Sunteți pe pagina 1din 209

Biblioteca THOMAS MANN

THOMAS MANN
Lotte la Weimar

Traducere din limba german\


ALEXANDRU PHILIPPIDE
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
MANN, THOMAS
Lotte la Weimar / Thomas Mann;
trad.: Alexandru Philippide
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005

ISBN 973-576-806-2
I. Philippide, Alexandru (trad.)

821.112.2-31=135.1

Oric`t ne-ar `nfrunta,


Vuind, vr\jma[ii,
Mereu noi vom c`nta
Urm`ndu-]i pa[ii.
Curaj vom c\p\ta
tr\ind `n tine.
Dureze via]a ta
Mult timp, spre bine!
RAO International Publishing Company
Grupul Editorial RAO DIVANUL APUSEAN-R|S|RITEAN
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA

THOMAS MANN
Lotte in Weimar
Copyright © 1939 by Bermann – Fischer Verlag AB,
Stockholm. Renewed 1967 by Katia Mann
All rights reserved by S. Fischer Verlag GmbH,
Frankfurt am Main

Ilustra]ia copertei
PAUL HAVILAND
Melancolie

© RAO International Publishing Company 2005


pentru versiunea `n limba român\

Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“
Bucure[ti, România

2005

ISBN 973-576-806-2
CAPITOLUL ~NT~I

~ntr-o zi, `nc\ v\ratic\, de pe la sf`r[itul lui septembrie


1816, lui Mager, chelnerul Hotelului L’Éléphant din Weimar,
un om instruit, i s-a `nt`mplat ceva emo]ionant [i care i-a
pricinuit o tulbur\toare bucurie. Nu c\ ar fi fost ceva nefi-
resc `n acel eveniment, dar cert este c\ lui Mager o bucat\
de vreme i s-a p\rut c\ viseaz\.
~n ziua aceea, diminea]a, pu]in dup\ ceasurile opt, au
sosit de la Gotha, folosind cursa obi[nuit\ a po[talionului,
[i au tras la vestitul hotel din pia]\ trei femei care, la prima
vedere – [i chiar la a doua –, nu aveau nimic deosebit ca `n-
f\]i[are. Leg\tura dintre ele se putea vedea u[or: erau mama,
fiica [i camerista. Mager, gata s\ fac\ plec\ciunile de bun
sosit, st\tea sub bolta de la intrare [i v\zuse cum r`nda[ul le
ajutase pe cele dou\ dint`i s\ coboare de pe scara tr\surii, `n
timp ce camerista, pe nume Klärchen, `[i lua r\mas-bun de
la surugiul po[talionului, l`ng\ care [ezuse [i cu care, dup\
toate aparen]ele, se `mp\case foarte bine pe drum. Surugiul
se uita la ea cu coada ochiului, z`mbind [i g`ndindu-se pro-
babil la dialectul `n care vorbise fata, [i o petrecu din ochi,
cufundat `ntr-un soi de medita]ie zeflemitoare, `n timp ce
Klärchen, tot r\sucindu-se, suflec`ndu-[i rochia [i f\c`nd
gra]ii f\r\ rost, se d\dea jos de pe capra `nalt\ a tr\surii. Su-
rugiul trase de curea cornul care `i at`rna la spate, `l duse la

Lotte la Weimar 7
gur\ [i `ncepu s\ sune cu mult\ sim]ire, spre bucuria unor s\ fie mai mult vioiciunea dec`t sl\biciunea sau, `n orice caz,
b\ie]a[i [i a c`torva trec\tori matinali care se opriser\ s\ p\reau s\ fie [i una, [i alta.
vad\ cine a sosit. – Desigur, r\spunse chelnerul, conduc`ndu-le spre u[\
St`nd tot cu spatele c\tre hotel, doamnele mai z\bovir\ pe mam\ [i pe fiic\, `n timp ce camerista venea dup\ ei, le-
pu]in l`ng\ tr\sura po[tei, ca s\ supravegheze desc\rcarea ba- g\n`nd `n m`n\ o cutie de p\l\rii. E drept c\ avem, ca de
gajului, de altfel destul de modest, `n timp ce Mager a[tepta obicei, foarte mult\ lume [i ne-am putea afla `n situa]ia de-a
clipa `n care, lini[tite `n ce prive[te cuferele, aveau s\ se `n- refuza chiar persoane de cea mai bun\ condi]ie, totu[i nu
drepte c\tre u[\, iar el avea s\ le `nt`mpine pe trotuar, cu aerul ne vom cru]a nici o osteneal\ ca s\ `ndeplinim dorin]a
lui de diplomat, cu un z`mbet curtenitor [i totodat\ u[or re- Domniilor voastre cum vom putea mai bine.
]inut pe chipu-i albicios, `ncadrat de o barb\ ro[iatic\, `n fra- – Dr\gu] din partea dumitale! zise doamna cea str\in\,
cul lui `ncheiat p`n\ sus, cu cravata sp\l\cit\ `n jurul gulerului arunc`ndu-i fiic\-sii o privire vesel\ [i plin\ de `n]eles c`nd
larg [i cu pantalonii str`m]i tra[i peste c\putele l\b\r]ate. auzi limbajul frumos ticluit [i totodat\ cu un puternic co-
– Bun\ ziua prietene, spuse cea mai `n v`rst\ dintre cele lorit turingo-saxon al chelnerului.
dou\ doamne, matroan\ destul de coapt\, spre [aizeci de – Pofti]i, v\ rog pofti]i! spuse Mager, conduc`ndu-le po-
liticos `n vestibul. Biroul e pe dreapta. Doamna Elmenreich,
ani, cam rotofeie, `mbr\cat\ cu o rochie alb\, cu o mantil\
patroana hotelului, va fi foarte bucuroas\. Pe aici, v\ rog.
neagr\, cu mitene de a]\ [i cu o bonet\ `nalt\, de sub care
Doamna Elmenreich, cu un ac `n form\ de s\geat\ `nfipt
ie[ea la iveal\ un p\r cre], de culoare cenu[ie, care fusese pe
`n p\r, `ntr-o rochie cu talia pe sub piept [i o jachet\ trico-
vremuri blond. Ne trebuie locuin]\ pentru trei persoane, o
tat\, pe care [i-o punea din pricin\ c\ era nevoit\ s\ [ad\ prea
odaie cu dou\ paturi pentru mine [i copila mea (copil\ nu
aproape de u[\, trona l`ng\ un m\nunchi de pene de scris, o
mai era de mult doamna cea t`n\r\ – avea vreo treizeci de nisiparni]\ [i un abac, `nd\r\tul unui soi de tejghea ce des-
ani [i ea, p\r negru c`rlion]at [i un gulera[ `ncre]it `n jurul p\r]ea de restul od\ii firida unde se afla biroul. Un func]io-
g`tului; n\sucul fin arcuit al mamei la ea devenise cam prea nar al hotelului, care tocmai ie[ise de dup\ pupitrul lui,
ascu]it, prea aspru) [i o od\i]\, nu prea departe, pentru ca- parlamenta pe engleze[te mai la o parte cu un domn `mbr\-
merista mea. Putem avea asta? cat `ntr-un pardesiu cu guler `nalt [i lat, cu siguran]\ poseso-
Ochii ei alba[tri, plini de o distins\ oboseal\, privir\ `n rul geamantanelor `ngr\m\dite la intrare. Patroana, care se
sus pe deasupra chelnerului, c\tre fa]ada hotelului. Gura uita mai mult `n treac\t la cei care intrau, f\r\ s\ ia bine
mic\, `ncrustat\ `n gr\simea pe care v`rsta i-o adunase `n seama la ei, r\spunse salutului doamnei v`rstnice, precum [i
obraji, avea mi[c\ri deosebit de pl\cute. ~n tinere]e fusese la abia schi]ata reveren]\ a celei tinere `nclin`nd cu demnitate
cu siguran]\ mai dr\g\la[\ dec`t era acum fiic\-sa. Ceea ce capul [i ascult\ plec`nd urechea cererea cu privire la od\i
s\rea `n ochi `n `nf\]i[area acestei doamne era `ns\ tremurul transmis\ de chelner, pentru ca s\ ia apoi un plan al casei, `n-
de sus `n jos al capului, care `n bun\ parte te f\cea s\ crezi r\mat, peste care `[i plimb\ c`teva clipe v`rful creionului.
c\ ar fi fost doar o `nt\rire a vorbelor rostite [i un `ndemn – Dou\zeci [i [apte, zise ea `ntorc`ndu-se c\tre servito-
de-a `ncuviin]a spusele ei, astfel `nc`t cauza tremurului p\rea rul cu [or] care a[tepta cu bagajele doamnelor. O camer\ cu

8 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 9
un singur pat `ns\ nu am. Mamzela o s\ trebuiasc\ s\ stea cu ochiul ca s\ vad\ dac\ umple cum trebuie rubricile `n-
cu camerista contesei Larisch din Erfurt. Avem tocmai semnate cu ro[u, dar totodat\ [i pentru a-[i mul]umi cu-
acuma o mul]ime de oaspe]i cu oamenii lor de serviciu. riozitatea lui de provincial, `mpins de satisfac]ia nu pe
Klärchen, care st\tea la spatele st\p`n\-sii, str`mb\ din de-a-ntregul lipsit\ de acea r\utate pe care o ai v\z`nd c\ a
nas, dar aceasta `ncuviin]\. sosit clipa c`nd rolul oarecum de efect al necunoscutului
– O s\ ne aranj\m [i a[a, zise st\p`na [i d\du s\ plece, cu ru- trebuie s\ `nceteze, fiind nevoit s\-[i spun\ numele [i s\ ias\
g\mintea de a i se ar\ta odaia [i de a i se aduce acolo bagajele. din anonimat. Din vreun motiv sau altul, func]ionarul de la
– Imediat, doamn\, spuse chelnerul. Mai trebuie `ndepli- birou [i c\l\torul englez conteniser\ vorba [i se uitau [i ei la
nit\ o formalitate. V\ rug\m din tot sufletul, c`teva r`nduri. doamna care scria d`nd din cap [i care forma literele cu lua-
Nu de la noi porne[te toat\ aceast\ pedanterie, ci de la sf`nta re-aminte, aproape ca un copil.
hermandad\1. A[a e dumneaei, nu-i chip s\ se schimbe. Le- Mager citi, clipind din ochi: „Doamna consilier aulic
gile [i regulile se mo[tenesc, ca s\ zicem a[a, ca o boal\ cro- Charlotte Kestner, v\duv\, n\scut\ Buff, din Hanovra, ulti-
nic\. ~mi permite]i a v\ ruga s\ ave]i bun\tatea...?
mul domiciliu `n Goslar, n\scut\ la 11 ianuarie 1753 `n
Doamna r`se [i se uit\ din nou la fiic\-sa, d`nd din cap
Wetzlar; cu fiica [i camerista“.
amuzat\.
– E destul? `ntreb\ doamna consilier aulic; [i, v\z`nd c\
– Ah da, zise ea, uitasem. Dac\ a[a trebuie... De altfel,
nu-i r\spunde nimeni, hot\r` tot ea: Cred c\-i destul.
dup\ cum v\d, dumneata e[ti om cu carte [i tare `n citate.
Apoi, cu o mi[care energic\, voi s\ pun\ pe mas\ tibi[i-
D\-mi, te rog, cele trebuincioase!
{i, apropiindu-se de mas\, lu\ cu degetele fine ale m`inii rul; uit`nd `ns\ c\ nu era slobod, smulse [i suportul de care
`nm\nu[ate cu mitene tibi[irul at`rnat de o sfoar\, pe care era prins.
patroana i-l `ntinse, apoi, continu`nd s\ z`mbeasc\, se aple- – Vai, ce ne`ndem`natic\ s`nt! spuse ea `nro[indu-se [i
c\ peste tabla unde mai erau `n[irate c`teva nume. arunc`nd din nou o scurt\ privire c\tre fiic\-sa care, cu bu-
~ncepu s\ scrie `ncet, [i pe m\sur\ ce scria r`sul se poto- zele str`nse batjocoritor, st\tea cu ochii pleca]i. Nu face ni-
lea, l\s`nd `n urma lui doar chicote ca ni[te oftaturi, ecouri mic, se poate pune repede la loc cum a fost, [i gata. Iar
ale veseliei pe cale de a se stinge. ~n vremea asta, tremurul acum, `n sf`r[it, hai s\ ne ducem `n odaie!
de sus `n jos al capului se observa [i mai bine, poate [i din {i, cu oarecare grab\, d\du s\ plece. Fiic\-sa, camerista [i
cauza pozi]iei incomode `n care scria. cu chelnerul, urma]i de servitorul chel, care ducea geamanta-
To]i se uitau la ea. Dintr-o parte privea peste um\rul ei nele [i cutiile, pornir\ dup\ ea prin vestibul, c\tre scara care
fiic\-sa, ridic`ndu-[i spr`ncenele frumoase [i armonios ar- urca la etaj. Mager nu mai sf`r[ea cu clipitul din ochi. B\tea
cuite (le avea de la mam\), cu buzele str`nse `ntr-o schim\ de c`teva ori repede din pleoape, de parc\ ar fi confirmat
batjocoritoare, iar de cealalt\ parte, chelnerul Mager tr\gea ceva, apoi un scurt r\stimp se uita ]int\ cu ochii lui `nro[i]i [i
`[i deschidea u[urel gura `ntr-un fel despre care n-ai fi putut
1 ~n spaniol\, hermandad – fr\]ie. Denumire a unei asocia]ii din seco-

lul al XII-lea a ora[elor castiliene [i aragoneze menit\ a le asigura protec-


spune c\ e prostesc, ci oarecum bine chibzuit. C`nd ajunse la
]ia. Prin extensie, poli]ie. (n.tr.) prima treapt\, `ncepu s\ vorbeasc\, oprind `n loc tot grupul.

10 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 11
– V\ rog s\ m\ scuza]i, zise el. V\ rog foarte mult s\ m\ caz, odaia e ar\toas\, d\ cu ferestrele spre pia]\ [i e pl\cut\.
scuza]i dac\ `ntrebarea mea... Nu-i o curiozitate vulgar\ [i Chiar acum de cur`nd au locuit `n ea domnul [i doamna
nelalocul ei... Avem `ntr-adev\r cinstea... cu doamna consi- maior von Egloffstein din Halle, c`nd au venit `n vizit\ la
lier aulic Kestner, Madame Charlotte Kestner, n\scut\ m\tu[a dumnealor, doamna prim-[ambelan Egloffstein. ~n
Buff, din Wetzlar...? octombrie 1813 a stat tot `n camera aceasta un aghiotant al
– Da, eu s`nt, confirm\ z`mbind doamna cea `n v`rst\. Alte]ei sale imperiale marele duce Constantin. Este oare-
– Vreau s\ spun... Da, desigur, a[a este... Voiam s\ `n- cum o amintire istoric\... Vai, Doamne, dar ce vorbesc eu
treb numai... dac\... ~n sf`r[it... e vorba de Charlotte... mai de ni[te amintiri istorice care, pentru un om cu sim]ire, nu
pe scurt, Lotte... Kestner, n\scut\ Buff, din casa ordinului pot s\ se compare nici pe departe cu... Numai c`]iva pa[i,
teutonic din Wetzlar... fost\... doamn\ consilier! De la scar\ mai face]i doar c`]iva pa[i pe
– Da, chiar ea, dragul meu. Numai c\ nu s`nt de loc „fost\“ coridor. Dup\ cum doamna consilier poate s\ observe, to-
s`nt aici, foarte prezent\, [i a[ vrea s\ m\ duc `n camer\... tul e proasp\t v\ruit. Dup\ ce ne-au vizitat cazacii de la
– Da, numaidec`t, zise Mager [i, plec`ndu-[i capul, se re- Don, la sf`r[itul lui 1813, am fost nevoi]i s\ renov\m temei-
pezi `nainte, dar `n clipa urm\toare se opri iar, pironit locu- nic totul – sc\ri, camere, coridoare [i saloane –, lucru care
lui, [i `[i `mpreun\ degetele. poate c\ trebuia de mult\ vreme f\cut. {i iat\ c\ evenimen-
– O, ce minun\]ie! spuse din ad`ncul inimii. Ce minu- tele n\prasnice ale istoriei ne-au silit s\-l `mplinim, de unde
n\]ie, doamn\ consilier aulic! S\ m\ ierte doamna consilier s-ar putea trage concluzia c\ `n via]\ `nnoirile nici nu ar
aulic dac\ mintea mea nu se poate `nc\ obi[nui cu identitatea avea loc dac\ n-ar fi st`rnite de evenimente n\prasnice. Nu
aici prezent\ [i cu perspectiva care se deschide... E ceva, ca s\ vreau de altfel s\ atribui `n chip exclusiv cazacilor meritul
zic a[a, c\zut deodat\ din cer... Vas\zic\, hotelul nostru are acestor renov\ri. Am mai avut [i prusaci [i husari unguri,
cinstea [i nepre]uita distinc]ie de-a g\zdui prototipul `n f\r\ s\ mai vorbim de fran]ujii, care au venit cei dint`i...
carne [i oase, dac\-mi este `ng\duit a m\ exprima astfel... Am ajuns. Pofti]i, v\ rog, doamn\ consilier aulic!
`ntr-un cuv`nt, mi-a fost h\r\zit s\ v\d cu ochii mei pe {i, cu o plec\ciune, deschise u[a la perete [i le f\cu loc
Lotte a lui Werther... s\ intre. Femeile cercetar\ `n fug\ cu privirea perdelele din
– ~ntr-adev\r, a[a este! zise doamna consilier aulic cu un muselin\ scrobit\ de la cele dou\ ferestre, consola dintre
ton grav [i calm, `n timp ce `i arunca o privire de dojan\ ca- ele, cu oglinda pu]in cam [tears\ `n rama-i poleit\, paturile
meristei, care chicotea pe `nfundate. {i dac\ acest lucru ar fi acoperite de cuverturi albe, care aveau un mic polog
un motiv mai mult ca s\ ne ar\]i, ostenite cum s`ntem de pe pentru am`ndou\, precum [i toate celelalte lucruri de tre-
drum, camerele noastre, atunci a[ fi foarte mul]umit\. buin]\. O gravur\ `n acvaforte, `nf\]i[`nd un peisaj cu un
– ~ntr-o clip\, spuse chelnerul [i porni cu pa[i repezi. templu antic, `mpodobea peretele. Du[umelele str\luceau,
Camera num\rul dou\zeci [i [apte – din p\cate –, la etajul bine lustruite.
al doilea. Dup\ cum observ\ doamna consilier, scara noas- – Foarte dr\gu]\ odaia! spuse doamna consilier aulic.
tr\ nu e greu de urcat, totu[i, dac\ am fi b\nuit... De[i e – Am fi foarte ferici]i dac\ doamnelor le-ar pl\cea la noi.
mare aglomera]ie la noi, totu[i, f\r\ `ndoial\ c\... ~n orice Dac\ ave]i nevoie de ceva – aici e cordonul clopo]elului. De

12 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 13
ap\ cald\, bine`n]eles, am eu grij\. Am fi nespus de ferici]i [i f\r\ preten]ii, un om ca mul]i al]ii. Dumneata ai `ns\ un
dac\ doamna consilier aulic ar fi mul]umit\... fel de-a te exprima at`t de neobi[nuit [i de ales...
– Da, sigur c\ da. Doar nu s`ntem at`t de mofturoase. – M\ numesc Mager, zise chelnerul, ca [i cum ar fi vrut
Mul]umesc, `i spuse ea servitorului care, dup\ ce l\sase jos s\ dea o explica]ie; spunea „Maher“, cu pronun]ia lui moale
bagajele [i le pusese pe suportul de curele, plec\. {i `]i mul- din Germania Central\; rostit astfel, cuv`ntul avea ceva ru-
]umesc [i dumitale, i se adres\ ea chelnerului, d`nd din cap g\tor [i duios. S`nt, dac\ nu sun\ cumva prea preten]ios ce
`n semn c\ poate s\ plece. Avem acum tot ce ne trebuie [i spun, factotumul hotelului, m`na dreapt\, cum se zice, a
am vrea... doamnei Elmenreich, patroana; dumneaei e v\duv\ de mai
Mager `ns\ nu se clintea din loc, ci st\tea a[a, cu m`inile mult\ vreme, domul Elmenreich a c\zut `n 1806 jertf\ eve-
`mpreunate [i cu ochii lui `nro[i]i a]inti]i pe chipul doamnei. nimentelor istorice, `n ni[te `mprejur\ri tragice, despre care
– O, Doamne, Dumnezeule! exclam\ el. Ce `nt`mplare nu e locul potrivit ca s\ vorbim. Cu o slujb\ ca a mea,
vrednic\ s\ fie scris\, doamn\ consilier aulic! Poate c\ doamn\ consilier aulic, [i `n ni[te vremuri ca acelea prin
doamna consilier nu-[i `nchipuie ce simte un om de inim\ care a trecut ora[ul nostru, ai prilejul s\ cuno[ti tot felul de
care, pe nea[teptate [i f\r\ ca m\car s\ b\nuiasc\, se pome- oameni [i s\ vezi perind`ndu-se at`tea persoane importante
ne[te `n fa]a unui eveniment ca acesta, cu ni[te perspective prin originea sau prin meritele lor, `nc`t `n chip firesc in-
at`t de emo]ionante... Domnia voastr\ s`nte]i, ca s\ zic a[a, tervine o anumit\ indiferen]\ fa]\ de contactul cu persona-
obi[nuit\ cu `mprejur\rile la care m\ refer [i cu o identitate lit\]i sus-puse, care au un amestec `n evenimentele istorice
sf`nt\ pentru noi to]i [i desigur c\ toate acestea vi se par ba- [i poart\ nume ce inspir\ respect [i pun `n mi[care imagi-
nale [i cotidiene [i nu c`nt\ri]i `n toat\ amploarea ceea ce se na]ia. A[a este, doamn\ consilier aulic. Dar iat\ c\ acuma
poate petrece `ntr-un suflet sensibil [i de mult `ndr\gostit aceast\ insensibilitate [i aceast\ nep\sare profesional\ au
de literatur\, care nici pe departe nu se a[tepta la una ca disp\rut! Trebuie s\ m\rturisesc c\ `n via]a mea nu mi s-a
asta, ce se petrece `n acest suflet atunci c`nd face cuno[- `nt`mplat s\ primesc [i s\ slujesc pe cineva cu emo]ia pe
tin]\ – dac\-mi este `ng\duit s\ spun a[a [i v\ rog s\ m\ care o simt acum `n inim\ [i-n minte, ceva care `ntr-adev\r
scuza]i – atunci c`nd se `nt`lne[te dintr-o dat\ cu o persona- merit\ s\ fie scris. {tiam, e drept, c\ preastimata doamn\,
litate `nv\luit\ de str\lucirea poeziei [i `n\l]at\ ca de ni[te modelul acelei ve[nic `nc`nt\toare figuri, vie]uia printre
bra]e de fl\c\ri c\tre cerul gloriei eterne... muritori, [i anume `n ora[ul Hanovra, `mi dau acum bine
– Uite ce, prietene, r\spunse doamna consilier cu un seama c\ [tiam toate acestea. Totu[i, faptul c\ [tiam nu con-
z`mbet de `mpotrivire, de[i tremurul capului, care la vor- stituia pentru mine o realitate [i niciodat\ nu mi-am `nchi-
bele chelnerului `ncepuse din nou, foarte vizibil, ar fi putut puit c\ voi avea posibilitatea s\ stau `n fa]a acelei f\pturi
s\ fie luat drept o `ncuviin]are. (Camerista st\tea la spatele ei sacre. Nici `n vis nu m-a[ fi g`ndit. C`nd azi-diminea]\
[i se uita cu o curiozitate amuzat\ la fa]a, emo]ionat\ m-am trezit din somn – [i-s numai c`teva ceasuri de atunci –,
aproape p`n\ la lacrimi, a lui Mager, `n timp ce fiica doam- eram convins c\ ziua de ast\zi este la fel cu at`tea altele, o zi
nei consilier, `ntr-un col] al camerei, se ocupa de bagaje cu o f\r\ nimic deosebit `n ea, plin\ de obi[nuitele [i cuvenitele
v\dit\ nep\sare.) Uite ce, prietene, eu s`nt o femeie b\tr`n\ ocupa]ii ale func]iei mele la poart\ [i la mas\. So]ia mea –

14 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 15
c\ci s`nt c\s\torit, doamn\ conilier aulic, iar Madame Mager cu aceste compara]ii [i exagerezi grozav c`nd m\ confunzi
conduce buc\t\ria hotelului – va putea s\ certifice c\ n-am sau, `n sf`r[it, confunzi fiin]a t`n\r\ care am fost c`ndva cu
ar\tat cu nimic c\ a[ fi avut presim]irea unui eveniment ex- eroina acelei c\r]ulii de care se vorbe[te at`ta. Nu e[ti cel
traordinar. M\ g`ndeam c\ disear\ la culcare voi fi acela[i dint`i c\ruia trebuie s\-i spun asta; ba chiar o spun mereu
om care am fost c`nd m-am sculat. {i acum, iat\! N-aduce de patruzeci [i patru de ani `ncoace. Figura aceea de roman,
anul ce-aduce ceasul. C`t de `ndrept\]it\ se dovede[te `n]e- care a dob`ndit `ntr-adev\r o via]\ at`t de larg\ [i o realitate
lepciunea poporului prin aceast\ observa]ie simpl\! Doamna at`t de puternic\ [i de ilustr\ `nc`t cineva ar putea spune c\
consilier aulic `mi va ierta desigur emo]ia [i limbu]ia, poate dintre noi am`ndou\ ea este cea adev\rat\, lucru pe care
ne`ng\duit\. C`nd ai inima plin\, te ia gura pe dinainte, zice `ns\ eu nu l-a[ admite defel, fata aceea din carte se deose-
poporul `n felul lui de-a vorbi, care, chiar dac\ nu e literar, be[te foarte mult de ce am fost eu alt\dat\, ca s\ nu mai
e totu[i at`t de nimerit. Dac\ ar [ti doamna consilier aulic de vorbim de ce s`nt eu acum. De exemplu, oricine poate ve-
dragostea [i venera]ia pe care i le port, ca s\ zic a[a, din copi- dea c\ eu am ochi alba[tri, `n timp ce Lotte a lui Werther
l\rie prin]ului poeziei noastre, marele Goethe, [i dac\ a]i [ti are ochi negri.
[i ce m`ndru s`nt c\, `n calitate de cet\]ean al Weimarului, – O licen]\ poetic\! zise repede Mager. Doar [tim prea
pot spune despre acest om sublim c\ este al nostru...
bine ce `nseamn\ o licen]\ poetic\! {i totu[i, doamn\ con-
O, dac\ a]i [ti ce au `nseamnat pentru inima mea mai ales
silier aulic, licen]a asta nu poate smulge nici o f\r`m\ din
Suferin]ele t`n\rului Werther... Dar m\ opresc, doamn\ con-
identitatea existent\. Poate c\ poetul s-a servit de ea ca s\
silier aulic, c\ci nu se cade s\ apreciez eu... de[i adev\rul
ascund\ ceva, ca s\ [tearg\ pu]in urmele.
este c\ o oper\ sentimental\ ca aceasta apar]ine tuturor oa-
– Nu, spuse doamna consilier aulic, cl\tin`nd din cap,
menilor [i d\ruie[te oricui – fie mare, fie mic – cele mai
ad`nci emo]ii, `n vreme ce numai p\turile superioare ale so- ochii cei negri vin din alt\ parte.
ciet\]ii pot avea preten]ia s\ `n]eleag\ lucr\ri ca Ifigenia sau – {i chiar de-ar fi a[a, spuse cu c\ldur\ Mager. Chiar
Fiica natural\. C`nd m\ g`ndesc de c`te ori Madame Mager dac\ aceast\ identitate e pu]intel mic[orat\ din cauza abate-
[i cu mine am stat seara la lumina lum`n\rii, apleca]i cu su- rilor m\runte...
flete `nduio[ate pe acele pagini divine, [i c`nd m\ g`ndesc c\ – S`nt abateri [i mai mari, `l `ntrerupse doamna, ap\s`nd
`n clipa asta nemuritoarea lor eroin\, celebr\ `n lumea `n- cuvintele.
treag\, se afl\ `n fa]a mea `n carne [i oase, iar eu, un om... – ... R\m`ne totu[i pe de-a-ntregul neatins\ cealalt\ iden-
Vai, doamn\ consilier aulic! exclam\ el, lovindu-se cu palma titate, care se `ncruci[eaz\ cu cea dint`i [i e nedesp\r]it\ de ea –
peste frunte. Vorbesc, vorbesc [i-mi dau deodat\ seama cu identitatea cu sine `nsu[i, vreau s\ spun cu acea persoan\ la
spaim\ c\ nici nu v-am `ntrebat dac\ a]i luat cafeaua! fel de legendar\ [i c\reia marele nostru scriitor i-a f\cut de
– Mul]umesc r\spunse doamna cea b\tr`n\, care ascul- cur`nd `n amintirile sale un portret at`t de emo]ionant, [i
tase efuziunea acestui om de treab\, ferindu-[i privirea [i dac\ dumneavoastr\, doamn\ consilier aulic, nu s`nte]i chiar
tremur`nd u[or din buze. Am luat cafeaua la vreme. De p`n\ la ultimul am\nunt Lotte a lui Werther, s`nte]i `ns\ leit
altfel, drag\ domnule Mager, dumneata mergi prea departe [i f\r\ nici o schimbare Lotte a lui Goe...

16 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 17
– Ascult\, dragul meu, zise doamna, silindu-l s\ se care are [i ea familie. De aceea am tras la hotel, dar avem s\
opreasc\. A trecut o bun\ bucat\ de vreme p`n\ c`nd ai lu\m masa la cei dragi. Acum e[ti mul]umit?
avut amabilitatea s\ ne ar\]i odaia. Acum am impresia c\ – Chiar foarte, foarte mul]umit, doamn\ consilier aulic!
nu ne la[i s-o ocup\m. De[i `n felul acesta nu le vom avea pe doamne la table d’hote
– Doamn\ consilier aulic, se rug\ chelnerul, cu m`inile la noi... Domnul [i doamna Ridel, pe Esplanad\ la num\rul
`mpreunate, ierta]i-m\! Ierta]i pe un om care... Purtarea 6. O! [tiu foarte bine. Doamna consilier Ridel este, a[adar,
mea e inadmisibil\, [tiu, [i totu[i v\ rog s\ m\ ierta]i... Voi n\scut\... Da, sigur, [tiam [i asta! Rela]iile [i raporturile le
pleca imediat... {i, de altfel, `n afar\ de faptul c\ a[a cere res- cuno[team, dar nu mi-au venit acum `n minte... Dar asta
pectul [i cuviin]a, m\ trage de mult inima s\ m\ duc; c`nd `nseamn\ c\ doamna consilier Ridel era [i ea printre copiii
m\ g`ndesc c\ doamna Elmenreich habar n-are, c\ nici nu care se `ngr\m\deau `n jurul doamnei consilier aulic `n ves-
[i-a aruncat ochii pe tabelul oaspe]ilor, [i chiar dac\ [i i-a tibulul pavilionului de v`n\toare atunci c`nd Werther a
aruncat, ea cu mintea ei simpl\... {i-apoi Madame Mager, sosit acolo prima oar\ [i care `[i `ntindeau m`nu]ele ca s\ ia
doamn\ consilier aulic! De c`nd tot vreau s\ m\ duc la ea `n p`inea cu unt pe care doamna consilier aulic...
buc\t\rie ca s\-i servesc cald\ marea veste literar\ ce intere- – ~n pavilionul acela nu era nici o doamn\ consilier, `i
seaz\ tot ora[ul... {i tocmai de aceea, doamn\ consilier t\ie iar vorba Charlotte. {i acum, `nainte de a-i ar\ta came-
aulic, tocmai ca s\ completez vestea asta emo]ionant\, mai ristei noastre, care te a[teapt\, od\i]a ei, spune-ne mai bine
`ndr\znesc ceva, s\-mi ierta]i numai o singur\ `ntrebare... dac\ e mult de mers de aici p`n\ la Esplanad\.
Patruzeci [i patru de ani! {i `n to]i ace[ti patruzeci [i patru – Nu-i departe defel, doamn\ consilier. O distan]\ de
de ani doamna consilier aulic nu l-a mai v\zut deloc pe nimica toat\. La noi la Weimar, distan]e mari nu s`nt; m\ri-
domnul consilier intim? mea noastr\ st\ `n spirit. Voi fi foarte bucuros s\ le conduc
– Nu, nu l-am mai v\zut, r\spunse ea. ~l cunosc pe t`n\- chiar eu pe doamne p`n\ la casa doamnei consilier Ridel,
rul avocat doctor Goethe de pe Gewandsgasse din Wetzlar. dac\ nu prefera]i s\ lua]i o tr\sur\ de pia]\ sau o portechaise,
Pe ministrul de stat din Weimar, marele poet al Germaniei, de care nu ducem lips\ `n ora[ul nostru... Dar `nc\ ceva,
nu l-am v\zut niciodat\. doamn\ consilier aulic, numai asta v\ mai `ntreb. Cu toate
– Ce emo]ionant! spuse Mager abia [optit. Ce emo- c\ a]i venit la Weimar `n primul r`nd ca s-o vede]i pe
]ionant, doamn\ consilier! {i, prin urmare, doamna consi- doamna sora dumneavoastr\, desigur c\ ve]i avea prilejul s\
lier a venit acum la Weimar ca s\... v\ duce]i [i pe Frauenplan...
– Am venit, `i t\ie vorba – pu]in cam de sus – doamna – Da, da, o s\ vedem mai t`rziu. {i acum, f\ bine [i
cea b\tr`n\, am venit la Weimar ca s-o v\d pe sora mea, condu-o pe domni[oara `n odaia ei, fiindc\ dup\ aceea o s\
doamna Ridel, al c\rei so] e consilier la Curtea de Conturi. avem nevoie de d`nsa.
N-am mai v\zut-o de mult, [i i-am adus-o [i pe fiic\-mea, – Da, [i p`n\ acolo, ciripi Klärchen, s\-mi spui unde st\
Charlotte, care a venit s\ m\ viziteze din Alsacia, unde lo- acela care a scris Rinaldo Rinaldini1, ah ce carte stra[nic\!
cuie[te, [i care m\ `nso]e[te `n aceast\ c\l\torie. Cu came- 1 Christian August Vulpius (1762-1827), cumnatul lui Goethe, autor
rista s`ntem trei – nu putem s\ c\dem pe capul sor\-mii, de romane senza]ionale, foarte gustate pe vremea aceea (n.tr.)

18 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 19
De cinci ori am citit-o p`n\ acum, poate am norocul s\-l – Ar fi putut `n orice caz s\ r\m`n\ ascuns\ ceva mai
v\d o dat\ pe strad\... mult\ vreme, dac\ nu chiar pe tot timpul c\l\toriei noastre
– Da, sigur, domni[oar\, sigur c\ se poate, r\spunse Mager, aici, c\l\torie cam extravagant\, [i asta s-ar fi putut dac\
cu g`ndul `n alt\ parte, `n timp ce se `ntorcea c\tre u[\. ne-am fi dus s\ locuim la m\tu[a Amalia, nu la hotel.
Ajuns aici, se opri din nou, ap\s`ndu-[i ca o fr`n\ un pi- – {tii foarte bine, Lottchen, c\ nu s-a putut. Unchiul
cior `n podea [i ridic`ndu-l pe cel\lalt `n aer, ca s\-[i ]in\ t\u, m\tu[a ta [i veri[oarele n-au o cas\ prea `nc\p\toare, cu
echilibrul. toate c\ – sau tocmai din pricin\ c\ – locuiesc `ntr-un cartier
– ~nc\ o vorb\, doamn\ consilier. Numai un cuvin]el, distins. Era cu neputin]\ s\ c\dem trei oameni pe capul lor
cel din urm\ [i repede spus. Doamna consilier `n]elege, de- [i s\-i silim, fie chiar numai pentru c`teva zile, s\ se `nghe-
sigur, c\, atunci c`nd cineva se g\se[te pe nea[teptate `n fa]a suie [i s\ stea incomod. Unchiul t\u are leaf\ de func]ionar,
modelului, c`nd are norocul s\ ajung\ chiar la surs\, vrea s\ dar asupra lui s-au ab\tut necazuri mari, `n 1806 a pierdut
afle c`t mai mult, s\ se foloseasc\ de acest prilej... Doamn\ tot, a[a c\ nu-i om bogat [i n-ar fi frumos s\ tr\im pe spina-
consilier aulic, acea convorbire `nainte de plecarea lui rea lui. {i cine mi-ar lua oare `n nume de r\u faptul c\ mi-e
Werther, scena aceea `n trei, at`t de emo]ionant\, `n care a dor s-o mai `mbr\]i[ez o dat\ pe Malia a noastr\, sora mea
fost vorba despre moartea mamei [i despre desp\r]irea ve[- cea mai mic\, [i c\ vreau s\ m\ bucur [i eu de fericirea pe
nic\, atunci c`nd Werther a luat-o pe Lotte de m`n\ [i a stri- care o gust\ l`ng\ un om cumsecade? Nu uita c\ le-a[ putea
gat: „Ne vom revedea, ne vom g\si, ne vom recunoa[te fi [i de mare folos. Unchiul t\u trage n\dejde s\ capete un
prin toate celelalte f\pturi“ – scena aceasta, doamn\ consi- post de director la camera ducal\; poate voi izbuti s\-i `nde-
lier, e `ntemeiat\ pe realitate, nu? Domnul consilier intim plinesc dorin]a prin leg\turile [i vechile prietenii pe care le
n-a inventat-o, a[a s-a `nt`mplat `ntr-adev\r... am aici. {i momentul `n care tu, copila mea, dup\ zece ani
– Da [i nu... da [i nu... spuse domol doamna, tremur`nd de desp\r]ire, e[ti iar l`ng\ mine [i po]i s\ m\ `nso]e[ti nu-i
din cap. {i acuma, te rog, du-te, du-te! oare cel mai potrivit pentru aceast\ c\l\torie? Ciudata soart\
{i emo]ionatul Mager plec\ cu Klärchen, m`]a. care mi-a fost dat\ trebuie oare s\ m\ opreasc\ de la cea mai
Charlotte r\sufl\ ad`nc [i `[i scoase p\l\ria. Lotte cea t`- `ndrept\]it\ dintre pornirile inimii mele?
n\r\, care `n timpul acestei convorbiri at`rnase `n dulap hai- – Nu, mam\, sigur c\ nu.
nele ei [i ale mamei [i pusese o parte dintre lucrurile scoase – {i cine-[i putea `nchipui, urm\ Charlotte, c\ vom da
din besactea pe toalet\ [i restul pe t\blia lavoarului, se uit\ peste un entuziast ca ganimedele acesta b\rbos? {i Goethe
cu un z`mbet zeflemitor la b\tr`na doamn\. se pl`nge `n memoriile lui, socotind o calamitate curiozi-
– Ai p\]it-o, zise ea. Steaua ta a fost descoperit\. Efectul tatea cu care unii [i al]ii `l `ntrebau mereu cine e adev\rata
n-a fost r\u deloc. Lotte [i unde st\; el spune c\ n-a putut s\ scape de asaltul
– Ah, draga mea, replic\ mama, steaua mea, cum zici tu, acesta cu nici o deghizare – o adev\rat\ peniten]\, `i zice el,
stea care este mai degrab\ o cruce pe care trebuia s-o port [i `mi pare. Mai spune c\, dac\ a p\c\tuit cumva cu acea c\rti-
care `n sf`r[it tot o distinc]ie este, apare f\r\ voia mea, n-am cic\, atunci [i-a isp\[it p\catul cu v`rf [i `ndesat. {i aici se
ce s\ fac, nu pot s-o ascund. vede bine cum b\rba]ii – [i poe]ii mai ales – se g`ndesc

20 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 21
numai la ei; nici prin cap nu-i trece c\ am suferit la fel ca el tine b\iatul meu at`t de nec\jit, s\racul? Tu e[ti pentru el in-
din pricina acestei curiozit\]i, [i `nainte de toate nu ]ine de- firmier\, ajutoare, gospodin\, [i pentru copiii lui – o mam\.
loc seama de ce ne-a f\cut, mie [i bunului t\u tat\, cu deplo- Via]a ta este numai munc\ [i dragoste plin\ de abnega]ie.
rabilul lui amestec de poezie [i adev\r... Cum s\ nu cape]i prin asta o tr\s\tur\ ad`nc\ de seriozitate,
– De ochi negri [i alba[tri. care nu sufer\ sentimentalismul inutil – nici la tine, nici la
– Cine-i cu ponosul nu se sinchise[te de zeflemele, [i al]ii? Tu pre]uie[ti mai mult ce este autentic dec`t ce este in-
mai ales de zeflemelele tale. Ce trebuia s\ fac? S\-l dojenesc teresant – [i bine faci! Rela]iile cu lumea pasiunilor [i a spiri-
pe z\p\citul \sta c\ m-a luat a[a, nitam-nisam, drept Lotte a telor alese, rela]ii care ne-au fost nou\ h\r\zite...
lui Werther? – Nou\? Eu nu cultiv deloc asemenea rela]ii.
– A fost chiar at`t de `ndr\zne], `nc`t te-a consolat cu – Draga mea, ele au s\ ne r\m`n\ [i au s\ fie legate de nu-
privire la nepotrivirea ochilor, spun`ndu-]i c\ tu e[ti Lotte mele nostru p`n\ la a treia [i a patra genera]ie, fie c\ ne
a lui Goethe. place, fie c\ nu ne place. {i c`nd oamenii afectuo[i ne roag\
– Bine, dar nu l-am l\sat s\ continue [i l-am pus la locul cu insisten]\ – `mpin[i de entuziasm sau numai de curiozi-
lui f\r\ s\-mi ascund sup\rarea. Ar trebui s\ nu te cunosc, tate, [i hotarul `ntre am`ndou\ e greu de tras –, avem noi
draga mea, ca s\ nu-mi dau seama c\, dup\ felul t\u sever oare dreptul s\ facem pe zg`rci]ii [i s\ respingem cu dispre]
de-a g`ndi, ar fi trebuit de la `nceput s\ nu-l las s\ mearg\ st\ruin]ele lor? Uite, aici e deosebirea dintre firea mea [i a
prea departe. Spune-mi `ns\ cum. S\ m\ fi t\g\duit pe mine ta. {i via]a mea a fost sever\ [i n-a fost nici ea lipsit\ de re-
`ns\mi? S\-i fi spus c\ nu vreau s\ [tiu nimic despre mine [i nun]\ri. Am fost, cred, pentru iubitul [i neuitatul t\u tat\ o
despre `mprejur\rile vie]ii mele? Dar am eu oare vreun so]ie bun\. I-am d\ruit unsprezece copii, doi au murit, nou\
drept de dispozi]ie asupra acestor `mprejur\ri, care apar]in i-am crescut [i to]i au ajuns oameni de treab\. {i eu am f\cut
acuma lumii `ntregi? Tu, copila mea, ai alt\ fire dec`t mine – sacrificii `n via]a mea. Dar asta nu m-a oprit s\ fiu priete-
ceea ce nu scade `n nici un fel, vreau s\-]i spun, dragostea noas\ cu toat\ lumea sau, cum spui tu cu dojan\, s\ fiu bun\
pe care ]i-o port. Nu e[ti ceea ce s-ar putea numi o fire afa- [i blajin\. Asprimea vie]ii nu m-a `n\sprit `ntr-at`ta `nc`t
bil\, dar asta e cu totul altceva dec`t s\ fii devotat [i gata unuia ca Mager s\-i `ntorc spatele [i s\-i spun: „Las\-m\ `n
s\-]i dai via]a pentru al]ii. Mi se pare chiar de multe ori c\ o pace caraghiosule!“ Asta e peste puterile mele.
via]\ de jertf\ [i de servicii aduse altora produce o anumit\ – Mam\ drag\, r\spunse Lotte cea t`n\r\, vorbe[ti ca [i
acreal\, [i putem s\ spunem f\r\ laude [i f\r\ dojan\, ba c`nd ]i-a[ fi f\cut vreun repro[ [i te-a[ fi `nfruntat cu obr\zni-
chiar cu mai mult\ laud\ dec`t dojan\, c\ produce o anu- cie. Dar eu nici n-am deschis gura. At`ta numai c\ m\ sup\r
mit\ asprime, care e foarte pu]in prielnic\ afabilit\]ii. Tu, c`nd v\d pe unii [i pe al]ii pun`nd bun\tatea [i r\bdarea ta la
copila mea, nu trebuie s\ te `ndoie[ti nici de stima pe care o o `ncercare at`t de grea cum s-a `nt`mplat acuma [i te obo-
am fa]\ de caracterul t\u [i nici de dragostea mea. De zece sesc cu agita]ia lor – vrei s\-mi iei `n nume de r\u sup\rarea?
ani, e[ti `n Alsacia `ngerul p\zitor al bietului t\u frate, Karl, ... Rochia asta alb\ cu funde roz, spuse ea ridic`nd `n sus o toa-
care [i-a pierdut so]ia de t`n\r\ [i [i-a pierdut [i-un picior – let\ pe care tocmai o scosese din cuf\rul mamei sale, ce zici,
o nenorocire nu vine niciodat\ singur\. Ce s-ar face f\r\ n-ar trebui pu]in c\lcat\ `nainte de-a o pune? E bo]it\ r\u.

22 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 23
Doamna consilier aulic ro[i. ~i st\tea bine a[a. Asta o `n- cu t`lc, o aluzie delicat\ pe care am pl\nuit-o. Drept s\-]i
tinerea `n chip minunat, `i d\dea fe]ei sale prospe]ime; pri- spun, cunosc pu]ini oameni c\rora s\ le lipseasc\ sim]ul
vind-o ]i-o `nchipuiai cum fusese la dou\zeci de ani. Ochii umorului a[a cum `]i lipse[te ]ie.
alba[tri, dulcea]a c\ut\turii ei sub spr`ncenele propor]ionat – Eu cred c\ despre un om pe care nu-l cuno[ti sau pe
arcuite, n\sucul fin, gura mic\ [i pl\cut\ luau din nou, timp care nu-l mai cuno[ti nu trebuie s\ presupui numaidec`t c\
de c`teva clipe, `n lumina [i coloritul acestei fe]e `mbujo- are acest sim], replic\ fiica.
rate, `nf\]i[area lor fermec\toare de odinioar\. Fiica vred- Charlotte cea v`rstnic\ mai voi s\ adauge ceva, dar con-
nic\ a administratorului, mama copiilor lui, z`na balului de versa]ia lor fu `ntrerupt\ de Klärchen, care intr\ aduc`nd
la Volpertshausen, se ivea din nou `n chip uimitor de sub apa cald\, le spuse c\ servitoarea doamnei contese Larisch
obrazul `mbujorat al b\tr`nei. nu-i deloc ursuz\ [i c\ are s\ se `mpace cu ea foarte bine,
Doamna Kestner `[i scosese mantila neagr\ – rochia pe apoi le mai istorisi c\ hazliul domn Mager i-a promis c\ are
care o purta era tot at`t de alb\ ca toaleta pe care i-o ar\ta s\ i-l arate neap\rat pe domnul bibliotecar Vulpius, care a
fiic\-sa, doar c\ aceea era mai de s\rb\toare. Dintr-o predi- scris minunatul Rinaldo [i care, de altfel, e cumnat cu dom-
lec]ie deosebit\, ea purta numai rochii albe vara ([i acum nul von Goethe; are s\ i-l arate c`nd merge la slujb\ [i are
vremea `nc\ nu se r\cise). Cea pe care o ]inea `n m`n\
s\-l poat\ vedea [i pe b\ie]elul acestuia c`nd se duce la
fiic\-sa avea `ns\ [i funde roz.
[coal\; `l cheam\ Rinaldo, ca pe eroul vestitului roman.
F\r\ s\ vrea, am`ndou\ `ntoarser\ capul – b\tr`na de la
– Foarte bine, spuse doamna consilier; [i acum uite c\
rochie, t`n\ra de la `mbujorarea care se ivise pe obrazul
s-a f\cut t`rziu. Lottchen, ia-o pe Klärchen [i duce]i-v\
maic\-sii, `mbujorare care, din pricina str\lucirii [i a efectu-
am`ndou\ pe Esplanad\ la m\tu[a Amalia, s-o anun]a]i c\
lui ei `ntineritor, o stingherea.
– Nu, nu-i nevoie, r\spunse doamna consilier la propu- am sosit. Desigur nu ne a[teapt\ [i crede c\ venim abia
nerea lui Charlotte. S\ nu ne batem capul cu asta. E un dup\-amiaz\ sau desear\; `[i `nchipuie c\ ne-am oprit la fa-
crep care se `ndreapt\ repede dac\ st\ at`rnat `n dulap, [i pe milia Liebenau, din Gotha, numai c\ de data asta lucrurile
urm\ cine [tie dac\ voi avea ocazia s\ port p`nzica asta. s-au `nt`mplat altfel. A[a, draga mea, du-te; Klärchen are s\
– {i de ce s\ n-o por]i? zise fiic\-sa. Atunci de ce ai mai `ntrebe pe unde s-o lua]i, s\rut-o pe m\tu[a ta [i din partea
luat-o? Dar tocmai pentru c\ sigur ai s-o pui cu vreo ocazie mea [i `mprietene[te-te `n vremea asta cu veri[oarele tale.
sau alta, d\-mi voie, drag\ mam\, s\ revin la modesta mea Ca o femeie b\tr`n\ ce s`nt, trebuie s\ m\ culc un ceas,
`ntrebare dac\ n-ai vrea s\ te hot\r\[ti odat\ s\ `nlocuie[ti dou\, [i dup\ ce m-oi odihni pu]in vin [i eu.
fundele de la corsaj [i de la m`neci, care-s cam prea deschise, O `mbr\]i[\ pe fiic\-sa, ca de `mp\care, r\spunse cu un
cu altele, de culoare mai `nchis\, de exemplu lila. Asta se semn din cap la reveren]a cameristei [i r\mase singur\. Pe
poate foarte repede... m\su]a de la oglind\ erau cerneal\ [i pene de scris. Se a[ez\,
– Ah! Las\-m\ Lottchen, spuse doamna consilier, cu oa- lu\ o foaie de h`rtie, muie pana `n cerneal\ [i, tremur`nd
recare nervozitate. Draga mea, nu [tii ce `nseamn\ gluma. u[or din cap, a[ternu repede cuvintele pe care [i le preg\tise
Nu `n]eleg de ce `mi refuzi cu tot dinadinsul o mic\ [otie mai de mult:

24 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 25
Venerate prietene! Sosind pentru c`teva zile `mpreun\
cu fiica mea, Charlotte, `n ora[ul dumneavoastr\ ca s\ o
v\d pe sora mea, a[ dori s\ v-o prezint pe copila mea [i to-
todat\ m-a[ bucura mult s\ rev\d un chip care, `n vreme
ce noi am`ndoi, fiecare `n felul lui, am `nfruntat via]a, a
ajuns at`t de `nsemnat `n lumea `ntreag\.

Weimar, Hotel L’Éléphant, 22 septembrie 1816,


Charlotte Kestner, n\sc. Buff.
CAPITOLUL AL DOILEA
Pres\r\ nisip, `l scutur\, `mp\turi h`rtia, v`r`nd cu dib\-
cie unul `n altul capetele `ndoite, [i scrise adresa. Apoi trase
clopo]elul. Charlotte nu putu mult\ vreme s\-[i g\seasc\ lini[tea –
pe care, de altfel, nici n-o prea c\uta. E drept c\, dup\ ce `[i
scoase mantila [i rochia [i se culc\ pe unul dintre paturi sub
pologul de muselin\, `nvelindu-se cu un pled, `[i acoperi
ochii cu o batist\ [i str`nse pleoapele pentru a se ap\ra de
lumin\, fiindc\ ferestrele nu aveau draperii groase. Ea `ns\
n\zuia mai mult spre g`ndurile ei, care f\ceau s\-i bat\
inima, [i nu c\tre somnul pe care `n mod evident ar fi fost
mai `n]elept din parte-i s\-l doreasc\; [i f\cea asta cu at`t
mai mult cu c`t credea c\ lipsa ei de `n]elepciune e o dovad\
de tinere]e [i un semn c\ vremea nu-i pustiise [i nu-i schim-
base firea, ceea ce `i pl\cea [i o f\cea s\ z`mbeasc\ pe ascuns.
Cuvintele a[ternute odinioar\ de cineva `ntr-o scrisoare de
adio: „ {i eu, drag\ Lotte, s`nt fericit s\ citesc `n ochii vo[tri
c\ s`nte]i `ncredin]at\ c\ n-am s\ m\ schimb niciodat\“ re-
prezint\ credin]a tinere]ii noastre, pe care `n fond nu o
pierdem niciodat\; [i faptul c\ aceast\ credin]\ s-a p\strat,
c\ am r\mas mereu la fel, c\ `mb\tr`nirea e ceva exterior,
trupesc [i c\ ea nu are nici o influen]\ asupra statorniciei
noastre l\untrice, asupra acestui eu pozna[ transmis de-a
lungul deceniilor, iat\ o constatare pe care nu ne displace
s-o facem la v`rsta `naintat\ pe care am atins-o – ea este
taina pe care, ru[ina]i [i bucuro[i totodat\, o p\str\m sub

Lotte la Weimar 27
demna `nf\]i[are pe care ne-o d\ v`rsta. Po]i s\ fii o femeie urm\, din cauza nebuniei unuia dintre p\rta[i, a degenerat `n
b\tr`n\, s\ spui tu singur\, r`z`nd ironic, c\ e[ti b\tr`n\ [i s\ chin [i r\t\cire [i s-a preschimbat `ntr-o mare ispit\, biruit\
c\l\tore[ti cu o fiic\ de dou\zeci [i nou\ de ani, care mai e `n chip cinstit de c\tre o inim\ viteaz\, pentru ca `ntr-o bun\
[i al nou\lea copil n\scut de tine, [i totu[i s\ te pomene[ti zi – ce spaim\ [i ce m`ndrie totodat\! – s-o afle toat\ lumea,
deodat\ c\-]i bate inima ca unei [col\ri]e gata s\ fac\ o ne- s\ se `nal]e `n suprareal, s\ capete o via]\ superioar\, s\ fr\-
bunie. Charlotte se g`ndea c\ existau oameni c\rora lucrul m`nte [i s\ ame]easc\ oamenii, ca odinioar\ inima unei fete,
acesta li s-ar fi p\rut minunat. [i chiar s\ arunce o lume `ntreag\ `ntr-un extaz c\ruia de
Printre ei era clar c\ nu se putea num\ra Lottchen cea t`- multe ori i s-a adus `nvinuirea c\ e primejdios.
n\r\. ~n ciuda s\rutului de `mp\care, mama tot mai era sup\- „Copiii, `[i zise Charlotte, s`nt aspri [i intoleran]i fa]\
rat\ pe ea din cauza criticii „f\r\ umor“ la adresa rochiei cu de via]a mamei, [i asta dintr-o pietate egoist prohibitiv\, `n
funde, care critic\ privea de fapt toat\ aceast\ c\l\torie at`t stare s\ fac\ din iubire lips\ de iubire, [i care nu devine mai
de firesc [i de demn motivabil\, socotit\ `ns\ de Lottchen l\udabil\ prin faptul c\ `n ea se amestec\ [i invidie feme-
drept „extravagant\“. E nepl\cut s\ c\l\tore[ti cu un om iasc\ st`rnit\ de o aventur\ sentimental\ a mamei – invidie
prea p\trunz\tor, vr`nd s\-l faci a crede c\ de dragul lui c\- care se traveste[te `ntr-o ironic\ aversiune fa]\ de urm\rile
l\tore[ti, [i care, dimpotriv\, vede c\ l-ai luat cu tine numai glorioase [i vaste ale aventurii.“ Nu, severa Lottchen nu
ca s\-]i slujeasc\ drept pretext. O privire p\trunz\toare ca tr\ise niciodat\ ceva at`t de `nfior\tor de frumos, ceva at`t
asta e nepl\cut\ [i sup\r\toare, ba chiar este o privire chio- de ucig\tor de dulce [i de vinovat totodat\ cum tr\ise mama
r`[\ care, dintre motivele `nc`lcite ale unei ac]iuni, le vede sa `n seara aceea, atunci c`nd so]ul era plecat de-acas\, [i ce-
numai pe cele cu ging\[ie ascunse. {i numai pe ele le consi- l\lalt venise, de[i p`n\ la Cr\ciun n-ar fi trebuit s\ vin\, [i
der\ adev\rate, iar de cele f\]i[e [i exprimabile, oric`t ar fi de c`nd ea trimisese zadarnic dup\ ni[te prietene, fiind nevoit\
onorabile, `[i bate joc, zic`nd c\ s`nt pretexte. Charlotte sim- totu[i s\ r\m`n\ singur\ cu d`nsul, iar el `i citise Ossian [i la
]ea cu m`hnire c`t de jignitoare e o astfel de psihologie, [i durerea eroilor fusese cople[it de propria durere cumplit\;
chiar orice psihologie, [i numai la asta se g`ndise atunci c`nd atunci c`nd dezn\d\jduitul, at`t de drag, `i c\zuse la pi-
o dojenise pe fiic\-sa din cauza lipsei ei de afabilitate. cioare, `i luase m`inile, acoperindu-[i cu ele ochii [i ap\-
„Dar oare oamenii ace[tia p\trunz\tori, se `ntreba ea, nu s`ndu-[i cu ele s\rmana lui frunte, a[a `nc`t Lotte, cuprins\
au nimic de care s\ se team\?“ Ce-ar fi dac\ li s-ar pl\ti [i lor de-o ad`nc\ comp\timire, `i str`nsese [i ea m`inile, [i obrajii
cu aceea[i moned\ [i s-ar scoate la iveal\ pricinile care-i fac s\ lor se atinseser\ f\r\ voie, [i lumea se mistuise parc\ `n s\ru-
iscodeasc\ [i care nu-[i au r\d\cina numai `n dragostea de turile s\lbatice cu care gura lui `i fripsese pe nea[teptate bu-
adev\r? R\ceala dispre]uitoare a tinerei Lotte ar putea [i ea s\ zele care `ncercau zadarnic, b`iguind [i tremur`nd, s\ se
fie mali]ios cercetat\, [i rezultatul n-ar fi tocmai m\gulitor. `mpotriveasc\...
De `nt`mpl\ri ca acelea pe care ea, mama, le-a tr\it, copila {i deodat\, se g`ndi c\ nici ea nu tr\ise toate aceste lu-
aceasta vrednic\ de stim\ n-a avut parte [i, cu firea sa, nu va cruri. Ele se `nt`mplaser\ `n linii mari; sub batista cu care `[i
avea parte niciodat\: o `nt`mplare cum a fost de pild\ aceea acoperise fa]a, b\tr`na doamn\ `ncepu s\ le compare cu reali-
`n trei, `nceput\ at`t de frumos [i at`t de pa[nic [i care pe tatea cea m\runt\, care nu fusese at`t de furtunoas\. T`n\rul

28 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 29
acela zv\p\iat `i furase numai o s\rutare – sau, dac\ expresia fa]a aceea cu nasul mare [i tremur\tor, cu umbra sub]ire a
asta nu se potrivea cu starea lor sufleteasc\ de-atunci, o s\- must\cioarei deasupra gurii ginga[e ca de femeie [i cu ni[te
rutase din toat\ inima, vijelios [i totodat\ melancolic, c`nd ochi c\prui, tri[ti [i rug\tori, care p\reau prea mici fa]\ de
culegeau zmeur\, `n lumina soarelui –, o s\rutare `n prip\ [i m\rimea nasului, dar erau `mpodobi]i cu ni[te spr`ncene
p\tima[\, cu aprindere [i duioas\ dorin]\; [i Lotte `l l\sase. negre, ca de m\tase, surprinz\tor de frumoase.
{i dup\ aceea ea se purtase `n via]a de toate zilele tot at`t de A[a se `nf\]i[ase el a treia zi dup\ ce o s\rutase, atunci
bine ca pe t\r`mul `nalt al Frumosului, [i tocmai de-aceea c`nd Lotte, potrivit cu hot\r`rea luat\, `i spusese scurt [i as-
ap\rea acolo pentru vecie cu o at`t de dureroas\ noble]e, pru, ca s\ [tie bine ce are de f\cut, s\ nu se a[tepte din partea
fiindc\ `n via]\ [tiuse s\ se poarte a[a cum cerea chiar cea ei la altceva dec`t la prietenie. Nu b\nuise Goethe oare ni-
mai cucernic\ dintre fiice. Pentru c\, `ntr-adev\r, fusese o mic? La hot\r`rea asta r\spicat rostit\, obrajii i se sub]iaser\
s\rutare repezit\ [i f\r\ rost, ne`ng\duit\, `n care nu te pu- deodat\ [i se f\cuse at`t de alb la fa]\, `nc`t ochii [i spr`nce-
teai `ncrede, venit\ parc\ din alt\ lume, o s\rutare de prin] nele ie[iser\ [i mai tare `n relief, `n contrast cu aceast\ pa-
[i vagabond, fa]\ de care ea era [i prea bun\, [i prea rea; [i loare. Sub batista care-i acoperea fa]a, Lotte `[i st\p`ni un
dac\ bietului prin] din lumea vagabonzilor `i d\duser\ dup\ z`mbet emo]ionat c`nd `[i aduse aminte de figura lui
aceea lacrimile, la fel ca ei, Lotte totu[i `i spusese cu o ne- nemapomenit de `ntristat\ [i de dezam\git\, figur\ pe care
mul]umire sincer\ [i curat\: „S\-]i fie ru[ine. Dac\ se mai dup\ aceea ea i-o descrisese lui Kestner, ceea ce contribuise
`nt`mpl\ `nc\ o dat\, s\ [tii c\ nu ne mai vedem! {i s\ [tii c\ la hot\r`rea ca la dubla aniversare, a lui Goethe [i a lui
asta nu r\m`ne numai `ntre noi. Chiar azi am s\-i spun lui Kestner, la celebrul acum 28 august, ea s\ `i trimit\ acestui
Kestner“. {i cu toate c\ el o rugase s\ nu-i spun\, Lotte vor- prieten drag [i z\p\cit, o dat\ cu Homer `ntr-o edi]ie de bu-
bise cu logodnicul ei, pentru c\ el trebuia numaidec`t s\ afle zunar, [i o fund\, o fund\ de la rochie, ca s\ aib\ [i el ceva...
nu at`t faptul c\ Goethe o s\rutase, ci faptul c\ ea `l l\sase Charlotte se `nro[i sub batista ei, [i b\t\ile inimii de
s-o s\rute. Albert se ar\tase foarte sup\rat de acest lucru, [i [col\ri]\ de [aizeci [i trei de ani se `nte]ir\ [i se f\cur\ mai
`n cursul convorbirii dintre ei, pe temeiul unei `n]elegeri `n- dese. Lotte cea t`n\r\ `nc\ nu [tia c\ mama ei mersese cu in-
]elepte [i nezdruncinate, ajunseser\ la concluzia c\ e cu- geniozitatea p`n\ `ntr-at`ta `nc`t la corsajul rochiei pe care
minte s\-l `nfr`neze pu]in pe prietenul lor [i s\-l fac\ s\-[i [i-o preg\tise, o imita]ie a rochiei de pe vremuri, l\sase la o
dea seama c`t mai bine de adev\rata situa]ie. parte funda. Lipsea, locul unde fusese era gol, fiindc\ funda
Cu ochii `nchi[i, Lotte `[i amintea [i ast\zi, dup\ at`]ia se afla acum la Goethe, la prietenul r\mas cu buzele um-
ani, cu o surprinz\toare claritate, figura lui Goethe la pri- flate, c\ruia, `n `n]elegere cu logodnicul ei, Lotte i-o trimi-
mirea foarte rece f\cut\ de cei doi logodnici a doua zi dup\ sese drept consolare [i care acoperise `n extaz, cu mii de
s\rutare, apoi `n cea urm\toare c`nd, seara pe la zece, `n s\rut\ri, darul h\r\zit cu at`ta bun\voin]\... Lotte, `ngriji-
timp ce [edeau `n fa]a casei, prietenul lor venise cu flori, toarea fratelui ei Carl, n-avea dec`t s\ lase `n jos col]urile
care fuseser\ acceptate cu at`ta nep\sare `nc`t el le aruncase gurii c`nd va afla acest am\nunt n\scocit de maic\-sa! Fu-
[i rostise tot felul de vorbe ciudate, `ntrebuin]`nd figuri de stil. sese n\scocit `n amintirea tat\lui familiei, a omului bun [i
Sub p\rul pudrat [i r\sucit rulou la urechi, fa]a i se lungise, cinstit, care odinioar\ nu numai c\ `ncuviin]ase darul, ci

30 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 31
chiar el o `ndemnase s\-l fac\ [i, cu toate c\ suferise destul mai tari dec`t ispita, ci [i din pricina fricii ad`nci pe care o
de pe urma [turlubaticului prin], pl`nsese `mpreun\ cu sim]ea fa]\ de misterul ascuns `n firea celuilalt – frica de
Lotte atunci c`nd plecase acela care era c`t pe-aci s\-i r\- ceva nenatural [i `ndoielnic `n firea lui, ceva despre care ea
peasc\ tot ce-avea mai scump. n-ar fi putut [i n-ar fi `ndr\znit s\ spun\ ce este [i pentru
„A plecat“, `[i spuseser\ unul altuia c`nd citiser\ bile]elul care abia mai t`rziu g\sise o expresie de jalnic\ auto`nvi-
scris `n timpul nop]ii [i `n diminea]a plec\rii: „V\ las ferici]i, nuire: „Neomul f\r\ ]el [i f\r\ odihn\...“ {i totu[i, ce ciudat
dar nu plec din inimile voastre. Adio, de o mie de ori adio!“ lucru c\ un neom putea s\ fie un b\iat at`t de pl\cut [i de
„A plecat“, spuneau ei – c`nd unul, c`nd cel\lalt – [i to]i co- cumsecade, `nc`t copiii `i sim]eau lipsa [i spuneau cu m`h-
piii umblau de colo p`n\ colo prin cas\, de parc\ ar fi c\utat nire: „A plecat“.
pe cineva, repet`nd `ntrista]i: „A plecat!“ Lui Lotte `i d\du- O sumedenie de imagini ale acelor zile de var\ `i venir\
ser\ lacrimile c`nd citise bile]elul; putuse s\ pl`ng\ f\r\ s\ se `n minte, se ivir\ elocvente [i luminoase [i disp\rur\ iar –
ascund\ de logodnicul ei cel at`t de bun, c\ci [i lui i se umezi- scene `n trei, c`nd Kestner, nefiind ocupat la slujba lui, pu-
ser\ ochii, [i toat\ ziua aceea vorbise numai de prietenul ple- tuse s\ stea cu ei: plimb\ri p`n\ `n v`rful dealului, de unde
cat: c\ e un om cu totul remarcabil, cam bizar, e drept, priviser\ r`ul [erpuind printre p\[uni, satele din vale, cas-
c`teodat\, uneori nu prea pl\cut, dar plin de geniu [i cu o fire telul [i turnul de paz\, ruinele m\n\stirii [i ale cet\]ii. Pri-
at`t de deosebit\ [i de ciudat\, un om `n stare s\ te mi[te etenul, v\dit `nc`ntat c\ poate gusta din plin frumuse]ea
ad`nc, insufl`ndu-]i mil\, `ngrijorare [i o admira]ie puternic\. priveli[tii `mpreun\ cu ni[te oameni pl\cu]i, vorbea despre
A[a vorbea bunul Kestner. {i ce recunosc\toare i-a fost, lucruri `nalte, [i pe urm\, deodat\, se apuca s\ istoriseasc\
[i ce legat\ s-a sim]it de el, mai tare dec`t oric`nd, fiindc\ tot felul de snoave, care-i f\ceau pe cei doi logodnici s\ se
vorbea astfel [i socotea c\ e foarte firesc ca ea s\ pl`ng\ dup\ pr\p\deasc\ de r`s. ~[i aminti apoi de ceasurile de lectur\
cel plecat! St`nd a[a cu ochii `nchi[i, `n inima ei nelini[tit\ acas\ sau pe iarb\, c`nd le citise din Homer cel at`t de pre-
se trezi din nou, cu toat\ puterea, aceea[i recuno[tin]\. ]uit sau din C`ntecele lui Fingal [i c`nd, deodat\, cu un entu-
F\cu o mi[care ca [i cum s-ar fi lipit cu `ncredere de pieptul ziasm parc\ m`nios, cu lacrimi `n ochi, zv`rlea cartea [i
lui Kestner, [i buzele ei repetar\ cuvintele rostite atunci: izbea cu pumnul `n aer [i, v\z`nd mirarea lor, izbucnea
„Era pe placul ei, murmura ea, c\ acel al treilea venit din `ntr-un r`s s\n\tos... {i scene `n doi, `ntre ea [i el, c`nd o aju-
alt\ parte a plecat fiindc\ ea n-ar fi putut s\ r\spund\ senti- tase la treburile gospod\riei, `n gr\dina de zarzavat, c`nd
mentelor lui“. {i Albert ascultase cu pl\cere vorbele acelea, cur\]ase cu ea fasole sau culesese fructe `n gr\dina a[ez\m`n-
el care sim]ise at`t de puternic superioritatea [i fireasca tului Ordinului Teutonic – un b\iat foarte de treab\ [i un
str\lucire a celui plecat, `nc`t nu-[i mai d\duse seama de fe- prieten agreabil, pe care ea, cu o privire sau o vorb\ de `n-
ricirea lor `n]elept a[ezat\ [i `i scrisese c\-i las\ libertatea s\ fr`nare, `l punea repede la locul lui dac\ se l\sa cumva dus
aleag\ `ntre d`nsul [i prietenul str\lucit. {i ea alesese – dac\ de g`nduri triste. Vedea [i auzea tot, pe ea, pe el, gesturi [i
mai trebuia s\ aleag\! ~l alesese pe Kestner, care era din lu- mi[c\ri ale fe]ei, chem\ri, `ndemnuri, povestiri, glume,
mea ei, h\r\zit [i potrivit pentru d`nsa, pe Hans Christian al „Lotte“ [i „Drag\ Lotte!“ [i „Las\ mofturile [i urc\-te mai
ei, [i asta nu numai pentru c\ dragostea [i fidelitatea fuseser\ bine `n copac [i arunc\-mi poamele `n paner!“ Interesant

32 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 33
`ns\ era c\ toate aceste imagini [i amintiri nu aveau, nu-[i aici o persoan\, Miss Cuzzle de la num\rul 19, o doamn\
c\p\taser\ imediat extraordinara lor claritate, str\lucire [i din Anglia, care locuie[te la noi.
bel[ugul lor de detalii [i c\ la `nceput memoria nu se preo- – Da, [i?
cupase prea mult s\ le p\streze `n am\nunt, ci abia mai t`r- – N-a[ fi `ndr\znit s\ v\ deranjez, spuse Mager de dup\
ziu trebuise s\ le smulg\ din ad`ncul ei, fr`ntur\ cu fr`ntur\, u[\, dar Miss Cuzzle a aflat de prezen]a `n ora[, aici la noi,
vorb\ cu vorb\. Ele fuseser\ c\utate, reconstituite [i scoase a doamnei consilier [i v\ roag\ s\-i da]i voie s\ v\ fac\ o vi-
iar, cu exactitate, la iveal\, vernisate frumos [i a[ezate parc\ zit\ foarte scurt\.
`ntre policandre, din pricina importan]ei pe care, `n chip cu – Spune-i domni[oarei, zise Charlotte cr\p`nd pu]in
totul neb\nuit [i nea[teptat, o c\p\taser\ dup\ aceea. u[a, c\ `mi pare foarte r\u, dar nu s`nt `mbr\cat\, iar de `n-
~n b\t\ile mai repezi ale inimii pricinuite de aceast\ c\l\to- dat\ ce voi fi gata va trebui s\ plec.
rie `n ]ara tinere]ii [i care erau un fenomen firesc al ei, imagi- ~n oarecare contradic]ie cu aceste cuvinte, `[i puse o pe-
nile se amestecar\, devenir\ divaga]ii de vis [i se topir\ `ntr-un lerin\ pentru coafat, foarte hot\r`t\ s\ evite vizita intempes-
somn care o ]inu vreo dou\ ceasuri pe sexagenara obosit\ tiv\ [i totu[i cu dorin]a de-a nu se sim]i pe de-a-ntregul
dup\ plecarea cu noaptea-n cap [i zdruncinul c\l\toriei. lipsit\ de bun\voin]\, chiar refuz`nd.
– Nu-i nevoie s\ `i mai repet aceste cuvinte lui Miss Cuzzle,
~n timp ce Charlotte dormea, uit`nd cu totul de starea
spuse Mager din coridor. E aici l`ng\ mine [i a auzit. Dom-
ei, de camera str\in\ de hotel, unde se afla acum, aceast\
ni[oara zice c\ ar ]ine foarte, foarte mult s-o vad\ pe
sta]ie de po[talion `n drumul spre ]ara tinere]ii, la Cate-
doamna consilier, fie [i numai o clip\.
drala Sf. Iacob b\tu zece [i dup\ aceea unsprezece, dar ea
– Dar n-o cunosc pe aceast\ doamn\, r\spunse Charlotte
tot mai dormea. Se de[tept\ din somn singur\, f\r\ s-o tre-
cu o u[oar\ indignare.
zeasc\ nimeni, dar sub tainica influen]\ a unei apropiate – Da, tocmai asta e, doamn\ consilier. Miss Cuzzle so-
tulbur\ri exterioare pe care o `nt`mpina cu bun\voin]\ `n coate c\ e de cea mai mare importan]\ s\ fac\ imediat cu-
suflet, de[i n-ar fi fost at`t de `ncordat\ [i plin\ de sensibili- no[tin]\ cu dumneavoastr\, chiar `ntr-o form\ c`t mai
tate dac\ n-ar fi existat [i presim]irea vesel\ [i totodat\ ap\- fugitiv\, dac\ trebuie. She wants to have just o look at you, if
s\toare c\ trezirea nu se va datora surorii ei, care o a[tepta, you please, rosti el cu gura iscusit str`mbat\, substituindu-se
ci unor exigen]e mai tulbur\toare. oarecum lingvistic persoanei care f\cea cererea, ceea ce
Se ridic\ `n capul oaselor, se uit\ la ceas, se sperie v\z`nd pentru aceasta fu un semn c\ poate s\ ia din m`inile mijlo-
c`t era de t`rziu [i se g`ndi c\ trebuie s\ plece la neamurile ei citorului ac]iunea [i s-o duc\ singur\ mai departe.
c`t mai repede. Abia `ncepuse s\-[i refac\ toaleta, c\ se au- Fiindc\ deodat\ se auzi de afar\ vocea ei pi]ig\iat\ de
zir\ b\t\i `n u[\. copil, rostind repede [i amestecat, turuind `ntruna c`te un
– Ce este? `ntreb\ ea cu oarecare iritare `n glas, f\c`nd r\sun\tor most interesting [i highest importance, `ntr-un [u-
c`]iva pa[i. Nu se poate intra. voi nesf`r[it, ce nu p\rea c\ are de g`nd s\ `nceteze, a[a `nc`t
– Eu s`nt, doamn\ consilier, se auzi de afar\. Eu, Mager. Charlotte nu mai avu `ncotro [i se convinse cu `ncetul c\
V\ rog s\ m\ ierta]i, doamn\ consilier, c\ v\ deranjez, este va putea s\ reziste mai bine dac\ se va `ndupleca `n fa]a

34 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 35
st\ruin]ei `nd`rjite a persoanei de la u[\ [i `i va da drumul umeri avea un voal. Charlotte nu-i d\du mai mult de dou\-
`n\untru. Nu avea defel inten]ia s-o ajute pe aceast\ persoan\ zeci [i cinci de ani.
inoportun\ s\-i r\pesc\ timpul, ar\t`ndu-se binevoitoare. To- – Scumpa mea, zise burgheza doamn\, cam st`njenit\ de
tu[i, era prea german\ ca s\ nu-[i afirme capitularea cu un excentricitatea acestei apari]ii, dar gata totu[i s\ arate tole-
„Well, come in, please“, spus jum\tate `n glum\, [i nu se ran]a omului de lume, scumpa mea, pre]uiesc interesul pe
putu st\p`ni s\ nu r`d\ de Mager c`nd acesta deschise larg care vi-l inspir\ modesta mea persoan\. Da]i-mi voie s\
u[a, rostind un „Thank you so very much“ [i, dup\ obiceiul adaug c\ `mi place fermitatea dumneavoastr\. Vede]i `ns\
lui, cu o plec\ciune c\tre interiorul camerei, f\cu loc engle- singur\ c`t de pu]in s`nt preg\tit\ acum s\ primesc vizite,
zoaicei s\ intre. dar\mite s\ mai [i pozez pentru un portret! S`nt tocmai pe
– Oh, dear, oh dear! spuse aceasta, o persoan\ m\run]ic\, punctul de-a pleca, m\ a[teapt\ ni[te rude la care ]in foarte
plinu]\ [i original\ ca `nf\]i[are. You’ve kept me waiting, mult. M\ bucur c\ am f\cut cuno[tin]\ cu dumneavoastr\ –
m-a]i l\sat s\ a[tept, but that is as it should be. Mi s-a mai `n- chiar a[a `n fug\, cum a]i vrut chiar dumneavoastr\ [i cum
t`mplat [i alt\ dat\ s\ am nevoie de mult\ r\bdare p`n\ trebuie [i eu s\ insist, cu toat\ p\rerea de r\u. Acum ne-am
s\-mi ating scopul, I am Rose Cuzzle. So glad to see you. v\zut la fa]\ – mai mult dec`t at`ta ar fi contrar `n]elegerii
f\cute, a[a c\ s\-mi da]i voie s\ adaug la cuv`ntul de bun
Chiar acum a auzit de la camerist\, spuse ea, c\ Mrs.
sosit pe acela de bun r\mas.
Kestner se afl\ de azi-diminea]\ `n ora[, aici la hotel, doar la
Nu era sigur c\ Miss Rose pricepuse vorbele pe care le
c`teva camere dep\rtare de d`nsa, [i imediat a venit s-o
rostise Charlotte; nu avu deloc aerul c\ ]ine socoteal\ de
vad\, f\r\ prea mult\ ceremonie. {tie foarte bine (I realise)
ele. Spun`ndu-i mereu dear doamnei consilier, `ncepu s\-i
ce rol important joac\ Mrs. Kestner `n German literature
explice f\r\ a [ov\i, cu buzele ei caraghios de umflate [i `n
and philosophy. S`nte]i o femeie celebr\, a celebrity, and that limbaju-i greoi, sensul [i necesitatea vizitei [i s-o fac\ s\ `n-
is my hobby, you know, the reason I travel. N-ar vrea oare ]eleag\ existen]a-i `ntreprinz\toare, pus\ `n slujba unei v`-
„dear Mrs. Kestner“ s\ fie at`t de amabil\ [i s\-i permit\ a-i n\tore[ti pasiuni de colec]ionar.
desena repede `n albumul ei de schi]e chipul fermec\tor? Era de fapt irlandez\. C\l\torea [i desena, [i nu era u[or
Albumul `l ]inea la subsoar\: de format mare, cu tartaje de l\murit care era aici scopul [i care – mijlocul. Talentul ei
de p`nz\. Capul domni[oarei Cuzzle era `nc\rcat de bucle nu era desigur destul de mare ca s\ se poat\ lipsi de sprijinul
ro[ii; [i fa]a `i era foarte ro[ie, cu nasul c`rn [i pistruiat, cu pe care i-l d\dea importan]a senza]ional\ a subiectelor; iar
buzele groase, dar pl\cut r\sfr`nte, printre care se vedeau vioiciunea [i `nclina]ia ei practic\ erau prea mari ca s\ se
str\lucind din]ii albi [i s\n\to[i, iar ochii ei erau alba[tri-ver- poat\ mul]umi cu cultivarea `n lini[te a artei. De aceea o ve-
zui, pu]intel sa[ii, dar tot pl\cu]i. Purta o rochie din stof\ deai mereu alerg`nd dup\ stelele istoriei contemporane [i
sub]ire [i `nflorat\ [i ]inea pe bra] un bogat prisos de fal- dup\ localit\]i istorice[te renumite, a c\ror `nf\]i[are o con-
duri, pe care-l d\dea la o parte cu piciorul, iar de corsajul semna `n albumele ei, `nso]ind-o, dac\ se putea, cu isc\li-
`nalt, dup\ moda antic\, pieptul ei foarte decoltat, pistruiat tura autentic\ a modelului, luat\ adesea `n condi]ii foarte
la fel ca nasul, p\rea gata s\ se rostogoleasc\ sprin]ar. Pe incomode. Charlotte asculta [i vedea cu mirare pe unde

36 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 37
fusese t`n\ra aceasta. Desenase `n c\rbune podul de la care o uluiau pe doamna consilier. Acum venise la Weimar,
Arcole, Acropola din Atena [i casa `n care s-a n\scut Kant, ademenit\ de renumele acestui ora[, of this nice little place,
la Känigsberg. ~ntr-o barc\ [ubred\ pe care o `nchiriase cu ca fiind punctul central al culturii spirituale germane, vestit
cincizeci de lire, `l desenase `n rada de la Plymouth pe Na- `n lumea `ntreag\, [i pentru ea t\r`m prielnic urm\ririi unor
poleon, „`mbarcat pe Bellerophon“, `n clipa c`nd acesta se celebrit\]i vrednice de a fi v`nate. ~i p\rea r\u c\ a sosit aici
urcase pe punte dup\ mas\ [i, st`nd l`ng\ balustrad\, luase o at`t de t`rziu. Old Wieland [i Herder, pe care `l numea a
priz\ de tabac. Nu era un desen bun, recuno[tea irlandeza: great preacher, precum [i the man who wrote the Räuber mu-
o mul]ime de b\rci care se `nghesuiau, o sumedenie de b\r- riser\, nu-i mai putuse prinde. Oricum, dup\ informa]iile
ba]i, de femei [i de copii care strigau ura! ~mprejurul ei, ei, mai tr\iau pe-aici scriitori care meritau s\ fie v`na]i, de
leg\narea valurilor, precum [i timpul scurt al [ederii `mp\- pild\ domnii Falk [i Schütze. Pe v\duva lui Schiller o avea
ratului pe punte, toate acestea d\unaser\ foarte mult lu- `n map\, tot a[a [i pe mama lui Schopenhauer [i pe dou\ sau
crului, a[a c\ eroul, cu bicorn, cu vesta bombat\ pe burt\ [i trei actri]e cu renume de la teatrul Cur]ii, domni[oarele
cu pulpanele r\[chirate ale hainei, ap\rea ca `ntr-o oglind\ Engels [i Lortzing. P`n\ la doamna von Heigendorf, adic\
care deformeaz\, turtit de sus `n jos [i ridicul de `ntins `n l\- Jagemann, `nc\ nu ajunsese; urm\rea `ns\ acest scop cu un
]ime. Totu[i, datorit\ unui ofi]er de pe corabia fatal\, un cu- zel cu at`t mai mare cu c`t tr\gea n\dejde s\ p\trund\ la
noscut al ei, izbutise s\ capete isc\litura lui Napoleon, sau `n Curte cu ajutorul frumoasei favorite – [i spera asta cu at`t
orice caz o m`zg\litur\ gr\bit\, care putea s\ treac\ drept is- mai mult cu c`t prinsese un fir de leg\tur\ cu prin]esa mo[-
c\litur\. Nici ducele de Wellington nu-i refuzase autograful. tenitoare. C`t `l prive[te pe Goethe, al c\rui nume, ca de
Congresul de la Viena prilejuise o parad\ str\lucit\. altminteri toate celelalte nume, `l pronun]a at`t de groaznic
Marea repeziciune cu care lucra Miss Rose `i `ng\duia `nc`t Charlotte mult\ vreme nu `n]elese despre cine vorbea,
chiar [i omului celui mai ocupat s\-i fac\ pe plac. Prin]ul Miss Cuzzle `i luase urma, dar `nc\ nu putuse da de el. Ves-
Metternich, domnul de Talleyrand, Lord Castlereagh, tea c\ modelul bine cunoscut al eroinei celebrului roman
domnul von Hardenberg [i mul]i al]i parlamentari euro- de tinere]e al lui Goethe se afl\ `nc\ de diminea]\ `n ora[, `n
peni f\cuser\ acest lucru. }arul Alexandru probabil c\ au- acela[i hotel cu ea, `ntr-o camer\ a[ezat\ aproape perete-n
tentificase printr-o semn\tur\ portretul s\u cu favori]i [i perete cu a ei, o electrizase – nu numai din pricina obiectu-
`mpodobit cu un nas foarte caraghios pentru c\ artista se lui `nsu[i, ci pentru c\, f\c`nd aceast\ cuno[tin]\, a[a cum
pricepuse s\ dea smocurilor de p\r care `i `mprejmuiau che- m\rturisi foarte deschis, avea de g`nd s\ prind\ doi [i chiar
lia aspectul unei cununi de lauri. Portretul doamnei Rahel trei iepuri deodat\: Lotte a lui Werther are s\-i netezeasc\
von Varnhagen, cel al profesorului Schelling [i cel al prin- f\r\ `ndoial\ drumul c\tre autorul lui Faust; iar acesta va
]ului Blücher von Wahlstatt dovedeau c\ Miss Cuzzle nu-[i trebui s\ spun\ doar un cuv`nt [i i se va deschide u[a doam-
pierduse timpul degeaba la Berlin. nei Charlotte von Stein, despre ale c\rei tr\s\turi comune
Nic\ieri, de altminteri, nu [i-l pierduse. Copertele de cu figura Ifigeniei se aflau c`teva indica]ii `n carnetul ei de
p`nz\ ale mapei sale mai cuprindeau multe alte trofee, pe note, la capitolul „German literature and philosophy“, infor-
care i le ar\t\ lui Charlotte, `nso]indu-le de comentarii vii, ma]ie pe care i-o `mp\rt\[i cu o mare candoare surorii

38 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 39
omonime a doamnei von Stein, din domeniul modelelor, departe. Faptul era lini[titor [i f\cea atr\g\toare conversa]ia
aflat\ acum `n fa]a ei. cu ea. Dintre ele am`ndou\, ea vorbea, [i Charlotte o as-
A[a desf\[ur`ndu-se lucrurile, Charlotte, `n pelerina ei culta cu pl\cere. Ba chiar r`se din inim\ de o `nt`mplare pe
alb\, nu st\tu, dup\ cum crezuse, numai c`teva minute cu care i-o povesti Rose `n timp ce lucra, [i anume cum izbu-
aceast\ Rose Cuzzle, ci trei sferturi de ceas. Atras\ de far- tise ea `n mun]ii Abruzzi s\ includ\ `n galeria ei pe un c\pi-
mecul naiv [i de vesela energie dovedite de fiin]a aceasta tan de bandi]i numit Boccarossa, un [ef de band\ foarte
m\run]ic\ [i impresionat\ de toate m\rimile pe care Miss temut din cauza vitejiei [i a cruzimii lui; acesta, foarte `n-
Cuzzle izbutise s\ le prind\ [i a c\ror urm\ [tiuse s-o desco- c`ntat de aten]ia pe care i-o acordase [i bucur`ndu-se ca un
pere, st\tea la `ndoial\ dac\ nu cumva trebuie s\ ia `n con- copil de semea]a `nf\]i[are a portretului s\u, le poruncise
sidera]ie doza de nerozie din acest sport cu arta, a[a cum oamenilor lui s\ trag\ la plecarea irlandezei o salv\ din flin-
era `nclinat\ s-o fac\, dar se sim]ea `nt\rit\ `n inten]ia ei de tele cu ]evi ca ni[te p`lnii [i `i d\duse o gard\ s-o `nso]easc\
a trece cu vederea acest lucru datorit\ faptului m\gulitor c\ p`n\ va ie[i de pe teritoriul unde-[i exercita nelegiuirile.
era [i ea a[ezat\ printre oamenii mari, al c\ror suflu se des- Doamna consilier f\cu foarte mult haz de cavalerismul
prindea parc\ din catastiful de v`n\toare al domni[oarei furtunos [i – dup\ p\rerea ei – cam plin de vanitate al aces-
Cuzzle, [i avea s\ fac\ parte din cortegiul de celebrit\]i cu- tui tovar\[ de album. ~nc\ r`z`nd [i prea distrat\ ca s\ se
prinse `n aceste file. Victim\, a[adar, a propriei afabilit\]i, mire de ivirea lui brusc\ `n mijlocul camerei, Charlotte
Charlotte [edea z`mbitoare `ntr-unul din fotoliile tapisate d\du cu ochii de Mager, chelnerul, care b\tuse la u[\, dar
din cauza r`sului [i a vorbei nu fusese auzit.
cu creton ale camerei de hotel [i asculta vorb\ria artistei c\-
– Beg your pardon, zise el. Ierta]i-m\ c\ v\ `ntrerup.
l\toare, care [edea `n cel\lalt fotoliu [i o desena.
Domnul doctor Riemer ar fi foarte fericit s\ `i prezinte
F\cea asta cu tr\s\turi zgomotoase de virtuoz, care nu
doamnei consilier aulic omagiile sale.
p\reau s\ fie `ntotdeauna izbutite, fiind executate la `nt`m-
plare, deoarece de multe ori le [tergea, de altfel f\r\ nervo-
zitate, cu o gum\ foarte mare. Faptul c\ ochii `i erau pu]in
sa[ii, nelu`nd parc\ parte la ce vorbea, `]i f\cea o impresie
pl\cut\, vesel\ [i s\n\toas\; asta era [i impresia pe care ]i-o
l\sa pieptul ei rotund [i buzele copil\resc pline, care-]i vor-
beau de ]\ri `ndep\rtate, de `nt`lniri cu oameni celebri, pe
c`nd `ntre buze din]ii str\luceau cu smal]ul lor alb. Situa]ia
era [i banal\, [i interesant\, [i asta o f\cea pe Charlotte s\
uite c\ timpul trece [i c\ e `n `nt`rziere. Dac\ Lottchen cea
t`n\r\ ar fi fost de fa]\ [i s-ar fi sup\rat din pricina acestei
vizite, n-ar fi putut s\ spun\ c\ pricina era grija fa]\ de li-
ni[tea sufleteasc\ a mamei. Din partea acestei anglo-saxone
nu te puteai teme de nici o indiscre]ie – nu mergea at`t de

40 T H O M A S M A N N
Charlotte se uit\ uluit\ la chelner, `nro[indu-se [i tre-
mur`nd tare din cap.
– A! da, spuse ea `nvins\. Oricum `ns\, nu pot s\-l v\d pe
domnul acesta, nu pot vedea pe nimeni [i chiar a[ vrea s\ [tiu,
Mager, cum `]i `nchipui dumneata c\ a[ putea s\ `l primesc
acum pe domnul Riemer? Destul c\ mi-ai v`r`t-o aici pe Miss
Cuzzle – mai vrei acum s\ `l primesc [i pe domnul Riemer, `n
halul `n care s`nt [i `n camera asta de hotel r\scolit\.
CAPITOLUL AL TREILEA – Dar nu-i nevoie s\-l primi]i aici, zise Mager. Avem un
parloar, un parlour-room, la primul etaj. Dac\ doamna con-
silier `mi permite, am s\ `l rog pe domnul doctor Riemer s\
Charlotte se ridic\ repede din fotoliu.
a[tepte acolo p`n\ c`nd doamna consilier `[i va face toaleta,
– Dumneata e[ti, Mager? `ntreb\ ea surprins\. Ce este?
[i pe urm\ v\ voi ruga s\-mi da]i voie s\ v\ conduc pentru
Domnul doctor Riemer? Care doctor Riemer? ~nc\ o vi-
c`teva minute...
zit\? Ce `nseamn\ asta? Nu mai primesc nici o vizit\! C`t e
– Sper, spuse Charlotte, c\ n-au s\ fie minute cum au
ceasul? S-a f\cut t`rziu de tot. Draga mea, spuse ea `ntorc`n-
du-se spre Miss Rose, trebuie s\ `ncheiem imediat convor- fost acelea pe care le-am petrecut cu aceast\ simpatic\
birea aceasta pl\cut\. S`nt nevoit\ s\ m\ `mbrac [i s\ plec. doamn\. Draga mea, se `ntoarse ea c\tre Miss Cuzzle, tot
S`nt a[teptat\. R\m`i cu bine! {i dumneata, Mager, spune-i n-a]i terminat, [i eu s`nt foarte gr\bit\. V\ mul]umesc
domnului aceluia c\ nu s`nt acuma `n stare s\-l primesc, foarte mult pentru pl\cutul intermezzo al `nt`lnirii noastre
spune-i c\ am plecat... [i, dac\ v\ mai lipse[te cumva vreun am\nunt necesar dese-
– Foarte bine, zise chelnerul `n timp ce Miss Cuzzle de- nului, va trebui s\-l completa]i neap\rat din memorie.
sena lini[tit\ mai departe, foarte bine, doamn\ consilier. Dar nu era nevoie de asta, pentru c\ Miss Rose declar\,
Dar a[ vrea s\ nu `ndeplinesc porunca dumneavoastr\ `na- descoperindu-[i `ntr-un z`mbet din]ii, c\ a ispr\vit.
inte de-a fi sigur c\ doamna consilier cunoa[te identitatea – I’m quite ready, spuse ea, `ntinz`nd bra]ele `n care ]i-
domnului pe care l-am anun]at... nea desenul [i examin`ndu-l cu ochii pe jum\tate `nchi[i.
– Ce identitate? strig\ Charlotte m`nioas\. Mai las\-m\ I think I did it well. Vre]i s\ vede]i?
cu identit\]ile dumitale! Spune acestui domn doctor... De v\zut, mai mult Mager voia s\ vad\, [i chiar `naint\
– Neap\rat! zise supus Mager. Dar socot c\ e datoria c`]iva pa[i ca s\ priveasc\.
mea s\ o l\muresc pe doamna consilier c\ e vorba despre – E un lucru foarte reu[it, `[i d\du el cu p\rerea, cu ae-
domnul doctor Riemer, Friedrich Wilhelm Riemer, se- rul unui cunosc\tor. {i un document a c\rui importan]\
cretarul Excelen]ei sale domnului consilier intim, care `l `n- va d\inui.
so]e[te pe Excelen]a sa `n c\l\torii... Nu e cu des\v`r[ire Charlotte, care umbla `ncoace [i `ncolo prin odaie [i se
exclus ca domnul doctor s\ fie purt\torul vreunui mesaj... preg\tea s\ se `mbrace, abia arunc\ o privire asupra desenului.

