacorduri care au preg\tit un sf`r[it
mele mi s-a refuzat singur\ – `ntrebuin]ez `ntr-adins aceast\ lungii mele [ederi `n casa unde descinsesem prima oar\ [i
form\ impersonal\ de vorbire, pentru c\ exist\ lucruri pe m-au f\cut s\ accept un post `n `nv\]\m`ntul secundar, de
care nu e nevoie s\ le refuze cineva, se refuz\ ele `nsele. {i care nu m-am sim]it atras niciodat\. Acesta este compromi-
acest refuz, desigur, poate s\ capete o expresie personal\ da- sul – `ncuviin]at de altfel ca atare [i de autorit\]ile superi-
torit\ privirii sau fizionomiei cuiva de care at`rni. Nu orice
oare –, astfel `nc`t orarul lec]iilor de grece[te [i latine[te, cum
om, stimat\ doamn\, este n\scut s\ mearg\ pe drumul lui,
am spus, ]ine seama [i de `ndatoririle mele de onoare `n
s\-[i tr\iasc\ via]a proprie, s\-[i f\ureasc\ fericirea proprie
afara catedrei [i `mi permite ca atunci c`nd, ca ast\zi de
sau, [i mai bine spus, mul]i oameni care nu [tiau dinainte [i
care credeau c\ pot nutri [i `nf\ptui planuri [i speran]e pro- exemplu, sarcinile mele nu m\ cheam\ acolo, s\ uzez de pre-
prii observ\ la un moment dat c\ via]a lor adev\rat\ [i feri- rogativa social\ a somnului de diminea]\. Am `mpins chiar
cirea lor personal\ cea mai deplin\ constau tocmai `n faptul [i mai departe [i am `nt\rit acordul dintre onoarea amar\ [i
c\ renun]\ la ele – [i c\ `n chip paradoxal ele rezult\, `n ce-i cea dulce, care s-ar putea numi simplu onoarea b\rb\teasc\,
prive[te, tocmai din renun]area la sine `nsu[i, slujind o ca- [i mi-am `ntemeiat o gospod\rie a mea. S`nt c\s\torit de doi
uz\ str\in\. {i un astfel de om nu este el `nsu[i [i nu poate ani. {i s\ vede]i acum, stimat\ doamn\, caracterul de com-
s\ fie tocmai pentru c\ aceast\ cauz\ e foarte personal\, de promis propriu vie]ii `n general [i care `n cazul meu iese la
fapt este o persoan\, din care pricin\ [i serviciul pe care `l iveal\ `n chip deosebit de frapant! Pasul destinat s\ m\ ajute
are de `ndeplinit e mai mult subordonat [i mecanic – `nsu- s\-mi dob`ndesc o existen]\ independent\, s\-mi `nt\resc
[iri `n\l]ate [i subliniate de altminteri prin nemaipomenit b\rb\teasca dragoste de sine [i s\ m\ emancipez din acea
de marea onoare care, a[a cum socot contemporanii [i cas\ a onoarei amare m-a legat din nou [i mai str`ns de ea –
posteritatea, rezult\ din serviciile aduse acestei cauze minu- mai bine zis s-a dovedit ca un lucru de la sine `n]eles c\, f\-
nate. O onoare stra[nic\. S-ar putea spune c\ onoarea b\r-
c`nd acel pas, nu m\ `ndep\rtam defel de pomenita cas\, a[a
b\teasc\ const\ `n faptul c\ cineva `[i tr\ie[te o via]\
`nc`t nici nu poate fi vorba de un pas `n `n]elesul strict al cu-
proprie [i `[i vede de treburile lui, fie ele c`t de modeste. Pe
v`ntului. {i asta deoarece Karoline, so]ia mea – Karoline
mine `ns\ soarta m-a `nv\]at c\ exist\ o onoare amar\ [i una
dulce, [i eu mi-am ales-o pe cea amar\ – `n m\sura `n care Ulrich, dup\ numele ei de fat\ –, e un copil al acelei case, o
un om este `n stare s\ aleag\, nu-i a[a, `n m\sura `n care nu t`n\r\ orfan\ angajat\ acum c`]iva ani ca domni[oar\ de com-
alege soarta pentru el, nel\s`ndu-i alt\ cale. Trebuie neap\- panie a doamnei consilier intim, care a r\posat acum, de cu-
rat mult tact ca s\ te acomodezi cu asemenea hot\r`ri ale r`nd. C\s\toria mea cu ea a fost dorin]a `ntregii familii, [i
soartei, s\ pactizezi cu destinul t\u, ca s\ zic a[a, [i s\ aceast\ dorin]\ pe care o citeam `n priviri [i `n expresia fe]ei
ajungi, dac\ pot s\ m\ exprim astfel, la un compromis `ntre m-a f\cut s\ ajung la un compromis cu nevoia mea de neat`r-
onoarea amar\ [i onoarea cea dulce, c\tre care dorin]a [i nare, mai ales c\ orfana `mi era simpatic\...
56 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 57
~mi dau seama, stimat\ doamn\ consilier, c\ bun\tatea am un rol `n aceast\ istorie [i, `n felul meu b\rb\tesc, s\-l
[i r\bdarea dumneavoastr\ m\ fac s\ vorbesc prea mult de- ajut pe erou cu sfaturile mele, eu, care – ca s\ zic a[a – res-
spre mine... pir acela[i aer eroic ca el, cum a[ putea s\ nu v\d `n dum-
– Nu, nu, v\ rog, zise Charlotte, v\ ascult cu tot interesul. neavoastr\ o sor\ mai mare, `n fa]a c\reia am sim]it nevoia
~n realitate, `l asculta cu o u[oar\ nepl\cere, `n orice caz irezistibil\ de-a m\ pleca `ndat\ ce a ajuns p`n\ la mine mi-
cu sentimente amestecate. Preten]iile [i sup\rarea lui Riemer, reasma prezen]ei dumneavoastr\, o sor\, o mam\, dac\
vanitatea [i neputin]a lui, zadarnica lui n\zuin]\ c\tre dem- vre]i, `n orice caz un suflet apropiat, `nrudit, fa]\ de care
nitate, toate acestea o iritau, `i inspirau dispre] [i totodat\ o simt nevoia s\ vorbesc, dest\inuindu-m\, dar [i mai mult
comp\timire, dar care alc\tuia mijlocul de a ajunge [i de a dec`t at`ta, nevoia s-o aud vorbind... {i tocmai voiam s\ v\
trece c\tre un sentiment de solidaritate cu omul acesta, cu- `ntreb ceva, `ntrebarea `mi st\ de mult pe buze. Spune]i-mi,
prinz`nd totodat\ [i o anumit\ satisfac]ie: sentimentul c\ fe- doamn\, spune]i-mi ca o r\splat\ pentru m\rturiile mele,
lul lui de-a vorbi `i `ng\duia – indiferent dac\ avea sau nu s\ desigur mai pu]in importante... Se [tie, [tim cu to]ii, [i
fac\ aceasta – s\-[i descarce [i ea sufletul [i s\ se lini[teasc\. omenirea `n]elege asta foarte bine, c\ dumneavoastr\ [i so-
Cu toate acestea, se sperie de `ntors\tura pe care el, ca [i ]ul dumneavoastr\ r\posat `ntru Domnul, se [tie c\ a]i avut
cum i-ar fi ghicit g`ndul, `ncerc\ s-o dea conversa]iei cu ur- de suferit de pe urma indiscre]iei geniului, de pe urma mo-
m\toarele vorbe: dului s\u, greu de justificat din punct de vedere civic, de-a
– Nu, zise el, nu abuzez de vesela blocad\, de asediul cu- trata cu u[urin]\ poetic\ persoana dumneavoastr\ [i ches-
riozit\]ii, ale c\rei victime s`ntem – nu e chiar at`t de mult tiunile dumneavoastr\ particulare, de-a v\ expune f\r\ scru-
de c`nd a trecut epoca r\zboiului, `nc`t s\ nu ne p\str\m pul `n fa]a lumii, literalmente `n fa]a `ntregului p\m`nt, [i
cump\tul fa]\ de aceast\ situa]ie [i chiar s-o suport\m cu totodat\ de-a amesteca realitatea [i `nchipuirea cu acea pri-
umor. Vreau s\ spun c\ ar `nsemna s\ dau o gre[it\ `ntrebu- mejdioas\ art\ ce `i d\ realului un aspect poetic, iar ima-
in]are acestui moment favorabil dac\ m-a[ conforma cu ginarului, pecetea realului, a[a `nc`t deosebirea dintre
exagerat\ con[tiinciozitate datoriei de-a m\ prezenta Dom- am`ndou\ pare anulat\ [i nivelat\, f\c`ndu-v\, cu alte cu-
niei voastre. ~ntr-adev\r, ce m-a adus aici n-a fost dorin]a vinte, s\ suferi]i din cauza lipsei de considera]ie, a lez\rii
de-a vorbi, a fost dorin]a de-a privi [i de-a auzi. Am spus c\ sentimentului de fidelitate, de credin]\, de care el s-a f\cut
momentul e favorabil; ar fi trebuit s\ spun c\ este splendid. vinovat atunci c`nd, f\r\ [tirea prietenilor, lucr`nd pe as-
M\ aflu fa]\-n fa]\ cu o fiin]\ care merit\ [i c\reia i se cu- cuns, s-a apucat s\ prosl\veasc\ [i totodat\ s\ p`ng\reasc\
vine cel mai ad`nc [i mai respectuos interes, r`vna [i curiozi- cel mai ginga[ lucru care se poate `nt`mpla `ntre trei oa-
tatea de toate nuan]ele, de la cea copil\resc-popular\, p`n\ meni... Lumea [tie asta, stimat\ doamn\, [i ia parte la sufe-
la cea mai `nalt\ a spiritului – cu femeia care st\ la `ncepu- rin]a dumneavoastr\. Spune]i-mi, v\ rog, mi-a[ da [i via]a
tul, sau aproape la `nceputul istoriei geniului, femeia al c\- s\ aflu asta, cum v-a]i putut `mp\ca, dumneavoastr\ [i r\po-
rei nume zeul iubirii l-a `mpletit pe ve[nicie cu via]a acelui satul consilier aulic, cu aceast\ experien]\ uluitoare, cu acest
geniu [i deci cu dezvoltarea domeniului spiritual al patriei, destin de victime involuntare. Vreau s\ v\ rog s\ `mi zice]i
cu imperiul g`ndirii germane... Iar eu, sortit de asemenea s\ cum [i `n ce m\sur\ a]i izbutit s\ pune]i de acord durerea
58 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 59
cauzat\ de aceast\ ran\ [i sup\rarea de-a vedea existen]a publicat `n 1804, la Jena. Merite foarte pu]in lucrative,
dumneavoastr\ tratat\ ca un mijloc pentru un anumit scop, doamn\. Ca s\ mi le c`[tig mi-a dat r\gaz postul procurat
cum a]i izbutit s\ pune]i de acord faptul amintit cu alte sen- de profesorul Wolf, ca preceptor al copiilor domnului am-
timente, de mai t`rziu, pe care desigur c\ vi le-a inspirat basador von Humboldt, care tocmai atunci pleca la Roma.
`n\l]area [i considerabila cinstire a acestei existen]e. Dac\ a[ ~n situa]ia aceasta, am petrecut c`]iva ani `n ora[ul etern. Pe
putea s\ aflu de la dumneavoastr\ ceva `n privin]a asta... urm\ a venit o nou\ recomandare, [i anume din partea pa-
– Nu, nu, domnule doctor, spuse iute Charlotte, acuma tronului meu diplomat c\tre ilustrul s\u amic din Weimar.
nu. Am s\ v\ spun mai t`rziu sau, `n orice caz, alt\ dat\. }in Era `n toamna lui 1803 – an memorial pentru mine [i care
s\ v\ ar\t c\ e mai mult dec`t une façon de parler c`nd v\ asi- poate din pricina aceasta va fi memorabil c`ndva [i pentru
gur c\ v\ ascult cu cel mai mare interes. {i foarte bine fac, istoria intim\ a literaturii germane. Am venit, m-am pre-
fiindc\ rela]iile dumneavoastr\ cu geniul s`nt f\r\ vreo `ndo- zentat, am inspirat `ncredere, rezultatul primei mele con-
ial\ incomparabil mai importante [i mai demne de relevat... vorbiri cu eroul a fost invita]ia de-a face parte dintre
– Asta e foarte discutabil, stimat\ doamn\. locatarii casei de pe Frauenplan. Cum era s\ nu pre]uiesc
– S\ nu facem schimb de complimente! Spune]i-mi, nu invita]ia? N-aveam de ales. Nu aveam nici o perspectiv\
s`nte]i cumva din nordul Germaniei, domnule profesor? mai bun\, nu aveam alta. Un post `n `nv\]\m`nt `l soco-
Dup\ pronun]ia dumneavoastr\, a[a mi se pare. team prea jos, pe drept sau pe nedrept, ca fiind sub demni-
– S`nt din Silezia, spuse domol Riemer, dup\ o clip\ de tatea mea, sub calit\]ile mele...
t\cere. – Dar dac\ lucrurile stau a[a, domnule Riemer, atunci
{i el era `mp\r]it `ntre dou\ sentimente. Refuzul doam- dumneavoastr\ trebuie s\ fi fost foarte fericit c\ a]i c\p\tat o
nei consilier `l jignea; dar faptul c\ `l `ndemna s\ vorbeasc\ func]ie [i o activitate care `ntreceau ca str\lucire [i ca glorie
mai departe despre sine `i era pe plac. nu numai un post `n `nv\]\m`nt, ci oricare alt\ ocupa]ie...
– P\rin]ii mei n-au fost d\rui]i cu prea mult\ avu]ie, – Eram chiar foarte fericit, stimat\ doamn\. Eram foarte
urm\ el. Dar nu pot s\ le mul]umesc `ndestul c\ au f\cut to- fericit [i m`ndru. G`ndi]i-v\ [i dumneavoastr\: s\ fii `n fie-
tul ca s\-mi dea putin]a s\-mi cultiv darurile cu care m-a care zi al\turi de un asemenea om [i s\ stai de vorb\ cu el
h\r\zit Dumnezeu [i s\ studiez. Profesorul meu, consilierul zilnic! Cu un om al c\rui geniu incalculabil eram destul de
intim Wolf din Halle, ]inea foarte mult la mine. Dorin]a poet ca s\-l pot m\sura. ~i ar\tasem c`teva probe ale talentu-
inimii mele a fost s\-l iau de model. Cariera de profesor lui meu care, s\ nu zic mai mult – [i chiar sc\z`nd din apre-
universitar, glorioas\ [i `nfrumuse]at\ cu vacan]e, oferind cierea ce s-ar putea pune pe socoteala spiritului s\u foarte
r\gaz pentru frecventarea muzelor, de-a c\ror favoare nu conciliant –, cred c\ nu i-au displ\cut. Fericit? Eram `n cel
s`nt cu totul lipsit, m\ atr\geau mai mult dec`t orice. De mai `nalt grad! La ce situa]ie `nsemnat\ [i chiar de invidiat
unde s\ iau `ns\ mijloacele ca s\ pot tr\i `n timpul c`t va tre- `n lumea cult\ [i `n `nalta societate m\ ridica deodat\ aceast\
bui s\ a[tept, `n anii c`t aveam s\ ad\st la poarta templului? rela]ie! Numai c\, da]i-mi voie s\ v\ spun deschis, `n aceast\
M\ ocupam `nc\ pe-atunci de dic]ionarul meu grecesc – poate situa]ie se ascundea totu[i un ghimpe, [i ghimpele era faptul
c\ renumele s\u [tiin]ific a ajuns p`n\ la dumneavoastr\, l-am c\ nu aveam altceva de ales. Nu-i a[a c\ necesitatea de-a fi
60 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 61
recunosc\tor ne cam tulbur\ recuno[tin]a? ~i r\pe[ti oare- pu]in `mbucur\tor – un dispre], o desconsiderare fa]\ de ti-
cum recuno[tin]ei bucuria. S\ vorbim cinstit! S`ntem `ncli- neret [i de via]a lui specific\, ale c\rui drepturi [i `ndatoriri
na]i s\ devenim susceptibili fa]\ de cel care ne oblig\ s\-i el nu le recunoa[te atunci c`nd pare s\ afirme c\ fiii exist\
fim recunosc\tori prin faptul c\ `ntrebuin]eaz\ `n avantajul numai pentru a-[i ajuta p\rin]ii [i c\ menirea lor este numai
lui starea de constr`ngere `n care ne afl\m. Constr`ngerea s\-[i ajute p\rin]ii [i treptat s\ le continue via]a...
aceasta nu e din vina lui, ea se datore[te inegalei reparti]ii a – Drag\ domnule doctor, zise Charlotte, `ntotdeauna [i
bunurilor p\m`nte[ti; totu[i, el se folose[te de aceast\ stare pretutindeni exist\ nepotriviri [i ne`n]elegeri `ntre p\rin]i
de constr`ngere... Nu [tii asta p`n\ c`nd n-ai sim]it-o pe pie- [i copii [i mult\ intoleran]\ din partea copiilor fa]\ de via-
lea ta... Dar, scump\ doamn\, s\ nu ne pierdem `n astfel de ]a particular\ a p\rin]ilor, intoleran]\ c\reia `i corespunde
considera]ii morale! Chestiunea, chestiunea pentru mine o lips\ de `n]elegere a p\rin]ilor fa]\ de drepturile copiilor.