42 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 43
– Da, da, chiar foarte frumos, zise ea. Eu s`nt oare? c`te un bob`rnac plin de pasiune [i de-aceea vestea care s-a
O, da, este o oarecare asem\nare. A! s\ m\ isc\lesc? Poftim – r\sp`ndit `n tot ora[ul mi-a st`rnit dorin]a irezistibil\ de-a
dar repede. veni imediat s\ aduc omagiul meu [i s\ urez bun venit unei
{i cu creionul de c\rbune m`zg\li, f\r\ s\ se a[eze, un femei al c\rei nume este at`t de str`ns legat cu istoria spiritu-
autograf care, `n ceea ce prive[te repeziciunea, sem\na cu al al\ a ]\rii noastre, a[ putea s\ spun chiar cu dezvoltarea
lui Napoleon. La vorbele de r\mas-bun ale irlandezei f\cu noastr\ sufleteasc\.
un semn gr\bit din cap. Lui Mager `i d\du `ns\rcinarea de – Domnule Riemer, zise Charlotte `n timp ce, nu f\r\ o
a-l ruga pe domnul doctor Riemer s\ a[tepte c`teva minute ceremonioas\ promptitudine, r\spundea la plec\ciunea lui,
`n salonul hotelului. aten]ia pe care ne-o acord\ un om cu meritele dumneavoas-
C`nd fu gata cu `mbr\catul – c\ci `[i pusese haine de tr\ nu poate s\ nu ne bucure.
strad\, p\l\rie, mantil\ [i `[i luase punga cu umbrela –, Faptul c\ nu [tia tocmai bine care s`nt aceste merite `i
Charlotte ie[i din camer\ pe coridor, unde o a[tepta chelne- d\du oarecare nelini[te monden\. Se bucur\ auzind c\ este
rul. Acesta o conduse pe scar\ `n jos, iar la primul etaj o educator, dup\ cum se bucur\ s\ afle c\ e [i poet. ~n acela[i
pofti cu o plec\ciune [i d`ndu-se pu]in `napoi s\ intre `n sa- timp `ns\, informa]iile lui `i st`rneau oarecare mirare [i
lonul hotelului, unde, la apari]ia ei, vizitatorul se ridic\ chiar oarecare enervare, fiindc\ i se p\rea c\ fac s\ scad\ sin-
dintr-un fotoliu l`ng\ care `[i pusese p\l\ria `nalt\. gura `nsu[ire `ntr-adev\r remarcabil\ a acestui om, [i anume
Domnul Riemer era un b\rbat trecut de patruzeci de slujba lui acolo. Pricepu imediat c\ oaspetele ]inea foarte
ani, de statur\ mijlocie, cu p\rul `nc\ des [i negru, pres\rat mult s\ [tie c\ valoarea [i demnitatea lui nu constau numai
doar ici [i colo cu c`te un fir alb, frizat `n [uvi]e pe la t`mple, `n acea `nsu[ire – lucru care lui Charlotte i se p\rea o biza-
cu ochi mari `ndep\rta]i unul de altul [i pu]in bulbuca]i, cu rerie din partea sa. ~n orice caz, trebuia s\ `n]eleag\ c\
un nas drept [i c\rnos [i o gur\ molatic\, av`nd o u[oar\ ex- pentru ea importan]a lui `[i avea temeiul numai `n `ntreba-
presie de sup\rare, chiar de `mbufnare. Purta o hain\ lung\, rea dac\ el venea de-acolo ca aduc\tor al unei ve[ti sau nu.
neagr\, cu un guler `nalt, foarte ridicat la spate, iar `n fa]\ Era hot\r`t\ s\ scurteze de la `nceput convorbirea [i s-o `n-
deschis, l\s`nd s\ se vad\ vesta de pichet [i cravata. M`na-i drepte spre l\murirea acestei chestiuni – fiind mul]umit\ c\
alb\, av`nd la degetul ar\t\tor un inel cu pecete, se sprijinea `mbr\c\mintea ei nu l\sa nici o `ndoial\ `n privin]a inten]i-
de m\ciulia de filde[ a unui baston de promenad\, cu canaf ilor sale. ~[i urm\ astfel vorba:
de piele. – V\ mul]umesc pentru ceea ce dumneavoatr\ numi]i
– Sluga dumneavoastr\, doamn\ consilier aulic, zise el ner\bdare `n timp ce eu socot c\ este un impuls cavaleresc,
cu voce sonor\, `nclin`ndu-se. Trebuie s\-mi aduc singur pe care `l stimez. M\ mir `ns\ c\ o problem\ at`t de perso-
repro[ul unei lipse de r\bdare [i de considera]ie ce poate fi nal\ cum este venirea mea la Weimar v-a [i ajuns la cuno[-
cu greu iertat\, d`nd buzna a[a la dumneavoastr\. F\r\ `n- tin]\ [i m\ `ntreb de la cine a]i putut afla – poate c\ de la
doial\ c\ unui educator al tineretului nu-i [ade bine s\ arate sora mea, so]ia consilierului de Curte, ad\ug\ ea cu o oare-
lipsa st\p`nirii de sine. Totu[i, a trebuit s\ m\ obi[nuiesc cu care grab\, la care tocmai vreau s\ m\ duc [i care are s\-mi
faptul c\ din c`nd `n c`nd poetul din mine `i d\ educatorului ierte `nt`rzierea c`nd am s\-i spun ce vizit\ pre]ioas\ am

44 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 45
primit; [i, de altfel, am s\-i pot spune drept scuz\ c\ `nain- mul]ime care se `mbulzea sub privegherea a doi gardieni
tea acestei vizite am mai primit una, mai pu]in `nsemnat\, publici care se sileau s\ p\streze intrarea liber\, mul]ime
de[i destul de amuzant\: o desenatoare foarte iscusit\, care a format\ din meseria[i, v`nz\tori de pr\v\lie de ambele sexe,
]inut mor]i[ s\ fac\ `n mare grab\ portretul unei femei b\- femei cu copii `n bra]e, precum [i din cet\]eni mai de seam\
tr`ne, portret care, dup\ c`t am v\zut, nu seam\n\ dec`t [i sporind `ntruna datorit\ tineretului care se aduna `n
foarte vag cu mine. Dar nu vre]i s\ [edem? grab\ din toate p\r]ile.
– A[a, a[a! zise Riemer, cu m`na pe sp\tarul unui fo- – O, Doamne! spuse Charlotte care, uit`ndu-se afar\, `n-
toliu. Dup\ c`t se pare, doamn\ consilier aulic, a]i avut de-a cepu s\ tremure [i mai tare din cap; pentru cine e asta?
face cu o natur\ dintre acelea `n care dorin]a [i silin]a nu – Pentru cine altcineva dec`t pentru dumneavoastr\? re-
s`nt propor]ionate [i care vor s\ fac\ mult cu tr\s\turi pu- plic\ Riemer. Vestea c\ a]i sosit a mers ca v`ntul. Pot s\ v\
]ine. {i recit\ z`mbind: asigur, [i doamna consilier poate singur\ s\ vad\, c\ ora[ul
e ca un mu[uroi de furnici r\scolit. Fiecare sper\ s\ prind\
Ce pot s\ prind `n clipa asta
m\car o lucire din persoana dumneavoastr\. To]i oamenii
Nu este dec`t o schi]\.
ace[tia din fa]a por]ii a[teapt\ s\ ie[i]i.
– Dup\ cum v\d, n-am fost eu cel dint`i aici, [i dac\ Charlotte sim]i nevoia de-a se a[eza.
`ntr-o oarecare m\sur\ m\ simt mai pu]in vinovat `n ce pri- – Ah, Doamne! spuse ea. Asta mi-a f\cut-o numai Mager
ve[te ner\bdarea mea observ`nd c\ o `mp\rt\[esc cu al]ii, cu afurisitul lui entuziasm. A povestit la toat\ lumea despre
tocmai de aceea mi se pare mai urgent\ nevoia de-a folosi sosirea noastr\. A mai trebuit s\ vin\ [i m`zg\litoarea aceea
c`t mai bine momentul acesta favorabil. E drept c\ pentru ambulant\ s\ nu m\ lase s\ plec c`t mai era ie[irea liber\! {i,
noi oamenii valoarea unui bun cre[te `n raport cu dificul- m\ rog, oare oamenii aceia din pia]\ n-au altceva mai bun
tatea de a-l dob`ndi [i m\rturisesc c\ a[ renun]a cu at`t mai de f\cut dec`t s\ asedieze locuin]a unei femei b\tr`ne ca
greu la fericirea de-a sta `n fa]a dumneavoastr\, doamn\ mine, care numai a pas\re rar\ nu seam\n\ [i care ar vrea
consilier, cu c`t nu-i deloc u[or s\-[i fac\ cineva drum p`n\ s\-[i vad\ `n lini[te de treburile ei?
la dumneavoastr\. – Nu v\ sup\ra]i, zise Riemer. ~mbulzeala asta e dovada
– Deloc u[or? se mir\ ea. Mi se pare c\ omul care are unui sentiment mai nobil dec`t acela de simpl\ curiozitate,
aici puterea de-a lega [i de-a dezlega toate, domnul Mager e dovada unei naive solidarit\]i a locuitorilor din ora[ul
adic\, nu are mina unui cerber... nostru cu cele mai `nalte treburi ale na]iunii, dovada popu-
– Nu, nu-i asta, zise Riemer. Dar, v\ rog, uita]i-v\ sin- larit\]ii de care se bucur\ spiritul, popularitate emo]ionant\
gur\, doamn\ consilier. {i o conduse la o fereastr\ care d\- [i `mbucur\toare chiar atunci c`nd este `n joc [i un interes
dea, la fel ca aceea de la camera lui Charlotte, `n pia]\ [i economic oarecare. Nu trebuie oare s\ ne ar\t\m mul]u-
trase perdeaua scrobit\. mi]i, continu\ el `n timp ce se `ntorcea de la fereastr\ spre
Pia]a, pustie diminea]a, la sosirea ei, era acum plin\ de nelini[tita Charlotte, nu trebuie s\ ne ar\t\m mul]umi]i
oameni care st\teau `n grupuri [i se uitau la ferestrele hote- dac\ mul]imea care, potrivit unei originare convingeri gro-
lului. Mai cu seam\ `n fa]a intr\rii era o adev\rat\ n\val\, o solane, dispre]uie[te spiritul, ajunge totu[i s\-l stimeze [i

46 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 47
s\-l respecte `n singurul mod pe `n]elesul lui, [i anume cu dumneavoastr\, a[ fi cu siguran]\ jos, cu simpatica
atunci c`nd spiritul se dovede[te a-i fi [i util. Acest or\[el, gloat\, [i le-a[ da de furc\ gardienilor publici. Acela[i im-
foarte mult vizitat de str\ini, trage o sumedenie de foloase puls care `i m`n\ [i pe ei a determinat – dac\ vre]i, `ntr-un
palpabile de pe urma renumelui dob`ndit de geniul german, chip ceva mai `nalt [i mai distins – [i ac]iunea mea, c`nd
care `n ochii lumii `ntregi este concentrat aici – [i asta acum o or\ b\rbierul, `n timp ce-mi s\punea fa]a, mi-a adus
aproape numai `ntr-o singur\ persoan\. Nu-i de mirare deci [tirea c\ Charlotte Kestner a sosit azi-diminea]\ la opt, cu
c\ popula]ia acestui ora[ se simte datoare s\ respecte lucruri po[talionul, [i a tras la Hotelul L’Éléphant. Asemenea lui [i
care altfel i s-ar p\rea c\ s`nt fleacuri [i s\ iubeasc\ [tiin]ele la fel ca tot Weimarul, [tiam, sim]eam ad`nc cine este, ce `n-
frumoase [i tot ce ]ine de ele ca pe un lucru care-i apar]ine – seamn\ numele acesta, astfel `nc`t n-am putut s\ r\m`n `ntre
[i fire[te c\, o dat\ ce operele spiritului `i r\m`n inaccesi- patru pere]i acas\ [i, mai devreme dec`t avusesem de g`nd,
bile, se intereseaz\ `ndeosebi de cuno[tin]ele personale [i de mi-am `mbr\cat costumul, gr\bindu-m\ s\ vin aici, s\ v\
prietenii intimi cu prilejul [i datorit\ c\rora s-au n\scut prezint omagiile mele – omagiile unui str\in [i ale unui to-
aceste opere. var\[ de soart\, ba chiar ale unui frate, a c\rui existen]\, `n
– Am impresia, replic\ Charlotte, c\ da]i acestei mul- felu-i b\rb\tesc, este [i ea `mpletit\ `n acea existen]\ plin\
]imi de oameni cu o m`n\ numai ca s\-i lua]i `napoi cu cea- de m\re]ie pe care o lume `ntreag\ o admir\ –, s\ v\ prezint
lalt\. Pe de o parte vre]i s\ atribui]i o cauz\ de o mare salutul fr\]esc al unui om al c\rui nume posteritatea `l va
noble]e spiritual\ acestei curiozit\]i care pe mine m\ obo- pomeni mereu ca pe acela al unui prieten [i ajutor, atunci
se[te at`t de mult, iar pe de alt\ parte pune]i rezultatul exce- c`nd va fi vorba despre faptele herculeene ale marelui om.
lent pe seama unei preocup\ri vulgar-materialiste, fapt ce Charlotte, nu prea pl\cut impresionat\, observ\ c\ la
nu mi se pare `mbucur\tor defel, ba chiar, `ntruc`t m\ pri- aceste ambi]ioase cuvinte expresia de jignire din jurul gurii
ve[te, m\ [i sup\r\ `ntr-o oarecare m\sur\. lui Riemer se accentuase parc\ [i mai mult, ca [i cum pre-
– Stimat\ doamn\, spuse el, nici nu-i nimerit s\ vorbe[ti ten]iile lui peremptorii adresate posterit\]ii ar fi fost de fapt
despre o fiin]\ at`t de echivoc\ precum omul altfel dec`t `n m\rturia unei ne`ncrederi fa]\ de dreapta lor satisfacere.
chip echivoc; un asemenea mod de-a vorbi nu trebuie so- – A[a? spuse ea uit`ndu-se la fa]a lucioas\ [i proasp\t
cotit drept o jignire adus\ omenirii. Eu cred c\ nu e[ti un b\rbierit\ a savantului, vas\zic\ b\rbierul dumneavoastr\ a
pesimist r\uvoitor, ci un prieten al vie]ii, atunci c`nd pre]u- tr\nc\nit? Ei, la urma urmei, asta-i func]ia [i rostul lui. Dar
ie[ti partea bun\ [i `mbucur\toare a fenomenelor ei, dar `n abia acum un ceas? Mi se pare c\ v\ place s\ dormi]i p`n\
acela[i timp nu ignori reversul acestora, dosul tapiseriei, t`rziu, domnule Riemer.
unde s`nt multe noduri grosolane [i multe fire banale care – M\rturisesc c\ da, replic\ el cu un z`mbet cam pleo[tit.
at`rn\. Iar acelora care casc\ acum gura `n pia]\ am toate Luaser\ loc pe ni[te jil]uri cu sp\tare curbate, la o m\-
motivele s\ le iau ap\rarea `n privin]a ner\bd\rii lor fiindc\ su]\ a[ezat\ mai la o parte, sub un portret al marelui duce,
numai situa]ia mea de bine, de r\u mai `nalt\ `n societate care, av`nd `nc\ o `nf\]i[are t`n\r\, cu botfori [i cu cordon
m\ desparte de d`n[ii, [i dac\ din `nt`mplare nu mi-ar fi `n- de decora]ii, se sprijinea de un postament antic `nc\rcat cu
g\duit acuma – ceea ce-i demn de pizmuit – s\ [ed aici sus embleme r\zboinice. Figura de ghips a zei]ei Flora, `n hain\

48 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 49
lung\ cu falduri, `mpodobea `nc\perea sumar mobilat\, dar `ntotdeauna cu logica; ca s\ te men]ii `n cadrul lui, trebuie,
`nzestrat\ cu frumoase stucaturi mitologice. O sob\ alb\, ici [i colo, s\ te contrazici. Spun`nd aceasta, dovedesc c\ nu
cu o coloan\, `n jurul c\reia se `ncol\cea un [irag de zeit\]i, s`nt altceva dec`t discipolul omului despre care e vorba
alc\tuia `n alt\ firid\ un pandant al zei]ei. acum [i de la care auzim adeseori afirma]ii care cuprind `n
– M\rturisesc, spuse Riemer, aceast\ sl\biciune a mea ele propria contradic]ie – dac\ face asta de dragul adev\ru-
de-a dormi diminea]a. Dac\ s-ar putea folosi expresia a ]ine lui sau dintr-un soi de nep\sare [i fariseism `n nici un caz
la o sl\biciune, m-a[ folosi de ea. S\ nu sari din a[ternut la n-a[ putea s\ hot\r\sc. A[ accepta prima ipotez\, fiindc\ el
primul c`ntat al coco[ilor este, de fapt, semnul distinc]iei, al `nsu[i spune c\ e mai greu [i mai onest s\-i mul]ume[ti pe
omului liber, cu o situa]ie social\ favorabil\, [i eu mi-am oameni dec`t s\-i z\p\ce[ti... Dar m\ tem s\ nu m\ `ncurc.
p\strat totdeauna libertatea de a dormi p`n\ t`rziu, chiar [i Eu slujesc adev\rului atunci c`nd vorbesc despre extraordi-
atunci c`nd locuiam pe Frauenplan. St\p`nul casei a trebuit narul sentiment de satisfac]ie pe care `l ai c`nd te afli `n
s\-mi acorde asta, de[i el, av`nd un cult minu]ios, ca s\ nu preajma lui – [i totodat\ e [i un sentiment contrar, de neli-
zic pedant, al trupului, `[i `ncepea ziua cu c`teva ceasuri mai ni[te, o stare at`t de proast\ `nc`t `]i vine s\ te ridici de pe
devreme dec`t mi-o `ncepeam eu. Oamenii se deosebesc `n- scaun [i s-o iei la fug\. Scump\ doamn\ consilier, acestea se
tre ei. Unul `[i afl\ mul]umirea `n faptul c\ o ia `naintea tu- dovedesc a fi contradic]ii care te ]in totu[i pe loc, te ]in
turor celorlal]i [i c\ se a[az\ la lucru c`nd ceilal]i `nc\ dorm; nou\ ani, te ]in treisprezece ani, fiindc\ aceste contradic]ii
altuia `i place s\ mai `nt`rzie ca domnii la s`nul lui Morfeu, se rezolv\ prin dragoste [i admira]ie, sentimente care s`nt,
`n timp ce nevoia[ii de mult trudesc. Principalul este s\ fim a[a cum scrie la carte, mai presus de orice ra]iune...
toleran]i unii fa]\ de al]ii – [i trebuie men]ionat, c\ `n ce Se opri ca s\ `nghit\. Charlotte nu spuse nimic, `n primul
prive[te toleran]a, maestrul e mare, chiar dac\ aceast\ atitu- r`nd pentru c\ voia s\-l lase s\ vorbeasc\ mai departe, apoi
dine a lui nu-]i prie[te `ntotdeauna... pentru c\ `ncepuse s\ compare `n g`nd informa]iile lui [ov\i-
– Nu prie[te? `ntreb\ ea cu nelini[te. toare [i totodat\ ap\s\tor de insistente cu propriile amintiri.
– Am spus oare c\ „nu prie[te“? replic\ el. – ~n ce prive[te toleran]a lui, `ncepu el iar, ca s\ nu spu-
Tot timpul c`t vorbise, se uitase `ntruna, distrat, `ncolo nem indulgen]a lui – dup\ cum vede]i, mi-am adunat bine
[i-ncoace prin odaie. Acum, deodat\, ca [i cum l-ar fi strigat g`ndurile [i s`nt departe de-a fi pierdut firul –, trebuie s\ fa-
cineva, o privi cu ochii lui pu]in bulbuca]i [i cam `nde- cem deosebire `ntre o toleran]\ datorat\ milei, [i anume mi-
p\rta]i unul de altul. lei cre[tine, cre[tin\ `n `n]elesul cel mai larg, sentimentul c\
– Nu! Te sim]i chiar foarte bine `n apropierea lui – ar fi e [i el supus gre[elilor, c\ [i el are nevoie de iertare, ori nici
putut oare altfel un om ca mine, sensibil pl\smuit, s\ re- m\car asta, vreau cu alte cuvinte s\ spun c\ exist\ o tole-
ziste `n preajm\-i nou\ ani `n [ir? Foarte, foarte bine. S`nt ran]\ care izvor\[te din dragoste [i alta provenit\ din indi-
afirma]ii care cer s\ fie mai `nt`i, `n chip hot\r`t, exagerate – feren]\, din dispre] [i care e mai puternic\, are un efect mai
pentru ca dup\ aceea s\ aib\ nevoie, aproape cu tot at`ta ho- puternic dec`t orice asprime [i orice reprobare [i care ar fi
t\r`re, s\ fie reduse [i limitate. E o extrem\ care include [i insuportabil\ [i nimicitoare dac\ ar veni de la Dumnezeu –
contrariul ei. Adev\rul, stimat\ doamn\, nu se mul]ume[te `n acest caz `ns\, dup\ `n]elegerea noastr\, ar fi imposibil

50 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 51
s\-i lipseasc\ dragostea –, ceea ce ne face ca, fie chiar numai Z`mbi artificial [i spuse:
prin faptul c\ `n aceast\ toleran]\ iubirea [i dispre]ul s`nt – E de mirare oare, domnule Riemer, c\ pierde]i firul,
`ntr-o str`ns\ leg\tur\, care numai divin\ nu este, [i poate dac\ v\ l\sa]i ispitit s\ face]i at`t de vaste reflec]ii morale [i
c\ tocmai din cauza asta, nu numai s\ o suport\m, dar chiar at`tea distinc]ii cu privire la un fapt banal de omenesc cum
s\ ne supunem ei, leg`ndu-ne pe toat\ via]a... Dar ce voiam este acela c\ dormi]i p`n\ t`rziu? C\rturarul din dumnea-
s\ spun? Nu vre]i s\-mi aminti]i cum am ajuns la toate voastr\ v\ joac\ un renghi. Dar un lucru a[ vrea s\ [tiu. ~n
aceste lucruri? M\rturisesc c\ de data asta am pierdut firul. func]ia dumneavoastr\ de alt\dat\, aceea care a durat nou\
Charlotte se uita la omul acesta care, cu m`inile-i de ani, putea]i s\ v\ permite]i acea sl\biciune, cum spune]i, [i
c\rturar `mpreunate pe m\ciulia bastonului, privea `n gol pe care eu o socot numai o obi[nuin]\ ca oricare alta; acuma
cu ochii lui mari ca ni[te ochi de bou; [i deodat\ `[i d\du `ns\, dac\ nu m\ `n[el, ocupa]i un post `n `nv\]\m`nt, cred
seama c`t se poate de limpede c\ nu venise pentru ea, de c\ s`nte]i profesor de liceu, nu? Se `mpac\ oare aceast\ pre-
dragul ei, ci numai pentru ca, datorit\ ei, s\ aib\ prilejul s\ dilec]ie, c\reia se pare c\-i da]i o anumit\ importan]\, cu
vorbeasc\ de st\p`nul [i maestrul lui [i totodat\ ca s\ dez- situa]ia dumneavoastr\ actual\?
lege o veche enigm\ care poate c\ `l urm\rise toat\ via]a. – Da, desigur, r\spunse Riemer `n timp ce-[i puse picior
Doamna consilier se pomeni c\-[i asum\ deodat\ rolul fii- peste picior, a[ez`ndu-[i de-a curmezi[ul pe genunchi basto-
cei sale, care [tia s\ deslu[easc\ repede motivele adev\rate [i nul [i ]in`ndu-l de am`ndou\ capetele. Sigur c\ da, [i asta
pretextele [i str`mba din nas la pioase am\giri de sine; era tocmai din considera]ie fa]\ de prima mea func]ie, prea cu-
dispus\ s\-i ierte tinerei Lotte toate acestea, deoarece `[i noscut\ ca s\ nu se ]in\ seama de ea, [i care continu\ [i
spunea c\ nu ne putem opune unor p\reri care ne s`nt im- acum `n paralel cu func]ia mea cea nou\. Doamna consilier
puse [i c\ asemenea p\reri au `n ele ceva nepl\cut. G`ndul are perfect\ dreptate, spuse el, lu`nd o atitudine mai cump\-
c\ era considerat\ doar un mijloc pentru atingerea unui nit\, deoarece cea anterioar\ i se p\ru acum nelalocul ei [i o
scop nu era nici el m\gulitor; totu[i, `[i d\dea seama c\ nu `mprumutase, o clip\ numai, pentru pl\cerea pe care o sim-
putea s\ `i repro[eze nimic omului acestuia, fiindc\ nici ea ]ise v\z`nd c\ e at`t de bine primit; de patru ani s`nt profe-
nu-l primise pentru c\ o interesa, tot a[a cum nici Riemer sor la liceul de-aici [i am gospod\ria mea; momentul acestei
nu venise s-o vad\ de dragul ei. {i pe ea o adusese aici neli- schimb\ri a formei de via]\ a venit `n chip inevitabil; cu
ni[tea, nelini[tea pricinuit\ o via]\ `ntreag\ de o veche `n- toate avantajele spirituale [i materiale, cu toate bucuriile
t`mplare r\mas\ f\r\ sf`r[it [i care cu timpul c\p\tase ni[te oferite de via]a `n casa acestui mare om, pentru cineva care
propor]ii nea[teptat de mari, dorin]a irezistibil\ de-a face avea treizeci [i nou\ de ani era oarecum o chestiune de
din nou s\ tr\iasc\ aceast\ `nt`mplare [i s-o lege de prezent onoare viril\, de susceptibil\ onoare viril\, stimat\ doamn\,
`n chip „extravagant“. Ea [i vizitatorul erau complici oare- s\ stea, `ntr-un fel sau altul, pe propriile picioare. Spun
cum [i tainic `n]ele[i `ntre ei, aduna]i `mpreun\ de o a treia „`ntr-un fel sau altul“ fiindc\ dorin]ele mele, visurile mele
voin]\, inspiratoare de dureroase fericiri, care-i ]inea pe ]intiser\ mai sus dec`t aceast\ situa]ie pedagogic\ de mijloc, [i
am`ndoi `ntr-o `ncordare chinuitoare [i la a c\rei explica]ie acele visuri [i dorin]e `nc\ nu s-au `mp\cat cu aceast\ situa-
[i posibil\ rezolvare `[i puteau fi unul altuia de folos. ]ie; ele n\zuiau spre `nv\]\m`ntul superior, spre o activitate

52 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 53
universitar\, dup\ exemplul venerabilului meu profesor, – M-am pl`ns oare? `ntreb\ el tot at`t de mirat cum
vestitul specialist `n filologie clasic\ Wolf, din Halle. Dar fusese [i prima dat\. N-am avut defel aceast\ inten]ie; pro-
n-a fost dat s\ fie a[a, nu s-a putut aranja nimic p`n\ acum. babil m-a]i `n]eles gre[it. Eu cel mult meditez asupra con-
E de mirare, nu? S-ar putea crede c\ lunga [i ilustra colabo- tradic]iilor vie]ii [i ale inimii [i `ncerc, st`nd de vorb\ cu o
rare cu maestrul ar fi trebuit s\ constituie cea mai elastic\ femeie de duh, s\ le explic. S\ m\ despart de Weimar? O,
trambulin\ pentru `nf\ptuirea dorin]elor mele [i oricine ar nu! ~mi place Weimarul, s`nt legat de el, de treisprezece ani
putea s\ spun\ c\ unei at`t de `nalte [i influente prietenii [i m-am confundat ca cet\]ean cu treburile publice ale ora[u-
protec]ii i-ar fi fost u[or s\-mi procure la vreo universitate lui. Am venit aici c`nd aveam treizeci de ani, direct de la
german\ catedra r`vnit\. Citesc `n ochii dumneavoastr\ `n- Roma, unde fusesem `n calitate de preceptor al copiilor
treb\rile acestea. N-am nimic de r\spuns. Pot s\ spun nu- domnului ambasador von Humboldt. Statornicirea mea
mai at`ta: `ncurajarea, protec]ia, cuv`ntul hot\r`tor, care ar aici se datoreaz\ recomand\rii Domniei sale. Cusururi [i
fi `nsemnat o r\splat\, nu s-au produs; `mpotriva oric\ror p\r]i slabe? Weimarul are cusururile [i p\r]ile slabe care ca-
a[tept\ri [i a oric\ror socoteli, ele nu mi-au fost h\r\zite. racterizeaz\ omenirea – `ndeosebi cea provincial\. Or\[elul
Dar ce rost are s\ cump\ne[ti cu am\r\ciune toate acestea? e meschin [i plin de clevetiri simandicoase, asta e sigur, `n-
{i totu[i, o faci de multe ori, [i ziua, [i noaptea, meditezi fumurat sus [i n\t`ng jos, a[a c\ unui om cinstit [i de treab\
asupra acestei probleme, dar nu ajungi la nici un rezultat [i `i vine greu s\ stea aici, ca oriunde de altfel – aici poate mai
nici nu po]i s\ ajungi. Oamenii mari au destule lucruri `n greu ca `n alt\ parte; [oltici [i ho]i se g\sesc ca pretutindeni –
cap [i n-au vreme s\ se g`ndeasc\ la existen]a [i la fericirea poate chiar mai mul]i dec`t aiurea – [i sus. Altminteri `ns\,
salahorilor de care se folosesc, oric`te merite ar avea ace[tia e un or\[el vioi [i productiv [i nu [tiu dac\ a[ vrea [i a[ pu-
fa]\ de d`n[ii [i fa]\ de opera lor. De bun\ seam\ c\ `n pri- tea s\ tr\iesc `n alt\ parte. Are lucruri remarcabile; a]i v\zut
mul r`nd ei se g`ndesc la propria persoan\ [i atunci c`nd, ceva? Castelul? C`mpul de exerci]ii? Teatrul? Parcul, care e
contrar importan]ei pe care o au pentru ei serviciile noas- foarte frumos?... O s\ le vede]i. Ve]i observa c\ cele mai
tre, iau hot\r`ri potrivnice intereselor noastre particulare, multe str\zi s`nt str`mbe. Un str\in care vine aici trebuie s\
declar`nd c\ le s`ntem absolut necesari lor [i crea]iei lor, ]in\ seama de faptul c\ toate lucrurile noastre remarcabile
faptul acesta e prea onorabil [i prea m\gulitor pentru noi ca nu s`nt remarcabile prin ele `nsele, ci pentru c\ s`nt din
s\ nu ne `nduplec\m [i s\ le facem voia, supun`ndu-ne hot\- Weimar. Din punct de vedere strict arhitectural, castelul nu
r`rii lor cu o bucurie `n care se amestec\ am\r\ciunea [i e grozav, teatrul ]i l-ai fi `nchipuit mai impun\tor `nainte
m`ndria. {i mie mi s-a `nt`mplat a[a; acum de cur`nd mi s-a de a-l vedea [i c`mpul de exerci]ii e un fleac. ~n sine nu-i ni-
oferit un post la Universitatea din Rostock, dar, dup\ ce mic care s\ poat\ explica de ce un om ca mine trebuie
am chibzuit bine, am refuzat. neap\rat s\-[i petreac\ toat\ via]a tocmai aici, `ntre aceste
– A]i refuzat? Pentru ce? culise [i aceste decoruri, s\ se simt\ legat de aceste lucruri
– Pentru c\ voiam s\ r\m`n la Weimar. p`n\ `ntr-at`ta `nc`t s\ refuze o func]ie care se potrive[te de
– ~n acest caz, domnule doctor, s\ m\ ierta]i, dar nu minune cu dorin]ele [i cu visurile nutrite din tinere]e. Vor-
ave]i de ce s\ v\ pl`nge]i. besc iar de Rostock pentru c\ am impresia c\ dumneavoastr\,

54 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 55
doamn\ consilier, v\ mira]i de atitudinea mea `n aceast\ ambi]ia n\zuiesc totu[i `ntotdeauna. Susceptibilitatea b\r-
chestiune. Atitudinea aceasta am luat-o fiindc\ am fost ne- b\teasc\ `ndeamn\ la aceasta [i ea a determinat inconveni-
voit s-o iau, am fost silit de `mprejur\ri. Acceptarea menirii entele [i inevitabilele dezacorduri care au preg\tit un sf`r[it
mele mi s-a refuzat singur\ – `ntrebuin]ez `ntr-adins aceast\ lungii mele [ederi `n casa unde descinsesem prima oar\ [i
form\ impersonal\ de vorbire, pentru c\ exist\ lucruri pe m-au f\cut s\ accept un post `n `nv\]\m`ntul secundar, de
care nu e nevoie s\ le refuze cineva, se refuz\ ele `nsele. {i care nu m-am sim]it atras niciodat\. Acesta este compromi-
acest refuz, desigur, poate s\ capete o expresie personal\ da- sul – `ncuviin]at de altfel ca atare [i de autorit\]ile superi-
torit\ privirii sau fizionomiei cuiva de care at`rni. Nu orice
oare –, astfel `nc`t orarul lec]iilor de grece[te [i latine[te, cum
om, stimat\ doamn\, este n\scut s\ mearg\ pe drumul lui,
am spus, ]ine seama [i de `ndatoririle mele de onoare `n
s\-[i tr\iasc\ via]a proprie, s\-[i f\ureasc\ fericirea proprie
afara catedrei [i `mi permite ca atunci c`nd, ca ast\zi de
sau, [i mai bine spus, mul]i oameni care nu [tiau dinainte [i
care credeau c\ pot nutri [i `nf\ptui planuri [i speran]e pro- exemplu, sarcinile mele nu m\ cheam\ acolo, s\ uzez de pre-
prii observ\ la un moment dat c\ via]a lor adev\rat\ [i feri- rogativa social\ a somnului de diminea]\. Am `mpins chiar
cirea lor personal\ cea mai deplin\ constau tocmai `n faptul [i mai departe [i am `nt\rit acordul dintre onoarea amar\ [i
c\ renun]\ la ele – [i c\ `n chip paradoxal ele rezult\, `n ce-i cea dulce, care s-ar putea numi simplu onoarea b\rb\teasc\,
prive[te, tocmai din renun]area la sine `nsu[i, slujind o ca- [i mi-am `ntemeiat o gospod\rie a mea. S`nt c\s\torit de doi
uz\ str\in\. {i un astfel de om nu este el `nsu[i [i nu poate ani. {i s\ vede]i acum, stimat\ doamn\, caracterul de com-
s\ fie tocmai pentru c\ aceast\ cauz\ e foarte personal\, de promis propriu vie]ii `n general [i care `n cazul meu iese la
fapt este o persoan\, din care pricin\ [i serviciul pe care `l iveal\ `n chip deosebit de frapant! Pasul destinat s\ m\ ajute
are de `ndeplinit e mai mult subordonat [i mecanic – `nsu- s\-mi dob`ndesc o existen]\ independent\, s\-mi `nt\resc
[iri `n\l]ate [i subliniate de altminteri prin nemaipomenit b\rb\teasca dragoste de sine [i s\ m\ emancipez din acea
de marea onoare care, a[a cum socot contemporanii [i cas\ a onoarei amare m-a legat din nou [i mai str`ns de ea –
posteritatea, rezult\ din serviciile aduse acestei cauze minu- mai bine zis s-a dovedit ca un lucru de la sine `n]eles c\, f\-
nate. O onoare stra[nic\. S-ar putea spune c\ onoarea b\r-
c`nd acel pas, nu m\ `ndep\rtam defel de pomenita cas\, a[a
b\teasc\ const\ `n faptul c\ cineva `[i tr\ie[te o via]\
`nc`t nici nu poate fi vorba de un pas `n `n]elesul strict al cu-
proprie [i `[i vede de treburile lui, fie ele c`t de modeste. Pe
v`ntului. {i asta deoarece Karoline, so]ia mea – Karoline
mine `ns\ soarta m-a `nv\]at c\ exist\ o onoare amar\ [i una
dulce, [i eu mi-am ales-o pe cea amar\ – `n m\sura `n care Ulrich, dup\ numele ei de fat\ –, e un copil al acelei case, o
un om este `n stare s\ aleag\, nu-i a[a, `n m\sura `n care nu t`n\r\ orfan\ angajat\ acum c`]iva ani ca domni[oar\ de com-
alege soarta pentru el, nel\s`ndu-i alt\ cale. Trebuie neap\- panie a doamnei consilier intim, care a r\posat acum, de cu-
rat mult tact ca s\ te acomodezi cu asemenea hot\r`ri ale r`nd. C\s\toria mea cu ea a fost dorin]a `ntregii familii, [i
soartei, s\ pactizezi cu destinul t\u, ca s\ zic a[a, [i s\ aceast\ dorin]\ pe care o citeam `n priviri [i `n expresia fe]ei
ajungi, dac\ pot s\ m\ exprim astfel, la un compromis `ntre m-a f\cut s\ ajung la un compromis cu nevoia mea de neat`r-
onoarea amar\ [i onoarea cea dulce, c\tre care dorin]a [i nare, mai ales c\ orfana `mi era simpatic\...

56 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 57
~mi dau seama, stimat\ doamn\ consilier, c\ bun\tatea am un rol `n aceast\ istorie [i, `n felul meu b\rb\tesc, s\-l
[i r\bdarea dumneavoastr\ m\ fac s\ vorbesc prea mult de- ajut pe erou cu sfaturile mele, eu, care – ca s\ zic a[a – res-
spre mine... pir acela[i aer eroic ca el, cum a[ putea s\ nu v\d `n dum-
– Nu, nu, v\ rog, zise Charlotte, v\ ascult cu tot interesul. neavoastr\ o sor\ mai mare, `n fa]a c\reia am sim]it nevoia
~n realitate, `l asculta cu o u[oar\ nepl\cere, `n orice caz irezistibil\ de-a m\ pleca `ndat\ ce a ajuns p`n\ la mine mi-
cu sentimente amestecate. Preten]iile [i sup\rarea lui Riemer, reasma prezen]ei dumneavoastr\, o sor\, o mam\, dac\
vanitatea [i neputin]a lui, zadarnica lui n\zuin]\ c\tre dem- vre]i, `n orice caz un suflet apropiat, `nrudit, fa]\ de care
nitate, toate acestea o iritau, `i inspirau dispre] [i totodat\ o simt nevoia s\ vorbesc, dest\inuindu-m\, dar [i mai mult
comp\timire, dar care alc\tuia mijlocul de a ajunge [i de a dec`t at`ta, nevoia s-o aud vorbind... {i tocmai voiam s\ v\
trece c\tre un sentiment de solidaritate cu omul acesta, cu- `ntreb ceva, `ntrebarea `mi st\ de mult pe buze. Spune]i-mi,
prinz`nd totodat\ [i o anumit\ satisfac]ie: sentimentul c\ fe- doamn\, spune]i-mi ca o r\splat\ pentru m\rturiile mele,
lul lui de-a vorbi `i `ng\duia – indiferent dac\ avea sau nu s\ desigur mai pu]in importante... Se [tie, [tim cu to]ii, [i
fac\ aceasta – s\-[i descarce [i ea sufletul [i s\ se lini[teasc\. omenirea `n]elege asta foarte bine, c\ dumneavoastr\ [i so-
Cu toate acestea, se sperie de `ntors\tura pe care el, ca [i ]ul dumneavoastr\ r\posat `ntru Domnul, se [tie c\ a]i avut
cum i-ar fi ghicit g`ndul, `ncerc\ s-o dea conversa]iei cu ur- de suferit de pe urma indiscre]iei geniului, de pe urma mo-
m\toarele vorbe: dului s\u, greu de justificat din punct de vedere civic, de-a
– Nu, zise el, nu abuzez de vesela blocad\, de asediul cu- trata cu u[urin]\ poetic\ persoana dumneavoastr\ [i ches-
riozit\]ii, ale c\rei victime s`ntem – nu e chiar at`t de mult tiunile dumneavoastr\ particulare, de-a v\ expune f\r\ scru-
de c`nd a trecut epoca r\zboiului, `nc`t s\ nu ne p\str\m pul `n fa]a lumii, literalmente `n fa]a `ntregului p\m`nt, [i
cump\tul fa]\ de aceast\ situa]ie [i chiar s-o suport\m cu totodat\ de-a amesteca realitatea [i `nchipuirea cu acea pri-
umor. Vreau s\ spun c\ ar `nsemna s\ dau o gre[it\ `ntrebu- mejdioas\ art\ ce `i d\ realului un aspect poetic, iar ima-
in]are acestui moment favorabil dac\ m-a[ conforma cu ginarului, pecetea realului, a[a `nc`t deosebirea dintre
exagerat\ con[tiinciozitate datoriei de-a m\ prezenta Dom- am`ndou\ pare anulat\ [i nivelat\, f\c`ndu-v\, cu alte cu-
niei voastre. ~ntr-adev\r, ce m-a adus aici n-a fost dorin]a vinte, s\ suferi]i din cauza lipsei de considera]ie, a lez\rii
de-a vorbi, a fost dorin]a de-a privi [i de-a auzi. Am spus c\ sentimentului de fidelitate, de credin]\, de care el s-a f\cut
momentul e favorabil; ar fi trebuit s\ spun c\ este splendid. vinovat atunci c`nd, f\r\ [tirea prietenilor, lucr`nd pe as-
M\ aflu fa]\-n fa]\ cu o fiin]\ care merit\ [i c\reia i se cu- cuns, s-a apucat s\ prosl\veasc\ [i totodat\ s\ p`ng\reasc\
vine cel mai ad`nc [i mai respectuos interes, r`vna [i curiozi- cel mai ginga[ lucru care se poate `nt`mpla `ntre trei oa-
tatea de toate nuan]ele, de la cea copil\resc-popular\, p`n\ meni... Lumea [tie asta, stimat\ doamn\, [i ia parte la sufe-
la cea mai `nalt\ a spiritului – cu femeia care st\ la `ncepu- rin]a dumneavoastr\. Spune]i-mi, v\ rog, mi-a[ da [i via]a
tul, sau aproape la `nceputul istoriei geniului, femeia al c\- s\ aflu asta, cum v-a]i putut `mp\ca, dumneavoastr\ [i r\po-
rei nume zeul iubirii l-a `mpletit pe ve[nicie cu via]a acelui satul consilier aulic, cu aceast\ experien]\ uluitoare, cu acest
geniu [i deci cu dezvoltarea domeniului spiritual al patriei, destin de victime involuntare. Vreau s\ v\ rog s\ `mi zice]i
cu imperiul g`ndirii germane... Iar eu, sortit de asemenea s\ cum [i `n ce m\sur\ a]i izbutit s\ pune]i de acord durerea

58 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 59
cauzat\ de aceast\ ran\ [i sup\rarea de-a vedea existen]a publicat `n 1804, la Jena. Merite foarte pu]in lucrative,
dumneavoastr\ tratat\ ca un mijloc pentru un anumit scop, doamn\. Ca s\ mi le c`[tig mi-a dat r\gaz postul procurat
cum a]i izbutit s\ pune]i de acord faptul amintit cu alte sen- de profesorul Wolf, ca preceptor al copiilor domnului am-
timente, de mai t`rziu, pe care desigur c\ vi le-a inspirat basador von Humboldt, care tocmai atunci pleca la Roma.
`n\l]area [i considerabila cinstire a acestei existen]e. Dac\ a[ ~n situa]ia aceasta, am petrecut c`]iva ani `n ora[ul etern. Pe
putea s\ aflu de la dumneavoastr\ ceva `n privin]a asta... urm\ a venit o nou\ recomandare, [i anume din partea pa-
– Nu, nu, domnule doctor, spuse iute Charlotte, acuma tronului meu diplomat c\tre ilustrul s\u amic din Weimar.
nu. Am s\ v\ spun mai t`rziu sau, `n orice caz, alt\ dat\. }in Era `n toamna lui 1803 – an memorial pentru mine [i care
s\ v\ ar\t c\ e mai mult dec`t une façon de parler c`nd v\ asi- poate din pricina aceasta va fi memorabil c`ndva [i pentru
gur c\ v\ ascult cu cel mai mare interes. {i foarte bine fac, istoria intim\ a literaturii germane. Am venit, m-am pre-
fiindc\ rela]iile dumneavoastr\ cu geniul s`nt f\r\ vreo `ndo- zentat, am inspirat `ncredere, rezultatul primei mele con-
ial\ incomparabil mai importante [i mai demne de relevat... vorbiri cu eroul a fost invita]ia de-a face parte dintre
– Asta e foarte discutabil, stimat\ doamn\. locatarii casei de pe Frauenplan. Cum era s\ nu pre]uiesc
– S\ nu facem schimb de complimente! Spune]i-mi, nu invita]ia? N-aveam de ales. Nu aveam nici o perspectiv\
s`nte]i cumva din nordul Germaniei, domnule profesor? mai bun\, nu aveam alta. Un post `n `nv\]\m`nt `l soco-
Dup\ pronun]ia dumneavoastr\, a[a mi se pare. team prea jos, pe drept sau pe nedrept, ca fiind sub demni-
– S`nt din Silezia, spuse domol Riemer, dup\ o clip\ de tatea mea, sub calit\]ile mele...
t\cere. – Dar dac\ lucrurile stau a[a, domnule Riemer, atunci
{i el era `mp\r]it `ntre dou\ sentimente. Refuzul doam- dumneavoastr\ trebuie s\ fi fost foarte fericit c\ a]i c\p\tat o
nei consilier `l jignea; dar faptul c\ `l `ndemna s\ vorbeasc\ func]ie [i o activitate care `ntreceau ca str\lucire [i ca glorie
mai departe despre sine `i era pe plac. nu numai un post `n `nv\]\m`nt, ci oricare alt\ ocupa]ie...
– P\rin]ii mei n-au fost d\rui]i cu prea mult\ avu]ie, – Eram chiar foarte fericit, stimat\ doamn\. Eram foarte
urm\ el. Dar nu pot s\ le mul]umesc `ndestul c\ au f\cut to- fericit [i m`ndru. G`ndi]i-v\ [i dumneavoastr\: s\ fii `n fie-
tul ca s\-mi dea putin]a s\-mi cultiv darurile cu care m-a care zi al\turi de un asemenea om [i s\ stai de vorb\ cu el
h\r\zit Dumnezeu [i s\ studiez. Profesorul meu, consilierul zilnic! Cu un om al c\rui geniu incalculabil eram destul de
intim Wolf din Halle, ]inea foarte mult la mine. Dorin]a poet ca s\-l pot m\sura. ~i ar\tasem c`teva probe ale talentu-
inimii mele a fost s\-l iau de model. Cariera de profesor lui meu care, s\ nu zic mai mult – [i chiar sc\z`nd din apre-
universitar, glorioas\ [i `nfrumuse]at\ cu vacan]e, oferind cierea ce s-ar putea pune pe socoteala spiritului s\u foarte
r\gaz pentru frecventarea muzelor, de-a c\ror favoare nu conciliant –, cred c\ nu i-au displ\cut. Fericit? Eram `n cel
s`nt cu totul lipsit, m\ atr\geau mai mult dec`t orice. De mai `nalt grad! La ce situa]ie `nsemnat\ [i chiar de invidiat
unde s\ iau `ns\ mijloacele ca s\ pot tr\i `n timpul c`t va tre- `n lumea cult\ [i `n `nalta societate m\ ridica deodat\ aceast\
bui s\ a[tept, `n anii c`t aveam s\ ad\st la poarta templului? rela]ie! Numai c\, da]i-mi voie s\ v\ spun deschis, `n aceast\
M\ ocupam `nc\ pe-atunci de dic]ionarul meu grecesc – poate situa]ie se ascundea totu[i un ghimpe, [i ghimpele era faptul
c\ renumele s\u [tiin]ific a ajuns p`n\ la dumneavoastr\, l-am c\ nu aveam altceva de ales. Nu-i a[a c\ necesitatea de-a fi

60 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 61
recunosc\tor ne cam tulbur\ recuno[tin]a? ~i r\pe[ti oare- pu]in `mbucur\tor – un dispre], o desconsiderare fa]\ de ti-
cum recuno[tin]ei bucuria. S\ vorbim cinstit! S`ntem `ncli- neret [i de via]a lui specific\, ale c\rui drepturi [i `ndatoriri
na]i s\ devenim susceptibili fa]\ de cel care ne oblig\ s\-i el nu le recunoa[te atunci c`nd pare s\ afirme c\ fiii exist\
fim recunosc\tori prin faptul c\ `ntrebuin]eaz\ `n avantajul numai pentru a-[i ajuta p\rin]ii [i c\ menirea lor este numai
lui starea de constr`ngere `n care ne afl\m. Constr`ngerea s\-[i ajute p\rin]ii [i treptat s\ le continue via]a...
aceasta nu e din vina lui, ea se datore[te inegalei reparti]ii a – Drag\ domnule doctor, zise Charlotte, `ntotdeauna [i
bunurilor p\m`nte[ti; totu[i, el se folose[te de aceast\ stare pretutindeni exist\ nepotriviri [i ne`n]elegeri `ntre p\rin]i
de constr`ngere... Nu [tii asta p`n\ c`nd n-ai sim]it-o pe pie- [i copii [i mult\ intoleran]\ din partea copiilor fa]\ de via-
lea ta... Dar, scump\ doamn\, s\ nu ne pierdem `n astfel de ]a particular\ a p\rin]ilor, intoleran]\ c\reia `i corespunde
considera]ii morale! Chestiunea, chestiunea pentru mine o lips\ de `n]elegere a p\rin]ilor fa]\ de drepturile copiilor.
at`t de glorios `n\l]\toare era c\ marele nostru prieten cre- – F\r\ `ndoial\ c\ da, spuse distrat musafirul, uit`ndu-se
dea c\ poate s\ m\ foloseasc\. Formal, func]ia mea era s\ `n- `n tavan. De multe ori, `n tr\sur\ sau `n camera de studii,
v\] grece[te [i latine[te pe August, singurul copil `n via]\ al am stat de vorb\ cu maestrul despre probleme pedagogice,
lui Christiane Vulpius, dar, de[i `n privin]a asta lucrurile am stat de vorb\, dar n-am discutat `n contradictoriu,
merseser\ p`n\ atunci foarte prost, mi-am dat seama `n cu- fiindc\ grija mea nu era s\-mi pun `n valoare convingerile,
r`nd c\ aceast\ `ndatorire era destinat\ s\ r\m`n\ neesen]ial\ ci s\ aflu cu o respectuoas\ curiozitate convingerile sale. El
[i s\ treac\ `nd\r\tul altei meniri, mult mai frumoas\ [i consider\ c\ educa]ia tineretului este un proces de dezvol-
mult mai important\, [i anume aceea de-a sluji persoanei [i tare care, `n condi]ii favorabile – [i de-aceea pentru fiul s\u
operei tat\lui. Lucrul acesta fusese hot\r`t foarte probabil el caut\ s\ le realizeze c`t mai favorabile, `n ce-l prive[te pe
de la `nceput. Cunosc scrisoarea trimis\ atunci de maestru el, tat\l, fire[te, pentru c\ `n privin]a mamei... –, a[adar, un
profesorului [i protectorului meu la Halle, unde d\dea ca proces de dezvoltare care, `n condi]ii favorabile, trebuie l\-
motiv al angaj\rii mele `ngrijorarea lui fa]\ de slabele cu- sat mai mult sau mai pu]in s\ se produc\ de la sine. August
no[tin]e ale lui August `n domeniul clasic, un r\u pe care, e fiul lui – [i `n aceast\ calitate s-a dezvoltat de la `nceput
a[a cum se exprima el, n-a [tiut cum s\-l `nl\ture. Aceasta existen]a b\iatului, a t`n\rului acestuia, care `n inten]ia p\-
era `ns\ o polite]e fa]\ de marele filolog. ~n realitate, maestul rintelui n-a fost destinat s\ fie altceva dec`t fiul s\u [i s\-l
nostru nu pune mare pre] pe o educa]ie [i pe o cre[tere despov\reze cu vremea de ocupa]iile-i obositoare de fiecare
[col\re[te sistematic\ [i este `nclinat s\ permit\ tineretului zi. Ideea aceasta i-a venit de la sine, `n timp ce copilul cre[-
s\-[i satisfac\ pe c`t posibil `n libertate dorin]a de `nv\]\- tea. Despre o dezvoltare personal\, despre o educa]ie pen-
tur\, dorin]\ pe care, dup\ p\rerea lui, tineretul o are `n tru el `nsu[i [i pentru ]elurile proprii a fost vorba mai
chip firesc. Se v\de[te `n privin]a aceasta indulgen]a sa, `n- pu]in. {i atunci, de ce s\ mai fie nevoie de at`ta constr`ngere
clina]ia lui de-a l\sa lucrurile s\ mearg\ de la sine, ceea ce [i de ce at`ta s`c`ial\ cu studii sistematice? Trebuie s\ ne g`n-
poate s\ fie [i bine, recunosc, [i dovede[te m\rinimie, suve- dim c\ nici maestrul n-a trecut prin asta c`nd era t`n\r. S\
ranitate, ap\rare a tineretului fa]\ de buchiseal\ [i pedan- spunem lucrurilor pe nume: o educa]ie [colar\ propriu-zis\
tism; s`nt de acord, [i totu[i `n asta mai este ceva, ceva mai n-a cunoscut la vremea lui, [i `n adolescen]\ [i `n tinere]e

62 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 63
n-a studiat cu temei [i cu profunzime. Asta nu se observ\ o via]\ serioas\ [i activ\ [i care mi-a dat posibilitatea s\ v\d
`ns\ la el dec`t foarte greu [i numai c`nd ai stat de multe ori deosebirea [i s\ `n]eleg c\-i este u[or cuiva s\ fac\ pe craiul,
de vorb\ cu d`nsul [i l-ai cunoscut bine, av`nd tu `nsu]i un s\ se arate sprinten, vesel, sc`nteietor [i spiritual [i s\ aib\
mod de `nv\]\tur\ excep]ional de temeinic, pentru c\, succes la femei atunci c`nd nu are nici o alt\ treab\ [i se
bine`n]eles, cu inteligen]a lui vie, cu memoria lui cuprinz\- bucur\ de toat\ libertatea, `n timp ce al]ii, dup\ o zi de lu-
toare, cu vioiciunea spiritului s\u, maestrul a prins din fug\ cru, obosi]i de griji [i de munc\, atunci c`nd se `nt`lnesc cu
[i a asimilat o mul]ime de cuno[tin]e [i, mai ales datorit\ iubitele lor, normal c\ nu se pot ar\ta a[a cum ar vrea ei.
unor `nsu[iri care fac parte mai degrab\ din domeniul viva- Am considerat `ntotdeauna acest lucru o nedreptate [i de
cit\]ii spirituale, al gra]iei, al formei, al elocin]ei, el poate s\ aceea `ntotdeauna am ]inut seama c`nd era vorba de Hans
le pun\ `n valoare cu mai mare succes dec`t poate s\-[i va- Christian al meu, de[i nu prea eram convins\ c\ majori-
lorifice un `nv\]at [tiin]a lui mult mai ad`nc\... tatea acelor tineri, dac\ ar fi avut mai mult r\gaz – [i oare-
– V\ ascult, zise Charlotte `n timp ce, cu mult\ dib\cie, care r\gaz aveau totu[i [i ei – ar fi dat dovad\ de un spirit
se silea s\ dea acelui tremur al capului, ce iar `ncepuse s\ se tot at`t de str\lucit [i de o minte tot at`t de vioaie [i de ascu-
observe, aparen]a unui gest de vioaie aprobare, v\ ascult cu ]it\ ca a prietenului nostru. Pe de alt\ parte `ns\, st\ruiam
o aten]ie pe care `ncerc s\ mi-o explic. Ave]i un fel de a s\ pun, `ntr-o oarecare m\sur\, vioiciunea lui pe seama fap-
vorbi simplu [i totu[i emo]ionant; e emo]ionant `ntr-ade- tului c\ nu avea nici o treab\ [i putea deci s\ se consacre pe
v\r s\ auzi vorbindu-se despre un om mare nu numai cu de-a-ntregul prieteniei – `ntr-o oarecare m\sur\ numai,
entuziasmul obi[nuit, ci cu r\ceal\ [i calm, cu un anumit fiindc\ `n tot ce f\cea punea at`ta inim\ [i avea, nu [tiu cum
realism, din experien]a vie]ii de toate zilele. C`nd `mi amin- s\ spun, at`ta str\lucire vie, `nc`t explica]ia aceasta nu era
tesc [i eu [i `mi cercetez propriile observa]ii – e drept c\ e de-ajuns; [i chiar c`nd era trist [i sup\rat pe lumea `ntreag\,
mult de c`nd le-am f\cut, dar ele `l priveau tocmai pe t`n\- se dovedea totu[i mai interesant dec`t erau duminica to]i cei
rul despre al c\rui fel comod de-a `nv\]a a]i vorbit adi- care `n timpul s\pt\m`nii lucrau de zor. Amintirile mele `n
neauri, [i desigur cu acest fel comod el a izbutit at`t de bine, privin]a aceasta s`nt foarte clare. De multe ori eram `ndem-
`nc`t [i-a arogat dreptul de a-l prefera unor metode mai se- nat\ s\ m\ g`ndesc la o sabie de Damasc – n-a[ putea s\ mai
vere –, `n sf`r[it, eu pe t`n\rul acela de dou\zeci [i trei de spun exact `n ce sens anume –, precum [i la o butelie de
ani l-am cunoscut bine, am avut ocazia s\-l observ timp `n- Leyda, [i asta `n leg\tur\ cu ideea de `nc\rcare, fiindc\ d\-
delungat [i pot s\ afirm cu siguran]\ c\, `n ce prive[te stu- dea mereu impresia c\ e `nc\rcat, foarte `nc\rcat, [i te g`n-
diile, s`rguin]a [i zelul `n `ndeplinirea slujbei sale, toate deai f\r\ s\ vrei c\, dac\ l-ai fi atins cu degetul, te-ar fi
acestea `nsemnau foarte pu]in pentru d`nsul, mai nimic. De zguduit a[a cum se pare c\ s`nt unii pe[ti care au `nsu[irea
fapt la Wetzlar n-a lucrat niciodat\ nimic, [i `n privin]a asta asta. Nu-i de mirare c\ al]ii, de[i oameni de toat\ lauda, p\-
trebuie s\ spun c\ era `n urma colegilor s\i, practican]i la reau [ter[i c`nd erau al\turi de d`nsul [i chiar c`nd nu erau.
tribunalul din Wetzlar, Kielmannsegge, secretarul de lega]ie {i mai avea, `mi aduc aminte, o privire deosebit de cuprin-
Gotter, care scria [i el versuri, Born [i to]i ceilal]i, chiar [i z\toare – [i nu zic „cuprinz\toare“ pentru c\ ochii lui, de
bietul Jerusalem, f\r\ s\ mai vorbim de Kestner, care ducea un c\prui-`nchis [i cam apropia]i unul de altul, ar fi fost

64 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 65
foarte mari; numai privirea lor era foarte cuprinz\toare [i [i la supraestim\ri pe care le percepi cu satisfac]ie, pe care le
ad`nc\, `ntr-un fel cu totul excep]ional, [i ochii se f\ceau aprobi f\r\ s\ vrei, c\ci, afar\ doar dac\ nu e[ti un r\zvr\tit
foarte negri atunci c`nd str\luceau `nsufle]i]i de un senti- `mpotriva lui Dumnezeu [i a naturii, nu po]i s\ nu le `ncu-
ment sincer. Mai are [i azi ochii aceia? viin]ezi cu bucurie; numai c\, `n tain\ [i cu toat\ discre]ia,
– Da, ochii, zise Riemer, s`nt plini de for]\ `nc\. sim]ul drept\]ii te sile[te s\ le dezaprobi. De exemplu, [tii
Ochii lui, sticlo[i [i proeminen]i, av`nd `ntre ei o cut\, do- c\ e[ti `n posesia unei [tiin]e temeinic dob`ndite – [i dob`n-
vad\ a unei medita]ii trudnice, ar\tau c\ nu ascultase cu lua- dite de dragul [tiin]ei –, a unor cuno[tin]e serioase, pe care
re-aminte ce vorbise Lotte [i `[i urm\rise propriile g`nduri. ]i le-ai verificat `n examene riguroase, [i asta pentru ca deo-
De altminteri, nu i-ar fi stat bine deloc s\ observe cu ochii dat\ s\ faci experien]a foarte frumoas\ [i `n acela[i timp
ace[tia tremurul din cap al matroanei, deoarece c`nd `[i ridic\ amar de rizibil\ de-a vedea cum un om ca acesta, at`t de ori-
m`na lat\ [i alb\ de pe m\ciulia bastonului ca s\-[i alunge o ginal [i de `nzestrat, un spirit deprins cu satisfac]iile, g\se[te
u[oar\ m`nc\rime a nasului, ating`ndu-[i-l delicat cu v`rful de- un cr`mpei care constituie o lacun\ `n aceast\ [tiin]\, pe
getului inelar, a[a cum fac oamenii distin[i, se v\zu limpede care l-a prins cine [tie cum, din zbor, sau pe care chiar tu
c\ [i m`na aceasta tremura. Charlotte observ\ [i ea, [i asta o singur i l-ai servit – fiindc\ a[a este: `i procuri [tiin]\ –, [i
impresion\ at`t de nepl\cut, `nc`t `[i st\p`ni tremurul ei, lucru asta prin mijlocirea gra]iei [i formei... dar astea-s numai
pe care `l putea face foarte bine atunci c`nd se concentra. vorbe... de fapt, el prinde cr`mpeiul [i `l reproduce, `ntr-un
– E un fenomen, zise Riemer urm`ndu-[i drumul, e un fel al lui, ca s\ zic a[a, prin ad\ugirea propriului eu [i
fenomen demn s\ fie cercetat `n ad`ncime [i capabil s\-]i pun`ndu-i pecetea sa, `i d\ acestui cr`mpei o valoare mone-
dea de g`ndit ceasuri `ntregi, de[i g`ndurile pe care ]i le in- tar\ de dou\ [i de trei ori mai mare dec`t au dat vreodat\ `n-
spir\ nu duc la nici un rezultat, a[a `nc`t a te ocupa de ele tregii noastre [tiin]e de cabinet lumea [i omenirea `ntreag\.
poate fi caracterizat mai mult ca o visare dec`t ca o g`ndire Cert este c\ o mul]ime de oameni muncesc din greu, scor-
propriu-zis\, vreau s\ vorbesc de aceast\ pecete a divini- monesc p\m`ntul, scot minereul, aleg metalul curat [i `l
t\]ii, adic\ a gra]iei [i a formei, pe care natura o pune, z`m- adun\, [i regele bate moned\ din el... Acest drept regal ce
bind oarecum, pe mintea unui om, f\c`nd din el un spirit este? Se vorbe[te despre personalitate – chiar el vorbe[te
ales – un cuv`nt, un nume rostit de noi `n chip mecanic, ca despre asta cu predilec]ie; dup\ cum se [tie, a spus c\ perso-
s\ exprim\m o categorie curent\, cu care omenirea s-a obi[- nalitatea e cea mai mare fericire h\r\zit\ oamenilor. A[a a
nuit, care `ns\, dac\ o consideri mai de aproape, a[a cum hot\r`t el, [i hot\r`rea asta a lui trebuie s\ aib\ pentru ome-
trebuie, vezi c\ este o enigm\ inexplicabil\ [i tulbur\toare, nire o valoare absolut\. O defini]ie totu[i nu este, ci doar o
[i chiar pu]in cam jignitoare. Era vorba, dac\ nu m\ `n[el, descriere [i at`t; dar, cum s\ define[ti un mister? Omul nu
de nedreptate; [i aici este, f\r\ `ndoial\, o nedreptate, o ne- poate vie]ui f\r\ mistere, asta este evident. C`nd nu-i mai
dreptate natural\ [i prin urmare vrednic\ de stim\, ba chiar plac misterele religiei cre[tine, `[i nutre[te sufletul cu cele
foarte pl\cut\, [i totu[i nu lipsit\ de ghimpi sup\r\tori p\g`ne, cu cel natural al personalit\]ii. De cele dint`i, prin-
pentru aceia c\rora le este dat s-o vad\ [i s\ o simt\ `n fie- ]ul nostru spiritual nici nu prea vrea s\ aud\. Poe]ii [i ar-
care zi. Asi[ti astfel la schimb\ri de valoare, la devaloriz\ri ti[tii care au vreo leg\tur\ cu ele trebuie s\ se a[tepte la

66 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 67
dizgra]ie din partea lui. Misterul acesta `ns\ el `l pre]uie[te ne`ntrerupt\, ceasuri `ntregi, [i care se opre[te c`te o clip\
foarte mult, pentru c\ e al lui... Iar pentru noi, muritorii de tocmai din cauza prea marii repeziciuni, omul acesta care se
r`nd, e cea mai mare fericire, fire[te c\ da, fiindc\ altfel nu plimb\ cu m`inile la spate [i cu privirea `ndep\rtat\ c\tre o
s-ar putea explica faptul c\ savan]ii adev\ra]i [i oamenii de zare plin\ de viziuni, aceast\ chemare magic\ a cuv`ntului [i
[tiin]\ nu numai c\ nu `l iau drept un furt, ci consider\ a imaginii, o h\l\duire `n lumea spiritului cu o absolut\ li-
chiar c\ este cea mai mare onoare s\ se str`ng\ `n jurul ma- bertate [i `ndr\zneal\, pe care cu pana muiat\ repede `n cer-
relui geniu, al omului plin de gra]ie, s\ formeze statul lui neal\ o urm\re[ti `n scris cu multe prescurt\ri – a[a c\,
major [i Curtea lui, s\-i procure [tiin]\, s\ devin\ lexicoa- dup\ aceea, `]i mai r\m`ne de f\cut [i o transcriere anevo-
nele sale vii, care s\-i stea mereu la dispozi]ie, ca s\ nu aib\ ioas\ –, stimat\ doamn\, c`nd ai tr\it toate acestea, c`nd
nevoie s\-[i bat\ capul cu studiul – f\r\ s\ mai vorbim c\ un te-ai delectat tr\indu-le, atunci ]ii la func]ia ta [i nu-]i place
om ca mine [i-a petrecut [i `[i petrece at`]ia ani din via]\ s-o vezi ajuns\ pe m`na unui n\t\r\u. Desigur, trebuie re-
aduc`ndu-i cu un z`mbet fericit, care de-at`tea ori mi se pare marcat [i, pentru a te lini[ti, trebuie s\-]i aduci aminte, c\
mie `nsumi n\t`ng, banale servicii de copist... nu e defel vorba de o crea]ie de moment, c\ aici nu e nici o
– Cum se poate, domnule profesor? `l `ntrerupse Charlotte minune care cade din cer, s`nt numai lucruri preg\tite [i
consternat\; doar nu vre]i s\ spune]i c\ a]i `ndeplinit at`ta dospite timp de zeci de ani, care ies la iveal\ [i din care o
vreme pe l`ng\ maestru numai un serviciu de copist, subal- anumit\ parte a fost `njghebat\ `n am\nunt pentru dictare
tern [i nedemn de dumneavoastr\? `nainte de-a `ncepe lucrul. Se cuvine s\ ]inem seama mereu
– Nu, r\spunse Riemer dup\ o clip\ de reculegere. Nu de faptul c\ nu avem de-a face aici cu un improvizator, ci
vreau s\ spun asta. Dac\ am spus-o, am mers prea departe. mai degrab\ cu un om care ezit\ [i am`n\ [i e `n acela[i
Nu trebuie exagerat. Mai `nt`i, serviciile pe care te sim]i timp foarte minu]ios [i nu se hot\r\[te dintr-odat\ [i, mai
onorat s\ le aduci unui om `nsemnat [i drag nu se pot a[eza ales, are un fel de-a lucra nestatornic, obose[te repede, nu se
`ntr-o ierarhie. Toate s`nt la fel de mari sau de mici. Nu ]ine mult\ vreme de unul [i acela[i lucru [i, desf\[ur`nd o
despre asta e vorba. Trebuie `ns\ spus c\ a scrie dup\ dic- activitate foarte vie [i `n mai multe direc]ii, are de cele mai
tatul lui nu-i o treab\ pe care o poate face un con]opist oa- multe ori nevoie de ani ca s\ ispr\veasc\ o lucrare. E un om
recare. Ar fi p\cat s-o dai pe m`inile unui asemenea om... S\ cu o fire `n care totul se construie[te [i cre[te `n tain\ [i se
iei pentru asta ca secretar pe un John, pe un Kräuter sau pe dezvolt\ `n chip domol [i lini[tit, care are nevoie s\ poarte
un servitor `nseamn\, `ntr-adev\r, s\ dai porcilor m\rg\ri- o oper\ mult\, mult\ vreme `n mintea lui, uneori chiar din
tare; un om cultivat, un om de spirit [i cu bun-gust, va anii tinere]ii, `nainte de-a porni la `nf\ptuirea ei, un om a
sim]i `ns\, `n mod inevitabil, ghimpele invidiei. Numai un c\rui s`rguin]\ este `n fond numai r\bdare [i care, sim]ind o
astfel de ins, numai un c\rturar ca mine, care poate s\ pre- mare nevoie de varia]ie, z\bove[te totu[i [i lucreaz\ `n-
]uiasc\ o asemenea situa]ie [i s\-i `n]eleag\ tot farmecul, truna, cu st\ruin]\ [i f\r\ `ncetare la acela[i obiect un timp
toat\ minun\]ia [i toat\ demnitatea, numai acela e vrednic foarte `ndelungat. Pute]i s\ m\ crede]i c\ a[a este; eu s`nt un
s\ `ndeplineasc\ o treab\ de acest fel. Dictarea n\valnic\ [i pasionat observator al acestei vie]i de erou. Se spune, [i o
dramatic\ a vocii lui pl\cute [i sonore, crea]ia aceasta spune [i el, c\ nu vorbe[te despre ceea ce se alc\tuie[te `n

68 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 69
ad`ncul firii lui ca s\ nu strice cumva alc\tuirea [i nu dest\i- parafraz`nd-o pe Gretchen: „Nu `n]eleg ce g\se[te la el“ –
nuie[te din asta nim\nui nimic, din cauz\ c\ nimeni n-ar oricum, fie [i a[a! {i, cum zic, aflu de la Zelter c\ afirma]ia
putea pricepe ascunsa stimulare productiv\ care-l `nc`nt\ pe asta notat\ de mine `n ziua de 16 i-a transmis-o exact la fel
acela `nl\untrul c\ruia se produce. Dar discre]ia nu este `n ziua de 9, `ntr-o scrisoare trimis\ din Tennstedt, ceea ce
chiar at`t de absolut\. Domnul consilier aulic Meyer, cel `nseamn\ c\ fraza aceasta, care se vede c\ i-a pl\cut foarte
care se ocup\ cu arta [i despre care maestrul are o p\rere mult, era de mult formulat\ [i a[ternut\ negru pe alb `n
foarte bun\, ei bine, Meyer acesta se laud\ la toat\ lumea c\ clipa c`nd mi-o servea mie drept ceva spontan, o mic\ `n[e-
maestrul i-a povestit o mul]ime de lucruri din Afinit\]ile l\ciune de care a trebuit s\ iau cuno[tin]\ z`mbind. De
elective, c`nd nu `ncepuse `nc\ s\ le scrie, ceea ce s-ar putea altminteri, lumea unui om cu o minte at`t de cuprinz\toare
s\ fie adev\rat, fiindc\ [i mie mi-a expus odat\ planul `n este [i ea o lume m\rginit\, `nchis\, un tot, `n care motivele
chip foarte emo]ionant [i chiar `nainte de a i-l `nf\]i[a lui se repet\ [i `n care acelea[i reprezent\ri revin la intervale
Meyer, cu deosebirea c\ eu nu m\ laud cu asta fa]\ de toat\ mari. ~n Faust, `n convorbirea aceea delicioas\ din gr\din\,
lumea. Ce m\ bucur\ pe mine la asemenea expuneri, la Margarete vorbe[te cu iubitul ei despre o sor\ mai mic\, pe
aceast\ expansiune [i permeabilitate este nevoia omeneasc\, care mam\-sa n-o putuse al\pta [i pe care ea o crescuse sin-
irezistibil\, nevoia de dest\inuire care iese la iveal\. E un lu- gur\, „cu lapte [i cu ap\“. Acestea toate vin de departe din
cru pl\cut [i consolator [i care te bucur\ s\ observi omenes- urm\, c\ci, `ntr-o bun\ zi, iat-o pe Ottilie care `i hr\ne[te [i
cul `ntr-un om de geniu, s\-i prinzi oarecum tertipurile [i ea pe copiii lui Charlotte [i Eduard „cu lapte [i ap\“. Cu
dubletele [i s\ descoperi or`nduirea care domne[te [i `n lapte [i ap\. Ce ad`nc fixat\ a r\mas imaginea asta a bibero-
aceast\ gospod\rie spiritual\, pe care mintea noastr\ n-o nului cu lapte [i ap\ `n mintea lui colosal\! Lapte [i ap\.
poate cuprinde. Acum trei s\pt\m`ni, pe 16 august, st`nd de N-a]i putea oare s\-mi spune]i cum am ajuns la lapte [i ap\
vorb\ cu mine, a spus ceva despre germani, ceva mu[c\tor – [i ce m-a adus la aceste detalii, care mi se par acuma cu totul
se [tie c\ nu vorbe[te `ntotdeauna prea bine despre na]iunea l\turalnice [i de prisos?
lui: „~i cunosc eu bine pe iubi]ii mei nem]i, zicea maestrul. – A]i pornit, domnule Riemer, de la cinstea cuvenit\
Mai `nt`i tac, pe urm\ caut\ nod `n papur\, pe urm\ res- ajutorului [i concursului pe care l-a]i dat la opera marelui
ping, pe urm\ [terpelesc [i trec totul sub t\cere“. Exact a[a meu prieten din tinere]e, care ajutor desigur c\ va deveni
a spus, mi-am notat asta imediat dup\ convorbirea noastr\, c`ndva istoric. Da]i-mi voie totodat\ s\ nu fiu c`tu[i de pu-
mai `nt`i pentru c\ mi s-a p\rut excelent spus [i `n al doilea ]in de p\rere c\ a]i spus lucruri de prisos [i neinteresante.
r`nd pentru c\ mi s-a p\rut c\ felul lui de-a exprima cu ase- – Nu t\g\dui]i, stimat\ doamn\! ~ntotdeauna spui lu-
menea limpezime stadiile proastei purt\ri a germanilor e cruri de prisos c`nd e vorba de un subiect mare [i arz\tor [i
un exemplu al elocven]ei sale at`t de vii [i de r\spicate. Pe faci tot felul de considera]ii pe marginea lui cu o anumit\ `n-
urm\ `ns\ am aflat de la Zelter – acest Zelter e din Berlin, frigurare; [i cu asta nu numai c\ nu ajungi la ceea ce e
muzicant [i dirijor de cor, [i maestrul `l `nvrednice[te cu un `ntr-adev\r important [i arz\tor [i z\bove[ti proste[te pe
tu fratern, ceea ce e cam de mirare, dar, `n sf`r[it, trebuie s\ drum, dar chiar `ncepi s\-]i dai singur de b\nuit c\ tot ce
te `nchini `n fa]a acestor predilec]ii, de[i e[ti ispitit s\ spui spui e un pretext ca s\ evi]i tocmai miezul subiectului, adic\

70 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 71
ce este `ntr-adev\r important. E aici ceva care te z\p\ce[te, prolix\ [i rece comoditate te `nt`mpin\ uneori `n cartea
un soi de panic\. {i cred c\ trebuie s\ fie ceva ca un feno- aceasta! Ce p\ienjeni[ de cr`mpeie de g`nduri f\r\ impor-
men de acumulare; `ntoarce]i repede o butelie cu gura `n tan]\! Foarte adesea, [i trebuie s\ vezi limpede asta, farme-
jos [i lichidul nu va curge, ci se va opri `n sticl\, de[i dru- cul [i meritul s`nt de g\sit numai `n formularea definitiv\,
mul `i este deschis. E o amintire [i o asocia]ie, care nu s`nt excelent potrivit\ [i reconfortant de exact\ a unor lucruri
esen]iale [i de care iar m\ ru[inez. {i totu[i! De c`te ori nu g`ndite [i rostite de mult\ vreme, formulare `nso]it\ bine-
se pierd [i al]ii `n asocia]ii neesen]iale, al]ii mult mai mari `n]eles de o tr\s\tur\ nou\ [i de un farmec nou, de o `n-
dec`t mine, infinit mai mari dec`t mine! Ca s\ v\ dau un dr\zneal\ vis\toare [i de o `nalt\ temeritate ce `]i taie
exemplu din activitatea mea auxiliar\ sau, dac\ e s\ vorbim r\suflarea – [i tocmai acest amestec contradictoriu de con-
adev\rat, principal\ [i ast\zi: Am `nceput de anul trecut s\ venien]\ [i cutezan]\, chiar de extravagan]\, este izvorul
alc\tuim o nou\ edi]ie complet\, `n dou\zeci de volume; o dulcii tulbur\ri pe care ne-o d\ acest autor unic `n felul s\u.
editeaz\ Cotta de la Stuttgart [i pl\te[te pentru asta o sum\ C`nd i-am spus asta la un moment dat, cu toat\ precau]ia
frumoas\, [aisprezece mii de taleri, un om m\rinimos [i cu- cuvenit\, a r`s [i mi-a r\spuns: „Copile drag\, nu pot s\
rajos Cotta; face asta cu mari sacrificii, fiindc\ adev\rul este schimb nimic; [tiu c\ uneori b\utura pe care v-o dau vi se
c\ pe o bun\ parte din opera maestrului publicul pur [i sim- urc\ la cap, dar n-am ce s\ v\ fac“. Faptul c\-mi spune „co-
plu nu pune nici un pre]. {i a[a, `n vederea acestei edi]ii pile drag\“, mie, om trecut de patruzeci de ani [i care e ca-
complete, am rev\zut am`ndoi, eu [i maestrul, Anii de uce- pabil s\-l `nve]e multe lucruri, poate s\ par\, luat ca atare,
nicie ai lui Wilhelm Meister. Am citit `mpreun\ cartea, `n ciudat; pe mine `ns\ m\ `nduio[eaz\ [i m\ face s\ m\ m`n-
`ntregime, de la A la Z, [i am putut astfel s\ fiu de folos elu- dresc; `n orice caz, e o dovad\ de intimitate, `n care orice
cid`nd subtile [i dubioase chestiuni de gramatic\ [i d`nd, de deosebire dintre servicii subalterne [i servicii superioare,
asemenea, sfaturi `n ce prive[te ortografia [i punctua]ia, de dintre servicii demne [i nedemne dispare cu totul. Servicii
care nu e `ntotdeauna sigur. Pe urm\ am avut ocazia s\ vor- obi[nuite de copist. Da]i-mi voie s\ z`mbesc, stimat\
besc cu el despre stilul lui, pe care l-am caracterizat [i l-am doamn\ consilier! {i asta pentru c\ eu, timp de mai mul]i
explicat, [i asta i-a f\cut pl\cere. ~ntr-adev\r, maestrul [tie ani, i-am redactat coresponden]a, [i nu dup\ dictare, ci in-
foarte pu]in despre felul lui de-a lucra, chiar el singur spune dependent sau, mai bine spus, substituindu-m\ lui – `n lo-
c\ atunci c`nd a scris Wilhelm Meister a lucrat absolut ca un cul lui, `n numele [i `n spiritul lui. Aici, dup\ cum vede]i,
somnambul [i se bucur\ ca un copil c`nd se vede explicat de independen]a este at`t de mare, `nc`t se preschimb\ oare-
altcineva `n chip inteligent, [i asta iar\[i n-o poate face un cum dialectic `n contrariul ei [i devine o total\ desprindere
Zelter sau un Meyer, asta e treab\ de filolog. Minunate au de sine, merg`nd p`n\ acolo `nc`t eu nu mai s`nt prezent, [i
fost ceasurile petrecute `mpreun\ cu lectura unei opere care prin mine vorbe[te numai el. ~ntrebuin]ez ni[te expresii
e m`ndria epocii noastre [i care la fiecare pas `]i d\ prilej de at`t de solemne [i de misterioase [i at`t de `ntortocheate, `n-
`nc`ntare, cu toate c\, `n chip surprinz\tor, poezia naturii [i c`t acele scrisori ale lui `ntocmite de mine s`nt mai goethe-
descrierile de peisaje lipsesc aproape cu des\v`r[ire. {i pentru ene dec`t cele pe care mi le-a dictat el; [i cum `n societate
c\ vorbeam de asocia]ii de prisos, ah! stimat\ doamn\, ce activitatea aceasta a mea e cunoscut\, de multe ori lumea

72 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 73
st\ la `ndoial\ [i se `ntreab\ dac\ cutare sau cutare scrisoare l-am v\zut c`teodat\. Dup\ ce a ispr\vit Afinit\]ile elective
e a lui sau a mea – [i trebuie ad\ugat c\ preocuparea asta e era `ntr-adev\r descurajat, dar mai t`rziu a `nceput s\ pre]u-
van\ [i absurd\, pentru c\, ori a[a, ori a[a, e acela[i lucru. iasc\ lucrarea asta foarte mult, a[a cum se [i cade. E sensibil
De fapt, stau [i eu la `ndoial\, dar `ndoiala mea se refer\ la la laude [i se las\ bucuros convins c\ o lucrare de ale lui e o
problema demnit\]ii, care r\m`ne una dintre cele mai grele capodoper\, de[i cu o clip\ mai `nainte avea serioase `ndo-
[i mai tulbur\toare probleme. Renun]area la propriul eu ieli cu privire la ea. Nu trebuie uitat c\, pe l`ng\ modestie,
poate fi, `n general vorbind, ceva ru[inos – cel pu]in a[a am el are [i o con[tiin]\ de sine pur [i simplu uluitoare. E `n
uneori impresia. C`nd `ns\ `n felul acesta devii Goethe [i `i stare s\ vorbeasc\ despre felul lui deosebit de-a fi, despre
scrii scrisorile, cred c\ nu poate fi o cinste mai mare dec`t anumite sl\biciuni [i complica]ii ale firii sale [i dup\ aceea
asta. Pe de alt\ parte `ns\, ne putem `ntreba: „Cine este el? s\ adauge `n chipul cel mai natural: „Acestea toate trebuie
Cine este el, la urma urmei, c\ nu poate exista cinste mai socotite ca fiind reversul marilor mele calit\]i“. R\m`i cu
mare dec`t s\ te confunzi cu el [i s\-i sacrifici propriul eu?“ gura c\scat\, v\ asigur, c`nd auzi una ca asta [i aproape c\ te
Poezie, poezie splendid\ – asta este. {i eu s`nt poet, anch’io `ngroze[ti de at`ta naivitate, dar trebuie negre[it s\-]i m\r-
sono poeta, dar un poet incomparabil mai mic dec`t el, spun turise[ti c\ tocmai `mbinarea unor extraordinare calit\]i
asta cu ciud\, [i ce n-ar da cineva s\ fi scris Inima-mi b\tea, spirituale cu o asemenea naivitate provoac\ admira]ia lu-
sau Ganimede, sau Cuno[ti tu ]ara, m\car una dintre ele s\ fi mii. ~ns\ trebuie oare s\ ne declar\m mul]umi]i cu asta?
scris, o scump\ doamn\! Ce n-ar da cineva, presupun`nd c\ Poate fi o justificare suficient\ pentru sacrificarea altora?
ar avea foarte mult de dat! La mine nu se g\sesc rime „De ce numai el?“ m\ `ntreb de multe ori atunci c`nd citesc
frankfurteze, a[a cum `nt`lne[ti la el de multe ori – pentru al]i poe]i, pe Claudius cel cucernic, pe Hölty, care e at`t de
el zeigen rimeaz\ cu weichen, fiindc\ [i c`nd vorbe[te ros- pl\cut, pe Matthisson cel plin de noble]e. Nu g\sim [i la ei
te[te zeichen, [i weichen, ba chiar zeischen [i weischen – rime sunetul puternic al naturii, ad`ncimea [i intimitatea c`ntecu-
de acestea eu nu am, mai `nt`i fiindc\ nu s`nt din Frankfurt lui german a[a cum g\sim [i la el? Umpli iar\[i cr`ng [i vale
[i `n al doilea r`nd pentru c\ nu mi le-a[ putea permite. S`nt e un giuvaer, mi-a[ da [i diploma de doctor s\ fi f\cut nu-
oare aceste rime singura tr\s\tur\ omeneasc\ `n opera lui? mai dou\ strofe din poezia asta. Dar oare Luna a r\s\rit a
Nu, desigur, fiindc\ opera aceasta e f\cut\ de un om [i nu lui Claudius e mai pu]in bun\? {i oare i-ar fi ru[ine dac\ ar
se compune numai din capodopere. De altfel, nici el nu-[i fi scris Noapte de mai a lui Hölty: „C`nd luna de-argint
`nchipuie asta. „Cine poate s\ produc\ numai capodopere?“ printre ramuri luce[te“? Cu siguran]\ c\ nu. Dimpotriv\!
zice el de multe ori, [i pe bun\ dreptate. Un prieten al lui Trebuie chiar s\ ne bucur\m c\ pe l`ng\ el se manifest\ `n
din tinere]e, Merck, `l cunoa[te]i cred, spunea c\ drama chip remarcabil [i al]ii, care nu se las\ `n\bu[i]i [i `ntuneca]i
Clavigo e „un fleac“, [i nici el nu pare s\ aib\ alt\ p\rere, de m\re]ia lui, ci opun naivit\]ii lui naivitatea lor [i c`nt\ ca
pentru c\ tot el spune: „Nu poate s\ fie perfect chiar orice [i cum el nici n-ar fi. C`ntecul lor ar trebui chiar s\ fie pre-
lucru“. S\ fie oare modestie? E o modestie suspect\. {i to- ]uit [i mai mult, pentru c\ s-ar cuveni s\ se considere nu
tu[i, `n ad`ncul sufletului e `ntr-adev\r modest, modest a[a numai valoarea absolut\ a unei opere, ci [i valoarea ei mo-
cum poate c\ altul `n locul lui n-ar fi. Chiar [i descurajat ral\, `ntemeiat\ pe condi]iile `n care un lucru a fost f\cut.

74 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 75
~ntreb deci: „De ce numai el? Ce alte calit\]i `l fac s\ fie c\ entuziasmul `ntrebuin]eaz\ uneori limbajul r\ut\]ii, iar o
semizeu [i `l `nal]\ `n slava cerului? Un mare caracter?“ Dar critic\ mali]ioas\ e o form\ a prosl\virii. Am nimerit sau nu?
s\ ne aducem pu]in aminte de Eduard, de Tasso, de Clavigo – S`nte]i foarte bun\, r\spunse el, c\ lua]i partea celui
[i chiar de Meister [i de Faust! C`nd se descrie pe el `nsu[i, care are nevoie [i corecta]i ce-am exprimat eu gre[it. Ca s\
descrie oameni problematici, oameni [ov\itori [i slabi. V\ v\ m\rturisesc cinstit, nu [tiu ce-am spus, dar dup\ vorbele
rog s\ m\ crede]i, stimat\ doamn\, c\ de multe ori m\ g`n- dumneavoastr\ `n]eleg c\ am avut nenorocul s\ gre[esc. De
desc la cuvintele lui Cassius din Cezar al lui Shakespeare: multe ori ne ia gura pe dinainte [i d\m unui cuv`nt sau al-
„O zei, uimirea m\ cuprinde ast\zi / V\z`nd un om at`ta de tuia o `ntors\tur\ comic\, astfel c\ trebuie s\ r`dem [i noi
bicisnic / ~n fruntea m`ndrei lumi [ez`nd, / el singur / P\s- cu cei care ne-au auzit. C`nd e vorba de un om mare, gre-
tr`ndu-[i ramura de palmier“. [im [i noi `ntr-o m\sur\ mai mare, un zeu ne suce[te vor-
Urmar\ c`teva clipe de t\cere. M`inile mari [i albe ale lui bele `n gur\ `n a[a fel `nc`t l\ud\m acolo unde vrem s\
Riemer, cu inelul de aur cu pecete pe ar\t\torul dreptei, se critic\m [i blestem\m acolo unde vrem s\ prosl\vim. ~mi
vedeau cum tremur\, de[i se odihneau pe c`rja bastonului, `nchipui c\ `n loca[ul zeilor r\sun\ r`sete homerice c`nd
iar tremurul din cap al doamnei b\tr`ne se accentuase [i el gura noastr\ sufer\ o asemenea `nfr`ngere. Dar, serios vor-
din nou. Charlotte spuse: bind, eu cred c\ nu-i deloc util [i nimerit s\ spunem mereu
– Aproape c\ m-a[ sim]i obligat\, domnule Riemer, s\ despre un om mare c\ e mare [i s\ vorbim frumos de cul-
sar [i s\-l ap\r pe prietenul din tinere]e al meu [i al b\rbatu- mile frumuse]ii, cu o simplitate aproape neroad\. Ori toc-
lui meu, pe autorul lui Werther, oper\ de care nu pomeni]i, mai despre asta e vorba acum, de cea mai aleas\ form\ `n
de[i ea constituie fundamentul gloriei lui [i, dup\ p\rerea care poate s\ apar\ m\re]ia pe p\m`nt: geniul poetic; m\-
mea, tot ce-a scris mai frumos, s\-l ap\r de o anumit\ `mpo- re]ia sub chipul cel mai vrednic de iubit, tot ce-i vrednic de
trivire, pe care dumneavoastr\ – v\ rog s\ m\ scuza]i – o iubit `n\l]at `n m\re]ie. Toate acestea tr\iesc printre noi [i
ar\ta]i fa]\ de m\rimea lui. Totu[i, s`nt scutit\ de aceast\ is- vorbesc cu glas de `nger. De `nger, scump\ doamn\! Deschi-
pit\ sau de aceast\ `ndatorire c`nd `mi amintesc c\ [i dum- de]i opera lui, aceast\ oper\ care este o lume, deschide]i-o
neavoastr\ da]i dovad\ de solidaritate, ca s\ zic a[a, cu unde vre]i. Lua]i de exemplu Preludiul `n teatru – l-am re-
aceast\ m\rime, la fel ca mine de altfel, [i c\ s`nte]i de trei- citat chiar azi-diminea]\, c`nd `mi a[teptam b\rbierul –,
sprezece ani prietenul [i ajutorul lui, iar critica dumneavoas- lua]i un pasaj accesoriu, dar at`t de ad`nc [i de limpede cum
tr\ – ca s\ o numesc astfel –, `n sf`r[it, ceea ce eu numesc este parabola cu moartea mu[tei:
realismul modului dumneavoastr\ de-a privi lucrurile, pre-
Ea soarbe b\utura tr\d\toare
supune o mare [i sincer\ admira]ie fa]\ de care interven]ia
{i simte o ad`nc\ voluptate,
mea, ap\rarea pe care a[ `ncerca-o, ar putea s\ par\ ridicol\ [i
Cu toate c\ pl\p`ndele-i picioare
s\ fie gre[it `n]eleas\. Eu s`nt o femeie simpl\, `ns\ pricep ~i s`nt acum de mult paralizate...
foarte bine c\ cineva poate spune anumite lucruri pentru c\ e
p\truns de ele mai ad`nc dec`t oricare altul [i, de asemenea, E o `nt`mplare rizibil\, un arbitrar orb c\ am ales toc-
`n]eleg c\ obiectul de care e vorba poate s\ le suporte u[or [i mai aceste r`nduri [i nu altceva din necuprinsul bel[ug de

76 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 77
frumuse]i, dar chiar [i a[a totul e rostit cu glas de `nger, cu poart\ `n lumea duhurilor, str\lucitor totodat\, minunat al-
av`ntata expresie divin\ a perfec]iunii, [i c`t de ad`nc e ca- c\tuit, pl\cut modulat, plin de un farmec copil\resc de cu-
racterizat; sub orice form\ ai judeca aceste versuri, ca bu- minte, de-o cuviincioas\ `ndr\zneal\.
cat\ teatral\, ca lied, ca povestire, ca un aforism german, ele – Vorbi]i admirabil, domnule doctor Riemer. V\ ascult
poart\ pecetea celui mai personal farmec – farmecul lui cu toat\ recuno[tin]a pe care o treze[te exactitatea. Ave]i
Egmont! A[a `i spun eu, [i `mi vine `n minte tocmai piesa un fel de-a v\ exprima asupra subiectului care dovede[te c\
aceasta, pentru c\ aici domne[te o deosebit de fericit\ uni- v-a]i ocupat mult\ vreme [i `n chip sus]inut de el [i a]i cer-
tate [i leg\tur\ l\untric\, [i farmecul deloc irepro[abil al cetat totul cu mult\ ascu]ime. {i totu[i, da]i-mi voie s\ v\
eroului corespunde farmecului operei, care nici ea nu este spun, nu s`nt sigur\ c\ e cu totul nejustificat\ teama dum-
irepro[abil\. Sau lua]i proza maestrului, povestirile lui [i neavoastr\ de-a nu gre[i [i acum cu privire la acest subiect
romanele – am mai atins aceast\ chestiune, mi-aduc confuz extraordinar. Nu pot t\g\dui c\ mul]umirea [i aprobarea
aminte c\ am vorbit despre asta [i c\ am gre[it `n anumite mea s`nt departe de-a exprima o satisfac]ie propriu-zis\, o
lucruri. Nu exist\ ceva mai pl\cut, nu exist\ o genialitate satisfac]ie deplin\. Elogiul pe care l-a]i rostit – poate tocmai
mai simpl\ [i mai senin\. Nu g\sim nimic pompos, nici un din cauza exactit\]ii lui – are ceva depreciativ, a p\strat o
sentiment sublim, nimic distins [i ales pe dinafar\ – dar `n nuan]\ de critic\ mali]ioas\, care m\ nelini[te[te [i st`rne[te
ad`ncime totul e minunat de distins [i de ales, a[a c\ oricare `n inima mea o `mpotrivire – [i inima asta a mea e ispitit\
alt stil, [i `n special stilul nobil [i ales, ]i se pare plat pe l`ng\ s\ socoteasc\ elogiul acesta drept un fals elogiu. Poate c\ o
al lui; nici urm\ de solemnitate, de gesturi sacerdotale, nici fi o neghiobie s\ spun mereu despre un lucru mare c\ e
o `ng`mfare, nici o exaltare, nici o v\paie, nici o p\l\laie a mare, poate c\ ave]i dreptate c`nd prefera]i s\ vorbi]i despre
pasiunii – [i totu[i, `n [oapte domoale [i bl`nde, zeul e pre- asta cu o exactitate al c\rei caracter, crede]i-m\, `l recunosc
zent [i aici. S-ar putea vorbi despre luciditate [i elegant\ [i eu, o exactitate care [tiu foarte bine c\ provine din iubire.
limpezime, dac\ nu ne-am g`ndi numaidec`t c\ limbajul Totu[i, da]i-mi voie s\ v\ `ntreb, po]i oare s\ pricepi numai
acesta merge `ntotdeauna p`n\ la extrem, dar asta se `nt`m- cu ajutorul exactit\]ii opera entuziasmului poetic?
pl\ pe o linie mijlocie, cu m\sur\, cu o cumin]enie des\v`r- – Entuziasm, repet\ Riemer [i d\du din cap o vreme,
[it\; `ndr\zneala acestui limbaj e discret\, cutezan]a lui e greoi [i domol, peste c`rja bastonului pe care `[i ]inea `m-
magistral\, tactul poetic e f\r\ cusur. Poate c\ gre[esc [i preunate m`inile. Apoi, deodat\, se opri [i `[i schimb\ mi[-
acuma spun`nd asta, v\ jur `ns\ – de[i problema nu-i potri- carea `ntr-o larg\ cl\tinare din cap la st`nga [i la dreapta,
vit\ pentru jur\minte impetuoase – c\ [i acum m\ silesc s\ ad\ug`nd: V\ `n[ela]i, el nu e entuziasmat. E altceva; nu [tiu
rostesc adev\rul la fel ca adineauri, c`nd am `ntrebuin]at ex- ce anume, ceva poate chiar mai mult dec`t at`ta, s\ zicem:
presii exact contrarii. Spun, `ncerc s\ spun urm\torul lucru: luminat; dar entuziasmat nu este. Pute]i s\ vi-l `nchipui]i
Totul este exprimat pe un registru [i cu o intensitate mijlo- pe Dumnezeu entuziasmat? Nu pute]i. Dumnezeu e un
cie, `ntr-un chip foarte m\surat, foarte prozaic, dar proza- obiect al entuziasmului, dar el, `n chip necesar, nu are entu-
ismul acesta e cel mai cutez\tor prozaism care s-a v\zut ziasm; s`ntem nevoi]i s\-i atribuim o r\ceal\ specific\, o in-
vreodat\: cuv`ntul nou format are un `n]eles de vraj\ [i te diferen]\ nimicitoare. Pentru ce anume ar putea Dumnezeu

78 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 79
s\ se entuziasmeze? Cui s\-i ia partea? El este totul, deci el acest fenomen – [i c\ asta `nseamn\ o anumit\ suprasolici-
este propria parte, este numai de partea lui `nsu[i, [i treaba tare, la care totu[i e imposibil s\ renun]i, ca s\ te duci la
lui este, evident, doar ironia preacuprinz\toare. Nu s`nt te- Rostock, unde asemenea lucruri hot\r`t c\ nu le afli... {i,
olog, stimat\ doamn\, [i nici filozof, dar experien]a m-a f\- dac\ vre]i s\ v\ explic [i mai am\nun]it, deoarece am im-
cut de multe ori s\ m\ g`ndesc la `nrudirea, la identitatea presia c\ n-am gre[it presupun`nd c\ asta o s\ v\ intereseze
dintre tot [i nimic, nihil, [i dac\ `mi e permis s\ extrag din [i c\ ve]i dori s\ afla]i [i mai multe de la mine, a[adar,
acest cuv`nt tulbur\tor o imagine care s\ reprezinte o ca- dac\-mi da]i voie s\ mai rostesc c`teva vorbe despre acest fe-
racteristic\ [i o atitudine fa]\ de lume, atunci spiritul totali- nomen, trebuie s\ v\ spun c\ mi-a amintit adeseori de bine-
t\]ii se poate numi, la fel de bine, spiritul nihilismului – de cuv`ntarea lui Iacob din Scriptur\, la sf`r[itul Genezei,
unde rezult\ c\ e cu totul gre[it s\ concepi pe Dumnezeu [i v-aduce]i aminte, unde se spune c\ Iosif a fost blagoslovit
pe Diavol ca pe dou\ principii contrare [i, la drept vorbind, de Atotputernic „cu binecuv`nt\ri din `naltele ceruri [i bi-
diabolicul e numai o parte – reversul, dac\ vre]i – dar de ce necuv`nt\ri din ad`ncul cel de dedesubt“. S\ m\ scuza]i,
reversul? – divinului. {i cum ar putea s\ fie altfel? O dat\ ce faptul c\ vorbesc de acest loc din Scriptur\ este numai `n
Dumnezeu e totul, atunci el este [i Diavolul, [i nu te po]i aparen]\ o digresiune – [tiu perfect ce spun [i nu s`nt defel
apropia de Dumnezeu f\r\ ca `n acela[i timp s\ nu te apro- `n primejdie de a pierde firul. Vorbeam deci de `nm\nun-
pii [i de Diavol, astfel `nc`t, ca s\ zicem a[a, `ntr-un ochi se chierea `ntr-una [i aceea[i fiin]\ a celor mai `nalte calit\]i
arat\ cerul [i iubirea, iar `n cel\lalt – infernul celei mai gla- ale spiritului [i a celei mai uluitoare naivit\]i [i observam c\
ciale nega]ii [i al celei mai distrug\toare neutralit\]i. Doi aceast\ `nm\nunchiere st`rne[te `n omenire cea mai ad`nc\
ochi `ns\, scump\ doamn\, fie c\ s`nt mai apropia]i, fie c\ admira]ie. Tocmai despre asta este vorba [i `n binecuv`nta-
s`nt mai dep\rta]i unul de altul, au o singur\ privire; [i rea din Biblie. E vorba acolo de dubla binecuv`ntare a spiri-
acum v\ `ntreb pe dumneavoastr\: Ce privire este aceea `n tului [i a naturii, care, dac\ ne g`ndim bine, e binecuv`ntarea
care `nsp\im`nt\toarea contradic]ie dintre cei doi ochi se `ntregului neam omenesc – [i este, `n acela[i timp, un bles-
anuleaz\? Am s\ v\ spun imediat, am s\ v\ spun dumnea- tem [i o aprehensiune. Omul apar]ine naturii cu p\r]i con-
voastr\ [i am s\-mi spun [i mie `nsumi. E privirea artei, a siderabile ale structurii lui, cu alte p\r]i `ns\ – [i putem
artei absolute, care este iubirea absolut\ [i totodat\ absoluta spune cu cele mai importante – apar]ine lumii spiritului,
nimicire sau indiferen]\ [i reprezint\ cumplita apropiere de astfel `nc`t, cu o imagine pu]intel rizibil\, dar care exprim\
acel ceva, totodat\ dumnezeiesc [i diabolic, pe care `l nu- bine latura aprehensiv\ a lucrului, am putea spune c\ st\m
mim m\re]ie. Asta este! Rostind ceea ce a]i auzit, `mi dau cu un picior `ntr-o lume [i cu altul `n cealalt\, o situa]ie pri-
seama c\ asta era ce voiam s\ v\ spun chiar din clipa c`nd mejdioas\, ale c\rei dificult\]i cre[tinismul ni le-a ar\tat `n
b\rbierul meu mi-a adus vestea c\ s`nte]i aici. M-am g`ndit chipul cel mai ad`nc [i mai viu: e[ti cre[tin atunci c`nd `]i
c\ o s\ v\ intereseze, [i de aceea am venit aici [i totodat\ [i dai limpede seama de aceast\ situa]ie `ngrijor\toare [i de
`n interesul meu propriu, ca s\ spun ce am pe suflet. Pute]i multe ori ru[inoas\ [i c`nd n\zuie[ti s\ scapi din c\tu[ele
s\ v\ `nchipui]i c\ nu e pu]in lucru [i c\ e chiar échauffant naturii [i s\ ajungi `n cur\]ie [i `n spiritualitate. Cre[tinis-
s\ faci zilnic experien]a aceasta, s\ stai `ntruna fa]\-n fa]\ cu mul e n\zuin]\ – [i cred c\ nu gre[esc d`nd aceast\ defini]ie.

80 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 81
S-ar p\rea c\ bat c`mpii, dar nu v\ teme]i de asta. Nu uit de mul]umire pe care o `ncerci `n apropierea lui [i care totu[i e
unde am pornit [i ]in firele `n m`n\ foarte str`ns. Avem, `nso]it\ de o anume aprehensiune [i nelini[te, a[a `nc`t une-
a[adar, `n fa]a noastr\ fenomenul de care am vorbit, al m\- ori nu mai po]i sta pe scaun [i `]i vine s-o iei la fug\...
re]iei, al omului mare, care de fapt este om `n aceea[i m\sur\ Acum `mi aduc aminte bine cu ce prilej am spus asta – c`nd
`n care este mare, `ntruc`t acea binecuv`ntare `mpletit\ cu am vorbit de toleran]a lui, de `ng\duin]a, de spiritul lui
blestem, acea aprehensiv\ dubl\ situa]ie omeneasc\ atinge `n conciliant, acesta e mi se pare cuv`ntul pe care l-am `ntrebu-
el culmea [i pare s\ fie desfiin]at\, spun desfiin]at\, `n sensul in]at, dar care te poate induce `n eroare pentru c\ te-ai pu-
c\ aici nu mai poate fi vorba de n\zuin]e [i de alte t`njeli de tea g`ndi cumva la bun\tate, la spirit cre[tinesc [i a[a mai
acela[i soi, iar binecuv`ntarea aceea totodat\ din `naltele ce- departe, dar a fi cu totul fals, fiindc\ spiritul conciliant nu
ruri [i din ad`ncul cel de dedesubt nu mai are nici o nuan]\ formeaz\ un fenomen independent, ci este [i el legat de
de blestem [i devine formula unei armonii [i a unei fericiri identitatea dintre Tot [i Nimic, dintre Atotcuprindere [i Ni-
p\m`nte[ti, nu vreau s\ spun numaidec`t lipsit\ de umilin]\, hilism, dintre Dumnezeu [i Diavol – este, de fapt, rezultatul
dar imposibil de umilit [i de-o absolut\ noble]e. ~ntr-un acestei identit\]i [i deci, scump\ doamn\, nu are nimic a face
om mare culmineaz\ spiritualul, dar f\r\ ca el s\ arate vreo cu bun\tatea [i se `ntemeiaz\ mai degrab\ pe o r\ceal\ cu to-
du[m\nie fa]\ de fenomenele naturii, [i asta pentru c\ tul special\, pe o nep\sare nimicitoare, pe neutralitatea [i in-
`ntr-un om mare spiritul cap\t\ un caracter fa]\ de care na- diferen]a artei absolute, care e numai de partea ei `ns\[i [i,
tura are `ncredere ca fa]\ de spiritul creator `nsu[i, fiindc\ el cum spune versul: „nimic nu este treaba sa“, adic\ preacu-
este `ntr-un fel legat de acesta, este [i el un spirit creator, un prinz\toare ironie. El mi-a spus odat\ `n tr\sur\: „Ironia e
frate al naturii care `i descoper\ bucuros tainele; c\ci pute- gr\untele de sare datorit\ c\ruia m`ncarea cap\t\ gust“.
rea de crea]ie este elementul intim [i fratern care une[te spi- C`nd am auzit asta, nu numai c\ am r\mas cu gura c\s-
ritul [i natura, [i `n aceast\ putere de crea]ie ele s`nt cat\, dar chiar m-au trecut fiorii; fiindc\, stimat\ doamn\,
identice. Acest fenomen reprezentat de un spirit mare, care dumneavoastr\ vede]i `n mine un om care, c`nd e vorba de
este totodat\ favoritul [i confidentul naturii, acest fenomen lucruri `nfior\toare, nu-i at`t de greu de cap cum ar fi ci-
de armonie [i m\re]ie omeneasc\ necre[tin\, `n]elege]i c\ e `n neva care abia acum porne[te la drum ca s\ afle ce s`nt fio-
stare s\ `nl\n]uiasc\ pe cineva nu nou\, nu paisprezece ani, ci rii; m\rturisesc `ns\ deschis c\ pe mine m\ trec repede
o ve[nicie [i c\ nici una dintre ambi]iile omene[ti a c\ror sa- fiorii, [i aici se afl\ cu siguran]\ un bun prilej pentru asta! Ia
tisfacere ar fi legat\ de renun]area la frecventarea lui nu poate g`ndi]i-v\ [i dumneavoastr\ ce `nseamn\ cuvintele lui: care
s\ reziste [i s\ d\inuiasc\. Vorbeam de o onoare dulce [i de va s\ zic\, nimic nu are gust dac\ nu are [i pu]in\ ironie,
una amar\ – mi-aduc aminte c\ am f\cut aceast\ deosebire. adic\ nihilism. Asta `nseamn\ chiar nihilismul `nsu[i [i ni-
Dar ce onoare ar putea fi mai mare dec`t faptul de-a fi `n micirea entuziasmului, `n afar\, bine`n]eles, de acela fa]\ de
slujba acestui fenomen, dec`t fericirea de-a tr\i `n preajma arta absolut\, dac\ a[a ceva poate fi numit entuziasm.
lui [i de a-l sorbi din ochi – continuu ademenit de la prima N-am uitat niciodat\ aceast\ afirma]ie, de[i am observat – o
sorbire? M-a]i `ntrebat, mi se pare, dac\ te sim]i bine l`ng\ observa]ie cam nepl\cut\ – c\, `n general, ceea ce spune el
el. Parc\ mi-aduc aminte c\ am pomenit de excep]ionala se uit\ u[or. Se uit\ u[or. Asta poate s\ fie `n bun\ parte din

82 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 83
pricin\ c\ e un om pe care `l iube[ti [i e[ti prea atent la vo- folose[te“. {i astfel, numai din aceast\ blajin\ indulgen]\,
cea lui, la privirea lui [i la felul `n care spune ceva, a[a `nc`t demonicul [i ironia atotcuprinz\toare devin morale, dar
`]i mai r\m`ne numai pu]in\ aten]ie pentru ceea ce spune – trebuie s\ recunoa[tem c\ `ncrederea nem\surat\ pe care
mai exact, poate c\ din ce spune nu r\m`ne prea mult le-o acord\m nu e deloc moral\ – c\, dac\ ar fi, n-ar mai r\-
atunci c`nd elimini privirea, vocea [i gestul, fiindc\ acestea m`ne at`t de nem\surat\. E [i ea elementar\, conform\ na-
s`nt `n str`ns\ leg\tur\ cu ceea ce vorbe[te; [i la el con]inu- turii [i cuprinz\toare. E `ncrederea imoral\, dar de care
tul obiectiv este legat de persoana lui `ntr-un grad neobi[- omul e pe deplin p\truns, `ncrederea `ntr-o blajin\ indul-
nuit de mare [i m\ `ncumet s\ afirm c\ e condi]ionat chiar gen]\, care face dintr-un om un duhovnic `nn\scut, care
`n ce prive[te adev\rul profund, astfel `nc`t con]inutul [tie tot [i poate tot [i c\ruia po]i s\-i spui tot, fiindc\ sim]i
obiectiv f\r\ adaosul [i f\r\ sprijinul personal nu mai este c\ el `i ajut\ pe oameni din dragoste fa]\ de ei, le face lumea
deloc adev\rat. C\ e a[a, foarte bine, n-am nimic `mpotriv\. mai bun\ [i `i `nva]\ cum s\ tr\iasc\ – [i asta nu din stim\,
Totu[i, asta nu-i destul pentru a explica faptul c\ ceea ce ci din iubire sau, mai degrab\, din simpatie. S\ prefer\m
spune el se uit\ at`t de repede; trebuie s\ mai fie aici o cauz\ acest cuv`nt, care mie mi se pare c\ se potrive[te mai bine [i
care st\ chiar `n ceea ce spune, [i aici m\ g`ndesc la contra- explic\ mai bine dec`t cel\lalt cuv`nt, mai patetic, mul]umi-
dic]ia pe care afirma]iile lui o poart\ de multe ori `n ele `n- rea aceea extraordinar\, pomenit\ de mine de c`teva ori, pe
sele, o ambiguitate inexprimabil\, care dup\ c`t se pare e care o sim]i c`nd e[ti l`ng\ el, mul]umire la care revin din
proprie naturii [i artei absolute [i totodat\ v\t\m\toare cauz\ c\ p`n\ acum n-am izbutit `nc\ s\ vorbesc pe larg
pentru tr\inicia [i conservabilitatea celor spuse. Conserva- despre ea. Nici mul]umirea nu este un cuv`nt patetic, vreau
bil [i folositor bietului spirit omenesc este numai ceea ce-i s\ spun c\ nu e ceva de natur\ spiritual\, ci mai degrab\ –
moral. Tot ce nu-i moral, ci elementar, neutral [i mali- vede]i ce greu g\sesc cuvintele –, mai degrab\ ceva de na-
]ios-tulbur\tor, `ntr-un cuv`nt, elficul – s\ ne oprim la acest tur\ expeditiv\, senzorial\, [i asta chiar dac\, la r`ndul ei, `[i
cuv`nt –, tot ce vine dintr-o lume a nep\s\rii generale [i a poart\ propria contradic]ie, adic\ o extrem\ `ngrijorare [i
toleran]ei nimicitoare, o lume f\r\ cauz\ [i f\r\ scop, `n aprehensiune. Dac\ am vorbit cumva de scaunul pe care nu
care binele [i r\ul au acela[i drept ironic, omul nu poate s\ po]i s\ stai lini[tit din cauz\ c\-]i vine s-o iei la fug\, aceasta
conserve, pentru c\ nu poate avea nici o `ncredere `n acest trebuie pus `n leg\tur\ cu caracterul nespiritual, nepatetic [i
con]inut, afar\ doar de nem\rginita `ncredere pe care o are nemoral al mul]umirii; [i, `nainte de toate, trebuie s\ admi-
totu[i `n asemenea lucruri [i care dovede[te `nc\ o dat\ c\ tem c\ aceast\ nelini[te nu `[i are originea `n noi, ci vine de
fa]\ de ceea ce este contradictoriu omul nu se poate com- acolo de unde ne vine [i mul]umirea, de care este legat\, [i
porta dec`t `n mod contradictoriu. C\ci, scump\ doamn\, anume din identitatea dintre Tot [i Nimic, din sfera artei
aceast\ nem\rginit\ `ncredere corespunde unei imense bl`n- absolute [i a ironiei preacuprinz\toare. C\ fericirea nu locu-
de]i, `nrudit\ cu fiin]a demonic\ [i totodat\ opus\ ei, astfel ie[te acolo, de asta m\ tem cumplit, at`t de cumplit c\ une-
`nc`t o `nfrunt\ [i `i r\spunde: „De unde [tii ce-i trebuie ori mi se str`nge inima c`nd m\ g`ndesc. Crede]i oare c\
omului?“ {i-i mai spune: „O vorb\ cinstit\ st`rne[te fapte Proteu – care se transform\ `n toate formele [i `n toate e
mari. De-aceast\ vorb\ are nevoie omul; de ea ascult\ [i se la el acas\, care e mereu Proteu [i mereu altcineva [i se

84 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 85
las\ la voia `nt`mpl\rii –, crede]i oare c\ e o fiin]\ fericit\? poate altcineva s\ vorbeasc\? {i, dac\ el pleac\, se duc to]i
E un zeu, sau un fel de zeu, [i cei vechi ne-au `nv\]at c\ pe la casele lor, murmur`nd n\uci]i: „Era prost dispus“. {i
apropierea zeilor o sim]im dup\ o mireasm\ foarte pl\cut\, se `nt`mpl\ s\ fie de multe ori a[a. E vorba aici despre o r\-
pe care ei o r\sp`ndesc; [i dup\ acest ozon divin pe care-l in- ceal\ [i o rigiditate `nd\r\tul c\reia se ascunde o misterioas\
spir\m c`nd s`ntem l`ng\ el `l recunoa[tem, recunoa[tem di- perplexitate, o sl\biciune [i o oboseal\ care `l cuprinde
vinul – e o impresie pl\cut\, mai presus de orice descriere. deodat\, un monoton circuit al existen]ei: Weimar-Jena-
C`nd zicem „zeu“, exprim\m ceva necre[tin [i, desigur, `n Carslbad-Jena-Weimar, o `nclina]ie tot mai accentuat\ c\-
toate acestea nu e nimic cre[tin, nici o credin]\ `n ceva bun tre singur\tate, c\tre `nchistare, c\tre intoleran]\ tiranic\,
pe lume [i nici o participare la vreun bine, vreau s\ spun c\ c\tre pedanterie, ciud\]enie, manierism magic – [i acestea,
nu e nici un sentiment [i nici un entuziasm, fiindc\ entuzi- stimat\, scump\ [i iubit\ doamn\, nu s`nt numai semnele
asmul se refer\ la ceva din domeniul ideilor, pe c`nd spiritul b\tr`ne]ii, b\tr`ne]ea nu e numaidec`t a[a; eu v\d, m-am de-
devenit pe de-a-ntregul natur\ pre]uie[te foarte pu]in ideile, prins s\ v\d `n toate acestea semnale u[or `nfior\toare ale
este un spirit necredincios, f\r\ sim]ire sau, `n orice caz, unei des\v`r[ite ne`ncrederi [i ale ironiei elfice [i atotcuprin-
sim]irea apare la el sub forma simpatiei [i a unei anumite sen- z\toare, care `n locul entuziasmului pune conformismul, o
zualit\]i, [i treaba lui este un scepticism atotcuprinz\tor – activitate stranie [i o ordine magic\. Pe oameni ea nu-i sti-
scepticismul lui Proteu. Neasemuit de pl\cuta impresie pe meaz\ – s`nt ni[te bestii [i n-au s\ devin\ niciodat\ mai
care o resim]im nu trebuie, dup\ p\rerea mea, s\ ne fac\ s\ buni. ~n idei nu crede, libertatea, patria n-au nici un temei,
credem c\ aici domne[te fericirea. Fericirea, dac\ nu m\ `n- s`nt vorbe goale. Cum `ns\ ea este esen]a artei absolute... dar
[el, exist\ numai acolo unde este credin]\ [i entuziasm, crede ea oare `n art\? Nu crede defel, stimat\ doamn\. Iro-
acolo unde este participare la ceva, nu acolo unde este iro- nia e suveran\. „O poezie, l-am auzit spun`nd o dat\, nu e
nie elfic\ [i nep\sare anihilant\. Ozon divin – o, da! Nu te de fapt nimic. O poezie e ca o s\rutare pe care o dai lumii.
mai saturi respir`ndu-l. Totu[i, l\s`ndu-te fermecat nou\ Dar din s\rut\ri nu se nasc copii.“ {i dup\ asta n-a mai zis
ani [i `nc\ patru pe deasupra de acest fluidum, acumulezi nimic. Dar parc\ voia]i s\ spune]i ceva, dac\ nu m\ `n[el...
totodat\ anumite experien]e [i `nt`lne[ti fenomene pe care M`na pe care o `ntinse spre ea, ca [i cum i-ar fi dat cu-
nu cred c\ le interpretez gre[it dac\ le dau drept dovezi cam v`ntul, tremura `n chip nepermis [i `ngrijor\tor. Nu p\rea c\
nepl\cute pentru lucrul at`t de diferit de ceea ce spuneam observ\ asta [i, cu toate c\ Charlotte ar fi dorit ca el s\-[i
adineauri despre fericire, adic\: s\ ai parte de mult\ moro- trag\ `napoi m`na c`t mai repede, profesorul o mai ]inu o bu-
c\neal\, de plictiseal\, s\ amu]easc\ f\r\ speran]\ de a des- cat\ de vreme `n aer, de[i degetele se b\l\b\neau, zg`l]`ite ca
chide gura, purt\ri la care societatea trebuie s\ se a[tepte de de un cutremur. Omul p\rea cu totul sec\tuit, [i nu era de
la el, dac\ nenorocul vrea a[a – [i nu de la el ca amfitrion, mirare. Nu vorbe[te cineva at`ta vreme [i cu at`ta `ncordare
nu, amfitrionul nu-[i permite asta, ci de la el ca musafir, despre asemenea lucruri, adic\ despre lucruri care te mi[c\
c`nd numai ce-l vezi c\ se `nchide `ntr-o t\cere ursuz\ [i ad`nc, a[a cum `l mi[cau pe Riemer, f\r\ s\ se cheltuiasc\
umbl\ de colo p`n\ colo, cu buzele str`nse. ~nchipui]i-v\ ce peste m\sur\ [i s\ prezinte simptomele observate acum la el
calamitate [i ce ap\sare! To]i tac, fiindc\, dac\ el tace, cum de Charlotte cu nelini[te [i – ca s\ `ntrebuin]\m un cuv`nt al

86 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 87
musafirului – cu „aprehensiune“, ba chiar [i cu oarecare dez- [aisprezece dac\ cinci n-ar fi murit – ceata de copii c\rora le
gust. Riemer era palid; pic\turi de sudoare i se iviser\ pe slujeam de mam\ `nainte de-a fi eu `ns\mi mam\ a c\p\tat
frunte, ochii lui bovini se holbau `n gol [i gura lui deschis\, oarecare renume `n lumea `ntreag\ [i mi-aduc aminte c`t s-a
care era, de obicei, numai bosumflat\, c\p\tase acum `nf\]i[a- bucurat fratele meu Hans, care a fost `ntotdeauna `n rela]ii
rea unei m\[ti tragice; r\sufla greu, repede [i zgomotos. cordiale cu Goethe, c`nd a citit Werther. La noi acas\, cartea
Tremurul [i g`f`itul se potolir\ treptat [i, cum nici o fe- a trecut din m`n\ `n m`n\; erau dou\ exemplare, pe care le
meie sim]itoare nu g\se[te c\ e pl\cut [i potrivit s\ vad\ un desf\cusem `n c`teva buc\]i, ca s\ le poat\ citi mai mul]i deo-
b\rbat cople[it de sentimente ap\s\toare – oric`t ar fi ele de dat\, [i copiii, mai cu seam\ Hans, nu mai puteau de bucurie
`ntemeiate –, Charlotte `ncerc\, plin\ de curaj – c\ci emo]ia descoperind c`t de exact erau descrise `n roman `nt`mpl\ri [i
[i `ncordarea ei erau mari, chiar `ngrijor\toare – s\-l ajute s\ situa]ii din cas\, `n timp ce noi, so]ul meu [i cu mine, eram
se lini[teasc\, izbucnind `ntr-un hohot de r`s st`rnit de leza]i [i speria]i v\z`ndu-ne expu[i astfel `n fa]a lumii, `ngro-
gluma cu s\rutarea. {i, `ntr-adev\r, spiritul acela devenise zi]i de at`ta adev\r de care era lipsit at`ta neadev\r...
pentru ea un motiv de replic\; reac]ionase chiar cu un gest, – Tocmai despre asta... spuse musafirul, care `ncepea
pe care Riemer `l `n]elesese drept un semn c\ amfitrioana acum s\-[i vin\ `n fire, tocmai despre aceste sentimente
vrea s\ spun\ ceva – [i nu gre[ise, de[i Lotte nu prea [tia ce aveam de g`nd s\ v\ `ntreb...
voia s\ spun\. ~ncepu totu[i a vorbi cam la `nt`mplare: – V\d c\ am ajuns [i aici, continu\ Charlotte, nici eu nu
– Dar de ce n-ar fi a[a, domnule doctor? Nu faci nici un [tiu cum, [i multe nu am de spus. S`nt r\ni cicatrizate, [i ci-
r\u [i nici o nedreptate poeziei dac\ o compari cu o s\ru- catricele abia dac\ mai aduc aminte de dureri trecute. Cu-
tare. Dimpotriv\, e o compara]ie foarte frumoas\, care d\ v`ntul „lipit“ mi-a venit `n minte pentru c\ atunci a jucat
poeziei ce i se cuvine, [i anume caracterul poetic, [i o pune un rol `n discu]ie, [i `n scrisori prietenul nostru protesta ve-
`ntr-un contrast firesc [i onorabil cu via]a [i cu realitatea... hement `mpotriva lui. „Nu lipit, ci `mpletit scria el, orice
Vre]i s\ [ti]i, `ntreb\ ea deodat\, ca [i cum atunci [i-ar fi a]i spune voi [i orice ar spune al]ii! Bine, fie [i `mpletit. Cu
adus aminte de ceva care ar putea s\-l distrag\ pe omul asta, problema care ne privea pe noi nici nu se ameliora,
acesta tulburat [i s\-i `ndrepte g`ndurile `n alt\ parte; vre]i nici nu se `nr\ut\]ea. ~l consola pe Kestner, spun`ndu-i c\
s\ [ti]i la c`]i copii am dat via]\? La unsprezece – dac\-i nu- nu-i el Albert nici pe departe, da, dar dac\ lumea credea
m\r [i pe cei doi pe care Dumnezeu i-a luat iar la el. Scu- a[a?!? C\ eu nu-s Lotte, asta n-a pretins niciodat\; chiar mi-a
za]i-m\ c\ m\ laud, dar am fost o mam\ pasionat\ [i fac dat prin dragul meu so] o m`n\ de ajutor, cu foarte mult\
parte dintre cele m`ndre, care `[i scot la iveal\ meritele [i se c\ldur\, trimi]`ndu-mi vorb\ c\ a-mi [ti numele rostit cu
f\lesc cu bel[ugul lor – o cre[tin\, de altfel, nu se poate respect de mii de buze e o r\splat\ `mpotriva oric\ror cleve-
teme c\ are s-o p\]easc\ din cauza asta a[a cum a p\]it-o re- tiri – [i poate c\ a avut dreptate. Pot s\ v\ spun c\, `nc\ de la
gina cea p\g`n\ – poate c\ m\ ajuta]i s\-mi aduc aminte `nceput, nu mi-a p\sat at`t de mine c`t de b\rbatul meu, pe
cum o cheam\ – o, da, Niobe, care a ajuns at`t de nenoro- care toate acestea `l sup\rau, [i m-am bucurat din toat\ inima
cit\. {i, de altfel, la noi `n familie a fost `ntotdeauna bel[ug de satisfac]iile dob`ndite `n via]\ datorit\ calit\]ilor lui exce-
de copii, a[a `nc`t nu-i un merit personal. Acas\ am fi fost lente [i `ndeosebi prin faptul c\ a fost tat\l celor unsprezece

88 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 89
copii ai mei, copii fa]\ de care – trebuie spus asta spre lauda ar fi putut s\-[i fac\ o idee despre copiii mei altfel dec`t din
lui – cel\lalt a ar\tat `ntotdeauna mult interes [i dragoste. siluetele pe care i le-am trimis, dac\ ne g`ndim c\, de[i ]inea
Ne-a scris odat\ c\ ar vrea s\-i boteze pe to]i fiindc\ ]ine la la ei at`t de mult, n-a avut sau n-a g\sit niciodat\ ocazia s\-i
ei ca la noi, [i celui mai mare, n\scut `n ’74, i-am dat nu- cunoasc\ [i nici s\-l revad\ pe vechiul s\u amic Kestner? Si-
mele lui, de[i n-am fi vrut s\-i spunem Wolfgang, a[a cum luetele au fost atunci foarte bine venite. Mai trebuie s\ [ti]i
]inea el mor]i[, [i, de altfel, f\r\ ca el s\ [tie, i-am spus c\ la Wetzlar a avut [i silueta mea (a[ fi curioas\ s\ v\d dac\
Georg copilului. ~n ’83, Kestner i-a trimis siluetele1 tuturor a p\strat-o) [i nu mai putea de bucurie [i de recuno[tin]\
copiilor pe care `i aveam atunci, lucru care l-a bucurat c`nd Kestner i-a d\ruit-o. Predilec]ia lui pentru siluete da-
foarte mult. Pe fiul meu Theodor, medicul, care s-a `nsurat teaz\, desigur, de-atunci.
cu o fat\ din Frankfurt, n\scut\ Lippert, l-a ajutat acum – O, f\r\ `ndoial\. Nu pot s\ v\ spun dac\ relicva se mai
[ase ani s\ capete cet\]enia frankfurtez\ [i o catedr\ la insti- afl\ la el. Ar fi foarte interesant de [tiut [i v\ promit c\
tutul medico-chirurgical – dup\ cum vede]i, `n cazul acesta odat\, `ntr-un moment potrivit, o s\-l `ntreb.
a f\cut uz de influen]a lui; [i c`nd, anul trecut, Theodor `m- – Mi-ar pl\cea s\ fac chiar eu asta. ~n orice caz, am aflat
preun\ cu fratele s\u August, consilierul de lega]ie, s-au dus c\ pe vremuri a avut un adev\rat cult pentru biata-mi silu-
s\-i prezinte omagiile `n casa doctorului Willemer din Ger- et\. „De mii [i mii de ori o s\rutam c`nd plecam sau c`nd
bermühle, el i-a primit pe am`ndoi cu mult\ prietenie, a `n- m\ `ntorceam acas\.“ A[a scria. ~n Werther scrie c\ mi-a dat
trebat [i de mine ce mai fac [i le-a vorbit chiar [i de siluetele imaginea `napoi; dar, din fericire pentru noi to]i, el nu s-a
acelea, pe care tat\l lor i le-a trimis pe vremuri, c`nd ei erau `mpu[cat, a[a c\ de bun\ seam\ o mai are, dac\ nu s-o fi dis-
mititei, a[a `nc`t `i cuno[tea de mult. August [i cu Theodor trus cu timpul. {i, pe urm\, nici nu trebuia s\ mi-o dea `na-
mi-au descris cu de-am\nuntul vizita. A vorbit pe larg des- poi mie, pentru c\ nu de la mine o avea, ci de la Kestner. {i
pre siluete [i a regretat c\ acest mod lesnicios de-a da cuiva o acuma spune]i-mi, domnule Riemer, nu g\si]i c\ `n bucuria
amintire nu mai este la mod\; cu o siluet\ aveai umbra fidel n\valnic\ pe care a ar\tat-o c`nd a primit acest dar nu de la
redat\ a unui prieten. A fost foarte cordial, dar pu]in cam mine, ci de la logodnicul meu, vas\zic\ de la noi am`ndoi, [i
agitat c`nd au trecut `n gr\din\, unde se adunaser\ mai mul]i
`n ata[amentul lui fa]\ de acest dar nu g\si]i c\ se exprim\
musafiri; umbla `ncolo [i-ncoace printre cei de fa]\, cu o
foarte mult\ cump\tare?
m`n\ `n buzunar [i cu cealalt\ la piept, [i, c`nd se oprea, se
– E o cump\tare de poet, spuse Riemer; unui poet i se
muta de pe un picior pe cel\lalt sau se sprijinea de ceva.
pare o mare avu]ie ceea ce altora li se pare o nimica toat\.
– Parc\ nu-l cunoa[tem! zise Riemer. Era prost dispus.
– Probabil c\ tot cump\tarea asta l-a f\cut s\ se mul]u-
{i afirma]ia cu privire la obiceiul disp\rut de a d\rui siluete
measc\ numai cu siluetele copiilor, `n loc s\-i cunoasc\ di-
e absolut f\r\ nici o importan]\, rostit\ numai ca s\ spun\
rect, lucru care s-ar fi putut `nt`mpla nespus de u[or cu
ceva, ceva nesincer. Nici nu trebuie luat\ `n seam\.
prilejul at`tor c\l\torii. {i dac\ August [i cu Theodor n-ar fi
– Nu [tiu dac\ e a[a, domnule Riemer. Eu cred c\ el a
pre]uit farmecul [i utilitatea artei de-a decupa siluete. Cum luat ini]iativa `ndr\znea]\ s\-l viziteze la Gerbermühle, el
n-ar fi v\zut pe nici unul dintre copiii mei, pe care totu[i,
1 Desen `n profil urm`nd umbra proiectat\ de figur\ (n.tr.) cum spunea, ar fi vrut s\-i boteze pe to]i, pentru c\ ]ine la

90 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 91
ei tot a[a ca la noi. Ca la voi! Vechiul lui prieten Kestner, tinere]e, c`nd p\rin]ii [i sora lui tr\iau `nc\, un soi de team\
dragul meu Hans Christian, a p\r\sit lumea aceasta [i m-a greu de judecat `l f\cea s\ nu se duc\ pe la ei [i chiar s\ nu le
l\sat singur\ acum [aisprezece ani, f\r\ s\-l fi rev\zut; scrie. Pe singurul copil r\mas `n via]\ de la biata Cornelia,
Goethe s-a interesat, amabil, de copii, cum `mi merge, dar sora lui, nu l-a luat niciodat\ `n seam\; nici nu-l cunoa[te.
n-a f\cut niciodat\ nici cea mai mic\ `ncercare de a veni s\ Unchilor, m\tu[ilor [i verilor lui din Frankfurt le-a dat
m\ vad\, [i asta timp de o via]\ `ntreag\, a mea [i a lui, [i `nc\ [i mai pu]in\ aten]ie. Doamna Melber, sora mamei lui,
dac\ n-a[ fi luat eu acuma, c`nd drumul e pe sf`r[ite, ini]ia- st\ la Frankfurt cu fiul ei – `ntre ei nu-i nici-o leg\tur\, `n
tiva... [i poate c\ ar fi fost bine s\ mai chibzuiesc, dar de afar\ doar de un micu] capital pe care ace[tia i-l datoreaz\
fapt eu am venit aici s-o vizitez pe sora mea Ridel, [i ce-o fi din mo[tenirea mamei. {i chiar mama, m\icu]a, despre care
mai departe, bine`n]eles, depinde de `mprejur\ri... el singur spune c\ era o fire vesel\ [i-i pl\cea s\ povesteasc\?
– Scump\ doamn\, spuse Riemer aplec`ndu-se spre ea, Interlocutorul se aplec\ [i mai mult `nainte, `[i cobor` [i
dar f\r\ s-o priveasc\; st\tea cu ochii `n jos, [i fa]a lui de- mai mult glasul, l\s`ndu-[i ochii `n p\m`nt. Stimat\ doamn\,
veni oarecum rigid\, `n vederea celor ce avea de g`nd s\ c`nd a r\posat, acum opt ani (el tocmai se `ntorsese `n fru-
spun\, [i tot pentru asta `[i `n\bu[i pu]in vocea. Scump\ moasa lui locuin]\, dup\ o lung\ [i pl\cut\ c\l\torie la
doamn\, eu ]in foarte mult seama de `mprejur\ri [i totodat\ Karlsbad), n-o mai v\zuse de unsprezece ani. Unsprezece
`n]eleg susceptibilitatea [i u[oara am\r\ciune care se arat\ ani f\r\ s-o vad\, ce spun e adev\rul curat – nu mai [tii ce s\
`n vorbele dumneavoastr\, uimirea dumneavoastr\, uimirea crezi. Moartea mamei l-a m`hnit, l-a zguduit ad`nc, am v\-
dureroas\ `n fa]a unei lipse de ini]iativ\, care nu e tocmai zut cu to]ii [i am [tiut asta [i ne-am bucurat c\ `nt`lnirea lui
pl\cut\ [i poate c\ nici potrivit\ nu e cu sim]irea ome- cu Napoleon la Erfurt i-a f\cut bine [i l-a ajutat s\ suporte
neasc\. V\ rog s\ nu v\ mira]i de asta. Sau mai degrab\ s\ aceast\ lovitur\. {i totu[i, `n unsprezece ani nu i-a trecut
v\ g`ndi]i c\ acolo unde s`nt multe motive de admira]ie s`nt niciodat\ prin minte sau n-a g\sit prilejul s\ se duc\ `n ora-
[i motive de mirare, de uimire. El n-a venit niciodat\ s\ v\ [ul lui [i s\-[i vad\ casa p\rinteasc\. O, desigur, s`nt scuze [i
vad\ pe dumneavoastr\ care a]i fost at`t de aproape de motive care l-au putut `mpiedica: r\zboi, boal\, c\l\torii la
inima lui [i i-a]i inspirat un sentiment nemuritor. E ciudat. b\i, de care avea nevoie. Le pun [i pe acestea la socoteal\,
Dar dac\ admitem c\ leg\turile pe care le avem de la natur\ pentru a nu omite nimic, dar [i cu primejdia de a-mi sl\bi
[i prin rudenia de s`nge s`nt chiar mai presus dec`t `nclina]ia argumentarea, fiindc\ tocmai c\l\toriile la b\i i-ar fi putut
[i recuno[tin]a, atunci o s\ vede]i c\ descoperim fapte at`t oferi prilejul unui drum la Frankfurt. Dar nu s-a folosit de
de neobi[nuite, `nc`t ve]i trece u[or peste propria dumnea- prilejul acesta – s\ nu m\ `ntreba]i de ce, c\ nu [tiu! Mi-aduc
voastr\ experien]\ trist\. Descoperim o plictiseal\ ciudat\, aminte cum la [coal\, la ora de religie, profesorul `ncerca
unele obstacole suflete[ti greu de calificat, care pricinuiesc zadarnic s\ ne fac\ s\ `n]elegem o vorb\ a M`ntuitorului c\-
situa]ii anormale, chiar scandaloase. Cum crede]i c\ s-a tre mama sa, [i nou\ ni se p\rea de nesuferit, chiar mon-
purtat el toat\ via]a cu rudele lui de s`nge? Nu s-a purtat de struoas\: „Femeie, ce am eu a face cu tine?“ Profesorul ne
fapt `n nici un fel, ca s\ vorbim dup\ principiile piet\]ii asigura c\ `n]elesul nu-i a[a cum sun\ vorbele, nici felul
obi[nuite, le-a p\r\sit `n chipul cel mai deplorabil. Chiar `n nerespectuos `n care i se adreseaz\, nici ceea ce urmeaz\

92 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 93
dup\ asta; fiul lui Dumnezeu vrea numai s\ spun\ c\ subor- deplin\ lini[te, nu f\r\ s\-mi dau seama de ciud\]enia lu-
doneaz\ leg\turile sale omene[ti menirii sale `nalte, de m`n- crului, dar f\r\ am\r\ciune. Dup\ cum vede]i, acuma pro-
tuire a oamenilor. Dar degeaba, profesorul nu izbutea s\ ne cedez [i eu ca profetul care s-a dus la munte c`nd a v\zut c\
`mpace cu un text care ni se p\rea at`t de pu]in exemplar, muntele nu vrea s\ vin\ la el. Dac\ profetul ar fi suscepti-
`nc`t nici unul dintre noi n-ar fi dorit s\-l rosteasc\. Scu- bil, n-ar veni. {i vine mai mult din `nt`mplare, s\ nu uit\m;
za]i-mi aceast\ amintire din copil\rie! Se potrive[te cu pro- dar nu se g`nde[te s\ evite muntele, fiindc\ tocmai asta ar
blema despre care vorbim [i f\r\ s\ vreau se strecoar\ `n mirosi a susceptibilitate. V\ rog s\ `n]elege]i `ns\, nu vreau
str\daniile mele de-a v\ face s\ vi se par\ plauzibil un lucru s\ spun cu asta c\ s`nt `ntru totul de acord cu resemnarea
ciudat [i de-a v\ aduce o consolare `n ce prive[te lipsa aceea scumpei noastre r\posate, doamna consilier Goethe. S`nt [i
de ini]iativ\ at`t de surprinz\toare. C`nd `n 1914, pe la sf`r- eu mam\, am n\scut o mul]ime de feciori [i to]i au ajuns
[itul verii, `n c\l\toria lui prin regiunea Mainului, a poposit oameni vrednici [i cu vaz\. Dar dac\ vreunul dintre ei s-ar
la Frankfurt, nu mai fusese de [aptesprezece ani `n ora[ul purta cum s-a purtat cu doamna consilier feciorul dumisale
lui natal. Ce poate s\ `nsemne asta? Ce team\, ce jen\, ce [i ar sta unsprezece ani f\r\ s\ m\ vad\, `n timp ce s-ar tot
pudoare amestecat\ cu ranchiun\ determin\ raporturile ge- plimba pe la b\i, apoi i-a[ ar\ta eu lui, v\ rog s\ m\ crede]i,
niului cu ob`r[ia lui [i cu punctul lui de plecare, cu pere]ii
[i l-a[ sc\rm\na a[a cum trebuie!
care l-au v\zut `n stare de crisalid\ [i `ntre care a crescut,
Charlotte p\rea cuprins\ de o vesel\ m`nie. B\tea cu
lu`ndu-[i apoi zborul [i `mpr\[tiindu-se `n lumea larg\. I-e
umbrela `n podea, `nt\rind astfel vehemen]a vorbelor sale;
team\ s\ nu-l fac\ de ru[ine sau i-e ru[ine lui de ei? Putem
fruntea sub p\rul c\runt i se `nro[ise, gura i se str`mbase a[a
numai s\ ne `ntreb\m [i s\ facem presupuneri. Nici ora[ul
cum se str`mb\ o gur\ care nu se preg\te[te numai s\ z`m-
[i nici admirabila sa mam\ nu s-au ar\tat c`tu[i de pu]in su-
p\ra]i de asta. Ziarul din Frankfurt a consacrat prezen]ei beasc\, iar `n ochii ei alba[tri pluteau lacrimi de energie – `n
lui `n ora[ un articol (`l am); c`t despre mama sa, ce s\ spun, orice caz, lacrimi. {i de aceea `i sc`nteiau ochii `n timp ce `[i
respectul fa]\ de celebritatea lui a fost `ntotdeauna egal cu urma vorba:
m`ndria de a fi dat lumii o asemenea minune [i cu dragostea – Nu, trebuie s\ m\rturisesc c\ nici nu m-a[ g`ndi, ca
ei f\r\ margini fa]\ de el. E drept c\ nu se ducea s-o vad\, mam\, s\ m\ mul]umesc numai cu at`ta; [i atitudinea re]i-
dar i-a trimis, volum de volum, noua edi]ie complet\ a ope- nut\ a fiului n-a[ putea s-o accept nici chiar ca revers al su-
relor lui, [i primul volum, acela cu poeziile, `l purta `ntot- periorit\]ii lui, oric`t ar fi ea de mare. ~n cazul acesta, a[ veni
deauna cu d`nsa. P`n\ `n anul mor]ii a primit opt volume [i cum vine profetesa la munte, s\-i v`r min]ile-n cap. Nu m\
le-a dat la legat, pe jum\tate `n piele... `ndoiesc c\ m\ crede]i capabil\ de a[a ceva. Chiar [i acuma,
– Drag\ domnule Riemer, zise Charlotte, v\ asigur c\ dup\ cum vede]i, am venit s\ pun r`nduial\ pe muntele
nici atitudinea flegmatic\ a ora[ului natal, nici dragostea \sta – [i nu pentru c\ a[ avea vreo preten]ie fa]\ de el, fe-
mamei nu m\ fac s\ m\ ru[inez. Dac\ v\ `n]eleg bine, vre]i reasc\ Dumnezeu, doar nu i-s mam\, [i poate s\ se arate
s\ m\ `ndemna]i s\ iau exemplu de la ei – ca [i cum a[ avea cump\tat fa]\ de mine c`t `i place, de[i nu vreau s\ t\g\du-
nevoie de asta! M\runtele mele constat\ri le-am f\cut cu iesc c\ am cu muntele o socoteal\ veche, o socoteal\ care

94 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 95
`nc\ n-a fost `ncheiat\ [i c\ tocmai socoteala asta veche, cump\tarea lui `n ce prive[te siluetele, cump\tarea `n ce pri-
ne`ncheiat\ [i chinuitoare s-ar putea s\ m\ fi adus aici... ve[te poezia, cump\tarea `n ce prive[te s\rut\rile, din care,
Riemer o privi cu aten]ie. Cuv`ntul „chinuitor“ pe care a[a cum spune el, nu se nasc copii, fiindc\ `ntr-adev\r copiii
`l rostise era cel dint`i pe deplin potrivit cu expresia gurii [i au venit din alt\ parte, unsprezece la num\r, dac\ `i soco-
cu lacrimile din ochi. Omul acesta greoi se mir\ [i admir\ tesc [i pe cei care-au murit: ei s-au n\scut din dragostea
felul cum femeile izbutesc s\ fac\ a[a ceva [i s\-[i p\streze cinstit\ [i sincer\ a lui Kestner al meu. Trebuie s\ analiza]i
[iretenia chiar c`nd s`nt cuprinse de un sentiment puternic. [i s\ v\ imagina]i bine acest lucru ca s\ `n]elege]i c\ toat\
Doamna consilier `[i preg\tise mai dinainte un text care via]a mea n-am putut s\-i dau de rost. Nu [tiu dac\ v\ este
atribuia cuv`ntului „chin“, unui chin de-o via]\ `ntreag\, cunoscut\ situa]ia... Kestner a venit la noi la Wetzlar `n ’68
lacrimilor, buzelor str`nse, un alt sens, d`nd loc unei in- ca secretar al lui Falcke – Falcke era trimisul ducatului
terpret\ri eronate, `nc`t p\rea s\ fac\ parte dintr-o vorbire Bremen la Wetzlar; toate acestea au s\ joace odat\ [i odat\
pe jum\tate vesel\, pe jum\tate furioas\ `n clipa c`nd fu ros- un rol `n istorie, [i orice om cu preten]ii de cultur\ va tre-
tit cuv`ntul csre exprima sensul cel adev\rat, [i exista de bui s\ le [tie, de asta pute]i fi sigur. A[adar, Kestner a fost
mult `ntr-un raport `n[el\tor cu ansamblul – [i asta pentru trimis la noi ca secretar de lega]ie. Era un om potolit, sincer
ca nu cumva cineva s\ aib\ dreptul [i nici s\ se g`ndeasc\ [i serios; eu, fat\ de cincisprezece ani – c\ at`ta aveam
s\-l ia ca atare, ci mai degrab\ s\-l `n]eleag\ tot `n sensul ce- atunci –, m-am ata[at de d`nsul c`nd a `nceput s\ vin\ la noi
lor exprimate mai `nainte, prin care ea `[i asigurase din `n casa german\, `n familia noastr\ foarte numeroas\, care
vreme dreptul s\ rosteasc\ acest cuv`nt [i s\ preg\teasc\ lu- cu un an mai `nainte `[i pierduse scumpa [i neuitata mam\,
crurile `n a[a fel `nc`t s\ fie `n]elese fals... „Un sex rafinat“, lucru cunoscut de toat\ lumea, din Werther, a[a c\ tata, ad-
se g`ndi Riemer. Colosal de dibaci `n disimulare, capabil s\ ministratorul, r\m\sese singur cu droaia de copii; eu, a doua
amestece `n chip indisolubil disimularea [i sinceritatea, n\s- ca v`rst\, nu eram nici eu mai mult dec`t o copil\; a trebuit
cut pentru via]a monden\ [i pentru intriga sentimental\. totu[i s\ `i iau locul mamei `n cas\ [i `n gospod\rie, s\ le
Noi b\rba]ii s`ntem ni[te neciopli]i `n compara]ie cu ele, [terg nasurile [i s\ le dau s\ m\n`nce, cum m\ pricepeam, [i
ni[te b\d\rani nepotrivi]i `ntr-un salon. {i dac\ i-am ghicit s\ conduc treburile cum puteam mai bine, fiindc\ Line,
jocul [i i-am descoperit tertipurile, asta s-a `nt`mplat numai sora mai mare, nu avea nici gust [i nici `ndem`nare pentru
pentru c\ [i eu [tiu ce `nseamn\ chinul, un chin oarecum a[a ceva. Mai t`rziu, `n ’76, ea s-a m\ritat cu consilierul
`nrudit cu al ei, [i pentru c\ s`ntem complici, complici `n aulic Dietz [i a avut cu el cinci b\ie]i, dintre care cel mai
chinuri... Nici nu se g`ndi s\ mai adauge ceva, ca s\ n-o stin- mare, Fritz, a ajuns la r`ndul lui consilier aulic la arhiva
ghereasc\. Se uit\ cu ochii lui dep\rta]i, la buzele schimo- Cur]ii de Apel – toate acestea vor trebui aflate odat\,
nosite ale doamnei consilier, a[tept`nd ca ea s\ continue. pentru c\ au s\ fie cercetate din motive culturale, de-aceea
Charlotte spuse: le spun de pe acum, [i le spun [i ca s\ v\ ar\t c\ sora noastr\
– Patruzeci [i patru de ani, drag\ domnule Riemer, care mai mare, Caroline, a ajuns mai t`rziu, `n felul ei, o femeie
s-au ad\ugat la cei nou\sprezece pe care `i aveam atunci, au minunat\, trebuie s\ avem grij\ ca istoria s\-i dea [i ei lo-
r\mas o enigm\, o enigm\ chinuitoare, de ce n-a[ spune; cul cuvenit. Pe vremea aceea `ns\, nu era minunat\ deloc,

96 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 97
minunat\ eram eu, a[a ziceau to]i, de[i eram sub]iric\ r\u, dar ]in foarte mult s\ scot `n eviden]\ c\, dup\ p\rerea mea,
blond\ ca paiul [i cu ochi alba[tri; abia `n urm\torii patru m\ `mplinisem ca femeie numai pentru el, bunul [i credin-
ani m-am mai `mplinit pu]intel – iar asta s-a `nt`mplat cu ciosul meu, care m\ a[tepta, [i numai pentru el m\ f\cusem
un anumit scop, ca s\-i fiu pe plac lui Kestner, din dragoste acum o fat\ frumoas\ sau, `n sf`r[it, pl\cut\ la vedere.
pentru el, care, datorit\ felului minunat cum m\ descurcam – Cred c\ `n]eleg bine, spuse Riemer cu ochii pleca]i.
`n gospod\rie, pusese chiar de la `nceput ochii pe mine, – Bun, [i c`nd lucrurile st\teau a[a, iat\ c\ a venit un al
ochi de `ndr\gostit, ca s\ spunem lucrurilor pe nume, [i, treilea, prietenul, amabilul p\rta[, care dispunea de timp
cum `n orice `mprejurare el [tia bine ce vrea, chiar de la `n- din bel[ug; a venit din afar\ [i s-a cuib\rit `n aceast\ situa]ie
ceput, aproape din prima zi, [i-a dat seama c\ numai pe [i `n aceste condi]ii de via]\ gata preg\tite, ca un fluture fru-
mine o s\ m\ ia de so]ie [i de gospodin\, atunci c`nd avea s\ mos [i ca o pas\re de var\. S\ m\ scuza]i c\-i zic fluture,
primeasc\ o func]ie [i o leaf\ care s\-i permit\ s\ m\ cear\ fiindc\, desigur, nu era un b\iat at`t de u[uratic – adic\ era
`n c\s\torie. Asta era, fire[te, [i condi]ia pus\ de tat\l meu, el [i u[uratic, cam extravagant [i cam cochet `n ce prive[te
administratorul; el voia ca mai `nt`i Kestner s\ ajung\ la o `mbr\c\mintea, un crai care f\cea pe sprin]arul [i pe voini-
situa]ie bun\ [i s\ fie `n stare s\ `ntre]in\ o familie, [i dup\ cul [i silea repede pe cel mai priceput om din lume din cer-
aceea s\ ne dea binecuv`ntarea, f\r\ s\ mai spun c\ eu cul lui s\-[i dea c\r]ile pe fa]\, cele mai bune dansatoare
aveam abia cincisprezece ani [i eram sl\bu]\ ca un pui de erau bucuroase s\-i `ntind\ m`na – a[a era – [i totu[i, vioi-
g\in\. Totu[i, `nc\ de atunci ne-am logodit [i am f\cut pe ciunea [i str\lucirea nu i se potriveau `ntotdeauna, fiindc\
t\cute un leg\m`nt de credin]\. Kestner, dragul de el, m\ era prea cople[it de sentimente [i de g`nduri, dar tocmai
voia neap\rat pentru minun\]ia mea, iar eu doream din sentimentele ad`nci [i g`ndurile mari f\ceau leg\tura `ntre
toat\ inima s\-l iau de b\rbat fiindc\ [tiam c\ m\ vrea [i gravitate [i u[ur\tate, `ntre melancolie [i mul]umire de sine
fiindc\ aveam `ncredere `n cinstea lui – `n sf`r[it, eram logo- [i trebuie spus c\, luat `n `ntregime, era foarte agreabil: dr\-
di]i, ]ineam unul la altul [i eram hot\r`]i s\ ne unim pe gu], [i de treab\, [i gata oric`nd s\ regrete sincer nebuniile
toat\ via]a; [i dac\ `n urm\torii patru ani m-am `mplinit tru- pe care le f\cea. Mie [i lui Kestner ne-a pl\cut de la `nceput –
pe[te [i, ca s\ zic a[a, am luat `nf\]i[are de femeie, o `nf\]i[are ]ineam unul la altul tustrei, din tot sufletul. El, cel venit din
foarte pl\cut\, asta desigur c\ s-ar fi `nt`mplat oricum, fire[te, afar\, era `nc`ntat de situa]ia `n care ne g\sise [i se bucura s\
pentru c\ `mi venise vremea s\ m\ prefac din r\]u[ca cea stea `n preajma noastr\ [i s\ poat\ sorbi, ca prieten [i ca
ur`t\ `n leb\d\ [i s\ m\ ar\t, poetic spus, `n toat\-mi splen- p\rta[, din aceast\ prietenie, av`nd vreme destul\, fiindc\
doarea feciorelnic\ – asta s-ar fi `nt`mplat `n orice caz. Eu ocupa]iile lui de la Curtea de Apel nu-l interesau, le socotea
`ns\, `n inima mea, `mi `nchipuiam lucrurile altfel – eu zi- serbede [i nu lucra mai nimic, `n timp ce Kestner, ca s\
ceam c\ m\ `mplinesc zi cu zi dup\ un anumit plan al meu, poat\ s\ ajung\ repede mai sus, de dragul meu, se spetea
din iubire fa]\ de omul acela de treab\ care m\ voia de so]ie muncind `n c\m\ru]a lui de la lega]ie. S`nt convins\ [i azi,
[i din `ncredere `n cinstea lui, pentru c\ `n clipa c`nd va fi `n [i consider lucrul acesta drept o contribu]ie important\ la
stare s\ se prezinte [i s\ m\ cear\ s\ m\ pot [i eu prezenta cercetarea [i la memorarea acestui episod, s`nt convins\ c\
bine ca mireas\ [i viitoare mam\... Nu [tiu dac\ `n]elege]i, prietenul nostru era `nc`ntat [i de faptul c\ logodnicul meu

98 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 99
avea at`tea treburi pe cap – nu pentru c\ din cauza asta el publicat\ `n Frankfurter Gelehrten Anzeingen, `n care era
avea mai multe posibilit\]i [i mai mul]i sor]i de izb`nd\ `n vorba despre un volum de poezii al unui evreu polonez.
ce m\ prive[te, nu era necinstit, nimeni nu poate s\ spun\ Dar despre evreu [i despre poeziile acestuia nu vorbea dec`t
c\ era necinstit. {i la `nceput nu era `ndr\gostit de mine, pu]in [i trecea apoi repede, ca [i cum nu s-ar fi putut ab]ine
trebuie s\ [ti]i asta, era `ndr\gostit de uniunea dintre mine de la asta, la povestea unui t`n\r [i al unei fete pe care acel
[i Kestner, de fericirea care ne a[tepta, [i scumpul meu t`n\r o `nt`lne[te la ]ar\. Eu, cu toat\ ru[inea [i cu toat\ mo-
Hans Christian era fratele lui de cruce tocmai de dragul destia, am fost nevoit\ s\ m\ recunosc `n fata aceea, pentru
acestei iubiri; s`nt sigur\ c\ Goethe nu se g`ndea s\-i `n[ele c\ textul era `mp\nat cu aluzii la persoana [i la via]a mea, la
prietenia, c\ `l `mbr\]i[a cu toat\ sinceritatea, ca s\ m\ pa[nicul cerc de familie, `n care fata aceasta iubitoare [i pri-
poat\ iubi [i pe mine `mpreun\ cu el [i s\ ia parte la leg\- ceput\ `n gospod\rie era ca o a doua mam\ [i avea at`ta bu-
tura noastr\ bine hot\r`t\ – cu bra]ul pe um\rul lui Kestner n\tate [i at`ta dr\g\l\[enie, `nc`t sufletul ei atr\gea `n chip
[i cu ochii la mine –, [i desigur c\ uneori se `nt`mpla ca irezistibil toate inimile (reproduc chiar vorbele lui), iar poe-
bra]ul s\ r\m`n\ cam mult pe um\r, pentru ca ochii s\ aib\ ]ii [i `n]elep]ii ar trebui s\ ia lec]ii de la ea [i, entuziasma]i,
timp s\ priveasc\ `n alt\ parte. O, domnule Riemer, de c`te s\ `nve]e ce `nseamn\ virtutea `nn\scut\, precum [i bun\-
ori de-a lungul anilor nu m-am g`ndit la acestea toate, [i tatea [i gra]ia care o `nso]esc. ~n sf`r[it, aluziile nu mai
c`nd eram `ns\rcinat\, [i c`nd `mi cre[team copiii, mereu, conteneau, [i ar fi trebuit s\ fiu proast\ de tot ca s\ nu v\d
mereu, p`n\-n ziua de azi! O, Doamne! `mi d\deam seama unde voia s\ ajung\; situa]ia era de a[a fel, `nc`t ru[inea [i
bine [i ar fi trebuit s\ nu fiu femeie ca s\ nu-mi dau seama modestia, oric`t s-ar fi `mpotrivit recunoa[terii, nu erau to-
c\, `ncetul cu `ncetul, ochii lui nu mai erau de acord cu fide- tu[i `n stare s-o `mpiedice. Mai r\u dec`t toate [i ceea ce m\
litatea lui, c\ el `ncepuse s\ nu mai fie `ndr\gostit de lo- `ngrozea cumplit era c\ t`n\rul `i oferea fetei inima lui, care
godna noastr\, ci de mine, adic\ de ceea ce `i apar]inea lui era t`n\r\ [i arz\toare la fel ca inima ei, f\urit\ s\ n\zuiasc\
Kestner [i de ceea ce ajunsesem eu s\ fiu `n ace[ti patru ani `mpreun\ cu ea spre fericiri mai `ndep\rtate [i mai tainice
de dragul lui Hans Christian, pentru el, care voia s\ m\ ale acestei lumi (asta era expresia lui), [i `n a c\rei tov\r\[ie
aib\ pe toat\ via]a [i voia s\ fie tat\l copiilor mei. Odat\, d\t\toare de via]\ (cum s\ nu recunosc aceast\ „tov\r\[ie
prietenul nostru mi-a dat ceva s\ citesc, ceva care mi-a d\t\toare de via]\“!) s\ tind\ c\tre z\rile de aur ale unei ve[-
ar\tat [i avea chiar drept scop s\-mi arate cum stau lucrurile nice vie]uiri `mpreun\ (citez textual) [i ale unei iubiri f\r\
[i ce simte el pentru mine, de[i `[i sprijinea bra]ul pe um\- de moarte.
rul lui Kestner – era ceva tip\rit, `n care introdusese acel pa- – Doamn\ consilier, dumneavoastr\ da]i acum la iveal\
saj, fiindc\ scria [i compunea mereu [i adusese la Wetzlar ni[te lucruri stra[nice! exclam\ Riemer, `ntrerup`nd-o. Re-
un manuscris, un fel de dram\, Götz von Berlichingen cu vela]i ni[te lucruri a c\ror importan]\ pentru cercetarea
m`na de fier, pe care prietenii lui de la pensiunea „Kron- literar\ n-o pre]ui]i cum se cuvine. Nu se [tie nimic despre
prinz“ o cuno[teau, [i de aceea `l [i porecliser\ „vrednicul aceast\ recenzie – eu aud acum `nt`ia oar\ despre ea. B\tr`nul
Götz“. Dar mai scria [i recenzii [i alte lucruri de felul nu mi-a vorbit... maestrul nu mi-a vorbit niciodat\ despre
acesta, [i ceea ce-mi adusese el acuma era tot o recenzie documentul acesta. Desigur c\ l-a uitat...