at`t de glorios `n\l]\toare era c\ marele nostru prieten cre- – F\r\ `ndoial\ c\ da, spuse distrat musafirul, uit`ndu-se
dea c\ poate s\ m\ foloseasc\. Formal, func]ia mea era s\ `n- `n tavan. De multe ori, `n tr\sur\ sau `n camera de studii,
v\] grece[te [i latine[te pe August, singurul copil `n via]\ al am stat de vorb\ cu maestrul despre probleme pedagogice,
lui Christiane Vulpius, dar, de[i `n privin]a asta lucrurile am stat de vorb\, dar n-am discutat `n contradictoriu,
merseser\ p`n\ atunci foarte prost, mi-am dat seama `n cu- fiindc\ grija mea nu era s\-mi pun `n valoare convingerile,
r`nd c\ aceast\ `ndatorire era destinat\ s\ r\m`n\ neesen]ial\ ci s\ aflu cu o respectuoas\ curiozitate convingerile sale. El
[i s\ treac\ `nd\r\tul altei meniri, mult mai frumoas\ [i consider\ c\ educa]ia tineretului este un proces de dezvol-
mult mai important\, [i anume aceea de-a sluji persoanei [i tare care, `n condi]ii favorabile – [i de-aceea pentru fiul s\u
operei tat\lui. Lucrul acesta fusese hot\r`t foarte probabil el caut\ s\ le realizeze c`t mai favorabile, `n ce-l prive[te pe
de la `nceput. Cunosc scrisoarea trimis\ atunci de maestru el, tat\l, fire[te, pentru c\ `n privin]a mamei... –, a[adar, un
profesorului [i protectorului meu la Halle, unde d\dea ca proces de dezvoltare care, `n condi]ii favorabile, trebuie l\-
motiv al angaj\rii mele `ngrijorarea lui fa]\ de slabele cu- sat mai mult sau mai pu]in s\ se produc\ de la sine. August
no[tin]e ale lui August `n domeniul clasic, un r\u pe care, e fiul lui – [i `n aceast\ calitate s-a dezvoltat de la `nceput
a[a cum se exprima el, n-a [tiut cum s\-l `nl\ture. Aceasta existen]a b\iatului, a t`n\rului acestuia, care `n inten]ia p\-
era `ns\ o polite]e fa]\ de marele filolog. ~n realitate, maestul rintelui n-a fost destinat s\ fie altceva dec`t fiul s\u [i s\-l
nostru nu pune mare pre] pe o educa]ie [i pe o cre[tere despov\reze cu vremea de ocupa]iile-i obositoare de fiecare
[col\re[te sistematic\ [i este `nclinat s\ permit\ tineretului zi. Ideea aceasta i-a venit de la sine, `n timp ce copilul cre[-
s\-[i satisfac\ pe c`t posibil `n libertate dorin]a de `nv\]\- tea. Despre o dezvoltare personal\, despre o educa]ie pen-
tur\, dorin]\ pe care, dup\ p\rerea lui, tineretul o are `n tru el `nsu[i [i pentru ]elurile proprii a fost vorba mai
chip firesc. Se v\de[te `n privin]a aceasta indulgen]a sa, `n- pu]in. {i atunci, de ce s\ mai fie nevoie de at`ta constr`ngere
clina]ia lui de-a l\sa lucrurile s\ mearg\ de la sine, ceea ce [i de ce at`ta s`c`ial\ cu studii sistematice? Trebuie s\ ne g`n-
poate s\ fie [i bine, recunosc, [i dovede[te m\rinimie, suve- dim c\ nici maestrul n-a trecut prin asta c`nd era t`n\r. S\
ranitate, ap\rare a tineretului fa]\ de buchiseal\ [i pedan- spunem lucrurilor pe nume: o educa]ie [colar\ propriu-zis\
tism; s`nt de acord, [i totu[i `n asta mai este ceva, ceva mai n-a cunoscut la vremea lui, [i `n adolescen]\ [i `n tinere]e
62 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 63
n-a studiat cu temei [i cu profunzime. Asta nu se observ\ o via]\ serioas\ [i activ\ [i care mi-a dat posibilitatea s\ v\d
`ns\ la el dec`t foarte greu [i numai c`nd ai stat de multe ori deosebirea [i s\ `n]eleg c\-i este u[or cuiva s\ fac\ pe craiul,
de vorb\ cu d`nsul [i l-ai cunoscut bine, av`nd tu `nsu]i un s\ se arate sprinten, vesel, sc`nteietor [i spiritual [i s\ aib\
mod de `nv\]\tur\ excep]ional de temeinic, pentru c\, succes la femei atunci c`nd nu are nici o alt\ treab\ [i se
bine`n]eles, cu inteligen]a lui vie, cu memoria lui cuprinz\- bucur\ de toat\ libertatea, `n timp ce al]ii, dup\ o zi de lu-
toare, cu vioiciunea spiritului s\u, maestrul a prins din fug\ cru, obosi]i de griji [i de munc\, atunci c`nd se `nt`lnesc cu
[i a asimilat o mul]ime de cuno[tin]e [i, mai ales datorit\ iubitele lor, normal c\ nu se pot ar\ta a[a cum ar vrea ei.
unor `nsu[iri care fac parte mai degrab\ din domeniul viva- Am considerat `ntotdeauna acest lucru o nedreptate [i de
cit\]ii spirituale, al gra]iei, al formei, al elocin]ei, el poate s\ aceea `ntotdeauna am ]inut seama c`nd era vorba de Hans
le pun\ `n valoare cu mai mare succes dec`t poate s\-[i va- Christian al meu, de[i nu prea eram convins\ c\ majori-
lorifice un `nv\]at [tiin]a lui mult mai ad`nc\... tatea acelor tineri, dac\ ar fi avut mai mult r\gaz – [i oare-
– V\ ascult, zise Charlotte `n timp ce, cu mult\ dib\cie, care r\gaz aveau totu[i [i ei – ar fi dat dovad\ de un spirit
se silea s\ dea acelui tremur al capului, ce iar `ncepuse s\ se tot at`t de str\lucit [i de o minte tot at`t de vioaie [i de ascu-
observe, aparen]a unui gest de vioaie aprobare, v\ ascult cu ]it\ ca a prietenului nostru. Pe de alt\ parte `ns\, st\ruiam
o aten]ie pe care `ncerc s\ mi-o explic. Ave]i un fel de a s\ pun, `ntr-o oarecare m\sur\, vioiciunea lui pe seama fap-
vorbi simplu [i totu[i emo]ionant; e emo]ionant `ntr-ade- tului c\ nu avea nici o treab\ [i putea deci s\ se consacre pe
v\r s\ auzi vorbindu-se despre un om mare nu numai cu de-a-ntregul prieteniei – `ntr-o oarecare m\sur\ numai,
entuziasmul obi[nuit, ci cu r\ceal\ [i calm, cu un anumit fiindc\ `n tot ce f\cea punea at`ta inim\ [i avea, nu [tiu cum
realism, din experien]a vie]ii de toate zilele. C`nd `mi amin- s\ spun, at`ta str\lucire vie, `nc`t explica]ia aceasta nu era
tesc [i eu [i `mi cercetez propriile observa]ii – e drept c\ e de-ajuns; [i chiar c`nd era trist [i sup\rat pe lumea `ntreag\,
mult de c`nd le-am f\cut, dar ele `l priveau tocmai pe t`n\- se dovedea totu[i mai interesant dec`t erau duminica to]i cei
rul despre al c\rui fel comod de-a `nv\]a a]i vorbit adi- care `n timpul s\pt\m`nii lucrau de zor. Amintirile mele `n
neauri, [i desigur cu acest fel comod el a izbutit at`t de bine, privin]a aceasta s`nt foarte clare. De multe ori eram `ndem-
`nc`t [i-a arogat dreptul de a-l prefera unor metode mai se- nat\ s\ m\ g`ndesc la o sabie de Damasc – n-a[ putea s\ mai
vere –, `n sf`r[it, eu pe t`n\rul acela de dou\zeci [i trei de spun exact `n ce sens anume –, precum [i la o butelie de
ani l-am cunoscut bine, am avut ocazia s\-l observ timp `n- Leyda, [i asta `n leg\tur\ cu ideea de `nc\rcare, fiindc\ d\-
delungat [i pot s\ afirm cu siguran]\ c\, `n ce prive[te stu- dea mereu impresia c\ e `nc\rcat, foarte `nc\rcat, [i te g`n-
diile, s`rguin]a [i zelul `n `ndeplinirea slujbei sale, toate deai f\r\ s\ vrei c\, dac\ l-ai fi atins cu degetul, te-ar fi
acestea `nsemnau foarte pu]in pentru d`nsul, mai nimic. De zguduit a[a cum se pare c\ s`nt unii pe[ti care au `nsu[irea
fapt la Wetzlar n-a lucrat niciodat\ nimic, [i `n privin]a asta asta. Nu-i de mirare c\ al]ii, de[i oameni de toat\ lauda, p\-
trebuie s\ spun c\ era `n urma colegilor s\i, practican]i la reau [ter[i c`nd erau al\turi de d`nsul [i chiar c`nd nu erau.
tribunalul din Wetzlar, Kielmannsegge, secretarul de lega]ie {i mai avea, `mi aduc aminte, o privire deosebit de cuprin-
Gotter, care scria [i el versuri, Born [i to]i ceilal]i, chiar [i z\toare – [i nu zic „cuprinz\toare“ pentru c\ ochii lui, de
bietul Jerusalem, f\r\ s\ mai vorbim de Kestner, care ducea un c\prui-`nchis [i cam apropia]i unul de altul, ar fi fost
64 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 65
foarte mari; numai privirea lor era foarte cuprinz\toare [i [i la supraestim\ri pe care le percepi cu satisfac]ie, pe care le
ad`nc\, `ntr-un fel cu totul excep]ional, [i ochii se f\ceau aprobi f\r\ s\ vrei, c\ci, afar\ doar dac\ nu e[ti un r\zvr\tit
foarte negri atunci c`nd str\luceau `nsufle]i]i de un senti- `mpotriva lui Dumnezeu [i a naturii, nu po]i s\ nu le `ncu-
ment sincer. Mai are [i azi ochii aceia? viin]ezi cu bucurie; numai c\, `n tain\ [i cu toat\ discre]ia,
– Da, ochii, zise Riemer, s`nt plini de for]\ `nc\. sim]ul drept\]ii te sile[te s\ le dezaprobi. De exemplu, [tii
Ochii lui, sticlo[i [i proeminen]i, av`nd `ntre ei o cut\, do- c\ e[ti `n posesia unei [tiin]e temeinic dob`ndite – [i dob`n-
vad\ a unei medita]ii trudnice, ar\tau c\ nu ascultase cu lua- dite de dragul [tiin]ei –, a unor cuno[tin]e serioase, pe care
re-aminte ce vorbise Lotte [i `[i urm\rise propriile g`nduri. ]i le-ai verificat `n examene riguroase, [i asta pentru ca deo-
De altminteri, nu i-ar fi stat bine deloc s\ observe cu ochii dat\ s\ faci experien]a foarte frumoas\ [i `n acela[i timp
ace[tia tremurul din cap al matroanei, deoarece c`nd `[i ridic\ amar de rizibil\ de-a vedea cum un om ca acesta, at`t de ori-
m`na lat\ [i alb\ de pe m\ciulia bastonului ca s\-[i alunge o ginal [i de `nzestrat, un spirit deprins cu satisfac]iile, g\se[te
u[oar\ m`nc\rime a nasului, ating`ndu-[i-l delicat cu v`rful de- un cr`mpei care constituie o lacun\ `n aceast\ [tiin]\, pe
getului inelar, a[a cum fac oamenii distin[i, se v\zu limpede care l-a prins cine [tie cum, din zbor, sau pe care chiar tu
c\ [i m`na aceasta tremura. Charlotte observ\ [i ea, [i asta o singur i l-ai servit – fiindc\ a[a este: `i procuri [tiin]\ –, [i
impresion\ at`t de nepl\cut, `nc`t `[i st\p`ni tremurul ei, lucru asta prin mijlocirea gra]iei [i formei... dar astea-s numai
pe care `l putea face foarte bine atunci c`nd se concentra. vorbe... de fapt, el prinde cr`mpeiul [i `l reproduce, `ntr-un
– E un fenomen, zise Riemer urm`ndu-[i drumul, e un fel al lui, ca s\ zic a[a, prin ad\ugirea propriului eu [i
fenomen demn s\ fie cercetat `n ad`ncime [i capabil s\-]i pun`ndu-i pecetea sa, `i d\ acestui cr`mpei o valoare mone-
dea de g`ndit ceasuri `ntregi, de[i g`ndurile pe care ]i le in- tar\ de dou\ [i de trei ori mai mare dec`t au dat vreodat\ `n-
spir\ nu duc la nici un rezultat, a[a `nc`t a te ocupa de ele tregii noastre [tiin]e de cabinet lumea [i omenirea `ntreag\.
poate fi caracterizat mai mult ca o visare dec`t ca o g`ndire Cert este c\ o mul]ime de oameni muncesc din greu, scor-
propriu-zis\, vreau s\ vorbesc de aceast\ pecete a divini- monesc p\m`ntul, scot minereul, aleg metalul curat [i `l
t\]ii, adic\ a gra]iei [i a formei, pe care natura o pune, z`m- adun\, [i regele bate moned\ din el... Acest drept regal ce
bind oarecum, pe mintea unui om, f\c`nd din el un spirit este? Se vorbe[te despre personalitate – chiar el vorbe[te
ales – un cuv`nt, un nume rostit de noi `n chip mecanic, ca despre asta cu predilec]ie; dup\ cum se [tie, a spus c\ perso-
s\ exprim\m o categorie curent\, cu care omenirea s-a obi[- nalitatea e cea mai mare fericire h\r\zit\ oamenilor. A[a a
nuit, care `ns\, dac\ o consideri mai de aproape, a[a cum hot\r`t el, [i hot\r`rea asta a lui trebuie s\ aib\ pentru ome-
trebuie, vezi c\ este o enigm\ inexplicabil\ [i tulbur\toare, nire o valoare absolut\. O defini]ie totu[i nu este, ci doar o
[i chiar pu]in cam jignitoare. Era vorba, dac\ nu m\ `n[el, descriere [i at`t; dar, cum s\ define[ti un mister? Omul nu
de nedreptate; [i aici este, f\r\ `ndoial\, o nedreptate, o ne- poate vie]ui f\r\ mistere, asta este evident. C`nd nu-i mai
dreptate natural\ [i prin urmare vrednic\ de stim\, ba chiar plac misterele religiei cre[tine, `[i nutre[te sufletul cu cele
foarte pl\cut\, [i totu[i nu lipsit\ de ghimpi sup\r\tori p\g`ne, cu cel natural al personalit\]ii. De cele dint`i, prin-
pentru aceia c\rora le este dat s-o vad\ [i s\ o simt\ `n fie- ]ul nostru spiritual nici nu prea vrea s\ aud\. Poe]ii [i ar-
care zi. Asi[ti astfel la schimb\ri de valoare, la devaloriz\ri ti[tii care au vreo leg\tur\ cu ele trebuie s\ se a[tepte la
66 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 67
dizgra]ie din partea lui. Misterul acesta `ns\ el `l pre]uie[te ne`ntrerupt\, ceasuri `ntregi, [i care se opre[te c`te o clip\
foarte mult, pentru c\ e al lui... Iar pentru noi, muritorii de tocmai din cauza prea marii repeziciuni, omul acesta care se
r`nd, e cea mai mare fericire, fire[te c\ da, fiindc\ altfel nu plimb\ cu m`inile la spate [i cu privirea `ndep\rtat\ c\tre o
s-ar putea explica faptul c\ savan]ii adev\ra]i [i oamenii de zare plin\ de viziuni, aceast\ chemare magic\ a cuv`ntului [i
[tiin]\ nu numai c\ nu `l iau drept un furt, ci consider\ a imaginii, o h\l\duire `n lumea spiritului cu o absolut\ li-
chiar c\ este cea mai mare onoare s\ se str`ng\ `n jurul ma- bertate [i `ndr\zneal\, pe care cu pana muiat\ repede `n cer-
relui geniu, al omului plin de gra]ie, s\ formeze statul lui neal\ o urm\re[ti `n scris cu multe prescurt\ri – a[a c\,
major [i Curtea lui, s\-i procure [tiin]\, s\ devin\ lexicoa- dup\ aceea, `]i mai r\m`ne de f\cut [i o transcriere anevo-
nele sale vii, care s\-i stea mereu la dispozi]ie, ca s\ nu aib\ ioas\ –, stimat\ doamn\, c`nd ai tr\it toate acestea, c`nd
nevoie s\-[i bat\ capul cu studiul – f\r\ s\ mai vorbim c\ un te-ai delectat tr\indu-le, atunci ]ii la func]ia ta [i nu-]i place
om ca mine [i-a petrecut [i `[i petrece at`]ia ani din via]\ s-o vezi ajuns\ pe m`na unui n\t\r\u. Desigur, trebuie re-
aduc`ndu-i cu un z`mbet fericit, care de-at`tea ori mi se pare marcat [i, pentru a te lini[ti, trebuie s\-]i aduci aminte, c\
mie `nsumi n\t`ng, banale servicii de copist... nu e defel vorba de o crea]ie de moment, c\ aici nu e nici o
– Cum se poate, domnule profesor? `l `ntrerupse Charlotte minune care cade din cer, s`nt numai lucruri preg\tite [i
consternat\; doar nu vre]i s\ spune]i c\ a]i `ndeplinit at`ta dospite timp de zeci de ani, care ies la iveal\ [i din care o
vreme pe l`ng\ maestru numai un serviciu de copist, subal- anumit\ parte a fost `njghebat\ `n am\nunt pentru dictare
tern [i nedemn de dumneavoastr\? `nainte de-a `ncepe lucrul. Se cuvine s\ ]inem seama mereu
– Nu, r\spunse Riemer dup\ o clip\ de reculegere. Nu de faptul c\ nu avem de-a face aici cu un improvizator, ci
vreau s\ spun asta. Dac\ am spus-o, am mers prea departe. mai degrab\ cu un om care ezit\ [i am`n\ [i e `n acela[i
Nu trebuie exagerat. Mai `nt`i, serviciile pe care te sim]i timp foarte minu]ios [i nu se hot\r\[te dintr-odat\ [i, mai
onorat s\ le aduci unui om `nsemnat [i drag nu se pot a[eza ales, are un fel de-a lucra nestatornic, obose[te repede, nu se
`ntr-o ierarhie. Toate s`nt la fel de mari sau de mici. Nu ]ine mult\ vreme de unul [i acela[i lucru [i, desf\[ur`nd o
despre asta e vorba. Trebuie `ns\ spus c\ a scrie dup\ dic- activitate foarte vie [i `n mai multe direc]ii, are de cele mai
tatul lui nu-i o treab\ pe care o poate face un con]opist oa- multe ori nevoie de ani ca s\ ispr\veasc\ o lucrare. E un om
recare. Ar fi p\cat s-o dai pe m`inile unui asemenea om... S\ cu o fire `n care totul se construie[te [i cre[te `n tain\ [i se
iei pentru asta ca secretar pe un John, pe un Kräuter sau pe dezvolt\ `n chip domol [i lini[tit, care are nevoie s\ poarte
un servitor `nseamn\, `ntr-adev\r, s\ dai porcilor m\rg\ri- o oper\ mult\, mult\ vreme `n mintea lui, uneori chiar din
tare; un om cultivat, un om de spirit [i cu bun-gust, va anii tinere]ii, `nainte de-a porni la `nf\ptuirea ei, un om a
sim]i `ns\, `n mod inevitabil, ghimpele invidiei. Numai un c\rui s`rguin]\ este `n fond numai r\bdare [i care, sim]ind o
astfel de ins, numai un c\rturar ca mine, care poate s\ pre- mare nevoie de varia]ie, z\bove[te totu[i [i lucreaz\ `n-
]uiasc\ o asemenea situa]ie [i s\-i `n]eleag\ tot farmecul, truna, cu st\ruin]\ [i f\r\ `ncetare la acela[i obiect un timp
toat\ minun\]ia [i toat\ demnitatea, numai acela e vrednic foarte `ndelungat. Pute]i s\ m\ crede]i c\ a[a este; eu s`nt un
s\ `ndeplineasc\ o treab\ de acest fel. Dictarea n\valnic\ [i pasionat observator al acestei vie]i de erou. Se spune, [i o
dramatic\ a vocii lui pl\cute [i sonore, crea]ia aceasta spune [i el, c\ nu vorbe[te despre ceea ce se alc\tuie[te `n
68 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 69
ad`ncul firii lui ca s\ nu strice cumva alc\tuirea [i nu dest\i- parafraz`nd-o pe Gretchen: „Nu `n]eleg ce g\se[te la el“ –
nuie[te din asta nim\nui nimic, din cauz\ c\ nimeni n-ar oricum, fie [i a[a! {i, cum zic, aflu de la Zelter c\ afirma]ia
putea pricepe ascunsa stimulare productiv\ care-l `nc`nt\ pe asta notat\ de mine `n ziua de 16 i-a transmis-o exact la fel
acela `nl\untrul c\ruia se produce. Dar discre]ia nu este `n ziua de 9, `ntr-o scrisoare trimis\ din Tennstedt, ceea ce
chiar at`t de absolut\. Domnul consilier aulic Meyer, cel `nseamn\ c\ fraza aceasta, care se vede c\ i-a pl\cut foarte
care se ocup\ cu arta [i despre care maestrul are o p\rere mult, era de mult formulat\ [i a[ternut\ negru pe alb `n
foarte bun\, ei bine, Meyer acesta se laud\ la toat\ lumea c\ clipa c`nd mi-o servea mie drept ceva spontan, o mic\ `n[e-
maestrul i-a povestit o mul]ime de lucruri din Afinit\]ile l\ciune de care a trebuit s\ iau cuno[tin]\ z`mbind. De
elective, c`nd nu `ncepuse `nc\ s\ le scrie, ceea ce s-ar putea altminteri, lumea unui om cu o minte at`t de cuprinz\toare
s\ fie adev\rat, fiindc\ [i mie mi-a expus odat\ planul `n este [i ea o lume m\rginit\, `nchis\, un tot, `n care motivele
chip foarte emo]ionant [i chiar `nainte de a i-l `nf\]i[a lui se repet\ [i `n care acelea[i reprezent\ri revin la intervale
Meyer, cu deosebirea c\ eu nu m\ laud cu asta fa]\ de toat\ mari. ~n Faust, `n convorbirea aceea delicioas\ din gr\din\,
lumea. Ce m\ bucur\ pe mine la asemenea expuneri, la Margarete vorbe[te cu iubitul ei despre o sor\ mai mic\, pe
aceast\ expansiune [i permeabilitate este nevoia omeneasc\, care mam\-sa n-o putuse al\pta [i pe care ea o crescuse sin-
irezistibil\, nevoia de dest\inuire care iese la iveal\. E un lu- gur\, „cu lapte [i cu ap\“. Acestea toate vin de departe din
cru pl\cut [i consolator [i care te bucur\ s\ observi omenes- urm\, c\ci, `ntr-o bun\ zi, iat-o pe Ottilie care `i hr\ne[te [i
cul `ntr-un om de geniu, s\-i prinzi oarecum tertipurile [i ea pe copiii lui Charlotte [i Eduard „cu lapte [i ap\“. Cu
dubletele [i s\ descoperi or`nduirea care domne[te [i `n lapte [i ap\. Ce ad`nc fixat\ a r\mas imaginea asta a bibero-
aceast\ gospod\rie spiritual\, pe care mintea noastr\ n-o nului cu lapte [i ap\ `n mintea lui colosal\! Lapte [i ap\.
poate cuprinde. Acum trei s\pt\m`ni, pe 16 august, st`nd de N-a]i putea oare s\-mi spune]i cum am ajuns la lapte [i ap\
vorb\ cu mine, a spus ceva despre germani, ceva mu[c\tor – [i ce m-a adus la aceste detalii, care mi se par acuma cu totul
se [tie c\ nu vorbe[te `ntotdeauna prea bine despre na]iunea l\turalnice [i de prisos?
lui: „~i cunosc eu bine pe iubi]ii mei nem]i, zicea maestrul. – A]i pornit, domnule Riemer, de la cinstea cuvenit\
Mai `nt`i tac, pe urm\ caut\ nod `n papur\, pe urm\ res- ajutorului [i concursului pe care l-a]i dat la opera marelui
ping, pe urm\ [terpelesc [i trec totul sub t\cere“. Exact a[a meu prieten din tinere]e, care ajutor desigur c\ va deveni
a spus, mi-am notat asta imediat dup\ convorbirea noastr\, c`ndva istoric. Da]i-mi voie totodat\ s\ nu fiu c`tu[i de pu-
mai `nt`i pentru c\ mi s-a p\rut excelent spus [i `n al doilea ]in de p\rere c\ a]i spus lucruri de prisos [i neinteresante.
r`nd pentru c\ mi s-a p\rut c\ felul lui de-a exprima cu ase- – Nu t\g\dui]i, stimat\ doamn\! ~ntotdeauna spui lu-
menea limpezime stadiile proastei purt\ri a germanilor e cruri de prisos c`nd e vorba de un subiect mare [i arz\tor [i
un exemplu al elocven]ei sale at`t de vii [i de r\spicate. Pe faci tot felul de considera]ii pe marginea lui cu o anumit\ `n-
urm\ `ns\ am aflat de la Zelter – acest Zelter e din Berlin, frigurare; [i cu asta nu numai c\ nu ajungi la ceea ce e
muzicant [i dirijor de cor, [i maestrul `l `nvrednice[te cu un `ntr-adev\r important [i arz\tor [i z\bove[ti proste[te pe
tu fratern, ceea ce e cam de mirare, dar, `n sf`r[it, trebuie s\ drum, dar chiar `ncepi s\-]i dai singur de b\nuit c\ tot ce
te `nchini `n fa]a acestor predilec]ii, de[i e[ti ispitit s\ spui spui e un pretext ca s\ evi]i tocmai miezul subiectului, adic\
70 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 71
ce este `ntr-adev\r important. E aici ceva care te z\p\ce[te, prolix\ [i rece comoditate te `nt`mpin\ uneori `n cartea
un soi de panic\. {i cred c\ trebuie s\ fie ceva ca un feno- aceasta! Ce p\ienjeni[ de cr`mpeie de g`nduri f\r\ impor-
men de acumulare; `ntoarce]i repede o butelie cu gura `n tan]\! Foarte adesea, [i trebuie s\ vezi limpede asta, farme-
jos [i lichidul nu va curge, ci se va opri `n sticl\, de[i dru- cul [i meritul s`nt de g\sit numai `n formularea definitiv\,
mul `i este deschis. E o amintire [i o asocia]ie, care nu s`nt excelent potrivit\ [i reconfortant de exact\ a unor lucruri
esen]iale [i de care iar m\ ru[inez. {i totu[i! De c`te ori nu g`ndite [i rostite de mult\ vreme, formulare `nso]it\ bine-
se pierd [i al]ii `n asocia]ii neesen]iale, al]ii mult mai mari `n]eles de o tr\s\tur\ nou\ [i de un farmec nou, de o `n-
dec`t mine, infinit mai mari dec`t mine! Ca s\ v\ dau un dr\zneal\ vis\toare [i de o `nalt\ temeritate ce `]i taie
exemplu din activitatea mea auxiliar\ sau, dac\ e s\ vorbim r\suflarea – [i tocmai acest amestec contradictoriu de con-
adev\rat, principal\ [i ast\zi: Am `nceput de anul trecut s\ venien]\ [i cutezan]\, chiar de extravagan]\, este izvorul
alc\tuim o nou\ edi]ie complet\, `n dou\zeci de volume; o dulcii tulbur\ri pe care ne-o d\ acest autor unic `n felul s\u.
editeaz\ Cotta de la Stuttgart [i pl\te[te pentru asta o sum\ C`nd i-am spus asta la un moment dat, cu toat\ precau]ia
frumoas\, [aisprezece mii de taleri, un om m\rinimos [i cu- cuvenit\, a r`s [i mi-a r\spuns: „Copile drag\, nu pot s\
rajos Cotta; face asta cu mari sacrificii, fiindc\ adev\rul este schimb nimic; [tiu c\ uneori b\utura pe care v-o dau vi se
c\ pe o bun\ parte din opera maestrului publicul pur [i sim- urc\ la cap, dar n-am ce s\ v\ fac“. Faptul c\-mi spune „co-
plu nu pune nici un pre]. {i a[a, `n vederea acestei edi]ii pile drag\“, mie, om trecut de patruzeci de ani [i care e ca-
complete, am rev\zut am`ndoi, eu [i maestrul, Anii de uce- pabil s\-l `nve]e multe lucruri, poate s\ par\, luat ca atare,
nicie ai lui Wilhelm Meister. Am citit `mpreun\ cartea, `n ciudat; pe mine `ns\ m\ `nduio[eaz\ [i m\ face s\ m\ m`n-
`ntregime, de la A la Z, [i am putut astfel s\ fiu de folos elu- dresc; `n orice caz, e o dovad\ de intimitate, `n care orice
cid`nd subtile [i dubioase chestiuni de gramatic\ [i d`nd, de deosebire dintre servicii subalterne [i servicii superioare,
asemenea, sfaturi `n ce prive[te ortografia [i punctua]ia, de dintre servicii demne [i nedemne dispare cu totul. Servicii
care nu e `ntotdeauna sigur. Pe urm\ am avut ocazia s\ vor- obi[nuite de copist. Da]i-mi voie s\ z`mbesc, stimat\
besc cu el despre stilul lui, pe care l-am caracterizat [i l-am doamn\ consilier! {i asta pentru c\ eu, timp de mai mul]i
explicat, [i asta i-a f\cut pl\cere. ~ntr-adev\r, maestrul [tie ani, i-am redactat coresponden]a, [i nu dup\ dictare, ci in-
foarte pu]in despre felul lui de-a lucra, chiar el singur spune dependent sau, mai bine spus, substituindu-m\ lui – `n lo-
c\ atunci c`nd a scris Wilhelm Meister a lucrat absolut ca un cul lui, `n numele [i `n spiritul lui. Aici, dup\ cum vede]i,
somnambul [i se bucur\ ca un copil c`nd se vede explicat de independen]a este at`t de mare, `nc`t se preschimb\ oare-
altcineva `n chip inteligent, [i asta iar\[i n-o poate face un cum dialectic `n contrariul ei [i devine o total\ desprindere
Zelter sau un Meyer, asta e treab\ de filolog. Minunate au de sine, merg`nd p`n\ acolo `nc`t eu nu mai s`nt prezent, [i
fost ceasurile petrecute `mpreun\ cu lectura unei opere care prin mine vorbe[te numai el. ~ntrebuin]ez ni[te expresii
e m`ndria epocii noastre [i care la fiecare pas `]i d\ prilej de at`t de solemne [i de misterioase [i at`t de `ntortocheate, `n-
`nc`ntare, cu toate c\, `n chip surprinz\tor, poezia naturii [i c`t acele scrisori ale lui `ntocmite de mine s`nt mai goethe-
descrierile de peisaje lipsesc aproape cu des\v`r[ire. {i pentru ene dec`t cele pe care mi le-a dictat el; [i cum `n societate
c\ vorbeam de asocia]ii de prisos, ah! stimat\ doamn\, ce activitatea aceasta a mea e cunoscut\, de multe ori lumea
72 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 73
st\ la `ndoial\ [i se `ntreab\ dac\ cutare sau cutare scrisoare l-am v\zut c`teodat\. Dup\ ce a ispr\vit Afinit\]ile elective
e a lui sau a mea – [i trebuie ad\ugat c\ preocuparea asta e era `ntr-adev\r descurajat, dar mai t`rziu a `nceput s\ pre]u-
van\ [i absurd\, pentru c\, ori a[a, ori a[a, e acela[i lucru. iasc\ lucrarea asta foarte mult, a[a cum se [i cade. E sensibil
De fapt, stau [i eu la `ndoial\, dar `ndoiala mea se refer\ la la laude [i se las\ bucuros convins c\ o lucrare de ale lui e o
problema demnit\]ii, care r\m`ne una dintre cele mai grele capodoper\, de[i cu o clip\ mai `nainte avea serioase `ndo-
[i mai tulbur\toare probleme. Renun]area la propriul eu ieli cu privire la ea. Nu trebuie uitat c\, pe l`ng\ modestie,
poate fi, `n general vorbind, ceva ru[inos – cel pu]in a[a am el are [i o con[tiin]\ de sine pur [i simplu uluitoare. E `n
uneori impresia. C`nd `ns\ `n felul acesta devii Goethe [i `i stare s\ vorbeasc\ despre felul lui deosebit de-a fi, despre
scrii scrisorile, cred c\ nu poate fi o cinste mai mare dec`t anumite sl\biciuni [i complica]ii ale firii sale [i dup\ aceea
asta. Pe de alt\ parte `ns\, ne putem `ntreba: „Cine este el? s\ adauge `n chipul cel mai natural: „Acestea toate trebuie
Cine este el, la urma urmei, c\ nu poate exista cinste mai socotite ca fiind reversul marilor mele calit\]i“. R\m`i cu
mare dec`t s\ te confunzi cu el [i s\-i sacrifici propriul eu?“ gura c\scat\, v\ asigur, c`nd auzi una ca asta [i aproape c\ te
Poezie, poezie splendid\ – asta este. {i eu s`nt poet, anch’io `ngroze[ti de at`ta naivitate, dar trebuie negre[it s\-]i m\r-
sono poeta, dar un poet incomparabil mai mic dec`t el, spun turise[ti c\ tocmai `mbinarea unor extraordinare calit\]i
asta cu ciud\, [i ce n-ar da cineva s\ fi scris Inima-mi b\tea, spirituale cu o asemenea naivitate provoac\ admira]ia lu-
sau Ganimede, sau Cuno[ti tu ]ara, m\car una dintre ele s\ fi mii. ~ns\ trebuie oare s\ ne declar\m mul]umi]i cu asta?
scris, o scump\ doamn\! Ce n-ar da cineva, presupun`nd c\ Poate fi o justificare suficient\ pentru sacrificarea altora?
ar avea foarte mult de dat! La mine nu se g\sesc rime „De ce numai el?“ m\ `ntreb de multe ori atunci c`nd citesc
frankfurteze, a[a cum `nt`lne[ti la el de multe ori – pentru al]i poe]i, pe Claudius cel cucernic, pe Hölty, care e at`t de
el zeigen rimeaz\ cu weichen, fiindc\ [i c`nd vorbe[te ros- pl\cut, pe Matthisson cel plin de noble]e. Nu g\sim [i la ei
te[te zeichen, [i weichen, ba chiar zeischen [i weischen – rime sunetul puternic al naturii, ad`ncimea [i intimitatea c`ntecu-
de acestea eu nu am, mai `nt`i fiindc\ nu s`nt din Frankfurt lui german a[a cum g\sim [i la el? Umpli iar\[i cr`ng [i vale
[i `n al doilea r`nd pentru c\ nu mi le-a[ putea permite. S`nt e un giuvaer, mi-a[ da [i diploma de doctor s\ fi f\cut nu-
oare aceste rime singura tr\s\tur\ omeneasc\ `n opera lui? mai dou\ strofe din poezia asta. Dar oare Luna a r\s\rit a
Nu, desigur, fiindc\ opera aceasta e f\cut\ de un om [i nu lui Claudius e mai pu]in bun\? {i oare i-ar fi ru[ine dac\ ar
se compune numai din capodopere. De altfel, nici el nu-[i fi scris Noapte de mai a lui Hölty: „C`nd luna de-argint
`nchipuie asta. „Cine poate s\ produc\ numai capodopere?“ printre ramuri luce[te“? Cu siguran]\ c\ nu. Dimpotriv\!
zice el de multe ori, [i pe bun\ dreptate. Un prieten al lui Trebuie chiar s\ ne bucur\m c\ pe l`ng\ el se manifest\ `n
din tinere]e, Merck, `l cunoa[te]i cred, spunea c\ drama chip remarcabil [i al]ii, care nu se las\ `n\bu[i]i [i `ntuneca]i
Clavigo e „un fleac“, [i nici el nu pare s\ aib\ alt\ p\rere, de m\re]ia lui, ci opun naivit\]ii lui naivitatea lor [i c`nt\ ca
pentru c\ tot el spune: „Nu poate s\ fie perfect chiar orice [i cum el nici n-ar fi. C`ntecul lor ar trebui chiar s\ fie pre-
lucru“. S\ fie oare modestie? E o modestie suspect\. {i to- ]uit [i mai mult, pentru c\ s-ar cuveni s\ se considere nu
tu[i, `n ad`ncul sufletului e `ntr-adev\r modest, modest a[a numai valoarea absolut\ a unei opere, ci [i valoarea ei mo-
cum poate c\ altul `n locul lui n-ar fi. Chiar [i descurajat ral\, `ntemeiat\ pe condi]iile `n care un lucru a fost f\cut.