100 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 101


– Nu cred, spuse Charlotte. A[a ceva nu se uit\. „S\ n\- [i nici pentru vreo „iubire f\r\ de moarte“, nu, defel. Ve]i
zuiasc\ `mpreun\ cu ea spre fericiri mai `ndep\rtate [i mai `n]elege `ns\, domnule Riemer, [i lumea `ntreag\ sper c\ va
tainice ale acestei lumi“ – asta hot\r`t c\ n-a uitat, a[a cum `n]elege, c\ o fat\ se bucur\ atunci c`nd aceast\ `nflorire n-o
n-am uitat nici eu. vede numai unul singur, n-o vede numai acela c\ruia `i este
– Este evident, spuse cu aprindere Riemer, c\ toate astea f\g\duit\ [i care, a[ putea spune, este pricina ei, ci o v\d [i
au o str`ns\ leg\tur\ cu Werther [i cu `nt`mpl\rile care `i al]ii, pentru c\ aceasta ne confirm\ valoarea, nou\ [i aceluia
stau la baz\. Stimat\ doamn\, acesta este un lucru de cea care e st\p`n pe noi – a[a cum m\ bucuram eu c`nd `l ve-
mai mare importan]\! Ave]i articolul? Trebuie cercetat, tre- deam pe dragul meu tovar\[ de via]\ bucur`ndu-se sincer de
buie pus la dispozi]ia filologiei... succesele la al]ii [i mai ales la prietenul deosebit [i genial, pe
– A[ fi foarte onorat\, zise Carlotte, dac\ a[ putea s\ care `l admira [i `n care avea `ncredere la fel ca `n mine sau,
aduc un serviciu [tiin]ei cu aceast\ informa]ie, de[i trebuie mai bine zis, altfel dec`t `n mine, `ntr-un fel mai pu]in ono-
s\ spun c\ nu mai am nevoie s\-mi cuceresc fa]\ de [tiin]\ rabil; `n mine avea `ncredere pentru c\ era sigur de ra]iunea
asemenea merite m\runte. mea [i presupunea c\ [tiu ce vreau; `n prietenul nostru `ns\
– Foarte adev\rat! Foarte adev\rat! avea `ncredere tocmai fiindc\ el nu [tia deloc ce vrea [i tr\ia
– Nu am recenzia privitoare la evreul acela, continu\ ea. pierdut [i f\r\ un ]el anume, `n nori, ca un poet ce era. A[a-
~n privin]a aceasta s`nt nevoit\ s\ v\ pricinuiesc o decep]ie. dar, vede]i care era situa]ia, domnule Riemer! Kestner avea
Mi-a dat-o atunci numai ca s-o citesc [i a ]inut foarte mult `ncredere `n mine fiindc\ m\ lua `n serios, `n prietenul nos-
s-o citesc `n fa]a lui, lucru pe care nu l-a[ fi f\cut dac\ a[ fi tru avea `ns\ `ncredere fiindc\ nu-l lua `n serios, de[i `l ad-
b\nuit conflictul care avea s\ se i[te `ntre modestia [i spi- mira foarte mult pentru str\lucirea [i pentru geniul lui [i `i
ritul meu de p\trundere. I-am dat `napoi foaia, f\r\ s\-l pri- era mil\ de suferin]ele pe care i le preg\tea iubirea f\r\ ]el,
vesc, a[a c\ nu [tiu ce min\ o fi f\cut. M-a `ntrebat, cu glas iubire de poet. {i mie `mi era mil\ de el, fiindc\ suferea din
st\p`nit: „~]i place?“ Eu i-am r\spuns rece: „Evreul acela cauza mea [i fusese cuprins de o tulburare at`t de mare din
n-are s\ fie prea `nc`ntat“. „Dar ea, Lottchen, e `nc`ntat\?“ a prietenie fa]\ de noi, dar m\ jignea [i faptul c\ logodnicul
st\ruit el. „Sufletul meu e-acela[i“, i-am ripostat eu. „O, meu nu-l lua `n serios [i `i ar\ta `ncredere `ntr-un fel care
dac\ [i al meu ar fi a[a!“ a strigat Goethe, ca [i cum n-ar fi nu-l onora prea mult; de aceea, uneori mi se str`ngea inima,
fost destul recenzia [i ar mai fi fost nevoie [i de strig\tul av`nd impresia c\ i se r\pe[te ceva lui Kestner dac\ m\
acela ca s\ v\d c\ bra]ul z\bovea uitat pe um\rul lui Kestner transpun `n situa]ia prietenului nostru [i m\ simt jignit\ de
[i c\ toat\ via]a se adunase `n ochi, `n ochii cu care el privea `ncrederea ce i se ar\ta, cu toate c\ faptul acesta m\ lini[tea
ceea ce `i apar]inea lui Hans Christian [i ceea ce eu deveni- [i `mi `ng\duia s\ `nchid un ochi [i s\ nu dau prea mare
sem numai pentru Kestner, sub privirea lui, care `nc\lzea [i aten]ie c`nd vedeam cum prietenia lui Goethe degenera `n
`nviora. Da, tot ce eram [i aveam [i tot ceea ce trebuia s\ chip `ngrijor\tor `n timp ce `[i l\sa bra]ul s\ z\boveasc\ `n-
numesc farmecul celor nou\sprezece ani ai mei `i apar]inea delung pe um\rul lui Kestner. Nu [tiu dac\ `n]elege]i [i
dragului meu Hans Christian [i era h\r\zit planurilor noas- dac\ vede]i clar c\ sentimentul acesta de jignire era din
tre oneste de via]\, nu `nflorea pentru „mai tainice fericiri“ partea mea semnul unei oarecare `nstr\in\ri fa]\ de datorie

102 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 103


[i de ra]iune [i c\ `ncrederea [i calmul lui Kestner m\ f\ceau rostind expresii de acest fel, s\ zicem `ndr\zne]e sau scanda-
s\ fiu un pic cam u[uratic\. loase. A[a, de exemplu, a]i vorbit de o „fire elfic\“ – „elfic“
– Am dob`ndit [i eu, zise Riemer, gra]ie `naltelor mele nu e mai pu]in grav dec`t „ou de cuc“. Ce-am spus eu e nu-
`ndatoriri, oarecare cuno[tin]e `n ce prive[te subtilit\]ile mai expresia unei necontenite, [i `ndelungate, [i ostenitoare
acestea [i cred c\ `n]eleg destul de bine situa]ia de atunci. fr\m`nt\ri a min]ii – v\ rog s\ lua]i aminte c\ zic expresia,
~mi dau seama, totodat\, doamn\ consilier, de dificult\]ile nu rezultatul! Altminteri n-ar fi prea frumos [i nici demn,
pe care vi le-a produs aceast\ situa]ie. m\rturisesc. Nu, astfel de caracteriz\ri reprezint\ oarecum
– V\ mul]umesc, spuse Charlotte, [i mul]umirea mea `ncordarea `ns\[i, [i nimic altceva... Spun [i nu vreau s\
pentru `n]elegerea pe care mi-o ar\ta]i nu e mic[orat\ de spun dec`t at`t: Un t`n\r onest ar trebui s\-[i aleag\ singur
faptul c\ de-atunci a trecut mult\ vreme. Timpul joac\ aici fata c\reia `i `nchin\ dragostea [i c\reia `i aduce omagii –
un rol foarte mic, mai mic dec`t `n orice alt\ `mprejurare a omagii care s`nt totodat\ [i o cerere `n c\s\torie [i care,
vie]ii, [i trebuie s\ spun c\ – `n ciuda celor patruzeci [i pa- bine`n]eles, o impresioneaz\ pe fat\, [i o impresioneaz\ cu
tru de ani care au trecut – situa]ia de-atunci a r\mas intact\ at`t mai mult atunci c`nd t`n\rul e mai deosebit, mai sc`nte-
`n amintire, cople[indu-mi g`ndurile cu prezen]a ei ne- ietor [i mai pl\cut `n felul lui de-a se purta, ceea ce treze[te
clintit\. ~n to]i ace[ti ani – [i-n bucurii, [i-n suferin]e – n-a `n inima ei o fireasc\ simpatie; t`n\rul acesta, a[adar, ar tre-
trecut o zi f\r\ s\ m\ g`ndesc cu `ncordare la `nt`mpl\rile bui s\-[i aleag\ el `nsu[i fata, `n adev\ratul sens al cuv`ntu-
de-atunci; consecin]ele lor [i tot ce a rezultat din ele pentru lui, s-o descopere el pe drumul vie]ii, singur s\-i recunoasc\
lumea intelectual\ fac ca lucrul s\ fie foarte comprehensibil. valoarea [i s-o scoat\ din `ntunericul necunoa[terii ca s-o
– Cu totul comprehensibil. iubeasc\. {i acum de ce nu v-a[ pune [i dumneavoastr\ `n-
– Ce frumos e, domnule doctor Riemer, acest „cu totul trebarea pe care mi-am pus-o mereu `n to]i ace[ti patruzeci
comprehensibil“ rostit de dumneavoatr\! E ceva care face [i patru de ani: „Cum r\m`ne cu onestitatea unui t`n\r –
bine [i d\ curaj. Cine e gata `n orice clip\ s\ spun\ aceast\ oric`t ar fi de pl\cut\ societatea lui – care nu are aceast\ in-
vorb\ bun\ este un interlocutor des\v`r[it. Am impresia c\ dependen]\ `n ce prive[te g\sirea fetei [i dragostea fa]\ de
ceea ce numi]i „`naltele dumneavoastr\ `ndatoriri“ s-a ex- d`nsa [i vine s\ joace rolul celui de-al treilea [i s\ iubeasc\
tins [i asupra dumneavoastr\, h\r\zindu-v\ multe dintre `n- ceea ce a `nflorit pentru altul [i datorit\ altuia?“ Un t`n\r
su[irile unui duhovnic, c\ruia po]i s\-i spui tot, fiindc\ care se `ndr\goste[te de logodnica altuia se instaleaz\ fru-
pentru el orice lucru este „cu totul comprehensibil“. ~mi mos `n ceea ce [i-au creat pentru via]\ al]ii [i profit\ lacom
da]i curaj s\ v\ mai m\rturisesc ceva care `mi st\ pe suflet, de ceea ce au preg\tit al]ii. „Iubirea fa]\ de o logodnic\“ –
despre anumite experien]e f\cute de mine [i care mi-au dat acesta este g`ndul care mi-a fr\m`ntat mintea `n tot timpul
mult\ b\taie de cap, [i atunci, [i mai t`rziu. Vreau s\ vor- c\s\toriei [i al v\duviei mele, o iubire de altfel sincer\ [i fa]\
besc de rolul [i de caracterul acestui al treilea, care vine din de logodnic, o iubire care, de[i `nso]it\ de solicit\rile fire[ti
afar\ [i `[i depune oul de cuc al sentimentului s\u `ntr-un oric\rei iubiri, nu se g`nde[te defel s\ `ncalce drepturile pri-
cuib gata f\cut. V\ rog s\ nu v\ scandaliza]i din cauza mului descoperitor, sau cel mult doar cu o s\rutare, care
expresiei „ou de cuc“ – aduce]i-v\ aminte c\ a]i pierdut las\ cu inim\ de frate descoperitorului [i logodnicului toate
dreptul de-a v\ sup\ra din clipa c`nd mi-a]i luat-o `nainte drepturile [i `ndatoririle lui vitale [i spune de la `nceput c\

104 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 105


pe copiii n\scu]i din aceast\ leg\tur\ are s\-i boteze el sau, dreptate s\-[i spun\: „D\-i pace, e numai un zeu“, fraz\ `n
dac\ asta nu se va putea, m\car va lua cuno[tin]\ de silue- care, bine`n]eles, cuv`ntul „numai“ poate exprima din plin
tele lor... Dac\ dup\ acestea toate a]i `n]eles ce `nseamn\ iu- un sentiment sincer fa]\ de natura superioar\ a celei care-i
birea fa]\ de o logodnic\, v\ da]i seama cum un asemenea este cop\rta[ la iubire.
lucru a putut s\ fr\m`nte o via]\ `ntreag\ mintea cuiva. {i – Chiar a[a [i era; era plin de acest sentiment, ba chiar
a[a a fost pentru mine, fiindc\ nu izbuteam s\ `nl\tur un `ntr-o m\sur\ prea mare, at`t de mult `nc`t dragul meu
anume cuv`nt [i fiindc\, `n ciuda voin]ei mele [i cu toat\ Kestner de multe ori era cuprins de `ndoial\ [i se `ntreba
teama pe care mi-o insufla, nu puteam `ntotdeauna s\-l oco- dac\ fa]\ de pasiunea mai `nalt\, de[i nu `ntru totul demn\ de
lesc, [i cuv`ntul acesta era „parazitism“... a fi crezut\ a celuilalt, el mai putea fi vrednic s\ m\ ia de
Urmar\ c`teva clipe de t\cere. B\tr`na doamn\ tremura so]ie, dac\ m\ va putea face fericit\ cum m-ar fi f\cut cel\lalt
din cap. Riemer `nchise ochii [i str`nse din buze, r\m`n`nd [i dac\ n-ar fi fost mai bine s\ renun]e la mine, oric`t de dure-
a[a c`tva timp. Apoi spuse cu ap\sat\ lini[te: roas\ ar fi fost renun]area. M\rturisesc c\ erau momente `n
– C`nd a]i avut curajul s\ rosti]i acest cuv`nt, a]i fi putut care nu eram dispus\, nu eram gata din toat\ inima s\-i alung
s\ v\ g`ndi]i c\ nici mie nu-mi va lipsi curajul s\-l aud. Ve]i aceast\ `ndoial\. {i trebuie notat, domnule Riemer, c\ toate
fi de acord cu mine c`nd v\ voi spune c\ spaima care ne-a acestea se `nt`mplau de[i aveam am`ndoi o tainic\ impresie c\
amenin]at pe am`ndoi o clip\ este numai spaima de leg\tu- aceast\ pasiune, oric`t\ suferin]\ ar fi provocat ea, era un fel
de joc, pe care nu se putea `ntemeia ceva omenesc, un mijloc
rile [i ecourile divine cuprinse `n acest cuv`nt [i pe care cu
al inimii pentru scopuri care dep\[eau realitatea – aproape c\
siguran]\ c\ le-a]i avut `n vedere atunci c`nd a]i l\sat s\ v\
am fi spus „scopuri extraumane...“
zboare de pe buze. S`nt cu totul la `n\l]imea acestui g`nd,
– Scump\ doamn\, spuse discipolul mi[cat [i, totodat\,
v\ rog s\ nu ave]i `n privin]a asta nici o grij\. Exist\ un pa-
cu un aer moralizator, ridic`ndu-[i ar\t\torul pe care purta
razitism divin, o cobor`re a zeit\]ii `n via]a omeneasc\, cu
inelul, scump\ doamn\, poezia, cu toat\ esen]a ei divin\,
care mintea noastr\ e foarte obi[nuit\, o participare hoi- nu e ceva extrauman. De nou\ ani [i `nc\ patru pe deasupra
nar\ a zeilor la fericirea p\m`nteasc\, o alegere de sus a unui s`nt salahorul [i secretarul ei intim [i, frecvent`nd-o `ndea-
lucru care a [i fost ales jos, pe p\m`nt, dragostea zeilor fa]\ proape, am str`ns o mul]ime de informa]ii cu privire la ea,
de so]ia unui b\rbat destul de cucernic [i de respectuos ca s\ a[a c\ pot s\ spun multe despre acest lucru. Poezia, dac\ ju-
nu se simt\ murd\rit [i `njosit de statutul s\u de cop\rta[, dec\m drept, este un mister, este umanizarea divinului, ea e
ba chiar dimpotriv\, s\ se simt\ `n\l]at [i onorat. ~ncrederea de fapt tot at`t de uman\ pe c`t e de dumnezeiasc\ – un fe-
lui, toleran]a lui `[i au originea tocmai `n caracterul de divi- nomen care aminte[te de tainele cele mai ad`nci ale credin]ei
nitate hoinar\ a cop\rta[ului, c\reia, indiferent de respectul noastre cre[tine, dar totodat\ [i de delicioase p\g`nisme. Fie
[i de pioasa admira]ie pe care o st`rne[te, `i este inerent\ o din cauza dublei sale naturi dumnezeie[ti [i omene[ti, fie
real\ lips\ de importan]\ – men]ionez aceasta pentru c\ a]i din cauz\ c\ este frumuse]ea `ns\[i, poezia `nclin\ `ntr-un
vorbit de o „neluare `n serios“. Divinul, `ntr-adev\r, nu fel spre autooglindire, lucru care ne readuce `n minte
trebuie luat cu totul `n serios – cel pu]in `n m\sura `n care vechea [i dr\g\la[a imagine a b\iatului care se apleac\ fer-
se manifest\ `n firea omeneasc\. Logodnicul p\m`ntean are mecat c\tre reflexul propriei frumuse]i. A[a cum limba

106 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 107


vorbit\ se oglinde[te `n poezie z`mbind, tot a[a fac [i senti- un soi de ofrand\, un dar expiator – eu, logodnica, m\ pri-
mentul, g`ndul, pasiunea. Egoista mul]umire de sine poate cepeam la astfel de lucruri, [i darul era f\cut cu `ncuviin]a-
fi din punct de vedere burghez considerat\ pu]in onorabil\. rea mea. Totu[i, domnule doctor, o via]\ `ntreag\ m-am tot
~n cercuri mai `nalte `ns\, numele ei nu mai sun\ ur`t – cum g`ndit la faptul c\ t`n\rul zeu s-a mul]umit numai cu at`ta.
s\ nu fie mul]umit\ de sine, cum s\ nu-[i plac\ ei `ns\[i fru- Am s\ v\ povestesc ceva, ceva la care de asemenea m-am
muse]ea, poezia? ~[i place sie `ns\[i chiar `n cea mai chinui- g`ndit mereu de patruzeci de ani `ncoace, f\r\ s\-i dau de
toare pasiune [i este omeneasc\ `n suferin]\, divin\ `ns\ `n rost – un lucru spus de Born, practicantul, care era pe vre-
mul]umirea de sine. Poeziei pot s\-i plac\ forme [i feluri de mea aceea la noi la Wetzlar, fiul primarului din Leipzig, cu-
iubire speciale, cum ar fi de exemplu iubirea fa]\ de o lo- noscut al lui Goethe de la universitate. Born era prieten cu
godnic\, a[adar, fa]\ de ceva oprit [i interzis. Am observat d`nsul [i cu noi, mai ales cu Kestner; era un t`n\r foarte de
c\ `i place foarte mult s\ vin\ `mpodobit\ cu semnele sedu- treab\, bine crescut, cu un mare sim] al cuviin]ei, de-aceea
c\toare ale ob`r[iei sale, dintr-o lume str\in\, neburghez\, anumite lucruri nu-i pl\ceau. Cum am aflat mai t`rziu, pe
s\ p\trund\ `n rela]iile dintre doi oameni, s\ participe la ele, Born `l `ngrijora atitudinea divinului fa]\ de mine, atitudine
`mb\tat\ de p\catul pe care `l s\v`r[e[te [i pe care [i-l ia care avea aerul unei distrac]ii amoroase, primejdioase pen-
asupr\-[i. Poezia seam\n\ aici foarte mult cu un mare se- tru Kestner, pentru c\ `mi f\cea curte ca [i cum ar fi vrut s\
nior care, `n fa]a unei fete din popor care `l ador\ [i din m\ smulg\ logodnicului meu [i s\ m\ ia el. Born i-a spus
mintea c\reia el `l alung\ f\r\ prea mult\ greutate pe mo- asta [i l-a mustrat, a[a cum mi-a povestit mai t`rziu, c`nd cel
destul ei iubit, `[i leap\d\ mantia [i apare `ntr-un splendid `n cauz\ plecase. „Frate i-a spus el, a[a ceva nu poate s\ mai
costum de curtean... De natura aceasta este mul]umirea de continue, unde vrei s\ ajungi [i ce vrei s\ faci? Din cauza ta,
sine a poeziei. fata are s\ intre `n gura lumii [i `]i spun drept c\, dac-a[ fi `n
– Am impresia, zise Charlotte, c\ mul]umirea aceasta de locul lui Kestner, nu mi-ar pl\cea defel. G`nde[te-te bine ce
sine e `nso]it\ de prea mult\ cump\tare pentru ca eu s\-i re- faci!“ {i [ti]i ce i-a r\spuns? „S`nt destul de nebun, a zis el,
cunosc justificarea. Tulburarea mea de-atunci – o tulburare ca s\ cred c\ fata asta e deosebit\ de celelalte, [i dac\ m-ar
durabil\, m\rturisesc – era pricinuit\ mai `nainte de toate `n[ela cumva (eu s\-l `n[el pe el, a[a a zis), dac\ ar fi at`t de
de rolul vrednic de mil\ cu care se `mp\ca divinul, cum `i ordinar\ [i s-ar folosi de Kestner ca temei al purt\rii ei
spune]i dumneavoastr\. A]i dat unui cuv`nt groaznic, care pentru a putea s\ trag\ foloase [i mai mari de pe urma farme-
mi-a sc\pat, un `n]eles `nalt [i maiestuos, [i v\ mul]umesc. celor sale, atunci clipa care mi-ar dezv\lui lucrul acesta, cea
Totu[i, ca s\ spunem adev\rul, c`t de penibil\ era aceast\ dint`i clip\ care mi-ar aduce-o mai aproape ar fi [i cea de pe
situa]ie [i eram cuprin[i de uimire [i de oarecare ru[ine din urm\ a cuno[tin]ei noastre.“ Ce zice]i de asta?
pricin\ c\ ne silea pe noi, oamenii de r`nd, s\ ne fie mil\ de – E un r\spuns foarte nobil [i delicat, spuse Riemer cu
acest al treilea, aciuat pe l`ng\ noi, de acest prieten at`t de ochii pleca]i, dovedind `ncrederea pe care o avea `n dumnea-
superior ca str\lucire nou\ muritorilor. Ce nevoie avea s\ voastr\ [i convingerea c\ nu-i ve]i `n]elege gre[it omagiile.
fac\ pe omul care cap\t\ de poman\? ~ntr-adev\r, desenul – S\ nu i le `n]eleg gre[it!... {i ast\zi m\ silesc s\ nu le `n-
cu silueta mea [i funda, pe care i le-a trimis Kestner, ce erau ]eleg gre[it, dar cine oare le `n]elege bine? Nu, putea s\ fie li-
altceva dec`t poman\? {tiu c\ reprezentau `n acela[i timp [i ni[tit, nu m\ g`ndeam deloc s\ trag foloase de pe urma

108 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 109


farmecelor mele `ntemeindu-m\ pe faptul c\ eram logodit\; aveam eu. Poate c\ nici nu considera asta drept calitate, sau
eram prea proast\ pentru asta sau, cum zicea el, nu destul o socotea drept una de care nu avea nevoie. Totu[i, lui
de ordinar\. ~n acela[i timp `ns\, nu f\cuse el oare din Lotte din Werther i-a dat ochii negri ai lui Dorothea, dac\
Kestner [i din logodna mea cu acesta temeiul purt\rii lui [i or fi `ntr-adev\r ai ei. Se zice c\ ar fi ochii lui Maximiliane
a pasiunii sale h\r\zite unei fete care avea o leg\tur\ [i c\- La Roche, m\ritat\ cu Brentano la Frankfurt [i la care se
reia nu-i era permis „s\ se apropie prea mult de el“? Oare ducea foarte des c`nd aceasta abia se m\ritase, `nainte de-a
nu el m\ `n[ela pe mine [i m\ chinuia cu puterea lui de scrie el Werther, p`n\ ce, `ntr-o bun\ zi, b\rbatul i-a f\cut o
atrac]ie genial de captivant\, care `mi tulbura sufletul [i pe scen\, c\ i-a trecut pofta s\-i mai viziteze. Lumea zice c\ ar
care, cum singur era convins, nu aveam voie s-o urmez? {i fi ochii ei, [i mul]i au neru[inarea s\ spun\ c\ Lotte a lui
Merck cel de[irat, prietenul lui, a venit odat\ la la Wetzlar – Werther nu are din mine mai mult dec`t din multe altele.
mie nu-mi pl\cea, se uita mereu batjocoritor [i parc\ sup\- Ce zice]i de asta, domnule Riemer, [i cum judeca]i acest lu-
rat, o mutr\ antipatic\; atunci c`nd `l vedeam, mi se str`n- cru, ca om de litere? Nu-i oare o impertinen]\ [i nu trebuie
gea inima, dar era inteligent [i `n felul lui ]inea la el foarte oare s\ m\ supere cumplit faptul c\ nu mai pot s\ fiu Lotte
mult, cum nu ]inea la nimeni, [i din pricina asta m\ `mp\- din pricina ochilor negri?
cam [i eu cu d`nsul la urma urmei. Ce i-a spus am aflat mai Riemer v\zu cu emo]ie c\ pl`ngea. ~ntorc`ndu-[i fa]a,
t`rziu. Ne adunasem odat\ s\ dans\m [i s\ juc\m gajuri, la b\tr`na doamn\ c\uta s\ [i-o ascund\, c\ci n\sucul i se `nro-
domni[oarele Brandt – Annchen [i Dorthelchen, fetele lui [ise [i buzele `i tremurau; degetele sub]iri scotoceau `n grab\
Brandt avocatul, care st\tea al\turi de noi [i cu care eram prin pung\ dup\ o batist\, ca s-o ia `naintea lacrimilor care
prieten\. Dorthel era frumoas\ [i `nalt\, mult mai ar\toas\ erau gata s\ izvorasc\ din ochii alba[tri de nu-m\-uita, care
dec`t mine, c\ci eu mai eram `nc\ sub]iric\, cu toat\ `nflori- clipeau repede. Dar se `nt`mpl\ exact ca adineauri – Riemer
rea mea de dragul lui Kestner; avea ni[te ochi negri ca mu- observ\ aceasta din nou: pl`ngea dintr-un motiv simulat.
rele, pe care i-i invidiam, fiindc\ [tiam c\ lui `n fond ochii Repede [i cu [iretenie, dintr-o nevoie feminin\ de-a se pre-
negri `i plac [i c\ `i prefer\ ochilor alba[tri. {i iat\ c\ lunga- face, improvizase un motiv ca s\ atribuie un sens simplu [i
nul de Merck `l ia deoparte pe Goethe [i `i spune: „E[ti un luminos, de[i cam nes\buit, unor lacrimi de nedumerire,
prost! Ce te tot `nv`rte[ti pe l`ng\ fata asta logodit\ [i pierzi gata de mult s\ ]`[neasc\, lacrimi din pricina unui lucru
vremea degeaba? Uit\-te mai bine la Dorothea, cea cu ochi imposibil de `n]eles, lacrimi de care `i era ru[ine. }inu c`tva
negri [i cu trup de Junon\, ocup\-te de ea, ar fi mai bine timp batista `n podul palmei, ap\s`nd-o pe ochi.
pentru tine, c\ci e liber\, neangajat\. Dar tu, dac\ nu-]i – E posibil, scump\ doamn\? zise Riemer. Poate oare o
pierzi timpul degeaba, nu te sim]i bine.“ Annchen, sora lui `ndoial\, at`t de lipsit\ de gust, asupra situa]iei dumneavoas-
Dorothea, a auzit [i mi-a spus mai t`rziu. Mi-a mai povestit tr\ glorioase s\ v\ ating\ [i s\ v\ m`hneasc\ m\car o clip\?
c\ la vorbele lui Merck, el a r`s numai [i n-a luat `n seam\ Pozi]ia noastr\ `n momentul acesta, asediul ale c\rui r\bd\-
repro[ul c\ pierde vremea degeaba – lucru, dac\ vre]i, cu toare [i – dup\ cum cred – chiar bucuroase victime s`ntem
at`t mai m\gulitor pentru mine cu c`t nu era de p\rere c\-[i acum ar trebui s\ nu v\ mai lase nici o `ndoial\ [i s\ v\ da]i
pierde vremea [i nu socotea faptul c\ Dorthelchen era seama `n cine vede na]iunea adev\ratul [i unicul model al
nelogodit\ drept o calitate mai mare dec`t cele pe care le acelei nemuritoare figuri. Spun asta ca [i cum ar mai putea

110 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 111


s\ r\m`n\ vreo `ndoial\ `n ce prive[te gloria dumneavoastr\ f\r\ durere, dar cu cugetul mai curat dec`t de Friederike,
dup\ cele afirmate de maestrul `nsu[i `n... – da]i-mi voie o trebuie s\ spun c\ [i `n cazul meu ar fi trebuit s\-l mustre
clip\! – `n partea a treia a memoriilor sale. S\ v\ aduc pu]in con[tiin]a pentru c\ m\ h\r]uise destul cu solicit\rile
aminte? El spune acolo c\ a[a cum un artist alc\tuie[te o lui f\r\ ]el, eu fiind logodit\, [i-mi `nciudase cumplit su-
Venus din mai multe femei frumoase, tot a[a [i-a luat [i el fletul! C`nd a plecat, [i i-am citit scrisoarea, [i c`nd ne-am
`ng\duin]a s\ creeze pe Lotte a lui din mai multe copili]e v\zut iar singuri, noi, oameni simpli, numai noi am`ndoi,
frumoase; dar tr\s\turile principale, ad\ug\ Riemer, au fost ne-a cuprins triste]ea, [i toat\ ziua numai despre el am vor-
luate de la cea mai iubit\ – de la cea mai iubit\, scump\ bit. Dar ne p\rea [i bine – sc\pasem de-o ap\sare – [i `mi
doamn\! – [i a cui e casa [i familia, al cui e caracterul, ale aduc aminte cum m\ g`ndeam c\ din clipa aceea va `ncepe
cui s`nt `nf\]i[area [i activitatea vesel\ pe care le descrie el iar\[i via]a noastr\ de toate zilele, o via]\ fireasc\, dreapt\ [i
cu o delicate]e ce nu mai las\ loc la nici o confuzie `n – o pa[nic\, [i va r\m`ne a[a pe veci. Vorb\ s\ fie! N-a trecut
clip\, s\-mi amintesc! – `n cartea a dou\sprezecea? Oameni mult [i ne-am pomenit cu Werther, [i eu am devenit iubita
care n-au alt\ treab\ pot s\ tr\nc\neasc\ `n voie dac\ Lotte nemuritoare – nu singura, Doamne fere[te, e un [irag `n-
a lui Werther are un model sau mai multe – eroina unuia treg, `ns\ cea mai celebr\ [i cea de care oamenii se intere-
dintre episoadele cele mai emo]ionante din via]a eroului, seaz\ mai mult. {i acum apar]in istoriei literare, s`nt un
Lotte a t`n\rului Goethe, stimat\ doamn\, nu e `n orice caz obiect de cercetare [i de pelerinaj [i un chip de madon\
dec`t una singur\... `ntr-o firid\, `n fa]a c\ruia se `nghesuie lumea `n domul
– Am mai auzit asta adineauri, zise ea ap\r`nd cu un umanit\]ii. Asta mi-a fost soarta; dar, cu voia dumneavoas-
z`mbet de dup\ batist\ [i `nro[indu-se. Mager, chelnerul tr\, eu m\ tot `ntreb cum am ajuns aici. A trebuit ca t`n\rul
de-aici, [i-a permis s\ fac\ [i el aceast\ remarc\. care toat\ vara aceea m-a ispitit [i m-a tulburat s\ ajung\ un
– Nu-mi pare r\u deloc, spuse domol Riemer, dac\ `n om at`t de mare [i s\ ajung [i eu mare `mpreun\ cu el,
constatarea unui adev\r s`nt pus al\turi de simplicitatea `ns\[i. v\z`ndu-m\ astfel fixat\ pe toat\ via]a `n `ncordarea [i `n
– ~n fond, zise ea cu un u[or oftat [i tampon`ndu-[i exaltarea dureroas\ `n care m-au aruncat atunci solicit\rile
ochii cu batista, nu-i un adev\r at`t de surescitant, trebuie lui f\r\ rost. Ce s`nt bietele mele cuvinte proste[ti pe care
s\ remarc asta. Pentru un episod, desigur, e destul o eroin\. acuma `mi dau seama c\ le-am rostit pentru eternitate?
Dar au fost o sumedenie de episoade – se zice c\ ar mai fi [i Atunci c`nd ne-am dus cu tr\sura la bal `mpreun\ cu vara
acuma. E un [irag `n care m\ a[ez [i eu... mea [i a venit vorba despre romane [i pe urm\ despre pl\ce-
– ... Un [irag nemuritor! complet\ el. rea dansului, am spus [i eu ba una, ba alta, f\r\ s\-mi treac\
– ... ~n care, corect\ ea, m-a a[ezat soarta. N-am s-o prin g`nd c\ vorbesc pentru sute de ani [i c\ toate astea au
acuz. Mi-a fost mai binevoitoare dec`t altora dintre noi, s\ apar\ `ntr-o carte [i au s\ r\m`n\ pe vecie. Dac\ a[ fi [tiut
pentru c\ mi-a h\r\zit o via]\ folositoare al\turi de omul c\-i a[a, a[ fi t\cut sau a[ fi `ncercat s\ spun ceva care s\ se
vrednic c\ruia i-am p\strat o `n]eleapt\ credin]\. S`nt `n [i- potriveasc\ mai bine cu nemurirea. Ah! mi-e ru[ine c`nd ci-
rul acesta figuri mai palide [i mai triste, care au pierit `n tesc, domnule Riemer, mi-e ru[ine s\ stau cu vorbele acelea
izolare [i m`hnire [i [i-au g\sit lini[tea `ntr-un morm`nt `n firida mea, `n fa]a lumii `ntregi. Dar [i t`n\rul acela ar fi
timpuriu. Totu[i, c`nd scrie el c\ s-a desp\r]it de mine nu trebuit – c\ doar era poet – s\ mi le aranjeze pu]in, s\ le

112 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 113


fac\ mai ideale [i mai inteligente, ca s\ pot s\ m\ `nf\]i[ez
mai frumos cu ele `n firida mea din domul umanit\]ii; ar fi
fost chiar de datoria lui s\ fac\ asta, o dat\ ce m-a luat a[a
pe nea[teptate cu d`nsul `n lumea ve[niciei...
Pl`ngea iar. E destul s\ `nceap\ lacrimile, c\ pe urm\
curg repede. Dezaprob`ndu-[i cu o cl\tinare din cap soarta,
`[i puse iar batista `n podul palmei [i [i-o ap\s\ pe ochi.
Riemer se aplec\ [i `i atinse u[or cealalt\ m`n\, pe care
doamna consilier [i-o ]inea pe genunchi, `mbr\cat\ `n mi- CAPITOLUL AL PATRULEA
ten\, al\turi de pung\ [i de m`nerul umbrelei.
– Scump\ doamn\, zise el, emo]ia pe care vorbele dum-
neavoastr\ au st`rnit-o atunci `n inima t`n\rului va fi mereu Charlotte `[i `nfund\ cu grab\ batista `n pung\. Clipi
`mp\rt\[it\ de o `ntreag\ omenire sim]itoare – de lucrul apoi repede din ochi [i, cu un u[or sughi] de pl`ns, trase cu
acesta s-a `ngrijit el ca poet, [i cuvintele nu au mare impor- putere aerul pe n\sucul ei `nro[it. Sc\p\ astfel dintr-o situa-
tan]\... Intr\! spuse el `n mod automat, f\r\ s\ se mi[te [i ]ie pe care o anulase deja apari]ia chelnerului. Mutra pe care
f\r\ s\-[i schimbe tonul domol [i m`ng`ietor cu care vor- o f\cu acum era specific\ unei situa]ii noi [i era o mutr\
bea. B\tuse cineva la u[\. Cu toat\ modestia, pute]i fi con- foarte sup\rat\.
vins\, continu\ Riemer, c\ numele dumneavoastr\ va
– Mager! Iar ai venit? `ntreb\ ea t\ios. Parc\ ]i-am spus
str\luci mereu printre numele de femei care marcheaz\
c\ am de vorbit lucruri importante cu domnul Riemer [i
epocile ilustrei lui opere [i pe care oameni de cultur\ le vor
nu vreau s\ m\ tulbure nimeni.
memora ca pe amorurile lui Zeus. Obi[nui]i-v\ cu g`ndul –
dar v-a]i obi[nuit de mult – c\ dumneavoastr\, la fel ca Mager ar fi putut s\ conteste aceast\ afirma]ie, dar, res-
mine, face]i parte din grupul de oameni, b\rba]i, femei, pectuos, nu `ncerc\ s\ combat\ pretinsa ei rug\minte.
fete, asupra c\rora, datorit\ lui, lumina istoriei, a legendei, – Doamn\ consilier, spuse el, `n timp ce ridic\ spre ea
a nemuririi la fel cum cade asupra celor care au stat `n m`inile gata `mpreunate, v\ rog s\ binevoi]i a fi sigur\ c\
preajma lui Iisus... Ce este? `ntreb\ el, tot cu aceea[i voce am am`nat c`t am putut mai mult, [i chiar p`n\ la extrem,
domoal\, dar ridic`nd capul. deranjul pe care vi-l fac. S`nt dezolat, dar n-am mai avut `n-
~n odaie intrase Mager. Auzind c\ este vorba de domnul cotro. De mai bine de patruzeci de minute mai a[teapt\ un
nostru Iisus Hristos, `[i `mpreun\ m`inile. oaspete; o doamn\ din `nalta societate a ora[ului dore[te s-o
primi]i. Nu puteam s\ mai `nt`rzii [i s\ n-o anun], [i
de-aceea m-am hot\r`t, bizuindu-m\ pe bun\voin]a dom-
nului doctor Riemer, precum [i pe cea a dumneavoastr\,
deoarece, f\r\ `ndoial\, asemenea altor persoane marcante
[i mult solicitate, s`nte]i obi[nuit\ s\ v\ `mp\r]i]i timpul [i
bun\voin]a `n a[a fel `nc`t s\ fie primi]i c`t mai mul]i...

Lotte la Weimar 115


Charlotte se ridic\. bun\, fiica doamnei Johanna Schopenhauer, o v\duv\ bo-
– Asta e prea din cale afar\, Mager, spuse ea. De trei cea- gat\ din Danzig, care locuie[te `n ora[ul nostru de vreo
suri sau mai mult, nu [tiu, deoarece am [i dormit `n vremea zece ani, o prieten\ devotat\ a maestrului, de altfel literat\
asta, vreau s\ plec [i s\ m\ duc la rudele mele, care desigur [i ea, ]in`nd [i un salon literar, unde maestrul, pe vremea
c\ s`nt `ngrijorate din cauza mea, [i acuma dumneata vrei s\ c`nd f\cea mai des vizite, `[i petrecea de multe ori seara. A]i
m\ mai ]ii pe loc cu alte vizite! E `ntr-adev\r prea din cale avut bun\voin]a s\ considera]i convorbirea noastr\ ca fiind
afar\. M-am sup\rat pe dumneata chiar de la `nceput, c`nd a destul de interesant\. Dac\ `ns\ aceast\ convorbire nu v-a
venit Miss Cuzzle, [i m-am sup\rat [i c`nd a venit domnul obosit din cale afar\ [i dac\ timpul v\ mai `ng\duie, a[ `n-
Riemer, de[i mi-am dat seama c\ `n ce-l prive[te a fost dr\zni s\ v\ sf\tuiesc s\ `i acorda]i domni[oarei c`teva clipe.
vorba de o vizit\ de un interes cu totul deosebit. Acuma iar ~n afar\ de darul pe care `l ve]i face astfel unei inimi tinere
vrei s\ m\ ]ii pe loc. S\ [tii c\ `ncep s\ m\ `ndoiesc `n chip [i sim]itoare, ar fi, pot s\ garantez, un prilej pentru dum-
serios de devotamentul pe care zici c\-l ai fa]\ de mine, dac\ neavoastr\ s\ afla]i multe lucruri despre condi]iile [i `m-
m\ la[i s\ ajung la cheremul publicului. prejur\rile `n care se desf\[oar\ via]a noastr\ la Weimar –
– Doamn\ consilier, spuse chelnerul, cu ochii `nro[i]i, un prilej `n orice caz mai bun dec`t acela oferit de conver-
sup\rarea dumneavoastr\ sf`[ie o inim\ care [i a[a e sf`[iat\ sa]ia cu un erudit solitar. ~n ce-l prive[te pe acesta, spuse el
de un conflict `ntre dou\ `ndatoriri la fel de sacre. C\ci cum z`mbind, se va retrage acum de aici, unde, din nefericire,
s\ nu recunosc ca sacr\ `ndatorirea pe care o am de-a ap\ra trebuie singur s\ se acuze c\ a z\bovit prea mult...
pe ilustrul nostru oaspete de orice inoportunare? Binevo- – S`nte]i prea modest, domnule Riemer, replic\ Charlotte.
iasc\ `ns\ doamna consilier ca, `nainte de-a m\ condamna V\ mul]umesc pentru ceasul `n care am stat de vorb\ [i care
definitiv, s\ considere c\ unui om ca mine trebuie s\-i fie va r\m`ne `n amintirea mea ca un eveniment pre]ios [i
tot at`t de sacre [i `ntru totul de `n]eles sentimentele unor important.
persoane distinse, c\rora vestea prezen]ei dumneavoastr\ `n – Au fost, de fapt, dou\ ceasuri, observ\ Mager, `n timp
hotelul nostru le insufl\ arz\toarea dorin]\ de-a se `nf\]i[a ce doamna consilier `i `ntinse lui Riemer m`na, pe care el o
`naintea dumneavoastr\. lu\ `nclin`ndu-se cu emo]ie. Au fost dou\ ceasuri, dac\ pot
– Ar trebui mai `nt`i s\ aflu, zise Charlotte cu o privire s\-mi `ng\dui aceast\ observa]ie marginal\. {i, fiindc\ `n fe-
sever\, cine a r\sp`ndit vestea. lul acesta pr`nzul cam `nt`rzie, ar fi foarte recomandabil ca,
– Cine este oaspetele? se inform\ Riemer, care se ridi- `nainte de-a o introduce aici pe domni[oara Schopenhauer,
case [i el. doamna consilier s\ se reconforteze cu o mic\ gustare, o
Mager r\spunse: cea[c\ de sup\ cu biscui]i sau un p\h\rel de vin unguresc.
– Domni[oara Schopenhauer. – Nu mi-e poft\, spuse Charlotte, [i, de altfel, s`nt `ntr-o
– Hm! f\cu Riemer. Stimat\ doamn\, omul este oare- form\ c`t se poate de bun\. Cu bine, domnule Riemer! Sper
cum `ndrept\]it s\ ia asupra lui `ndatorirea de-a anun]a s\ v\ mai v\d zilele acestea. Iar dumneata, Mager, roag-o pe
aceast\ vizit\. Este vorba, dac\-mi da]i voie s\ v\ informez, domni[oara s\ vin\, dar cu remarca, ]ine bine minte, c\ nu
de Adele Schopenhauer, o t`n\r\ foarte cultivat\ [i de familie mi-au mai r\mas dec`t pu]ine minute ca s\-i spun bun\ ziua

116 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 117


[i c\ [i minutele acestea le r\pesc `n chip cu totul nejustificat de muselin\, pe care le ]inu str`ns cu m`na, conving`ndu-se
iubitelor mele rude, care m\ a[teapt\. c\ jos `n pia]\ totul r\m\sese la fel [i c\ asediul asupra intr\-
– Prea bine, doamn\ consilier! ~mi da]i voie s\ v\ spun rii hotelului nu sl\bise deloc. ~n timp ce privea, capul `i tre-
c\ lipsa poftei nu-i o dovad\ a inutilit\]ii m`nc\rii. Dac\ mura tare [i obrajii `i erau ro[ii de at`tea lucruri senza]ionale
doamna consilier `mi permite s\ revin la recomandarea mea rostite `n convorbirea cu ucenicul maestrului. ~ntorc`n-
de-a lua o gustare... Asta i-ar face foarte bine doamnei con- du-se de la fereastr\, `[i ap\sa obrajii cu dosul degetelor ca
silier, [i poate c\ atunci Domnia sa ar fi dispus\ s\ ia `n seam\ s\ `ncerce dinafar\ fierbin]eala care `i tulbura ochii. Nu
propunerea prietenului meu, gardianul public Rührig... El se min]ise c`nd spusese c\ se simte vioaie [i odihnit\, de[i `[i
`ngrije[te acum, `mpreun\ cu un camarad al s\u, de p\stra- d\dea seama c\ vioiciunea asta e pu]in cam febril\. Era cu-
rea ordinii `n fa]a hotelului [i a fost adineauri la mine `n prins\ de o nevoie de comunicare [i de o `nfrigurat\ loc-
hol. Zicea c\ publicul ar pleca mai repede [i s-ar `mpr\[tia vacitate, o poft\ ner\bd\toare de-a continua s\ discute,
mul]umit dac\ ar putea s\ o vad\ m\car o clip\ pe doamna precum [i convingerea aproape temerar\ c\ are acum o u[u-
consilier, [i a]i face totodat\ [i autorit\]ilor [i ordinii pu- rin]\ de-a vorbi pu]in obi[nuit\, gata s\ exprime cele mai
blice un serviciu dac\ a]i binevoi s\ v\ ar\ta]i mul]imii din dificile lucruri. Se uit\ cu oarecare curiozitate la u[a pe care
pragul u[ii de la intrare sau m\car de la fereastr\... trebuia s\ intre noul musafir.
– Nu, asta `n nici un caz, Mager! Cu nici un pre]! E o Adele Schopenhauer, anun]at\ de Mager, se scufund\
idee absolut ridicol\, absurd\! Nu cumva vor s\ rostesc [i `ntr-o reveren]\ ad`nc\, din care doamna consilier, d`ndu-i
o cuv`ntare? Nu, n-am s\ m\ ar\t, sub nici un motiv! Doar m`na, o ridic\ plin\ de amabilitate. Domni[oara – de vreo
nu s`nt o potentat\... dou\zeci [i ceva de ani, dup\ aprecierea lui Charlotte – nu
– S`nte]i mai mult, doamn\ consilier! Mai mult [i mai era deloc frumoas\, dar avea o expresie inteligent\; chiar fe-
`n\l]\tor dec`t at`t! La treapta actual\ a culturii noastre, lul `n care, `n primul moment [i dup\ aceea mereu, `ncerca
mul]imea nu alearg\ dup\ potenta]i, alearg\ dup\ a[trii vie- s\-[i ascund\ strabismul foarte vizibil al ochilor ei gal-
]ii spirituale. ben-verzui, fie clipind des, fie `ntorc`ndu-[i repede privirile
– Fleacuri, Mager! Cunosc eu mul]imea [i motivele cu- `ncolo [i-ncoace [i uit`ndu-se `n sus, d\dea impresia unei in-
riozit\]ii ei, care `n fond au foarte pu]in a face cu spiritul. teligen]e nervoase, iar gura ei, e drept c\ mare [i sub]ire,
C`nd am s\ ispr\vesc cu musafirii, am s\ plec [i n-am s\ m\ dar z`mbind iste] [i `n chip evident priceput\ `n vorbe bine
uit nici `n dreapta, nici `n st`nga. A[a c\ nici nu poate fi ticluite, te f\cea s\ treci cu vederea nasul, care at`rna lung,
vorba „s\ m\ ar\t“. g`tul, prea lung [i el, [i urechile, cumplit de cl\p\uge, pe
– Doamna consilier va face cum va crede de cuviin]\. l`ng\ care ni[te bucle `n accroche-coeurs c\deau pe obraji,
E dureros `ns\ pentru mine s\-mi spun c\, dac\ a]i fi luat ivindu-se de sub p\l\ria de paie garnisit\ cu trandafiri, pu-
o mic\ gustare, poate c\ a]i fi v\zut lucrurile `ntr-o alt\ lu- ]in cam extravagant\. Domni[oara era firav\. Un piept alb,
min\... M\ duc s-o `n[tiin]ez pe domni[oara Schopenhauer. dar plat se pierdea `n bluza de batist cu m`neci scurte, des-
Charlotte se folosi de pu]inele minute `n care r\mase chis\ la g`t, acoperindu-i umerii slabi cu un gulera[ `ncre]it.
singur\ [i se apropie de fereastr\ ca s\ se uite prin perdelele Mitene ajurate, la cap\tul bra]elor sub]iri, l\sau slobode

118 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 119


degetele uscate, cu unghii albe. }inea cu ele pe l`ng\ m`ne- „betunii“, precum [i aceast\ modest\ mostr\ a s`rguin]ei
rul umbrelei de soare, c`teva lujere de flori, `nvelite `n h`r- noastre artistice.
tie de m\tase, [i un pache]el f\cut sul. ~ncepu imediat s\ – Draga mea, replic\ Charlotte amuzat\, fiindc\ felul
vorbeasc\, repede, irepro[abil, f\r\ pauze `ntre fraze [i cu o cum pronun]a Adele cuv`ntul „petunii“ `i st`rnea r`sul – r`s
pricepere pe care Charlotte i-o b\nuise dup\ forma gurii, pe care, de altfel, nu `ncerca s\ [i-l ascund\, deoarece s-ar fi
care ar\ta inteligen]\. F\cea o u[oar\ spum\ la col]urile bu- putut pune pe seama numelui „Museline“ – draga mea, e
zelor, a[a `nc`t cuvintele, curg\toare [i cu un u[or accent sa- minunat ce-mi spune]i. Ce `mbinare de culori plin\ de
xon, se rostogoleau literalmente ca unse, [i doamna consilier gust! {i ce flori minunate, trebuie numaidec`t s\ le punem
nu se putea opri s\ nu se `ntrebe cu oarecare grij\ dac\ va `n ap\. Petunii at`t de frumoase – [i iar o apuc\ r`sul – nu-mi
mai avea acum prilejul s\-[i satisfac\ pofta de vorb\. aduc aminte s\ fi v\zut vreodat\...
– Doamn\ consilier, spuse Adele, v\ s`nt nespus de recu- – S`ntem o regiune bogat\ `n flori, zise Adele. Flora ne
nosc\toare c\ bun\voin]a dumneavoastr\ mi-a acordat at`t ocrote[te. {i arunc\ o privire c\tre statuia de ghips din fi-
de repede fericirea s\ v\ prezint omagiile mele – nici n-am rid\, continu`nd: Semin]ele de flori din Erfurt s`nt renu-
cuvinte s\ v\ exprim ceea ce simt. {i, f\r\ pauz\, continu\: mite `n lumea `ntreag\ de mai bine de un secol.
Fac asta nu numai pentru modesta mea persoan\, ci [i `n – Minunat! repet\ Charlotte. {i asta, care zice]i c\ e o
numele – n-a[ putea s\ spun din `ns\rcinarea cercului nos- prob\ de art\ weimarez\, ce este? S`nt b\tr`n\ [i curioas\...
tru literar, c\ci n-am avut `nc\ posibilitatea s-o ob]in –, a[a- – O! Denumirea dat\ de mine era foarte eufemistic\. O
dar, `n numele cercului muzelor noastre, al c\rui spirit [i juc\rie, doamn\ consilier, un lucru f\cut de m`inile mele,
admirabil\ coeziune s-au dovedit `n chip str\lucit a fi la o foarte modest\ ofrand\ de bun sosit. ~mi da]i voie s\ v\
`n\l]ime cu prilejul minunatei dumneavoastr\ prezen]e aici, ajut s-o despacheta]i? A[a, `mprejur, dac\-mi permite]i. Un
deoarece chiar unul dintre membrii no[tri, iubita mea prie- decupaj de siluete, lucrat din h`rtie neagr\ lucioas\ [i lipit\
ten\ contesa Line Egloffstein, mi-a adus imediat vestea `na- cu grij\ pe carton alb, un grup, dup\ cum vede]i. Nu-i nimic
ripat\, dup\ ce o aflase de la camerista dumneavoastr\. altceva dec`t cercul nostru literar, ca `ntr-un portret, at`t cel
Con[tiin]a `mi [opte[te c\ ar fi trebuit s\-i spun Muselinei – pu]in c`t am izbutit. Asta e Museline, despre care v-am vor-
v\ rog s\ m\ scuza]i, acesta e numele pe care-l poart\ `n cer- bit, Line Egloffstein. C`nt\ admirabil [i e doamna de onoare
cul nostru Line Egloffstein; toate aveam nume de acestea, favorit\ a prin]esei noastre mo[tenitoare. Asta de-aici e sora
a]i r`de dac\ le-a]i auzi – a[adar, ar fi trebuit s\-i spun Linei, ei Julie, pictori]a, fat\ frumoas\, numit\ Julemuse. Asta s`nt
drept r\splat\ pentru vestea pe care mi-a dat-o, c\ am de eu, Adelmuse, imagine deloc flatat\, dup\ cum vede]i, [i
g`nd s\ `ntreprind pasul f\cut acum; desigur c\ ar fi venit cu aceasta care m\ cuprinde de mijloc cu bra]ul e Tillemuse,
mine. Dar, `n primul r`nd, am luat aceast\ hot\r`re abia adic\ Ottilie von Pogwisch – un c\p[or dr\gu], nu?
dup\ plecarea ei, [i `n al doilea r`nd aveam motive temei- – Foarte dr\gu], spuse Charlotte, toate s`nt foarte dr\-
nice s\ doresc a v\ ura bun sosit la Weimar numai eu sin- gu]e [i nemaipomenit de vii. Admir, scumpa mea, iscusin]a
gur\ [i s\ vorbesc cu dumneavoastr\ `ntre patru ochi... ~mi dumitale. Ce bine lucrat! Dantelele [i n\stura[ii, picioru[ele
da]i voie s\ v\ ofer c`teva flori; margarete, nem]i[or [i scaunelor [i ale meselor, buclele, n\sucurile [i genele – toate,

120 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 121


toate s`nt nemaipomenit de bine! Mie mi-a pl\cut `ntot- fa]a paravanului c`nd a fost gata [i cum `l admira; vreo ju-
deauna arta de-a decupa siluete [i `ntotdeauna am fost de m\tate de ceas a stat...
p\rere c\ desuetudinea `n care a c\zut e o pierdere pentru – Goethe?!?
suflet [i minte. De-aceea m\ bucur\ [i mai mult deosebita – Da, da. Dragostea pe care omul acesta mare o arat\
s`rguin]\ cu care v\d c\ se manifest\ aici un talent natural fa]\ de produsele me[te[ugului [i ale iscusin]ei de orice fel,
extraordinar, cu ni[te rezultate excelente... `ntr-un cuv`nt fa]\ de iscusin]a m`inii omene[ti, este `n-
– Aici, la noi, trebuie s\-]i cultivi talentele, spuse dom- tr-adev\r emo]ionant\. Nu-l cuno[ti dac\ nu-i cuno[ti
ni[oara, [i mai `nt`i de toate trebuie s\ ai numaidec`t un ta- aceast\ latur\.
lent oarecare, pentru c\ altfel nu po]i r\zbate `n societate [i – Ai dreptate, zise Charlotte. Eu `l cunosc sub acest as-
nu te ia nimeni `n seam\. La noi, fiecare aduce prinos mu- pect [i v\d c\ a r\mas tot vechiul meu prieten, adic\ vreau
zelor, a[a cer bunele maniere, [i asta chiar `nseamn\ bune s\ spun tot at`t de t`n\r. C`nd eram tineri, atunci la Wetzlar,
maniere, nu? Se pot concepe altele mult mai rele. Eu de `i pl\ceau broderiile pe care le f\ceam eu cu m\tase colo-
mic\ am avut un exemplu excelent `n mama care, demult, rat\, [i de multe ori mi-a dat o m`n\ de ajutor la schi]ele pe
`nainte de-a veni aici, pe c`nd tr\ia tata, picta, dar de-abia la care le desenam pentru lucr\ri de acest fel. Mi-aduc aminte
Weimar a `nceput s\-[i cultive aceast\ `nsu[ire; pe l`ng\ asta de un templu al iubirii, care n-a fost terminat niciodat\. Pe
m-a `ntrecut la pian [i a luat [i lec]ii de italian\ cu Fernow, treptele lui st\tea o femeie; tocmai sosise dintr-un pelerinaj
istoricul de art\, care a stat mult\ vreme la Roma [i care a [i era `nt`mpinat\ de prietenele ei. S-a ocupat foarte mult de
murit nu de mult. A acordat `ntotdeauna mare aten]ie mo- lucrarea aceasta...
destelor mele `ncerc\ri poetice, de[i ei nu i-a fost dat s\ fac\ – Minunat! strig\ oaspetele. Povesti]i ni[te lucruri gro-
versuri, cel pu]in nu `n german\, fiindc\ `n italiene[te a zave. Mai spune]i, v\ rog mai spune]i.
compus la un moment dat un sonet `n stilul lui Petrarca, – A[a, deodat\, nu, draga mea zise Charlotte. Mi-ar p\-
sub `ndrumarea lui Fernow. E o femeie admirabil\. V\ `n- rea r\u dac\ a[ uita s\ te rog s\ te faci comod\, [i chiar f\r\
chipui]i ce impresie a produs asupra mea c`nd aveam trei- de asta amabilitatea dumitale [i darurile acestea m\ deter-
sprezece-paisprezece ani [i am v\zut-o cum a prins r\d\cini min\ s\ regret [i mai tare c\ te-am l\sat s\ a[tep]i at`ta...
aici [i c`t ai clipi din ochi a f\cut din salonul ei locul de `n- – Eram sigur\ c\ a[a va fi, replic\ Adele, a[ez`ndu-se al\-
t`lnire al tuturor oamenilor de litere. Dac\ izbutesc s\ rea- turi de b\tr`na doamn\ pe o canapea, doar mi-am `nchipuit
lizez ceva `n arta siluetelor, asta o datoresc numai ei [i c\ nu s`nt nici singura, nici prima persoan\ care rupe cor-
exemplului ei, fiindc\ a fost [i continu\ s\ fie o maestr\ `n donul popularit\]ii dumneavoastr\ ca s\ ajung\ mai repede
flori decupate, [i `nsu[i domnul consilier intim, c`nd venea s\ v\ vad\. Era]i ocupat\ cu o conversa]ie desigur foarte in-
la noi la ceai, privea cu mare satisfac]ie siluetele ei... teresant\. M-am `nt`lnit cu unchiul Riemer c`nd pleca...
– Goethe? – Cum, e unchiul...
– Da, da. Nu s-a l\sat p`n\ n-a convins-o pe mama s\ de- – O, nu. ~i spun a[a de c`nd eram mic\. De altfel, am
coreze un paravan cu flori decupate [i chiar a ajutat-o, cu spus [i spun a[a tuturor musafirilor care vin la mama la ceai
mult\ s`rguin]\, s\ le lipeasc\. ~l v\d [i ast\zi cum st\tea `n duminica [i joia [i obi[nui]ilor casei [i celor care ne viziteaz\

122 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 123


numai c`teodat\: Meyer [i Schütze [i Falk [i cu so]iile, ba- s\ `mb\tr`neasc\, mereu pe la sindrofii, [i pe la petreceri, [i la
ronul Einsiedel, traduc\torul lui Teren]iu, maiorul von plimb\ri cu sania, [i pe la baluri studen]e[ti; studen]ii din
Knebel [i consilierul de lega]ie Bertuch, care a `nfiin]at „Die Jena `[i permiteau chiar tot felul de grosol\nii fa]\ de ea.
Allgemeine Literaturzeitung“, Grimm [i principele Püchler, – {i Goethe tolera o purtare ca asta?
fra]ii Schlegel [i Savigny. Da, tuturor acestora le spun unchi – ~nchidea ochii [i chiar f\cea haz. S-ar putea spune c\,
[i m\tu[i. Chiar [i lui Wieland `i spuneam unchi. `ntr-un fel, favoriza via]a liber\ pe care o ducea ea [i cred
– {i lui Goethe tot a[a `i spui? c\ o f\cea ca s\ aib\ la r`ndul lui dreptul s\-[i salveze liber-
– Lui nu. Dar doamnei consilier intim `i ziceam m\tu[\. tatea propriei sim]iri. Un poet de geniu nu poate s\-[i cu-
– Doamnei Vulpius? leag\ inspira]ia numai din via]a conjugal\.
– Da, doamna von Goethe, care a murit de cur`nd. ~n- – Cum v\d, dispune]i de puncte de vedere foarte largi [i
dat\ dup\ ce s-a c\s\torit cu ea a adus-o la noi, numai la foarte `ndr\zne]e, draga mea.
mama, pentru c\ `n alte locuri era cam greu. S-ar putea – S`nt din Weimar, spuse Adele. Aici amorul are o tre-
spune c\ [i marele om aproape numai la noi venea, fiindc\, cere deosebit\, i se acord\ drepturi foarte mari, dar `n limi-
de[i curtea [i societatea `i trecuser\ cu vederea concubinajul tele bunei-cuviin]e. Trebuie spus, de asemenea, c\ toate
cu r\posata, c\s\toria legal\ nu le-a fost pe plac. criticile societ\]ii noastre cu privire la dragostea de via]\
– {i baroana von Stein, `ntreb\ Charlotte, ai c\rei obraji cam grosolan\ a doamnei consilier intim au fost mai mult
se `nro[iser\ u[or, a fost [i ea contrariat\? de natur\ estetic\ dec`t moral\. Dar cine voia s\ fie drept cu
– Ea mai mult dec`t to]i. Sau cel pu]in a vrut s\ dea im- d`nsa trebuia s\ recunoasc\ negre[it c\ a fost `n felul ei o
presia c\ dezaprob\ mai ales legalizarea leg\turii, de[i, `n so]ie excelent\ pentru marele ei so]. A avut `ntotdeauna
realitate, leg\tura `ns\[i a nec\jit-o nespus de mult `nc\ de grij\ de s\n\tatea lui, care constituia o permanent\ preocu-
la `nceput. pare pentru el, [i era plin\ de `n]elegere pentru condi]iile
– Lucru foarte de `n]eles. sale de lucru, de[i nu pricepea absolut nimic din produc]iile
– O, desigur! Pe de alt\ parte `ns\, a fost frumos din lui – nici un cuv`nt, domeniul spiritului fiindu-i ferecat cu
partea maestrului nostru c\ a f\cut-o pe biata femeie so]ia [apte lac\te –, dar `[i d\dea seama de importan]a operei lui
lui legitim\. ~n 1806, `n ni[te timpuri foarte grele, c`nd cu pentru lumea `ntreag\ [i avea mare respect fa]\ de aceast\
invazia francezilor a stat cu credin]\ [i curaj l`ng\ d`nsul, [i importan]\. Chiar dup\ ce s-a c\s\torit, maestrul [i-a p\s-
el a socotit c\ doi oameni care au trecut `mpreun\ prin ase- trat obiceiurile de celibatar [i `[i petrecea o bun\ parte a
menea `ncerc\ri trebuie s\ stea tot `mpreun\ `n fa]a lui anului la Jena, la Karlsbad, la Töplitz. Totu[i, c`nd `n iunie
Dumnezeu [i a oamenilor. trecut Christiane a murit, de ni[te convulsii de care suferea,
– E adev\rat c\ purtarea ei l\sa cam mult de dorit? `n bra]ele unor `ngrijitoare str\ine, pentru c\ [i el z\cea `n
– Da, era ordinar\, zise Adele. De mortuis nil nisi bene, pat `n ziua aceea, s\n\tatea lui l\s`nd de mai mult\ vreme de
dar trebuie spus c\ era c`t se poate de ordinar\, m`nc\cioas\ dorit, `n timp ce ea era `ns\[i `ntruparea vie]ii – cu laturile
[i umflat\, cu fa]a ro[ie [i nebun\ dup\ dans, [i pe deasupra `i ei neestetice [i resping\toare – dup\ ce-a murit, se zice c\
mai pl\cea [i b\utura, chiar peste m\sur\. ~ntotdeauna o ve- maestrul a venit, s-a aruncat pe patul ei [i a strigat: „Nu se
deai cu actori [i cu b\ie]i tineri, chiar [i acum, c`nd `ncepuse poate, nu se poate s\ m\ la[i!“.

124 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 125


Charlotte nu spuse nimic, din care pricin\ domni[oara `ns\ a luat lucrurile `n serios [i s-a sup\rat foarte tare, [i
Schopenhauer, a c\rei polite]e nu suferea ca o conversa]ie atunci imediat Meyer [i Riemer, traban]ii lui Goethe, au `n-
s\ l`ncezeasc\, se gr\bi s\ continue. ceput s\-l consoleze, vorbindu-i cam de sus [i d\sc\lindu-l:
– Oricum, spuse ea, mama a f\cut foarte bine c`nd, nu- „Drag\ Wieland, nu trebuie s-o iei a[a!“ {i c`t eram de mic\,
mai ea din toat\ societatea de-aici, a primit-o pe doamna mi-am dat seama c\ asta n-a fost prea frumos, [i to]i `[i d\-
Goethe [i cu mult tact a ajutat-o s\ dep\[easc\ momentele deau seama, numai Goethe nu, ceea ce e curios.
de st`njeneal\. Cu asta, `l lega [i mai mult pe maestru de sa- – Da, curios, `ntr-adev\r.
lonul ei, care lua o amploare tot mai mare [i a c\rui atrac]ie – Am avut `ntotdeauna impresia, continu\ Adele, c\ so-
principal\ era el, fire[te. Tot ea m-a `ndemnat s\-i spun cietatea, cel pu]in societatea noastr\ german\, `n tendin]a ei
fostei domni[oare Vulpius „m\tu[\“. Lui Goethe `ns\ nu de-a se supune cuiva, `[i stric\ ea singur\ st\p`nii [i favori]ii
i-am spus niciodat\ „unchiule“. Nu se potrivea. E drept c\ [i `i sile[te s\ abuzeze `n mod penibil de superioritatea lor,
`i eram simpatic\ [i c\ st\tea de vorb\ cu mine. Mi se `ng\- ceea ce d\ loc la o situa]ie care nu mai poate s\ bucure nici
duia s\ suflu `n felinarul care `i lumina drumul c`nd venea pe unii, nici pe al]ii. O sear\ `ntreag\ i-a chinuit Goethe pe
la noi, `i ar\tam juc\riile mele [i odat\ a dansat o ecosez\ cu musafiri, p`n\ la epuizarea total\, cu o glum\ `ntins\ la
p\pu[a mea favorit\. Totu[i, nu puteam s\-i spun „un- nesf`r[it, [i anume ca, pe baza c`torva recuzite, s\ se ghiceasc\
chiule“, era un personaj care inspira prea mult respect, nu con]inutul unor piese noi, pe care nimeni nu le cuno[tea [i
numai mie, care eram mic\, ci [i celor mai mari, am obser- care tocmai se repetau atunci sub conducerea lui. Era ceva cu
vat asta. Dac\ era adeseori t\cut [i `ntr-un fel chiar stinghe- totul imposibil, o problem\ cu prea multe necunoscute. Ni-
rit c`nd venea [i se apuca s\ deseneze la m\su]a lui, totu[i `n meni n-a putut g\si o leg\tur\, [i fe]ele se f\ceau tot mai
salon domina, [i asta numai din cauz\ c\ to]i se d\deau lungi [i c\scatul – tot mai des. El `ns\ nu se l\sa [i insista me-
dup\ d`nsul, [i-i tiraniza pe cei din jurul lui, nu at`t din pri- reu, supun`ndu-i pe to]i la torturile plictiselii, a[a `nc`t oas-
cin\ c\ ar fi fost el tiran, c`t din pricin\ c\ ceilal]i i se supu- pe]ii se `ntrebau: „Oare el nu-[i d\ seama la ce constr`ngere `i
neau [i `l sileau cu tot dinadinsul s\ fac\ pe tiranul. {i chiar supune pe oameni?“ Nu, nu-[i d\dea seama, c\ci societatea `l
a[a [i proceda [i `i dirija pe to]i, b\tea `n mas\ [i d\dea dis- obi[nuise s\ nu-[i mai dea seama de acest lucru, [i totu[i nu-i
pozi]ii `ntr-o chestiune sau alta, citea balade sco]iene [i ce- de crezut c\ nu s-a plictisit de moarte el `nsu[i cu jocul acela
rea ca doamnele s\ repete `n cor refrenul, [i vai de cea care groaznic. Tirania este negre[it o treab\ plicticoas\.
`ncepea s\ r`d\; `ndat\ fulgera din ochi [i spunea: „Nu mai – S-ar putea s\ ave]i dreptate, draga mea.
citesc“. {i mama izbutea numai cu mare greutate s\ restabi- – Dup\ p\rerea mea, spuse Adele, el n-a fost n\scut s\
leasc\ situa]ia, f\g\duind c\ pe viitor disciplina are s\ fie res- fie tiran, ci mai degrab\ prieten al oamenilor. Am tras con-
pectat\. Sau se amuza s\ sperie grozav pe c`te o cucoan\ cluzia asta din faptul c\-i place [i se pricepe foarte bine s\-i
mai fricoas\ povestind `nt`mpl\ri cumplite cu fantome. ~n fac\ pe oameni s\ r`d\. Cu o asemenea `nsu[ire, cineva nu
general, `i pl\cea s\ tachineze pe toat\ lumea. Mi-aduc este tiran. ~[i arat\ `nsu[irea aceasta [i atunci c`nd cite[te
aminte cum `ntr-o sear\ l-a f\cut pe b\tr`nul unchi Wieland ceva, [i atunci c`nd poveste[te [i observ\ lucruri comice, [i
s\-[i ias\ din fire pentru c\ `l contrazicea `ntruna, [i nu din c`nd `nf\]i[eaz\ oameni caraghio[i. Nu cite[te `ntotdeauna
convingere, ci numai din pl\cerea de a-l nec\ji; Wieland bine, asta o recunosc to]i. E drept c\ `i ascul]i cu pl\cere

126 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 127


vocea profund\, care sun\ frumos, [i te ui]i cu drag la figura doi sau `n trei! Vai, ce proast\ s`nt! Doar [tiam la cine vin,
lui emo]ionat\ de lectur\. La scenele grave `ns\, devine re- la cine m\ `ndemna inima s\ m\ duc. {i acuma aproape c\
pede patetic [i declamator, [i vocea `i este prea r\sun\toare, mi-a ie[it din minte cu cine stau al\turi pe canapeaua asta;
ceea ce nu e `ntotdeauna pl\cut. Dimpotriv\, comicul `l ex- cuvintele dumneavoastr\ `mi aduc aminte iar\[i [i aproape
prim\ cu at`ta naturale]e [i vigoare, cu un sim] de obser- c\ m\ `nsp\im`nt d`ndu-mi seama. O, mai vorbi]i, mai vor-
va]ie at`t de minunat [i cu o capacitate de redare at`t de bi]i despre vremea de atunci, v\ implor!
impecabil\, `nc`t to]i s`nt entuziasma]i. Iar c`nd istorise[te – Eu a[ vrea mai bine, zise Charlotte, s\ te ascult pe
anecdote hazlii sau c`nd se pierde `n descrierea unor absur- dumneata, draga mea. Tot ce-mi spui `mi face at`t de mare
dit\]i fantastice, atunci literalmente to]i r`d cu lacrimi. Lu- pl\cere, `nc`t mereu `mi repro[ez c\ te-am l\sat s\ a[tep]i
cru interesant de observat: `n operele lui predomin\ o mare at`ta [i `]i mul]umesc `nc\ o dat\ pentru r\bdarea dumitale...
fine]e [i un mare echilibru `n caracteriz\ri, care desigur pot – O, c`t despre r\bdarea mea... Eram nespus de ner\bd\-
s\ ne fac\ s\ sur`dem uneori, dar s\ r`dem nu, dup\ c`te [tiu. toare s\ v\ v\d, pe dumneavoastr\, `nalt\ doamn\, s\ v\ v\d
Personal `ns\, nimic nu-i place mai mult dec`t s\-i vad\ pe [i poate s\ v\ [i dezv\lui `n multe privin]e inima mea, a[a
oameni c\ se t\v\lesc de r`s la ceea ce poveste[te el, [i am v\- `nc`t nu merit s\ fiu l\udat\ pentru r\bdarea pe care am
zut cu ochii mei cum odat\ unchiul Wieland [i-a `nf\[urat avut-o de dragul acestei ner\bd\ri. De multe ori ceea ce-i
capul cu un [ervet [i l-a rugat s\ se mai opreasc\ un pic, c\ moral reprezint\ numai un produs [i un mijloc al pasiunii,
nu mai poate, [i de altfel to]i de la mas\ nu mai puteau sufla iar arta, de exemplu, o putem numi `nalta [coal\ a r\bd\rii
de-at`ta r`s. De obicei, `n asemenea situa]ii, el `[i p\streaz\ `n ner\bdare.
seriozitatea; are `ns\ un fel de-a lua parte la r`sul [i la veselia – A, foarte nostim ce spui, copila mea! Un aperçu inteli-
general\, clipind din ochi [i uit`ndu-se la ceilal]i cu o curio- gent. V\d c\, pe l`ng\ celelalte talente, ai [i o aplecare se-
zitate plin\ de haz. De multe ori m-am g`ndit care-i cauza rioas\ c\tre filozofie.
c\ unui om at`t de mare, care a trecut prin at`tea, a cunos- – S`nt din Weimar, replic\ Adele, [i aici toat\ lumea filo-
cut [i a realizat at`tea lucruri, `i place s\-i fac\ pe oameni s\ zofeaz\. C`nd cineva vorbe[te fran]uze[te dup\ ce a stat zece
r`d\ `n hohote. ani la Paris, nu e de mirare. {i noi, `n cercul muzelor, ne ocu-
– Cauza trebuie s\ fie, zise Charlotte, c\ [i-a p\strat ti- p\m cu filozofia [i cu critica, `n aceea[i m\sur\ ca [i cu poe-
nere]ea `n m\re]ie [i a r\mas fidel r`sului [i veseliei, cu toat\ zia. Citim `ntre noi nu numai poeziile noastre, ci [i lucr\ri
gravitatea vie]ii lui de azi. Nu m-a[ mira s\ fie a[a [i mi-ar de cercet\ri [i de analiz\ consacrate lecturilor noastre, despre
pl\cea s\ fie. ~n tinere]ea noastr\ am r`s de multe ori `mpre- tot ce e nou `n domeniul min]ii, cum se zicea alt\dat\ –
un\, am r`s din bel[ug `n doi sau `n trei; [i tocmai `n mo- acuma se spune „spirit“ [i „cultur\“. Dar noi nu vrem ca b\-
mentele `n care credeam c\ aluneca spre `ndurerare [i se tr`nul consilier intim s\ [tie despre reuniunile noastre.
pierde `n melancolie, deodat\ se `nviora, schimba tonul [i – Nu? De ce?
ne f\cea s\ r`dem, `ntocmai a[a cum `i face s\ r`d\ cu snoa- – Din mai multe motive. Mai `nt`i, el are o ironic\ aver-
vele lui pe oaspe]ii mamei dumitale. siune fa]\ de femeile literate [i ne temem s\ nu r`d\ de
– O, mai povesti]i, doamn\ consilier! se rug\ fata. Mai aceste lucr\ri ale noastre, la care noi ]inem foarte mult. De-
povesti]i ceva despre acele zile nemuritoare ale tinere]ii `n sigur, nu s-ar putea spune c\ e `mpotriva femeilor; asta ar fi

128 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 129


o afirma]ie greu de sus]inut. {i totu[i, `n atitudinea lui fa]\ de [i avansate, care ]inem de timpul nostru [i de gustul epocii
femei este ceva tran[ant, a[ spune chiar ceva grosolan – un noastre [i cunoa[tem zei noi. Cunoa[tem [i iubim pictori
partizanat b\rb\tesc care ar vrea s\ ne interzic\ orice acces la cum s`nt pio[ii Cornelius [i Overbeck, despre ale c\ror ta-
poezie [i la `naltele `ndeletniciri ale spiritului, iar ging\[ia blouri l-am auzit spun`nd odat\ c\ ar fi gata s\ trag\ cu pis-
noastr\ sufleteasc\ o vede `ntr-o lumin\ comic\. Nu pot tolul `n ele, [i pe minunatul David Caspar Friedrich, despre
afirma c\ are neap\rat vreo leg\tur\ cu asta, dar [tiu c\ odat\, ale c\rui lucr\ri zice c\ le po]i `n]elege tot at`t de bine [i
v\z`nd ni[te cucoane care culegeau flori dintr-o gr\din\, a dac\ le `ntorci cu susul `n jos. „Asta nu poate s\ mearg\!“
spus c\ parc\ ar fi ni[te capre sentimentale. Socoti]i c\ expre- tun\ el – incontestabil un tunet tiranic, dar pe care noi, `n
sia aceasta e plin\ de sensibilitate? cercul nostru al muzelor, `l l\s\m respectuoase s\ r\sune [i
– Nu tocmai, r\spunse Charlotte r`z`nd. ~mi vine s\ r`d, s\ treac\, `n timp ce `n albumele noastre transcriem versuri
ad\ug\ ea, pentru c\ felul acesta r\ut\cios de exprimare are de Uhland [i citim povestirile grote[ti [i at`t de minunate
`n sine ceva foarte nimerit. Dar bine`n]eles c\ nu trebuie s\ ale lui Hoffmann.
fim r\ut\tcio[i. – Nu-i cunosc pe autorii ace[tia, zise repede Charlotte.
– ~ntr-adev\r, zise Adele, chiar a[a [i este. O vorb\ ca ~mi `nchipui c\ nu vrei s\ spui c\ prin grotescul lor `l ajung
asta nimere[te [i d\ o lovitur\ mortal\. C`nd ies s\ m\ pe autorul lui Werther.
plimb, nu m\ mai pot apleca s\ str`ng la pieptul meu copiii
– Nu-l ajung, zise Adele, [i totu[i – ierta]i-mi parado-
prim\verii f\r\ s\-mi apar mie `ns\mi ca o capr\ sentimen-
xul! – `l `ntrec, [i asta pur [i simplu din cauz\ c\ s`nt mai
tal\ [i chiar [i atunci c`nd scriu o poezie `n albumul meu,
`nainta]i `n timp [i reprezint\ o treapt\ nou\, s`nt mai
fie una a mea, fie a altcuiva, tot a[a `mi apar.
aproape de noi, ne s`nt mai dragi, mai `nrudi]i cu noi, ne
– Nu trebuie s\-]i faci inim\ rea din pricina asta. Dar
spun lucruri mai noi [i mai personale dec`t un mare om ri-
din care alt\ cauz\ nu vre]i s\ [tie Goethe de lucr\rile voas-
tre estetice, ale dumitale [i ale prietenelor dumitale? gid ca o st`nc\, care se `nal]\ `n vremea noastr\ nou\, po-
– S\ v\ spun, scump\ doamn\ consilier, din cauza pri- runce[te [i dicteaz\ opreli[ti. V\ rog s\ nu ne socoti]i lipsite
mei din cele zece porunci. de pietate! Lipsit de pietate e numai timpul, care las\ `n
– Cum adic\? urm\ ce e vechi [i aduce cu el mereu lucruri noi. Desigur,
– Prima porunc\ spune: „S\ nu ai al]i Dumnezei `n afar\ uneori dup\ lucruri mari aduce lucruri m\runte, dar ceea ce
de mine“. Am ajuns iar\[i la capitolul tiraniei – o tiranie pe aduce e pe m\sura lui [i a copiilor lui, e plin de via]\ [i de
care societatea nu ne-o impune [i de care ea nu e vinovat\, actualitate [i ne prive[te pe noi cu o precizie f\r\ `ndoial\
ci o tiranie natural\, legat\ de o anumit\ m\re]ie domina- lipsit\ de pietate, vorbind `ns\ direct inimii [i nervilor ace-
toare, pe care e mai bine s-o respec]i [i s-o cru]i, f\r\ s\ i te lora c\rora le apar]ine [i care `i apar]in, acelora care au con-
supui `ns\. Goethe este mare [i b\tr`n [i nu-i deprins s\ pre- tribuit la ivirea lucrurilor noi.
]uiasc\ ce vine dup\ el. Via]a `ns\ merge `nainte, ea nu st\ Charlotte nu r\spunse nimic la asta.
pe loc nici pentru cei mai mari, iar noi s`ntem copiii noii – Familia dumneavoastr\, domni[oar\, zise ea, schim-
vie]i, noi Muselinele [i Julemusele, o genera]ie nou\, [i nu b`nd vorba [i cu o pref\cut\ prietenie, e originar\, dup\ c`te
s`ntem ni[te capre sentimentale, ci ni[te min]i independente [tiu, din Danzig.

130 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 131


– Da, doamn\. Familia mamei – din mo[i str\mo[i, a ta- de parohii rurale la Crainfeld, la Steinbach, la Windhausen,
tei – de mai pu]in\ vreme. Bunicul tatei s-a stabilit ca mare la Reichelsheim, la Gladenbach [i la Niederwöllstadt.
negustor `n republica Danzigului dar, neamul Schopenhaueri – E important, e minunat, e foarte interesant, spuse
este de origine olandez\, [i dac\ ar fi s\ ne lu\m dup\ predi- Adele dintr-o suflare.
lec]iile tatei, se pare c\ ar fi fost de origine englez\; tata era – M-am g`ndit, replic\ Charlotte, c\ are s\ v\ intereseze, cu
un mare prieten [i admirator a tot ce este englez, el `nsu[i toat\ sl\biciunea dumneavoastr\ fa]\ de micile nouveauté-uri
un perfect gentleman, [i casa lui din Oliva era cl\dit\ [i ale vie]ii literare. Am mai izbutit pe l`ng\ asta s\ `ndrept o
amenajat\ `n stil englezesc. eroare care m\ prive[te pe mine personal [i care amenin]a
– Familia noastr\, familia Buff, observ\ Charlotte, se s\ se perpetueze necorectat\. Ziua mea de na[tere a fost s\r-
zice c\ ar fi de origine englez\. Dovezi `nc\ n-am g\sit p`n\ b\torit\ `ntotdeauna la 11 ianuarie, [i Goethe o [tia atunci
acum, de[i, din motive u[or de `n]eles, m-am ocupat mult [i o [tie probabil [i acum. ~n realitate `ns\, eu m-am n\scut
de istoria familiei noastre, am f\cut chiar s`rguincioase studii pe 13 [i am fost botezat\ a doua zi – registrul bisericii din
genealogice [i am adunat multe documente importante – Wetzlar nu las\ nici o `ndoial\ `n privin]a asta.
mai ales dup\ ce a murit dragul meu Hans Christian, c`nd – Trebuie `ntreprins totul, spuse Adele, [i `n ce m\ pri-
am avut mai mult timp pentru asemenea cercet\ri. ve[te s`nt hot\r`t\ s\-mi dau `ntreaga silin]\ pentru ca adev\-
rul asupra acestui punct s\ fie cunoscut fiec\ruia. ~n primul
Fa]a Adelei r\mase o clip\ lipsit\ de orice expresie, fiindc\
r`nd ar trebui ca domnul consilier intim s\-l afle [i, desigur,
ea nu v\zu imediat „motivele u[or de `n]eles“ ale acestor
vizita pe care ave]i s\ i-o face]i va fi cel mai bun prilej pentru
studii. Apoi, deodat\, pricepu [i exclam\:
aceasta! Dar scumpele obiecte pe care le-a]i lucrat pe c`nd
– O, ce merituoase, ce demne de recuno[tin]\ s`nt cercet\-
era]i copil\ `nc\, broderiile pe care `n vremuri nemuritoare
rile dumneavoastr\! Ce noroc pentru posteritate c\ va putea,
le-a]i lucrat sub ochii lui, acel templu al iubirii neterminat [i
datorit\ ostenelilor dumneavoastr\, s\ aib\ informa]ii exacte toate celelalte, spune]i-mi, v\ rog, ce s-a `nt`mplat cu aceste
despre ob`r[ia familiei unei femei alese cum s`nte]i dumnea- relicve? Tocmai vorbea]i despre ele, dar, spre marea mea p\-
voastr\ [i at`t de `nsemnate pentru istoria sufletului omenesc! rere de r\u, am `nceput s\ discut\m despre altceva...
– Tocmai aceasta, spuse cu demnitate Charlotte, este [i – Exist\ toate, r\spunse Charlotte, [i am avut grij\ ca
p\rerea mea, [i chiar mai mult dec`t at`ta, e o certitudine, aceste obiecte foarte ne`nsemnate `n sine s\ fie p\strate [i
deoarece v\d c\ [tiin]a se ocup\ chiar de pe acum de originea bine p\zite. I le-am dat fratelui meu Georg, care `nc\ pe
mea, a[a c\ m\ simt datoare s\-i dau o m`n\ de ajutor `n vremea c`nd mai tr\ia tata `l ajuta `n administra]ie [i care a
chestiunea respectiv\. Am izbutit s\ urm\resc familia mea fost urma[ul lui `n slujb\. Lui i-am `ncredin]at aceste suve-
`n ramifica]iile ei p`n\ dincolo de epoca R\zboiului de 30 nire, templul, ni[te zic\tori brodate `n ghirland\, dou\ pun-
de Ani. Un Simon Heinrich Buff a tr\it `ntre 1580 [i 1650 guli]e `mpletite, albumul de desen [i altele. Trebuie s\ ne
[i a fost c\pitan de po[t\ la Butzbach `n Wetterau. Fiul lui a g`ndim c\ `n viitor ele vor avea o valoare de muzeu, aseme-
fost brutar. Dar chiar unul dintre fiii acestuia, Heinrich, a nea casei [i Cur]ii din Wetzlar [i od\ii de jos, unde am stat
ajuns capelan [i mai t`rziu pastor primarius la Münzenberg, de at`tea ori cu „d`nsul“, [i tot a[a [i `nc\perea din col], de la
[i de-atunci `ncoace mai to]i din familia Buff au fost pastori etaj, care d\ spre strad\, denumit\ de noi salona[, cu figuri

132 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 133


de zei pe tapete [i cu vechiul ceasornic de perete al c\rui ca- care a[ vrea acum s\ vi le dest\inuiesc s`nt `n leg\tur\ toc-
dran `nf\]i[eaz\ un peisaj [i pe care de at`tea ori c`nd venea mai cu acest cerc.
la noi l-a auzit cum b\tea [i suna orele. Dup\ p\rerea mea, – Dar despre ce este vorba, cine sau ce anume `]i pro-
salona[ul acesta e [i mai bun de muzeu dec`t odaia cea mare duce at`ta grij\?
de jos [i, dac\ ar fi dup\ mine, amintirile acelea acolo ar tre- – Un suflet de om, doamn\ consilier, o prieten\ scump\
bui a[ezate, sub sticl\, [i `nr\mate. mie, singura prieten\ pe care o am, cea mai drag\, fiin]a cea
– Oamenii viitorului, proroci Adele, nu numai din ]ara mai bun\, cea mai nobil\ [i cea mai vrednic\ s\ fie fericit\ [i
noastr\, ci [i str\inii care au s\ vin\ aici `n pelerinaj au s\ v\ pe care o v\d `ncurcat\ `ntr-un destin fals, absolut f\r\ nici
fie recunosc\tori pentru aceasta. o necesitate [i totu[i `n aparen]\ inevitabil, lucru care m\
– A[a sper [i eu, zise Charlotte. duce la disperare – `ntr-un cuv`nt, Tillemuse...
Conversa]ia se opri. Rezerva de polite]e a domni[oarei – Tillemuse?
Schopenhauer p\rea epuizat\. Se uita `n jos la v`rful umbrelei, – Da, m\ ierta]i, e numele pe care `l poart\ `n cercul
pe care o mi[ca `ncolo [i-ncoace. Charlotte a[tepta plecarea ei, muzelor, am mai pomenit de ea adineauri – o cheam\ pe
f\r\ ca totu[i s-o doreasc\ at`t de mult cum ar fi cerut situa]ia. numele ei adev\rat Ottilie, Ottilie von Pogwisch.
De-aceea, se ar\t\ mai degrab\ mul]umit\, c`nd fata `ncepu iar – A! {i ce destin o amenin]\ pe domni[oara von Pogwisch?
s\ vorbeasc\, tot at`t de curg\tor ca mai `nainte. – E gata s\ se logodeasc\.
– Scump\ doamn\ consilier sau, dac\ `mi `ng\dui]i s\ – A, da... [i cu cine?
spun, stimat\ prieten\, sufletul meu e plin de repro[uri pe – Cu domnul consilier cameral von Goethe.
care mi le fac singur\, [i dac\ cel mai aspru dintre toate este – Nu mai spune! Cu August?
c\ abuzez f\r\ scrupul de timpul pe care mi-l d\rui]i, un re- – Da, fiul lui Goethe [i al domni[oarei Vulpius. Moartea
pro[ aproape tot at`t de grav este acela c\ nu m\ folosesc doamnei consilier intim face acum posibil\ o leg\tur\ care,
cum trebuie de acest dar... P\r\duiesc `n chip culpabil o c`t timp Christiane Vulpius tr\ia, nu se putea realiza, fiindc\
ocazie rar\ [i f\r\ s\ vreau m\ g`ndesc la motivul unui basm se `mpotriveau familia Ottiliei [i societatea.
popular – noi tinerii de ast\zi ]inem foarte mult la poezia – {i ce anume ]i se pare `ngrijor\tor `n leg\tura aceasta?
basmelor –, un basm `n care cineva cap\t\ printr-o vraj\ – Da]i-mi voie s\ v\ povestesc, se rug\ Adele. Da]i-mi
puterea de a-[i satisface trei dorin]e, dar de trei ori dore[te voie ca povestind s\ lep\d povara ce-mi apas\ inima [i s\ v\
lucruri f\r\ importan]\ [i m\runte, `n loc s\ doreasc\ ceva rog a da ajutor unei fiin]e bune, amenin]ate de o mare pri-
bun [i esen]ial. A[a [i eu, vorbesc cu dumneavoastr\ despre mejdie. Fiin]a aceasta ar fi, desigur, foarte sup\rat\ pe mine
tot felul de lucruri [i nu pomenesc nimic despre ceea ce `mi dac\ ar afla de interven]ia mea, interven]ie de care are `ns\
st\ pe inim\, de lucrul care – da]i-mi voie s\ v\ m\rturisesc at`ta nevoie [i pe care o merit\.
`n sf`r[it! – m-a adus la dumneavoastr\, fiindc\ sper s\ cap\t {i, disimul`ndu-[i strabismul cu o privire trimis\ `n ta-
de la dumneavoastr\, cu privire la acest lucru, un sfat [i un van, domni[oara Schopenhauer `[i `ncepu dest\inuirile; `n
ajutor. Desigur c\ v-a]i [i sup\rat deoarece am `ndr\znit s\ timp ce vorbea, col]urile gurii ei mari [i inteligente se ume-
v\ ]in de vorb\ cu tot felul de fleacuri privitoare la cercul zeau din c`nd `n c`nd.
nostru poetic. {i totu[i, n-a[ fi vorbit, dar grija [i teama pe

134 T H O M A S M A N N
aveau. ~ncerc\rile de-a fi c`t de c`t la `n\l]ime provocau
`ncurc\turi pecuniare tot mai grele; `n sf`r[it, existen]a sf\r`-
mat\ a so]ilor d\du prilej dorin]elor doamnei Henckel von
Donnersmarck s\ triumfe. Se hot\r` desp\r]irea prin bun\
`n]elegere, deocamdat\ f\r\ divor] `n fa]a tribunalului.
N-a [tiut nimeni ce s-a petrecut `n inima so]ului care
l\sa `n grija tovar\[ei lui de nevoi dou\ feti]e, pe Ottilie [i
pe sora ei mai mic\, Ulrike. Desigur c\ teama de-a nu fi
CAPITOLUL AL CINCILEA alungat din cariera militar\, o tradi]ie `n familie, carier\
care-i era drag\ [i singura pe care putea s-o `ndeplineasc\,
i-a smuls tragica hot\r`re. Inima so]iei lui a s`ngerat [i nu e
Povestirea lui Adele exagerat dac\ spunem c\ de la acea capitulare `n fa]a nece-
Dinspre tat\, Ottilie se trage dintr-o familie de militari sit\]ii [i a st\ruin]elor unei mame, `mbinate cu aceast\ ne-
originar\ din Holstein [i Prusia. C\s\toria mamei ei, o cesitate, ea n-a mai avut nici o clip\ de fericire. C`t despre
Henckel von Donnersmarck, cu domnul von Pogwisch a fete, figura tat\lui lor, care era un b\rbat frumos [i cu o `n-
fost o c\s\torie din dragoste, la care din nefericire ra]iunea f\]i[are cavalereasc\, a r\mas ne[tears\ `n sufletele lor, mai
a contribuit prea pu]in. Cel pu]in asta era p\rerea bunicii ales `n sufletul lui Ottilie, mai romantic [i mai profund.
Ottiliei, contesa Henckel, o doamn\ nobil\, a[a cum erau Toat\ via]a psihic\ [i comportarea sufleteasc\ a fetei fa]\ de
`n secolul trecut: cu minte limpede [i hot\r`t\, f\r\ fasoane, evenimentele [i de opiniile vremii au fost, cum ve]i vedea,
spiritual\, brutal de caustic\ [i neput`nd s\ sufere mofturile. determinate ve[nic de amintirea celui plecat.
Ea fusese `ntotdeauna `mpotriva consecin]elor, pe c`t de Dup\ desp\r]ire, doamna von Pogwisch a stat c`]iva ani
frumoase, pe at`t de necugetate, c\tre care fiica ei fusese la Dessau, `mpreun\ cu fiicele sale, a dus o via]\ retras\ c`t
`mpins\ din dragoste. Domnul von Pogwisch era s\rac. au ]inut vremurile de ru[ine [i de ocar\ care au v\zut dezas-
Henckelii din ramura aceasta erau [i ei s\raci, de aceea con- trul armatei lui Friedrich cel Mare, pr\bu[irea patriei, tre-
tesa, cu doi ani `nainte de b\t\lia de la Jena, a intrat `n cerea statelor din sudul [i vestul Germaniei sub domina]ia
slujb\ la Curtea din Weimar, ca maestr\ de ceremonii pe teribilului corsican. ~n 1809, c`nd contesa cea b\tr`n\ a pu-
l`ng\ t`n\ra noastr\ prin]es\ de la r\s\rit, proasp\t m\ritat\, tut s\-[i `ndeplineasc\ promisiunea de a-i procura o func]ie
care devenise acum prin]es\ mo[tenitoare. Voia s\ capete la Curte, `n calitate de doamn\ de onoare pe l`ng\ ducesa
un post asem\n\tor [i pentru fiica ei [i, `n timp ce `i deschi- Luise, doamna von Pogwisch a venit la noi la Weimar.
dea aceast\ perspectiv\, se str\duise din toate puterile s\ Ottilie avea pe atunci treisprezece ani. Era un copil deo-
desfac\ o c\s\torie a c\rei fericire era din ce `n ce mai ame- sebit de bine `nzestrat [i plin de originalitate. Dezvoltarea
nin]at\ s\ fie `n\bu[it\ de greut\]i materiale tot mai mari. ei s-a s\v`r[it `n chip cam agitat [i cam dezordonat, fiindc\
Solda ofi]erilor prusaci era mic\ pe vremea aceea, era impo- serviciul de la Curte nu este prea favorabil ordinii casnice,
sibil s\ poat\ duce cu ea o via]\ potrivit\ cu rangul pe care-l [i, cum mama avea multe obliga]ii oficiale, fetele au fost

136 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 137


l\sate cam de capul lor. Ottilie a locuit la `nceput `n etajul `n misiunea lui de or`nduitor al lumii [i de organizator al
de sus al palatului, apoi `n casa bunicii. ~[i petrecea timpul continentului, dac\ nu cu entuziasm, `n orice caz cu devo-
r`nd pe r`nd, la maic\-sa, la contesa cea b\tr`n\, cu tot felul tament, Ottilie a mea era o prusac\ `nfl\c\rat\. F\r\ s\ se
de lec]ii [i pe la prietene, printre care m-am num\rat `n cu- lase influen]at\ de ru[inoasa `nfr`ngere a armatei prusace,
r`nd [i eu, de[i eram pu]in mai mare. Lua foarte des masa la era convins\ c\ germanii de la nord s`nt superiori celor din
doamna von Egloffstein, so]ia primului-[ambelan, cu ale Saxonia [i Turingia, printre care, cum zicea ea, era condam-
c\rei fiice eram prietene bune de tot. Acolo ne-am legat su- nat\ s\ tr\iasc\ [i fa]\ de care avea un dispre] ascuns, cunos-
flete[te, o leg\tur\ a c\rei vechime nu trebuie s-o socotim cut numai de mine, confidenta ei. Sufletul `ndr\gostit de
dup\ anii care s-au scurs; pentru c\ a fost o perioad\ de eroism al acestei copile era dominat de un singur ideal, [i
mare progres vital, `n timpul c\rora, din ni[te pui m\run]i, anume ofi]erul prusac. Inutil s\ spun c\ imaginea acestui
cum eram, am ajuns oameni cu experien]\. ~ntr-o anumit\ cult avea, mai mult sau mai pu]in limpezi, tr\s\turile ta-
privin]\ – [i dragostea mea fa]\ de ea m\ face s\ spun asta t\lui disp\rut, transfigurate de amintire. {i totu[i, erau `n
cu pl\cere –, `n aceast\ prietenie Ottilie avea conducerea joc aici sentimente [i simpatii mai generale ale familiei ei,
spiritual\, datorit\ caracterului ei deosebit [i datorit\ unei care o f\ceau s\ presimt\ evenimente `ndep\rtate, care pe
precoce originalit\]i `n felul de-a judeca lucrurile. noi ceilal]i nu ne atr\seser\ `nc\, dar cu care ea intrase `n
Asta e adev\rat, mai cu seam\ `n ce prive[te chestiunile contact [i la care participa `ntr-un chip ce mie mi se p\rea
politice. Ast\zi, lumea noastr\, dup\ grele `ncerc\ri [i zgu- profetic, dup\ cum s-a [i dovedit `n cur`nd.
duiri care-au dat prilej acelui monstru genial s-o r\stoarne, Ghici]i desigur la ce am\nunte vreau s\ m\ refer. E vorba
s-a lini[tit, sub ocrotirea puterilor bazate pe o sf`nt\ ordine, de redresarea moral\ care `n ]ara ei de ba[tin\ a urmat pr\-
puteri care, `ndeosebi `n con[tiin]a public\ [i individual\, bu[irii: respingerea d`rz\, `nl\turarea [i distrugerea acelor
las\ loc liber chestiunilor pur umane; pe vremea aceea `ns\, tendin]e – e drept c\ pl\cute [i subtile, dar mole[itoare – ce
chestiunile politice st\p`neau `n chip aproape exclusiv do- contribuiser\ la pr\bu[ire; eroica purificare a poporului de
meniul sufletului. Ottilie se ocupa cu pasiune de politic\ [i toate mofturile [i fleacurile care am\gesc mintea [i stric\
avea `n aceast\ problem\ p\reri care o deosebeau ad`nc de moravurile [i o]elirea lui pentru ziua victoriei, care va
to]i cei din jurul ei, f\r\ a-[i exprima cu voce tare opozi]ia; aduce r\sturnarea domina]iei str\ine [i instaurarea libert\-
numai mie mi se dest\inuia, care eram confidenta ei [i sim- ]ii. Era prima afirmare a ceva care [i a[a ne apas\: s\r\cia;
]eam [i g`ndeam la fel ca ea, fiindc\ m\ atr\sese de mult `n era un leg\m`nt de nevoie, [i tot nevoia inspir\ [i celelalte
lumea convingerilor [i speran]elor sale, astfel `nc`t `mpre- dou\ virtu]i [i cerin]e c\lug\re[ti: castitatea [i ascultarea; la
un\ cu ea gustam acum pl\cerea [i exaltarea tainei. mare pre] era acum abnega]ia, era spiritul de jertf\, disci-
Ce tain\ putea fi `ntr-un stat care f\cea parte din Confe- plina `n comun, via]a `n slujba patriei. Despre acest proces
dera]ia Renan\ [i al c\rui duce dob`ndise iertarea de la moral s\v`r[it `n t\cere, tot at`t de inaccesibil du[manului [i
demonul victorios, st\p`nind acum ]ara ca vasal fidel al asupritorului ca tainica refacere a armatei, se [tia foarte pu-
acestuia; `ntr-un stat `n care to]i, cu nezdruncinat\ fideli- ]in `n lumea noastr\ `ngust\, care, f\r\ s\-[i fac\ prea multe
tate, se supuneau geniului cuceritorului [i aveau `ncredere griji, ba chiar cu convingere – de[i cu oarecare am\r\ciune

138 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 139


fa]\ de preten]iile [i de poverile impuse de tiran – se ]inea de- existen]\, la care luam [i eu parte, ca prieten\ [i confident\,
parte de aceste aspira]ii victorioase. ~n cercul nostru, `n so- cu un anumit sibaritism, [i `i g\sea chiar un farmec ro-
cietatea noastr\, numai Ottilie participa la ac]iunea aceasta mantic. Era farmecul `mpotrivirii, [i asta, dup\ p\rerea
cu o sensibilitate entuziast\ [i discret\. ~n preajma noastr\ mea, a jucat un rol important [i regretabil `n aventura sen-
`ns\, pe ici, pe colo, mai erau oameni, `nv\]a]i [i profesori, timental\ `n care prietena mea drag\ a intrat de patru ani
care – al\turi de t`n\ra genera]ie – se manifestau ca ni[te sus- `ncoace [i din ale c\rei mreje a[ da tot ce am ca s-o scap.
]in\tori ai mi[c\rii de `nnoire. Prietena mea a intrat `n cu- ~n primele luni ale anului campaniei din Rusia, August
r`nd `ntr-un schimb activ de idei [i de sentimente cu d`n[ii. von Goethe a `nceput s\-i fac\ asiduu curte lui Ottilie, `n-
A[a, de pild\, la Jena era Heinrich Luden, profesorul de cerc`nd s\-i c`[tige iubirea. ~n preajma Anului Nou se `ntor-
istorie, un om excelent, `nsufle]it de un puternic patrio- sese de la Heidelberg [i aproape imediat ob]inuse un post `n
tism. ~n ziua ru[inosului dezastru i-au fost distruse toate administra]ia Cur]ii [i a statului: a fost numit gentilom al
mobilele din cas\ [i tot materialul [tiin]ific, a[a c\, atunci Cur]ii [i asesor al trezoreriei Palatului ducal de conturi.
c`nd s-au `ntors, el [i cu so]ia lui, au g\sit numai pere]ii goi Dar „activitatea“ `n ce prive[te exercitarea acestor func]ii
[i o murd\rie cumplit\. Dar profesorul nu s-a descurajat; zi- era, la dorin]a serenisimului, `n chip prevenitor limitat\,
cea c\ numai s\ fi c`[tigat noi b\t\lia, [i ar fi suportat cu deoarece func]iile nu trebuiau s\ stinghereasc\ slujba lui
August pe l`ng\ marele s\u p\rinte, pe care trebuia s\-l
bucurie orice pierdere [i, chiar s\rac lipit p\m`ntului, i-ar fi
scape de tot felul de s`c`ieli cotidiene [i de m\run]i[uri do-
fug\rit pe du[mani chiuind. Dar [i a[a, a r\mas neclintit `n
mestice [i s\-l reprezinte `n diverse formalit\]i sociale [i
credin]a lui c\ patria se va ridica [i le propov\duia neobosit
chiar `n c\l\toriile de inspec]ie la Jena; mai `ndeplinea pe
studen]ilor acest lucru. Mai era apoi aici, la Weimar, Passow,
l`ng\ asta [i func]ia de custode al colec]iilor [i de secretar,
profesor de liceu, originar din Mecklenburg, `nzestrat cu un
mai ales c\ tocmai atunci domnul Riemer plecase din cas\ `n
puternic talent oratoric; n-avea dec`t dou\zeci [i unu de ani, urma c\s\toriei lui cu Karoline Ulrich, domni[oar\ de com-
era foarte `nv\]at [i cu idei mari, iubind cu `nfocare patria [i panie a doamnei consilier intim.
libertatea. Preda limba greac\ ([i fratele meu Arthur, care lo- T`n\rul August se supuse acestor `ndatoriri cu punctuali-
cuia la el, a `nv\]at cu d`nsul `n particular), precum [i este- tate [i chiar – `n privin]a celor domestice – cu o pedanterie
tica [i filozofia limbii. Ideea nou\ [i original\ care st\tea la mig\loas\ foarte potrivit\ cu usc\ciunea – spun deocamdat\
baza lec]iilor lui era c\ trebuie `ntins\ o punte `ntre [tiin]\ [i numai usc\ciune, dar a[ putea s\ completez cu usc\ciunea
via]\, de la cultul antichit\]ii la o concep]ie patriotic\ ger- inten]ionat\ a caracterului s\u. La drept vorbind, nu simt
man\ [i burghezo-liberal\ – cu alte cuvinte, aplicarea `n chip nevoia s\ m\ gr\besc s\ cercetez ascunzi[urile acestui ca-
viu [i util a realit\]ii elene la actualitatea noastr\ politic\. racter; am`n asta dintr-o anumit\ sfial\, care este de fapt, `n
Cu asemenea oameni `ntre]inea Ottilie tainice leg\turi, chip destul de ciudat, rezultatul comp\timirii [i totodat\ al
aproape c\ a[ putea spune conspirative. ~n acela[i timp `ns\, aversiunii. De altfel, nu s`nt nici primul [i nici singurul om
ea ducea via]a unei tinere elegante din `nalta noastr\ socie- c\ruia t`n\rul i-a f\cut aceast\ impresie: Riemer, de exemplu –
tate, filofrancez\ [i devotat\ imperator-ului, [i n-am putut ni- chiar el mi-a spus –, era cuprins `nc\ de pe atunci de o
ciodat\ s\-mi `nl\tur impresia c\ gusta aceast\ dubl\ adev\rat\ fric\ `n fa]a lui August [i a tradus `n fapt\ at`t de

140 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 141


repede hot\r`rea lui de a-[i `ntemeia o gospod\rie tocmai A[adar, c`nd fiul u[uraticului logodnic de odinioar\ a `n-
din cauza `ntoarcerii acas\ a fostului s\u elev. ceput s\ `i fac\ asiduu curte lui Ottilie – el, vl\starul ilegitim
Ottilie `ncepuse pe vremea aceea s\ mearg\ pe la Curte [i al unei noble]i foarte recente, iar ea, o von Pogwisch-
poate c\ acolo a cunoscut-o August. S-ar putea totu[i s-o fi Henckel-Donnersmark –, s-a ivit, bine`n]eles, pentru `n-
v\zut prima oar\ chiar acas\, la concertele care ani de zile au gustimea de vederi a aristocra]iei, un prilej de sup\rare la fel
avut loc `n fiecare duminic\ la Goethe, precum [i la repeti]i- cu acela de alt\dat\ din Frankfurt; numai c\ de ast\ dat\ nu
ile acestor concerte. Prietena mea, pe l`ng\ toate celelalte `n- s-a f\cut at`ta v`lv\, fiind un caz cu totul neobi[nuit din pri-
su[iri fire[ti [i toate celelalte farmece ale sale, are [i o voce cin\ c\ aceast\ noble]e nou\, dar maiestuoas\ avea dreptul
dulce [i limpede, pe care a[ numi-o mijlocul de exprimare [i s\-[i afi[eze [i s\-[i pun\ `n valoare preten]iile [i `n ce pri-
instrumentul trupesc al sufletului ei muzical. Datorit\ acestei ve[te fiul, cu deplin\ con[tiin]\ [i suficien]\. Exprim aici
voci, a fost chemat\ s\ fac\ parte din micul cor care o dat\ numai p\rerea mea personal\, dar ea se `ntemeiaz\ pe-o du-
pe s\pt\m`n\ repeta acas\ la maestru, iar duminica la amiaz\ reros de exact\ observare a evenimentelor [i cred c\ nu e
se producea la mas\ [i dup\ mas\ `n fa]a oaspe]ilor. gre[it\. P\rerea mea este, a[adar, c\ mai `nt`i tat\l s-a intere-
~n acest privilegiu datorat vocii sale era inclus [i acela de sat de Ottilie [i numai aten]ia favorabil\ pe care i-a ar\tat-o
a-l cunoa[te personal pe marele poet care, a[ zice, `nc\ de la Goethe a atras asupra ei aten]ia fiului, o aten]ie devenit\ re-
`nceput a pus ochii pe Ottilie; `i pl\cea s\ stea cu ea de vorb\, pede pasiune, dovedind c\ are acelea[i gusturi ca tat\l lui –
glumea [i nu-[i ascundea de loc bun\voin]a prieteneasc\ fa]\ sau cel pu]in a[a p\rea, fiindc\ `n realitate era vorba de o
dependen]\ [i o preluare [i, `ntre noi fie spus, el personal
de „mica persoan\“, cum o striga el... Mi se pare c\ n-am `n-
nu are nici un fel de gust `n nimic, ceea ce a ie[it cu priso-
cercat `nc\ s\ dau o imagine a vrajei pe care o r\sp`ndea
sin]\ la iveal\ `n raporturile lui cu femeile. Dar despre asta,
figura ei – de altfel e [i greu de descris prin cuvinte, de[i far-
mai t`rziu, [i chiar [i atunci prea devreme! Mai bine s\ vor-
mecul ei feciorelnic neobi[nuit c`nt\re[te greu, ba este chiar
bim de Ottilie.
de `nsemn\tate hot\r`toare. Ni[te ochi alba[tri, vii, un p\r
Pentru a exprima starea `n care se g\sea fiin]a aceasta dr\-
blond [i bogat, un trup mai degrab\ scund, foarte pu]in
g\la[\ pe vremea c`nd l-a `nt`lnit `nt`ia oar\ pe domnul von
„junonic“, delicat, sprinten [i agreabil – `n sf`r[it, exact tipul
Goethe, cuv`ntul „a[teptare“ ar fi cel mai nimerit. Curtezani
care a avut `ntotdeauna norocul s\ plac\ unui gust personal, avusese ea, `nc\ de c`nd era copil\, [i primise multe omagii,
[i s\ placi unui asemenea om `nseamn\ s\ ajungi la cea mai pe care le luase mai mult `n glum\. Cu adev\rat `ndr\gos-
mare glorie `n domeniul sim]irii [i al poeziei. Nu spun mai tit\ nu fusese `nc\ [i era `n a[teptarea primei iubiri. Inima ei
mult. Amintesc doar c\, dup\ cum se [tie, cu o varietate era – ca s\ zic a[a – g\tit\ cu toate podoabele ca s\ `nt`m-
monden\ [i foarte agreabil\ a acestui tip s-a ajuns la o lo- pine pe atotputernicul zeu [i `n sentimentele pe care i le in-
godn\ celebr\, care n-a avut nici o urmare, dar a provocat spira acest curtezan cu totul deosebit, de-o `nalt\ ob`r[ie
probabil sup\rarea tuturor p\zitorilor distan]elor sociale1. ilegitim\, ea a crezut c\ recunoa[te puterea zeului. Vene-
1 Se refer\ la Lili Schönemann (1758-1817), logodit\ cu Goethe `n ra]ia ei fa]\ de marele poet era, bine`n]eles, foarte ad`nc\;
timpul [ederii acestuia la Frankfurt pe Main. (n.tr.) aten]ia favorabil\ ar\tat\ de el o m\gulea nesf`r[it de mult –

142 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 143


nu-i de mirare deci c\ o atr\gea `n chip irezistibil curtea pe Era evident c\ aceast\ lips\ de veselie [i aceast\ sumbr\ re-
care i-o f\cea fiul, cu `nf\]i[area f\]i[\ a tat\lui [i, ca s\ zicem nun]are `[i avea cauza `n situa]ia lui de fiu, `n teama pe care
a[a, `n numele lui. Era ca [i cum prin mijlocirea tinere]ii fi- i-o d\dea ve[nica amenin]are de-a fi comparat cu tat\l.
ului, `ntinerit `n el, tat\l `nsu[i i-ar fi f\cut curte. „T`n\rul Fiul unui om mare – asta `nseamn\ un noroc, o favoare
Goethe“ o iubea – [i Ottilie, f\r\ nici o [ov\ire, vedea `n Au- a sor]ii [i totodat\ o povar\ [i o permanent\ degradare a
gust pe omul destinului ei, fiind sigur\ c\ `l iube[te. propriei individualit\]i. C`nd era adolescent, tat\l lui `i d\-
Am impresia c\ era cu at`t mai convins\ cu c`t i se p\- duse un album, inaugur`nd prima pagin\ cu semn\tura sa,
reau ei `nse[i neverosimile `nclinarea sa [i faptul c\ `i pl\cea album care `n decurs de c`]iva ani, aici la Weimar, precum [i
acest om `n care i se `ntrupase soarta. Ottilie [tia despre iu- `n localit\]ile unde tat\l a c\l\torit `mpreun\ cu fiul s\u, la
bire doar at`t: c\ e o putere capricioas\ [i imprevizibil\, o Halle, Jena, Helmstedt, Pyrmont [i Karlsbad, s-a umplut cu
putere suveran\ care d\ ra]iunii cu tifla [i `[i revendic\ semn\turile tuturor celebrit\]ilor din Germania [i chiar din
drepturile f\r\ s\-i pese de sentin]ele inteligen]ei. {i-l `nchi- str\in\tate. Nu exista `n album nici o `nsemnare `n care s\
puia cu totul altfel pe alesul inimii ei: format dup\ propria nu se pomeneasc\ de `nsu[irea cea mai nepersonal\ a fiului,
imagine, mai vesel, mai vioi, mai luminos dec`t era August. dar care era ideea fix\ a tuturor: `nsu[irea de-a fi fiul tat\lui
Faptul c\ se potrivea at`t de pu]in cu imaginea precon- s\u. Poate fi `n\l]\toare – dar [i capabil\ s\ sperie pe un t`n\r –
ceput\ i se p\rea o romantic\ dovad\ c\ dragostea ei era fraza aceasta, scris\ de profesorul Fichte, filozoful: „Na]iu-
profund\. Copil fiind, August nu-]i producea deloc bu- nea cere lucruri mari de la dumneavoastr\, unicul fiu al unui
curie, iar ca adolescent nu promitea mare lucru. To]i ziceau om unic `n epoca noastr\“. ~n schimb, ne putem `nchipui ce
c\ n-are s\ tr\iasc\, iar `n ce prive[te `nsu[irile spirituale, efect a avut asupra t`n\rului reflec]ia cu care un t`n\r func-
printre prietenii familiei domnea impresia c\ n-o s\ fie ]ionar francez a `mpodobit albumul: „Rareori fiii unui om
mare lucru de capul lui. Cu vremea `ns\, copilul boln\vi- mare s`nt lua]i `n seam\ de posteritate“. Trebuia privit\ ca
cios devenise un t`n\r voinic [i ar\tos – pu]intel cam greoi un `ndemn de-a fi o excep]ie? Dar [i acesta era un lucru ap\-
la `nf\]i[are [i cam ursuz, cam `ntunecat, [i spun`nd asta m\ s\tor. Mai degrab\ cred c\ se putea `n]elege `n sensul in-
g`ndesc mai ales la ochii lui, care erau frumo[i sau, mai bine scrip]iei pus\ de Dante deasupra por]ii Infernului.
zis, ar fi putut s\ fie frumo[i, dac\ ar fi avut mai mult\ ex- Prin urmare, August s-a hot\r`t s\ evite orice prilej care
presie `n priviri. Vorbesc de persoana lui `n trecut ca s-o ar fi putut da na[tere acestei compara]ii fatale. A renun]at
pot vedea mai bine, prin perspectiva timpului, [i s-o pot ju- cu o deosebit\ grij\ la orice ambi]ie poetic\, la orice leg\-
deca mai nestingherit\. ~ns\ tot ce povestesc despre el se po- tur\ cu lumea literelor, [i a f\cut aceasta aproape cu am\r\-
trive[te pentru b\rbatul de dou\zeci [i [apte de ani chiar mai ciune, cu brutalitate, nevoind s\ mai fie socotit dec`t un om
bine dec`t pentru t`n\rul de acum c`]iva ani, de pe vremea practic, obi[nuit, un simplu om de afaceri [i de lume, de-o
c`nd a cunoscut-o pe Ottilie. Nu era un om de societate, pl\- inteligen]\ medie. Ve]i spune c\ `n aceast\ d`rz\ renun]are
cut [i vioi. Spiritul lui parc\ ar fi fost mereu ap\sat de plicti- la o activitate superioar\ la care nu-[i `ng\duia s\ ajung\ [i
seal\, de o melancolie care s-ar fi putut numi mai degrab\ pe care, chiar dac\ exista `n germen `n el, a fost nevoit s\
disperare [i care r\sp`ndea `mprejurul lui o impresie de pustiu. [i-o t\g\duiasc\ [i s\ [i-o `n\bu[e ca s\ nu fie supus iar

144 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 145


fatalei compara]ii, ve]i spune c\ `n aceast\ renun]are apare fiindc\ un copil al iubirii nu trebuie s\ apar\ `n chip de
o m`ndrie atr\g\toare [i vrednic\ de stim\. Totu[i, incer- Cupidon `n fa]a unor persoane distinse. O fi aflat [i el de
titudinea fa]\ de sine `nsu[i, nemul]umirea [i proasta lui dis- aceast\ mustrare? Nu [tiu. Dar evident c\ mai t`rziu, `n via-
pozi]ie, ne`ncrederea lui, iritabilitatea nu erau f\cute s\ ]\, a mai avut ocazia s\ `nt`lneasc\ asemenea `mpotriviri. Si-
atrag\ [i nu `ng\duiau s\-l califici drept m`ndru. Mai cur`nd tua]ia lui era ap\rat\ de gloria [i de autoritatea tat\lui [i de
trebuie spus c\ nu mai era m`ndru. Suferea de m`ndrie `n- bun\voin]a ducelui fa]\ de acesta. Dar era o situa]ie echi-
fr`nt\. Ajunsese la situa]ia lui prezent\ prin condi]iile favo- voc\. Avea prieteni – sau ce se nume[te prieteni – de la
rabile datorate originii sale – [i mai bine spus pe care i le liceu, de la slujb\, de la Curte. Dar un prieten nu avea.
impusese aceast\ origine. Se compl\cuse `n aceste condi]ii, Pentru asta era prea b\nuitor, prea `nchis, prea con[tient de
f\r\ ca totu[i s\ le aprobe cu totul [i neput`nd s\ `mpiedice situa]ia lui deosebit\, [i `n sensul `nalt, [i `n sensul dubios.
ca ele s\-i sl\beasc\ [i con[tiin]a de sine. Educa]ia lui a fost Lumea `n care tr\ise fusese `ntotdeauna amestecat\: lumea
foarte liber\, foarte destr\mat\ [i `ng\duitoare. Func]iile pe oferit\ de mam\ era cam boem\ – mult\ actorime, mult ti-
care le-a avut i-au fost atribuite f\r\ ca el s\ fi avut nevoie neret chefliu; [i nemaipomenit de devreme s-a apucat [i el
s\-[i arate prea mult cuno[tin]ele [i capacit\]ile. {tia prea de b\utur\. Scumpa noastr\ patroan\ von Stein mi-a spus
bine c\ nu le c\p\tase datorit\ meritelor lui, ci datorit\ pro- c\ odat\, c`nd August avea unsprezece ani, la o sindrofie
tec]iei. Altul s-ar fi bucurat de aceast\ situa]ie; el `ns\ era ast- de-ale maic\-sii, a b\ut nu mai pu]in de [aptesprezece pa-
fel f\cut `nc`t suferea. Foarte frumos din partea lui, numai hare de [ampanie [i c\ ea, c`nd venea pe la d`nsa, cu mare
c\ nu se g`ndea deloc s\ renun]e la avantajele pe care le avea. greutate `l ]inea s\ nu bea. Baroana von Stein zicea – oric`t
S\ nu uit\m [i altceva! S\ nu uit\m c\ August nu era nu- ar p\rea de ciudat s\ spui asta despre un copil – c\ bea din
mai fiul tat\lui s\u, ci era [i fiul mamei lui, fiul domni[oarei nevoia de a-[i `neca `n b\utur\ necazul, un necaz care avea
Vulpius, [i c\ asta pricinuia o dezbinare special\ `n situa]ia un motiv anumit desigur, fiindc\ tocmai pe vremea aceea
sa `n lume, precum [i `n con[tiin]a sa, un conflict `ntre dis- suferise un [oc – c`nd `l v\zuse pe tat\l s\u pl`ng`nd la vede-
tinc]iile de tot felul, `ntre noble]e [i originea lui hibrid\. ~n rea lui. Era `n 1801 c`nd cu boala grav\ a maestrului, catarul
chestiunea asta nu schimba nimic faptul c\ ducele, la cere- [i erizipelul, care l-au dus la un pas de groap\. Vindec`n-
rea tat\lui, prieten cu el, acordase b\iatului, c`nd avea un- du-se foarte greu, pl`ngea de sl\biciune; pl`ngea, mai cu
sprezece ani, un decret de legitimare de care era legat [i un seam\ c`nd `l vedea pe b\iat – [i acesta, ca s\-[i dea curaj, a
titlu de noble]e. Tot a[a n-a schimbat nimic nici c\s\toria g\sit de cuviin]\ s\ bea [aptesprezece pahare. De altfel, ma-
p\rin]ilor, [ase ani dup\ aceea. „Un rod al iubirii“ – defi- estrul n-ar fi fost prea `ndrept\]it s\-l dojeneasc\, deoarece
ni]ia asta st\ruia `n mintea tuturor – [i `n a lui – tot a[a cum leg\turile lui cu darul divin al lui Bacchus au fost `ntot-
era [i „unicul fiu al unui om unic“. La un moment dat se deauna foarte str`nse [i i le-a permis de timpuriu [i fiului
st`rnise chiar un mic scandal, c`nd, la o petrecere dat\ cu s\u. ~n ceea ce-l prive[te pe August, nu ne putem opri s\ pu-
prilejul zilei de na[tere al ducesei, frumu[el cum era la nem pe seama `nclina]iei lui timpurii [i, din p\cate, mereu
treisprezece ani [i costumat ca zeu al amorului, fusese pus sporite c\tre pl\cerile lui Bacchus tot ce e dubios `n caracte-
s\ `i ofere `naltei doamne flori [i versuri. Lumea protestase, rul s\u – irascibilitatea, melancolia, violen]a [i grosol\nia.

146 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 147


A[adar, Ottilie a crezut a-l recunoa[te pe omul ce-i era Au stat la el mare[alii: Ney, Augereau, Lannes, [i mai pe
predestinat, `ntruchiparea destinului ei, `n t`n\rul acesta, urm\ a venit [i domnul Denon, pe care `l cunoscuse la Ve-
care `i aducea omagiile lui, nu prea atr\g\toare [i nu prea ne]ia, inspector general al muzeelor imperiale [i consilierul
amuzante. Credea c\ `l iube[te, oric`t de neverosimil era lui Napoleon `n chestiuni de art\, adic\ `n rechizi]ionarea
acest lucru, sau tocmai fiindc\, a[a cum spuneam, era at`t de obiectelor de art\ din ]\rile `nvinse...
neverosimil. Noble]ea ei sufleteasc\, sim]ul ei poetic pentru Maestrul s-a bucurat c\ omul acesta era cartiruit la el.
tr\s\turile tragice [i `ngrijor\toare ale existen]ei lui August De altfel, a ]inut s\ arate c\ `nt`mpl\rile acelor vremuri l-au
o `nt\reau `n aceast\ credin]\. Visa s\-l m`ntuie de demonul marcat foarte pu]in. Profesorul Luden, care a avut at`ta de
lui, s\ fie `ngerul lui p\zitor. Am vorbit de farmecul ro- suferit de pe urma lor, mi-a povestit cum, la vreo lun\ dup\
mantic pe care `l gusta ea `n dubla-i existen]\ de domni- catastrof\, l-a `nt`lnit la Knebel. To]i cei care erau acolo
[oar\ de onoare la Curtea din Weimar [i de tainic\ patriot\ vorbeau despre nenorocirea aceea cumplit\ [i domnul von
prusac\. Dragostea pentru August o f\cea s\ simt\ acest far- Knebel a exclamat de c`teva ori: „E groaznic! E `nfior\tor!“
mec `ntr-o form\ nou\ [i accentuat\. Contradic]ia dintre Goethe `ns\ a morm\it numai c`teva cuvinte ininteligibile
propriile p\reri [i cele ale familiei omului pe care `l iubea [i c`nd Luden l-a `ntrebat cum a suportat Excelen]a sa acele
`mpingea paradoxul pasiunii ei la culme [i tocmai din acest
zile de ocar\ [i de n\past\, el a r\spuns: „Nu pot s\ m\
motiv i se p\rea c\ este `ntr-adev\r vorba despre pasiune.
pl`ng de nimic. Ca un om care, de pe o st`nc\ trainic\, se
Nu mai trebuie s\ spun c\ eroul nostru spiritual, cu care
uit\ la marea furtunoas\ [i nu le poate da nici un ajutor
Germania se m`ndre[te, care a sporit `n chip at`t de minu-
naufragia]ilor [i totodat\ nu poate fi atins de valuri – ceea
nat gloria na]iunii, n-a luat parte cu noi nici la durerea pri-
ce, dup\ spusele unui antic, trebuie s\ fie un sentiment pl\-
cinuit\ de pr\bu[irea patriei, nici la entuziasmul care ne-a
cuprins inimile c`nd a sunat ceasul eliber\rii [i c\ el – [i cut...“ {i aici s-a oprit, ca s\-[i aduc\ aminte de numele
`ntr-un caz, [i `n altul – s-a ar\tat rece [i distant [i, ca s\ zic acelui antic; dar Luden, care `l [tia, n-a vrut s\ i-l spun\, `n
a[a, ne-a l\sat singuri `n fa]a du[manului. Acesta-i adev\rul. timp ce Knebel, cu toate exclama]iile lui anterioare, i-a
Trebuie s\-l uit\m `ns\, s\ ne `n\bu[im durerea pe care o [optit: „Lucre]iu!“ „Da, da, Lucre]iu, a confirmat Goethe [i
sim]im [i s-o acoperim cu admira]ia fa]\ de geniul s\u – cu a `ncheiat: ... A[a [i eu, am stat lini[tit [i am a[teptat s\
iubirea fa]\ de marea lui personalitate. Dezastrul de la Jena treac\ toat\ zarva aceea cumplit\.“ Luden m-a asigurat c\ a
i-a adus [i lui mari nepl\ceri, dar nu din partea francezilor sim]it `n piept fiori de ghea]\ c`nd a auzit aceste vorbe ros-
victorio[i, ci, chiar `nainte de b\t\lie, din partea prusacilor tite `ntr-adev\r cu o anumit\ mul]umire. L-au mai cuprins
cartirui]i la Weimar, care au intrat `n pavilionul lui [i au de c`teva ori fiorii `n cursul acelei conversa]ii, fiindc\ atunci
spart u[ile [i mobilele ca s\ fac\ foc. {i a avut de suferit [i c`nd a mai rostit cu glas tremurat c`teva cuvinte despre neno-
dup\ aceea. Se zice c\ n\pasta de-atunci l-a costat dou\ mii rocirea [i ru[inea patriei [i despre credin]a lui sf`nt\ `n ridica-
de taleri [i vreo dou\sprezece vedre de vin, iar ni[te solda]i rea acesteia, Knebel a exclamat de c`teva ori: „Bravo! Foarte
fugari au p\truns p`n\ `n odaia lui de culcare. Dar a sc\pat bine!“ `n timp ce Goethe n-a scos un cuv`nt [i a r\mas impa-
nepr\dat, pentru c\ i s-a trimis imediat o gard\ de la Curte. sibil, a[a `nc`t maiorul, dup\ ce a ispr\vit cu exclama]iile lui,

148 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 149


a `ndrumat conversa]ia spre literatur\, iar Luden n-a mai cu ar\t\torul `n m\su]a din fa]a lui. Pe urm\ a mai spus: „E
stat mult [i a plecat. [i copil\resc, [i de prost gust s\ `i `nfrunt\m pe cei sus-pu[i
Astea mi le-a istorisit Luden, omul acela minunat. Dar [i s\ ne opunem cu `nd\r\tnicie unui `nving\tor fiindc\ noi
cum l-a sc\rm\nat maestrul pe Passow al nostru de la liceu s`ntem plini de antichitatea greac\ [i roman\, iar el [tie pu-
din cauza p\rerilor lui am auzit eu cu urechile mele, fiindc\ ]in sau nu [tie nimic despre asemenea lucruri. Asta e m`n-
asta s-a `nt`mplat `n salonul mamei [i eram [i eu acolo, co- drie profesoral\, care `l face pe om ridicol [i-i mai e [i
pil\ `nc\ pe vremea aceea. Passow, care era un vorbitor ex- d\un\toare“. Apoi, dup\ o pauz\, `ntorc`ndu-se c\tre t`n\-
celent, spusese cu `nfl\c\rare c\, dezv\luind antichitatea rul Passow, care t\cea uluit, a `ncheiat pe un ton mai cald,
elen\ [i ar\t`nd dezvoltarea spiritului grecesc, el se sile[te s\ dar mai `n\bu[it: „Nu vreau deloc, domnule Passow, s\ te
s\deasc\ m\car `n sufletele c`torva ceea ce germanii ca po- jignesc. {tiu c\ inten]iile dumitale s`nt bune. Dar nu e
por au p\r\sit cu des\v`r[ire: dragostea de libertate [i dra- destul s\ ai inten]ii bune [i curate; trebuie s\ consideri [i ur-
gostea de patrie. (E de observat aici cum oameni ca Passow m\rile ac]iunii pe care o `ntreprinzi. De ac]iunea dumitale
`[i deschideau inima f\r\ grij\ [i f\r\ team\ `n fa]a titanului, m\ `ngrozesc, pentru c\ ea e o form\ preliminar\, `nc\ m\-
fiindc\ ei nu-[i puteau `nchipui [i nici pe departe nu cre- rinimoas\ [i nevinovat\, a unui lucru `nsp\im`nt\tor care
deau c\ e posibil s\ se opun\ cineva ideilor care lor li se p\- c`ndva, `n viitor, se va manifesta printre germani ca o nebu-
reau at`t de s\n\toase [i demne de a fi `nsu[ite. A trecut nie cumplit\ [i de care dumneata singur ai s\ te cutremuri [i
mult p`n\ [i-au dat seama c\ marele om nu voia deloc s\ fie ai s\ te r\suce[ti `n groap\, dac\ ai s\ mai auzi ceva acolo“.
al\turi de ei [i c\ nu trebuia s\ vorbe[ti a[a fa]\ de d`nsul.) V\ `nchipui]i uluirea ce a urmat; ai fi auzit o musc\ b`z`-
„Ascult\! i-a spus Goethe atunci lui Passow. ~mi `nchipui ind. Mama a izbutit numai cu mult\ greutate s\ `ndrepte
c\ [i eu [tiu ceva despre antici, dar cred c\ sim]ul libert\]ii conversa]ia spre o tem\ inofensiv\. Dar a[a era el, asta era
[i dragostea de patrie pe care vre]i s\ le lua]i de la ei s`nt `n atitudinea lui atunci, atitudine cu care ne `ndurera pe to]i [i
primejdie [i s`nt pe punctul de-a deveni `n orice clip\ o schi- lovea cu vorba sau t\cerea lui `n ce-aveam noi mai sf`nt.
monoseal\.“ N-am s\ uit niciodat\ cu c`t\ rece am\r\ciune a Pricina era, desigur, admira]ia lui fa]\ de `mp\ratul Napo-
rostit el cuv`ntul „schimonoseal\“, care este cea mai grea leon; `n 1808, acesta `l remarcase `n v\zul tuturor [i `i d\-
vorb\ de ocar\ de care dispune. „Existen]a noastr\ bur- duse Legiunea de Onoare, de care poetul nostru spunea
ghez\, a continuat el, se deosebe[te foarte mult de aceea a `ntotdeauna c\ e decora]ia cea mai drag\ lui. Vedea `n Na-
anticilor, [i raporturile noastre cu statul s`nt cu totul altele. poleon un Jupiter, mintea care or`nduie[te lumea `ntreag\,
Germanul, `n loc s\ se limiteze numai la el `nsu[i, trebuie s\ iar `n forma]ia de state germane conceput\ de Napoleon, `n
cuprind\ `n el lumea ca s\ poat\ avea o `nr`urire asupra unirea regiunilor sudice, vechi [i neao[e ale Germaniei `n
acesteia. }elul nostru nu trebuie s\ fie o izolare du[m\- Confedera]ia Renan\, vedea ceva nou, proasp\t [i d\t\tor de
noas\ fa]\ de celelalte popoare, ci rela]ii prietenoase cu lu- speran]e, ceva de la care a[tepta o `nviorare [i o `n\l]are a
mea `ntreag\, cultivarea virtu]ilor sociale, chiar `n dauna vie]ii spirituale germane, `n rela]ii fructuoase cu cultura
sentimentelor `nn\scute [i chiar [i a drepturilor `nn\scute.“ francez\, c\reia el, cum singur spunea, `i datora at`t de mult.
Ultima fraz\ a rostit-o ridic`nd poruncitor glasul [i b\t`nd Trebuie s\ v\ g`ndi]i c\ Napoleon `l invitase st\ruitor, chiar

150 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 151


`i ceruse s\ vin\ s\ stea la Paris, [i c\ Goethe mult\ vreme s-a regele Prusiei are s\ se al\ture iar lui Napoleon [i are s\
g`ndit serios s\ se mute acolo, cercet`nd modalit\]ile practice mearg\ cu el `mpotriva celorlal]i; chiar [i atunci, Carl Au-
pentru aceasta. Dup\ `nt`lnirea de la Erfurt, `ntre el [i `mp\- gust s-a `ntors acas\ entuziasmat, captivat cu totul de „acest
rat existau rela]ii personale. Napoleon `l tratase – ca s\ zic om `ntr-adev\r extraordinar“, cum se exprima el, [i care i se
a[a – ca pe un egal [i maestrul o fi c\p\tat poate certitudinea p\rea un trimis al lui Dumnezeu, un Mahomed.
c\ domeniul s\u spiritual, germanismul s\u nu s`nt amenin- Dar dup\ b\t\lia de la Lützen a venit b\t\lia de la
]ate de nici o primejdie din partea lui Napoleon [i c\ geniul Leipzig [i s-a sf`r[it cu trimisul lui Dumnezeu! ~n locul en-
acestuia nu era du[manul geniului s\u, oric`te motive ar fi tuziasmului fa]\ de erou a ap\rut alt entuziasm – acela fa]\
avut restul lumii s\ tremure `n fa]a `mp\ratului. de patrie [i de libertate, entuziasmul lui Passow; [i trebuie
A]i putea spune c\ e vorba aici de siguran]a [i amici]ia s\ spun c\ e curios c`t de repede [i de u[or se las\ oamenii
egoist\ a celor mari, dar `n primul r`nd trebuie spus c\ ego- convin[i [i transforma]i suflete[te de evenimentele exte-
ismul unui astfel de om nu este o chestiune particular\, ci rioare [i de nenorocirea unui om `n care au crezut. Dar [i
se justific\ `n ceva mai `nalt [i mai general; [i, `n al doilea mai penibil este s\ vezi cum un om mare [i proeminent e
r`nd, oare numai el singur avea aceste convingeri [i vederi? dezmin]it de evenimente, dovedindu-se c\ n-a avut drep-
Cu siguran]\ c\ nu – [i asta `n ciuda at`tor poveri [i greut\]i tate, `n timp ce al]ii, mult mai m\run]i dec`t el, au v\zut
pe care teribilul protector le impunea [i ]\ri[oarei noastre. mai bine lucrurile. Goethe spusese `ntotdeauna: „Degeaba
Primul nostru ministru, Excelen]a sa domnul von Voigt, v\ scutura]i lan]urile, dragii mei; e prea puternic, n-ave]i
de exemplu, era convins c\ `n cur`nd Napoleon `l va r\pune ce-i face!“ {i, deodat\, lan]urile au c\zut, ducele [i-a pus
pe ultimul s\u adversar, [i atunci o Europ\ unit\ se va uniform\ ruseasc\, l-am `mpins pe Napoleon p`n\ dincolo
bucura de pace sub sceptrul lui. L-am auzit de multe ori de Rin, [i cei c\rora maestrul le spunea cu comp\timire
spun`nd asta `n societate [i [tiu, de asemenea, c\ prin 1813 „dragii mei“, Ludow, Passow [i al]ii, se ridicau acuma `n
dezaproba ce se `nt`mpla `n Prusia [i spunea c\ acolo au de fa]a lui ca `nving\tori, dovedindu-se c\ au avut dreptate.
g`nd s\ procedeze ca `n Spania, invito rege. „Bietul rege! zi- Anul 1813 a `nsemnat triumful lui Luden `n fa]a lui
cea el; `mi pare r\u de ce-o s\ i se `nt`mple, mai ales c\ nu Goethe, trebuie s\ spunem asta. El singur, de altfel, a con-
are nici o vin\ `n privin]a asta! Avem nevoie acum de toat\ venit c\-i a[a, ru[inat [i poc\it, [i a scris pentru Curtea din
`n]elepciunea [i de toat\ pruden]a de care s`ntem capabili [i Berlin poemul Epimenide, unde spunea a[a: „M\ ru[inez de
trebuie s\ fim calmi, nep\rtinitori [i cu credin]\ fa]\ de vremea inactiv\, cu voi s\ suf\r ar fi fost mai bine, / C\ci da-
`mp\ratul Napoleon, dac\ nu vrem s\ pierim [i noi.“ A[a torit\ suferin]ei voastre s`nte]i mai mari acuma dec`t mine“.
vorbea acest `n]elept [i con[tiincios om de stat care ne guver- {i mai ad\uga: „Cel care din abis a r\s\rit, de c\tre-o soart\
neaz\ [i azi. {i ducele oare nu f\cea la fel? Chiar [i dup\ Mos- aprig\ trimis, / O lume-ntreag\ chiar de-a cucerit, se va `n-
cova, c`nd `mp\ratul a trimis repede armate noi [i ducele toarce totu[i `n abis!“ Dup\ cum vede]i, asta menea el `mp\-
nostru l-a `nso]it p`n\ la Elba, unde Napoleon se ducea s\-i ratului s\u, Jupiter st\p`nitorul; acum `l trimitea `n abis –
bat\ pe prusaci [i pe ru[i care, contrar tuturor a[tept\rilor cel pu]in, `n piesa aceea; pentru c\ de g`ndit eu cred c\ [i
noastre, se uniser\ `mpotriva lui, `n timp ce noi crezusem c\ acuma g`nde[te tot a[a ca atunci c`nd spunea „dragii mei“.

152 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 153


August, fiul lui [i iubitul lui Ottilie, a avut exact acelea[i Situa]ia `n privin]a aceasta era mai dificil\ pentru ea dec`t
p\reri politice ca tat\l s\u; `n problema asta repeta pur [i pentru el, care putea s\-[i exprime pe fa]\ convingerile, pe
simplu ce spunea maestrul. Era cu totul pentru Confede- c`nd Ottilie trebuia s\ [i le ascund\. C`t despre ceea ce prie-
ra]ia Renan\, `n care vedea unit\ partea aceea din Germania tena mea numea iubirea ei, aventura ei sentimental-contra-
care avea `nsemn\tate pentru cultur\, [i se ar\ta plin de dis- dictorie cu fiul marelui scriitor, nu avea nevoie s\ [i-o
pre] fa]\ de barbarii de la nord [i de la r\s\rit, atitudine ascund\ `n lumea noastr\ restr`ns\, unde sentimentul [i cul-
mult mai pu]in potrivit\ lui dec`t lui Goethe b\tr`nul, tivarea lui s`nt cu delicate]e ridicate la mare cinste [i se
pentru c\ el `nsu[i avea `n firea lui ceva barbar, ceva exce- bucur\ de simpatia general\. ~n ce m\ prive[te, am fost con-
siv, chiar ceva grosolan, amestecat cu o triste]e care nu-i d\- fidenta ei `ngrijorat\ [i am trecut cu fidelitate al\turi de ea
dea un aer distins, ci tulbure [i nepl\cut. ~n 1811, Napoleon prin toate stadiile [i episoadele aventurii ei. Ea s-a dest\i-
l-a trimis ca ministru plenipoten]iar la noi, la Weimar, pe nuit [i mamei sale, [i a putut s\ fac\ asta cu at`t mai u[or cu
baronul de Saint-Aignan, un om pl\cut [i cultivat, trebuie c`t doamna von Pogwisch se afla de mai mult\ vreme `n
s-o spunem, [i un mare admirator al lui Goethe, care s-a aceea[i situa]ie [i la confesiunile fiicei sale a replicat cu con-
`mprietenit repede cu d`nsul. August s-a gr\bit [i el s\ lege fesiuni asem\n\toare. Ea ]inea la contele Edling, b\rbat fru-
prietenie cu secretarul baronului, domnul von Wolbock, mos, din Germania de Sud, mare[al al palatului [i ministru,
fapt pe care `l men]ionez mai `nt`i ca s\ v\ ar\t unde `[i g\- care era tutore al fetelor ei, prieten al casei [i `n cur`nd
sea t`n\rul prietenii [i `n al doilea r`nd fiindc\ acest domn chiar mai mult. C\ci doamna von Pogwisch spera c\ o s\-i
von Wolbock, `n decembrie 1812, c`nd Napoleon, `ntorc`n- cear\ m`na – avea [i motive s\ spere – [i a[tepta de la el cu-
du-se de la Moscova, a trecut prin Erfurt, a fost cel care l-a v`ntul decisiv, care `ns\ `nt`rzia. Astfel, Amor le oferea ma-
salutat pe Goethe `n numele `mp\ratului. Asta desigur c\ mei [i fiicei un bogat material de confiden]e reciproce despre
`nsemna ceva [i pentru August, deoarece avea un adev\rat bucuriile [i necazurile cotidiene, despre extazele, speran]ele
cult pentru tiran – cult care dup\ p\rerea mea nu-i [edea [i decep]iile pe care el le acord\ din bel[ug.
bine deloc, fiindc\ adora]ia lui nu avea nici un fundament August [i Ottilie se `nt`lneau la Curte, la teatru, acas\ la
spiritual. {i azi mai p\streaz\ o colec]ie de portrete ale lui tat\l lui [i `n societate. Dar cei doi `ndr\gosti]i nu se `nt`l-
Napoleon [i alte relicve napoleoniene, colec]ie pentru care neau numai `n societate, [i pentru asta cele dou\ parcuri de
tat\l lui i-a d\ruit [i crucea Legiunii de Onoare, `ntruc`t pe malul r`ului Ilm, cu pavilioanele lor, unul apar]in`ndu-i
acum nu mai poate s-o poarte. Putem spune c\ rareori c\tu- lui Goethe, cel\lalt bunicii lui Ottilie, ofereau prilejul cel
[ele iubirii au prins laolalt\ dou\ inimi mai deosebite. Au- mai favorabil. O `nso]eam pe prietena mea la toate aceste `n-
gust o adora pe Ottilie a[a cum `l adora pe Napoleon – nu pot t`lniri [i m\ minunam `ntotdeauna c`nd vedeam c`t e de feri-
s\ nu fac compara]ia aceasta, oric`t ar p\rea de ciudat\; iar bia- cit\ al\turi de el, cum suspin\ c`nd se desparte de el [i cum
ta mea prieten\ (vedeam asta cu spaim\ [i `ngrijorare) `i `nt`m- ro[e[te, `mbr\]i[`ndu-m\ cu recuno[tin]\ pentru c\ eram
pinase cu tandre]e avansurile lui greoaie, convins\ fiind de al\turi de ea; fiindc\ mie, drept s\ spun – [i asta nu numai
atotputernicia ne`nduplecat\ a zeului iubirii care, r`z`nd, tri- din cauza rolului meu de `nso]itoare [i confident\ – `nt`lnirile
umfeaz\ asupra tuturor p\rerilor [i asupra concep]iilor. mi se p\reau foarte plicticoase [i conversa]ia – foarte searb\d\

154 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 155


[i for]at\. Vorbe f\r\ haz [i f\r\ entuziasm ba despre un antrena [i pe mine [i m\ f\cea p\rta[a urii [i a speran]ei sale
dans, ba despre vreo b`rf\ de la Curte, ba despre o c\l\torie arz\toare. Acum `ns\ nu numai Ottilie nutrea la Weimar
viitoare sau f\cut\; conversa]ia se mai `nviora pu]in numai aceste sentimente. Conspira]ia patriotic\ ardea mocnit [i aici,
c`nd t`n\rul povestea despre slujba pe care o `ndeplinea pe printre cei pretins credincio[i Confedera]iei Renane [i cultu-
l`ng\ tat\l lui. Ottilie `ns\ nu voia s\-[i m\rturiseasc\ ei `n- lui lui Napoleon; [i tineri nobili, cum erau consilierul came-
se[i plictiseala. Se purta ca [i cum `n timpul acestor `nt`lniri ral von Spiegel [i consilierul de stat von Voigt, ]ineau pe
[i plimb\ri at`t de de[arte sufletele lor s-ar fi apropiat [i tot ascuns [i cu multe riscuri leg\tura cu prusacii din Jena,
`n sensul acesta vorbea [i cu doamna von Pogwisch, iar transmi]`ndu-le acestora ve[ti despre ce se `nt`mpla la
mama ei, probabil, `i spunea la r`ndul s\u c\ domnul von Weimar. Ottilie intrase `n leg\tur\ cu ei [i lua parte `n [oapt\
Edling e pe punctul de a-i cere m`na. [i cu patim\ la uneltirile lor. Se juca cu propria via]\, iar eu
A[a st\teau lucrurile c`nd a intervenit `n via]a lui Ottilie – pe de o parte ca s-o mai `nfr`nez pu]in, pe de alt\ parte
un eveniment despre care nu pot vorbi f\r\ o ad`nc\ [i `n\l- prins\ `n aceea[i v`ltoare – `mp\rt\[eam cu ea aceste secrete
]\toare emo]ie, deoarece am sim]it am`ndou\ c\ `n acest politice, a[a cum `mp\rt\[eam tainele inimii sale de fat\ la `n-
eveniment s-a str`ns toat\ frumuse]ea [i m\re]ia vremii t`lnirile cu August von Goethe. N-a[ putea s\ spun care din
noastre, `mbr\c`nd pentru noi un aspect cu totul personal. cele dou\ situa]ii m\ `ngrijora [i m\ speria mai mult.
Zorii anului 1813 s-au ivit. Ce lucruri minunate s-au `n- Se [tie c`t de pu]in `ncurajatoare au fost la `nceput eveni-
t`mplat atunci `n Prusia – av`ntul patrio]ilor, victoria lor mentele militare. Ottilie a avut fericirea s\ vad\ uniforme
asupra spiritului [ov\itor al regelui, `nfiin]area corpului de prusace la Weimar, fiindc\ pe la mijlocul lui aprilie, `n ziua
voluntari `n care floarea tineretului ]\rii s-a gr\bit s\ se `n- de 16 – mi-aduc aminte cu precizie –, un deta[ament de hu-
roleze, renun]`nd cu entuziasm la confort [i trai comod ca sari [i de v`n\tori c\l\ri a f\cut o incursiune `n ora[ul nos-
s\-[i dea via]a pentru patrie –, despre toate acestea, cum am tru, i-a luat prizonieri pe cei c`]iva solda]i francezi – pu]ini
mai spus, la `nceput au sosit numai [tiri pu]ine [i destul de la num\r – care erau aici, [i dup\ aceea a plecat iar. Un p`lc
vagi. Un lucru despre care v-am mai vorbit este leg\tura su- de cavalerie francez\, care la vestea asta a sosit de la Erfurt,
fleteasc\ a prietenei mele cu societatea tat\lui ei disp\rut [i n-a mai g\sit nici un prusac `n ora[ [i s-a `ntors de unde ve-
care, evident, era sus]inut\ de ve[ti mai precise, primite de nise; prea repede, desigur, fiindc\ a doua zi diminea]\ – `n-
la rudele din Prusia. Ginga[a-i fiin]\ se `nfiora [i se `nfl\c\ra chipui]i-v\ ce bucurie pe Ottilie! – au intrat `n ora[ trupele
la contactul cu ceea ce se preg\tea, cu ceea ce se [i `ndepli- de cavalerie ale lui Blücher cel t`n\r, tot husari [i v`n\tori.
nea, cu ceea ce ea, de[i tr\ind `n mediul nostru idilic, dorise Locuitorii i-au primit cu urale. {i a `nceput un dans [i un
de mult\ vreme s\ se `nt`mple [i prev\zuse c\ se va `nt`m- chef cu o nep\sare [i o lips\ de grij\ care pentru oricine s-ar
pla. Poporul de eroi din care sim]ea c\ face parte, ca s`nge [i fi g`ndit pu]in nu vestea nimic bun [i care dup\ vreo c`teva
ca spirit, se r\scula, ca s\ se scuture de ocara tiraniei fran- ceasuri a [i fost amar isp\[it\. „Francezii!“ s-a auzit deodat\
ceze! Fiin]a ei `ntreag\ se `n\l]a entuziasmat\, [i a[a cum strig`nd prin ora[, [i eliberatorii no[tri au s\rit de la b\u-
Prusia ei, cu exemplul pe care `l d\dea, `nfl\c\ra toat\ Ger- tur\ [i au pus m`na pe arme. Erau trupele generalului
mania la lupt\ pentru onoare [i libertate, tot a[a [i ea m\ Souham, care p\trunseser\ `n ora[, superioare ca num\r.

156 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 157


Dup\ o scurt\ lupt\, francezii au pus iar\[i st\p`nire pe urm\rirea se `ntinseser\ p`n\ aici. Vorbeam despre ce v\zu-
ora[. ~ngrijorate de soarta eroilor no[tri, c\rora cu c`teva sem [i despre ce ar mai putea s\ se `nt`mple de-acum `nainte,
clipe mai `nainte le d\deam de m`ncare [i de b\ut, st\team despre vestea c\ ora[ele saxone fuseser\ ocupate de trupe r\-
acum `n od\i]a noastr\ [i ne uitam de dup\ perdele la `nv\l- s\ritene, despre situa]ia grea `n care se afla Weimarul, `ntre
m\[eala de pe str\zi, de unde se auzea sunet de goarne [i Erfurt, fort\rea]\ napoleonian\, [i prusaci [i ru[i care `nain-
pocnet de arme [i de unde repede lupta s-a mutat `n parc, tau, despre `ncurc\tura `n care se g\sea ducele, despre ple-
apoi afar\ din ora[. Victoria a fost a du[manului. Ah! el era carea arhiducelui `n Boemia central\ [i despre aceea a
obi[nuit s\ `nving\ [i – f\r\ s\ vrea – to]i vedeau `n victoria ministrului Fran]ei la Gotha. {i despre August vorbeam,
lui victoria ordinii asupra rebeliunii – o rebeliune copil\- dup\ c`t `mi aduc aminte, [i despre tat\l lui, care urmase
reasc\ [i n\t`ng\, dovad\ c\ a fost `n\bu[it\ imediat. sfaturile celor apropia]i [i p\r\sise [i el ora[ul amenin]at: cu
Lini[tea [i ordinea s`nt binef\c\toare, de oriunde ar o zi `nainte, diminea]\, nu cu mult `nainte de-a intra `n ora[
veni. Trebuia acum s\ ne `ngrijim de cartiruirea france- solda]ii lui Blücher, plecase cu tr\sura la Karlsbad; cu sigu-
zilor, cartiruire impus\ ora[ului p`n\ la extrema limit\ a ran]\ c\ se `nt`lnise cu ei pe drum.
puterilor lui [i care avea s\-l `mpov\reze mult\ vreme. Dar S\ mergem mai departe de locul unde ajunsesem nu ni
se f\cuse iar lini[te, circula]ia pe strad\ era permis\ p`n\ la se p\rea prea nimerit, a[a c\ ne g`ndeam s\ ne `ntoarcem
apusul soarelui [i burghezul, sub ocrotirea, ap\s\toare, desi- `napoi c`nd, deodat\, printre vorbele noastre, r\zb\tu p`n\
gur, a `nving\torului, putea s\-[i vad\ iar de treburi. Nu la noi un sunet pe jum\tate chemare, pe jum\tate geam\t,
[tiu ce imbold ascuns, ce presim]ire a f\cut-o pe Ottilie ca a care ne pironi pe loc. Am tras cu urechea, `nfiorate. Din-
doua zi dup\ pr`nz s\ ias\ s\ se plimbe lu`ndu-m\ [i pe tr-un tufi[ de l`ng\ drum s-au auzit din nou geam\tul [i
mine cu ea. Dup\ o noapte `n care plouase, o zi senin\ de chemarea. De spaim\, Ottilie m\ apucase de m`n\; `ndat\
aprilie te ademenea cu v\zduhul ei plin de soare [i de dulci `ns\ `mi d\du drumul [i am`ndou\, `ntreb`nd: „E cineva
speran]e prim\v\ratice. La asta se ad\uga [i curiozitatea aici?“, ne-am strecurat printre tufi[urile cu crengi `nmugu-
de-a umbla `n voie pe str\zile care cu o zi `nainte vuiau de rite. Cine-ar putea descrie mirarea, emo]ia [i nedumerirea
zgomotul luptei, de-a vedea urm\rile l\sate de b\t\lie, zi- noastr\? ~n tufi[, pe iarba umed\, [edea un t`n\r de-o mare
duri de case lovite de gloan]e [i ici [i colo c`te-o pat\ de frumuse]e, un r\zboinic r\nit, unul dintre cei alunga]i cu o
s`nge pe vreun perete, priveli[te care te umplea de groaz\, o zi `n urm\, cu buclele blonde n\cl\ite [i lipite de cre[tet, cu
groaz\ `n care noi femeile amestec\m `ntotdeauna [i o ad- o barb\ abia mijit\, `ncadr`nd o fa]\ cu tr\s\turi luminoase,
mira]ie sfioas\, chiar un entuziasm, fa]\ de curajul [i d`rze- ai c\rei obraji ro[ii de febr\ contrastau `nsp\im`nt\tor cu
nia b\rb\teasc\. Ca s\ ajungem la c`mp [i la verdea]\ am paloarea de cear\ a frun]ii; uniforma `i era ud\ leoarc\, ]ea-
luat-o am`ndou\ de la palat pe Ackerwand [i pe urm\ c\tre p\n\ de noroiul de care era m`njit\ [i care `ncepuse s\ se
Ilm, pe-al c\rui mal, pe c\r\ri care str\b\teau paji[ti [i tufi- usuce, iar `n partea de jos `mbibat\ de s`nge, de asemenea pe
[uri, ne-am `ndreptat, trec`nd pe l`ng\ Borkenhäuschen, jum\tate uscat. Spectacol groaznic [i totu[i `n\l]\tor, r\sco-
spre Casa Roman\. P\m`ntul scormonit [i, pe-alocuri, sf\r`- lind cele mai ad`nci sentimente! V\ `nchipui]i `ntreb\rile
m\turi de arme [i echipamente ar\tau c\ lupta, fuga [i `ngrijorate [i pline de simpatie cu care l-am cople[it ca s\ ne

158 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 159


spun\ unde e r\nit [i ce s-a `nt`mplat cu el. „Cerul v\ tufi[ului, iar noi s\ ne `ntoarcem `n ora[, s\ d\m de veste
aduce“, a r\spuns t`n\rul, vorbind cu un accent prusac, unor persoane de `ncredere despre pre]ioasa noastr\ desco-
cl\n]\nind din din]i [i, la fiecare mi[care pe care o f\cea, perire [i s\ ne sf\tuim cu ele ce trebuie f\cut – bine`n]eles,
tr\g`nd printre buze aerul, `n timp ce fa]a frumoas\ i se cu toat\ discre]ia [i f\r\ s\ afle altcineva. Pe Ferdinand ni-
schimonosea de durere. „M-a nimerit un glon] `n [old c`nd mic nu-l `nfrico[a mai tare dec`t ideea c\ ar putea s\ cad\
cu petrecerea de ieri, a[a c\ a trebuit deocamdat\ s\ renun] prizonier [i avea de g`nd, dup\ ce se va vindeca, s\-[i reia
la mersul obi[nuit `n picioare [i am venit p`n-aici pe br`nci. serviciul `n o[tire [i s\ continue lupta p`n\-i va da la cap lui
At`t c\-i cam umed, mai ales c-a [i plouat azi-noapte. Zac „Nöppel“, cum `i zicea el corsicanului, va elibera patria [i
de ieri dup\-amiaz\, dar ar fi mai bine dac-a[ sta `n pat, va preface `n cenu[\ Parisul.
fiindc\ mi se pare c\ am [i pu]intic\ febr\.“ Aceste g`nduri le rostea cl\n]\nind `ngrozitor [i nepo-
Eroul, `n nenorocirea lui, se exprima `n felul acesta glu- menind nimic despre greut\]ile care st\teau deocamdat\
me], studen]e[te. {i chiar era student, a[a cum ne-a spus `n calea salv\rii lui. Ca s\-i lini[teasc\ setea chinuitoare,
imediat. „Heinke Ferdinand, a zis el, student la Drept la Ottilie g\si `n punguli]\ ni[te bomboane de ment\, pe care
Breslau [i voluntar. {i acum oare ce-au s\ fac\ doamnele cu el `ncepu imediat s\ le savureze. O sticlu]\ pe care o aveam
mine?“ a `ntrebat el apoi, [i avea de ce s\ ne `ntrebe, fiindc\ la mine [i pe care i-am oferit-o a refuzat-o cu b\rb\tesc dis-
nu cred s\ fi avut cineva vreodat\ nevoie de un sfat a[a cum pre], a primit `ns\ [alurile noastre, pe care i le-am l\sat –
aveam noi atunci: z\p\ceala `n care ne aruncase aceast\ `n- unul str`ns ghem, drept pern\, iar cel\lalt drept cuvertur\,
t`mplare, apari]ia subit\ a idolului nostru, eroul prusac, cam sub]ire e drept. Pe urm\ am plecat, [i el ne-a spus la
devenit deodat\ o realitate at`t de apropiat\ [i de individua- desp\r]ire: „Vede]i [i face]i ceva, domni[oarelor, ca s\ scap
lizat\ [i at`t de vulgar\ `n vorbire, purt`nd [i numele bur- de buclucul \sta! ~mi pare r\u c\ trebuie s\ m\ lipsesc deo-
ghez de Heinke, nu era menit\ deloc s\ ne ajute a ne camdat\ de pre]ioasa dumneavoastr\ societate. A fost, pa-
rec\p\ta prezen]a de spirit [i puterea de-a lua o hot\r`re. Ce role d’honneur, o pl\cut\ diversiune `n singur\tatea mea“.
era de f\cut, `ntr-adev\r? V\ pute]i `nchipui sfiala de care A[a vorbea mereu, cu nep\sare eroic\ – de[i era `ntr-o
erau cuprinse dou\ fete g`ndindu-se c\ trebuie s\ pun\ m`na situa]ie grea, `ntre via]\ [i moarte. I-am f\cut o reveren]\, la
pe un t`n\r `n carne [i oase, r\nit la [old, [i pe l`ng\ toate [i care el, cum [edea lungit, ne-a r\spuns cu o mi[care de
foarte frumos! Ce s\ facem cu el: s\-l ridic\m, s\-l lu\m cu parc\ ne-ar fi salutat cu c\lc`iele, [i am plecat gr\bite...
noi? {i unde? Sigur c\ nu `n ora[, care, de altfel, era plin de Cum am ajuns `n ora[ aproape c\ nici n-a[ putea spune.
francezi. Dar chiar p`n\ la un ad\post mai apropiat, cum Pe aripile entuziasmului, ale fricii [i ale `ncord\rii – pentru
era Borkenhaüschen, nu ne-ar fi ajutat puterile s\-l ducem c\ trebuia totu[i s\ ne p\zim s\ nu observe nimeni `naripa-
[i nici el n-ar fi putut s\ mearg\ p`n\ acolo. Dup\ cum spu- rea noastr\. Nu izbuteam deloc s\ schi]\m un plan pentru
neam, rana nu mai s`ngera, dar piciorul `l durea foarte tare a-l ascunde pe acel om minunat. ~n mijlocul g`ndurilor
[i nici vorb\ s\ poat\ umbla, chiar dac\ l-am fi sprijinit. Nu noastre [ov\itoare, un singur punct era clar: c\ el nu mai
ne r\m`nea altceva de f\cut – [i asta era [i p\rerea lui – dec`t putea s\ [ad\ `nc\ o noapte afar\ [i trebuia numaidec`t dus
s\-l l\s\m pe erou acolo unde era, la ad\postul precar al `ntr-o cas\ sigur\ [i `ngrijit bine. O dat\ cu aceast\ hot\r`re,

160 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 161


care nu suferea am`nare, sim]eam dorin]a ca am`ndou\ s\ cert\ c\ se va vindeca. Eu [i Ottilie `mpreun\ cu doctorul,
lu\m parte la `ngrijirea lui. Bine`n]eles c\ trebuia s\ le des- care venea regulat, [i cu b\tr`nul intendent al palatului, care
t\inuim asta [i mamelor noastre; dar dac\ puteam fi sigure `i aducea bolnavului de m`ncare, `l `ngrijeam cu r`ndul pe
c\ vor fi de acord cu noi, cum puteau ele s\ ne sf\tuiasc\ [i Ferdinand. Urcam `n fiecare zi treptele putrede ale sc\rii
s\ ne ajute? Trebuia numaidec`t s\ ne ajute un b\rbat; [i a- c\tre c\m\ru]a fermecat\, duc`ndu-i vin, dulciuri [i tot so-
tunci ne-am g`ndit s\ `i cerem acest lucru domnului von iul de bun\t\]i [i c`te ceva de citit, st`nd de vorb\ cu el, `n-
Spiegel, [ambelanul, care [tiam c\ are acelea[i p\reri ca noi dat\ ce a `nceput s\ fie mai bine, citindu-i [i `ntocmind
[i, fiind el `nsu[i ini]iatorul fatalei incursiuni prusiene, avea scrisori pentru el. Zicea c\ s`ntem `ngerii lui; fiindc\ sub fe-
toate motivele s\ dea ajutor unei victime a acelui atac. lul lui de-a fi, prozaic [i voios, se ascundea mult\ sim]ire [i
Pe-atunci era `nc\ `n libertate; abia c`teva zile dup\ aceea a duio[ie [i, chiar dac\ nu `mp\rt\[ea interesul nostru pentru
fost arestat, `mpreun\ cu prietenul s\u von Voigt, `n urma literatur\ [i spunea r`z`nd c\ nu-l pricepe [i c\ `n afar\ de
denun]ului unui concet\]ean lacom de bani, [i ar fi pl\tit studiile lui juridice nu are `n g`nd dec`t patria [i ridicarea ei,
am`ndoi cu moartea patriotismul lor cutez\tor dac\ Napo- pentru care `[i abandonase studiile, trebuia s\ constat\m un
leon, c`nd a trecut iar prin Weimar, nu i-ar fi gra]iat, din lucru, [i anume c\ cineva poate s\ dispre]uiasc\ poezia [i
curtoazie fa]\ de duces\. poate s\ nu `n]eleag\ nimic din ea atunci c`nd o `ntrupeaz\
Asta `n secret. ~n cele ce urmeaz\ n-am s\ m\ pierd `n el `nsu[i – `ntr-adev\r, nou\ ni se p\rea c\ omul acesta fru-
detalii. E destul s\ spun c\ von Spiegel nu ne-a `n[elat a[- mos, bun [i distins e poezia `ntruchipat\ `n fapt\, c\ e `m-
tept\rile [i imediat s-a ar\tat energic [i activ, pun`nd `n mi[- plinirea visurilor noastre; din pricina aceasta odat\, c`nd
care tot ce trebuia pentru ca lucrurile s\ ias\ bine. A f\cut tocmai ie[eam de la el [i coboram, Ottilie m-a luat `n bra]e,
rost de o targ\, care, bucat\ cu bucat\, a fost dus\ pe ascuns f\r\ o vorb\, dar `n chip foarte gr\itor, iar eu, r\spunz`nd
`n parc, r\nitul a c\p\tat `n cur`nd hran\, un chirurg l-a g`ndurilor ei, am s\rutat-o la r`ndul meu cu foc – un schimb
pansat, iar c\tre sear\, `mbr\cat civil, a fost dus f\r\ nici o de sentimente din pricina c\ruia, pe scara aceea veche [i [u-
piedic\ la marginea ora[ului, la palat, unde [ambelanul, `n bred\, era c`t pe-aci s\ ne pierdem echilibrul.
`n]elegere cu intendentul, `i preg\tise drept ad\post [i as- Acele pu]ine s\pt\m`ni au fost pline de emo]ie [i de
cunz\toare o c\m\ru]\ la mansard\, `n aripa veche a cl\- `n\l]are sufleteasc\; ele au dat vie]ii noastre un con]inut
dirii, deasupra por]ii, `n a[a-zisa Bastilie. neasemuit de frumos; ne bucuram nespus v\z`nd cum t`n\-
Acolo, ne[tiut de nimeni, prietenul nostru a stat p`n\ rul erou, dup\ numai c`teva zile de `ngrijire, a `nceput s\
s-a vindecat, adic\ vreo c`teva s\pt\m`ni. Rana de la picior mearg\ repede spre vindecare [i ne `mp\rt\[eam una alteia,
f\cuse puroi, iar dup\ o noapte petrecut\ `n parc, pe ploaie, ca dou\ surori, `nc`ntarea [i sentimentele pe care le aveam
s-a declarat [i un catar la piept, cu o tuse grozav\, care a m\- fa]\ de omul minunat aflat sub `ngrijirea noastr\. C\ `n
rit febra [i durerile [i care l-ar fi `ngrijorat pe doctor dac\ ti- aceste sentimente de caritate [i patrotism se amesteca [i
nere]ea [i natura s\n\toas\ a pacientului, precum [i voio[ia ceva mai tandru [i mai inefabil, [i asta `n inimile am`ndu-
lui, tulburat\ cel mult de dorin]a-i ner\bd\toare de-a putea rora, v\ `nchipui]i desigur foarte bine. Dar [i de data asta
c`t mai repede s\ se duc\ iar la r\zboi, n-ar fi fost o garan]ie sentimentele mele `nso]eau numai, cu fidelitate, pe acelea