74 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 75
~ntreb deci: „De ce numai el? Ce alte calit\]i `l fac s\ fie c\ entuziasmul `ntrebuin]eaz\ uneori limbajul r\ut\]ii, iar o
semizeu [i `l `nal]\ `n slava cerului? Un mare caracter?“ Dar critic\ mali]ioas\ e o form\ a prosl\virii. Am nimerit sau nu?
s\ ne aducem pu]in aminte de Eduard, de Tasso, de Clavigo – S`nte]i foarte bun\, r\spunse el, c\ lua]i partea celui
[i chiar de Meister [i de Faust! C`nd se descrie pe el `nsu[i, care are nevoie [i corecta]i ce-am exprimat eu gre[it. Ca s\
descrie oameni problematici, oameni [ov\itori [i slabi. V\ v\ m\rturisesc cinstit, nu [tiu ce-am spus, dar dup\ vorbele
rog s\ m\ crede]i, stimat\ doamn\, c\ de multe ori m\ g`n- dumneavoastr\ `n]eleg c\ am avut nenorocul s\ gre[esc. De
desc la cuvintele lui Cassius din Cezar al lui Shakespeare: multe ori ne ia gura pe dinainte [i d\m unui cuv`nt sau al-
„O zei, uimirea m\ cuprinde ast\zi / V\z`nd un om at`ta de tuia o `ntors\tur\ comic\, astfel c\ trebuie s\ r`dem [i noi
bicisnic / ~n fruntea m`ndrei lumi [ez`nd, / el singur / P\s- cu cei care ne-au auzit. C`nd e vorba de un om mare, gre-
tr`ndu-[i ramura de palmier“. [im [i noi `ntr-o m\sur\ mai mare, un zeu ne suce[te vor-
Urmar\ c`teva clipe de t\cere. M`inile mari [i albe ale lui bele `n gur\ `n a[a fel `nc`t l\ud\m acolo unde vrem s\
Riemer, cu inelul de aur cu pecete pe ar\t\torul dreptei, se critic\m [i blestem\m acolo unde vrem s\ prosl\vim. ~mi
vedeau cum tremur\, de[i se odihneau pe c`rja bastonului, `nchipui c\ `n loca[ul zeilor r\sun\ r`sete homerice c`nd
iar tremurul din cap al doamnei b\tr`ne se accentuase [i el gura noastr\ sufer\ o asemenea `nfr`ngere. Dar, serios vor-
din nou. Charlotte spuse: bind, eu cred c\ nu-i deloc util [i nimerit s\ spunem mereu
– Aproape c\ m-a[ sim]i obligat\, domnule Riemer, s\ despre un om mare c\ e mare [i s\ vorbim frumos de cul-
sar [i s\-l ap\r pe prietenul din tinere]e al meu [i al b\rbatu- mile frumuse]ii, cu o simplitate aproape neroad\. Ori toc-
lui meu, pe autorul lui Werther, oper\ de care nu pomeni]i, mai despre asta e vorba acum, de cea mai aleas\ form\ `n
de[i ea constituie fundamentul gloriei lui [i, dup\ p\rerea care poate s\ apar\ m\re]ia pe p\m`nt: geniul poetic; m\-
mea, tot ce-a scris mai frumos, s\-l ap\r de o anumit\ `mpo- re]ia sub chipul cel mai vrednic de iubit, tot ce-i vrednic de
trivire, pe care dumneavoastr\ – v\ rog s\ m\ scuza]i – o iubit `n\l]at `n m\re]ie. Toate acestea tr\iesc printre noi [i
ar\ta]i fa]\ de m\rimea lui. Totu[i, s`nt scutit\ de aceast\ is- vorbesc cu glas de `nger. De `nger, scump\ doamn\! Deschi-
pit\ sau de aceast\ `ndatorire c`nd `mi amintesc c\ [i dum- de]i opera lui, aceast\ oper\ care este o lume, deschide]i-o
neavoastr\ da]i dovad\ de solidaritate, ca s\ zic a[a, cu unde vre]i. Lua]i de exemplu Preludiul `n teatru – l-am re-
aceast\ m\rime, la fel ca mine de altfel, [i c\ s`nte]i de trei- citat chiar azi-diminea]\, c`nd `mi a[teptam b\rbierul –,
sprezece ani prietenul [i ajutorul lui, iar critica dumneavoas- lua]i un pasaj accesoriu, dar at`t de ad`nc [i de limpede cum
tr\ – ca s\ o numesc astfel –, `n sf`r[it, ceea ce eu numesc este parabola cu moartea mu[tei:
realismul modului dumneavoastr\ de-a privi lucrurile, pre-
Ea soarbe b\utura tr\d\toare
supune o mare [i sincer\ admira]ie fa]\ de care interven]ia
{i simte o ad`nc\ voluptate,
mea, ap\rarea pe care a[ `ncerca-o, ar putea s\ par\ ridicol\ [i
Cu toate c\ pl\p`ndele-i picioare
s\ fie gre[it `n]eleas\. Eu s`nt o femeie simpl\, `ns\ pricep ~i s`nt acum de mult paralizate...
foarte bine c\ cineva poate spune anumite lucruri pentru c\ e
p\truns de ele mai ad`nc dec`t oricare altul [i, de asemenea, E o `nt`mplare rizibil\, un arbitrar orb c\ am ales toc-
`n]eleg c\ obiectul de care e vorba poate s\ le suporte u[or [i mai aceste r`nduri [i nu altceva din necuprinsul bel[ug de
76 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 77
frumuse]i, dar chiar [i a[a totul e rostit cu glas de `nger, cu poart\ `n lumea duhurilor, str\lucitor totodat\, minunat al-
av`ntata expresie divin\ a perfec]iunii, [i c`t de ad`nc e ca- c\tuit, pl\cut modulat, plin de un farmec copil\resc de cu-
racterizat; sub orice form\ ai judeca aceste versuri, ca bu- minte, de-o cuviincioas\ `ndr\zneal\.
cat\ teatral\, ca lied, ca povestire, ca un aforism german, ele – Vorbi]i admirabil, domnule doctor Riemer. V\ ascult
poart\ pecetea celui mai personal farmec – farmecul lui cu toat\ recuno[tin]a pe care o treze[te exactitatea. Ave]i
Egmont! A[a `i spun eu, [i `mi vine `n minte tocmai piesa un fel de-a v\ exprima asupra subiectului care dovede[te c\
aceasta, pentru c\ aici domne[te o deosebit de fericit\ uni- v-a]i ocupat mult\ vreme [i `n chip sus]inut de el [i a]i cer-
tate [i leg\tur\ l\untric\, [i farmecul deloc irepro[abil al cetat totul cu mult\ ascu]ime. {i totu[i, da]i-mi voie s\ v\
eroului corespunde farmecului operei, care nici ea nu este spun, nu s`nt sigur\ c\ e cu totul nejustificat\ teama dum-
irepro[abil\. Sau lua]i proza maestrului, povestirile lui [i neavoastr\ de-a nu gre[i [i acum cu privire la acest subiect
romanele – am mai atins aceast\ chestiune, mi-aduc confuz extraordinar. Nu pot t\g\dui c\ mul]umirea [i aprobarea
aminte c\ am vorbit despre asta [i c\ am gre[it `n anumite mea s`nt departe de-a exprima o satisfac]ie propriu-zis\, o
lucruri. Nu exist\ ceva mai pl\cut, nu exist\ o genialitate satisfac]ie deplin\. Elogiul pe care l-a]i rostit – poate tocmai
mai simpl\ [i mai senin\. Nu g\sim nimic pompos, nici un din cauza exactit\]ii lui – are ceva depreciativ, a p\strat o
sentiment sublim, nimic distins [i ales pe dinafar\ – dar `n nuan]\ de critic\ mali]ioas\, care m\ nelini[te[te [i st`rne[te
ad`ncime totul e minunat de distins [i de ales, a[a c\ oricare `n inima mea o `mpotrivire – [i inima asta a mea e ispitit\
alt stil, [i `n special stilul nobil [i ales, ]i se pare plat pe l`ng\ s\ socoteasc\ elogiul acesta drept un fals elogiu. Poate c\ o
al lui; nici urm\ de solemnitate, de gesturi sacerdotale, nici fi o neghiobie s\ spun mereu despre un lucru mare c\ e
o `ng`mfare, nici o exaltare, nici o v\paie, nici o p\l\laie a mare, poate c\ ave]i dreptate c`nd prefera]i s\ vorbi]i despre
pasiunii – [i totu[i, `n [oapte domoale [i bl`nde, zeul e pre- asta cu o exactitate al c\rei caracter, crede]i-m\, `l recunosc
zent [i aici. S-ar putea vorbi despre luciditate [i elegant\ [i eu, o exactitate care [tiu foarte bine c\ provine din iubire.
limpezime, dac\ nu ne-am g`ndi numaidec`t c\ limbajul Totu[i, da]i-mi voie s\ v\ `ntreb, po]i oare s\ pricepi numai
acesta merge `ntotdeauna p`n\ la extrem, dar asta se `nt`m- cu ajutorul exactit\]ii opera entuziasmului poetic?
pl\ pe o linie mijlocie, cu m\sur\, cu o cumin]enie des\v`r- – Entuziasm, repet\ Riemer [i d\du din cap o vreme,
[it\; `ndr\zneala acestui limbaj e discret\, cutezan]a lui e greoi [i domol, peste c`rja bastonului pe care `[i ]inea `m-
magistral\, tactul poetic e f\r\ cusur. Poate c\ gre[esc [i preunate m`inile. Apoi, deodat\, se opri [i `[i schimb\ mi[-
acuma spun`nd asta, v\ jur `ns\ – de[i problema nu-i potri- carea `ntr-o larg\ cl\tinare din cap la st`nga [i la dreapta,
vit\ pentru jur\minte impetuoase – c\ [i acum m\ silesc s\ ad\ug`nd: V\ `n[ela]i, el nu e entuziasmat. E altceva; nu [tiu
rostesc adev\rul la fel ca adineauri, c`nd am `ntrebuin]at ex- ce anume, ceva poate chiar mai mult dec`t at`ta, s\ zicem:
presii exact contrarii. Spun, `ncerc s\ spun urm\torul lucru: luminat; dar entuziasmat nu este. Pute]i s\ vi-l `nchipui]i
Totul este exprimat pe un registru [i cu o intensitate mijlo- pe Dumnezeu entuziasmat? Nu pute]i. Dumnezeu e un
cie, `ntr-un chip foarte m\surat, foarte prozaic, dar proza- obiect al entuziasmului, dar el, `n chip necesar, nu are entu-
ismul acesta e cel mai cutez\tor prozaism care s-a v\zut ziasm; s`ntem nevoi]i s\-i atribuim o r\ceal\ specific\, o in-
vreodat\: cuv`ntul nou format are un `n]eles de vraj\ [i te diferen]\ nimicitoare. Pentru ce anume ar putea Dumnezeu
78 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 79
s\ se entuziasmeze? Cui s\-i ia partea? El este totul, deci el acest fenomen – [i c\ asta `nseamn\ o anumit\ suprasolici-
este propria parte, este numai de partea lui `nsu[i, [i treaba tare, la care totu[i e imposibil s\ renun]i, ca s\ te duci la
lui este, evident, doar ironia preacuprinz\toare. Nu s`nt te- Rostock, unde asemenea lucruri hot\r`t c\ nu le afli... {i,
olog, stimat\ doamn\, [i nici filozof, dar experien]a m-a f\- dac\ vre]i s\ v\ explic [i mai am\nun]it, deoarece am im-
cut de multe ori s\ m\ g`ndesc la `nrudirea, la identitatea presia c\ n-am gre[it presupun`nd c\ asta o s\ v\ intereseze
dintre tot [i nimic, nihil, [i dac\ `mi e permis s\ extrag din [i c\ ve]i dori s\ afla]i [i mai multe de la mine, a[adar,
acest cuv`nt tulbur\tor o imagine care s\ reprezinte o ca- dac\-mi da]i voie s\ mai rostesc c`teva vorbe despre acest fe-
racteristic\ [i o atitudine fa]\ de lume, atunci spiritul totali- nomen, trebuie s\ v\ spun c\ mi-a amintit adeseori de bine-
t\]ii se poate numi, la fel de bine, spiritul nihilismului – de cuv`ntarea lui Iacob din Scriptur\, la sf`r[itul Genezei,
unde rezult\ c\ e cu totul gre[it s\ concepi pe Dumnezeu [i v-aduce]i aminte, unde se spune c\ Iosif a fost blagoslovit
pe Diavol ca pe dou\ principii contrare [i, la drept vorbind, de Atotputernic „cu binecuv`nt\ri din `naltele ceruri [i bi-
diabolicul e numai o parte – reversul, dac\ vre]i – dar de ce necuv`nt\ri din ad`ncul cel de dedesubt“. S\ m\ scuza]i,
reversul? – divinului. {i cum ar putea s\ fie altfel? O dat\ ce faptul c\ vorbesc de acest loc din Scriptur\ este numai `n
Dumnezeu e totul, atunci el este [i Diavolul, [i nu te po]i aparen]\ o digresiune – [tiu perfect ce spun [i nu s`nt defel
apropia de Dumnezeu f\r\ ca `n acela[i timp s\ nu te apro- `n primejdie de a pierde firul. Vorbeam deci de `nm\nun-
pii [i de Diavol, astfel `nc`t, ca s\ zicem a[a, `ntr-un ochi se chierea `ntr-una [i aceea[i fiin]\ a celor mai `nalte calit\]i
arat\ cerul [i iubirea, iar `n cel\lalt – infernul celei mai gla- ale spiritului [i a celei mai uluitoare naivit\]i [i observam c\
ciale nega]ii [i al celei mai distrug\toare neutralit\]i. Doi aceast\ `nm\nunchiere st`rne[te `n omenire cea mai ad`nc\
ochi `ns\, scump\ doamn\, fie c\ s`nt mai apropia]i, fie c\ admira]ie. Tocmai despre asta este vorba [i `n binecuv`nta-
s`nt mai dep\rta]i unul de altul, au o singur\ privire; [i rea din Biblie. E vorba acolo de dubla binecuv`ntare a spiri-
acum v\ `ntreb pe dumneavoastr\: Ce privire este aceea `n tului [i a naturii, care, dac\ ne g`ndim bine, e binecuv`ntarea
care `nsp\im`nt\toarea contradic]ie dintre cei doi ochi se `ntregului neam omenesc – [i este, `n acela[i timp, un bles-
anuleaz\? Am s\ v\ spun imediat, am s\ v\ spun dumnea- tem [i o aprehensiune. Omul apar]ine naturii cu p\r]i con-
voastr\ [i am s\-mi spun [i mie `nsumi. E privirea artei, a siderabile ale structurii lui, cu alte p\r]i `ns\ – [i putem
artei absolute, care este iubirea absolut\ [i totodat\ absoluta spune cu cele mai importante – apar]ine lumii spiritului,
nimicire sau indiferen]\ [i reprezint\ cumplita apropiere de astfel `nc`t, cu o imagine pu]intel rizibil\, dar care exprim\
acel ceva, totodat\ dumnezeiesc [i diabolic, pe care `l nu- bine latura aprehensiv\ a lucrului, am putea spune c\ st\m
mim m\re]ie. Asta este! Rostind ceea ce a]i auzit, `mi dau cu un picior `ntr-o lume [i cu altul `n cealalt\, o situa]ie pri-
seama c\ asta era ce voiam s\ v\ spun chiar din clipa c`nd mejdioas\, ale c\rei dificult\]i cre[tinismul ni le-a ar\tat `n
b\rbierul meu mi-a adus vestea c\ s`nte]i aici. M-am g`ndit chipul cel mai ad`nc [i mai viu: e[ti cre[tin atunci c`nd `]i
c\ o s\ v\ intereseze, [i de aceea am venit aici [i totodat\ [i dai limpede seama de aceast\ situa]ie `ngrijor\toare [i de
`n interesul meu propriu, ca s\ spun ce am pe suflet. Pute]i multe ori ru[inoas\ [i c`nd n\zuie[ti s\ scapi din c\tu[ele
s\ v\ `nchipui]i c\ nu e pu]in lucru [i c\ e chiar échauffant naturii [i s\ ajungi `n cur\]ie [i `n spiritualitate. Cre[tinis-
s\ faci zilnic experien]a aceasta, s\ stai `ntruna fa]\-n fa]\ cu mul e n\zuin]\ – [i cred c\ nu gre[esc d`nd aceast\ defini]ie.
80 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 81
S-ar p\rea c\ bat c`mpii, dar nu v\ teme]i de asta. Nu uit de mul]umire pe care o `ncerci `n apropierea lui [i care totu[i e
unde am pornit [i ]in firele `n m`n\ foarte str`ns. Avem, `nso]it\ de o anume aprehensiune [i nelini[te, a[a `nc`t une-
a[adar, `n fa]a noastr\ fenomenul de care am vorbit, al m\- ori nu mai po]i sta pe scaun [i `]i vine s-o iei la fug\...
re]iei, al omului mare, care de fapt este om `n aceea[i m\sur\ Acum `mi aduc aminte bine cu ce prilej am spus asta – c`nd
`n care este mare, `ntruc`t acea binecuv`ntare `mpletit\ cu am vorbit de toleran]a lui, de `ng\duin]a, de spiritul lui
blestem, acea aprehensiv\ dubl\ situa]ie omeneasc\ atinge `n conciliant, acesta e mi se pare cuv`ntul pe care l-am `ntrebu-
el culmea [i pare s\ fie desfiin]at\, spun desfiin]at\, `n sensul in]at, dar care te poate induce `n eroare pentru c\ te-ai pu-
c\ aici nu mai poate fi vorba de n\zuin]e [i de alte t`njeli de tea g`ndi cumva la bun\tate, la spirit cre[tinesc [i a[a mai
acela[i soi, iar binecuv`ntarea aceea totodat\ din `naltele ce- departe, dar a fi cu totul fals, fiindc\ spiritul conciliant nu
ruri [i din ad`ncul cel de dedesubt nu mai are nici o nuan]\ formeaz\ un fenomen independent, ci este [i el legat de
de blestem [i devine formula unei armonii [i a unei fericiri identitatea dintre Tot [i Nimic, dintre Atotcuprindere [i Ni-
p\m`nte[ti, nu vreau s\ spun numaidec`t lipsit\ de umilin]\, hilism, dintre Dumnezeu [i Diavol – este, de fapt, rezultatul
dar imposibil de umilit [i de-o absolut\ noble]e. ~ntr-un acestei identit\]i [i deci, scump\ doamn\, nu are nimic a face
om mare culmineaz\ spiritualul, dar f\r\ ca el s\ arate vreo cu bun\tatea [i se `ntemeiaz\ mai degrab\ pe o r\ceal\ cu to-
du[m\nie fa]\ de fenomenele naturii, [i asta pentru c\ tul special\, pe o nep\sare nimicitoare, pe neutralitatea [i in-
`ntr-un om mare spiritul cap\t\ un caracter fa]\ de care na- diferen]a artei absolute, care e numai de partea ei `ns\[i [i,
tura are `ncredere ca fa]\ de spiritul creator `nsu[i, fiindc\ el cum spune versul: „nimic nu este treaba sa“, adic\ preacu-
este `ntr-un fel legat de acesta, este [i el un spirit creator, un prinz\toare ironie. El mi-a spus odat\ `n tr\sur\: „Ironia e
frate al naturii care `i descoper\ bucuros tainele; c\ci pute- gr\untele de sare datorit\ c\ruia m`ncarea cap\t\ gust“.
rea de crea]ie este elementul intim [i fratern care une[te spi- C`nd am auzit asta, nu numai c\ am r\mas cu gura c\s-
ritul [i natura, [i `n aceast\ putere de crea]ie ele s`nt cat\, dar chiar m-au trecut fiorii; fiindc\, stimat\ doamn\,
identice. Acest fenomen reprezentat de un spirit mare, care dumneavoastr\ vede]i `n mine un om care, c`nd e vorba de
este totodat\ favoritul [i confidentul naturii, acest fenomen lucruri `nfior\toare, nu-i at`t de greu de cap cum ar fi ci-
de armonie [i m\re]ie omeneasc\ necre[tin\, `n]elege]i c\ e `n neva care abia acum porne[te la drum ca s\ afle ce s`nt fio-
stare s\ `nl\n]uiasc\ pe cineva nu nou\, nu paisprezece ani, ci rii; m\rturisesc `ns\ deschis c\ pe mine m\ trec repede
o ve[nicie [i c\ nici una dintre ambi]iile omene[ti a c\ror sa- fiorii, [i aici se afl\ cu siguran]\ un bun prilej pentru asta! Ia
tisfacere ar fi legat\ de renun]area la frecventarea lui nu poate g`ndi]i-v\ [i dumneavoastr\ ce `nseamn\ cuvintele lui: care
s\ reziste [i s\ d\inuiasc\. Vorbeam de o onoare dulce [i de va s\ zic\, nimic nu are gust dac\ nu are [i pu]in\ ironie,
una amar\ – mi-aduc aminte c\ am f\cut aceast\ deosebire. adic\ nihilism. Asta `nseamn\ chiar nihilismul `nsu[i [i ni-
Dar ce onoare ar putea fi mai mare dec`t faptul de-a fi `n micirea entuziasmului, `n afar\, bine`n]eles, de acela fa]\ de
slujba acestui fenomen, dec`t fericirea de-a tr\i `n preajma arta absolut\, dac\ a[a ceva poate fi numit entuziasm.
lui [i de a-l sorbi din ochi – continuu ademenit de la prima N-am uitat niciodat\ aceast\ afirma]ie, de[i am observat – o
sorbire? M-a]i `ntrebat, mi se pare, dac\ te sim]i bine l`ng\ observa]ie cam nepl\cut\ – c\, `n general, ceea ce spune el
el. Parc\ mi-aduc aminte c\ am pomenit de excep]ionala se uit\ u[or. Se uit\ u[or. Asta poate s\ fie `n bun\ parte din
82 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 83
pricin\ c\ e un om pe care `l iube[ti [i e[ti prea atent la vo- folose[te“. {i astfel, numai din aceast\ blajin\ indulgen]\,
cea lui, la privirea lui [i la felul `n care spune ceva, a[a `nc`t demonicul [i ironia atotcuprinz\toare devin morale, dar
`]i mai r\m`ne numai pu]in\ aten]ie pentru ceea ce spune – trebuie s\ recunoa[tem c\ `ncrederea nem\surat\ pe care
mai exact, poate c\ din ce spune nu r\m`ne prea mult le-o acord\m nu e deloc moral\ – c\, dac\ ar fi, n-ar mai r\-
atunci c`nd elimini privirea, vocea [i gestul, fiindc\ acestea m`ne at`t de nem\surat\. E [i ea elementar\, conform\ na-
s`nt `n str`ns\ leg\tur\ cu ceea ce vorbe[te; [i la el con]inu- turii [i cuprinz\toare. E `ncrederea imoral\, dar de care
tul obiectiv este legat de persoana lui `ntr-un grad neobi[- omul e pe deplin p\truns, `ncrederea `ntr-o blajin\ indul-
nuit de mare [i m\ `ncumet s\ afirm c\ e condi]ionat chiar gen]\, care face dintr-un om un duhovnic `nn\scut, care
`n ce prive[te adev\rul profund, astfel `nc`t con]inutul [tie tot [i poate tot [i c\ruia po]i s\-i spui tot, fiindc\ sim]i
obiectiv f\r\ adaosul [i f\r\ sprijinul personal nu mai este c\ el `i ajut\ pe oameni din dragoste fa]\ de ei, le face lumea
deloc adev\rat. C\ e a[a, foarte bine, n-am nimic `mpotriv\. mai bun\ [i `i `nva]\ cum s\ tr\iasc\ – [i asta nu din stim\,
Totu[i, asta nu-i destul pentru a explica faptul c\ ceea ce ci din iubire sau, mai degrab\, din simpatie. S\ prefer\m
spune el se uit\ at`t de repede; trebuie s\ mai fie aici o cauz\ acest cuv`nt, care mie mi se pare c\ se potrive[te mai bine [i
care st\ chiar `n ceea ce spune, [i aici m\ g`ndesc la contra- explic\ mai bine dec`t cel\lalt cuv`nt, mai patetic, mul]umi-
dic]ia pe care afirma]iile lui o poart\ de multe ori `n ele `n- rea aceea extraordinar\, pomenit\ de mine de c`teva ori, pe
sele, o ambiguitate inexprimabil\, care dup\ c`t se pare e care o sim]i c`nd e[ti l`ng\ el, mul]umire la care revin din
proprie naturii [i artei absolute [i totodat\ v\t\m\toare cauz\ c\ p`n\ acum n-am izbutit `nc\ s\ vorbesc pe larg
pentru tr\inicia [i conservabilitatea celor spuse. Conserva- despre ea. Nici mul]umirea nu este un cuv`nt patetic, vreau
bil [i folositor bietului spirit omenesc este numai ceea ce-i s\ spun c\ nu e ceva de natur\ spiritual\, ci mai degrab\ –
moral. Tot ce nu-i moral, ci elementar, neutral [i mali- vede]i ce greu g\sesc cuvintele –, mai degrab\ ceva de na-
]ios-tulbur\tor, `ntr-un cuv`nt, elficul – s\ ne oprim la acest tur\ expeditiv\, senzorial\, [i asta chiar dac\, la r`ndul ei, `[i
cuv`nt –, tot ce vine dintr-o lume a nep\s\rii generale [i a poart\ propria contradic]ie, adic\ o extrem\ `ngrijorare [i
toleran]ei nimicitoare, o lume f\r\ cauz\ [i f\r\ scop, `n aprehensiune. Dac\ am vorbit cumva de scaunul pe care nu
care binele [i r\ul au acela[i drept ironic, omul nu poate s\ po]i s\ stai lini[tit din cauz\ c\-]i vine s-o iei la fug\, aceasta
conserve, pentru c\ nu poate avea nici o `ncredere `n acest trebuie pus `n leg\tur\ cu caracterul nespiritual, nepatetic [i
con]inut, afar\ doar de nem\rginita `ncredere pe care o are nemoral al mul]umirii; [i, `nainte de toate, trebuie s\ admi-
totu[i `n asemenea lucruri [i care dovede[te `nc\ o dat\ c\ tem c\ aceast\ nelini[te nu `[i are originea `n noi, ci vine de
fa]\ de ceea ce este contradictoriu omul nu se poate com- acolo de unde ne vine [i mul]umirea, de care este legat\, [i
porta dec`t `n mod contradictoriu. C\ci, scump\ doamn\, anume din identitatea dintre Tot [i Nimic, din sfera artei
aceast\ nem\rginit\ `ncredere corespunde unei imense bl`n- absolute [i a ironiei preacuprinz\toare. C\ fericirea nu locu-
de]i, `nrudit\ cu fiin]a demonic\ [i totodat\ opus\ ei, astfel ie[te acolo, de asta m\ tem cumplit, at`t de cumplit c\ une-
`nc`t o `nfrunt\ [i `i r\spunde: „De unde [tii ce-i trebuie ori mi se str`nge inima c`nd m\ g`ndesc. Crede]i oare c\
omului?“ {i-i mai spune: „O vorb\ cinstit\ st`rne[te fapte Proteu – care se transform\ `n toate formele [i `n toate e
mari. De-aceast\ vorb\ are nevoie omul; de ea ascult\ [i se la el acas\, care e mereu Proteu [i mereu altcineva [i se
84 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 85
las\ la voia `nt`mpl\rii –, crede]i oare c\ e o fiin]\ fericit\? poate altcineva s\ vorbeasc\? {i, dac\ el pleac\, se duc to]i
E un zeu, sau un fel de zeu, [i cei vechi ne-au `nv\]at c\ pe la casele lor, murmur`nd n\uci]i: „Era prost dispus“. {i
apropierea zeilor o sim]im dup\ o mireasm\ foarte pl\cut\, se `nt`mpl\ s\ fie de multe ori a[a. E vorba aici despre o r\-
pe care ei o r\sp`ndesc; [i dup\ acest ozon divin pe care-l in- ceal\ [i o rigiditate `nd\r\tul c\reia se ascunde o misterioas\
spir\m c`nd s`ntem l`ng\ el `l recunoa[tem, recunoa[tem di- perplexitate, o sl\biciune [i o oboseal\ care `l cuprinde
vinul – e o impresie pl\cut\, mai presus de orice descriere. deodat\, un monoton circuit al existen]ei: Weimar-Jena-
C`nd zicem „zeu“, exprim\m ceva necre[tin [i, desigur, `n Carslbad-Jena-Weimar, o `nclina]ie tot mai accentuat\ c\-
toate acestea nu e nimic cre[tin, nici o credin]\ `n ceva bun tre singur\tate, c\tre `nchistare, c\tre intoleran]\ tiranic\,
pe lume [i nici o participare la vreun bine, vreau s\ spun c\ c\tre pedanterie, ciud\]enie, manierism magic – [i acestea,
nu e nici un sentiment [i nici un entuziasm, fiindc\ entuzi- stimat\, scump\ [i iubit\ doamn\, nu s`nt numai semnele
asmul se refer\ la ceva din domeniul ideilor, pe c`nd spiritul b\tr`ne]ii, b\tr`ne]ea nu e numaidec`t a[a; eu v\d, m-am de-
devenit pe de-a-ntregul natur\ pre]uie[te foarte pu]in ideile, prins s\ v\d `n toate acestea semnale u[or `nfior\toare ale
este un spirit necredincios, f\r\ sim]ire sau, `n orice caz, unei des\v`r[ite ne`ncrederi [i ale ironiei elfice [i atotcuprin-
sim]irea apare la el sub forma simpatiei [i a unei anumite sen- z\toare, care `n locul entuziasmului pune conformismul, o
zualit\]i, [i treaba lui este un scepticism atotcuprinz\tor – activitate stranie [i o ordine magic\. Pe oameni ea nu-i sti-
scepticismul lui Proteu. Neasemuit de pl\cuta impresie pe meaz\ – s`nt ni[te bestii [i n-au s\ devin\ niciodat\ mai
care o resim]im nu trebuie, dup\ p\rerea mea, s\ ne fac\ s\ buni. ~n idei nu crede, libertatea, patria n-au nici un temei,
credem c\ aici domne[te fericirea. Fericirea, dac\ nu m\ `n- s`nt vorbe goale. Cum `ns\ ea este esen]a artei absolute... dar
[el, exist\ numai acolo unde este credin]\ [i entuziasm, crede ea oare `n art\? Nu crede defel, stimat\ doamn\. Iro-
acolo unde este participare la ceva, nu acolo unde este iro- nia e suveran\. „O poezie, l-am auzit spun`nd o dat\, nu e
nie elfic\ [i nep\sare anihilant\. Ozon divin – o, da! Nu te de fapt nimic. O poezie e ca o s\rutare pe care o dai lumii.
mai saturi respir`ndu-l. Totu[i, l\s`ndu-te fermecat nou\ Dar din s\rut\ri nu se nasc copii.“ {i dup\ asta n-a mai zis
ani [i `nc\ patru pe deasupra de acest fluidum, acumulezi nimic. Dar parc\ voia]i s\ spune]i ceva, dac\ nu m\ `n[el...
totodat\ anumite experien]e [i `nt`lne[ti fenomene pe care M`na pe care o `ntinse spre ea, ca [i cum i-ar fi dat cu-
nu cred c\ le interpretez gre[it dac\ le dau drept dovezi cam v`ntul, tremura `n chip nepermis [i `ngrijor\tor. Nu p\rea c\
nepl\cute pentru lucrul at`t de diferit de ceea ce spuneam observ\ asta [i, cu toate c\ Charlotte ar fi dorit ca el s\-[i
adineauri despre fericire, adic\: s\ ai parte de mult\ moro- trag\ `napoi m`na c`t mai repede, profesorul o mai ]inu o bu-
c\neal\, de plictiseal\, s\ amu]easc\ f\r\ speran]\ de a des- cat\ de vreme `n aer, de[i degetele se b\l\b\neau, zg`l]`ite ca
chide gura, purt\ri la care societatea trebuie s\ se a[tepte de de un cutremur. Omul p\rea cu totul sec\tuit, [i nu era de
la el, dac\ nenorocul vrea a[a – [i nu de la el ca amfitrion, mirare. Nu vorbe[te cineva at`ta vreme [i cu at`ta `ncordare
nu, amfitrionul nu-[i permite asta, ci de la el ca musafir, despre asemenea lucruri, adic\ despre lucruri care te mi[c\
c`nd numai ce-l vezi c\ se `nchide `ntr-o t\cere ursuz\ [i ad`nc, a[a cum `l mi[cau pe Riemer, f\r\ s\ se cheltuiasc\
umbl\ de colo p`n\ colo, cu buzele str`nse. ~nchipui]i-v\ ce peste m\sur\ [i s\ prezinte simptomele observate acum la el
calamitate [i ce ap\sare! To]i tac, fiindc\, dac\ el tace, cum de Charlotte cu nelini[te [i – ca s\ `ntrebuin]\m un cuv`nt al
86 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 87
musafirului – cu „aprehensiune“, ba chiar [i cu oarecare dez- [aisprezece dac\ cinci n-ar fi murit – ceata de copii c\rora le
gust. Riemer era palid; pic\turi de sudoare i se iviser\ pe slujeam de mam\ `nainte de-a fi eu `ns\mi mam\ a c\p\tat
frunte, ochii lui bovini se holbau `n gol [i gura lui deschis\, oarecare renume `n lumea `ntreag\ [i mi-aduc aminte c`t s-a
care era, de obicei, numai bosumflat\, c\p\tase acum `nf\]i[a- bucurat fratele meu Hans, care a fost `ntotdeauna `n rela]ii
rea unei m\[ti tragice; r\sufla greu, repede [i zgomotos. cordiale cu Goethe, c`nd a citit Werther. La noi acas\, cartea
Tremurul [i g`f`itul se potolir\ treptat [i, cum nici o fe- a trecut din m`n\ `n m`n\; erau dou\ exemplare, pe care le
meie sim]itoare nu g\se[te c\ e pl\cut [i potrivit s\ vad\ un desf\cusem `n c`teva buc\]i, ca s\ le poat\ citi mai mul]i deo-
b\rbat cople[it de sentimente ap\s\toare – oric`t ar fi ele de dat\, [i copiii, mai cu seam\ Hans, nu mai puteau de bucurie
`ntemeiate –, Charlotte `ncerc\, plin\ de curaj – c\ci emo]ia descoperind c`t de exact erau descrise `n roman `nt`mpl\ri [i
[i `ncordarea ei erau mari, chiar `ngrijor\toare – s\-l ajute s\ situa]ii din cas\, `n timp ce noi, so]ul meu [i cu mine, eram
se lini[teasc\, izbucnind `ntr-un hohot de r`s st`rnit de leza]i [i speria]i v\z`ndu-ne expu[i astfel `n fa]a lumii, `ngro-
gluma cu s\rutarea. {i, `ntr-adev\r, spiritul acela devenise zi]i de at`ta adev\r de care era lipsit at`ta neadev\r...