162 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 163


ale fermec\toarei Ottilie [i, ca s\ zic a[a, le d\deau prec\- ofi]erii francezi, erau acum nu mai pu]in numeroase –, `l
dere – ceea ce era `n firea lucrurilor. O parte nu prea mare vedeam [i noi pe August mai rar dec`t `n timpul iernii. To-
din recuno[tin]a lui Ferdinand s-o fi `ndreptat [i c\tre tu[i, `nt`lnirile, plimb\rile [i randevuurile cu el prin parcuri
mine, fiin]\ pu]in ar\toas\, dar fa]\ de simplicitatea-i spi- nu fuseser\ cu totul `ntrerupte, de[i, dup\ plecarea tat\lui
ritual\, care st\tea at`t de bine figurii lui, [i fa]\ de totala sa s\u, el avea acuma mai mult\ treab\ dec`t `nainte. ~nt`mpla-
indiferen]\ `n ce prive[te darurile cu care m\ `nf\]i[am `n rea cu Ferdinand fusese t\inuit\ cu mult\ grij\ [i nimeni `n
lipsa unei str\luciri exterioare, m-am hot\r`t de la `nceput afar\ de ini]ia]i [i p\rta[i nu [tia de existen]a lui `n c\m\ru]a
s\ nu am nici o speran]\ [i, cu `n]elepciune, s\ m\ mul]u- de la castel; Ottilie s-a sim]it `ns\ obligat\ s\-i spun\ [i ase-
mesc `n tot acest roman cu un rol de confident\. Firea mea sorului de la Palatul ducal, desigur c\ `n primul r`nd dintr-o
se potrivea cu aceasta. M\ ferea de gelozie nu numai iubirea obliga]ie prieteneasc\, dar [i dintr-o anumit\ curiozitate,
fa]\ de prietena mea, faptul c\ m\ sim]eam m`ndr\ de dr\- dup\ cum mi se p\rea mie, curiozitatea de-a vedea cum are
g\l\[enia ei; nu numai faptul c\ Ferdinand se purta, `n s\ primeasc\ el vestea aventurii noastre [i ce va exprima chi-
fond, cu am`ndou\ la fel [i – dup\ cum observam cu o mul- pul lui c`nd va afla. Atitudinea lui August a fost calm\,
]umire care poate fi iertat\ din punct de vedere omenesc – chiar zeflemist\, mai ales dup\ ce a `ntrebat, a[a ca `n trea-
p\stra [i fa]\ de prietena mea tonul unei slobode prietenii;
c\t, cine s`nt p\rin]ii lui Heinke [i a aflat c\ s`nt burghezi. ~n
dar pe l`ng\ acestea toate mi-a mai venit ceva `n ajutor ca s\
sf`r[it, a ar\tat o participare [i un interes at`t de mic fa]\ de
m\ fereasc\ de gelozie: speran]a c\, datorit\ acestei noi `n-
toate cele istorisite de noi [i a dat a `n]elege destul de clar c\
t`mpl\ri pe care o tr\ia acum, Ottilie ar putea rupe cu folos
nu vrea s\ se amestece `n aceast\ poveste, `nc`t pe urm\ nu-
leg\tura ei cu August von Goethe, leg\tur\ care mie mi se
mai foarte rar, pe scurt [i pe departe, am mai vorbit despre
p\rea at`t de nepl\cut\ [i de nefericit\. De-aceea nu mi-am
ascuns mul]umirea [i u[urarea atunci c`nd, at`rnat\ de g`tul asta cu d`nsul, a[a c\ t`n\rul von Goethe n-a [tiut nimic sau
meu, Ottilie mi-a m\rturisit c\ ceea ce simte pentru Ferdi- aproape nimic despre vindecarea eroului nostru, despre
nand e cu totul altceva dec`t ce sim]ise inima ei p`n\ atunci scurta-i [edere dup\ aceea `n ora[ [i despre plecarea lui.
[i astfel via]a a `nv\]at-o ce deosebire este `ntre o prietenie Spun`nd acestea, am anticipat poate mersul lucrurilor.
ad`nc\ [i o iubire adev\rat\. Bucuria mea auzind acestea a Mai cur`nd dec`t g`ndeam, Ferdinand a putut s\ se dea jos din
fost mic[orat\ numai de considera]ia c\ Heinke nu era no- pat [i s\-[i `ncerce piciorul, umbl`nd sprijinit `n baston prin
bil, ci doar fiul unui bl\nar din Silezia, [i deci nu era o par- c\m\ru]a lui. Aerul prim\verii, care deocamdat\ intra doar
tid\ pentru Ottilie von Pogwisch. Dac\ numai con[tiin]a printr-o ferestruic\ de mansard\ `n ad\postul s\u, l-a ajutat s\
acestui fapt o fi fost sau nu cauza pentru care Ferdinand p\s- se `ns\n\to[easc\ [i s\ se `nvioreze [i, ca s\ poat\ trage mai
tra fa]\ de ea o at`t de strict\ prietenie este alt\ chestiune. bine folos de pe urma lui, i-am g\sit alt\ locuin]\. Un v\r al
Cum `n timpul c`t i-a trebuit lui Heinke s\ se vindece intendentului, care avea un atelier de cizm\rie `n Kegelplatz,
sezonul monden se sf`r[ise – teatrul, ce-i drept, nu se `nchi- i-a f\cut rost convalescentului, chiar `n aceea[i cas\, de o ca-
sese `nc\, dar recep]iile de la Curte `ncetaser\, iar sindrofiile mer\ la parter, a[a c\, la 1 iunie, Ferdinand s-a mutat acolo
[i balurile, ai c\ror matadori fuseser\ `n ultima vreme din ascunz\toarea lui romantic\. Putea acum s\ [ad\ pe o

164 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 165


banc\ la soare, pe malul r`ului, sau s\ treac\ podul [i s\ se Pogwisch, din pricina sentimentelor ce le nutrea pentru
plimbe pe la Schiesshaushölzchen [i pe Tiefurter Allee. eroul nostru, credea c\ se face vinovat\ fa]\ de adoratorul ei
~n evenimentele interna]ionale era acum o perioad\ de cel posomor`t [i socotea aceste sentimente drept un furt s\-
acalmie: armisti]iul acela care avea s\ dureze numai p`n\ c\- v`r[it `n dauna `ndatoririlor de prietenie fa]\ de August von
tre sf`r[itul verii – nu zic din nefericire, pentru c\ ce-a ur- Goethe a[a `nc`t, dac\ cei doi s-ar fi `nt`lnit, con[tiin]a ei ar
mat dup\ aceea a dus la glorie [i la libertate, e drept c\ pe fi suferit; [i oric`t a[ fi admirat cultura moral\ care o `n-
un drum plin de groaz\ [i de o mare suferin]\. Via]a `n ora- demna s\ aib\ aceast\ concep]ie, eram silit\ s\ constat cu
[ul nostru, `n ciuda greut\]ilor de pe urma cartiruirii, cu m`hnire c\ speran]ele pe care mi le f\cusem, socotind c\ `n-
care – de bine, de r\u – ne obi[nuisem, era lini[tit\. Sindro- t`mplarea cu Heinke ar putea s\ sl\beasc\ leg\turile cu fiul
fiile continuau, de[i `ntr-o mai mic\ m\sur\, [i `n acest `n- omului ilustru, care pe mine m\ `ngrijorau, aceste speran]e
ceput de var\, `mbr\cat civil, r\zboinicul nostru, ai c\rui nu voiau s\ se realizeze. „Da, Adele, `mi spuse Ottilie odat\,
obraji se `mplineau [i se rumeneau v\z`nd cu ochii, a luat [i `n timp ce ochii ei alba[tri se `ntunecau, am v\zut fericirea;
el parte, cu pruden]a cuvenit\, la unele dintre reuniunile lumina [i armonia mi-au ap\rut `n f\ptura lui Ferdinand al
noastre. La mama mea, la mama lui Ottilie, la doamna nostru. Totu[i, oric`t ar fi de nobil\ `nr`urirea care o au asu-
Egloffstein, `n salonul doamnei von Wolzogen [i `n alte pra mea, exigen]ele pe care durerea [i tulburarea le impun
case, am petrecut multe ceasuri de voio[ie [i de sim]ire m\rinimiei noastre s`nt mai puternice [i eu, `n ad`ncul su-
ad`nc\ `mpreun\ cu t`n\rul erou care, datorit\ frumuse]ii [i fletului, `mi cunosc destinul.“ „Cerul s\ te aib\ `n sf`nta lui
simplit\]ii lui cavalere[ti, era primit pretutindeni cu sim- paz\, scumpa mea!“ a fost tot ce am putut s\ r\spund [i am
patie [i admira]ie. Profesorul Passow mai ales era foarte `n- sim]it o r\ceal\ `n inim\, cum se `nt`mpl\ atunci c`nd `nt`l-
fl\c\rat fiindc\ vedea `n el, cu drept cuv`nt, `ntruparea nim, pironit\ asupra noastr\, privirea neclintit\ a fatalit\]ii.
frumuse]ii elene, `mbinat\ cu eroismul patriotic al elibe- Heinke a plecat. Aveam s\ ne mai `nt`lnim cu el. Deo-
r\rii; at`ta numai c\ mergea, ca b\rbat, cam departe – camdat\ `ns\, dup\ o [edere de [apte s\pt\m`ni `n mijlocul
pentru gustul meu – `n adora]ia lui fa]\ de t`n\rul nostru, nostru, pornise la el `n Silezia, s\-[i vad\ p\rin]ii iubi]i, bl\-
d`ndu-mi prilejul s\ observ – nu `nt`ia, nici ultima oar\ – c\ narii, s\ a[tepte acolo p`n\ avea s\ se vindece bine piciorul
spiritul na]ional, r\zboinic, e str`ns legat de un entuziasm [i pe urm\ s\ se `ntoarc\ iar pe front. C`nd ne-am desp\r]it
sporit al b\rba]ilor fa]\ de propriul sex, entuziasm nu prea de d`nsul, eu [i Ottilie am pl`ns, dar ne-am `mb\rb\tat ia-
`mbucur\tor pentru noi femeile [i pe care `l cuno[team din r\[i, jur`ndu-ne una alteia c\ prietenia noastr\ va fi de-acum
moravurile, ciudate `n privin]a asta, ale spartanilor. `nainte un cult al amintirii lui eroice. El ne `nf\]i[ase `n
Ferdinand p\stra fa]\ de toat\ lumea atitudinea lui obi[- carne [i oase figura ideal\ a t`n\rului german `nfl\c\rat de
nuit\, egal\ [i voioas\, iar purtarea sa fa]\ de noi, adic\ fa]\ patriotism, a[a cum `l descria c`nt\re]ul Lirei [i spadei1, [i
de Ottilie, nu i-ar fi dat domnului von Goethe nici un pri- cum o f\ptur\ `n carne [i oase e `ntotdeauna deosebit\ pu-
lej de gelozie dac\ cei doi tineri, deosebi]i `ntre ei ca cerul [i ]in de ideal [i produce `n chip inevitabil oarecare deziluzii,
p\m`ntul, s-ar fi `nt`lnit vreodat\, lucru pe care `ns\ prie- 1 Referire la Theodor Körner (1791-1813), poet german, `nsufle]it de
tena mea [tia s\-l evite. Era limpede c\ domni[oara von idei patriotice, mort pe c`mpul de lupt\ (n.tr.)

166 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 167


sincer vorbind e bine [i de folos c`nd aceast\ f\ptur\ prin ab- Pe la mijlocul lui octombrie i-am v\zut, cu admira]ie `n-
sen]a ei se transfigureaz\ iar `n ideal. ~n ultima vreme, grozit\, pe cazaci `n Weimar. Ministrul Fran]ei a fugit, [i
Ferdinand ni se ar\tase mereu `mbr\cat civil, acuma `ns\, dac\ n-a fost insultat c`nd a plecat, asta s-a `nt`mplat numai
dup\ ce plecase, noi `l vedeam `n g`nd cu hainele glorioase cu din cauz\ c\ lumea nu era absolut sigur\ ce `ntors\tur\ vor
care `l `nt`lnisem `nt`ia oar\ – un mare avantaj, c`nd ne g`n- lua lucrurile [i cum trebuia s\ se poarte ca s\ fie `n armonie
dim c`t de mult `nal]\ uniforma pe un b\rbat. ~ntr-un cuv`nt, cu puterea [i cu succesul. ~n noaptea de 20 spre 21, au p\-
dup\ ce a plecat, figura lui a devenit `n mintea noastr\ tot truns `n ora[ cinci sute de c\l\re]i cazaci; colonelul lor, pe
mai luminoas\, `n timp ce, dup\ cum ve]i vedea, figura celui- care `l chema Geismar, s-a dus chiar atunci noaptea la palat,
lalt, a lui August, s-a `nv\luit `n nori tot mai de[i. a intrat `n odaia de culcare a ducelui, cu c\ciula pe-o ure-
La 10 august, armisti]iul a luat sf`r[it. ~n vremea asta, che, l-a sculat din somn [i i-a adus vestea c\ alia]ii au ob]i-
Prusia, Rusia, Austria, precum [i Anglia s-au coalizat `mpo- nut victoria la Leipzig. A spus apoi c\ a fost trimis de ]arul
triva `mp\ratului Fran]ei. La noi, la Weimar, ajungeau numai Alexandru, cu misiunea de-a ocroti familia ducal\. ~n\l-
[tiri vagi [i pu]ine despre victoriile comandan]ilor prusaci ]imea sa a aflat astfel cum stau lucrurile [i ce atitudine
Blücher [i Bülow, Kleist, Yorck, Marwitz [i Tauentzien. Pe trebuie s\ ia acum un prin] `n]elept ca s\ se ralieze f\r\ `n-
noi, fetele, ne umplea de o mare m`ndrie g`ndul c\ Ferdinand t`rziere destinului [i s\ se dea dup\ mersul evenimentelor.
al nostru lua cu siguran]\ parte la aceste victorii; iar g`ndul Ce timpuri au fost atunci, scump\ doamn\! Pline de
c\ s`ngele lui t`n\r, jertfit patriei, poate c\ `nro[ea de pe zgomotul luptelor care aveau loc `n jurul ora[ului [i uneori
acum verdea]a c`mpului de lupt\ ne `nfiora. Nu [tiam mai chiar pe str\zile lui. ~ngrozitor! Francezi, renani, cazaci,
nimic. Barbarii de la nord [i de la r\s\rit `naintau – asta era prusaci, unguri, croa]i, sloveni, o mul]ime de figuri cum-
singura [tire pe care o aveam; dar cu c`t `naintau [i se apro- plite se perindau la nesf`r[it, [i cum retragerea francezilor
piau mai mult, cu at`ta li se d\dea mai rar numele acesta de c\tre Erfurt l\sase ora[ul de re[edin]\ la `ndem`na alia]ilor,
„barbari“ [i simpatiile popula]iei [i ale societ\]ii noastre se care imediat au [i intrat `n el, ne-am pomenit cu o avalan[\
`ndep\rtau de francezi: `n bun\ parte pentru simplul fapt c\ de `ncartiruiri, ce `mpov\rau fiecare gospod\rie – mic\ sau
lumea `ncepea s\ vad\ `n „barbari“ pe `nving\tori [i to]i mare –, cu ni[te obliga]ii excesive, uneori chiar imposibil
sperau s\-i `mbuneze `nc\ de la distan]\, ar\t`ndu-se supu[i de `ndeplinit. Ora[ul, `n]esat de oameni, a v\zut mult\
[i devota]i; dar cauza principal\ este c\ oamenii s`nt ni[te fi- str\lucire [i m\re]ie: doi `mp\ra]i – al Rusiei [i al Austriei –,
in]e supuse, pe care le m`n\ nevoia de a fi de acord `ntot- precum [i prin]ul de coroan\ al Prusiei, [i-au avut aici c`tva
deauna cu condi]iile [i evenimentele exterioare [i cu puterea timp Curtea; [i cancelarul Metternich a venit; mi[unau
care la un moment dat domin\; `n cazul de fa]\, destinul `n- demnitari [i generali. Dar numai cei mai s\raci din ora[, c\-
su[i parc\ indica [i poruncea o schimbare de opinii. Numai rora nu li se putea cere nimic, fiindc\ n-aveau ce da, numai
`n c`teva zile, barbarii rebeli `mpotriva ordinii au devenit aceia aveau vreme s\ priveasc\ [i s\ se bucure – noi ceilal]i,
eliberatorii, al c\ror succes [i a c\ror `naintare f\ceau ca en- `nghesui]i cum eram [i obliga]i s\ facem mereu servicii,
tuziasmul general fa]\ de popor [i de patrie [i ura `mpotriva aveam treab\ p`n\ peste cap; fiecare era foarte ocupat [i nu
francezului asupritor s\ cuprind\ toate spiritele. se mai g`ndea la altceva dec`t la cum s\ r\spund\ cerin]elor,

168 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 169


nemaiav`nd vreme s\ se intereseze cum `i merge vecinului, noastre, zice c\ a r\mas `nsemnat cu ro[u `n istoria ]\rii, c\
a[a c\ de multe ori aflam cu `nt`rziere ce i s-a `nt`mplat e anul „triste]ii [i al spaimei“. {i totu[i, de spaima incon-
cut\ruia sau cut\ruia dintre noi `n `mprejur\rile de atunci. testabil\ a acelui an el fusese scutit mai mult dec`t oricare
~n situa]ia aceasta grea, anevoioas\, cu toate c\ str`mto- dintre noi. ~n aprilie, c`nd teatrul r\zboiului amenin]a s\ se
rarea era la fel pentru to]i, exista totu[i o deosebire l\un- mute `ncoace, c`nd prusacii [i ru[ii au ocupat dealurile din
tric\: str`mtorarea era suportat\ mai u[or de cei c\rora `mprejurimi [i c`nd aproape c\ era s\ `nceap\ o b\t\lie la
p\rerile lor [i bucuria pe care-o sim]eau v\z`nd cum cauza Weimar, desigur urmat\ de pr\d\ciuni [i incendii, August
patriei `nvinge le d\deau o mul]umire [i o r\splat\ sufle- [i doamna consilier n-au vrut s\ lase un om de [aizeci [i trei
teasc\ cu mult mai presus de necazuri [i nevoi [i `i ajutau s\ de ani, solid ce-i drept, dar cu o s\n\tate delicat\ [i av`nd ta-
reziste – chiar dac\ ajutorul venea din partea unor prieteni, bieturile lui de mult fixate [i statornice, n-au vrut s\-l lase
cazaci, ba[chiri [i husari de la r\s\rit care se purtau uneori expus la jigniri [i neajunsuri, care aveau s\ fie, desigur, mult
cu trufie. {i mama mea, [i mama lui Ottilie aveau `n gazd\ mai grele dec`t acelea din 1806. L-au convins deci s\ plece
mari comandan]i, cu aghiotan]ii [i cu ordonan]ele lor, [i `n grab\ – `n Boemia lui iubit\, la Töplitz, unde putea s\
noi, fetele, eram literalmente reduse la situa]ia de servitoare stea [i s\ lucreze lini[tit [i s\-[i termine volumul al treilea al
fa]\ de ace[ti oaspe]i poruncitori. Ottilie `ns\, `ntr-adev\r memoriilor, `n timp ce mama [i fiul aveau s\ r\m`n\ acas\,
eliberat\, deoarece nu mai trebuia s\-[i ascund\ sentimen- pentru a `nfrunta necazurile vremii. Era bine a[a, nu zic c\
tele ei prusace, str\lucea de bucurie [i `mi `mp\rt\[ea [i mie – nu. Trebuie s\ spun `ns\ c\ al]ii dezaprobau aceast\ plecare
mai `nclinat\ spre descurajare – entuziasmul s\u fa]\ de [i vedeau `n ea numai grija egoist\ a unui domn mare de-a
epoca m\rea]\ `n care tr\iam [i care nou\ ne ap\rea sub se cru]a pe sine. Dar oamenii lui Blücher, care venind `n-
ni[te tr\s\turi iubite [i glorioase, tr\s\turile t`n\rului erou coace s-au `nt`lnit cu tr\sura lui la ie[irea din Weimar [i l-au
salvat de noi, care contribuia acum, la locul lui, nu [tiam recunoscut imediat pe autorul lui Faust, g`ndeau desigur
unde, la des\v`r[irea s`ngeroasei opere a libert\]ii. altfel `n privin]a aceasta, dac\ n-or fi crezut cumva c\ a ie[it
Acestea erau sentimentele noastre, sentimente care, cu s\ se plimbe. L-au `nconjurat [i l-au rugat `n naivitatea lor
mici nuan]e personale, nu se deosebeau de acelea ale `ntre- s\ le binecuv`nteze armele, lucru pe care, dup\ oarecare `m-
gii popula]ii. Cu totul altfel st\teau lucrurile `n familia cele- potrivire, el l-a f\cut cu vorbe pline de c\ldur\ – o scen\
br\ cu care Ottilie avea leg\turi at`t de ciudate [i at`t de frumoas\, nu? numai c\ pu]in cam precar\ [i cam penibil\,
`ngrijor\toare, dup\ cum socoteam eu! Marele poet al Ger- din cauza `n]elegerii gre[ite care-i st\tea la baz\.
maniei era pe vremea aceea omul cel mai nefericit din ora[, Maestrul nostru a r\mas `n Boemia p`n\ la sf`r[itul verii.
din ducat [i poate chiar din toat\ ]ara, `nsufle]it\ de senti- Pe urm\, cum nici acolo nu era mai `n siguran]\, s-a `ntors,
mente `nalte. ~n 1806 nu fusese nici pe jum\tate at`t de nefe- dar numai pentru vreo c`teva zile, fiindc\ se auzea c\ aus-
ricit. Scumpa noastr\ doamn\ von Stein spunea c\ a devenit triecii au pornit de la sud-est c\tre Weimar, [i atunci Au-
melancolic. Pe to]i `i prevenea s\ nu-i vorbeasc\ despre po- gust l-a `ndemnat iar s\ plece: de data asta s-a dus la
litic\; de altfel, ca s\ nu spun dec`t at`ta, el nici ast\zi nu ia Ilmenau, unde a r\mas p`n\ la `nceputul lui septembrie.
parte la entuziasmul nostru. Despre anul acela al ridic\rii Dup\ aceea l-am avut iar `n mijlocul nostru, [i dac\-l iubim

170 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 171


trebuie s\ spunem c\ din ceea ce am avut de suferit atunci a noastr\ to]i [tiau despre ce a fost vorba. Humboldt, care
`ndurat [i el destul, chiar prea destul. Era exact vremea c`nd respirase atmosfera Berlinului, se a[teptase `nc\ din prim\-
povara `ncartiruirii devenise mai grea dec`t oric`nd. Chiar var\ ca fiul lui Schiller [i fiul lui Goethe s\ ia arma `n m`n\
[i frumoasa lui cas\, care ar fi fost de dorit s\ fie cru]at\, a pentru Germania, asemenea t`n\rului Körner. Acum `l `n-
ajuns – de voie, de nevoie – han: o s\pt\m`n\ `n [ir a avut trebase pe vechiul prieten ce p\rere are `n privin]a asta [i pe
zilnic dou\zeci [i patru de persoane la mas\. Generalul aus- August ce s-a hot\r`t s\ fac\, dar nu g\sise la acesta din
triac, contele Colloredo, a locuit la el. Odat\ – a]i auzit de- urm\ dec`t o indiferen]\ posac\, iar la Goethe – sup\rare,
sigur, c\ci toat\ lumea a vorbit despre asta –, cu o ciudat\ ne`ncredere [i dezaprobare fa]\ de tot ce le p\rea celorlal]i
incon[tien]\, sau poate c\ era sfidare, ori poate credea c\ at`t de m\re] [i de splendid. „Eliberare?“ `l auzi Humboldt
mari seniori, cum erau contele [i cu el, tr\iau `ntr-o lume a `ntreb`nd. E o eliberare care duce la pieire. Leacul e mai r\u
lor, departe de pasiunile mul]imii, odat\, cum spun, maes- dec`t boala. Napoleon `nc\ n-a fost `nvins [i va mai trece
trul l-a `nt`mpinat [i l-a salutat pe general purt`nd Legiunea mult p`n\ va fi. Acum e ca un cerb h\ituit, dar asta `n-
de Onoare pe piept. „Ei drace! a strigat Colloredo, destul seamn\ o joac\ pentru el, [i e `nc\ posibil ca la un moment
de grosolan. Cum se poate purta a[a ceva?“ S\-i spun\ una dat s\-l vezi cum se `ntoarce [i pune jos toat\ haita. S\ zi-
ca asta lui! Maestrul n-a priceput. Nu i-a r\spuns nimic ge- cem `ns\ c\ se va pr\bu[i; ce-are s\ fie atunci? Poporul s-a
neralului. Dar dup\ aceea le-a spus altora: „Cum asta? de[teptat `ntr-adev\r [i [tie oare ce vrea? Dar [tie oare ci-
Fiindc\ `mp\ratul a pierdut o b\t\lie, eu s\ nu mai port de- neva ce se va `nt`mpla dup\ c\derea st\p`nitorului? Domi-
cora]ia pe care mi-a dat-o?“ Chiar cei mai vechi prieteni na]ia ruseasc\ `n locul celei franceze? Cazaci la Weimar –
nu-l mai `n]elegeau [i nici el nu-i mai `n]elegea pe ei. Dup\ nu-i tocmai ce-ar fi vrut el, maestrul. S\ fie faptele lor mai
generalul austriac a venit domnul ministru von Humboldt, pl\cute dec`t ale francezilor? Prietenii ne-au fi jefuit tot a[a
cu care Goethe `ntre]inea de dou\zeci de ani leg\turi spi- cum ne-au jefuit [i du[manii. Chiar [i solda]ilor no[tri li se
rituale, un vechi cet\]ean al lumii, [i chiar `n mai mare m\- prad\ transporturile alc\tuite cu at`ta greutate. Acesta este
sur\ dec`t scriitorul – `ntotdeauna `i pl\cuse s\ stea mai adev\rul, pe care unii vor s\-l `nfrumuse]eze cu fic]iuni sen-
mult `n str\in\tate dec`t `n ]ar\. Din 1806 era prusac, un timentale. Poporul laolalt\ cu poe]ii lui, care se distrug cu
bun prusac, cum se spune, adic\ nimic altceva. Asta se dato- politica, se afl\ `ntr-o stare de `nfierb`ntare cu totul necon-
reaz\ lui Napoleon – ce-i al lui e-al lui: i-a transformat mult venabil\. ~n sf`r[it, e o groz\vie.
pe germani. Laptele cosmopolitismului el l-a preschimbat {i era `ntr-adev\r o groz\vie, scump\ doamn\. Dar mai
`n s`nge clocotitor de zmeu [i a f\cut din versatilul umanist r\u [i mai ru[inos pentru entuziasmul nostru era c\ groaza
Humboldt un patriot `nver[unat [i un propov\duitor al maestrului se dovedea `ndrept\]it\ de tot ce se `nt`mpla `n
r\zboaielor de eliberare! E vina sau e meritul cezarului c\ fiecare clip\, de realitatea nemijlocit\ a lucrurilor. E adev\-
ne-a schimbat p\rerile [i ne-a redus la noi `n[ine? Las pe rat c\ retragerea francezilor [i urm\rirea lor au pricinuit cea
al]ii s\ hot\rasc\. mai cumplit\ distrugere [i sec\tuire. Ora[ul nostru, guver-
Din ce-au discutat atunci `mpreun\ ministrul prusac [i nat acum de un colonel prusac, un adev\rat c\pc\un, asistat
maestrul nostru s-au aflat multe lucruri, a[a c\ `n societatea [i de un comandant de trupe rus [i de unul austriac, era

172 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 173


mereu cople[it de trupe de diferite na]ionalit\]i, `n trecere voia s\ `nfiin]eze un corp de amazoane, [i s`nt sigur\ c\,
sau sta]ionate. De la Erfurt, care era `mpresurat, erau tri- dac\ proiectul s-ar fi realizat, Ottilie s-ar fi `nrolat imediat,
mi[i `ncoace r\ni]i, mutila]i, bolnavi de dizenterie [i de ti- ba chiar m-ar fi t`r`t [i pe mine `n treaba asta, oric`t de ex-
fos, ca s\ fie interna]i `n lazaretele noastre. {i `n cur`nd centric\ mi se pare aceast\ idee ast\zi, c`nd judec cu mintea
bolile au `nceput s\ se `ntind\ [i asupra popula]iei ora[ului. limpede. Nu era o vreme a bunului-gust, desigur c\ nu, [i
~n noiembrie aveam cinci sute de cazuri de tifos, la o popu- cine c\uta numai asta, cine umbla numai dup\ cultur\,
la]ie de [ase mii de suflete. Medici nu erau – se `mboln\vi- chibzuial\ [i sever\ autocritic\, acela r\m`nea cu buzele um-
ser\ [i ei. Falk, scriitorul, [i-a pierdut patru copii `ntr-o flate. De exemplu, nu g\seai gust `n poeziile pe care le d\-
lun\; a albit de nu-l mai cuno[teai. ~n multe case n-a mai r\- dea la iveal\ acea epoc\ fr\m`ntat\ [i pe care ast\zi le
mas nimeni, to]i au murit. Teama de molipsire paraliza socotim drept resping\toare, de[i c`nd le citeam ni se um-
orice form\ de via]\. De dou\ ori pe zi se afuma cu smoal\ pleau ochii de lacrimile `nsufle]irii populare. Tot poporul
`n tot ora[ul. Dricurile nu mai pridideau s\ duc\ mor]ii. Au f\cea poezii, se entuziasma [i se exalta `n apocalipsuri, vizi-
fost [i sinucideri, din pricina mizeriei. uni profetice, `ntr-un crunt paroxism al urii [i al r\zbun\rii.
Acesta era tabloul exterior al lucrurilor, realitatea dac\ Un pastor a publicat un poem satiric despre nimicirea Marii
vre]i, [i cine suferea nu izbutea s\ se ridice deasupra ei, la
Armate a lui Napoleon `n Rusia, poem care `n ansamblu,
ideile de libertate [i de patrie. Mul]i izbuteau. ~n primul
dar [i `n detalii, era pur [i simplu indecent. Scump\ doamn\,
r`nd profesorii Luden [i Passow [i cu ei Ottilie. Faptul c\
entuziasmul e frumos, dar atunci c`nd `i lipse[te din cale
prin]ul poe]ilor nu izbutea sau nu voia era, poate, cel mai
afar\ lumina spiritual\ [i c`nd burt\verzii exalta]i s`nt `nse-
amar dintre necazurile noastre. Atitudinea lui o cuno[team
ta]i de s`ngele du[manului pentru c\ s-a `nt`mplat ca tocmai
foarte bine de la feciorul s\u – de altfel acesta nu era dec`t
ecoul maestrului, [i dac\ aceast\ al\turare, copil\re[te de fi- acel moment istoric s\ le dea prilejul de a-[i ar\ta poftele
del\, la p\rerile tat\lui era `nduio[\toare, avea totu[i `n ea bestiale, atunci spectacolul, bine`n]eles, este penibil. Tre-
ceva nenatural, ceva ce sporea [i mai mult durerea prici- buie s\ recunoa[tem c\ toate furioasele elucubra]ii rimate
nuit\ de vorbele lui. Cu capul plecat, ridic`ndu-[i spre el care n\p\diser\ ]ara [i aveau drept scop batjocorirea, `njosi-
numai din c`nd `n c`nd ochii, al c\ror albastru sc`nteia de la- rea, insultarea omului `n fa]a c\ruia mai ieri to]i cei care ur-
crimi, Ottilie `l asculta c`nd repeta ce spusese tat\l s\u lui lau acuma se prosternaser\ cu team\ [i credin]\, toate aceste
Humboldt [i altora despre mizeria [i erorile epocii noastre. elucubra]ii `ntreceau orice m\sur\, nu aveau nici un haz,
De asemenea [i despre absurdit\]ile [i ridicolul ei. {i e drept sfidau ra]iunea [i decen]a, [i asta cu at`t mai mult cu c`t ele
c\, judec`nd `ntr-un anumit fel, puteai s\ g\se[ti ceva absurd nu se `ndreptau `mpotriva tiranului, ci `mpotriva parveni-
[i ceva ridicol `n purtarea de-atunci a oamenilor, care erau tului, a fiului poporului [i al revolu]iei, `mpotriva celui care
to]i exalta]i, ame]i]i [i totodat\ redu[i spiritualice[te de o pa- adusese vremea nou\. Chiar [i Ottilie era, f\r\ s-o m\rturi-
siune unic\. La Berlin, Fichte, Schleiermacher [i Iffland um- seasc\, nepl\cut impresionat\ de poeziile batjocoritoare, infa-
blau `narma]i p`n\-n din]i [i-[i z\ng\neau sabia de caldar`m. mante [i greoi scrise, `mpotriva „Calfei de croitor Nicolas“ –
Domnul von Kotzebue, celebrul nostru autor dramatic, vedeam asta foarte bine. Cum s\ nu fi sim]it cezarul culturii

174 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 175


germane, poetul Ifigeniei, dezgust fa]\ de mentalitatea s\ fac\ asta – [i o fac mai bine. Studen]ii care vor s\ se `nro-
poporului s\u? leze s`nt tocmai cei mai `nzestra]i [i cei mai promi]\tori ca
„Tot ce nu sun\ ca v`n\toarea lui Lützow1, se t`nguia el – preg\tire [tiin]ific\ din Jena. Nu trebuie l\sa]i s\ plece.“
[i noi `l auzeam prin gura fiului s\u –, e dat deoparte [i nu Asta era [i p\rerea maestrului nostru. Puteai s\-l auzi
are trecere.“ Asta ne durea; dar trebuie, poate, s\ ne d\m dezaprob`nd ideea voluntarilor [i `ntrebuin]`nd la adresa fa-
seama c\ el, laolalt\ cu c`rp\celile `nsetate de s`nge, dispre- voritei ducelui ni[te expresii pe care nici nu vi le pot repeta.
]uia [i poeziile talenta]ilor c`nt\re]i ai libert\]ii precum Fa]\ de militarii de profesie zicea c\ are toat\ stima, dar vo-
Kleist [i Arndt [i spunea despre ele c\ s`nt un exemplu luntariatul, r\zboiul de h\r]uire, pe cont propriu [i `n afara
prost – [i c\, dup\ pr\bu[irea eroului s\u, el nu se a[tepta r`ndurilor, asta era o `ndr\zneal\ nepermis\. Prim\vara fu-
dec`t la haos [i la barbarie. sese la Dresda, la familia Körner, al c\rei fiu plecase cu cor-
Dup\ cum vede]i caut – oric`t mi s-ar p\rea mie `nsemi pul de v`n\tori al lui Lützow – f\r\ `ng\duin]a, `n orice caz
de curios – s\ iau ap\rarea marelui nostru scriitor [i s\ justi- f\r\ aprobarea prin]ului, care era aliatul fidel al `mp\ratu-
fic r\ceala [i nep\sarea pe care le ar\ta atunci – [i `ncerc asta lui. Zicea c\ este o atitudine rebel\ [i c\ toat\ aceast\ ac]i-
cu at`t mai bucuros cu c`t izolarea lui spiritual\ trebuie s\-i une arbitrar\ de solda]i amatori e o c`rp\ceal\ care le poate
fi adus nespus\ suferin]\, chiar dac\ `n ce prive[te literatura pricinui autorit\]ilor numai nepl\ceri.
el era `n oarecare m\sur\ obi[nuit de mult\ vreme cu lipsa A[a vorbea el, omul cel mare [i puternic. {i chiar dac\
de `n]elegere a poporului fa]\ de el [i cu clasica distan]\ distinc]ia f\cut\ de Goethe `ntre armata regulat\ [i cea a vo-
dintre el [i spiritul popular. Ce nu pot s\-i iert `ns\ [i n-am luntarilor era pu]in cam artificial\ [i rostit\ numai ca s\-i
s\-i iert niciodat\ este ce a f\cut el atunci cu fiul s\u, ceva acopere nep\sarea fa]\ de mi[carea patriotic\, nep\sare pe
care avea s\ aib\ urm\ri at`t de grele, de chinuitoare pentru care o manifesta mereu [i pretutindeni, un lucru totu[i tre-
sufletul [i a[a `ntunecat al lui August – [i deci [i pentru dra- buie spus. Trebuie s\ spunem [i trebuie s\ recunoa[tem c\
gostea lui Ottilie. `n chestiunea voluntarilor – consider`nd lucrurile `n chip
Pe la sf`r[itul lui noiembrie al acelui an m\re] [i teribil a obiectiv, nu ideal – el avea perfect\ dreptate. Instruc]ia lor
lansat [i ducele, dup\ exemplul Prusiei, un apel pentru `n- era superficial\; ca s\ vorbim sincer, nu f\ceau nimic [i din
rolarea voluntarilor, silit fiind la aceasta de dorin]a poporu- punct de vedere practic s-au dovedit absolut de prisos.
lui, de av`ntul r\zboinic, mai cu seam\ al profesorilor [i al Aveau ofi]eri incapabili, mul]i dintre ei au dezertat, mai
studen]ilor de la Jena care ardeau de ner\bdare s\ poarte
toat\ vremea steagul lor se afla `n p\strare, [i dup\ victoria
arme [i aveau o entuziast\ sus]in\toare `n iubita ducelui,
din Fran]a ducele i-a trimis pe tineri la vatr\, cu o scrisoare
frumoasa doamn\ von Heygendorf, adic\ Jagemann –
de mul]umire, `n care era vorba numai despre imaginea
fiindc\ ceilal]i sfetnici ai ducelui erau `mpotriv\. Domnul
popular-poetic\ a av`ntului lor r\zboinic. ~n anul urm\tor,
ministru von Voigt era de p\rere c\ e mai bine s\ se `n\bu[e
`nainte de Waterloo, nici n-au mai fost trimi[i pe front.
v\paia tineretului. „Nu e nevoie, nu e de dorit, zicea el, ca
Asta ca observa]ie marginal\. Poetul nostru, lipsit de entu-
oamenii cultiva]i s\ mearg\ la r\zboi; b\ie]ii de ]\rani pot
ziasm cum era, v\zuse limpede lucrurile [i faptul c\ a fost
1Aluzie la o poezie de Theodor Körner (n.tr.) de la `nceput contra voluntariatului, spun`nd despre doamna

176 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 177


Heygendorf c\ e desfr`nat\ [i ahtiat\ dup\ solda]i – f\r\ s\ [i cu alte animozit\]i, [i mai puternice, dintre care aceasta
vreau am rostit una din expresiile lui dure –, se datora mai era numai o expresie [i totodat\ un pretext. Nu voia cu nici
degrab\ credin]ei lui mai profunde, `mpotriva r\zboiului un pre] ca August s\ se duc\ pe front [i a f\cut tot posibilul
de eliberare [i a fr\m`nt\rilor pe care le aduce – trebuie s\ ca s\ nu-l lase s\ plece. S-a adresat pentru asta domnului mi-
spunem asta cu o durere mereu `nnoit\. nistru von Voigt [i chiar ducelui `nsu[i. Scrisorile `n care se
Apelul ducelui a fost `ns\ lansat [i `nscrierile au `nceput. refer\ la acest lucru [i al c\ror con]inut l-am aflat de la Au-
Au fost cincizeci [i [apte de c\l\re]i [i nou\zeci [i [apte de gust nu se pot caracteriza dec`t numindu-le à la Tasso –
pedestra[i. To]i cavalerii no[tri, tot tineretul nostru s-a `n- pentru c\ aveau necump\tarea disperat\ [i excesiv\ a acelui
scris: von Gross, gentilom la Curte, von Seebach, [eful al doilea eu al s\u. Scria acolo c\ pierderea fiului s\u, necesi-
protocolului, domnii von Helldorff [i von Häseler, consilier tatea de-a introduce pe un str\in `n intimitatea corespon-
provincial von Egloffstein, domnul von Poseck, [ambelan al den]ei, a produc]iei sale literare [i a tuturor treburilor lui
Cur]ii, vicepre[edintele von Gersdorff – `n sf`r[it, to]i. ~nro- l-ar pune `ntr-o situa]ie insuportabil\ [i i-ar face existen]a
larea devenise ceva de bonton, era de rigueur, dar tocmai imposibil\. Toate acestea erau dispropor]ionate, dar el `[i
faptul c\ datoria patriotic\ lua o form\ monden\ era frumos punea `n cump\n\ existen]a – o existen]\ impun\toare; [i
[i m\re]. August von Goethe n-a avut `ncotro [i a trebuit s\ talerul balan]ei `n care era pus\ trebuia s\ se lase foarte
se ralieze [i el la p\rerea general\ – nu puteai s\ faci acum mult `n jos, a[a c\ ministrul [i ducele s-au gr\bit s\-i fac\ pe
opinie separat\ [i era [ic [i onorabil s\ te `nrolezi, a[a c\ s-a plac. Desigur, numele lui August nu putea fi [ters de pe
`nrolat [i el – cam t`rziu, al cincizecilea dintre voluntarii pe- lista voluntarilor – asta nu mergea, ar fi fost ru[inos [i
destra[i, f\r\ s\ fi cerut aprobarea tat\lui s\u, cu care, ime- dezonorant. Ceea ce `ns\ Voigt a propus [i ducele a apro-
diat dup\ ce pasul a fost f\cut, se pare c\ a avut o scen\ bat, nu f\r\ a str`mba din nas la graba cu care August a pri-
foarte aprins\. Goethe ar fi spus c\ pasul acesta e n\t`ng [i mit aranjamentul, a fost ca deocamdat\ t`n\rul s\ plece cu
ingrat [i de sup\rare n-a mai vorbit c`teva zile cu bietul Au- Rühlmann, consilierul de Curte, s\ ia parte la tratativele cu
gust, care nici pe departe nu f\cuse asta din entuziasm. privire la fondurile necesare aprovizion\rii militare, trata-
E adev\rat c\ f\r\ fiul s\u `i era foarte greu [i nu avea `n tive care aveau loc la Frankfurt pe Oder, cartierul general
el nimic care s\-l ajute s\ treac\ peste aceste greut\]i. De al alia]ilor, iar la `ntoarcere s\ `ndeplineasc\ pe l`ng\ prin]ul
c`nd profesorul Riemer se mutase din cas\ [i se `nsurase cu mo[tenitor Carl Friedrich, [eful nominal al voluntarilor, o
domni[oara Ulrich (desigur c\ [i din cauza lui August, care func]ie tot at`t de nominal\, de aghiotant, [i deci s\ poat\
fusese arogant [i chiar aspru cu omul acesta sensibil), slujba r\m`ne pe l`ng\ tat\l s\u.
de secretar pe l`ng\ Goethe o de]inea un oarecare John, un A[a s-a `nt`mplat, [i p\cat de Dumnezeu c\ s-a `nt`mplat
om nu prea pl\cut la vedere, a[a c\ maestrul avea nevoie de a[a! De Anul Nou, August s-a dus la Frankfurt numai ca s\
fiul s\u pentru lucr\rile lui [i pentru tot felul de treburi. nu fie la Weimar `n ziua c`nd (era la 14 ianuarie) au depus
Dar tot at`t de sigur este c\ ideea de-a se lipsi de el `l irita jur\m`ntul `n catedral\ camarazii lui, voluntarii pedestra[i [i
dispropor]ionat de mult [i c\ aceast\ dispropor]ie se `mbina c\l\ri, [i la o s\pt\m`n\ dup\ plecarea lor `n Flandra s-a `n-
foarte bine cu animozitatea lui fa]\ de ideea voluntariatului – tors ca s\-[i ia `n primire func]ia de aghiotant al prin]ului.

178 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 179


{i-a pus, la fel ca acesta, uniforma de v`n\tor, [i Goethe a `n lupta pentru patrie, dar nimeni nu se g`ndea c\ el va face
spus c\ „s-a luat dup\ cornul de v`n\toare“. „Fiu-meu s-a asta, nimeni nici nu-[i `nchipuia m\car c\ el ar putea face a-
luat dup\ cornul de v`n\toare“, zicea el, ca un fel de expli- cest lucru, [i asta din simplul motiv c\ acela care se g`ndea
ca]ie, [i era foarte mul]umit, ca [i cum totul ar fi fost cum mai pu]in la o asemenea ac]iune, acela care nu se g`ndea de-
nu se poate mai bine! Dar, vai! nu era deloc a[a. To]i d\- loc era Arthur Schopenhauer. A dat bani pentru `narmarea
deau din umeri c`nd `l vedeau pe t`n\rul de dou\zeci [i pa- voluntarilor, dar ca s\ mearg\ cu ei nici nu i-a trecut prin
tru de ani care r\m\sese acas\ [i to]i `l dezaprobau pe acel g`nd; a l\sat acest lucru `n chipul cel mai natural pe seama
tat\ care nu numai c\ nu `mp\rt\[ea noua via]\ patriotic\ a speciei de oameni pe care o nume[te de obicei „marfa de se-
poporului german, dar `l silea [i pe fiul lui s\ stea deoparte. rie a naturii“. {i totu[i, nimeni nu s-a mirat. Indiferen]a cu
Evident c\ August era `ntr-o situa]ie privilegiat\ fa]\ de ca- care lumea a primit atitudinea lui a fost deplin\, nu s-a deo-
marazii lui, `nrola]i la fel ca el, [i care acum `nfruntau pri- sebit cu nimic de o aprobare [i cu ocazia asta am v\zut mai
mejdiile frontului. ~ntor[i acas\, to]i aveau s\ fie tovar\[ii clar dec`t oric`nd c\ numai armonia [i acordul unanim ne
lui de slujb\ [i de via]\. Se mai puteau `nchipui `ntre el [i satisfac din punct de vedere moral [i estetic [i ne smulg
ace[tia rela]ii colegiale? Ar mai fi vrut ei s\-i acorde stim\ [i `ncuviin]area.
prietenie? La[itate, cuv`ntul acesta de repro[ plutea `n aer... To]i str`mbau din nas fa]\ de purtarea lui August. O aud
{i aici trebuie s\ fac o observa]ie, [i anume `n ce prive[te fe- [i acum pe scumpa noastr\ doamn\ von Stein: „Goethe n-a
lul nedrept `n care via]a las\ lucrurile s\ se desf\[oare; ace- vrut s\-l lase pe feciorul s\u s\ se duc\ voluntar. Ce zice]i
ea[i fapt\ s\v`r[it\ de doi oameni e judecat\ `n chip deosebit: de asta? E singurul t`n\r din lumea bun\ care a r\mas
la unul e socotit\ drept ceva natural [i permis, la cel\lalt acas\.“ O aud [i acum pe doamna von Schiller: „Cu nici un
drept ceva ru[inos [i de ocar\. Cauza este desigur deosebi- pre], pentru nimic `n lume nu l-a[ fi `mpiedicat pe Karl al
rea dintre oameni [i `mprejurarea c\, din motive `ntemeiate meu s\ plece! Toat\ existen]a lui, toat\ fiin]a lui ar fi fost
[i personale, care determin\ judecata noastr\ moral\ [i este- sf\r`mat\ – ar fi ajuns melancolic b\iatul!“ Melancolic, oare
tic\, unuia nu i se potrive[te deloc ce altuia i se potrive[te prietenul nostru n-a ajuns [i el melancolic? De altminteri,
foarte bine, sau, mai bine zis, ceea ce la unul pare un lucru fusese `ntotdeauna. Dar din acel moment nenorocit, s\rma-
firesc [i de la sine `n]eles, la un altul pare o schimonoseal\ nul s\u suflet s-a tulburat din ce `n ce mai tare [i a luat
penibil\. Eu am un frate, stimat\ doamn\, `l cheam\ forma `n care `nclina]ii distructive, ce existau `n firea lui, au
Arthur – e un t`n\r savant, un filozof; n-a f\cut filozofie de ie[it acuma cu violen]\ la iveal\: b\utura f\r\ m\sur\ [i frec-
la `nceput, fusese `ndrumat s\ ajung\ om de afaceri, a[a c\ a ventarea caselor de toleran]\ (ierta]i-m\ dac\ v\ jignesc au-
trebuit s\-[i completeze studiile mai t`rziu: v-am mai spus zul cu aceste cuvinte); nevoia lui `n aceast\ privin]\ a fost
c\ a urmat elena cu domnul Passow. Are o minte ascu]it\, `ntotdeauna foarte mare, [i un suflet curat nu poate s\ nu se
f\r\ `ndoial\, de[i e cam amar `n p\rerile lui despre lume [i `ntrebe cum `nclinarea amintit\ a putut s\ se `mpace cu me-
oameni; s`nt mul]i care `i prev\d un viitor str\lucit, [i pri- lancolia [i cu dragostea lui pentru Ottilie, dragoste pe care
mul care spune asta e chiar el `nsu[i. Bun, fratele meu era [i patima aceasta o st`njenea desigur [i o umbrea. Dac\ m-a]i
el din genera]ia celor care [i-au l\sat studiile ca s\ se arunce `ntreba – c\ci ne`ntrebat\ a[ ezita s\-mi exprim p\rerea –,

180 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 181


v-a[ r\spunde c\ `n aceste desfr`n\ri era dorin]a de a-[i ar\ta m\ iube[te, Adele, iar eu, vezi tu, am r\mas cu iubirea mea
`n alt domeniu, desigur mai pu]in onorabil, b\rb\]ia pe care `n urm\ [i datoare fa]\ de el. Am `ncercat o mare fericire –
societatea i-o punea la `ndoial\. marea noastr\ fericire cu Ferdinand [i, fiindc\ gust fericirea
Sentimentele mele fa]\ de toate acestea erau foarte ames- aceasta, o gust `nc\ `n amintire, nu m\ pot opri s\ nu o so-
tecate. ~n inima mea se luptau comp\timirea cu dezgustul – cotesc ca pe o crean]\ fa]\ de August, ca pe o datorie de a
asta `n privin]a lui August. ~n privin]a tat\lui s\u, lupta se c\rei scaden]\ privirea lui `ntunecat\ `mi aminte[te mereu.
d\dea ([i nu numai `n inima mea, ci [i `n aceea a multor al- Da, s`nt datoare fa]\ de d`nsul! {i dac\ e adev\rat ce se
tora) `ntre venera]ia fa]\ de el [i dezaprobarea pentru gestul spune despre el, [i m\ `nfior c`nd aud, oare asta nu-i din ca-
s\u, str\in de idealurile vremii, de-a nu `l l\sa pe August s\ uza disper\rii pricinuite de mine? Fiindc\, s\ [tii, Adele,
urmeze marea pornire a genera]iei lui. ~n toate acestea se at`ta timp c`t a crezut `n mine, a fost altfel!“
amesteca, `n tain\, speran]a c\ rolul ru[inos jucat de t`n\rul Mi-a vorbit de multe ori a[a, [i `n aceast\ privin]\ iar\[i
Goethe, desconsiderarea lui, destr\b\larea lui, de care toat\ sentimentele mele erau `mp\r]ite [i contradictorii. Pe de o
lumea vorbea, o s\-i `nstr\ineze sufletul scumpei mele prie- parte m\ durea s\ v\d c\ nu poate s\ scape de nefericitul
tene [i c\ voi putea [i eu s\ scap de durerea pe care mi-o pri- acela [i c\ g`ndul de a i se da pe ve[nicie, a[a cum dorea tat\l
cinuia leg\tura lui Ottilie, nepotrivit\ [i primejdioas\, dac\ lui, `i st\tea ag\]at de suflet ca un c`rlig de undi]\. Pe de alt\
ea va renun]a `n sf`r[it [i se va desp\r]i de un t`n\r a c\rui parte `ns\, vorbele ei `mi insuflau o dulce m`ng`iere [i o li-
atitudine era at`t de potrivnic\ convingerilor ei celor mai ni[te moral\; c\ci dac\ uneori fa]\ de prusianismul ei, fa]\
sfinte [i ale c\rui rela]ii de pe vremea aceea nu-i f\ceau de- de sentimentele ei r\zboinic-patriotice m\ cuprindea teama
loc cinste. Speran]a mea, scump\ doamn\, nu s-a `mplinit. c\ `n ginga[ul [i luminosu-i trup se ascunde un suflet aspru
Ottilie, patriota, admiratoarea lui Ferdinand Heinke, a stat [i barbar, atitudinea ar\tat\ fa]\ de August, con[tiin]a c\ de
al\turi de August, a r\mas fidel\ prieteniei sale cu el, l-a dragul lui se desprinde din `nclina]ia ce-o resim]ea pentru
dezvinov\]it [i chiar i-a luat ap\rarea `n societate ori de c`te frumoasa [i simpla figur\ de erou al lui Heinke al nostru,
ori se ivea prilejul. C`nd cineva spunea ceva nepl\cut despre toate acestea m\ f\ceau s\ reg\sesc m\rinimia rafinat\ [i
el, prietena mea ori nu credea, ori explica totul cu m\rini- delicata alc\tuire a sufletului ei [i-o iubeam din pricina asta
mie, pun`ndu-l pe seama unei triste]i romantice, a unui de- [i mai tare, `ngrijorarea mea fa]\ de d`nsa cresc`nd [i ea o
monism, de care biata fat\ credea c\-l va putea m`ntui. dat\ cu acest spor de iubire.
„Crede-m\ Adele, `mi spunea ea, c\ August nu e un om ~n mai 1814, calamitatea cu August a ajuns la culme.
r\u, `n nici o privin]\, oric`t ar vrea semenii lui s\-l pone- Campania se sf`r[ise. Parisul fusese cucerit, [i la 25 ale lunii
greasc\! ~i dispre]uiesc pe to]i ace[tia [i a[ vrea ca el s\ poat\ voluntarii din Weimar s-au `ntors acas\, f\r\ s\ fi f\cut
`mp\rt\[i mai bine acest dispre], fiindc\ atunci n-ar mai da mare lucru pentru patrie, dar glorio[i [i s\rb\tori]i. ~nc\ de
at`ta prilej r\ut\]ii lor s\-l b`rfeasc\. ~n conflictul dintre oa- mult m\ temeam de acest moment [i, `ntr-adev\r, primej-
menii reci [i ipocri]i [i un ins singur o vei afla `ntotdeauna dia pe care o `nf\]i[a era chiar a[a cum mi-o `nchipuisem.
pe Ottilie de partea celui singur. Se poate `ndoi cineva de La `ntoarcere, domnii nu s-au sfiit s\ `l arate celor de acela[i
nobilul fond sufletesc al fiului unui asemenea tat\? August rang cu ei, care r\m\seser\ acas\, dispre] [i batjocur\, f\r\

182 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 183


nici un `nconjur [i `n chipul cel mai crud. Am avut astfel ademenitoare, `nc`t l\sase deoparte alte lucr\ri literare [i se
`nc\ o dat\ prilej s\ verific `n aceast\ `mprejurare ce pu]in\ apucase s\ scrie aceast\ alegorie despre cel care a dormit `n-
crezare dau eu sincerit\]ii sentimentelor pe care le afi[eaz\ delung, at`t de plin\ de `n]elesuri [i at`t de deosebit\ de
oamenii drept cauz\ a faptelor lor. Indivizii nu ac]ioneaz\ toate spectacolele festive din lume. „~mi pare r\u de ceasu-
prin ei `n[i[i, ci dup\ situa]ia `n care se afl\ [i care le ofer\ un rile de z\bav\“, scria el, [i: „S\ se `ntoarc\ `n abis!“ {i deo-
anumit cli[eu de atitudine conven]ional\. Dac\ situa]ia le `n- dat\ se pomene[te cu o scrisoare de la o doamn\ de la
g\duie s\ fie cruzi, atunci cu at`t mai bine. F\r\ s\ ezite o Curte, o admiratoare a sa, doamna von Wedel, care `i po-
clip\, ei se folosesc temeinic de aceast\ `ng\duin]\, `nc`t nu veste[te despre situa]ia lui August, despre conflictul lui cu
mai poate exista nici o `ndoial\ c\ cei mai mul]i oameni a[- c\pitanul [i despre ce avea s\ urmeze. Imediat, Goethe a
teapt\ ca `mprejur\rile s\ le dea prilejul s\ fie aspri [i cruzi [i luat m\surile necesare. Dup\ cum `l cunosc eu, cred c\ po-
s\ le permit\ s\ fie brutali dup\ plac. August a avut naivi- sibilitatea de a-[i pune `n valoare rela]iile [i de-a se folosi de
tatea sau `ndr\zneala sfid\toare de a-[i `nt`mpina camarazii influen]a lui ca s\-l scape pe fiul s\u de duel, a[a cum `l sc\-
`n uniform\ de voluntar, a[a cum se [i cuvenea, ca aghiotant pase de front, `i d\dea o anumit\ satisfac]ie, care `ntrecea
al prin]ului, comandantul de onoare al voluntarilor. Dar grija pe care o avea fa]\ de via]a lui August, fiindc\ lui `n-
tocmai din cauza asta – cum e u[or de `n]eles – a st`rnit totdeauna i-au pl\cut excep]ia aristocratic\ [i nedreptatea
batjocura [i dispre]ul celor `ntor[i de pe front. Nu degeaba distins\. A rugat-o pe doamna von Wedel s\ intervin\, i-a
scrisese Theodor Körner: „Ru[ine ]ie, ce-ai r\mas acas\ / scris prim-ministrului. Un `nalt func]ionar, consilierul in-
{i-]i vezi `n lini[te de somn [i mas\; / E[ti un nemernic [i un tim von Müller, s-a dus la Berka, prin]ul mo[tenitor, [i
p\c\tos!“ Versurile acestea se potriveau de minune [i toat\ chiar ducele `nsu[i s-a ocupat de aceast\ chestiune; c\pita-
lumea le cita cu glas tare. O f\cea mai cu seam\ un c\pitan nul a fost obligat s\-[i cear\ scuze [i conflictul a fost apla-
de cavalerie von Werthern-Wiehe, care se silea s\ trag\ toate nat. August, av`nd acoperire din sfere `nalte, era inatacabil,
foloasele din aceast\ situa]ie at`t de favorabil\ grosol\niei. El vocile critice au l\sat-o mai domol, dar n-au amu]it; duelul,
e acela care a f\cut aluzie la `mprejur\rile na[terii lui August care n-a mai avut loc, mai degrab\ a sporit dispre]ul public
[i la originea lui dup\ mam\, origine care, zicea c\pitanul, fa]\ de curajul lui August; to]i d\deau din umeri, `l evitau;
explic\ purtarea t`n\rului Goethe, la[\ [i nepotrivit\ unui de-aici `nainte n-a mai fost vorba nicicum de rela]ii amicale
gentilom. Domnul von Goethe s-ar fi repezit la el cu sabia `ntre el [i camarazii lui, cu toate c\ domnul von Werthern
(pe care p`n\ atunci n-o `ntrebuin]ase niciodat\), dac\ nu primise de sus un bob`rnac din cauza acelei aluzii r\ut\-
l-ar fi oprit cei care erau de fa]\. Rezultatul acestei scene a cioase [i fusese chiar pedepsit cu arest; totu[i, faptul c\ Au-
fost o provocare la duel, cu condi]ii foarte aspre. gust era copil nelegitim [i, ca s\ zicem a[a, numai pe
Domnul consilier intim era atunci `n localitatea bal- jum\tate pur s`nge, lucru care fusese aproape uitat, a ie[it
near\ Berka, aici `n apropiere, [i lucra la Epimenide. acum [i mai tare la iveal\ `n con[tiin]a oamenilor, ames-
Iffland, directorul teatrului din Berlin, `i propusese s\ com- tec`ndu-se cu repro[urile pe care i le aduceau to]i pentru ati-
pun\ un spectacol festiv pentru `ntoarcerea din r\zboi a re- tudinea lui. „Desigur, nici nu putea s\ fie altfel“, zicea lumea.
gelui Prusiei [i el g\sise propunerea at`t de onorabil\ [i de Sau: „Se cunoa[te din cine se trage“. Mai trebuie s\ ad\ug\m

184 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 185


c\ nici mama lui, cu felul ei de via]\, nu prea ]inuse socoteal\ t`n\rul Heinke, aflat iar printre noi, [i August ne spunea
de nimic [i, ahtiat\ dup\ petreceri cum era, fusese mereu mereu cu dispre] despre el c\ este tipul teutonului aliat cu
subiect de discu]ii la Weimar – nu c\ s-ar fi purtat r\u, ci mai barbaria, tip care contracareaz\ `n chip stupid planul de re-
mult ridicol [i f\r\ demnitate... dresare continental\ a cezarului.
Totu[i, merit\ a fi amintit, spre onoarea greoiului curte- Ferdinand al nostru venise iar la Weimar – de fapt asta
zan al lui Ottilie, c\ lucrurile acestea l-au atins ad`nc [i du- era a doua oar\ c`nd se `ntorcea la noi. Prima dat\ fusese
reros. ~ns\ el ne-a ar\tat asta `ntr-un chip ciudat de indirect, dup\ b\t\lia de la Leipzig, c`nd st\tuse aici c`teva s\pt\m`ni
[i anume prin venera]ia lui tot mai pasionat\ [i chiar mai ca aghiotant al comandantului prusac, frecventase iar soci-
`nc\p\]`nat\ fa]\ de eroul `nvins, de omul de pe insula Elba. etatea noastr\ [i se bucurase de simpatia general\. Acum,
~n fidelitatea exaltat\ fa]\ de `mp\rat [i `n dispre]ul fa]\ de dup\ c\derea Parisului, se `ntorsese din Fran]a, decorat cu
„renega]ii“ care nu voiau s\ li se aduc\ aminte c\ numai cu Crucea de Fier; [i v\ pute]i `nchipui c\, la vederea acestei
pu]in `nainte cinstiser\ ziua lui Napoleon ca pe cea mai insigne sfinte pe pieptul lui, sentimentele noastre feciorel-
mare s\rb\toare a anului, `ncerca August s\-[i afle curajul [i nice, [i acelea ale lui Ottilie `ndeosebi, fa]\ de t`n\rul acela
m`ndria – lucru lesne de `n]eles, fiindc\ `ntr-adev\r nu sufe- minunat au izbucnit din nou, cu cea mai mare `nsufle]ire.
rea el oare `mpreun\ cu `mp\ratul [i din cauza lui? Nu `n- Ce ne mai potolea pu]in era atitudinea lui la fel de radioas\
dura el ocar\ [i ru[ine pentru c\ nu plecase cu ceilal]i pe [i de amical\, mereu plin\ de recuno[tin]\, dar `n acela[i
front `mpotriva lui Napoleon? timp cam rezervat\, ar\tat\ fa]\ de noi la `ntrevederile tot
Fa]\ de tat\l s\u, care era mai presus de p\rerile [i de at`t de dese ca alt\dat\, atitudine care, a[a cum ne-o spu-
modele mul]imii, August putea s\-[i exprime sup\rarea pri- neam nou\ `n[ine, nu se potrivea `ntru totul cu sentimen-
cinuit\ de `njosirea pe care o suferea sub forma unui entuzi- tele noastre fa]\ de d`nsul. Am aflat `n cur`nd cauza acestei
asm deosebit pentru Napoleon. Dar el f\cea asta [i cu noi, atitudini, o cauz\ fireasc\, dar ea – trebuie iar s\ m\rturi-
f\r\ scrupul [i cu `nc\p\]`nare, de[i prin vorbele rostite jig- sesc – ne-a deziluzionat pu]in. Ferdinand ne-a spus un lu-
nea ad`nc sentimentele lui Ottilie. Faptul c\ ea r\bda, cu la- cru pe care nu [tiu din ce motiv nu ni-l spusese p`n\ atunci,
crimi `n ochii ei frumo[i, excesele egoiste ale t`n\rului dar acum s-a g\sit dator s\ ni-l dest\inuiasc\, [i anume c\
Goethe (lui aceste excese `i f\ceau bine, nep\s\tor cum era acas\ `n Silezia `l a[teapt\ o logodnic\ iubit\ [i c\ la `ntoar-
fa]\ de durerea pricinuit\ altora [i poate chiar stimulat de cere are de g`nd s\ se c\s\toreasc\.
ea) `mi d\dea speran]a c\ tainicele mele dorin]e se vor `m- U[oara tulburare a sentimentelor `n care ne-a aruncat
plini, fiind pu]in probabil c\ sentimentul tandru [i precu- aceast\ veste pe noi, cele dou\ prietene, e lesne de `n]eles.
getat al prietenei mele fa]\ de August va putea s\ reziste Nu-i vorba de o durere, de-o decep]ie – a[a ceva nu putea
mult\ vreme la gre[itele lui procedee, [i cu at`t mai pu]in s\ fie, deoarece rela]iile noastre cu Ferdinand erau acelea ale
probabil cu c`t `nd\r\tul cultului s\u insistent pentru Na- unui entuziasm [i ale unei admira]ii spirituale, amestecat\
poleon se mai ascundea ceva, sau mai degrab\ nu se ascun- desigur [i cu con[tiin]a unui drept asupra pl\cutei sale per-
dea, ci se travestea `n acest cult, ca s\ poat\ ie[i mai bine `n soane, pe care `l aveam ca salvatoarele lui. El era pentru noi
eviden]\. Acel ceva era gelozia lui, al c\rui obiect devenise mai mult o personificare dec`t o persoan\ – chiar dac\ nu se

186 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 187


poate face o distinc]ie destul de clar\ `ntre cele dou\; totu[i, ne-o imagin\m ca pe o Thusneld\ [i `nc\ [i mai mult: ca pe
se poate afirma c\ `n ultim\ analiz\ `nsu[irile persoanei `n- Dorothea lui Goethe – bine`n]eles cu ochi alba[tri, nu cu
se[i o fac capabil\ s\ devin\ o personificare. Oricum, senti- ochi negri.
mentele noastre fa]\ de t`n\rul erou sau, sco]`ndu-m\ pe Cum s\ explic c\ am ascuns fa]\ de August logodna lui
mine din cauz\, sentimentele lui Ottilie nu fuseser\ nicio- Heinke, a[a cum acesta o ascunsese at`ta timp fa]\ de noi?
dat\ legate de speran]e [i dorin]e concrete, deoarece, av`nd Ottilie a vrut a[a [i n-am `ntrebat-o de ce. Trebuie s\ spun
`n vedere originea lui Ferdinand, care era fiu de bl\nar, ase- `ns\ c\ lucrul acesta m\ mira, deoarece ea socotea `nclina]ia
menea speran]e [i dorin]e nu puteau s\ se nasc\. ~n aseme- pentru t`n\rul r\zboinic drept o vin\ fa]\ de `ndr\gostitul cel
nea `mprejur\ri [i cu acest punct de vedere, mai degrab\ eu melancolic; totu[i, nu voia s\ `i arate lui August c\ acea `ncli-
a[ fi putut, a[a cum m\ g`ndeam adesea, s\ nutresc astfel de na]ie, chiar l\s`nd la o parte condi]iile sociale, nu prezenta
g`nduri; `n ceasuri de sl\biciune, visam c\ farmecul priete- nici o primejdie pentru el [i c\ putea fi considerat\ f\r\ scop
nei mele, inaccesibil\ pentru el, va `nlocui lipsa mea de far- [i f\r\ perspectiv\, de[i, afl`nd acest lucru, August ar fi fost
mec [i-l va face pe t`n\r s\ se apropie de mine, `nnod`nd o mai lini[tit [i poate c\ ar fi avut fa]\ de Ferdinand o atitudine
leg\tur\ de ale c\rei primejdii cumplite m\ `nfioram [i care m\car indiferent\, dac\ nu amical\. Eu am urmat, docil\, in-
m\ f\ceau s\ m\ dau `napoi... nu `ns\ f\r\ s\ le examinez cu struc]iunile lui Ottilie. Invidia t`n\rului Goethe, felul ur`t `n
un anume interes beletristic; [i `mi spuneam c\ visarea mea care vorbea despre Ferdinand meritau consolare, nu satisfac-
ar fi demn\ s-o ia un Goethe ca subiect pentru o delicat\ ]ie. {i pe urm\: oare `ntr-o bun\ zi irascibilitatea lui nu va
expunere etico-senzual\. ajunge at`t de departe – necontenita jignire a sentimentelor
Bine`n]eles, eu [i Ottilie nici n-am putut, nici nu ne-am lui Ottilie nu va duce `n sf`r[it la o ruptur\, pe care eu `n as-
`ng\duit s\ `i spunem ceva scumpului nostru prieten despre cuns o doream, pentru m`ntuirea sufletului ei?
dezam\girea pe care o sim]isem. Am r\spuns la m\rturisi- {i a[a s-a [i `nt`mplat, stimat\ doamn\. Deocamdat\, la
rea lui cu cele mai calde ur\ri, pu]in jenate numai de faptul `nceput cel pu]in, totul a mers dup\ dorin]a mea ascuns\.
c\ el ne cru]ase at`ta vreme – o stare care, de altfel, noi am ~nt`lnirile noastre cu domnul von Goethe au c\p\tat pe vre-
fi dorit s\ mai dureze. Vestea c\ Ferdinand e logodit ne cam mea aceea un caracter tot mai precar [i mai cert\re]; mereu
tulburase pu]in, st`rnindu-ne [i o suferin]\ pe care nu ne-o scene [i iar scene; August, posomor`t [i sup\rat din cauza
m\rturiseam nici nou\ `nsene dec`t pe jum\tate. Ceva cam def\im\rilor [i din cauza geloziei lui neconsolate, ne re-
vag [i cu neputin]\ de definit, ca un vis, ca o speran]\, ne pro[a [i ne acuza necontenit c\ am stricat prietenia cu
p\r\sea acum, ceva care d\duse o dulcea]\ deosebit\ priete- d`nsul de dragul unui n\t\r\u bine f\cut, al unui neam] b\-
niei noastre cu el. Noi `ns\, f\r\ s\ ne fi `n]eles mai dina- d\ran. Ottilie, f\r\ s\ spun\ un cuv`nt despre situa]ia lui
inte, c\utam s\ sc\p\m de acest sentiment cam nepl\cut, Heinke acas\ la el `n Silezia, jignit\ `n fidelitatea ei, se arunca
incluz`nd-o `n stima noastr\ fa]\ de el [i pe logodnica lui [i pl`ng`nd la pieptul meu, [i asta tot mereu, p`n\ c`nd odat\ s-a
p\str`ndu-ne mereu entuziasmul, care de-aici `ncolo deveni ajuns la un éclat, `n care, ca de obicei, chestiunile personale
un dublu cult, al eroului [i al iubitei lui – fata aceea ger- s-au amestecat cu cele politice; `ntr-o dup\-amiaz\, `n gr\-
man\, de-a c\rei vrednicie nu ne `ndoiam o clip\ [i pe care dina contesei Henckel, August a `nceput s\ `l prosl\veasc\

188 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 189


frenetic pe Napoleon, nu f\r\ expresiile de care se servea ca s\ spun\ o vorb\ despre speran]ele pe care le st`rnise, se `n-
s\ `i discrediteze pe adversarii `mp\ratului francez, dar care surase cu o prin]es\ Sturza, venit\ din Moldova!
aveau drept scop evident s\ loveasc\ `n Ferdinand. Ottilie Vai, ce toamn\ [i ce iarn\ a fost atunci, scump\ doamn\!
i-a replicat ar\t`ndu-[i sc`rba fa]\ de acel flagel al popoare- Spun asta nu at`t pentru c\ `n februarie Napoleon a fugit de
lor, d`nd [i ea la r`ndul ei tineretului care se `mpotrivise `n pe insula Elba [i a trebuit s\ fie din nou `nvins, c`t o spun
chip glorios lui Napoleon tr\s\turile eroului nostru; eu am cu privire la cerin]ele impuse de soart\ mamei [i fiicei – la
sus]inut-o. August, galben de m`nie, a declarat atunci cu `ncerc\rile la care au fost supuse demnitatea [i puterile lor
glas sugrumat c\ `ntre el [i noi s-a sf`r[it totul, c\ nu ne mai suflete[ti, `ncerc\ri care erau at`t de asem\n\toare la am`n-
cunoa[te, c\ de acum `nainte nu mai exist\m pentru el [i a dou\. Doamna von Pogwisch era silit\ s\ se `nt`lneasc\ la
plecat furios din gr\din\. Curte aproape zilnic cu contele [i foarte des [i cu t`n\ra lui
Eu, de[i zguduit\, `mi atinsesem ]elul dorin]elor mele, [i so]ie [i, cu moartea `n inim\, nu numai s\ arate o z`mbi-
i-am [i m\rturisit lui Ottilie deschis acest lucru. Folo- toare prietenie, ci s\ fac\ asta fa]\ de o lume care `i cuno[tea
sindu-m\ de toat\ elocven]a mea, am `ncercat s-o consolez foarte bine speran]ele spulberate. Ottilie, chemat\ s\ o spri-
[i s-o fac s\ uite cearta cu domnul von Goethe, ar\t`ndu-i jine `n aceast\ `ncercare, care aproape c\ `ntrecea puterea
omeneasc\, trebuia [i ea s\ suporte cu o atitudine c`t mai
c\ rela]iile cu el n-ar fi putut duce niciodat\ la un rezultat
demn\ cearta cu domnul von Goethe, care era, de aseme-
bun. Dar degeaba vorbeam. Prietena mea drag\ ajunsese
nea, cunoscut\ `n lumea bun\ [i urm\rit\ cu mult\ curiozi-
`ntr-o stare groaznic\ [i `mi era cumplit de mil\ de ea. G`n-
tate, mai ales c\ el nici nu se mai uita la d`nsa, o repezea
di]i-v\ [i dumneavoastr\! T`n\rul pe care `l iubea cu exal-
ostentativ [i t\ios. Iar rolul meu era s\ m\ strecor m`hnit\
tare era al alteia, iar acela c\ruia, cu m\rinimosul g`nd de a-l
printre aceste ne`n]elegeri – cu inima zdrobit\ [i eu, fiindc\
m`ntui, era gata s\-i jertfeasc\ via]a `i `ntorsese spatele, dup\ nu cu mult `nainte de Cr\ciun, Ferdinand ne p\r\sise ca s\
ce `i respinsese prietenia prin cuvinte violente. {i asta nu se duc\ `n Silezia [i s\ se `nsoare cu Thusnelda sau Dorothea –
era tot! C`nd, `n p\r\sirea ei, Ottilie s-a aruncat la pieptul `n realitate o chema Fanny; [i oric`t de pu]in natura m\ `n-
mamei sale, a dat de-o inim\ care chiar atunci fusese lovit\ drept\]ise s\ am vreo speran]\ `n privin]a lui [i oric`t m\ sor-
[i ea de-o cumplit\ decep]ie [i avea ea `ns\[i prea mare ne- tise s\ fiu numai confident\, mi-a h\r\zit totu[i [i mie o
voie de consolare ca s\ mai fie `n stare s\ aduc\ m`ng`iere al- durere ad`nc\ din cauza pierderii lui, de[i `n cazul meu se
tora. Dup\ nimicitoarea scen\ cu August, Ottilie, sf\tuit\ amestecase [i un sentiment de u[urare, chiar ceva ca un fel de
de mine, plecase, pentru c`teva s\pt\m`ni, la ni[te neamuri bl`nd\ satisfac]ie. Pentru o fat\ ur`t\ e mai u[or s\ practice
din Dessau. A trebuit s\ fie `ns\ chemat\ `n grab\, s\ se `n- `mpreun\ cu o fat\ frumoas\ cultul amintirii fa]\ de un erou
toarc\ repede acas\. Se `nt`mplaser\ lucruri cumplite. Con- disp\rut, a[a cum f\ceam noi acuma iar\[i, dec`t s\ `mpart\
tele Edling, tandrul prieten al casei [i tutore al copiilor, cu fata frumoas\ ingrata fericire a prezen]ei fizice a eroului.
„vicet\ticul“, cel mai frumos b\rbat din tot ducatul, pe a c\- Tot a[a cum plecarea t`n\rului nostru [i c\s\toria lui fuse-
rui cerere `n c\s\torie doamna von Pogwisch contase `n chip ser\ pentru mine o eliberare binevenit\, de[i `i sim]eam lipsa,
at`t de sigur [i avusese at`tea motive s\ conteze, deodat\, f\r\ tot a[a vedeam cu satisfac]ie c\ acela[i lucru i se `nt`mpla [i

190 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 191


lui Ottilie dup\ cearta cu August. Cu toat\ situa]ia penibil\ cu tat\l s\u [i deci cu sine `nsu[i – `n[ir toate acestea nu ca s\
creat\ `n societate, ea `mi m\rturisi c\ aceast\ ceart\ `i face scuz via]a desfr`nat\ pe care o ducea, a[a cum [u[oteau to]i,
bine, c\ o socoate ca pe o fericire [i o eliberare, c\ acuma `n- ci numai ca s\ dau o explica]ie. Auzeam despre toate astea
tre ei totul s-a sf`r[it [i inima i se poate odihni `n lini[tea ne- din multe p\r]i, `ntre altele de la fiica lui Schiller, Karoline,
p\s\rii dup\ ne`n]elegerile extenuante din care fusese [i de la fratele ei, Ernst, `n leg\tur\ cu pl`ngeri `mpotriva lui
alc\tuit\ aceast\ leg\tur\. Acum va putea s\ sl\veasc\ August din pricina firii lui din ce `n ce mai nesuferite, por-
nestingherit\ `nalta amintire a lui Ferdinand [i totodat\ s\ se nite pe scandaluri [i pe grosol\nii. Se spunea c\ bea f\r\ m\-
consacre mamei sale `ndurerate, aduc`ndu-i m`ng`iere. Era sur\ [i c\ `ntr-o noapte, beat fiind, s-a luat la b\taie nu [tiu
foarte frumos spus. Dar eu nu puteam s\-mi alung cu totul cu cine, s-a f\cut de ru[ine [i a fost dus la poli]ie [i ]inut `n
`ngrijorarea pe care o sim]eam din pricina ei. August era fiul stare de arest; numai datorit\ numelui lui treaba asta s-a
lui Goethe – asta r\m`nea `nsu[irea principal\ a vie]ii lui. ~n mu[amalizat. C\ umbla cu femei, pe care nu le pot numi
el aveai de-a face cu marele s\u p\rinte, care evident c\ nu dec`t muieru[te, tot ora[ul [tia. Pavilionul de la Ackerwand
aproba ruperea leg\turilor de prietenie cu Ottilie, lucru f\- pe care domnul consilier intim i-l d\duse ca s\-[i ]in\ acolo
cut de August f\r\ permisiunea tat\lui s\u, iar acesta cu sigu- colec]ia de minerale [i de fosile (August era [i el un colec-
ran]\ c\ avea s\-[i pun\ `n joc autoritatea ca s\ repare ]ionar pasionat, la fel ca tat\l lui) `i servea adeseori, se pare,
lucrurile. {tiam c\ el dore[te s\ favorizeze o leg\tur\ `ngrijo- de ad\post pentru r\t\cirile lui. Se [tia c\ are leg\turi de
r\toare pentru mine. Pasiunea tulbure a fiului pentru Ottilie dragoste cu so]ia unui husar [i c\ acesta `nchide ochii,
era numai expresia, rezultatul acestei dorin]e [i al acestei vo- fiindc\ nevast\-sa aduce cadouri acas\. Era o pr\jin\, lung\
in]e. El iubea `n prietena mea tipul de femeie care pl\cea ta- [i ciol\noas\, dar destul de frumu[ic\, [i lumea r`dea de
t\lui s\u; iubirea lui era imita]ie, mo[tenire, supunere, iar ni[te cuvinte pe care i le-ar fi spus August, [i anume c\ e lu-
t\g\duirea acestei iubiri – un act de fals\ independen]\, o mina vie]ii lui, cuvinte pe care ea, din vanitate, le r\sp`ndea
r\zvr\tire, a c\rei durat\ [i putere, din nefericire, eu trebuia `n toate p\r]ile. Mai r`dea lumea [i de alte `nt`mpl\ri, scan-
s\ le socot foarte ne`nsemnate. {i Ottilie? Se `ndep\rtase ea daloase, dar [i amuzante. Cic\ odat\ b\tr`nul Goethe i-ar fi
oare de fiul acestui tat\? Puteam eu s-o consider salvat\? M\ `nt`lnit pe cei doi seara `n gr\din\ [i le-ar fi spus doar at`ta:
`ndoiam – [i aveam dreptate s\ m\ `ndoiesc. „Nu v\ deranja]i, copii!“ [i a luat-o prin alt\ parte. Nu ga-
Zguduirea cu care primea anumite [tiri, din ce `n ce mai rantez c\ e chiar a[a, dar s-ar putea s\ fie, fiindc\ asta se po-
numeroase pe vremea aceea, despre felul de via]\ al lui Au- trive[te foarte bine cu bun\voin]a moral\ – ca s\ nu zic mai
gust m\ f\cea s\ constat c\ ne`ncrederea mea e `ndrept\]it\. mult – a renumitului nostru scriitor, atitudine pe care
Multe erau faptele care `i r\peau t`n\rului ]inuta moral\ [i `l mul]i i-o repro[eaz\, dar pe care eu m\ feresc s-o judec.
f\ceau s\ caute uitarea [i s\ se arunce `n via]a spre care firea Doar at`ta da]i-mi voie, v\ rog, s\ `ncerc s\ explic, un
lui robust\, `ntr-un anumit fel dubios, [i sinistru senzual\ `l lucru la care m-am g`ndit de multe ori – de altfel nu cu con-
`mpinsese `ntotdeauna. Def\imarea lui `n societate, atunci [tiin]a prea `mp\cat\, ci mai degrab\ cu `ndoial\ [i `ntre-
c`nd cu voluntarii, cearta cu Ottilie, conflictul interior [i b`ndu-m\ dac\ se cade ca eu sau altcineva s\ nutreasc\
probabil [i exterior `n care, din cauza acestei certe, intrase asemenea g`nduri. Vreau s\ spun: aveam impresia despre