pentru ea un motiv de replic\; reac]ionase chiar cu un gest, – Tocmai despre asta... spuse musafirul, care `ncepea
pe care Riemer `l `n]elesese drept un semn c\ amfitrioana acum s\-[i vin\ `n fire, tocmai despre aceste sentimente
vrea s\ spun\ ceva – [i nu gre[ise, de[i Lotte nu prea [tia ce aveam de g`nd s\ v\ `ntreb...
voia s\ spun\. ~ncepu totu[i a vorbi cam la `nt`mplare: – V\d c\ am ajuns [i aici, continu\ Charlotte, nici eu nu
– Dar de ce n-ar fi a[a, domnule doctor? Nu faci nici un [tiu cum, [i multe nu am de spus. S`nt r\ni cicatrizate, [i ci-
r\u [i nici o nedreptate poeziei dac\ o compari cu o s\ru- catricele abia dac\ mai aduc aminte de dureri trecute. Cu-
tare. Dimpotriv\, e o compara]ie foarte frumoas\, care d\ v`ntul „lipit“ mi-a venit `n minte pentru c\ atunci a jucat
poeziei ce i se cuvine, [i anume caracterul poetic, [i o pune un rol `n discu]ie, [i `n scrisori prietenul nostru protesta ve-
`ntr-un contrast firesc [i onorabil cu via]a [i cu realitatea... hement `mpotriva lui. „Nu lipit, ci `mpletit scria el, orice
Vre]i s\ [ti]i, `ntreb\ ea deodat\, ca [i cum atunci [i-ar fi a]i spune voi [i orice ar spune al]ii! Bine, fie [i `mpletit. Cu
adus aminte de ceva care ar putea s\-l distrag\ pe omul asta, problema care ne privea pe noi nici nu se ameliora,
acesta tulburat [i s\-i `ndrepte g`ndurile `n alt\ parte; vre]i nici nu se `nr\ut\]ea. ~l consola pe Kestner, spun`ndu-i c\
s\ [ti]i la c`]i copii am dat via]\? La unsprezece – dac\-i nu- nu-i el Albert nici pe departe, da, dar dac\ lumea credea
m\r [i pe cei doi pe care Dumnezeu i-a luat iar la el. Scu- a[a?!? C\ eu nu-s Lotte, asta n-a pretins niciodat\; chiar mi-a
za]i-m\ c\ m\ laud, dar am fost o mam\ pasionat\ [i fac dat prin dragul meu so] o m`n\ de ajutor, cu foarte mult\
parte dintre cele m`ndre, care `[i scot la iveal\ meritele [i se c\ldur\, trimi]`ndu-mi vorb\ c\ a-mi [ti numele rostit cu
f\lesc cu bel[ugul lor – o cre[tin\, de altfel, nu se poate respect de mii de buze e o r\splat\ `mpotriva oric\ror cleve-
teme c\ are s-o p\]easc\ din cauza asta a[a cum a p\]it-o re- tiri – [i poate c\ a avut dreptate. Pot s\ v\ spun c\, `nc\ de la
gina cea p\g`n\ – poate c\ m\ ajuta]i s\-mi aduc aminte `nceput, nu mi-a p\sat at`t de mine c`t de b\rbatul meu, pe
cum o cheam\ – o, da, Niobe, care a ajuns at`t de nenoro- care toate acestea `l sup\rau, [i m-am bucurat din toat\ inima
cit\. {i, de altfel, la noi `n familie a fost `ntotdeauna bel[ug de satisfac]iile dob`ndite `n via]\ datorit\ calit\]ilor lui exce-
de copii, a[a `nc`t nu-i un merit personal. Acas\ am fi fost lente [i `ndeosebi prin faptul c\ a fost tat\l celor unsprezece
88 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 89
copii ai mei, copii fa]\ de care – trebuie spus asta spre lauda ar fi putut s\-[i fac\ o idee despre copiii mei altfel dec`t din
lui – cel\lalt a ar\tat `ntotdeauna mult interes [i dragoste. siluetele pe care i le-am trimis, dac\ ne g`ndim c\, de[i ]inea
Ne-a scris odat\ c\ ar vrea s\-i boteze pe to]i fiindc\ ]ine la la ei at`t de mult, n-a avut sau n-a g\sit niciodat\ ocazia s\-i
ei ca la noi, [i celui mai mare, n\scut `n ’74, i-am dat nu- cunoasc\ [i nici s\-l revad\ pe vechiul s\u amic Kestner? Si-
mele lui, de[i n-am fi vrut s\-i spunem Wolfgang, a[a cum luetele au fost atunci foarte bine venite. Mai trebuie s\ [ti]i
]inea el mor]i[, [i, de altfel, f\r\ ca el s\ [tie, i-am spus c\ la Wetzlar a avut [i silueta mea (a[ fi curioas\ s\ v\d dac\
Georg copilului. ~n ’83, Kestner i-a trimis siluetele1 tuturor a p\strat-o) [i nu mai putea de bucurie [i de recuno[tin]\
copiilor pe care `i aveam atunci, lucru care l-a bucurat c`nd Kestner i-a d\ruit-o. Predilec]ia lui pentru siluete da-
foarte mult. Pe fiul meu Theodor, medicul, care s-a `nsurat teaz\, desigur, de-atunci.
cu o fat\ din Frankfurt, n\scut\ Lippert, l-a ajutat acum – O, f\r\ `ndoial\. Nu pot s\ v\ spun dac\ relicva se mai
[ase ani s\ capete cet\]enia frankfurtez\ [i o catedr\ la insti- afl\ la el. Ar fi foarte interesant de [tiut [i v\ promit c\
tutul medico-chirurgical – dup\ cum vede]i, `n cazul acesta odat\, `ntr-un moment potrivit, o s\-l `ntreb.
a f\cut uz de influen]a lui; [i c`nd, anul trecut, Theodor `m- – Mi-ar pl\cea s\ fac chiar eu asta. ~n orice caz, am aflat
preun\ cu fratele s\u August, consilierul de lega]ie, s-au dus c\ pe vremuri a avut un adev\rat cult pentru biata-mi silu-
s\-i prezinte omagiile `n casa doctorului Willemer din Ger- et\. „De mii [i mii de ori o s\rutam c`nd plecam sau c`nd
bermühle, el i-a primit pe am`ndoi cu mult\ prietenie, a `n- m\ `ntorceam acas\.“ A[a scria. ~n Werther scrie c\ mi-a dat
trebat [i de mine ce mai fac [i le-a vorbit chiar [i de siluetele imaginea `napoi; dar, din fericire pentru noi to]i, el nu s-a
acelea, pe care tat\l lor i le-a trimis pe vremuri, c`nd ei erau `mpu[cat, a[a c\ de bun\ seam\ o mai are, dac\ nu s-o fi dis-
mititei, a[a `nc`t `i cuno[tea de mult. August [i cu Theodor trus cu timpul. {i, pe urm\, nici nu trebuia s\ mi-o dea `na-
mi-au descris cu de-am\nuntul vizita. A vorbit pe larg des- poi mie, pentru c\ nu de la mine o avea, ci de la Kestner. {i
pre siluete [i a regretat c\ acest mod lesnicios de-a da cuiva o acuma spune]i-mi, domnule Riemer, nu g\si]i c\ `n bucuria
amintire nu mai este la mod\; cu o siluet\ aveai umbra fidel n\valnic\ pe care a ar\tat-o c`nd a primit acest dar nu de la
redat\ a unui prieten. A fost foarte cordial, dar pu]in cam mine, ci de la logodnicul meu, vas\zic\ de la noi am`ndoi, [i
agitat c`nd au trecut `n gr\din\, unde se adunaser\ mai mul]i
`n ata[amentul lui fa]\ de acest dar nu g\si]i c\ se exprim\
musafiri; umbla `ncolo [i-ncoace printre cei de fa]\, cu o
foarte mult\ cump\tare?
m`n\ `n buzunar [i cu cealalt\ la piept, [i, c`nd se oprea, se
– E o cump\tare de poet, spuse Riemer; unui poet i se
muta de pe un picior pe cel\lalt sau se sprijinea de ceva.
pare o mare avu]ie ceea ce altora li se pare o nimica toat\.
– Parc\ nu-l cunoa[tem! zise Riemer. Era prost dispus.
– Probabil c\ tot cump\tarea asta l-a f\cut s\ se mul]u-
{i afirma]ia cu privire la obiceiul disp\rut de a d\rui siluete
measc\ numai cu siluetele copiilor, `n loc s\-i cunoasc\ di-
e absolut f\r\ nici o importan]\, rostit\ numai ca s\ spun\
rect, lucru care s-ar fi putut `nt`mpla nespus de u[or cu
ceva, ceva nesincer. Nici nu trebuie luat\ `n seam\.
prilejul at`tor c\l\torii. {i dac\ August [i cu Theodor n-ar fi
– Nu [tiu dac\ e a[a, domnule Riemer. Eu cred c\ el a
pre]uit farmecul [i utilitatea artei de-a decupa siluete. Cum luat ini]iativa `ndr\znea]\ s\-l viziteze la Gerbermühle, el
n-ar fi v\zut pe nici unul dintre copiii mei, pe care totu[i,
1 Desen `n profil urm`nd umbra proiectat\ de figur\ (n.tr.) cum spunea, ar fi vrut s\-i boteze pe to]i, pentru c\ ]ine la
90 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 91
ei tot a[a ca la noi. Ca la voi! Vechiul lui prieten Kestner, tinere]e, c`nd p\rin]ii [i sora lui tr\iau `nc\, un soi de team\
dragul meu Hans Christian, a p\r\sit lumea aceasta [i m-a greu de judecat `l f\cea s\ nu se duc\ pe la ei [i chiar s\ nu le
l\sat singur\ acum [aisprezece ani, f\r\ s\-l fi rev\zut; scrie. Pe singurul copil r\mas `n via]\ de la biata Cornelia,
Goethe s-a interesat, amabil, de copii, cum `mi merge, dar sora lui, nu l-a luat niciodat\ `n seam\; nici nu-l cunoa[te.
n-a f\cut niciodat\ nici cea mai mic\ `ncercare de a veni s\ Unchilor, m\tu[ilor [i verilor lui din Frankfurt le-a dat
m\ vad\, [i asta timp de o via]\ `ntreag\, a mea [i a lui, [i `nc\ [i mai pu]in\ aten]ie. Doamna Melber, sora mamei lui,
dac\ n-a[ fi luat eu acuma, c`nd drumul e pe sf`r[ite, ini]ia- st\ la Frankfurt cu fiul ei – `ntre ei nu-i nici-o leg\tur\, `n
tiva... [i poate c\ ar fi fost bine s\ mai chibzuiesc, dar de afar\ doar de un micu] capital pe care ace[tia i-l datoreaz\
fapt eu am venit aici s-o vizitez pe sora mea Ridel, [i ce-o fi din mo[tenirea mamei. {i chiar mama, m\icu]a, despre care
mai departe, bine`n]eles, depinde de `mprejur\ri... el singur spune c\ era o fire vesel\ [i-i pl\cea s\ povesteasc\?
– Scump\ doamn\, spuse Riemer aplec`ndu-se spre ea, Interlocutorul se aplec\ [i mai mult `nainte, `[i cobor` [i
dar f\r\ s-o priveasc\; st\tea cu ochii `n jos, [i fa]a lui de- mai mult glasul, l\s`ndu-[i ochii `n p\m`nt. Stimat\ doamn\,
veni oarecum rigid\, `n vederea celor ce avea de g`nd s\ c`nd a r\posat, acum opt ani (el tocmai se `ntorsese `n fru-
spun\, [i tot pentru asta `[i `n\bu[i pu]in vocea. Scump\ moasa lui locuin]\, dup\ o lung\ [i pl\cut\ c\l\torie la
doamn\, eu ]in foarte mult seama de `mprejur\ri [i totodat\ Karlsbad), n-o mai v\zuse de unsprezece ani. Unsprezece
`n]eleg susceptibilitatea [i u[oara am\r\ciune care se arat\ ani f\r\ s-o vad\, ce spun e adev\rul curat – nu mai [tii ce s\
`n vorbele dumneavoastr\, uimirea dumneavoastr\, uimirea crezi. Moartea mamei l-a m`hnit, l-a zguduit ad`nc, am v\-
dureroas\ `n fa]a unei lipse de ini]iativ\, care nu e tocmai zut cu to]ii [i am [tiut asta [i ne-am bucurat c\ `nt`lnirea lui
pl\cut\ [i poate c\ nici potrivit\ nu e cu sim]irea ome- cu Napoleon la Erfurt i-a f\cut bine [i l-a ajutat s\ suporte
neasc\. V\ rog s\ nu v\ mira]i de asta. Sau mai degrab\ s\ aceast\ lovitur\. {i totu[i, `n unsprezece ani nu i-a trecut
v\ g`ndi]i c\ acolo unde s`nt multe motive de admira]ie s`nt niciodat\ prin minte sau n-a g\sit prilejul s\ se duc\ `n ora-
[i motive de mirare, de uimire. El n-a venit niciodat\ s\ v\ [ul lui [i s\-[i vad\ casa p\rinteasc\. O, desigur, s`nt scuze [i
vad\ pe dumneavoastr\ care a]i fost at`t de aproape de motive care l-au putut `mpiedica: r\zboi, boal\, c\l\torii la
inima lui [i i-a]i inspirat un sentiment nemuritor. E ciudat. b\i, de care avea nevoie. Le pun [i pe acestea la socoteal\,
Dar dac\ admitem c\ leg\turile pe care le avem de la natur\ pentru a nu omite nimic, dar [i cu primejdia de a-mi sl\bi
[i prin rudenia de s`nge s`nt chiar mai presus dec`t `nclina]ia argumentarea, fiindc\ tocmai c\l\toriile la b\i i-ar fi putut
[i recuno[tin]a, atunci o s\ vede]i c\ descoperim fapte at`t oferi prilejul unui drum la Frankfurt. Dar nu s-a folosit de
de neobi[nuite, `nc`t ve]i trece u[or peste propria dumnea- prilejul acesta – s\ nu m\ `ntreba]i de ce, c\ nu [tiu! Mi-aduc
voastr\ experien]\ trist\. Descoperim o plictiseal\ ciudat\, aminte cum la [coal\, la ora de religie, profesorul `ncerca
unele obstacole suflete[ti greu de calificat, care pricinuiesc zadarnic s\ ne fac\ s\ `n]elegem o vorb\ a M`ntuitorului c\-
situa]ii anormale, chiar scandaloase. Cum crede]i c\ s-a tre mama sa, [i nou\ ni se p\rea de nesuferit, chiar mon-
purtat el toat\ via]a cu rudele lui de s`nge? Nu s-a purtat de struoas\: „Femeie, ce am eu a face cu tine?“ Profesorul ne
fapt `n nici un fel, ca s\ vorbim dup\ principiile piet\]ii asigura c\ `n]elesul nu-i a[a cum sun\ vorbele, nici felul
obi[nuite, le-a p\r\sit `n chipul cel mai deplorabil. Chiar `n nerespectuos `n care i se adreseaz\, nici ceea ce urmeaz\
92 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 93
dup\ asta; fiul lui Dumnezeu vrea numai s\ spun\ c\ subor- deplin\ lini[te, nu f\r\ s\-mi dau seama de ciud\]enia lu-
doneaz\ leg\turile sale omene[ti menirii sale `nalte, de m`n- crului, dar f\r\ am\r\ciune. Dup\ cum vede]i, acuma pro-
tuire a oamenilor. Dar degeaba, profesorul nu izbutea s\ ne cedez [i eu ca profetul care s-a dus la munte c`nd a v\zut c\
`mpace cu un text care ni se p\rea at`t de pu]in exemplar, muntele nu vrea s\ vin\ la el. Dac\ profetul ar fi suscepti-
`nc`t nici unul dintre noi n-ar fi dorit s\-l rosteasc\. Scu- bil, n-ar veni. {i vine mai mult din `nt`mplare, s\ nu uit\m;
za]i-mi aceast\ amintire din copil\rie! Se potrive[te cu pro- dar nu se g`nde[te s\ evite muntele, fiindc\ tocmai asta ar
blema despre care vorbim [i f\r\ s\ vreau se strecoar\ `n mirosi a susceptibilitate. V\ rog s\ `n]elege]i `ns\, nu vreau
str\daniile mele de-a v\ face s\ vi se par\ plauzibil un lucru s\ spun cu asta c\ s`nt `ntru totul de acord cu resemnarea
ciudat [i de-a v\ aduce o consolare `n ce prive[te lipsa aceea scumpei noastre r\posate, doamna consilier Goethe. S`nt [i
de ini]iativ\ at`t de surprinz\toare. C`nd `n 1914, pe la sf`r- eu mam\, am n\scut o mul]ime de feciori [i to]i au ajuns
[itul verii, `n c\l\toria lui prin regiunea Mainului, a poposit oameni vrednici [i cu vaz\. Dar dac\ vreunul dintre ei s-ar
la Frankfurt, nu mai fusese de [aptesprezece ani `n ora[ul purta cum s-a purtat cu doamna consilier feciorul dumisale
lui natal. Ce poate s\ `nsemne asta? Ce team\, ce jen\, ce [i ar sta unsprezece ani f\r\ s\ m\ vad\, `n timp ce s-ar tot
pudoare amestecat\ cu ranchiun\ determin\ raporturile ge- plimba pe la b\i, apoi i-a[ ar\ta eu lui, v\ rog s\ m\ crede]i,
niului cu ob`r[ia lui [i cu punctul lui de plecare, cu pere]ii
[i l-a[ sc\rm\na a[a cum trebuie!
care l-au v\zut `n stare de crisalid\ [i `ntre care a crescut,
Charlotte p\rea cuprins\ de o vesel\ m`nie. B\tea cu
lu`ndu-[i apoi zborul [i `mpr\[tiindu-se `n lumea larg\. I-e
umbrela `n podea, `nt\rind astfel vehemen]a vorbelor sale;
team\ s\ nu-l fac\ de ru[ine sau i-e ru[ine lui de ei? Putem
fruntea sub p\rul c\runt i se `nro[ise, gura i se str`mbase a[a
numai s\ ne `ntreb\m [i s\ facem presupuneri. Nici ora[ul
cum se str`mb\ o gur\ care nu se preg\te[te numai s\ z`m-
[i nici admirabila sa mam\ nu s-au ar\tat c`tu[i de pu]in su-
p\ra]i de asta. Ziarul din Frankfurt a consacrat prezen]ei beasc\, iar `n ochii ei alba[tri pluteau lacrimi de energie – `n
lui `n ora[ un articol (`l am); c`t despre mama sa, ce s\ spun, orice caz, lacrimi. {i de aceea `i sc`nteiau ochii `n timp ce `[i
respectul fa]\ de celebritatea lui a fost `ntotdeauna egal cu urma vorba:
m`ndria de a fi dat lumii o asemenea minune [i cu dragostea – Nu, trebuie s\ m\rturisesc c\ nici nu m-a[ g`ndi, ca
ei f\r\ margini fa]\ de el. E drept c\ nu se ducea s-o vad\, mam\, s\ m\ mul]umesc numai cu at`ta; [i atitudinea re]i-
dar i-a trimis, volum de volum, noua edi]ie complet\ a ope- nut\ a fiului n-a[ putea s-o accept nici chiar ca revers al su-
relor lui, [i primul volum, acela cu poeziile, `l purta `ntot- periorit\]ii lui, oric`t ar fi ea de mare. ~n cazul acesta, a[ veni
deauna cu d`nsa. P`n\ `n anul mor]ii a primit opt volume [i cum vine profetesa la munte, s\-i v`r min]ile-n cap. Nu m\
le-a dat la legat, pe jum\tate `n piele... `ndoiesc c\ m\ crede]i capabil\ de a[a ceva. Chiar [i acuma,
– Drag\ domnule Riemer, zise Charlotte, v\ asigur c\ dup\ cum vede]i, am venit s\ pun r`nduial\ pe muntele
nici atitudinea flegmatic\ a ora[ului natal, nici dragostea \sta – [i nu pentru c\ a[ avea vreo preten]ie fa]\ de el, fe-
mamei nu m\ fac s\ m\ ru[inez. Dac\ v\ `n]eleg bine, vre]i reasc\ Dumnezeu, doar nu i-s mam\, [i poate s\ se arate
s\ m\ `ndemna]i s\ iau exemplu de la ei – ca [i cum a[ avea cump\tat fa]\ de mine c`t `i place, de[i nu vreau s\ t\g\du-
nevoie de asta! M\runtele mele constat\ri le-am f\cut cu iesc c\ am cu muntele o socoteal\ veche, o socoteal\ care
94 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 95
`nc\ n-a fost `ncheiat\ [i c\ tocmai socoteala asta veche, cump\tarea lui `n ce prive[te siluetele, cump\tarea `n ce pri-
ne`ncheiat\ [i chinuitoare s-ar putea s\ m\ fi adus aici... ve[te poezia, cump\tarea `n ce prive[te s\rut\rile, din care,
Riemer o privi cu aten]ie. Cuv`ntul „chinuitor“ pe care a[a cum spune el, nu se nasc copii, fiindc\ `ntr-adev\r copiii
`l rostise era cel dint`i pe deplin potrivit cu expresia gurii [i au venit din alt\ parte, unsprezece la num\r, dac\ `i soco-
cu lacrimile din ochi. Omul acesta greoi se mir\ [i admir\ tesc [i pe cei care-au murit: ei s-au n\scut din dragostea
felul cum femeile izbutesc s\ fac\ a[a ceva [i s\-[i p\streze cinstit\ [i sincer\ a lui Kestner al meu. Trebuie s\ analiza]i
[iretenia chiar c`nd s`nt cuprinse de un sentiment puternic. [i s\ v\ imagina]i bine acest lucru ca s\ `n]elege]i c\ toat\
Doamna consilier `[i preg\tise mai dinainte un text care via]a mea n-am putut s\-i dau de rost. Nu [tiu dac\ v\ este
atribuia cuv`ntului „chin“, unui chin de-o via]\ `ntreag\, cunoscut\ situa]ia... Kestner a venit la noi la Wetzlar `n ’68
lacrimilor, buzelor str`nse, un alt sens, d`nd loc unei in- ca secretar al lui Falcke – Falcke era trimisul ducatului
terpret\ri eronate, `nc`t p\rea s\ fac\ parte dintr-o vorbire Bremen la Wetzlar; toate acestea au s\ joace odat\ [i odat\
pe jum\tate vesel\, pe jum\tate furioas\ `n clipa c`nd fu ros- un rol `n istorie, [i orice om cu preten]ii de cultur\ va tre-
tit cuv`ntul csre exprima sensul cel adev\rat, [i exista de bui s\ le [tie, de asta pute]i fi sigur. A[adar, Kestner a fost
mult `ntr-un raport `n[el\tor cu ansamblul – [i asta pentru trimis la noi ca secretar de lega]ie. Era un om potolit, sincer
ca nu cumva cineva s\ aib\ dreptul [i nici s\ se g`ndeasc\ [i serios; eu, fat\ de cincisprezece ani – c\ at`ta aveam
s\-l ia ca atare, ci mai degrab\ s\-l `n]eleag\ tot `n sensul ce- atunci –, m-am ata[at de d`nsul c`nd a `nceput s\ vin\ la noi
lor exprimate mai `nainte, prin care ea `[i asigurase din `n casa german\, `n familia noastr\ foarte numeroas\, care
vreme dreptul s\ rosteasc\ acest cuv`nt [i s\ preg\teasc\ lu- cu un an mai `nainte `[i pierduse scumpa [i neuitata mam\,
crurile `n a[a fel `nc`t s\ fie `n]elese fals... „Un sex rafinat“, lucru cunoscut de toat\ lumea, din Werther, a[a c\ tata, ad-
se g`ndi Riemer. Colosal de dibaci `n disimulare, capabil s\ ministratorul, r\m\sese singur cu droaia de copii; eu, a doua
amestece `n chip indisolubil disimularea [i sinceritatea, n\s- ca v`rst\, nu eram nici eu mai mult dec`t o copil\; a trebuit
cut pentru via]a monden\ [i pentru intriga sentimental\. totu[i s\ `i iau locul mamei `n cas\ [i `n gospod\rie, s\ le
Noi b\rba]ii s`ntem ni[te neciopli]i `n compara]ie cu ele, [terg nasurile [i s\ le dau s\ m\n`nce, cum m\ pricepeam, [i
ni[te b\d\rani nepotrivi]i `ntr-un salon. {i dac\ i-am ghicit s\ conduc treburile cum puteam mai bine, fiindc\ Line,
jocul [i i-am descoperit tertipurile, asta s-a `nt`mplat numai sora mai mare, nu avea nici gust [i nici `ndem`nare pentru
pentru c\ [i eu [tiu ce `nseamn\ chinul, un chin oarecum a[a ceva. Mai t`rziu, `n ’76, ea s-a m\ritat cu consilierul
`nrudit cu al ei, [i pentru c\ s`ntem complici, complici `n aulic Dietz [i a avut cu el cinci b\ie]i, dintre care cel mai
chinuri... Nici nu se g`ndi s\ mai adauge ceva, ca s\ n-o stin- mare, Fritz, a ajuns la r`ndul lui consilier aulic la arhiva
ghereasc\. Se uit\ cu ochii lui dep\rta]i, la buzele schimo- Cur]ii de Apel – toate acestea vor trebui aflate odat\,
nosite ale doamnei consilier, a[tept`nd ca ea s\ continue. pentru c\ au s\ fie cercetate din motive culturale, de-aceea
Charlotte spuse: le spun de pe acum, [i le spun [i ca s\ v\ ar\t c\ sora noastr\
– Patruzeci [i patru de ani, drag\ domnule Riemer, care mai mare, Caroline, a ajuns mai t`rziu, `n felul ei, o femeie
s-au ad\ugat la cei nou\sprezece pe care `i aveam atunci, au minunat\, trebuie s\ avem grij\ ca istoria s\-i dea [i ei lo-
r\mas o enigm\, o enigm\ chinuitoare, de ce n-a[ spune; cul cuvenit. Pe vremea aceea `ns\, nu era minunat\ deloc,
96 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 97
minunat\ eram eu, a[a ziceau to]i, de[i eram sub]iric\ r\u, dar ]in foarte mult s\ scot `n eviden]\ c\, dup\ p\rerea mea,
blond\ ca paiul [i cu ochi alba[tri; abia `n urm\torii patru m\ `mplinisem ca femeie numai pentru el, bunul [i credin-
ani m-am mai `mplinit pu]intel – iar asta s-a `nt`mplat cu ciosul meu, care m\ a[tepta, [i numai pentru el m\ f\cusem
un anumit scop, ca s\-i fiu pe plac lui Kestner, din dragoste acum o fat\ frumoas\ sau, `n sf`r[it, pl\cut\ la vedere.
pentru el, care, datorit\ felului minunat cum m\ descurcam – Cred c\ `n]eleg bine, spuse Riemer cu ochii pleca]i.
`n gospod\rie, pusese chiar de la `nceput ochii pe mine, – Bun, [i c`nd lucrurile st\teau a[a, iat\ c\ a venit un al
ochi de `ndr\gostit, ca s\ spunem lucrurilor pe nume, [i, treilea, prietenul, amabilul p\rta[, care dispunea de timp
cum `n orice `mprejurare el [tia bine ce vrea, chiar de la `n- din bel[ug; a venit din afar\ [i s-a cuib\rit `n aceast\ situa]ie
ceput, aproape din prima zi, [i-a dat seama c\ numai pe [i `n aceste condi]ii de via]\ gata preg\tite, ca un fluture fru-
mine o s\ m\ ia de so]ie [i de gospodin\, atunci c`nd avea s\ mos [i ca o pas\re de var\. S\ m\ scuza]i c\-i zic fluture,
primeasc\ o func]ie [i o leaf\ care s\-i permit\ s\ m\ cear\ fiindc\, desigur, nu era un b\iat at`t de u[uratic – adic\ era
`n c\s\torie. Asta era, fire[te, [i condi]ia pus\ de tat\l meu, el [i u[uratic, cam extravagant [i cam cochet `n ce prive[te
administratorul; el voia ca mai `nt`i Kestner s\ ajung\ la o `mbr\c\mintea, un crai care f\cea pe sprin]arul [i pe voini-
situa]ie bun\ [i s\ fie `n stare s\ `ntre]in\ o familie, [i dup\ cul [i silea repede pe cel mai priceput om din lume din cer-
aceea s\ ne dea binecuv`ntarea, f\r\ s\ mai spun c\ eu cul lui s\-[i dea c\r]ile pe fa]\, cele mai bune dansatoare
aveam abia cincisprezece ani [i eram sl\bu]\ ca un pui de erau bucuroase s\-i `ntind\ m`na – a[a era – [i totu[i, vioi-
g\in\. Totu[i, `nc\ de atunci ne-am logodit [i am f\cut pe ciunea [i str\lucirea nu i se potriveau `ntotdeauna, fiindc\
t\cute un leg\m`nt de credin]\. Kestner, dragul de el, m\ era prea cople[it de sentimente [i de g`nduri, dar tocmai
voia neap\rat pentru minun\]ia mea, iar eu doream din sentimentele ad`nci [i g`ndurile mari f\ceau leg\tura `ntre
toat\ inima s\-l iau de b\rbat fiindc\ [tiam c\ m\ vrea [i gravitate [i u[ur\tate, `ntre melancolie [i mul]umire de sine
fiindc\ aveam `ncredere `n cinstea lui – `n sf`r[it, eram logo- [i trebuie spus c\, luat `n `ntregime, era foarte agreabil: dr\-
di]i, ]ineam unul la altul [i eram hot\r`]i s\ ne unim pe gu], [i de treab\, [i gata oric`nd s\ regrete sincer nebuniile
toat\ via]a; [i dac\ `n urm\torii patru ani m-am `mplinit tru- pe care le f\cea. Mie [i lui Kestner ne-a pl\cut de la `nceput –
pe[te [i, ca s\ zic a[a, am luat `nf\]i[are de femeie, o `nf\]i[are ]ineam unul la altul tustrei, din tot sufletul. El, cel venit din
foarte pl\cut\, asta desigur c\ s-ar fi `nt`mplat oricum, fire[te, afar\, era `nc`ntat de situa]ia `n care ne g\sise [i se bucura s\
pentru c\ `mi venise vremea s\ m\ prefac din r\]u[ca cea stea `n preajma noastr\ [i s\ poat\ sorbi, ca prieten [i ca
ur`t\ `n leb\d\ [i s\ m\ ar\t, poetic spus, `n toat\-mi splen- p\rta[, din aceast\ prietenie, av`nd vreme destul\, fiindc\
doarea feciorelnic\ – asta s-ar fi `nt`mplat `n orice caz. Eu ocupa]iile lui de la Curtea de Apel nu-l interesau, le socotea
`ns\, `n inima mea, `mi `nchipuiam lucrurile altfel – eu zi- serbede [i nu lucra mai nimic, `n timp ce Kestner, ca s\
ceam c\ m\ `mplinesc zi cu zi dup\ un anumit plan al meu, poat\ s\ ajung\ repede mai sus, de dragul meu, se spetea
din iubire fa]\ de omul acela de treab\ care m\ voia de so]ie muncind `n c\m\ru]a lui de la lega]ie. S`nt convins\ [i azi,
[i din `ncredere `n cinstea lui, pentru c\ `n clipa c`nd va fi `n [i consider lucrul acesta drept o contribu]ie important\ la
stare s\ se prezinte [i s\ m\ cear\ s\ m\ pot [i eu prezenta cercetarea [i la memorarea acestui episod, s`nt convins\ c\
bine ca mireas\ [i viitoare mam\... Nu [tiu dac\ `n]elege]i, prietenul nostru era `nc`ntat [i de faptul c\ logodnicul meu
98 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 99
avea at`tea treburi pe cap – nu pentru c\ din cauza asta el publicat\ `n Frankfurter Gelehrten Anzeingen, `n care era
avea mai multe posibilit\]i [i mai mul]i sor]i de izb`nd\ `n vorba despre un volum de poezii al unui evreu polonez.