192 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 193


anumite `nsu[iri, care la fiu se `nf\]i[eaz\ sub un aspect Ottilie era prea tare mi[cat\ [i prea tulburat\ de [tirile
nefericit [i distrug\tor, c\ exist\ [i la tat\l lui, de[i cu greu privitoare la felul de via]\ al domnului von Goethe ca s\
observi c\ s`nt acelea[i [i de[i venera]ia [i admira]ia ar putea m\ fac\ s\ cred c\ `ntr-adev\r nu-i pas\ de persoana
s\ te fac\ s\ nu accep]i asemenea p\reri. ~n cazul tat\lui, ele dumisale. Ura ei `mpotriva so]iei husarului era f\]i[\ – o ur\
se men]in `ntr-un echilibru pl\cut, fructuos [i amabil, [i lu- c\reia i s-ar fi putut da un nume mai potrivit. Sentimentele
mea le `nt`mpin\ cu bucurie, pe c`nd la fiu se manifest\ `n unei femei cinstite fa]\ de asemenea creaturi, c\rora b\rbatul
chip grosolan, nespiritual [i d\un\tor, [i din punct de vedere iubit le acord\ o aten]ie senzual\ [i care `n raport cu femeia
moral `]i par resping\toare [i ru[inoase. Lua]i de exemplu o cinstit\ se bucur\ de un avantaj josnic, dar practic, s`nt, desi-
oper\ at`t de minunat\ [i de fermec\toare, fermec\toare gur, un abis. Dispre]ul [i dezgustul o fac, fire[te, s\-[i des-
chiar din punct de vedere moral, cum este romanul Afinit\- considere rivala infam\ [i s-o situeze sub nivelul propriei
]ile elective. Aceast\ lucrare, care trateaz\ adulterul cu ge- demnit\]i; dar acea cumplit de ciudat\ form\ a invidiei nu-
nialitate [i cu o mare fine]e, a fost taxat\ ca imoral\ de c\tre mit\ gelozie se ive[te [i, `n\l]`nd-o f\r\ voia ei pe rival\ la
burghezime, dar bine`n]eles c\ orice om cu mentalitate cla- acela[i nivel cu d`nsa, o transform\ `ntr-o egal\ vrednic\ de
sic\ respinge acest repro[ grosolan [i bigot [i d\ din umeri ur\ – datorit\ faptului c\ am`ndou\ s`nt femei. E, de aseme-
cu dispre]. {i totu[i, scump\ doamn\, chestiunea nu e chiar nea, de presupus c\ imoralitatea b\rbatului, cu tot dezgustul
at`t de simpl\. Cine ar putea, cu m`na pe inim\, s\ t\g\du- pe care-l inspir\, exercit\ totu[i o ad`nc\ [i teribil\ putere de
iasc\ c\ `n aceast\ oper\ m\rea]\ exist\ totu[i un element atrac]ie asupra unui astfel de suflet, atrac]ie care poate trezi
problematic `n ce prive[te morala [i chiar – ierta]i-mi cu- din nou o dragoste aproape stins\, [i, cum la o fire nobil\
v`ntul! – ipocrit, un `ngrijor\tor joc de-a v-a]i ascunselea cu orice sim]ire cap\t\ noble]e, dragostea aceasta cap\t\ ca-
c\s\toria, o concesie dezm\]at\ [i fatalist\ f\cut\ misticii na- racterul unei jertfiri, al dorin]ei ca, datorit\ devotamentului
turii... Chiar moartea, vede]i – ea, care trebuie considerat\ ei, s\-l readuc\ pe b\rbat la ce are mai bun `n con[tiin]a lui.
ca mijlocul prin care natura moral\ caut\ s\-[i salveze liber- Cu un cuv`nt, nu eram deloc sigur\ c\ prietena mea nu
tatea –, chiar moartea `ns\[i nu este oare de fapt sim]it\ [i va `nt`mpina favorabil o `ncercare de apropiere din partea
`nf\]i[at\ acolo ca un sprijin [i ca ultimul dulce refugiu al lui August [i c\ acesta nu va trebui s\ fac\ mai cur`nd sau
poftei senzuale? Ah, [tiu c`t de absurd [i c`t de infam poate mai t`rziu un asemenea pas, silit de `nalta voin]\ care st\tea
s\ par\ faptul de-a vedea `n desfr`narea [i `n libertinajul lui `n spatele voin]ei lui [i fa]\ de care el, prin ruperea priete-
August un rezultat, `ntr-o alt\ form\, nepl\cut\ [i sup\r\- niei cu Ottilie, se revoltase `n chip zadarnic. A[tept\rile
toare, al `nsu[irilor care au dat na[tere unui dar f\cut ome- mele, temerile mele s-au `nf\ptuit. Anul trecut `n iunie –
nirii `ntregi, a[a cum este romanul acela. Am mai vorbit de mi-aduc aminte de seara aceea, parc\ ar fi fost ieri – eram la
anumite obiec]ii ale con[tiin]ei, de care e legat\ uneori cer- Curte `n galeria oglinzilor, eu [i Ottilie, prietena noastr\
cetarea critic\ a adev\rului [i care ridic\ `ntrebarea dac\ domni[oara Karoline von Harstall [i un domn von Gross,
adev\rul este ceva ce merit\ osteneal\, dac\ este menit\ cu- c`nd, deodat\, August, care de ceva timp ne d\dea t`rcoale,
noa[terea noastr\ s\-l ob]in\ [i dac\ nu exist\ cumva adev\- s-a apropiat de grupul nostru [i s-a amestecat [i el `n vorb\.
ruri interzise. La `nceput nu s-a adresat nici uneia dintre noi `n particular,

194 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 195


pe urm\ – a fost atunci un moment de `ncordare `n care credeam. {i totu[i, era oare asta o consolare, o certitudine?
to]i a trebuit s\ d\m dovad\ de mult\ st\p`nire de sine –, pe Vedeam c\ e fascinat\ de August [i de g`ndul de-a fi a lui, ca
urm\, brusc, a `ntrebat-o ceva pe Ottilie [i a continuat s\ dis- pas\rea de [arpe. M\ apuca nebunia c`nd m\ g`ndeam c\ ar
cute cu d`nsa. Conversa]ia s-a desf\[urat pe un ton monden, putea deveni so]ia lui, dar la ce altceva puteau s\ duc\ toate
despre r\zboi [i despre pace, despre listele mor]ilor, despre acestea? Erau lucruri care `mi sf`[iau inima, lucruri de
confesiunile tat\lui s\u, despre balul dat de prusaci, unde fu- ne`n]eles. Convingerea mea c\ nenorocitul acesta are s\-i
sese un cotilion minunat. August `[i ridica tot timpul ochii la distrug\ via]a mai c\ era s\ fie confirmat\ cu anticipa]ie,
cer, atitudine care nu se potrivea cu indiferen]a formal\ a fiindc\ ast\-toamn\ prietena mea s-a `mboln\vit grav, pro-
vorbelor rostite at`t de el, c`t [i de noi, iar la desp\r]ire, c`nd babil `n urma fr\m`nt\rilor suflete[ti. A z\cut de g\lbinare
i-am f\cut reveren]a de plecare (noi de mult am fi vrut s\ ple- trei s\pt\m`ni, cu o c\ldare de catran sub pat – se pare c\,
c\m), a ridicat iar ochii la cer [i chiar cu insisten]\. dac\ te ui]i la catran, `]i trece mai repede. Dar c`nd, dup\ ce
„Ai v\zut cum `[i tot ridica ochii `n sus?“ am `ntrebat-o s-a vindecat, s-a `nt`lnit iar cu el `n lume, August parc\ nici
pe Ottilie c`nd am ajuns pe scar\. „Da, am v\zut, mi-a r\s- n-ar fi observat c\ ea a lipsit at`ta vreme. N-a pomenit un
puns ea, [i asta m-a cam `ngrijorat. Crede-m\, Adele, c\ nu cuv`nt despre asta.
vreau deloc s\-l v\d `ntorc`ndu-se la dragostea de alt\dat\; Ottilie s-a sup\rat foarte tare, i s-a `ntors boala [i iar a
prefer vechiului chin o indiferen]\ cu care m\ `mpac foarte trebuit s\ stea o s\pt\m`n\ [i s\ se uite la catran. „A[ fi re-
bine.“ A[a a spus. Dar ghea]a se rupsese, discordia public\ nun]at [i la cer pentru el, spunea ea pl`ng`nd la pieptul meu,
se sf`r[ise. Domnul von Goethe a c\utat s\ se apropie [i mai [i el m-a `n[elat!“ {i ce crede]i c\ s-a `nt`mplat? Peste dou\
mult, la teatru [i `n societate; [i cu toate c\ Ottilie se ferea s\pt\m`ni, a venit s\rmana la mine, palid\ ca o moart\, [i
s\ r\m`n\ singur\ cu d`nsul, a[a cum voia August, ea mi-a mi-a povestit, uit`ndu-se ]int\ `n gol, c\ August i-a vorbit
m\rturisit c\ privirile lui, care `i aduceau aminte de vremu- despre viitoarea ei c\s\torie cu d`nsul, foarte calm, ca despre
rile de odinioar\, o mi[cau `n chip deosebit [i c\, v\z`nd ex- un lucru bine stabilit! Ce p\rere ave]i? Se poate `nchipui
presia de nem\rginit\ nefericire cu care se uita la ea, vechiul ceva mai groaznic? Nu-i f\cuse niciodat\ nici o declara]ie,
sentiment de vinov\]ie fa]\ de el se trezea din nou `n inima nu-i spusese c\ o iube[te [i nu se poate afirma c\ vorbise cu
sa. Dar c`nd i-am vorbit despre teama mea, despre nenoro- ea vreodat\ despre c\s\torie; cel mult f\cuse vagi aluzii, `n
cirea pe care prevedeam c\ o va aduce reluarea rela]iilor cu treac\t, `nfior\tor de `n treac\t. „{i tu ce-ai zis? am strigat
acest om violent [i distructiv, cu care nu se poate lega o pri- eu. Te conjur, Tillemuse, dragostea mea, spune, ce-ai r\s-
etenie, pentru c\ va cere `ntotdeauna mai mult dec`t ar vrea puns?“ Mi-a m\rturisit c\ n-a putut scoate nici un cuv`nt.
ea s\ dea, dac\ ar fi s\ m\ iau numai dup\ spusele ei, Ottilie, V\ `nchipui]i cum m-am revoltat `mpotriva sinistrei
mi-a r\spuns: „Fii pe pace, draga mea, s`nt liber\ [i voi r\- neobr\z\ri a fatalit\]ii! Mai exista `ns\ un bastion `n calea
m`ne a[a pe veci. Uite, mi-a dat o carte – Minunata c\l\torie acestei fatalit\]i: femeia a c\rei existen]\ ar fi `nsemnat o pie-
`n jurul lumii `n trei s\pt\m`ni, de Pinto – [i `nc\ n-am des- dic\ serioas\ `n clipa `n care domnul von Goethe, a[a cum se
chis-o. Dac\ mi-ar fi dat-o Ferdinand, fii sigur\ c\ a[ fi cuvenea, i-ar fi cerut-o pe Ottilie mamei sau bunicii ei – per-
[tiut-o pe de rost“. Era drept ce spunea. C\ nu-l iubea, asta soana aceasta era doamna consilier intim, Christiane, fosta

196 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 197


domni[oar\ Vulpius. {i iat\ c\ `n iunie, anul acesta, a murit.
A c\zut, a[adar, bastionul [i obstacolul acesta, ba chiar mai
mult dec`t at`ta: cu moartea ei, situa]ia a devenit, `n chip
amenin]\tor, [i mai acut\, fiindc\ August trebuia acum s\
aduc\ neap\rat `n casa p\rinteasc\ o nou\ st\p`n\. Din ca-
uza doliului [i din cauza sezonului mort, `n timpul verii s-a
`nt`lnit mai rar cu Ottilie. ~n vremea asta s-a mai ivit o `n-
t`mplare, despre care nu pot s\ v\ dau informa]ii mai pre-
cise, fiindc\ e `nconjurat\ de mister, un mister totodat\ CAPITOLUL AL {ASELEA
vesel [i `ntrist\tor, dar a c\rui fatal\ importan]\ nu poate fi
pus\ la `ndoial\. La `nceputul lui august, Ottilie s-a `nt`lnit
pe Ackerwand cu domnul consilier intim, marele poet al Povestirea domni[oarei Schopenhauer a fost redat\ aici
Germaniei. Repet: cu privire la felul cum a decurs aceast\ f\r\ `ntrerupere. ~n realitate `ns\, [uvoiul de vorbe cu ac-
`nt`lnire trebuie s\ v\ r\m`n datoare cu informa]iile, deoa- cent saxon al gurii sale mari [i dibace la vorb\ a fost `ntre-
rece nu am absolut nici una. Cu un ton glume], care `n
rupt de dou\ ori, pe la mijloc [i c\tre sf`r[it, [i prima, [i a
fond nu e deloc vesel, Ottilie refuz\ s\ mi le dea. ~i face pl\-
doua oar\ de c\tre Mager; chelnerul a ap\rut de dou\ ori
cere s\ `nv\luie aceast\ `nt`mplare `ntr-un soi de tain\ de-o
mali]ioas\ solemnitate. „Goethe, `mi r\spunde ea z`mbind `n parlour-room, ca s\ anun]e c`te ceva, cer`ndu-[i mii de
c`nd st\rui cu `ntreb\rile, nu d\ am\nunte despre convorbi- scuze [i ar\t`ndu-se foarte nec\jit de datoria pe care trebuie
rea lui cu `mp\ratul Napoleon [i ascunde de lume [i chiar s-o `ndeplineasc\.
de prieteni amintirea acestei convorbiri, ca pe o comoar\ Prima oar\ a anun]at c\ a venit camerista doamnei con-
p\zit\ cu str\[nicie. Iart\-m\ Adele dac\ `l iau ca model [i silier intim Ridel.
nu-]i spun dec`t at`ta – c\ a fost fermec\tor cu mine.“ – Mesagera se afl\ jos `n vestibul, zise el, [i `ntreab\ `n chip
A fost fermec\tor cu ea – at`ta v\ pot spune [i eu, st\ruitor ce face doamna consilier aulic [i c`t mai st\ aici, deoa-
scump\ doamn\. {i cu aceasta `mi `nchei povestirea care, rece toat\ lumea de pe Esplanad\, unde pr`nzul se r\ce[te, e
dup\ cum vede]i, e dintre acelea care fac pl\cere [i se ispr\- foarte `ngrijorat\, ne[tiind ce s-a `nt`mplat cu domnia sa.
vesc cu o logodn\ sau cu speran]a unei apropiate logodne. Zadarnic a `ncercat Mager s-o fac\ a `n]elege c\ plecarea
Dac\ nu se `nt`mpl\ vreo minune [i dac\ nu se pune cerul ilustrei musafire a Hotelului L’Éléphant spre sora dumisale
`mpotriv\, atunci Curtea [i ora[ul pot s\ se a[tepte ca eveni-
`nt`rzie din cauz\ c\ au sosit vizite importante, pe care el,
mentul s\ se produc\ pe la Cr\ciun, `n orice caz – sigur de
Mager, nu se `ncumet\ s\ le tulbure. Camerista, dup\ ce a a[-
Anul Nou.
teptat pu]in, l-a silit totu[i s\ fac\ acest pas [i a insistat ca pre-
zen]a ei aici s\ fie numaidec`t anun]at\, deoarece are ordin
strict s-o ia pe doamna consilier aulic [i s-o conduc\ acas\,
unde nelini[tea [i foamea s`nt de pe acum la fel de mari.

Lotte la Weimar 199


Charlotte se `nro[ise [i se ridicase cu o expresie a fe]ei [i La auzul acestui nume, fu r`ndul Adelei s\ sar\ de pe sofa,
cu un gest care p\reau s\ spun\ `n chip hot\r`t: „Da, e de ne- dar Charlotte continu\ s\ [ad\ – nu fiindc\ era indiferent\, ci
iertat. C`t o fi ceasul? Trebuie s\ plec! De data asta trebuie s\ mai degrab\ fiindc\ sim]ise c\ deodat\ o p\r\sesc puterile.
`ncheiem discu]ia!“ ~n chip surprinz\tor, dup\ acest elan, se – Lupus in fabula! exclam\ domni[oara Schopenhauer.
a[ez\ la loc [i rosti tocmai contrariul celor a[teptate: Doamne, ce-i de f\cut? Mager, nu vreau s\ m\ `nt`lnesc cu
– Bun, Mager, [tiu c\ nu vrei s\ m\ deranjezi `nc\ o domnul consilier! Aranjeaz\ cum [tii! Trebuie s\ m\ faci s\
dat\. Spune-i cameristei s\ mai aib\ r\bdare sau s\ plece – ies de aici cum te-i pricepe, f\r\ s\ m\ observe! M\ bizui pe
chiar a[a, mai bine s\ plece, [i s\ `i comunice doamnei con- dumneata!
silier s\ nu m\ a[tepte cu masa, c\ am s\ vin de `ndat\ ce – Nici o grij\, domni[oar\, r\spunsese Mager, nici o
treburile au s\-mi permit\, [i c\ nu-i nici un motiv s\ fie `n- grij\! ~nt`mpl\tor, m-am g`ndit c\ ve]i dori acest lucru,
grijorat\ din pricina mea. Cum e [i firesc, familia e nelini[- deoarece cunosc c`t de delicate s`nt raporturile `n buna soci-
tit\, cine n-ar fi nelini[tit, [i eu s`nt, fiindc\ nici nu mai [tiu etate [i [tiu c\ niciodat\ nu se poate [ti. I-am comunicat
c`t e ceasul [i nu mi-am `nchipuit c\ are s\ se `nt`mple a[a. domnului consilier cameral c\ doamna consilier aulic e
Dar, `n sf`r[it, asta e situa]ia, acuma, c`nd nu mai s`nt o per- pentru moment ocupat\ [i l-am rugat s\ intre pu]in la bu-
soan\ particular\, am altceva mai deosebit de f\cut dec`t s\ fet. Vrea s\ ia un p\h\rel de mader\, dar eu i-am l\sat toat\
nu `nt`rzii la mas\. Fata s\ dea de veste acas\ c\ mi s-a f\cut sticla la dispozi]ie. S`nt deci `n situa]ia de-a spune doamne-
portretul, c\ pe urm\ am discutat lucruri importante cu lor c\ pot s\-[i termine conversa]ia, [i dup\ aceea `i voi cere
domnul Riemer [i acuma mai am de ascultat povestirea domni[oarei `ng\duin]a de-a o conduce, neobservat\ de ni-
domni[oarei [i nu pot s\ plec a[a, la mijlocul ei. S\ comu- meni, prin vestibul, `nainte de a-l anun]a pe domnul consi-
nice asta [i s\ nu uite mai ales s\ spun\ c\ e ceva foarte im- lier cameral c\ doamna consilier aulic `l poate primi.
portant [i c\ [i eu s`nt nelini[tit\, dar a trebuit s\ m\ adaptez Doamnele `l l\udaser\ pe Mager pentru acest aranja-
`mprejur\rilor [i-i rog [i pe ei s\ fac\ la fel. ment, [i el plecase. Adele spusese apoi:
– Prea bine, v\ mul]umesc, r\spunse Mager, `mp\cat [i – Scump\ doamn\, `mi dau seama de importan]a acestei
plin de `n]elegere. clipe. Fiul a sosit – asta `nseamn\ un mesaj din partea ta-
Apoi p\r\sise salonul, iar domni[oara Schopenhauer, cu t\lui. A aflat [i el de prezen]a dumneavoastr\ aici, prezen]\
gura odihnit\, `[i reluase povestirea cam de-acolo de unde care `l prive[te `n mod deosebit; [i cum ar fi putut s\ fie
fetele `l g\sesc pe Ferdinand `n parc [i, purtate de aripile en- altfel, c`nd vizita dumneavoastr\ a produs senza]ie [i c`nd
tuziasmului, se `ntorc repede `n ora[. Fama Weimarului e o zei]\ foarte sprinten\? El trimite
A doua oar\, chelnerul a b\tut c`nd povestirea ajunsese dup\ dumneavoastr\, se prezint\ `n persoana vl\starului
la so]ia husarului [i la Afinit\]ile elective. B\tu mai tare de- s\u – s`nt ad`nc mi[cat\, s`nt zguduit\ [i f\r\ asta de lucru-
c`t `nt`ia oar\ [i intr\ cu o figur\ care ar\ta c\ de data asta se rile pe care mi-am `ng\duit s\ vi le `nf\]i[ez, abia pot s\-mi
crede `ndrept\]it s\ le `ntrerup\ [i nici un scrupul [i nici o st\p`nesc lacrimile. Aceast\ vizit\ este incomparabil mai
`ndoial\ nu-l mai st`njenesc. St\p`n pe situa]ie, anun]\: important\ [i mai urgent\ dec`t a mea, a[a `nc`t nici nu mai
– Domnul consilier cameral von Goethe. pot g`ndi – consider`nd poate c\ deocamdat\ consilierul

200 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 201


cameral e ocupat cu madeira –, nici nu m\ mai pot g`ndi s\ voastr\ `n acest scop [i c\ de-aceea poate v-a [i adus aici.
v\ rog s\ asculta]i p`n\ la sf`r[it ce voiam s\ v\ povestesc, Peste c`teva clipe `l ve]i vedea pe fiu, peste c`teva ceasuri,
`nainte de-a lua cuno[tin]\ de vestea adus\ de el. Nici prin a[a cum presupun, `l ve]i vedea pe marele lui tat\. Pute]i
g`nd nu-mi trece, stimat\ doamn\, [i vreau chiar s\ dove- exercita o influen]\, pute]i s\ preveni]i o primejdie, chiar
desc prin dispari]ia mea... trebuie s\ face]i asta! A]i putea s\ fi]i mama lui August – nu
– R\m`i, copila mea, spusese atunci Charlotte cu hot\- s`nte]i, deoarece celebra istorie a vie]ii dumneavoastr\ a
r`re, [i te rog ia loc din nou! Un ro[u-pastelat acoperise decurs altfel, deoarece dumneavoastr\ a]i vrut s\ fie altfel [i
obrajii b\tr`nei doamne, `n timp ce ochii alba[tri [i blajini `i a]i `ndrumat-o pe alt\ cale. Ra]iunea pur\, sim]ul dumnea-
sc`nteiau febril, ea st`nd dreapt\ pe sofa [i r\m`n`nd extra- voastr\ sacru [i ferm pentru tot ce-i just [i adecvat, cu care a]i
ordinar de st\p`nit\ [i de calm\. Domnul care s-a anun]at, `nf\ptuit aceasta – `ntrebuin]a]i-le [i acum, [i porni]i la lupt\!
continu\ ea, poate s\ mai a[tepte pu]in. M\ ocup de el toc- Salva]i-o pe Ottilie! Ar putea s\ fie fiica dumneavoastr\,
mai `n timp ce te ascult pe dumneata [i s`nt, de altminteri, parc\ ar fi chiar, [i tocmai de aceea este amenin]at\ acum de
obi[nuit\ s\ fiu ordonat\ [i consecvent\ `n treburile mele. o primejdie `n fa]a c\reia dumneavoastr\ `n[iv\, pe vremuri,
Te rog, continu\! Vorbeai de un fiu care mo[tene[te calit\- v-a]i `mpotrivit cu at`ta chibzuin]\. Fi]i mama unei fiin]e
]ile tat\lui s\u [i despre un echilibru pl\cut... care e imaginea dumneavoastr\ din tinere]e – pentru c\ asta
– Exact! `[i amintise domni[oara Schopenhauer [i se a[e- este ea [i de-aceea e iubit\ de un fiu [i printr-un fiu.
zase repede. Lua]i de exemplu o oper\ at`t de minunat\ Ocroti]i-o pe Ottilie, `ntemeindu-v\ pe ceea ce a]i fost c`nd-
cum este romanul... va pentru acest tat\, n-o l\sa]i s\ fie jertfa unei fascina]ii care
{i `ntr-un tempo sporit, `n caden]\ curg\toare [i cu o pe mine m\ `nsp\im`nt\ at`t de tare! B\rbatul urmat cu `n]e-
nemaipomenit\ elocven]\, Adelmuse `[i dusese p`n\ la lepciune de dumneavoastr\ nu mai este, femeia care a fost
sf`r[it povestirea, [i dup\ ultimul cuv`nt nu se opri dec`t o mama lui August nu mai este nici ea. S`nte]i singur\ cu tat\l,
clip\ ca s\ respire. Apoi continu\, aproape f\r\ pauz\, doar cu acela care ar putea s\ fie fiul dumneavoastr\ [i cu fiin]a
schimb`nd pu]in tonul: dulce care v\ seam\n\ ca o fiic\. Vorbele dumneavoastr\ s`nt
– Acestea s`nt lucrurile pe care am vrut neap\rat s\ vi le ca vorbele unei mame – rosti]i-le [i combate]i vorbele false [i
`nf\]i[ez, scump\ doamn\, imediat ce-am aflat de sosirea fatale! V\ rog, v\ conjur s\ face]i asta...
dumneavoastr\. Dorin]a de-a face asta a fost una cu dorin]a – Draga mea! spuse Charlotte. Ce-mi ceri dumneata?
de-a v\ vedea, de-a v\ aduce omagiile mele, [i din pricina Cum vrei s\ m\ amestec eu `n toat\ treaba asta? ~n timp ce
asta m-am f\cut vinovat\ fa]\ de Line Egloffstein, ascun- ascultam cu sentimente [ov\itoare, dar totodat\ cu cel mai
z`ndu-i inten]iile mele [i excluz`nd-o de la aceast\ vizit\. mare interes povestirea dumitale, nu m\ g`ndeam c\ de
Scump\, venerat\ doamn\! Minunea despre care vorbeam aceast\ povestire e legat\ o asemenea `ncredere, ca s\ nu zic
sper ca dumneavoastr\ s\ v\ izbuteasc\ s-o face]i. Dac\ ce- o asemenea inten]ie. S`nt foarte `ncurcat\ – nu at`ta din ca-
rul, a[a cum am spus, va interveni `n ultimul moment ca s\ uza rug\min]ii pe care mi-o faci, c`t din cauza felului cum o
`mpiedice o leg\tur\ a c\rei absurditate [i primejdie `mi motivezi. M\ amesteci `n ni[te rela]ii care... Vrei ca eu, fe-
apas\ sufletul – m-am g`ndit c\ el se va sluji de Domnia meie b\tr`n\, s\ m\ `ntorc la o imagine a mea `nsemi... E[ti,

202 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 203


dup\ c`t `n]eleg, de p\rere c\ o dat\ cu moartea doamnei [apte – cu patru ani mai mult dec`t cel de odinioar\ – [i b\-
consilier rela]iile mele cu marele om pe care nu l-am v\zut tr`na doamn\ avea impresia nel\murit\ c\ de la vara aceea
o via]\ `ntreag\ s-au schimbat – `n sensul c\ a[ avea acum de-atunci nu trecuser\ dec`t cei patru ani cu care t`n\rul
drepturi materne asupra fiului s\u... M\rturise[te c\ ai de-aici era mai mare dec`t Goethe de pe vremuri. Ridicol
aceast\ concep]ie absurd\ [i `nsp\im`nt\toare! Ar putea iar\[i – fiindc\ trecuser\ patruzeci [i patru. Un timp enorm,
crede cineva c\ eu am venit aici ca s\... Probabil c\ te-am o via]\ `ntreag\, o via]\ lung\, uniform\, [i totu[i at`t de
`n]eles gre[it. Scuz\-m\! S`nt obosit\ de impresiile [i de `n- agitat\ [i de bogat\ – bogat\, adic\ bogat\ `n copii, cu un-
cordarea zilei de azi [i, dup\ cum [tii, m\ mai a[teapt\ [i al- sprezece sarcini obositoare, unsprezece leuzii [i unsprezece
tele. Cu bine, copila mea, [i mul]umesc pentru deosebit de al\pt\ri, dintre care dou\ r\m\seser\ f\r\ folos, fiindc\ a
pl\cuta dumitale comunicativitate. Faptul c\-]i spun acum trebuit ca pruncii, prea ginga[i, s\ fie da]i `napoi ]\r`nei. La
s\ pleci nu `nseamn\ un refuz din partea mea, te rog s\ m\ asta se ad\uga via]a din ultimii [aisprezece ani, de c`nd a r\-
crezi. Aten]ia cu care te-am ascultat poate fi o chez\[ie c\ mas v\duv\ [i matroan\, ve[tejindu-se cu demnitate, sin-
nu te-ai adresat unei fiin]e nep\s\toare. Poate c\ voi avea gur\, f\r\ so]ul ei [i tat\l at`tor copii, care i-o luase `nainte
ocazia s\ dau un sfat, s\ ajut cu ceva... ~n]elegi `ns\ c\, p`n\ [i plecase `n moarte, l\s`nd gol locul de l`ng\ ea – o via]\,
nu cunosc mesajul pe care `l a[tept, nu pot s\ [tiu dac\ voi acum, a r\gazului, care nu mai era solicitat\ de treburi [i de
fi pus\ `n situa]ia de a-]i aduce un serviciu... na[teri, de un prezent mai puternic dec`t trecutul, de o rea-
F\r\ s\ se ridice, z`mbind binevoitor, `i `ntinse m`na litate care `n\bu[ea [i g`ndul la ceea ce ar fi putut s\ fie, ast-
Adelei; aceasta s\rise `n picioare ca s\-[i fac\ reveren]a, fel `nc`t acum era mult mai mult loc [i mai mult\ for]\
dup\ moda Cur]ii. Capul b\tr`nei tremura deasupra cre[te- stimulant\ a `nchipuirii dec`t pe vremea na[terilor, pentru
tului fetei, care, tot at`t de emo]ionat\ ca ea, `i s\rut\ cu ve- amintiri, pentru to]i acei ne`mplini]i, „dac\ totu[i“ ai vie]ii,
nera]ie m`na. Apoi domni[oara Schopenhauer ie[i din pentru con[tiin]a celeilalte demnit\]i a ei, a celei extrabur-
`nc\pere. Charlotte, cu capul plecat, r\mase c`teva minute gheze, spirituale, a demnit\]ii care nu era nici cotidian\,
singur\ `n camera de primire, `n acela[i loc, pe sofa, p`n\ nici matern\, ci era legend\ [i c\p\tase `n mintea oamenilor
c`nd Mager intr\ [i repet\: un rol tot mai mare cu c`t trecuse timpul...
– Domnul consilier cameral von Goethe. Ah, vremea – [i noi, copiii ei! Ne-am ve[tejit `nl\untrul
August intr\, `ndrept`ndu-[i c\tre Charlotte ochii negri, vremii [i am cobor`t, dar via]a [i tinere]ea au r\mas mereu
apropia]i de baza nasului, str\lucitori de curiozitate, dar sus, deasupra, [i via]a a fost mereu t`n\r\, [i tinere]ea a fost
totodat\ afi[`nd un z`mbet sfios. {i ea `l privi cu o insisten]\ cu noi [i l`ng\ noi cei ofili]i; am mers `mpreun\ cu ea `n
pe care `ncerca s-o tempereze cu un z`mbet. Inima `i b\tea aceea[i vreme, care mai era `nc\ vremea noastr\ [i deja vre-
s\ `i sar\ din piept – faptul acesta, `mpreun\ cu fierbin]eala mea ei, am mai putut s-o privim, s\-i s\rut\m fruntea ne-
obrajilor, datorat\, poate, unei prea mari oboseli, era f\r\ ted\, ei, care e imaginea tinere]ii noastre, n\scut\ din noi...
`ndoial\ ridicol, dar totodat\ poate [i `nc`nt\tor pentru un Cel care se afla `n fa]a b\tr`nei doamne nu era n\scut din
observator mai afabil. Cu siguran]\ c\ o [col\ri]\ de [aizeci ea, dar ar fi putut s\ fie, iat\ ceva la care se putea g`ndi `n
[i trei de ani, ca ea, nu mai exista. August avea dou\zeci [i voie, acum, c`nd disp\ruser\ orice piedici, acum, c`nd nu

204 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 205


era gol numai locul de l`ng\ ea, ci [i locul de l`ng\ tat\l lui de felicitare ducesei de ziua ei, `mpotriva oric\ror conveni-
August, t`n\rul de odinioar\. Se uita la el cu aten]ie, la el, en]e, erau ochii unui copil al iubirii...
crea]ia celeilalte, cercet`ndu-l critic, dezaprobator, m\sur`n- Negrul de funingine, mo[tenit aidoma, al acestor ochi
du-l din ochi, [i se `ntreba dac\ ea nu l-ar fi f\cut mai bine. pu]in cam necuviincio[i [i a[ezarea lor aproape de baza na-
Oricum, domni[oara Vulpius lucrase [i ea bini[or. Era fal- sului au fost – `n cursul celor c`teva secunde `n care t`n\rul
nic, puteai spune c\ era chiar frumos. O fi sem\n`nd cu a intrat, s-a `nclinat [i s-a apropiat de ea – ceea ce a f\cut-o s\
Christiane? Charlotte n-o v\zuse niciodat\ pe amant\. observe asem\narea dintre August [i tat\l lui. Era o asem\-
Poate c\ tendin]a de `ngr\[are venea de la ea – era prea gras nare recunoscut\ de to]i [i frapant\, dar greu de constatat
pentru v`rsta lui, de[i `n\l]imea compensa destul de bine cu- `n detalii: doamna consilier nu recuno[tea nici fruntea mai
surul acesta. Tat\l s\u fusese mai zvelt pe vremea ei – vre- `ngust\, nici nasul mai pu]in av`ntat, nici gura mai mic\ [i
mea aceea disp\rut\ ast\zi, care `[i fasona [i `[i costuma mai feminin\; era o asem\nare purtat\ cu sfial\, cam trist\,
altfel copiii, mai decent, cu p\rul r\sucit `n rulouri [i pu- din cauz\ c\ se [tia inferioar\ [i parc\ cer`nd scuze c\
drat, `mpletit, `ntr-o coad\ scurt\ la ceaf\ [i legat cu o pan- exist\, dar care nu se dezmin]ea totu[i `n ]inuta corpului,
glic\, [i totodat\ mai liber, cu g`tul gol ie[ind nestingherit `n umerii te[i]i, `n pieptul ie[it `n afar\, fie c\ \sta era re-
zultatul unei imita]ii, fie c\ era ceva `nn\scut. Charlotte
din gulerul brodat al c\m\[ii – pe c`nd la t`n\rul din fa]a ei
era profund mi[cat\. ~ncercarea, deviat\ [i f\r\ rezultatele
p\rul `n bucle brune [i zburlite, nepudrat, `n stare natural\,
a[teptate, a vie]ii, `ncercare pe care o vedea `n fa]a ei, de-a
conform modei de dup\ revolu]ie, `i acoperea fruntea p`n\
repeta [i de a se situa din nou `n cursul superior al vremii,
la jum\tate, [i pe la t`mple se l\sa `n jos, sub form\ de favo-
`n prezent – aceast\ `ncercare evocatoare de amintiri, care
ri]i, pierz`ndu-se `n gulerul `nalt al c\m\[ii, `n care barba
captiva doar prin faptul c\ sem\na cu cel de odinioar\ nu-
ginga[\ [i tinereasc\ se ascundea cu o solemnitate aproape mai `n ce prive[te tinere]ea existent\ `n prezent, o emo]i-
ridicol\. Un aer cu adev\rat mai solemn [i mai a[ezat `i d\- on\ pe b\tr`n\ at`t de tare, `nc`t, `n timp ce fiul lui
dea t`n\rului cravata `nalt\, care umplea deschiz\tura gule- Christiane se apleca asupra m`inii sale – r\sp`ndind un mi-
rului. Redingota cafenie, larg deschis\ la g`t, dup\ cum era ros de vin [i de colonie – r\suflarea ei se preschimb\ o clip\
moda, cu m`necile umflate la umeri – una era `nf\[urat\ cu `ntr-un sughi] de pl`ns, repede `n\bu[it.
crep de doliu – str`ngea corect trupul pu]in cam prea plin. Totodat\ `[i aduse aminte c\ tinere]ea, `n `nf\]i[area ei
Elegant, cu coatele ridicate, August `[i ]inea `n m`n\ jobe- actual\, face parte din nobilime.
nul, cu calota `n jos. {i totu[i, ceva contrasta cu aceast\ ]i- – Domnule von Goethe, zise ea, fi]i bine venit! Pre]u-
nut\ impecabil\, departe de orice imagine fantastic\, [i te iesc aten]ia dumneavoastr\ [i m\ bucur c\ at`t de repede
f\cea parc\ s-o ui]i, ceva nu tocmai potrivit, nu cu totul ire- dup\ sosirea mea la Weimar pot s\ fac cuno[tin]\ cu fiul
pro[abil din punct de vedere burghez, de[i ceva foarte fru- unui drag prieten din tinere]e.
mos; acel ceva erau ochii, gale[i [i melancolici [i aproape c\ – V\ mul]umesc pentru buna primire, replic\ el, [i o
ai fi putut spune `nv\lui]i `ntr-o nepermis de umed\ str\lu- clip\ din]ii mici, albi [i s\n\to[i se ivir\ `ntr-un sur`s con-
cire. Erau ochii zeului Amor, care `i `nm`nase ni[te versuri ven]ional. Vin din partea tat\lui meu. A primit cu pl\cere

206 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 207


biletul dumneavoastr\ [i a preferat ca, `n loc s\ v\ r\spund\ doamna consilier nu se putea opri s\ nu compare solemni-
epistolar, s\ v\ spun\ prin mine, doamn\ consilier aulic, tatea [i rigiditatea vorbelor t`n\rului cu ceea ce [tia despre
bine a]i venit `ntr-un ora[ unde prezen]a dumneavoastr\ va via]a lui, cu cele aflate din gura mare [i umed\ pe care o as-
produce f\r\ `ndoial\ o mare `nviorare. cultase vorbind adineauri. Se g`ndea la `nclinarea lui spre
Cu toat\ emo]ia [i starea de agita]ie, ea r`se totu[i. b\utur\, la so]ia husarului, se g`ndea c\ fusese odat\ dus la
– O, asta `nseamn\ s\ a[tepte prea mult de la o femeie poli]ie, c\ Riemer fugise din pricina grosol\niei lui; trebuia,
b\tr`n\ [i obosit\! {i ce mai face veneratul nostru consilier de asemenea, s\ cugete la situa]ia lui `n societate, precar\ [i
intim? ad\ug\ ea [i ar\t\ cu m`na spre unul dintre jil]urile numai artificial asigurat\, de c`nd cu chestiunea volunta-
pe care [ezuser\ ea [i Riemer. rilor, la repro[ul de la[itate [i de necavalerism, repro[ `n\-
August se apropie [i se a[ez\ ceremonios `n fa]a ei. bu[it, dar ale c\rui ponoase le purta mereu; [i `nainte de
– Mul]umesc de `ntrebare, spuse t`n\rul. Destul de bine. toate se g`ndea la iubirea lui tulbure fa]\ de Ottilie, „mica
Putem s\ fim mul]umi]i. ~n general e bine. Motive de `n- persoan\“, delicata blondin\, o iubire care acum, prin felul
grijorare sau, mai bine zis, motive de precau]ie se ivesc me- lui deosebit de-a se exprima, nu i se mai p\rea `ntemeiat\ pe
reu. Labilitatea [i predispozi]ia la boal\ nu pot fi neglijate [i contraste, ci era – socotea ea – `n leg\tur\, `ndep\rtat\, dar
o via]\ f\r\ excese e mereu recomandabil\. ~mi `ng\dui [i eu direct\, tocmai cu acest fel de a se exprima, cu care se potri-
s\ `ntreb cum a c\l\torit doamna consilier aulic. Nu s-a `n- vea bine. ~n acela[i timp `ns\, iubirea aceasta era `n leg\tur\
t`mplat nimic pe drum? {i aici s`nte]i mul]umit\ de locu- [i cu ea, cu b\tr`na Charlotte, cu `ntreaga ei individualitate,
in]\? Tat\l meu va afla asta cu pl\cere. Am auzit c\ a]i venit mai cuprinz\toare [i mai general\, [i aceasta `ntr-un fel
s-o vede]i pe sora dumneavoastr\, doamna consilier came- foarte emo]ionant, care complica situa]ia `n asemenea chip,
ral intim Ridel. Vizita aceasta va aduce o satisfac]ie ad`nc `nc`t caracterul fiului [i caracterul `ndr\gostitului se ameste-
sim]it\ `ntr-o familie pe care superiorii o pre]uiesc, iar cau, fiul r\m`n`nd totu[i fiu `ntr-o mare m\sur\, `n sensul
subalternii `n unanimitate o stimeaz\. M\ m`ndresc cu c\ se purta la fel ca tat\l lui. „O, Doamne!“ `[i spuse
faptul c\ `ntre]in cu domnul consilier Ridel – at`t `n ce pri- Charlotte. ~n aceast\ exclama]ie rug\toare ea `[i exprima l\-
ve[te slujba, c`t [i personal – rela]ii de `n]elegere deplin\. untric emo]ia [i tandre]ea comp\timitoare pe care i le st`r-
Charlotte se g`ndea c\ expresiile lui erau bine c`nt\rite nea prezen]a t`n\rului, emo]ie [i tandre]e `n care cuprindea
[i nenaturale. Cuvintele „marea `nviorare“ fuseser\ cam [i ridicolul felului lui de-a vorbi.
ciudate; „satisfac]ie ad`nc sim]it\“ [i „rela]iile de `n]elegere ~[i aducea, de altfel, aminte [i de `ns\rcinarea care-i fu-
deplin\“ erau [i ele cam ridicole. Acestea [i altele la fel le-ar sese dat\, de rug\mintea care-i fusese f\cut\ de-a interveni
fi putut rosti Riemer, `n gura t`n\rului sunau `ns\ mult mai pe c`t posibil `n anumite rela]ii, de-a `mpiedica un anumit
straniu, chiar excentric, prin pedanteria lor. Charlotte sim]i mers al lucrurilor – fie c\ ar convinge-o pe „mica persoan\“
de `ndat\ c\ acesta e un fel premeditat de-a se exprima – pro- s\ se `ndep\rteze de August, fie c\ l-ar convinge pe acesta s\ se
babil f\r\ ca vorbitorul s\-[i dea seama c\ e afectat; `n orice `ndep\rteze de „mica persoan\“. La drept vorbind, doamna
caz, August nu observase tres\rirea involuntar\ a fe]ei ei, consilier nici nu se sim]ea `n stare s\ fac\ asta [i nici nu-i
fiindc\ n-o pricepea [i nu b\nuia care este cauza. Totodat\, pl\cea; g\sea c\ nu are nici un rost s-o vorbeasc\ pe „mica

208 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 209


persoan\“ de r\u ca s-o „salveze“, de vreme ce menirea aces- Doctorul Stark a propus o c\l\torie `n Italia. Tata `ns\ a
teia era tocmai s-o `nl\ture pe so]ia husarului [i alte `ncli- spus c\ la v`rsta lui nu se mai poate hot\r` s\ `ntreprind\ a[a
na]ii, a[a c\ ea, b\tr`na Charlotte, se sim]ea, `n vederea ceva. Avea atunci cincizeci [i [ase de ani.
acestui scop, solidar\ cu Ottilie. – Asta `nseamn\ s\ renun]i prea devreme.
– ~mi pare bine, domnule consilier, zise ea, c\ doi oa- – A[a zic [i eu. Am impresia c\ a renun]at [i la Italia lui
meni at`t de vrednici ca dumneavoastr\ [i cumnatul meu se renan\1, unde s-a sim]it totu[i at`t de bine acum doi ani [i
apreciaz\ unul pe altul. De altminteri, n-aud asta acum `n- acum un an. A]i auzit de accidentul pe care l-a avut?
t`ia oar\. Epistolar (ea repet\, f\r\ s\ vrea [i aproape ca [i – Nu, nu! Dar ce i s-a `nt`mplat?
cum ar fi vrut s\-l ia peste picior, una dintre curiozit\]ile – O, nimic r\u! Ast\-var\, dup\ moartea mamei...
felului lui de-a vorbi), epistolar aflasem de la sor\-mea. – Drag\ domnule consilier, `l `ntrerupse ea, speriat\ din
Da]i-mi voie s\ v\ felicit cu ocazia asta pentru avansarea do- nou, p`n\ acum – nu-mi dau nici eu singur\ seama de ce –
b`ndit\ de cur`nd `n calitate de curtean [i de om de afaceri. am `nt`rziat s\ v\ exprim condolean]ele mele cele mai sin-
– Mul]umesc foarte mult. cere pentru aceast\ pierdere grea [i de ne`nlocuit. Ca veche
– Acestea s`nt favoruri binemeritate, continu\ ea. Se prieten\, iau parte din toat\ inima...
vorbe[te `n chip elogios de seriozitatea, de punctualitatea T`n\rul `i arunc\ o privire iute [i sfioas\ din ochii lui `n-
dumneavoastr\ `n serviciul domnitorului [i al ]\rii. La v`r- tuneca]i [i gale[i, l\s`ndu-[i-i apoi `n jos [i murmur`nd:
sta dumneavoastr\ t`n\r\, dac\-mi pot permite s-o spun, – Mul]umesc, mul]umesc.
s`nte]i `mpov\rat cu o mul]ime de treburi. {tiu, de aseme- P\strar\ apoi, `n semn de doliu, c`teva clipe de t\cere.
nea, c\, pe l`ng\ alte ocupa]ii, lucra]i `n chip foarte l\udabil – Dar cel pu]in, zise ea apoi, aceast\ grea lovitur\ n-a
[i pe l`ng\ tat\l dumneavoastr\. atins prea grav nepre]uita s\n\tate a scumpului nostru con-
– Trebuie s\ ne bucur\m, replic\ el, c\ exist\ `nc\ posi- silier intim...
bilitatea de-a lucra pe l`ng\ el. De c`nd cu boala lui din 1801 – ~n ultimele zile ale bolii mamei, a fost [i el bolnav, r\s-
[i cea din 1805, nu mai e deloc de la sine `n]eles s\ spunem punse August. C`nd ve[tile despre boala ei au devenit alar-
c\ e printre noi. Eram `nc\ foarte t`n\r [i prima, [i a doua mante, s-a `ntors repede de la Jena, unde se dusese s\
oar\, dar `mi aduc aminte de spaima care ne-a cuprins pe lucreze, dar `n ziua c`nd ea a murit febra l-a silit s\ stea `n
to]i. Prima oar\, erizipelul l-a dus la un pas de morm`nt. pat. Mama a murit de ni[te convulsii, sau `n convulsii, o
Era complicat cu o tuse cumplit\, care nu-l l\sa s\ [ad\ `n moarte foarte grea. Nici pe mine nu m-au l\sat s\ intru, [i
pat, fiindc\ atunci c`nd st\tea culcat se sufoca. Dac\ st\tea c`nd [i-a dat sufletul nu era nici o prieten\ l`ng\ d`nsa! {i
`n picioare, suporta mai bine tusea. De la asta a r\mas mult\ so]ia lui Riemer, [i so]ii Engel, [i so]ii Vulpius plecaser\.
vreme cu o mare sl\biciune nervoas\. Dup\ aceea, acum Era ceva imposibil de suportat. Au adus dou\ infirmiere [i
unsprezece ani, a avut o pleurezie, care ne-a f\cut vreo c`- `n bra]ele lor a murit. A fost ceva, dac\ pot s\ spun, ca o
teva s\pt\m`ni s\ pierdem speran]a c\ va sc\pa cu via]\. L-a na[tere `ngrozitor de grea, ca un avort sau ca na[terea unui
tratat doctorul Stark din Jena. Dup\ ce criza a trecut, con- 1 Se refer\ la regiunea dintre Rin [i Main, str\b\tut\ de Mun]ii
valescen]a a fost `nceat\ [i [ov\itoare [i a ]inut c`teva luni. Taunus, unde se afl\ ora[ele Frankfurt [i Wiesbaden. (n.tr.)

210 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 211


copil mort. A[a am avut impresia. Poate c\ aceste convulsii cunosc eu. Tata `ntre]ine, ca s\ zic a[a, o prietenie primej-
m-au f\cut s\ v\d lucrurile `ntr-o asemenea lumin\; fire[te dioas\ cu via]a [i din cauza asta, desigur, evit\ cu at`ta
c\ a contribuit la impresia aceasta [i faptul c\ am fost `n grij\ imaginile macabre, agoniile [i `nmorm`nt\rile. Nicio-
chip discret `ndep\rtat. {i sigur c\ tata cu at`t mai mult tre- dat\ nu s-a putut duce la o `nmorm`ntare [i n-a vrut s\-i
buia s\ fie ]inut deoparte, el care, cu nervii lui sensibili, e vad\ `n sicriu nici pe Herder, nici pe Wieland, n-a vrut s-o
silit s\ evite orice priveli[te trist\ [i tulbur\toare, [i asta vad\ nici pe biata noastr\ duces\ Amalia, la care totu[i ]i-
chiar dac\ n-ar fi fost bolnav `n ziua aceea. {i c`nd era nea at`t de mult. Acum trei ani, la funeraliile lui Wieland,
Schiller `n agonie a stat `n pat. A[a e firea lui, evit\ moartea la Osmanstedt, eu am avut cinstea s\-l reprezint.
[i `nmorm`nt\rile – eu v\d `n asta un amestec de predesti- – Hm! f\cu b\tr`na doamn\, sim]ind o nemul]umire de
nare [i de premeditare. {ti]i c\ `naintea lui i-au murit de natur\ spiritual\, `n care era o omeneasc\ `mpotrivire. ~n al-
mici patru fra]i [i surori? El tr\ie[te – putem spune c\ tr\- bumul meu, zise ea, dup\ ce clipi de c`teva ori, am transcris
ie[te `n cel mai `nalt grad; dar de c`nd era t`n\r a fost de un pasaj, pe l`ng\ multe altele care `mi s`nt dragi. Pasajul
multe ori pe pragul mor]ii, momentan [i temporar. Prin sun\ a[a: „De c`nd oare ]i se pare `nsp\im`nt\toare moartea,
„temporar“ `n]eleg epoca lui Werther... Se opri, r\mase o cu ale c\rei schimb\toare imagini tu vie]uiai lini[tit ca [i cu
clip\ pe g`nduri, `ncurcat, apoi ad\ug\: Vreau s\ vorbesc `n celelalte figuri ale lumii obi[nuite?“ – E din Egmont.
primul r`nd despre bolile fizice, hemoragia din tinere]e, bo- – Da, Egmont, spuse el. Apoi privi `n jos, dar `[i ridic\
lile grave de la cincizeci de ani [i, pe l`ng\ asta, atacurile de `ndat\ ochii, ca s\ se uite lung [i cercet\tor la Charlotte,
gut\ [i colicile renale, din cauza c\rora a trebuit `nc\ de dup\ care [i-i plec\ din nou. Abia dup\ aceea b\tr`na
mult\ vreme s\ se duc\ la b\i `n Boemia, [i pe urm\ perioa- doamn\ se g`ndi c\ t`n\rul Goethe voise s\-i st`rneasc\ sen-
dele `n care f\r\ vreun r\u palpabil a fost `ntr-o asemenea timentele `mpotriva c\rora ea se lupta [i c\ `i aruncase pri-
stare, `nc`t toat\ lumea se a[tepta din clip\ `n clip\ s\ se pr\- virea aceea rapid\ ca s\ se asigure c\ a izbutit. Pe urm\, vru
p\deasc\. Acum unsprezece ani, to]i erau `ngrijora]i din ca- parc\ s\-[i schimbe inten]ia, s\ domoleasc\ [i s\ `ndrepte
uza lui – [i a murit Schiller. Mama era plin\ de via]\ efectul vorbelor lui, fiindc\ spuse:
`nfloritoare pe l`ng\ el, boln\viciosul, [i totu[i ea a murit [i – Fire[te, tata a v\zut-o pe mama moart\ [i s-a desp\r]it
el tr\ie[te. Tr\ie[te [i rezist\ oric\rei primejdii [i de multe de d`nsa cu o emo]ie ad`nc\. Exist\ [i o poezie pe care a
ori m\ g`ndesc c\ are s\ tr\iasc\ mai mult dec`t noi to]i. Nu compus-o la moartea ei – a dictat-o la c`teva ceasuri dup\
vrea s\ [tie de moarte, o ignor\, o trece cu vederea [i nu aceea, din nefericire nu mie, ci valetului, eu fiind ocupat `n
vorbe[te despre ea. S`nt convins c\ dac\ voi muri `naintea alt\ parte; s`nt numai patru versuri, dar foarte expresive:
lui – [i asta se poate foarte u[or `nt`mpla; ce-i drept, eu s`nt „~ncerci, o! soare, zadarnic / S\ ie[i dintre nourii grei. / Un
t`n\r, [i el e b\tr`n, dar ce-i tinere]ea mea pe l`ng\ b\tr`ne- singur bun am `n via]\: / S\ pl`ng pierderea ei“.
]ea lui, eu s`nt numai un produs al firii sale, `nt`mpl\tor [i – Hm! f\cu din nou doamna consilier [i d\du din cap
`nzestrat cu pu]in\ for]\ – dac\ voi muri `naintea lui, nici aprobator, cu o `nduio[are oarecum [ov\ielnic\.
de moartea mea n-are s\ vorbeasc\, n-are s-o ia `n seam\ [i ~n realitate `ns\ `[i spuse c\, pe de o parte, poezia era
n-are s\ pomeneasc\ niciodat\ de ea. A[a are s\ fac\, `l cam banal\, iar pe de alta – exagerat\. {i pe l`ng\ asta i se

212 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 213


trezi din nou b\nuiala – citind destul de bine `n privirile lui – sufletul ei m\runt. De aceea, toat\ vremea a criticat-o cu r\-
c\ t`n\rul Goethe chiar voise s\ provoace o asemenea jude- utate pe mama [i a scornit pe seama ei tot felul de clevetiri,
cat\: evident, nu pentru ca ea s-o exprime, ci numai ca s-o fiindc\ nu era eterat\ [i nu ar\ta ca o silfid\, ci era gras\, cu
g`ndeasc\ [i s\ [i-o citeasc\ unul altuia `n ochi. De aceea, se obrajii ro[ii [i nu [tia fran]uze[te. Tot ce se spunea era nu-
uit\ `n jos [i morm\i c`teva cuvinte vag elogioase. mai din invidie [i nimic altceva, invidie, pentru c\ avusese
– A[a este, nu? zise August, de[i nu-i `n]elesese vorbele; norocul – nici ea nu [tia cum – s\ ajung\ geniul domestic [i
[i continu\: E un lucru foarte important c\ aceast\ poezie so]ia marelui scriitor [i a omului sus-pus. Invidia, numai in-
exist\, m\ bucur nespus de mult [i am r\sp`ndit `n societate vidia. {i de aceea m\ bucur at`t de mult c\ avem poezia asta
mai multe copii. Societatea are s\ vad\ – desigur cu necaz, despre moartea mamei, pentru c\ lumea are s\ se supere [i
dar poate c\ totu[i, `n sf`r[it, va afla acum, spre ru[inea ei, mai tare, fiindc\ poezia e frumoas\ [i de-o mare `nsemn\-
c`t de mult ]inea tata la mama, f\r\ `ndoial\ p\str`ndu-[i li- tate, izbucni el furios, cu pumnii `ncle[ta]i, cu ochii tulburi,
bertatea [i izolarea, c\ci trebuia bine`n]eles s\ [i le salveze – cu venele umflate la t`mple.
[i cu c`t\ emo]ie `i cinste[te amintirea, amintirea unei femei Charlotte `[i d\du seama c\ are `n fa]a ei un t`n\r irasci-
fa]\ de care aceast\ societate a ar\tat `ntotdeauna ur\ [i r\u- bil [i `nclinat spre excese.
tate, clevetind-o. {i de ce? `ntreb\ el cu aprindere. Pentru – Drag\ domnule consilier, spuse ea aplec`ndu-se c\tre
c\, pe vremea c`nd era s\n\toas\, se distra [i ea pu]in, `i pl\- el, lu`ndu-i pumnul str`ns care `i tremura pe genunchi [i
cea dansul [i bea bucuros un p\h\rel, st`nd de vorb\ cu pri- desf\c`ndu-i u[or degetele, drag\ domnule consilier, am ace-
etenii [i veselindu-se. Grozav motiv! Pe tata `l amuza [i de lea[i sentimente ca dumneavoastr\, [i cu at`t mai mult cu
multe ori f\cea haz cu mine de voio[ia cam prea viguroas\ a c`t m\ bucur `n inima mea c\ ]ine]i at`t de mult la scumpa
mamei; a [i scris odat\ ni[te versuri despre asta, cum `m- dumneavoastr\ mam\ [i nu v\ mul]umi]i s\ ]ine]i, cu o ex-
prejurul ei se aduna mereu o ceat\ vesel\, dar era ceva spus plicabil\ m`ndrie, numai la marele dumneavoastr\ p\rinte.
cu voie bun\ [i chiar aprobator, c\ doar [i el avea via]a lui [i Nu-i lucru greu s\ fii un bun fiu fa]\ de un tat\ ca al dum-
era mereu plecat, la Jena [i pe la b\i, mai mult plecat dec`t neavoastr\. Dar faptul c\ dumneavoastr\, cavalere[te [i `n
acas\. Se `nt`mpla uneori ca la Cr\ciun, c`nd e [i ziua mea pofida unei lumi `ntregi, venera]i amintirea unei mame care
de na[tere, s\ r\m`n\ s\ lucreze `n castelul de la Jena [i ne era f\cut\ mai mult dup\ m\sura noastr\, a tuturora, acest
trimitea numai cadouri. Cum se `ngrijea mama de el, de s\- fapt `l pre]uiesc foarte mult la Domnia voastr\, fiindc\
n\tatea lui, fie c\ era aproape, fie c\ era departe, [i cum du- mam\ s`nt [i eu [i a[ putea, ca v`rst\, s\ v\ fiu mam\. C`t
cea ea toat\ gospod\ria `n spate [i `l ferea de tot ce-ar fi despre invidie! O, Doamne, s`nt exact de-aceea[i p\rere cu
putut s\-l tulbure de la treburile lui at`t de dificile, f\r\ s\ dumneavostr\. Am dispre]uit-o `ntotdeauna [i m-am ferit
pretind\ `ns\ c\-l pricepe – [i parc\ al]ii-l pricep? –, dar fa]\ de ea c`t am putut – [i m\rturisesc c\ nu mi-a fost greu. S\
de care avea cel mai mare respect – toate acestea tata le [tia fii invidios pe soarta altuia – ce prostie! Parc\ n-am avea de
foarte bine [i `i era recunosc\tor [i societatea noastr\ ar fi suferit to]i deopotriv\ soarta omeneasc\ [i parc\ n-ar fi o
trebuit s\-i fie recunosc\toare, dac\ ar fi avut [i ea `ntr-ade- eroare [i o am\gire s\ invidiezi destinul altuia! Invidia e un
v\r respect fa]\ de opera lui, dar tocmai asta nu are, cu sentiment penibil [i p\c\tos. Trebuie s\ fim f\urarii cinsti]i

214 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 215


ai propriului destin [i s\ nu ne sec\tuim uit`ndu-ne chior`[ – Au `ndr\znit, doamn\ consilier aulic, au `ndr\znit. {i
la ce fac al]ii. pe urm\, cu Afinit\]ile elective oare n-au `ndr\znit s\ fac\
Z`mbind ru[inat, August `[i trase `napoi m`na cu dege- tot a[a [i au spus c\ e o oper\ imoral\? Nu cunoa[te]i bine
tele desf\cute [i se `nclin\ u[or `n semn de mul]umire oamenii dac\ v\ `nchipui]i c\ nu `ndr\znesc lucruri de felul
pentru serviciul matern pe care i-l f\cuse Charlotte. acesta. {i m\car dac\ ar fi ni[te oameni ne`nsemna]i [i n\t\-
– Ave]i dreptate, doamn\ consilier, zise el. Mama a su- r\i. A[ de unde! To]i cei care erau `mpotriva clasicismului
ferit destul. Odihneasc\-se `n pace! Dar nu numai din pri- [i `mpotriva autonomiei estetice, r\posatul Klopstock, r\-
cina ei s`nt m`hnit. S`nt m`hnit [i din pricina tatei. Acum posatul Bürger, [i Stolberg, [i Nicolai, [i al]ii care or mai fi
toate au trecut, a[a cum trece via]a, [i toate ajung s\ se lini[- fost, to]i s-au repezit asupra tatei, asupra vie]ii [i a operei
teasc\. Scandalul a fost, `n sf`r[it, `ngropat. Dar ce scandal lui [i s-au uitat chior`[ la mama, din cauz\ c\ tata tr\ia cu
era pe vremuri [i a continuat s\ r\m`n\ pentru to]i p\zitorii d`nsa dup\ legea lui proprie. {i nu numai Herder, vechiul
convenien]elor, pentru to]i fariseii [i p\str\torii eticii [i ce lui prieten, pre[edintele consistoriului, a f\cut a[a, de[i el
l-au mai criticat pe tata [i l-au h\r]uit cu morala, pentru c\ m-a confirmat, dar chiar [i Schiller, care a publicat totu[i
a `ndr\znit s\ ias\ din f\ga[ul obi[nuit, s\ `nfrunte cadrul ei Xeniile `mpreun\ cu tata, chiar el – [tiu asta foarte bine – a
str`mbat din nas la adresa mamei [i l-a mustrat pe tata din
[i a luat la el o fat\ simpl\, din popor, [i a tr\it cu d`nsa sub
cauza ei – chipurile pentru c\ nu luase [i el o fat\ de nobil
ochii lor! Cum m-au f\cut [i pe mine s\ simt asta, ori de
ca Schiller, ci se cobor`se sub rangul lui. Sub rangul lui! Ca
c`te ori au avut ocazia, [i s-au uitat la mine chior`[, batjoco-
[i cum un om ca tata ar avea un rang, el, care e unic! Spi-
ritor, d`nd din umeri cu dojan\ [i comp\timire, la mine,
ritualice[te, un om ca el trebuie `n orice caz s\ se coboare
care `mi datoram existen]a acelei libert\]i pe care [i-o luase
sub rangul lui – de ce atunci s\ nu fac\ asta [i `n ce prive[te
tata! Ca [i cum un om ca el n-ar avea dreptul s\ tr\iasc\ rela]iile sociale? {i doar Schiller a fost cel dint`i care a afir-
dup\ legea lui [i dup\ principiul clasic al autonomiei mo- mat c\ noble]ea de merit e mai presus dec`t noble]ea din
rale... Ei `ns\ nu voiau s\-i `ncuviin]eze asta, patrio]ii cre[- na[tere [i chiar s-a ar\tat `n chestiunea asta mai zelos dec`t
tini [i oamenii lumina]i, [i se lamentau c\ e un conflict tata. Atunci de ce a str`mbat din nas `n privin]a mamei,
`ntre geniu [i moralitate, dar nu se g`ndeau c\ legea frumo- care [i-a c`[tigat un titlu de noble]e de merit prin felul `n
sului liber [i autonom e o chestiune de via]\, nu de art\ [i care s-a `ngrijit de bun\starea tatei.
tr\nc\neau `ntruna c\ e o nepotrivire [i un exemplu r\u. – Drag\ domnule consilier, spuse Charlotte, s`nt ome-
Fleacuri! {i cu geniul, [i cu poetul, parc\ s-au purtat altfel ne[te cu totul al\turi de dumneavoastr\, de[i trebuie s\ m\r-
dec`t cu omul? Fereasc\ Dumnezeu! Ziceau c\ Wilhelm turisesc c\ nu [tiu ce este autonomia estetic\ [i m\ tem,
Meister e un cuib al p\catului, Elegiile romane – o mocirl\ a printr-o pripit\ aprobare a tuturor acestor lucruri pe care nu
moralei laxe, iar Zeul [i baiadera [i Logodnica din Corint – le `n]eleg bine, s\ nu intru `n conflict cu ni[te oameni at`t de
literatur\ priapic\; nu-i de mirare c\ p`n\ [i Suferin]ele t`n\- vrednici ca Herder, Klopstock [i Bürger sau chiar cu morala
rului Werther au fost taxate de imoralism corup\tor... [i cu patriotismul. Asta n-a[ vrea. M\ g`ndesc `ns\ c\ aceast\
– Cum asta, domnule consilier, au `ndr\znit s\ spun\?... pruden]\ nu m\ poate opri s\ fiu al\turi de dumneavoastr\

216 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 217


`mpotriva tuturor acelora care `l atac\ pe scumpul nostru cum a]i amintit, scumpul nostru consilier intim – sau din
consilier intim [i vor s\-i [tirbeasc\ gloria de mare poet al care a sc\pat, parc\ a[a am `n]eles, c\, dac\ n-a[ fi `n]eles c\
patriei noastre. a sc\pat, insistam de la `nceput s\-mi spune]i. Ce-a fost?
T`n\rul Goethe nu fusese atent la vorbele ei. Ochii lui Oaspetele respir\ de c`teva ori ad`nc [i `i mul]umi cu un
negri, lipsi]i acum de frumuse]ea [i bl`nde]ea lor din pri- z`mbet pentru bun\tatea pe care i-o ar\ta.
cina valului de m`nie care `i f\cea s\ ias\ din orbite, se ro- – Cu accidentul? `ntreb\ el. O, nimic, pute]i fi lini[tit\.
teau `ntruna. Un simplu accident de c\l\torie. Lucrurile s-au `nt`mplat
– {i doar totul a fost reglementat p`n\ la urm\, `n chipul a[a: Ast\-var\, tata nu prea [tia unde s\ plece. De b\ile din
cel mai convenabil [i mai demn, spuse el cu glas sugrumat. Boemia s-a cam plictisit, ultima oar\ a fost `n 1813, `n anul
Tata s-a cununat cu mama [i a f\cut-o so]ie legitim\, iar eu acela nenorocit, la Töplitz, [i de-atunci nu s-a mai dus
`nc\ `nainte de asta fusesem recunoscut, printr-un rescript al acolo – [i e p\cat, deoarece cura de ape acas\ n-o poate `nlo-
ducelui, ca fiu legitim al tatei, cu titlul lui de noble]e de me- cui pe cea de la surs\ [i apele de la Berka [i de la Tennstädt
rit. Dar tocmai asta-i caracterizeaz\ pe nobilii din na[tere: le nu s`nt la fel de bune. Probabil c\ pentru reumatismul de la
e ciud\ pe nobilii de merit [i de aceea un filfizon de cavale- bra] Karlsbadul ar fi mai bun dec`t pucioasa de la Tennstädt,
rist [i-a putut permite ca la prima ocazie s\ fie obraznic cu pe care a folosit-o acum, de cur`nd. Dar [i-a pierdut `ncre-
mine [i s\ fac\ aluzii la mama, numai fiindc\ eu, din pur\ derea `n izvorul de la Karlsbad, fiindc\ `n 1812 l-au apucat
convingere [i `n deplin acord cu tata, n-am vrut s\ m\ duc acolo colicile renale, o criz\ cum nu mai avusese de mult, [i
pe front `mpotriva marelui monarh al Europei. Pentru o asta nu poate uita. A descoperit Wiesbadenul: `n vara lui
mojicie ca asta, pe care [i-a permis-o, pe temeiul originii, [i 1814 s-a dus prin p\r]ile Rinului, Mainului [i Neckarului,
al naturii, [i al s`ngelui albastru, la adresa noble]ei geniului, c\l\toria i-a reu[it de minune [i l-a `nviorat, peste toate a[-
arestul e o pedeaps\ prea bl`nd\. Ar trebui dat pe m`na c\l\- tept\rile. Cu ocazia asta a fost [i `n ora[ul lui natal, unde nu
ului, a temnicerului, s\ fie `nsemnat cu fierul ro[u... mai fusese de mult\ vreme.
Era purpuriu la fa]\ [i de m`nie b\tea `n genunchi cu – Da, [tiu, d\du din cap Charlotte. Ce p\cat c\ nu mai
pumnul str`ns. tr\ia scumpa [i neuitata sa mam\, buna noastr\ doamn\ con-
– Drag\ domnule consilier, spuse Charlotte cu glas do- silier! {tiu, de asemenea, c\ Frankfurter Oberpostamtszeitung a
mol, la fel ca adineauri, [i se aplec\ spre el, dar se d\du iar publicat un articol frumos `n cinstea celebrului fiu al ora[ului.
pu]in `napoi, pentru c\ o izbi `n fa]\ mirosul de vin [i de – Da. Asta s-a `nt`mplat c`nd s-a `ntors cu Zelter [i cu
colonie, care era parc\ mai puternic de c`nd August se m`- consilierul Cramer de la Wiesbaden, unde a petrecut foarte
niase. A[tept\ p`n\ c`nd tremurul pumnului se lini[ti [i-l bine. Fusese la Capela Sf`ntului Rochus [i, c`nd s-a `ntors
atinse cu degetele care-i ie[eau din mitene. De ce v\ m`nia]i acas\, a f\cut o schi]\ de tablou pentru altarul de acolo:
a[a? Nici nu [tiu despre cine vorbi]i [i parc\ am impresia c\ Sf`ntul Rochus ca t`n\r pelerin, plec`nd de la castelul p\rin-
alunec\m `n ciud\]enii [i `n g`nduri negre. Ne-am ab\tut de tesc [i `mp\r]indu-[i copiilor averea [i aurul. E ceva foarte
la subiectul discu]iei. De fapt dumneavoastr\ v-a]i ab\tut. delicat [i pl\cut la vedere. Tabloul l-au pictat profesorul
Eu am r\mas tot la accidentul pe care l-ar fi suferit, dup\ Meyer [i prietena noastr\ Luise Seidler din Jena.

218 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 219


– O pictori]\ de profesie? – C`nd s-a dus a doua oar\ la Frankfurt, a stat la familia
– Da. Apropiat\ de familia Frommann, Frommann li- Schlosser – la o sor\ a lui Georg, so]ul s\rmanei mele m\tu[i
brarul, [i foarte bun\ prieten\ cu Minna Herzlieb. Cornelia; aceast\ sor\ are doi fii, pe Fritz [i pe Christian, b\-
– Un nume dr\g\la[. {i aminti]i f\r\ a-mi da vreo l\mu- ie]i de treab\ [i simpatici, dar care s`nt ni[te exemple bune
rire. Cine e Minna Herzlieb? pentru observa]ia de adineauri: potrivi]i cu absurda epoc\
– A, da, scuza]i. E fiica adoptiv\ a so]ilor Frommann, pe de ast\zi [i romantici incurabili – ar fi `n stare s\ re`nvie
care tata `i vedea des `n vremea c`nd scria Afinit\]ile elective. Evul Mediu, ca [i cum n-ar fi existat Rena[terea; Christian
– ~ntr-adev\r, zise Charlotte, acum mi-aduc aminte c\ chiar a trecut la catolicism [i `n cur`nd are s\ treac\ probabil
am mai auzit numele acesta. Afinit\]ile elective! O lucrare [i Fritz cu nevast\-sa. Totu[i, sl\biciunile la mod\ ast\zi
plin\ de observa]ii delicate. E p\cat c\ nu s-a bucurat de suc- n-au [tirbit cu nimic dragostea [i admira]ia lor fa]\ de tata [i
cesul mondial pe care l-a avut Suferin]ele t`n\rului Werther. poate c\ tocmai aci e motivul pentru care [i el e binevoitor
Dar nu vreau s\ v\ `ntrerup. Cum a mai fost c\l\toria aceea? cu ei [i i-a pl\cut [ederea printre cucernicii ace[tia.
– Foarte pl\cut\ [i foarte vesel\, a[a cum am mai spus. – O minte ca a lui poate s\ `n]eleag\ orice fel de-a sim]i
Tatei i-a adus o adev\rat\ `ntinerire, ceea ce parc\ a pre- [i de-a g`ndi, dac\ este ad`nc omenesc.
– Perfect adev\rat, replic\ August `nclin`ndu-se. {i ad\-
sim]it c`nd a pornit la drum. A stat c`teva zile la Winkel pe
ug\: Cred `ns\ c\ i-a pl\cut [i mai mult c`nd a plecat de-acolo
Rin, la Franz Brentano...
[i s-a stabilit la Gerbermühle, vila familiei Willemer, `n apro-
– Da, [tiu, un fiu vitreg al lui Maximiliane. Unul dintre
piere de Frankfurt, pe malul Mainului, `n sus.
cei cinci b\ie]i ai lui Peter Brentano b\tr`nul, din prima lui
– O, da! Acolo s-au dus fiii mei s\-l vad\, astfel c\ a f\cut
c\s\torie. Cunosc povestea. Se zice c\ Maximiliane avea
`n sf`r[it cuno[tin]\ cu d`n[ii, ar\t`ndu-le mult\ bun\voin]\.
ni[te ochi negri nemaipomenit de frumo[i. Se sim]ea cam – Cred. Prima oar\ a sosit acolo pe 14 septembrie [i s-a
singur\, s\raca, `n casa veche [i spa]ioas\ a so]ului ei, care re`ntors – peste o lun\, venind de la Heidelberg. ~n acest
era negustor. M\ bucur c\ Franz, fiul ei, e `n rela]ii mai scurt interval avusese loc c\s\toria consilierului intim
bune cu Goethe dec`t era so]ul ei pe vremuri. Willemer cu Marianne Jung, fiica lui adoptiv\.
– Da, tot at`t de bune ca acelea ale surorii lui, Bettina, – Asta seam\n\ a roman.
care st\ la Frankfurt [i care i-a adus mari servicii tatei – Cam a[a ceva a [i fost. Willemer, v\duv [i tat\ a dou\
pentru memoriile sale, culeg`nd de la bunica mea tot felul feti]e, om excelent, pedagog, g`nditor politic [i filantrop [i
de am\nunte din tinere]ea lui [i not`ndu-le pentru d`nsul. E pe l`ng\ asta poet, chiar [i amic al muzei teatrului, luase de
o consolare s\ vezi c\ totu[i mul]i oameni eminen]i din suflet cu vreo zece ani `n urm\ pe Marianne, de loc din Linz,
noua genera]ie au mo[tenit dragostea [i respectul fa]\ de el, care de mic\ ap\ruse pe scen\ `n roluri de copil; o adoptase
cu toate transform\rile ciudate care s-au petrecut `n felul ca s-o scoat\ din via]a primejdioas\ a culiselor. A fost o ac]i-
lor de-a sim]i [i de-a g`ndi. une filantropic\. ~n cas\ la Willemer, `mpreun\ cu fetele lui,
B\tr`na doamn\ z`mbi auzind c`t de distant `[i judec\ copila aceasta cu p\r negru, care avea pe-atunci [aisprezece
propria genera]ie; dar el nu observ\ [i continu\: ani, [i-a des\v`r[it educa]ia, dezvolt`ndu-se foarte frumos.