ce m\ prive[te, nu era necinstit, nimeni nu poate s\ spun\ Dar despre evreu [i despre poeziile acestuia nu vorbea dec`t
c\ era necinstit. {i la `nceput nu era `ndr\gostit de mine, pu]in [i trecea apoi repede, ca [i cum nu s-ar fi putut ab]ine
trebuie s\ [ti]i asta, era `ndr\gostit de uniunea dintre mine de la asta, la povestea unui t`n\r [i al unei fete pe care acel
[i Kestner, de fericirea care ne a[tepta, [i scumpul meu t`n\r o `nt`lne[te la ]ar\. Eu, cu toat\ ru[inea [i cu toat\ mo-
Hans Christian era fratele lui de cruce tocmai de dragul destia, am fost nevoit\ s\ m\ recunosc `n fata aceea, pentru
acestei iubiri; s`nt sigur\ c\ Goethe nu se g`ndea s\-i `n[ele c\ textul era `mp\nat cu aluzii la persoana [i la via]a mea, la
prietenia, c\ `l `mbr\]i[a cu toat\ sinceritatea, ca s\ m\ pa[nicul cerc de familie, `n care fata aceasta iubitoare [i pri-
poat\ iubi [i pe mine `mpreun\ cu el [i s\ ia parte la leg\- ceput\ `n gospod\rie era ca o a doua mam\ [i avea at`ta bu-
tura noastr\ bine hot\r`t\ – cu bra]ul pe um\rul lui Kestner n\tate [i at`ta dr\g\l\[enie, `nc`t sufletul ei atr\gea `n chip
[i cu ochii la mine –, [i desigur c\ uneori se `nt`mpla ca irezistibil toate inimile (reproduc chiar vorbele lui), iar poe-
bra]ul s\ r\m`n\ cam mult pe um\r, pentru ca ochii s\ aib\ ]ii [i `n]elep]ii ar trebui s\ ia lec]ii de la ea [i, entuziasma]i,
timp s\ priveasc\ `n alt\ parte. O, domnule Riemer, de c`te s\ `nve]e ce `nseamn\ virtutea `nn\scut\, precum [i bun\-
ori de-a lungul anilor nu m-am g`ndit la acestea toate, [i tatea [i gra]ia care o `nso]esc. ~n sf`r[it, aluziile nu mai
c`nd eram `ns\rcinat\, [i c`nd `mi cre[team copiii, mereu, conteneau, [i ar fi trebuit s\ fiu proast\ de tot ca s\ nu v\d
mereu, p`n\-n ziua de azi! O, Doamne! `mi d\deam seama unde voia s\ ajung\; situa]ia era de a[a fel, `nc`t ru[inea [i
bine [i ar fi trebuit s\ nu fiu femeie ca s\ nu-mi dau seama modestia, oric`t s-ar fi `mpotrivit recunoa[terii, nu erau to-
c\, `ncetul cu `ncetul, ochii lui nu mai erau de acord cu fide- tu[i `n stare s-o `mpiedice. Mai r\u dec`t toate [i ceea ce m\
litatea lui, c\ el `ncepuse s\ nu mai fie `ndr\gostit de lo- `ngrozea cumplit era c\ t`n\rul `i oferea fetei inima lui, care
godna noastr\, ci de mine, adic\ de ceea ce `i apar]inea lui era t`n\r\ [i arz\toare la fel ca inima ei, f\urit\ s\ n\zuiasc\
Kestner [i de ceea ce ajunsesem eu s\ fiu `n ace[ti patru ani `mpreun\ cu ea spre fericiri mai `ndep\rtate [i mai tainice
de dragul lui Hans Christian, pentru el, care voia s\ m\ ale acestei lumi (asta era expresia lui), [i `n a c\rei tov\r\[ie
aib\ pe toat\ via]a [i voia s\ fie tat\l copiilor mei. Odat\, d\t\toare de via]\ (cum s\ nu recunosc aceast\ „tov\r\[ie
prietenul nostru mi-a dat ceva s\ citesc, ceva care mi-a d\t\toare de via]\“!) s\ tind\ c\tre z\rile de aur ale unei ve[-
ar\tat [i avea chiar drept scop s\-mi arate cum stau lucrurile nice vie]uiri `mpreun\ (citez textual) [i ale unei iubiri f\r\
[i ce simte el pentru mine, de[i `[i sprijinea bra]ul pe um\- de moarte.
rul lui Kestner – era ceva tip\rit, `n care introdusese acel pa- – Doamn\ consilier, dumneavoastr\ da]i acum la iveal\
saj, fiindc\ scria [i compunea mereu [i adusese la Wetzlar ni[te lucruri stra[nice! exclam\ Riemer, `ntrerup`nd-o. Re-
un manuscris, un fel de dram\, Götz von Berlichingen cu vela]i ni[te lucruri a c\ror importan]\ pentru cercetarea
m`na de fier, pe care prietenii lui de la pensiunea „Kron- literar\ n-o pre]ui]i cum se cuvine. Nu se [tie nimic despre
prinz“ o cuno[teau, [i de aceea `l [i porecliser\ „vrednicul aceast\ recenzie – eu aud acum `nt`ia oar\ despre ea. B\tr`nul
Götz“. Dar mai scria [i recenzii [i alte lucruri de felul nu mi-a vorbit... maestrul nu mi-a vorbit niciodat\ despre
acesta, [i ceea ce-mi adusese el acuma era tot o recenzie documentul acesta. Desigur c\ l-a uitat...
134 T H O M A S M A N N
aveau. ~ncerc\rile de-a fi c`t de c`t la `n\l]ime provocau
`ncurc\turi pecuniare tot mai grele; `n sf`r[it, existen]a sf\r`-
mat\ a so]ilor d\du prilej dorin]elor doamnei Henckel von
Donnersmarck s\ triumfe. Se hot\r` desp\r]irea prin bun\
`n]elegere, deocamdat\ f\r\ divor] `n fa]a tribunalului.
N-a [tiut nimeni ce s-a petrecut `n inima so]ului care
l\sa `n grija tovar\[ei lui de nevoi dou\ feti]e, pe Ottilie [i
pe sora ei mai mic\, Ulrike. Desigur c\ teama de-a nu fi
CAPITOLUL AL CINCILEA alungat din cariera militar\, o tradi]ie `n familie, carier\
care-i era drag\ [i singura pe care putea s-o `ndeplineasc\,
i-a smuls tragica hot\r`re. Inima so]iei lui a s`ngerat [i nu e
Povestirea lui Adele exagerat dac\ spunem c\ de la acea capitulare `n fa]a nece-
Dinspre tat\, Ottilie se trage dintr-o familie de militari sit\]ii [i a st\ruin]elor unei mame, `mbinate cu aceast\ ne-
originar\ din Holstein [i Prusia. C\s\toria mamei ei, o cesitate, ea n-a mai avut nici o clip\ de fericire. C`t despre
Henckel von Donnersmarck, cu domnul von Pogwisch a fete, figura tat\lui lor, care era un b\rbat frumos [i cu o `n-
fost o c\s\torie din dragoste, la care din nefericire ra]iunea f\]i[are cavalereasc\, a r\mas ne[tears\ `n sufletele lor, mai
a contribuit prea pu]in. Cel pu]in asta era p\rerea bunicii ales `n sufletul lui Ottilie, mai romantic [i mai profund.
Ottiliei, contesa Henckel, o doamn\ nobil\, a[a cum erau Toat\ via]a psihic\ [i comportarea sufleteasc\ a fetei fa]\ de
`n secolul trecut: cu minte limpede [i hot\r`t\, f\r\ fasoane, evenimentele [i de opiniile vremii au fost, cum ve]i vedea,
spiritual\, brutal de caustic\ [i neput`nd s\ sufere mofturile. determinate ve[nic de amintirea celui plecat.
Ea fusese `ntotdeauna `mpotriva consecin]elor, pe c`t de Dup\ desp\r]ire, doamna von Pogwisch a stat c`]iva ani
frumoase, pe at`t de necugetate, c\tre care fiica ei fusese la Dessau, `mpreun\ cu fiicele sale, a dus o via]\ retras\ c`t
`mpins\ din dragoste. Domnul von Pogwisch era s\rac. au ]inut vremurile de ru[ine [i de ocar\ care au v\zut dezas-
Henckelii din ramura aceasta erau [i ei s\raci, de aceea con- trul armatei lui Friedrich cel Mare, pr\bu[irea patriei, tre-
tesa, cu doi ani `nainte de b\t\lia de la Jena, a intrat `n cerea statelor din sudul [i vestul Germaniei sub domina]ia
slujb\ la Curtea din Weimar, ca maestr\ de ceremonii pe teribilului corsican. ~n 1809, c`nd contesa cea b\tr`n\ a pu-
l`ng\ t`n\ra noastr\ prin]es\ de la r\s\rit, proasp\t m\ritat\, tut s\-[i `ndeplineasc\ promisiunea de a-i procura o func]ie
care devenise acum prin]es\ mo[tenitoare. Voia s\ capete la Curte, `n calitate de doamn\ de onoare pe l`ng\ ducesa
un post asem\n\tor [i pentru fiica ei [i, `n timp ce `i deschi- Luise, doamna von Pogwisch a venit la noi la Weimar.
dea aceast\ perspectiv\, se str\duise din toate puterile s\ Ottilie avea pe atunci treisprezece ani. Era un copil deo-
desfac\ o c\s\torie a c\rei fericire era din ce `n ce mai ame- sebit de bine `nzestrat [i plin de originalitate. Dezvoltarea
nin]at\ s\ fie `n\bu[it\ de greut\]i materiale tot mai mari. ei s-a s\v`r[it `n chip cam agitat [i cam dezordonat, fiindc\
Solda ofi]erilor prusaci era mic\ pe vremea aceea, era impo- serviciul de la Curte nu este prea favorabil ordinii casnice,
sibil s\ poat\ duce cu ea o via]\ potrivit\ cu rangul pe care-l [i, cum mama avea multe obliga]ii oficiale, fetele au fost
at`tea treburi pe cap, [i multe trebuie s\ piar\. A[ pune r\- r\mas neterminat\. (n.tr.)
3 Se refer\ la Aiax, unul dintre eroii r\zboiului troian, care a avut un
m\[ag c\ [i Cantata Reformei are s\ r\m`n\ de c\ru]\. Tu- acces de m`nie `n fa]a zidurilor cet\]ii, atunci c`nd armele lui Ahile, c\-
nete pe Sinai... Mireasma dimine]ii `n singur\tatea imens\, zut pe c`mpul de lupt\, au fost date lui Ulise [i nu lui. (n.tr.)
340 T H O M A S M A N N
recunosc\tor. De fapt n-ar fi fost prima oar\ c`nd prietenul
din tinere]e al cumnatei lui s-ar fi ar\tat favorabil carierei sale.
Goethe `l aprecia. ~i procurase t`n\rului din Hamburg, care
fusese preceptor `n casa unui conte, postul de pedagog al prin-
]ului mo[tenitor de Saxa-Weimar, pe care `l ocupase timp de
c`]iva ani. La sindrofiile doamnei Schopenhauer, domnul
Ridel se `nt`lnise de multe ori cu Goethe, dar nu fusese la el
acas\ niciodat\, [i acum era mai mult dec`t bucuros c\ venirea
CAPITOLUL AL OPTULEA lui Charlotte `i d\dea prilejul s-o fac\.
Despre dejunul acesta, la care Ridel primise chiar `n
seara acelei zile o invita]ie scris\, nu mai pomenir\ `n zilele
Lui Charlotte Kestner nu-i fusese greu s\ explice [i s\-[i urm\toare dec`t `n treac\t [i cu oarecare grab\ de-a schimba
fac\ iertat\ `nt`rzierea `ntr-adev\r foarte mare cu care `n vorba, ca [i cum to]i din familie nici nu s-ar mai fi g`ndit la
ziua de 22 sosise pe Esplanad\ la familia Ridel. Odat\ asta. Faptul c\ fuseser\ invita]i numai so]ii Ridel, nu [i fii-
ajuns\ acolo [i dup\ ce o `mbr\]i[\ `n sf`r[it pe sora ei cea cele lor, ar\ta, la fel ca indica]ia c\ fracul e de rigoare, c\
mai mic\, l`ng\ care st\tea so]ul acesteia, privindu-le emo- pr`nzul va avea mai mult dec`t un caracter familiar, ceea ce
]ionat, b\tr`na doamn\ fu scutit\ s\ mai povesteasc\ `n am\- fu remarcat de c`teva ori, ca din `nt`mplare, `n timp ce se
nunt `nt`mpl\rile care `i r\piser\ toat\ diminea]a [i chiar o vorbea de alte lucruri, pentru ca, dup\ o scurt\ pauz\, `n
parte din dup\-amiaz\. Abia `n zilele urm\toare reveni, din care fiecare parc\ s-ar fi `ntrebat `n t\cere dac\ s\ se bucure
c`nd `n c`nd ocazional la convorbirile pe care le avusese, fie sau nu de aceast\ constatare, s\ schimbe subiectul discu]iei.
r\spunz`nd la `ntreb\ri, fie c\ut`nd s\ se informeze. Chiar Dup\ o desp\r]ire `ndelungat\, peste care scrisori din-
de invita]ia pentru a treia zi, adus\ de ultimul musafir de la tr-o parte [i din alta aruncaser\ pun]i precare, cele dou\ su-
L’Éléphant, ea `[i aminti de-abia peste c`teva ceasuri, cu un rori aveau o sumedenie de lucruri de spus, de cercetat [i de
„A, da, exact!“, cer`nd, nu f\r\ oarecare insisten]\, aproba- amintit. Fur\ trecute `n revist\ destinele [i situa]iile copi-
rea rudelor pentru scrisorica pe care la sosire o trimisese la ilor, ale fra]ilor [i ale surorilor [i ale copiilor acestora. De
locuin]a celebr\. unii dintre cei a c\ror imagine – cu Lotte `mp\r]indu-le
– M-am g`ndit, poate chiar din primul moment, la tine, felii de p`ine – intrase `n literatur\ [i devenise obiectul aten-
`i spuse ea cumnatului ei. Nu v\d de ce n-a[ relua o cuno[- ]iei unanime nu mai puteau acum dec`t s\-[i aduc\ aminte
tin]\, fie c`t de veche, dac\ pot cu asta s\ fiu de ajutor unor cu jale. Patru surori erau `n eternitate, `n primul r`nd cea
rude dragi. mai mare, Friederike, m\ritat\ cu consilierul aulic Dietz,
{i consilierul financiar, care aspira la postul de director care l\sase cinci b\ie]i, to]i cu situa]ii frumoase `n justi]ie [i
al finan]elor ducale, `ndeosebi pentru c\ prin numirea `n administra]ie. Numai a patra sor\, Sophie, r\m\sese
aceasta leafa, care de la pierderile din vremea ocupa]iei fran- nem\ritat\ [i murise cu opt ani `n urm\, `n casa fratelui ei
ceze fusese singurul lui venit, ar fi sporit considerabil, sur`se Georg, minunat b\rbat, al c\rui nume Charlotte, `mplinind
394 T H O M A S M A N N
octombrie `n prezen]a ei o serat\ cu muzic\ [i recit\ri, [i
probabil cu acest prilej a f\cut cuno[tin]\ Charlotte cu
doamna von Schiller, care `ntr-o scrisoare c\tre o prie-
ten\ din alt ora[ face o descriere simpatic-critic\ a doamnei
Kestner [i a felului cum se `nf\]i[a. Aceast\ alt\ Charlotte
pomene[te acolo [i de doamna Ridel c`nd, vorbind despre
„nestatornicia lucrurilor pe acest p\m`nt“, spune c`t de a[e-
zat\ [i de matur\ ap\rea acum printre doamnele de-acolo
CAPITOLUL AL NOU|LEA „blondina obraznic\“ din roman.
~n toate ocaziile Charlotte, se `n]elege, a fost `nt`mpi-
nat\ cu mult respect, [i demnitatea prietenoas\ cu care pri-
Charlotte a mai r\mas p`n\ pe la mijlocul lui octombrie mea omagiile care i se aduceau dovedi c\ `n cur`nd acestea
la Weimar [i a locuit tot timpul cu fiica ei Lottchen la Ho- nu se mai adresar\ situa]iei sale literare, ci persoanei [i per-
telul L’Éléphant, a c\rui proprietar\, doamna Elmenreich, sonalit\]ii sale umane, printre ale c\rei `nsu[iri o bl`nd\ me-
at`t din proprie sagacitate, c`t [i la `ndemnul st\ruitor al lancolie nu era, desigur, cea mai pu]in atr\g\toare. Ea [tiu
factotumului ei, Mager, i-a f\cut pentru camer\ un pre] s\ resping\ `n chip hot\r`t [i calm gesturi exaltate, provo-
foarte convenabil. Nu [tim prea multe despre [ederea cate de apari]ia sa. A[a se spune, de exemplu, c\ atunci c`nd
acestei femei celebre `n ora[ul tot at`t de celebru; se pare c\ `ntr-o societate – probabil la contele Edling – o femeie en-
[ederea la Weimar a avut – potrivit, de altminteri, cu v`rsta tuziast\ peste m\sur\ se repezi la ea cu bra]ele `ntinse [i
ei – un caracter de via]\ retras\, totu[i nu cu totul inaborda- strig\: „Lotte! Lotte!“, b\tr`na doamn\, d`ndu-se `napoi, o
bil\, fiindc\, de[i consacrat\ `n cea mai mare parte neamu- puse la locul ei pe exaltat\, spun`ndu-i cu glas profund:
rilor, avem indicii c\ `n aceste s\pt\m`ni a fost invitat\ [i a „Liniste[te-te, draga mea!“, dup\ care st\tu de vorb\ cu
primit cu pl\cere s\ se duc\ la c`teva sindrofii, unele mai m\- d`nsa foarte amical despre lucruri obi[nuite. R\utatea, b`r-
runte, altele mai simandicoase, `n diverse cercuri ale societ\- feala [i `mpuns\turile bine`n]eles c\ n-au cru]at-o cu totul,
]ii weimareze. Una dintre aceste sindrofii a avut loc, cum se dar au fost ]inute `n fr`u de simpatia [i de bun\voin]a tutu-
[i cuvenea, la familia Ridel, [i dup\ aceea `n cercul lor de ror oamenilor cumsecade; [i chiar c`nd mai t`rziu – de presu-
func]ionari au mai fost c`teva mici reuniuni de-acestea. pus c\ printr-o indiscre]ie a surorii ei Amalia – s-a r\sp`ndit
Consilierul aulic Meyer [i so]ia sa, n\scut\ von Koppenfeld, zvonul c\ b\tr`na s-a dus la Goethe `ntr-o toalet\ care purta
precum [i Coudray, ordonatorul construc]iilor, cu doamna, `n ea aluzii lipsite de gust `n leg\tur\ cu iubirea lui Werther,
o avur\ ca oaspete pe prietena din tinere]e a lui Goethe. Ea chiar [i atunci pozi]ia ei moral\ era at`t de bine consolidat\,
a putut s\ fie v\zut\ [i `n societatea celor de la Curte [i `nc`t clevetirea n-a mai putut avea vreun efect.
anume `n casa contelui Edling, membru al Comitetului de Pe prietenul de la Wetzlar nu l-a mai v\zut `n nici una
Direc]ie al teatrului ducal, [i a frumoasei sale so]ii, prin]esa dintre aceste ocazii. Se [tia c\, `n primul r`nd, `l incomoda
Sturza din Moldova. Ace[tia organizar\ pe la `nceputul lui durerea de la bra], iar `n al doilea r`nd tocmai acum era
Editura RAO
C.P. 2-124 Bucure[ti