220 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 221


C`nta de minune, [tia s\ organizeze [i s\ conduc\ o serat\ cu focurile aprinse pe creste, cu prilejul `mplinirii unui an de
gra]ie [i energie [i iat\ c\ – `ncetul cu `ncetul – filantropul [i la b\t\lia de la Leipzig.
pedagogul nostru s-a transformat pe nesim]ite `n `ndr\gostit. – Bucuria aceasta, zise Charlotte, contrazice, drag\ dom-
– Lucru foarte omenesc. Una nu o exclude pe cealalt\. nule consilier, tot ce-au g\sit unii [i al]ii de cuviin]\ s\-mi
– Sigur c\ nu. Totu[i, situa]ia din familie era cam difi- spun\ despre lipsa de patriotism a tat\lui dumneavoastr\.
cil\ [i cine [tie c`t s-ar mai fi prelungit dac\ nu intervenea La aniversarea aceea nu b\nuia nimeni c\ peste c`teva luni
tata cu influen]a lui, datorit\ c\reia, desigur, atunci c`nd el Napoleon are s\ fug\ de pe insula Elba [i are s\ arunce iar
s-a `ntors, pe la `nceputul lui octombrie, de la Heidelberg, lumea `n v`ltoare.
tat\l adoptiv f\cuse cam pe nepus\ mas\ – numai cu c`teva – Tocmai acest fapt era c`t pe-aci s\ r\stoarne planurile
zile `nainte – din fiica lui adoptiv\ so]ia lui. tatei pentru vara anului urm\tor, `ncuviin]\ August. Toat\
Charlotte se uit\ la t`n\rul Goethe cu ochi mari [i el la ea iarna nu s-a g`ndit la altceva [i n-a vorbit despre altceva de-
tot a[a. Pe fa]a obosit\ [i `nfierb`ntat\ a b\tr`nei doamne c`t cum are s\ se mai duc\ o dat\ prin locurile acelea, care `i
ap\ru o u[oar\ grimas\ de dureroas\ incertitudine c`nd spuse: pl\cuser\ at`t de mult. To]i, de altfel, erau de p\rere c\
– Parc\ a]i l\sa s\ se `n]eleag\ c\ aceast\ schimbare a Wiesbaden `i prie[te mai bine dec`t Karlsbad. De mult nu
situa]iei a fost ca un fel de deziluzie pentru tat\l dumnea- mai petrecuse o iarn\ at`t de bun\ la Weimar. Dac\ l\s\m
voastr\. deoparte o lun\ de zile `n care l-a cam nec\jit un catar
– Nu, deloc! zise August surprins. Dimpotriv\, abia destul de puternic, tot timpul s-a sim]it minunat [i `nti-
acum, pe temeiul unor rela]ii limpezite, purificate [i nor- nerit, desigur [i din pricin\ c\ de mai mult\ vreme, din anul
malizate, el s-a putut bucura `n voie de acele frumoase de jale 1813, i se deschisese un nou c`mp de studiu [i de ac-
locuri. Era acolo o verand\ magnific\, o gr\din\ plin\ de tivitate literar\, [i anume poezia oriental\, cea persan\ `n-
copaci umbro[i, o p\durice `n apropiere, o vedere minu- deosebi, `n care, dup\ felul lui rodnic [i constructiv, a
nat\ c\tre ap\ [i mun]i [i, mai presus de toate, o primire p\truns tot mai ad`nc, a[a `nc`t `n cartoanele lui s-au adunat
prieteneasc\ [i cald\. Rar a fost tata at`t de fericit. La c`teva de-atunci `ncoace o sumedenie de maxime [i de c`ntece de
luni dup\ aceea, povestea `nc\ plin de entuziasm despre se- un gust remarcabil, a[a cum n-a mai creat p`n\ acuma, prin-
rile bl`nde [i pline de miresme, c`nd Mainul `[i m`na valu- tre ele fiind numeroase care apar ca scrise de un poet ori-
rile `nro[ite de amurg [i t`n\ra gazd\ c`nta c`ntecele lui: ental, Hatem, [i `nchinate unei frumoase numite Suleika.
Mignon, Liedul lunii, Zeul [i baiadera. V\ pute]i, de aseme- – O veste bun\, domnule consilier! Prietenii literaturii
nea, imagina, mul]umirea so]ului proasp\t c\s\torit privind o vor primi cu bucurie [i admira]ie fa]\ de aceast\ perseve-
prietenia de care se bucura t`n\ra lui so]ie, descoperit\ [i d\- ren]\ [i putere de `nnoire a for]elor creatoare ce poate fi
ruit\ de el societ\]ii; privea toate acestea, dup\ c`te `mi `n- considerat\ un adev\rat dar al cerului. O femeie, o mam\
chipui, cu o m`ndrie care, f\r\ normalizarea [i a[ezarea pe are toate motivele s\ vad\ cu invidie – sau poate mai cur`nd
temei sigur a rela]iilor dintre ei, n-ar fi fost posibil\. Tata vor- cu admira]ie – aceast\ d\inuire, aceast\ tr\inicie a b\rb\]iei,
bea cu bucurie mai ales despre seara zilei de 18 octombrie, c`nd aceast\ putere de rezisten]\ pe care o are rodnicia spiritului
`mpreun\ cu familia Willemer a privit din foi[orul casei fa]\ de rodnicia trupeasc\ a femeii. M\ g`ndesc c\ s`nt nu

222 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 223


mai pu]in de dou\zeci [i cinci de ani de c`nd am dat via]\ re[edin]\ pl\cut\, `n condi]ii de mult\ vreme normalizate
ultimului meu copil (lui Fritzchen, cel de-al optulea fecior `n chip fericit. A stat acolo cinci s\pt\m`ni [i – `ntocmai
pe care l-am avut)! a[a cum prev\zuse – s-a bucurat de aceea[i ospitalitate ge-
– Tata mi-a spus, zise August, c\ numele poetului vesel neroas\ ca `n anul precedent. August e luna `n care s-a n\s-
[i iubitor de vin sub a c\rui masc\ a compus el aceste c`n- cut; poate c\ exist\ o leg\tur\ `ntre om [i anotimpul `n
tece – Hatem – `nseamn\ „cel care [i d\ruie[te, [i ia din bel- care a venit pe lume, [i re`ntoarcerea periodic\ a datei
[ug“. {i dumneavoastr\, doamn\ consilier, dac\ pot s\-mi na[terii `l `nvioreaz\. Nu pot s\ nu m\ g`ndesc `ns\ [i la
permit s\ spun asta, a]i fost darnic\ din bel[ug. faptul c\ tot `n august e [i ziua na[terii `mp\ratului Napo-
– E mult\, dureros de mult\ vreme de-atunci, spuse ea. leon, care p`n\ acum de cur`nd era s\rb\torit\ cu at`ta fast
Dar continua]i. Zeul r\zboiului a vrut cumva s\ `i `ncurce `n Germania, [i nu pot s\ nu m\ minunez, mai bine zis s\
socotelile lui Hatem? m\ bucur, v\z`nd c`t de avantaja]i s`nt eroii spiritului fa]\
– A fost `nvins [i alungat, replic\ August. A fost `nvins de eroii ac]iunii. S`ngeroasa tragedie de la Waterloo tatei `i
de alt zeu, a[a `nc`t, dup\ o mic\ alarm\, totul a mers iar\[i netezise drumul c\tre pl\cuta Gerbermühle, iar cel care
foarte bine. Pe la sf`r[itul lui mai anul trecut, tata a plecat la discutase cu d`nsul la Erfurt [edea `nl\n]uit pe o st`nc\ `n
Wiesbaden, [i `n timp ce [i-a f\cut acolo cura, p`n\ `n iulie,
mijlocul m\rii, `n timp ce lui o soart\ fericit\ `i d\dea pri-
furtuna r\zboiului s-a potolit – indiferent cum, dar s-a po-
lej s\ guste clipe de `nc`ntare.
tolit. {i el, dup\ ce r\zboiul politic s-a limpezit, a putut
– E drept s\ fie a[a, zise Charlotte, scumpul nostru
s\-[i petreac\ `n lini[te restul [ederii pe malul Rinului.
Goethe n-a adus oamenilor dec`t bine [i bucurie, pe c`nd
– Pe malul Mainului?
acel cuceritor al lumii i-a biciuit.
– Pe al Rinului [i al Mainului. A fost la castelul Nassau
oaspetele ministrului von Stein, apoi a plecat cu acesta la – Totu[i, replic\ August, d`ndu-[i capul pe spate, nu m\
Köln, s\ studieze domul, a c\rui des\v`r[ire l-a preocupat va face nimeni s\ spun c\ tata nu-i [i el un cuceritor [i un
`n ultimul timp. Pe urm\ s-a `ntors prin Bonn [i Koblenz, st\p`nitor.
ora[ul domnului Görres [i al publica]iei sale Rheinischer – Nici nu vrea nimeni s\ spun\ asta, zise ea, [i nimeni
Merkur, prin care propaga proiectele constitu]ionale ale lui nu-i contest\ acest lucru. Numai c\ aici e la fel ca `n istoria
Stein. O c\l\torie foarte pl\cut\; a [i descris-o, de altfel. C\ roman\, unde [tim c\ au fost [i `mp\ra]i buni, [i `mp\ra]i
s-o fi `mp\cat `n chip deosebit cu proiectele lui Stein, asta r\i. Tat\l dumneavostr\, drag\ prietene, e un `mp\rat bun
m-ar mira mai mult dec`t interesul lui pentru terminarea [i bl`nd, cel\lalt, dimpotriv\, e un `mp\rat crud [i ridicat
domului, interes pe care s-au priceput unii s\ i-l insufle. din iad. Asta se vede [i din destinele lor deosebite, a[a cum
Dispozi]ia lui excelent\ `n tot acest interval o pun mai de- foarte bine a]i ar\tat. A[adar, Goethe a stat cinci s\pt\m`ni
grab\ pe seama vremii frumoase [i a bucuriei pe care-o `n casa `nsur\]eilor?
sim]ea `n fa]a unui peisaj agreabil. A mai fost o dat\ la – Da, p`n\ `n septembrie, c`nd s-a dus la Karlsruhe, cu `n-
Wiesbaden, a fost [i la Mainz, [i, `n sf`r[it, `n august, a po- s\rcinare din partea ducelui de a vizita celebrul cabinet geolo-
posit din nou la Frankfurt, reg\sind `n vila lui Willemer o gic de-acolo. Se a[tepta s-o `nt`lneasc\ la Karlsruhe pe doamna

224 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 225


von Türkheim, adic\ Lili Schönemann din Frankfurt, care despov\reze sufletul este desigur talentul literar, spovedania
venea de multe ori din Alsacia s\-[i vad\ neamurile. poetic\, `n care amintirea se spiritualizeaz\, se dezrobe[te [i
– Cum, s-a `nt`lnit dup\ at`ta vreme cu fosta lui logodnic\? se transpune `n general-omenesc, devenind o oper\ dura-
– Nu, baroana n-a venit. Poate c\ o fi fost prea bolnav\ bil\ [i admirat\ de toat\ lumea.
[i de asta n-a venit. ~ntre noi fie spus, are oftic\. T`n\rul `[i sprijinise unele de altele cele zece v`rfuri ale
– Biata Lili! zise Charlotte. Din leg\tura asta n-a prea degetelor [i, `n timp ce vorbea, ]in`ndu-[i coatele ridicate,
ie[it mare lucru. C`teva lieduri, dar o oper\ care s\ mi[te plimba `nainte [i `napoi palmele lipite `n acest fel `ntre ele.
omenirea `ntreag\, nu. Z`mbetul silit al gurii contrasta cu ale sale cute dintre spr`n-
– De boala asta, `[i complet\ domnul von Goethe obser- cene, deasupra c\rora fruntea se umpluse de pete ro[ii.
va]ia de adineauri, a murit [i biata Brion, Friederike aceea – Ciudat lucru [i amintirea! zise el. M-am g`ndit de
de la Sesenheim, care z\cea de trei ani `ngropat\ `n Baden, multe ori, fiindc\ faptul de-a sta `n apropierea unui om ca
nu departe de locul unde se afla atunci tata. A avut o via]\ tata `]i d\ prilejul s\ te g`nde[ti la o mul]ime de lucruri – [i
trist\; acuma la urm\ se aciuase pe l`ng\ cumnatul ei, pasto- potrivite, [i nepotrivite. Amintirea joac\ negre[it un rol im-
rul Marx. M\ `ntreb dac\ tata s-a g`ndit c\ e `nmorm`ntat\ portant `n opera [i `n via]a poetului, care s`nt at`t de unite
`n apropiere [i dac\ a fost ispitit s\ se duc\ la morm`ntul ei; `ntre ele, `nc`t, literalmente, nu ai nevoie s\ men]ionezi de-
n-am putut s\-l `ntreb, dar nu cred c\ i-a trecut prin minte, c`t una – po]i s\ vorbe[ti foarte bine despre oper\ ca via]\ [i
deoarece `n memoriile lui spune c\ amintirea zilei desp\r]i- despre via]\ ca oper\. Amintirea nu determin\ [i nu ca-
rii, `nainte de ultimul adio, i s-a [ters din minte, fiindc\ era racterizeaz\ numai opera [i nu apare ca idee fix\, `n repe-
prea dureroas\. tate r`nduri, numai `n Faust, `n cele dou\ Marii, cea din
– ~mi pare r\u de femeia asta, spuse doamna consilier; Götz [i cea din Clavigo, [i `n figurile proaste pe care le fac
i-a lipsit curajul de-a se m\rgini la o fericire simpl\ [i de-a iubi]ii lor. Amintirea, dac\ v\d eu bine, este [i o idee fix\ a
iubi `ntr-un b\rbat de la ]ar\, cinstit [i de treab\, pe tat\l vie]ii, [i ea revine mereu; obiectivul ei, ca de exemplu re-
copiilor ei. S\ tr\ie[ti cu amintirile, asta e o treab\ bun\ semnarea, renun]area dureroas\ sau ceea ce poetul `n m\r-
pentru b\tr`ne]e, `n amurgul vie]ii, c`nd ai ispr\vit ce-ai turisirile lui spune cu repro[ c\ este ingratitudine [i chiar
avut de f\cut. Dar s\ `ncepi cu asta din tinere]e `nseamn\ s\ tr\dare, toate acestea formeaz\ ceva ini]ial, decisiv [i deter-
mori cu zile. minant, devine chiar, dac\ pot s\ spun astfel, un motiv ge-
– Pute]i s\ fi]i sigur\, replic\ August, c\ tot ce spune]i neral [i un model caracteristic de via]\ [i orice renun]are
despre curaj este exact ceea ce g`nde[te [i tata. El remarc\ `n ulterioar\ [i resemnare s`nt numai urmarea acestei st\ri de
privin]a asta c\ `n tinere]e ne vindec\m repede de r\ni [i de lucruri, o amintire care se repet\. O, am reflectat de multe
boli, a[adar [i de sentimentul vinov\]iei [i de amintirea du- ori la asta, [i sufletul meu se dilata de spaim\ – s`nt spaime
reroas\, care e tot un fel de boal\. El recomand\ ca leacuri de acestea care dilat\ sufletul – c`nd m\ g`ndeam c\ poetul
bune pentru asta exerci]iile corporale, c\l\ria, scrima [i pa- mare e un st\p`nitor, a c\rui soart\, ale c\rui hot\r`ri `n ce
tinajul, socotind c\ toate aduc o `nviorare. Dar cel mai fe- prive[te opera [i via]a trec dincolo de persoana lui [i deter-
ricit mijloc ca s\ scape cineva de necazuri [i s\ ajung\ s\-[i min\ cultura, caracterul, viitorul na]iunii. ~ntotdeauna m-a

226 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 227


impresionat `n chip penibil [i totodat\ m\re] tabloul pe care realitate [i cine va `ndr\zni s\ sus]in\ posibilul c`nd, f\c`nd
to]i `l [tim [i nu-l putem uita, de[i n-am fost de fa]\, ci nu- asta, e `n primejdie s\ [tirbeasc\ respectul fa]\ de realitate?
mai doi oameni l-au alc\tuit, m`na]i de fatalitate. T`n\rul c\- {i totu[i, adesea mi se pare c\ este aici un soi de nedreptate,
lare, gata s\ plece, [i fata care `l iube[te din tot sufletul [i de explicabil\ prin faptul – o, da, aici se poate foarte bine
care demonul lui `i porunce[te s\ se despart\ – de pe cal, el `i vorbi despre fapte! – c\ realul ocup\ locul `n `ntregime [i
`ntinde fetei din popor m`na, [i ochii ei s`nt plini de lacrimi. atrage toat\ admira]ia, `n timp ce posibilul, ne`nf\ptuin-
~n]elesul acestor lacrimi, doamn\, cu oric`t\ l\rgime de spi- du-se, este numai o umbr\ [i o presupunere, un „dac\ to-
rit ai privi lucrurile, m\ `nduio[eaz\ [i nu-mi iese din minte. tu[i“ [i at`t! Cum s\ nu te temi c\ printr-un asemenea „dac\
– ~n ce m\ prive[te, replic\ Charlotte, eu `mi spun cu totu[i“ [tirbe[ti respectul fa]\ de realitate, respect care, ca
oarecare necaz c\ fiin]a cea bun\, fata din popor, ar fi fost atare, se `ntemeiaz\ `n bun\ parte pe p\rerea c\ orice oper\
vrednic\ de iubitul acesta numai dac\ ar fi avut curajul s\-[i [i orice via]\ este prin fire un produs al renun]\rii?!? Dar c\
croiasc\ dup\ plecarea lui o via]\ a ei, s\n\toas\ [i dreapt\, posibilul exist\, fie chiar numai ca un fapt al presupunerii [i
`n loc s\ se lase prad\ lucrului celui mai groaznic care exist\ al dorin]ei noastre, ca un „dac\ totu[i“ [i ca un con]inut a
pe lume, [i anume ve[tejirii. Drag\ prietene, ve[tejirea este ceea ce ar fi putut s\ fie – acesta este semnul ve[tejirii.
tot ce poate fi mai `ngrozitor. S\ mul]umeasc\ lui Dumne- – S`nt [i r\m`n, zise Charlotte d`nd din cap `n semn c\ nu
zeu acela care [tie s\ se fereasc\ de asta, [i dac\ o judecat\ era de acord, partizan\ a curajului [i s`nt de p\rere c\ trebuie
moral\ nu-i cumva o prezum]ie, atunci trebuie numaidec`t s\ ne ]inem zdrav\n de realitate [i s\ l\s\m posibilul deoparte.
s\ `l mustr\m pe cel care se las\ prad\ ve[tejirii. V-am auzit – Cum am onoarea s\ stau aici `mpreun\ cu dumnea-
vorbind despre renun]are – fata aceea care acum e moart\ voastr\, replic\ t`n\rul, `mi vine greu s\ cred c\ n-a]i avut [i
n-a [tiut s\ renun]e `ntr-adev\r; pentru ea renun]area a `n- dumneavoastr\ vreodat\ aceast\ dorin]\ de-a afla posibilul.
semnat ve[tejire [i nimic altceva. Mie mi se pare c\ dorin]a aceasta e foarte comprehensibil\,
– Am`ndou\, spuse t`n\rul Goethe `ndep\rt`ndu-[i unele deoarece tocmai m\re]ia realit\]ii [i a `nf\ptuirii ne `n-
de altele v`rfurile degetelor [i pe urm\ lipindu-[i-le iar, deamn\ s\ ne g`ndim [i s\ facem specula]ii mintale cu pri-
am`ndou\ no]iunile s`nt foarte apropiate una de alta [i e vire la acel posibil `nchircit [i ve[tejit. Realitatea ofer\
foarte greu s\ le ]ii separate, at`t `n via]\, c`t [i `n opera cuiva. lucruri mari; fire[te, `n cazul unor asemenea poten]e, nici
M-am g`ndit [i la asta de multe ori, mai cu seam\ atunci n-ar putea s\ fie altfel, a[a c\ lucrurile au mers `n orice caz.
c`nd `n]elesul acelor lacrimi `mi dilata p`n\ la spaim\ su- Au mers chiar minunat de bine, [i din renun]are [i infideli-
fletul – m\ g`ndeam, nu [tiu dac\ voi izbuti s\ exprim ce tate s-a putut `nf\ptui ceva. Totu[i, cineva se poate `ntreba –
vreau s\ spun, m\ g`ndeam la realitatea pe care o cunoa[- [i are dreptul s\ se `ntrebe, ]in`nd seama de importan]a unei
tem a[a cum a devenit mai t`rziu [i la posibilul pe care nu-l opere [i a unei vie]i pentru via]a [i viitorul tuturor –, a[a-
cunoa[tem [i pe care putem numai s\-l presupunem – [i dar, cineva se poate `ntreba ce s-ar fi `nt`mplat [i dac\ nu
asta cu o m`hnire pe care, uneori, dintr-un cov`r[itor res- cumva am fi fost cu to]ii mai ferici]i `n cazul c`nd ideea re-
pect fa]\ de realitate, o ascundem de ceilal]i [i o cufund\m nun]\rii n-ar fi fost hot\r`toare [i tabloul acela al desp\r]irii
`n ad`ncul inimii. ~n fond, ce `nseamn\ posibilul fa]\ de n-ar fi existat – el `ntinz`nd m`na de pe cal [i ea cu neuitatele

228 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 229


lacrimi de adio `n ochi. {i de asta [i numai `n leg\tur\ cu asta al c`ntecelor c\tre Suleika, pe care Hatem le `nchina acelei
m-am `ntrebat dac\ tata, la Karlsruhe, s-a g`ndit la morm`n- roze a Orientului, [i cei doi so]i pre]uiau cum se cuvine
tul, `nc\ proasp\t, din apropierea locului unde se afla. aceasta. T`n\ra gazd\, nef\c`nd parte dintre femeile care nu-
– Trebuie, r\spunse Charlotte, s\ pre]uim noble]ea de mai se minuneaz\ de c`te trec prin capul unui b\rbat ca
caracter care prefer\ realului posibilul, oric`te avantaje ar acesta, nu s-a mul]umit nici ea numai s\ culeag\, ci a mers
avea realul fa]\ de posibil – ba tocmai din cauza asta. ~n cu receptivitatea p`n\ acolo `nc`t a `nceput s\ dea replica `n
acest caz `ns\, trebuie s\ l\s\m deoparte o `ntrebare: „Care numele Suleik\i la acele p\tima[e cuvinte [i s\ fie la `n\l]i-
din dou\ are `nt`ietatea moral\: curajul sau noble]ea de ca- mea lor, iar so]ul ei asculta cu cea mai ospitalier\ bun\vo-
racter?“ Am putea foarte u[or s\ comitem o nedreptate, in]\ dialogul poetic.
deoarece noble]ea de caracter are ceva at`t de atr\g\tor, `n – E cu siguran]\ un om foarte cumsecade, spuse Charlotte,
timp ce curajul reprezint\ o treapt\ moral\ mai `nalt\. Dar [i plin de `n]elegere fa]\ de avantajele [i de drepturile realu-
ce m-am apucat s\ vorbesc? Mi-a venit a[a, deodat\. De lui. Toate acestea `ns\, mie mi se par o bun\ ilustrare pen-
fapt, noi femeile at`ta avem de f\cut: s\ ne minun\m de c`te tru ceea ce a]i spus despre amintire, despre tendin]a ei de-a
pot s\ treac\ prin capul unui b\rbat. Ca v`rst\, dumnea- se repeta. Ei, [i dup\ aceea? Cele cinci s\pt\m`ni au luat,
voastr\ a]i putea s\ fi]i fiul meu, [i o mam\ brav\ nu-[i las\ bine`n]eles, sf`r[it [i celebrul musafir a plecat?
niciodat\ copilul s\ se zbat\ cu o treab\ anevoioas\. De aici – Da, dup\ o sear\ de r\mas-bun la lumina lunii, o sear\
elocven]a mea, care nu se potrive[te cu rezerva [i modera]ia plin\ de c`ntec [i prelungit\ at`t de mult, `nc`t la urm\ chiar
pe care se cuvine s\ le aib\ o femeie. Ce-ar fi acum s\ l\s\m t`n\ra gazd\ a `ncheiat-o cu un adio cam intempestiv. Dar
posibilul s\ doarm\ `n pace `n morm`ntul lui [i s\ ne `ntoar- dorin]a repet\rii a izbutit [i aici s\ se `mplineasc\, deoarece
cem la realitate, adic\ la c\l\toria pl\cut\ a tat\lui dumnea- la Heidelberg, unde tata s-a dus dup\ aceea, s-au mai `nt`l-
voastr\ pe malurile Rinului [i ale Mainului? Mai povesti]i nit o dat\. ~n chip surprinz\tor, so]ii Willemer se aflau [i ei
ceva despre Gebermühle; acolo a f\cut cuno[tin]\ Goethe acolo, [i a mai fost o astfel de sear\ de adio, ultima cu ade-
cu doi dintre copiii mei. v\rat, pe lun\ plin\, o sear\ `n care Marianne, spre pl\cuta
– Din nefericire, nu [tiu nimic despre aceast\ `nt`lnire, surprindere a so]ului [i a prietenului, a dat la iveal\ o poe-
replic\ August. {tiu `ns\ c\ [ederea acolo – lucru foarte rar zie de r\spuns at`t de frumoas\, `nc`t ar fi putut s\ fie scris\
`n via]\ – a fost o repetare des\v`r[it\, chiar o sporire a satis- de tata. Trebuie s\ ne g`ndim bine dac\ e necesar `ntr-ade-
fac]iei pe care tata o avusese prima oar\ – datorit\ `ndeosebi v\r s\ `i atribuim realului avantaje sigure [i drepturi su-
manierelor excelente ale amfitrioanei [i ospitalit\]ii des\v`r- perioare poeziei. Liedurile pe care tot atunci, la Heidelberg,
[ite a st\p`nului casei, totul pe fondul unor rela]ii perfect [i dup\ aceea tata le-a compus pentru Divanul Persan nu
normalizate. R`ul sc`nteia din nou `n amurgul plin de mi- s`nt oare culmea cea mai `nalt\ a realului [i chiar tot ce
resme [i dr\g\la[a Marianne c`nta la pianoforte liedurile poate fi mai real? Am privilegiul de-a le cunoa[te [i de-a fi
tatei. De data asta `ns\, `n asemenea seri, el nu era numai cel `n posesia c`torva dintre ele mai `nainte de orice om pe
care culegea, ci [i acela care d\ruia din bel[ug. Nu se l\sa ru- lume. Scump\ doamn\, s`nt minunate, nemaipomenite,
gat, ba chiar se oferea s\ citeasc\ din tezaurul mereu sporit nespus de interesante. Asemenea lucruri n-au mai fost

230 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 231


scrise niciodat\. ~l recuno[ti `n `ntregime pe tata, dar sub o deranjat-o pute]i s-o aranja]i din nou. {i spune]i, s-a ispr\-
latur\ cu totul nou\, pe care nimeni n-ar fi ghicit-o. E o la- vit atunci cu repet\rile?
tur\ ascuns\, misterioas\, dar imediat trebuie s\ adaug c\ e – Ar fi trebuit s\ se ispr\veasc\, r\spunse August.
totodat\ copil\re[te de clar\. Este – ca s\ zic a[a – partea Ast\-var\, dup\ moartea mamei, tata nu [tia unde s\ se duc\
ezoteric\ a naturii. Reprezint\ tot ce e mai personal, dar pentru cur\. La Wiesbaden? La Karlsbad? To]i vedeau c\ `l
av`nd `nsu[irile boltei `nstelate, a[a `nc`t cosmosul cap\t\ trage inima c\tre apus, c\tre Rin, [i parc\ ar fi a[teptat un
chip omenesc [i eul prive[te cu ochi la stele. Cine ar putea semn de la divinitatea binevoitoare care data trecut\ parali-
exprima aceasta? Mereu `mi vin `n minte dou\ versuri ale zase demonul r\zboiului, ca s\-[i urmeze pornirea. {i pri-
uneia dintre aceste poezii – asculta]i. {i recit\ cu voce [ov\- lejul a venit. Prietenul lui, Zelter cel at`t de pl\cut la vorb\,
itoare [i parc\ `n\bu[it\ de team\: a plecat la Wiesbaden [i la sf\tuit [i pe el s\ vin\ acolo. Tata
Gravul mun]ilor perete n-a vrut s\ urmeze sfatul, adic\ s\-l urmeze `n `ntregime.
Ru[inat de zorii t\i... „Fie [i la Rin, a spus el, dar nu la Wiesbaden, ci la
Baden-Baden, unde ajungi trec`nd prin Würzburg, nu prin
Ce spune]i de asta? `ntreb\ el, cu glasul `nc\ plin de
Frankfurt.“ Bine`n]eles c\ nu trebuia s\ treac\ de`ndat\ prin
team\. S\ nu spune]i nimic p`n\ nu adaug ceva: cu „perete“
rimeaz\ numele lui – ce-i drept, `n poezie st\ scris Hatem, Frankfurt, dar putea s\ ajung\ mai t`rziu la Frankfurt. A[a-
dar de dup\ masca rimei false r\sun\ tainic [i pozna[ rima dar, tata a plecat la 20 iulie. L-a luat cu el ca tovar\[ de c\-
plin\ de personalitate: „~nc-o dat\ simte Hatem“. Ce p\rere l\torie pe Meyer, profesorul de Istoria artei, care str\lucea
ave]i? Este emo]ionant\ aceast\ m\re]ie solemn con[tient\ de bucurie [i se `mp\una grozav c\-l `nso]e[te pe tata. {i deo-
de sine `ns\[i, pe care tinere]ea o s\rut\ [i o face s\ p\leasc\. dat\, ce `nt`mplare! Oare divinitatea aceea at`t de binevoi-
{i repet\ versurile. Ce dulcea]\, o, Dumnezeule! {i ce ma- toare s-a sup\rat brusc [i s-a purtat ca o piaz\-rea? Dou\
iestate! exclam\ el. ceasuri dup\ plecarea din Weimar, tr\sura se r\stoarn\...
{i, aplec`ndu-se, t`n\rul Goethe `[i cuprinse fruntea cu – O, Doamne!
m`na, r\scolindu-[i p\rul cu degetele. – ... {i cei doi c\l\tori se rostogolesc unul peste altul pe
– Nu e nici o `ndoial\, spuse Charlotte cu re]inere, [oseaua aleas\ cu at`ta st\p`nire de sine, [i Meyer se r\ne[te
deoarece acest gest pasionat era [i mai resping\tor dec`t m`- la nas, [i s`ngele `ncepe s\ curg\. Totu[i, nu la el m\ g`n-
nia lui de adineauri, nu e nici o `ndoial\ c\ toat\ lumea va desc, asta a fost pedeapsa pentru `ng`mfarea lui. Dar e umi-
`mp\rt\[i admira]ia Domniei voastre atunci c`nd aceast\ cu- litor s\-]i `nchipui, de[i situa]ia e `n acela[i timp [i de un
legere va fi publicat\. Desigur `ns\ c\ ni[te poezii ca acestea, comic penibil, cum m\re]ia aceasta solemn con[tient\ de
fie ele c`t de pline de haz, n-au s\ poat\ avea niciodat\ efec- sine `ns\[i, care e obi[nuit\ de mult\ vreme s\ se mi[te nu-
tul pe care l-a avut `n lumea `ntreag\ romanul `naripat al ti- mai cu chibzuit\ m\sur\, se opinte[te s\ ias\ dintr-un [an],
nere]ii lui. Regretabil sau nu, asta este. {i cu repet\rile cum cu gulerul desf\cut [i cu hainele murdare de noroi.
a mai fost? Uite c\ v-a]i stricat frizura. V\ dau pieptenele Charlotte repet\:
meu, dac\ vre]i. Dar, cum v\d, tot cu degetele cu care a]i – Ah, Doamne!

232 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 233


– N-a fost nimic, spuse August. Necazul acesta sau mai mul]ime de lucruri `n calitatea lor de secretari [i amici, dar
degrab\ festa asta s-a ispr\vit cu bine. Tata, care a sc\pat un fiu e cu totul altceva dec`t asemenea auxiliari ocazionali –
f\r\ nici o zg`rietur\, i-a `mprumutat lui Meyer batista, un fiu este prin fire [i prin situa]ia sa chemat s\ fie ajutor [i
apoi l-a adus `napoi la Weimar [i a renun]at la c\l\torie – reprezentant. Un fiu, c`nd s-a f\cut mare, are o mul]ime de
nu numai pentru vara asta, fiindc\ se pare c\, dup\ acest atribu]ii, tot felul de negocieri [i griji de-ale gospod\riei,
semn al fatalit\]ii, a renun]at la Rin pentru totdeauna: cel de care trebuie ferit\ demnitatea geniului [i-a v`rstei. S`nt
pu]in a[a mi-a spus. tot felul de treburi, socoteli curente ale `ntre]inerii casei,
– {i culegerea de lieduri? contractul cu furnizorii, loc]iitor la vizitele care trebuie f\-
– Nu mai are nevoie de nici un `ndemn de la Rin! Ea cute sau primite [i alte obliga]ii [i `ndatoriri – de exemplu
cre[te [i progreseaz\, devenind ceva nemaipomenit de fru- `nmorm`nt\rile. {i pe urm\, oficiul de custode al colec]iilor
mos chiar [i f\r\ acest `ndemn, ba poate chiar mai bine de- meticulos aranjate [i mereu sporite, `n primul r`nd cabine-
c`t cu el – lucru pe care divinitatea favorabil\ [i totodat\ tul nostru mineralogic [i numismatic, apoi gemele [i gravu-
demonic\ `l [tia. Poate c\ ea a vrut s\ demonstreze c\ anu- rile [i c`teodat\ un salt la repezeal\ la vreo carier\ de piatr\
mite lucruri s`nt permise [i justificate numai ca mijloace `n unde s-a descoperit un cuar] rar sau vreo fosil\. S`nt mo-
vederea atingerii unui scop. mente `n care nu-]i mai vezi capul de treburi. A]i aflat
– Ca mijloace `n vederea atingerii unui scop! repet\ poate ceva despre cum merg lucrurile la direc]ia teatrului
dup\ el Charlotte. Nu pot s\ aud asta f\r\ s\ m\ `ntristez! nostru? Acum trebuie s\-l reprezint [i acolo.
~ntr-o vorb\ ca asta cinstirea este amestecat\ cu `njosirea `n – S\-l reprezenta]i? repet\ ea aproape speriat\.
a[a fel `nc`t nimeni nu le mai poate deosebi [i nimeni nu – Da. Lucrurile stau astfel: tata are rang de ministru cu
mai [tie ce atitudine s\ ia fa]\ de un asemenea lucru. vechimea cea mai mare, dar de mult\ vreme, chiar de
– {i totu[i, replic\ August, `n anturajul unui st\p`nitor, atunci de c`nd s-a `ntors din Italia, nu mai conduce nici un
fie c\ e un `mp\rat bun, fie c\ e un `mp\rat r\u, s`nt multe departament. Se mai ocup\ cu oarecare regularitate numai
lucruri pe care e[ti nevoit s\ le a[ezi `n aceast\ categorie de chestiunile privitoare la Universitatea din Jena, dar chiar
ambigu\. [i titlul [i `ndatoririle de efor `l obosesc. De fapt, p`n\ acum
– Bine, zise ea. Numai c\ le po]i privi `ntr-un fel sau de cur`nd numai de dou\ lucruri se interesa mai `ndea-
altul; depinde de punctul de vedere. {i un mijloc hot\r`t [i proape [i `n chip constant: direc]ia teatrului Cur]ii [i su-
curajos va [ti s\-[i fac\ un scop din el `nsu[i. Dar c`t s`nte]i pravegherea institu]iilor de art\ [i [tiin]\, adic\ bibliotecile,
de invidiat, drag\ domnule consilier, ad\ug\ ea, c\ pute]i [colile de desen, gr\dina botanic\, observatorul astronomic
cunoa[te acest tezaur de lieduri minunate `nainte de-a fi pu- [i cabinetele de [tiin]e naturale. Acestea s`nt institu]ii care
blicat! Iat\ `ntr-adev\r un privilegiu ame]itor. Tat\l dum- au fost fondate [i sus]inute de duce, [i tata insist\ mereu
neavoastr\ v\ `ncredin]eaz\, dup\ cum v\d, multe secrete. asupra deosebirii [i a separa]iei lor de proprietatea statului.
– Cam a[a s-ar p\rea, r\spunse el r`z`nd u[or [i ar\t`n- Teoretic, el refuz\ s\ dea socoteal\ despre activitatea lor alt-
du-[i cu acest prilej din]ii m\run]i [i albi. Alde Riemer [i cuiva dec`t suveranului [i numai fa]\ de acesta se consider\
Meyer `[i `nchipuie c\ s`nt grozavi [i se laud\ c\ [tiu o dependent, a[a c\, dup\ cum vede]i, func]ia lui de inspector

234 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 235


general este `ntr-o oarecare m\sur\ o r\m\[i]\ a trecutului; preten]iile persoanelor de la Curte [i c`teodat\, ceea ce e [i
`n felul acesta, el ia atitudine `mpotriva noului stat constitu- mai r\u, ale acelora care apar]in [i teatrului, [i Cur]ii – m\
]ional1 de care nu vrea s\ [tie nimic – [i `ntrebuin]ez cu cir- g`ndesc, s\-mi fie cu iertare, la frumoasa Jagemann, doamna
cumspec]ie aceast\ expresie. Pur [i simplu, `l ignor\. Nu von Heygendorf, a c\rei influen]\ pe l`ng\ duce a `ntrecut
[tiu dac\ `n]elege]i ce vreau s\ spun. de multe ori influen]a tatei. ~ntr-un cuv`nt, s`nt situa]ii
– ~n]eleg foarte bine. A r\mas credincios vechii st\ri de complicate. {i pe urm\ tata, trebuie spus, n-a fost niciodat\
lucruri. E `n firea [i `n obiceiul lui s\ considere serviciul un om prea statornic – `n nici o privin]\, a[adar nici `n ceea
fa]\ de duce ca pe un serviciu de la persoan\ la persoan\. ce prive[te teatrul. ~n fiecare an, `n timpul stagiunii, pleca
– Foarte adev\rat. {i g\sesc c\ asta `l prinde admirabil. pentru mai multe s\pt\m`ni, `n c\l\torii, pe la b\i, [i nu se
Ce m\ nelini[te[te pu]in – o s\ v\ mira]i desigur c\ v\ fac o interesa deloc de institu]ia respectiv\. A avut [i are mereu
asemenea m\rturisire – este lumina care, `n ce prive[te fa]\ de aceast\ institu]ie o atitudine schimb\toare, c`nd inte-
aceste treburi, cade asupra mea, ajutorul s\u prin na[tere. res, c`nd indiferen]\, c`nd pasiune, c`nd dispre]. Nu e om
Trebuie s\ fac multe drumuri [i s\ `ndeplinesc multe misi- de teatru, v\ rog s\ m\ crede]i – cine `l cunoa[te [tie [i `n]e-
uni `n numele lui, s\ m\ duc c\lare la Jena c`nd se constru- lege c\ nu se potrive[te defel cu lumea actorilor; ca s\ vie]u-
ie[te pe-acolo ceva, s\ ascult cererile profesorilor [i altele la ie[ti [i s\ te `n]elegi cu ei, trebuie – chiar dac\ e[ti cu mult
fel. Nu s`nt prea t`n\r pentru asta, am dou\zeci [i [apte de mai presus dec`t d`n[ii – s\ ai ceva din firea [i din s`ngele
ani, o v`rst\ matur\. S`nt `ns\ prea t`n\r pentru spiritul `n lor, ceea ce tata, tocmai c\ nu are absolut deloc. Dar destul
care se s\v`r[esc toate acestea. V\ rog s\ m\ `n]elege]i bine – cu asta! Nu-mi place s\ vorbesc despre acest lucru [i nici
mi-e team\ uneori s\ nu cad\ asupr\-mi o lumin\ proast\ chiar s\ m\ g`ndesc. Cu mama era altceva, ea le cuno[tea to-
din cauza contribu]iei mele la o supraveghere de mod\ ve- nul, avea prieteni [i prietene printre d`n[ii; i-am cunoscut [i
che, care nu se mo[tene[te cu pl\cere, deoarece aceast\ mo[- eu, `nc\ de c`nd eram mic. Eu [i mama eram parapetul
tenire `l face pe mo[tenitor s\ par\ `n chip nepl\cut `n dintre el [i trup\, f\ceam leg\tura [i mijloceam. Dar foarte
opozi]ie cu spiritul cel nou `n care este condus statul... cur`nd [i-a mai luat ca ajutor [i loc]iitor pe un func]ionar
– S`nte]i prea scrupulos, drag\ domnule consilier. A[ din administra]ia Cur]ii, pe consilierul Kirms, [i dup\ aceea
vrea s\ v\d cine ar putea nutri g`nduri insidioase `n fa]a am`ndoi au mai luat [i alte persoane pe l`ng\ d`n[ii, ca s\ fie
unor servicii at`t de fire[ti. {i acum, a[adar, `l ve]i repre- [i mai acoperi]i, [i au instituit un colegiu administrativ,
zenta [i `n conducerea teatrului? care acuma a devenit o direc]ie administrativ\ a teatrului
– Da. Mijlocirea mea aici este chiar foarte necesar\. Nici Cur]ii. ~n afar\ de tata, fac parte Kirms, consilierul Kruse [i
nu v\ pute]i `nchipui c`te necazuri a avut tata `ntotdeauna contele Edling.
cu aceast\ func]ie `n aparen]\ at`t de pl\cut\. Ai de-a face cu – Contele Edling nu e `nsurat cu o prin]es\ din Moldova?
prostia [i arogan]a actorilor, a autorilor [i a[ putea s\ adaug – O, dup\ cum v\d, s`nte]i foarte bine informat\. Dar
[i a publicului. Apoi trebuie s\ ]ii seama de toanele [i de v\ rog s\ m\ crede]i c\ tata de multe ori le st\ `n drum ce-
1 ~n anul 1816, ducatul de Saxa-Weimar-Eisenach a dob`ndit o con- lorlal]i trei. E cam ridicol s-o spun – dar ace[tia se afl\ sub
stitu]ie. (n.tr.) ap\sarea unei autorit\]i, cu care p`n\ la urm\ s-au obi[nuit,

236 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 237


mai ales dup\ ce [i-au dat seama c\ aceast\ autoritate e `n complete `n dou\zeci de volume; [i, pe urm\, tocmai
fond prea bun\ ca s\ se exercite. El singur d\ a `n]elege c\ e acum tata ar vrea s\ fie scutit, `n semn de pre]uire, de taxele
prea b\tr`n pentru `ndeletnicirea aceasta. Ar vrea chiar s\ pe care le-ar avea de pl\tit dac\, renun]`nd la cet\]enia
scape – nevoia de libertate [i gustul lui pentru via]a privat\ frankfurtez\, [i-ar aduce la Weimar un capital mo[tenit de
au fost `ntotdeauna mai puternice –, [i totu[i nu se poate des- la bunica `n ni[te propriet\]i funciare, pentru care trebuie
p\r]i de ocupa]ia asta. De-aceea s-a ivit ideea de-a m\ intro- s\ pl\teasc\ impozit la Frankfurt. Ce naiba, s`nt aproape
duce [i pe mine `n conducerea teatrului. Ini]iativa a pornit de trei mii de guldeni, [i de aceea el solicit\ acum de la munici-
la duce. „Ad\-l [i pe August, b\tr`ne, i-a spus serenisimul, palitate s\-l scuteasc\ de taxe, mai ales c\ `n memoriile lui a
prin el ai s\ fii [i tu acolo [i ai s\ ai mai mult\ lini[te.“ vorbit de Frankfurt at`t de frumos. E drept c\ vrea s\ re-
– Ducele `i spune „b\tr`ne“? nun]e la cet\]enia frankfurtez\, dar `ntotdeauna, [i chiar
– Da, a[a `i spune. acum de cur`nd, [i-a prosl\vit [i [i-a cinstit ora[ul natal.
– {i Goethe cum `i spune? Bine`n]eles c\ personal nu poate s\ fac\ vreo aluzie [i s\ in-
– ~i spune „~n\l]imea voastr\“ [i „al Alte]ei voastre prea- siste asupra acestui lucru [i de-aceea m\ las\ pe mine s\
supus slujitor“. N-ar avea nevoie s\ vorbeasc\ a[a, [i ducele tratez – eu port toat\ coresponden]a, [i o port cu r\bdare [i
chiar r`de de el uneori din cauza asta. ~mi vine `n minte,
d`rzenie [i am destule necazuri cu problema aceasta. Ce cre-
printr-o asocia]ie de idei cam nepotrivit\, [tiu asta, ceva
de]i c\ mi se r\spunde, mie, deci lui, pentru c\ eu pe el `l re-
care poate c\ v\ intereseaz\: mama `i zicea tatei „dumnea-
prezint? Municipalitatea ne r\spunde c\ scutirea de taxe ar
voastr\“, el `ns\ `i spunea „tu“.
fi egal\ cu o jefuire a celorlal]i cet\]eni ai Frankfurtului! Ce
O clip\, Charlotte nu scoase nici un cuv`nt. Apoi rosti:
zice]i de asta? Nu-i oare o caricatur\ a echit\]ii? ~mi pare
– N-a[ vrea ca din cauza acestui am\nunt curios – fiindc\
e curios, de[i `nduio[\tor [i `n fond foarte explicabil –, n-a[ bine c\ nu trebuie s\ `ntreprind aceste negocieri verbal; nu
vrea, cum zic, s\ uit s\ v\ felicit pentru numirea ca loc]iitor. mi-a[ putea p\stra calmul [i polite]ea fa]\ de asemenea r\s-
– Situa]ia mea, remarc\ el, va fi cam delicat\. Deosebi- punsuri. Chestiunea `ns\ este dus\ mai departe, a[a c\ vom
rea de v`rst\ dintre mine [i ceilal]i domni din direc]ie e con- tr\i [i vom vedea cine are dreptate. Cu d`rzenie [i cu r\b-
siderabil\. {i eu trebuie s\ reprezint fa]\ de dumnealor acea dare, eu am s\-mi repet cererea [i p`n\ la urm\ vom c\p\ta
autoritate care [tie foarte bine s\ se manifeste. [i exclusivitatea de-a tip\ri, [i scutirea de taxe, nu m\ las
– S`nt convins\ c\ tactul [i obi[nuin]a pe care o ave]i cu p`n\ nu izbutesc. Venitul tatei nu-i corespunz\tor cu geniul
lumea v\ vor ajuta s\ fi]i st\p`n pe situa]ie. s\u. Nu se poate spune c\ e mic, fire[te c\ nu. Cotta pl\-
– S`nte]i foarte amabil\. Dar nu v\ plictisesc cumva cu te[te [aisprezece mii de taleri pentru edi]ia de opere com-
`n[irarea `ndatoririlor mele? plete, bun, asta e convenabil. Totu[i, o situa]ie, o glorie ca a
– N-ascult nimic altceva cu mai mult\ pl\cere. tatei ar trebui s\ se realizeze cu totul altfel, iar o omenire
– Trebuie s\ `ntre]in [i mult\ coresponden]\, aceea care at`t de m\rinimos cople[it\ de daruri ar trebui s\ se arate
e mai prejos de demnitatea lui: de exemplu, lupta contra re- tributar\ fa]\ de acela care i-a f\cut darurile, [i omul cel mai
tip\ririlor neautorizate care fac concuren]\ edi]iei noastre mare ar trebui s\ fie [i cel mai bogat. ~n Anglia...

238 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 239


– Ca femeie practic\ [i gospodin\ cu experien]\ `ndelun- – Ah, spiritul epocii! replic\ August cu dispre]. Tata
gat\, nu pot dec`t s\ v\ laud zelul, drag\ domnule consilier. nu e nici str\in de el, dar nici nu e partizanul [i sclavul lui.
S\ ne g`ndim `ns\ c\, dac\ ar fi s\ stabilim `ntr-adev\r un ra- E deasupra lui [i se uit\ de sus la el [i de-aceea poate une-
port `ntre darurile geniului [i r\splata material\ – ceea ce ori s\-l considere chiar dintr-un punct de vedere mercantil.
nu este cazul –, atunci frumoasa expresie despre omenirea De mult\ vreme s-a `n\l]at din temporal, din individual [i
cople[it\ de daruri n-ar mai fi la locul ei. din na]ional `n eternul omenesc [i `n ceea ce e general vala-
– Recunosc c\ e o nepotrivire `ntre cele dou\ domenii. bil – lucru pe care oameni ca Herder, Klopstock [i Bürger
Lumii nu-i place s\ vad\ c\ oamenii mari s`nt la fel cu to]i n-au putut s\-l fac\. S\ nu po]i s-o faci nu-i at`t de r\u cum
muritorii [i cere de la geniu s\ aib\ fa]\ de avantajele materi- este s\-]i `nchipui c\ e[ti mai `naintat dec`t to]i [i c\ e[ti din-
ale o atitudine nobil\ [i indiferent\. Dar omenirea mi se colo de ceea ce este valabil mai presus de timp. A[a s`nt
pare neghioab\ `n venera]ia ei egoist\. Eu, ca s\ zic a[a, de acuma romanticii no[tri, neocre[tinii [i exalta]ii neopa-
mic copil am tr\it printre personalit\]i proeminente [i am trio]i, care cred c\ au ajuns mai departe dec`t tata [i c\ re-
v\zut c\ o asemenea atitudine nu apar]ine deloc geniului – prezint\ tot ce e mai nou `n domeniul spiritului, pe care
dimpotriv\, un spirit `naripat are [i un sim] `naripat al aface- tata, chipurile, nu l-ar mai pricepe! {i s`nt destui m\gari `n
rilor, [i mintea lui Schiller era plin\ mereu de specula]ii pe- r`ndurile publicului care cred asta. Dar se poate oare ceva
cuniare, ceea ce nu se `nt`mpl\ cu tata, poate pentru c\ mai penibil dec`t spiritul epocii care `[i `nchipuie c\ a `ntre-
spiritul lui nu este at`t de `naripat [i totodat\ pentru c\ nu cut eternul [i clasicul? Totu[i, tata, `n ascuns, le arat\ el lor,
are at`ta nevoie de asta. Totu[i, c`nd Hermann [i Dorothea a pute]i fi sigur\, de[i se preface c\ habar n-are de insultele
cunoscut un at`t de mare succes popular, i-a spus lui Schiller lor. Desigur, e prea `n]elept [i prea distins ca s\ se v`re `n
c\ ar trebui scris\ o pies\ de teatru `n felul acesta pl\cut, o polemici literare. Dar `n tain\ [i pentru viitor el `[i ia re-
pies\ care ar triumfa pe toate scenele [i ar aduce o mul]ime van[a – nu numai fa]\ de adversari [i de spiritul epocii, dar
de parale, [i asta f\r\ ca autorul s-o ia prea mult `n serios. chiar [i fa]\ de propria distinc]ie. Vede]i dumneavoastr\,
– S\ n-o ia prea mult `n serios? tata n-a putut niciodat\ s\ jigneasc\ lumea [i s\ `i z\p\ceasc\
– Nu. Schiller a [i `nceput s\ schi]eze o asemenea pies\, „pe oamenii cei mul]i [i de treab\“, cum singur spune cu
[i tata l-a secondat cu mult zel. Dar n-a ie[it nimic. bun\voin]\. ~ntr-ascuns `ns\, a fost `ntotdeauna altfel, n-a
– Poate tocmai din cauz\ c\ n-au luat lucrul `n serios. fost marele om plin de cuviin]\ pe care-l cunoa[te lumea –
– Poate. ~n orice caz, eu am trecut de cur`nd pe curat o nici cuminte, nici gata de a face concesii, ci nemaipomenit
scrisoare c\tre Cotta, `n care `i spune s\ se foloseasc\ de con- de liber [i de `ndr\zne]. Trebuie s\ v\ spun un lucru: lumea
junctura actual\ cu prilejul redres\rii patriei [i s\ propage cu vede `n el ministrul, curteanul, dar `n realitate el este `n-
at`t mai mult prin libr\rii un poem ca Hermann [i Dorothea, dr\zneala personificat\ – [i cum ar putea fi altfel? Ar fi dat
care se armonizeaz\ at`t de bine cu `mprejur\rile de ast\zi. oare la iveal\ pe Werther, pe Tasso, pe Meister [i at`tea lu-
– O scrisoare a lui Goethe? Charlottte t\cu o clip\. cruri noi [i neb\nuite dac\ nu i-ar fi pl\cut riscul [i n-ar fi
Apoi rosti cu `n]eles: Vedem din asta c`t de fals\ e p\rerea avut dragostea [i for]a `ndr\znelii, `n care l-am auzit adeseori
c\ el e str\in de spiritul epocii. spun`nd c\ st\ ceea ce se nume[te talent? ~ntotdeauna a avut o

240 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 241


arhiv\ secret\ de produc]ii ciudate: mai demult a avut acolo mine, fiindc\ `n literatur\ am acelea[i p\reri ca ea – ca [i
`nceputurile lui Faust, [i Nunta m\sc\riciului, [i Jidovul r\t\- cum \sta ar fi un merit, ca [i cum n-ar fi o chestiune de
citor, dar nici acuma nu lipsesc urme valpurgice, `ndr\zne]e m`ndrie personal\ fidelitatea mea fa]\ de Schiller [i de
[i indecente `n multe privin]e – a[a, de exemplu, un poem Goethe, `n timp ce al]i tineri s`nt admiratorii noilor mode.
intitulat Jurnalul, scris dup\ model italian, tare nostim cu – Am auzit [i eu, dar foarte pu]in, despre modele aces-
amestecul lui de moral\ erotic\ [i – ierta]i-mi expresia – de tea, zise Charlotte, [i cred c\ v`rsta m\ `mpiedic\ s\ pricep
obscenitate. Toate acestea le p\strez cu grij\, posteritatea ceva din ele. Se pare c\ s`nt acuma pictori bigo]i [i scriitori
poate s\ aib\ `ncredere c\ nu le las s\ se piard\ – de altfel, ciuda]i – `n sf`r[it, eu nu-i cunosc [i nu-mi pare r\u, deoa-
numai pe mine trebuie s\ se bizuie, pentru c\ pe tata nu te rece s`nt sigur\ c\ lucr\rile lor nu s`nt at`t de bune cum erau
po]i bizui deloc `n privin]a asta. Felul u[uratic `n care se acelea din tinere]ea mea [i care au cucerit lumea. Se zice c\
poart\ cu manuscrisele lui e condamnabil, parc\ n-ar avea
aceste lucr\ri n-ar avea nevoie s\ le ajung\ pe cele vechi
nimic `mpotriv\ ca ele s\ se piard\; le las\ la voia `nt`mpl\-
pentru ca, `ntr-un anume sens, s\ le `ntreac\ – vreau s\ fiu
rii [i, dac\ n-a[ interveni eu, ar trimite singurul exemplar
bine `n]eleas\, nu s`nt eu femeia care s\ fac\ paradoxuri,
pe care-l are la Stuttgart1. A[a c\ trebuie s\ am grij\ s\ p\s-
trez tot ce nu e publicat, ce nu e publicabil, crea]iile libere vreau numai s\ spun c\ `ntrecerea asta `nseamn\ c\ toate lu-
[i ascunse, adev\rurile despre dragii lui germani, polemicile, crurile noi au de partea lor epoca [i prezentul, ale c\ror ex-
diatribele contra du[manilor `n domeniul spiritului [i presii chiar s`nt, a[a `nc`t le merg la inim\ tinerilor de ast\zi
contra neghiobiei `n politic\, `n religie, `n art\... [i `i fericesc. {i, la urma urmei, important\ este fericirea.
– Un fiu bun [i fidel, spuse Charlotte. M\ bucur c\ – E important, de asemenea, unde g\se[ti fericirea. Unii
v-am cunoscut, drag\ August – am chiar mai multe motive o caut\ [i o g\sesc numai `n m`ndrie, `n onoare [i `n datorie.
dec`t `mi d\deam seama. Ca mam\, ca femeie b\tr`n\, s`nt – Bun, excelent. {i totu[i, experien]a m-a `nv\]at c\ o
emo]ionat\ `n chipul cel mai pl\cut c`nd v\d devotamentul via]\ `nchinat\ datoriei [i pus\ `n slujba altora provoac\ oa-
acesta ad`nc al unui t`n\r fa]\ de p\rintele s\u, acest sprijin recare am\r\ciune [i te face s\ fii mai pu]in afabil. De
neclintit pe care i-l d\ `mpotriva lipsei de respect care e `n doamna von Schiller te leag\, dup\ cum v\d, mult\ priete-
firea tineretului. Pentru asta nu pute]i avea dec`t laude nie [i `ncredere.
[i mul]umiri... – N-a[ vrea s\ m\ f\lesc cu atitudinea sa binevoitoare,
– Nu le merit, replic\ August. Ce alt ajutor pot s\ `i dau pe care n-o datorez calit\]ilor, ci p\rerilor mele.
tatei? Eu s`nt un om obi[nuit, `nclinat c\tre lucruri practice – O, acestea merg foarte bine `mpreun\. Aproape c\
[i nici pe departe at`t de `nv\]at [i de plin de spirit ca s\ pot s`nt cuprins\ de gelozie c\ exist\ deja altcineva care v\ ]ine
sta de vorb\ cu el. De fapt, nici nu prea st\m `mpreun\. S\-i loc de mam\, lucru la care r`vneam [i eu pu]in. Ierta]i-m\
fiu devotat [i s\-i ap\r interesele e foarte pu]inul pe care pot dac\ totu[i nu-mi pot `n\bu[i cu totul solicitudinea ma-
s\-l fac [i m\ simt stingherit c`nd s`nt l\udat pentru asta. {i tern\ [i v\ `ntreb dac\ ave]i printre persoanele de care, ca
doamna von Schiller e `ntotdeauna bun\ [i amabil\ cu v`rst\, s`nte]i mai apropiat dec`t de v\duva lui Schiller, pri-
1 Acolo se tip\rea edi]ia operelor complete. (n.tr.) eteni [i confiden]i.

242 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 243


Spun`nd acestea, se aplec\ `nspre el. August se uit\ la ea – Dar trebuie oare s\ v\ sup\ra]i, dragul meu, de ceva
cu o privire `n care se amestecau recuno[tin]a [i sfiala. Era care nu poate s\ fie altfel dec`t este [i s\ nu mai crede]i `n
o privire gale[\, tulbure, trist\. omenire c`nd vede]i c\ oamenii se poart\ ca ni[te oameni –
– ~n privin]a asta, lucrurile n-au mers niciodat\ at`t de mai ales fa]\ de un neom [i de un monstru? Fidelitatea e
u[or cum s-ar cuveni, r\spunse t`n\rul. Am mai spus c\ bun\, desigur, [i s\ te dai dup\ succes nu-i frumos. ~ns\ un
printre cei de o genera]ie cu mine apar tot felul de p\reri [i om ca Bonaparte se ridic\ [i cade o dat\ cu succesul. Dum-
tendin]e care se opun unei bune `n]elegeri [i ar provoca ne- neavoastr\ s`nte]i foarte t`n\r, totu[i eu v-a[ dori, ca o
contenit certuri `ntre mine [i ei, dac\ nu mi-a[ impune s\ mam\, s\ lua]i exemplu de la atitudinea marelui dumnea-
stau departe de d`n[ii. Vremurile actuale cred c\ merit\ s\ voastr\ p\rinte, care atunci, la Rin sau la Main, s-a bucurat
aib\ ca moto maxima latin\ referitoare la `nving\tori, care at`t de mult v\z`nd focurile `n amintirea b\t\liei de la
plac zeilor, [i `nvin[i, care plac lui Caton1. Nu t\g\duiesc Leipzig [i a socotit c\ e foarte natural ca tot ce iese cutez\-
c\ nutresc de mult cea mai ad`nc\ simpatie pentru versul tor din abis s\ se `ntoarc\ `n abis.
acesta – din cauza senin\t\]ii cu care `n el natura `[i sal- – Da, dar n-a vrut ca eu s\ plec pe front `mpotriva
veaz\ demnitatea fa]\ de hot\r`rile destinului orb. Acesta e omului din abis. {i da]i-mi voie s\ adaug c\, prin aceasta, el
lucrul cel mai rar pe lume; lucrul obi[nuit e o neru[inat\ mi-a f\cut o mare onoare p\rinteasc\; fiindc\ tineretul care
infidelitate fa]\ de causa victa [i o capitulare `n fa]a succesu- se gr\bea s\ se duc\ la r\zboi [i era potrivit pentru aseme-
lui, capitulare care m\ am\r\[te mai mult dec`t orice pe nea treab\, eu `l cunosc [i `l dispre]uiesc ad`nc – to]i ace[ti
lume. Ah, oamenii! C`t dispre] ne-a insuflat epoca noastr\ g\g\u]i din liga prusac\ a virtu]ii, ace[ti m\gari exalta]i,
fa]\ de slug\rnicia sufletelor lor! Acum trei ani, `n 1813, ace[ti n\t\r\i cu sclivisita lor vitejie de duzin\, al c\ror jar-
vara, dup\ ce `l convinsesem pe tata s\ se duc\ la Töplitz, gon trivial de corpora]ie studen]easc\ nu pot s\-l aud f\r\ s\
eram la Dresda, ocupat\ pe-atunci de francezi. Locuitorii m\ cutremur de m`nie...
ora[ului s\rb\toreau ziua lui Napoleon, cu ilumina]ii [i – Dragul meu, nu m\ amestec `n chestiunile politice ale
focuri de artificii. Nu trecuse mult de c`nd, `n aprilie, `i vremii noastre. Totu[i, da]i-mi voie s\ v\ spun c\ vorbele
aclamaser\ pe regele Prusiei [i pe `mp\ratul Rusiei, tot cu dumneavoastr\ m\ `ntristeaz\ `ntr-o privin]\. Poate c\ ar
ilumina]ii [i cu fete `mbr\cate `n alb. Dar acuma v`ntul se trebui s\ m\ bucur, cum face scumpa doamn\ Schiller, c\
schimbase iar [i b\tea din alt\ parte... E penibil. Cum s`nte]i al\turi de noi b\tr`nii, totu[i m\ m`hni]i [i m\ spe-
poate un t`n\r s\-[i mai p\streze credin]a `n omenire, dup\ ria]i chiar, v\z`nd cum ur`cioasa de politic\ v\ izoleaz\ [i v\
ce a v\zut tr\darea suveranilor germani [i tr\darea ilu[tri- desparte de cei de-o v`rst\ cu dumneavoastr\, de genera]ia
lor mare[ali francezi care `n `mprejur\ri grele [i-au p\r\sit dumneavoastr\.
`mp\ratul... – Totu[i, replic\ August, politica nu e deloc ceva izolat,
ci are sute de leg\turi cu via]a, form`nd astfel un tot insepa-
1 E vorba de un vers al lui Lucanus (39–65) din Pharsia: Victrix
rabil, `n care s`nt cuprinse ideile, credin]ele [i tendin]ele.
causa diis placuit, sed victa Catoni (`nving\torul a pl\cut zeilor, dar `nvin-
sul – lui Caton), care se refer\ la Caton, r\mas fidel lui Pompei, `nvins
Politica e `n orice: `n moral\, `n estetic\, `n ceea ce aparent
de Cezar. (n.tr.) este doar spiritualitate [i filozofie; [i fericite s`nt vremurile

244 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 245


`n care ea, necon[tient\ de sine, e `n stare de neprih\nire `n- aveam pe-atunci doisprezece ani, nu le-am uitat [i `l aveam
l\n]uit\, vremurile `n care nimic [i nimeni `n afar\ de mereu `naintea ochilor [i c`nd visam, [i c`nd eram treaz.
adep]ii ei `nver[una]i nu-i vorbe[te limba. ~n asemenea pe- Peste al]i patru ani, a venit la Weimar. Se f\cuse cunos-
rioade a[a-zis nepolitice – le-a[ spune mai bine perioade de cut `n domeniul poeziei. Se dedicase vechii mi[c\ri roman-
laten]\ politic\ – exist\ posibilitatea de-a uita [i de-a admira tice de origine german\, cu un entuziasm plin de duh sau,
frumosul `n chip liber [i neat`rnat de politic\, de[i frumosul mai bine zis, cu mult sentiment, dar [i cu mult spirit. Alc\-
`[i afl\ [i atunci `n mod tacit corespondentul `n politic\. tuise la Heidelberg, `mpreun\ cu Clemens Brentano, colec-
Din nefericire, nu ne este dat s\ tr\im `ntr-o astfel de vreme ]ia aceea de poezii populare numit\ Cornul fermecat al
bl`nd\ [i tolerant\. Vremea noastr\ are o lumin\ t\ioas\, b\iatului [i o publicase, lucrare pe care vremea noastr\ a
de-o nemiloas\ limpezime, [i din cauza asta, `n orice lucru, primit-o cu emo]ie [i recuno[tin]\ – din moment ce era o
`n orice ac]iune uman\, `n orice frumuse]e apare [i devine compila]ie n\scut\ chiar din tendin]ele acestei vremi. Auto-
manifest\ politica care-i este inerent\. S`nt cel din urm\ rul a venit `n vizit\ la noi, [i tata l-a felicitat cu mult\ c\l-
care va t\g\dui c\ de aici se isc\ multe dureri, multe pier- dur\ pentru aceast\ contribu]ie fermec\toare a lui [i a
deri [i multe desp\r]iri amare. tovar\[ului s\u, [i Arnim [i cu mine ne-am `mprietenit. Au
fost c`teva s\pt\m`ni minunate. Niciodat\ nu m-am sim]it
– Ceea ce `nseamn\ c\ a]i cunoscut [i dumneavoastr\
mai fericit c\ s`nt fiul tatei ca atunci, de dragul lui Arnim,
asemenea am\r\ciuni?
pentru c\ asta compensa dezavantajul meu fa]\ de el `n ce
– Da, sigur, r\spunse t`n\rul Goethe dup\ o clip\ de t\-
prive[te v`rsta, cultura [i meritul [i `l f\cea s\-mi acorde
cere, uit`ndu-se la v`rful botinelor.
aten]ie, considera]ie [i prietenie. Era iarn\. Iscusit `n toate
– N-a]i vrea s\-mi spune]i [i mie, ca un fiu mamei lui?
exerci]iile fizice, superior [i `n asta tinerilor de azi, `n-
– Bun\voin]a dumneavoastr\, zise el, m-a f\cut s\ vor- tr-unul singur, spre marea mea bucurie, puteam s\-i dau eu
besc despre lucruri generale; de ce s\ nu adaug [i lucruri lec]ii: nu [tia s\ patineze, a[a c\ l-am `nv\]at. Acele clipe de
mai deosebite? Am cunoscut un t`n\r, cu c`]iva ani mai mi[care vioaie, c`nd m\ puteam eviden]ia `n fa]a omului pe
mare dec`t mine, pe care a[ fi vrut s\ mi-l fac prieten. ~l care `l admiram [i puteam s\-l corectez c`nd gre[ea au fost
cheam\ Arnim, Achim von Arnim, din nobilimea pru- cele mai fericite din via]a mea – [i, ca s\ fiu cinstit, nu a[-
sac\, foarte frumos la `nf\]i[are; chipul lui cavaleresc [i tept de la via]\ altele mai fericite de-acum `nainte.
pl\cut, str\lucind de entuziasm, mi-a p\truns de la `nce- Au mai trecut trei ani p`n\ s\ m\ `nt`lnesc iar cu Arnim –
put `n suflet [i mi-a r\mas acolo, de[i m\ `nt`lneam cu el la Heidelberg, unde `n 1808 m-am dus s\ studiez dreptul,
numai din c`nd `n c`nd [i la mari intervale. Eram `nc\ un cu recomand\ri pentru mai multe familii cu vaz\ [i cu re-
b\ie]andru c`nd l-am v\zut `nt`ia oar\. Asta a fost la Göt- nume intelectual, `n primul r`nd aceea a vestitului Johann
tingen, unde m\ dusesem cu tata [i unde Arnim, care era Heinrich Voss, homeridul, cu care tata era prieten `nc\ de
student pe-atunci, `n seara zilei c`nd am sosit, ne-a `nt`mpi- la Jena [i al c\rui fiu, Heinrich, `i ]inuse o vreme locul dom-
nat pe strad\ cu un vivat `n cinstea tatei. Apari]ia lui ne-a nului Riemer la noi, ca preceptor. Trebuie s\ spun c\ Voss
f\cut o impresie puternic\ [i extrem de agreabil\, [i eu, care cel t`n\r nu-mi era prea drag; devotamentul [i divinizarea pe

246 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 247


care le ar\ta tatei mi-l f\ceau mai mult antipatic dec`t sim- {tiam ce g`ndesc Voss [i ai lui despre cultul cucernic, cu
patic. Era o fire totodat\ plicticoas\ [i entuziast\ (amestecul tendin]\ de `nfrumuse]are a trecutului german [i cre[tin,
acesta se `nt`lne[te uneori), [i o boal\ a buzelor, care `nc\ de cult al c\rui reprezentant tot mai activ era Arnim. ~mi d\-
pe vremea c`nd l-am cunoscut la Heidelberg `l `mpiedica deam seama totodat\ c\ apusese vremea copil\riei f\r\ griji,
s\-[i ]in\ cursurile la Universitate, nu-l f\cea tocmai atr\g\- c`nd puteam s\ m\ strecor cu nevinov\]ie printre taberele
tor. ~n tat\l lui, director al [colii din Eutin [i autor al idili- du[mane, a[a c\ sinceritatea cu care omul acela, mai chipe[
cei Luise, ap\rea alt\ `mbinare `n ce prive[te caracterul: [i cu `nf\]i[are mai cavalereasc\ dec`t oric`nd, re`nnoda cu-
`mbinarea dintre idilic [i polemic. Fire blajin\ [i cazanier\, no[tin]a cu mine m\ bucura, dar tot at`t de tare m\ [i stin-
prosper`nd sub `ngrijirea unei so]ii [i gospodine excelente gherea. M-a luat de bra] [i m-a dus cu el la Zimmer librarul,
`n via]a public\, `n [tiin]\ [i `n literatur\, se transforma unde pr`nzea. Dar, de[i la `nceput am avut ce s\ vorbesc cu
`ntr-un lupt\tor d`rz, c\ruia `i pl\ceau nemaipomenit pole- el, d`ndu-i ve[ti despre Bettina Brentano, pe care o v\zusem
mica, disputa, articolele violente [i mereu se r\zboia, plin de cur`nd la Frankfurt la bunica mea, dup\ ce am ispr\vit
de-o voioas\ [i tinereasc\ m`nie, cu ideile [i tendin]ele po- cu asta, conversa]ia a `nceput s\ se poticneasc\, [i eu sufe-
trivnice unui protestantism luminat [i unei omenii p\trunse ream grozav, c\ci `i d\deam probabil impresia c\ s`nt de o
de claritate antic\, a[a cum o concepea el. A[adar, familia stupiditate nepotrivit\ unui t`n\r, impresie care, spre dispe-
Voss, prieten\ cu familia mea, mi-a fost `n Heidelberg o a rarea mea, chiar [i `ncepu s\ se arate `n privirile lui, f\c`n-
doua familie, iar eu ei – un al doilea fiu. du-l s\ clatine din cap f\r\ s\ vrea.
~n str`ngerea de m`n\ cu care m-am desp\r]it de d`nsul
A[a se face c\ n-am fost cuprins numai de-o spaim\ am `ncercat s\ strecor ceva din aceast\ disperare [i din
plin\ de bucurie, ci m-am sim]it totodat\ stingherit [i aceast\ dorin]\ de a-i ar\ta toat\ tandre]ea pe care o sim]ise
`ncurcat atunci c`nd, nu mult dup\ sosirea mea, m-am izbit fa]\ de el inima mea de adolescent. Acas\ la Voss `ns\, [i
pe strad\, mai s\ ne lu\m `n bra]e, de omul pe care-l admi- chiar `n aceea[i sear\, n-am avut `ncotro [i a trebuit s\ vor-
rasem `n adolescen]\, de tovar\[ul cu care petrecusem o besc despre `nt`lnirea mea, dar am g\sit situa]ia mea mai rea
iarn\ at`t de pl\cut\. Ar fi trebuit s\ fiu preg\tit pentru dec`t mi-o `nchipuisem. Voss b\tr`nul tocmai era pe punc-
aceast\ `nt`lnire [i s\ m\ fi g`ndit la ea, deoarece [tiam c\ tul de-a trage sabia `mpotriva acestui „b\ie]oi“, cum zicea
Arnim se afl\ la Heidelberg [i c\ scoate aici Zeitung für el, a acestui „corup\tor al tineretului, un obscurantist, care
Einsiedler, o publica]ie retrograd\ [i ingenios vis\toare, vo- `nfrumuse]eaz\ `n chip fals Evul Mediu“ [i voia s\-l atace
cea noii genera]ii romantice. Cercet`ndu-m\ bine, a trebuit `ntr-un pamflet care – a[a spera el – avea s\-i z\d\rniceasc\
s\-mi m\rturisesc c\ acesta chiar fusese [i g`ndul meu as- lui Arnim [ederea [i influen]a la Heidelberg. Ura lui fa]\ de
cuns atunci c`nd se luase hot\r`rea s\-mi `ncep studen]ia la activitatea perfid-juc\u[\ [i ispititor-antagonist\ a litera]ilor
Heidelberg. V\z`ndu-mi acum prietenul `n fa]a mea, eram romantici izbucni `n cuvinte violente. Spunea c\ s`nt ni[te
[i fericit, [i foarte `ncurcat [i cred c\ schimbam fe]e-fe]e – [arlatani f\r\ un adev\rat sim] istoric, f\r\ o con[tiin]\ filo-
c`nd palid, c`nd ro[u. ~mi venir\ deodat\ `n minte toat\ zofic\ [i de-o pietate mincinoas\, deoarece textele vechi pe
vrajba [i toat\ g`lceava sectar\ dintre genera]iile acelei epoci. care le scot la iveal\ s`nt falsificate de ei `n chip neru[inat,

248 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 249


sub pretextul c\ le `nnoiesc. Zadarnic sus]inusem eu c\ tata viril\, adic\ dintr-o lume a principiilor [i a ne`nduplec\rii,
a primit totu[i foarte favorabil Cornul fermecat. Voss mi-a fa]\ de care `ntotdeauna noi femeile s`ntem pline de respect
r\spuns c\ tata e binevoitor de obicei, dar `n afar\ de asta el [i tandre]e [i cl\tin\m din cap z`mbind. Noi s`ntem fiice ale
pre]uie[te folclorul [i produc]iile na]ionale `n cu totul alt naturii [i ale toleran]ei `n compara]ie cu voi, care s`nte]i
spirit dec`t acei poeta[tri germanizan]i. De altfel, vechiul aprigi [i d`rji, [i din cauza asta ne socoti]i uneori drept ni[te
s\u prieten [i protector, a mai spus Voss, are exact acelea[i f\pturi oarecum elfice. Dar oare nu cumva o bun\ parte din
p\reri ca el despre ace[ti patrio]i cucernici [i neocatolici, a atrac]ia pe care noi, bietele femei, o exercit\m asupra voas-
c\ror prosl\vire a trecutului nu-i altceva dec`t o ponegrire tr\ se explic\ prin faptul c\ datorit\ nou\ pute]i da o clip\
viclean\ a prezentului, iar venera]ia lor fa]\ de Goethe e cu uit\rii rigoarea care v\ este impus\ de principii? C`nd v\
totul impur\, deoarece are drept ]int\ numai s\-l exploa- s`ntem pe plac, severitatea voastr\ principial\ mai `nchide
teze [i s\-l `nhame la scopurile lor. ~n sf`r[it, a mai ad\ugat pu]in ochii [i se domole[te un pic [i istoria sensibilit\]ii ne
c\, dac\ ]in la prietenia lui p\rinteasc\, la dragostea [i la arat\ c\ vechi certuri dintre familii, discordii ivite `n chesti-
grija lui fa]\ de mine, atunci s\ nu m\ mai `nt`lnesc cu uni de onoare [i antagonisme din pricina unor deosebiri de
Arnim [i s\ nu mai vorbesc cu el niciodat\. opinii [i altele de acela[i fel nu `mpiedic\ deloc ca `ntre co-
Ce s\ v\ spun? Aveam de ales `ntre acest om, vechi pri- piii unor familii `nvr\jbite de mult\ vreme s\ ia na[tere le-
eten al familiei noastre, care `mi oferise un ad\post printre g\turi sentimentale pasionate, [i uneori piedicile `nt\resc [i
str\ini, [i mul]umirea incert\ a unei prietenii oprite. M-am mai mult apropierea inimilor [i `i `ndeamn\ pe `ndr\gosti]i
resemnat. I-am scris lui Arnim c\ pozi]ia pe care originea [i s\ dea cu tifla obstacolelor [i s\-[i vad\ de drumul lor.
convingerile mele `mi impun s-o iau `n luptele [i dezbin\- – Prin asta tocmai se deosebe[te iubirea de prietenie,
rile prezentului m\ oblig\ s\ nu m\ mai `nt`lnesc cu d`nsul. zise August.
Lacrima care a udat h`rtia acestei scrisori era o lacrim\ de – Desigur. {i acum s\ v\ `ntreb ceva... E o `ntrebare ca
adolescent [i ea mi-a dovedit c\ prietenia la care renun]am din partea unei mame. Mi-a]i vorbit despre o prietenie pe
acum apar]inea unei epoci pentru care eu eram prea b\tr`n. care a]i rupt-o. Dar de iubit, n-a]i iubit niciodat\?
Am c\utat dup\ aceea [i am g\sit o compensa]ie `n leg\tura August se uit\ `n jos, apoi `[i ridic\ privirile spre ea.
fr\]easc\ cu Heinrich Voss cel t`n\r, c\ruia i-am trecut cu – Iubesc [i acum, spuse el cu glas sc\zut.
vederea felul plicticos de a fi [i meteahna pe care o avea la Charlotte t\cu o clip\, [i fa]a ei exprima emo]ie.
buze, g`ndindu-m\ c\ admira]ia lui fa]\ de tata e curat\ [i – ~ncrederea pe care mi-o ar\ta]i, zise b\tr`na doamn\,
lipsit\ de orice pref\c\torie. m\ mi[c\ tot at`t de mult ca [i ceea ce `mi spune]i. Mi-a]i
Charlotte crezu de cuviin]\ c\ e bine s\ mul]umeasc\ vorbit deschis, v\ vorbesc [i eu deschis. Am s\ v\ m\rturi-
povestitorului pentru aceast\ spovedanie [i s\-l asigure c\ ia sesc de ce m-am hot\r`t s\ v\ `ntreb asta. August, mi-a]i
parte [i ea la `ncercarea pe care el o `nfruntase, ca s\ zicem povestit lucruri din via]a dumneavoastr\, din via]a dum-
a[a, ca un b\rbat. neavoastr\ de fiu al unui om mare, via]\ at`t de vrednic\ de
– Ca un b\rbat, repet\ ea. ~nt`mplarea pe care mi-a]i po- laud\, at`t de privilegiat\ [i at`t de plin\ de devotament –
vestit-o e cu adev\rat b\rb\teasc\, o `nt`mplare dintr-o lume mi-a]i spus cum `l ajuta]i cu credin]\ pe marele [i iubitul

250 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 251


dumneavoastr\ p\rinte, cum face]i drumuri pentru el, `i p\- – O domni[oar\ von Pogwisch.
zi]i scrierile [i cum servi]i drept parapet `ntre d`nsul [i lu- – Cum e numele de botez?
mea cu treburile ei. Nu trebuie s\ crede]i c\ nu [tiu [i eu ce – Ottilie.
`nseamn\ sacrificiu [i renun]are [i c\ nu pot s\ pre]uiesc a[a – Fermec\tor! Ca `n roman. {i eu s`nt m\tu[a Charlotte.
cum se cuvine, din punct de vedere moral, o via]\ ca asta, – O, nu m\tu[\; ar putea s\ fie fiica dumneavoastr\, re-
de abnega]ie [i de servicii f\cute cu dragoste. {i totu[i, tre- plic\ August `n timp ce privirea lui, cu care se holba la ea,
buie s\ recunosc c\ sentimentele cu care am ascultat ce-a]i devenise sticloas\.
spus au fost cam tulbure. S-au strecurat `n ele o `ngrijorare, o Charlotte tres\ri [i se `nro[i.
nelini[te [i o nemul]umire, o `mpotrivire care se ive[te atunci – Fiica mea... Ce idee! bolborosi ea, cuprins\ de un sen-
c`nd dai de ceva nu `ntru totul firesc [i dup\ r`nduielile di- timent de team\, ca la o poveste cu stafii, auzind din nou
vine. Eu cred c\ Dumnezeu nu ne-a creat, nu ne-a dat via]a acest cuv`nt [i v\z`nd iar privirea care `l `nso]ea [i care d\-
ca s\ ne `ndep\rt\m de ea [i s\ ne topim `n alt\ via]\, fie ea c`t dea impresia c\ acel cuv`nt r\s\rise din ad`ncuri, f\r\ voie [i
de scump\ [i de superioar\. Noi trebuie s\ ne ducem fiecare `n ne[tire.
propria via]\ – f\r\ egoism [i f\r\ s\-i socotim pe ceilal]i nu- – Da, desigur, spuse el cu t\rie [i cu o expresie mai ve-
mai ca ni[te mijloace, dar totodat\ f\r\ s\ ne t\g\duim cu to-
sel\. Nu glumesc sau `n orice caz glumesc foarte pu]in [i, de
tul pe noi `n[ine, s\ ducem o via]\ de sine st\t\toare [i
altminteri, nu vorbesc de asem\nare, care desigur c\ ar fi
potrivit\ firii noastre, cu un echilibru ra]ional `ntre `ndatori-
misterioas\; ci de `nrudire, [i asta se `nt`mpl\ `n lume de
rile fa]\ de al]ii [i `ndatoririle fa]\ de noi. N-am oare drep-
milioane de ori. Dumneavoastr\, doamn\ consilier, face]i
tate? Sufletul nostru nu poate suporta, nici chiar m\rinimia
parte dintre acele persoane asupra c\rora anii nu au prea
[i indulgen]a noastr\ nu pot suporta s\ tr\im numai pentru
al]ii. Ca s\ spun drept, a[ fi fost mai mul]umit\ dac\ a[ fi pu- mult\ putere, care de-a lungul vremii se schimb\ foarte pu-
tut desprinde din cele ce mi-a]i povestit oarecare semne de ]in sau, mai bine zis, `n a c\ror maturitate se distinge foarte
emancipare [i de neat`rnare fa]\ de casa p\rinteasc\, a[a cum limpede chipul lor din tinere]e. N-am `ndr\zneala s\ v\
s-ar cuveni s\ fie la v`rsta dumneavoastr\. Ar trebui s\ v\ `n- spun c\ p\re]i o fat\ t`n\r\, dar nu-i nevoie s\ fie cineva vi-
temeia]i o familie, o gospod\rie proprie, August. zionar ca s\ observe foarte u[or `nd\r\tul gravit\]ii v`rstei
– Da, chiar vreau s\ m\ c\s\toresc, zise t`n\rul von pe fata t`n\r\, pe [col\ri]a care a]i fost odinioar\, [i tot ce
Goethe `nclin`ndu-se. vreau s\ spun eu este c\ aceast\ fat\ ar putea s\ fie sora lui
– Minunat! exclam\ Charlotte. A[adar, am `n fa]a mea Ottilie, fapt de unde se poate deduce cu siguran]\ matema-
un logodnic? tic\ sau, mai bine zis, fapt care coincide cu ce-am afirmat
– Asta e poate prea mult spus. ~n orice caz, nu-i nimic adineauri, [i anume c\ ea ar putea s\ fie fiica dumneavoas-
oficial `nc\. tr\. Ce `nseamn\ asem\narea? Eu nu afirm c\ este o potri-
– Oricum eu m\ bucur foarte mult – [i cred c\ n-o s\ v\ vire de detalii, afirm c\ este o `nrudire de sor\ `n `ntreaga
sup\ra]i dac\ profit de ocazie [i v\ felicit de pe acum. A[ `nf\]i[are, o identitate a tipului, acest ceva care e tot ce
putea s\ [tiu cine este aleasa? poate fi mai departe de caracterul unei Junone, ceva u[or,

252 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 253


pl\cut, tandru [i ginga[ – asta numesc eu o `nrudire de sor\ de la etajul al doilea – ni[te `nc\peri foarte dr\gu]e, care dau
[i de fiic\. la strad\. Domeniul lui Ottilie se `n]elege `ns\ c\ nu se va
S\ fi fost oare o imita]ie, o molipsire? C\ci Charlotte se m\rgini la ele; ea se va ocupa [i de od\ile de primire de jos,
uit\ la t`n\rul Goethe cu o privire fix\ [i cam sticloas\, ase- ca st\p`n\ a casei. {i faptul c\ `n cas\ va fi iar\[i o m`n\ de
m\n\toare aceleia pe care i-o h\r\zise el adineauri. femeie [i c\ gospod\ria va avea din nou o st\p`n\ nu e, desi-
– Von Pogwisch... von Pogwisch, repet\ ea ma[inal. {i gur, ultimul motiv pentru care c\s\toria mea este primit\
deodat\ `i veni `n minte c\ ar fi bine s\ par\ c\ s-a g`ndit la cu bucurie.
caracterul [i la originea acestui nume. Din nobilimea pru- – ~n]eleg [i m\ mir singur\ cum mi se tot schimb\ senti-
sac\, nobilime de spad\, familie de militari, nu? `ntreb\ ea. mentele. Adineauri m\ `ngrijora tat\l, [i acuma m\ `ngrijo-
Leg\tura aceasta va fi, prin urmare, ca `ntre lir\ [i spad\. reaz\ iar fiul. Dorin]a mea `n ce-l prive[te pe acesta se
Stimez foarte mult spiritul militar prusac. C`nd zic spirit realizeaz\ `ntr-un fel care m\rturisesc c\ seam\n\ cu o
`n]eleg sentimente, educa]ie, sim] al onoarei, iubire de pa- deziluzie, cu o ne`mplinire – [i tocmai din pricin\ c\ de reali-
trie. Dator\m acestor `nsu[iri sc\parea noastr\ din jugul zarea ei se leag\ ceva `n favoarea tat\lui. Nu s`nt sigur\ dac\
str\inilor. A[adar, `n acest spirit, `n aceast\ tradi]ie a fost am `n]eles bine: aleasa dumneavoastr\ [i-a dat [i ea cuv`ntul?
crescut\ logodnica dumneavoastr\ – dac\ `mi `ng\dui s\-i – Cazul nostru este unul dintre acelea `n care nu mai e
dau acest nume. M\ g`ndesc c\, astfel st`nd lucrurile, ea nu nevoie de cuvinte.
este tocmai o admiratoare a Confedera]iei Renane [i o par- – Nu mai e nevoie? Cuvinte... cuvinte... Devaloriza]i,
tizan\ a lui Bonaparte. dragul meu, un lucru solemn, rostindu-l astfel, la plural.
– Aceste chestiuni, replic\ August evaziv, au fost dep\- Cuv`ntul, drag\ prietene, e altceva dec`t cuvintele, el tre-
[ite [i rezolvate de mersul istoriei. buie rostit dup\ o matur\ chibzuin]\, dup\ o grijulie z\-
– Slav\ Domnului! zise ea. {i logodna aceasta se bucur\ bav\. Cine se leag\ pe via]\ trebuie s\ se g`ndeasc\ bine.
de ocrotirea, de `ncuviin]area patern\ a lui Goethe? Dumneavoastr\ iubi]i, mi-a]i m\rturisit asta mie, femeie
– Pe deplin. El e de p\rere c\ deschide cele mai fru- b\tr`n\, care a[ putea s\ v\ fiu mam\, [i am fost ad`nc mi[-
moase perspective. cat\ de ce mi-a]i spus. C\ s`nte]i iubit [i dumneavoastr\ –
– Dar cu asta are s\ v\ piard\ – sau are s\ piard\ mult din de asta nu m\ `ndoiesc. Meritele `nn\scute pe care le ave]i
dumneavoastr\. Aminti]i-v\ c\ eu singur\ v-am sf\tuit s\ v\ s`nt, cred eu, cea mai sigur\ garan]ie pentru aceasta. Ce m\
`ntemeia]i o familie! Dar dac\ m\ g`ndesc la vechiul meu `ntreb `ns\ cu un fel de gelozie de mam\ este dac\ ea v\ iu-
prieten din tinere]e, la scumpul nostru consilier intim, `mi be[te cu adev\rat [i numai pentru calit\]ile dumneavoastr\
dau seama c\ va pierde pe ajutorul lui fidel, pe excelentul lui proprii, cu totul [i cu totul numai pentru dumneavoastr\
om de afaceri, atunci c`nd ve]i pleca de l`ng\ d`nsul. `n[iv\. C`nd eram t`n\r\, m-am transpus de multe ori cu
– Nici vorb\ de a[a ceva, replic\ August, [i pute]i fi li- spaim\ `n sufletul fetelor bogate, care s`nt din cauza asta
ni[tit\ c\ nimic nu se va schimba `n dezavantajul tatei. El foarte c\utate [i cerute de mul]i `n c\s\torie [i care s`nt `n
nu numai c\ nu-[i va pierde fiul, dar va c\p\ta o fiic\. De situa]ia fericit\ de-a putea, dintre at`]ia pretenden]i, s\
pe-acum s-a stabilit c\ noi vom locui `n camerele de oaspe]i aleag\ pe cine le place, dar totodat\ nu pot fi niciodat\

254 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 255


sigure dac\ omagiile care li se aduc s`nt adresate persoanei grij\ `nainte de-a v\ lega! Eu, care a[ putea s\ v\ fiu mam\,
lor sau averii lor. Presupune]i un defect oarecare, strabism, am dreptul – e de datoria mea s\ v\ ar\t c`t de delicat\ e
un picior mai scurt, o mic\ diformitate, [i v\ ve]i da seama situa]ia. Dup\ descrierea pe care a]i f\cut-o, a[ putea s\ fiu
de tragediile care se desf\[oar\ `n sufletul unei f\pturi at`t [i mama lui Ottilie, [i dac\ `n ochii lui Goethe aceast\ lo-
de n\p\stuite – tragedii ale [ov\ielii `ntre dorin]a de-a crede godn\ deschide cele mai frumoase perspective, a[a cum a
[i `ndoiala care le roade. M\ `nfioram c`nd m\ g`ndeam c\ spus chiar el, asta poate se datore[te faptului c\ eu, mica
asemenea fiin]e ajung cu siguran]\ s\ considere averea lor persoan\ de alt\dat\, i-am pl\cut, [i tocmai de-aceea a[ pu-
ca pe o calitate personal\ [i s\-[i spun\ cu vanitate: „Chiar tea s\ v\ fiu mam\, [i ce trebuie acuma v\zut cu aten]ie este
dac\ el iube[te numai banii mei, ace[tia oricum s`nt ai mei dac\ Ottilie v\ iube[te `ntr-adev\r pe dumneavoastr\ sau
[i nedesp\r]i]i de mine [i intervin `n favoarea piciorului dac\ nu cumva s`nte]i [i aici tot reprezentantul [i omul de
meu str`mb, a[a c\ m\ iube[te, cu toate c\ [chiop\tez...“ leg\tur\ al tat\lui dumneavoastr\. Faptul c\ v-a fost drag
Ah, scuza]i-m\, dar aceast\ dilem\ `nchipuit\ [i de necon- cavalerul Arnim [i a]i fi vrut s\-i fi]i prieten, dac\ ar fi fost
ceput este o veche idee fix\, ceva la care m\ g`ndeam mereu dup\ cum v\ cerea inima, era ceva care v\ privea personal [i
cu groaz\ [i cu mil\ pe vremea c`nd eram fat\, [i uite, chiar privea genera]ia dumneavoastr\, dar chestiunea de acum
azi, c`nd `mi amintesc, pierd [irul [i vorbesc numai despre poate c\ ne prive[te numai pe noi b\tr`nii. De aici `ngrijora-
asta – dar acuma mi-am adus aminte, drag\ August, pentru rea mea. S\ nu crede]i c\ nu `n]eleg ce pl\cut\ ar fi o leg\-
c\ dumneavoastr\, am impresia, s`nte]i ca t`n\rul bogat care tur\ prin care tinerii, ca s\ zic a[a, ar `nf\ptui ceea ce
are norocul s\ poat\ alege dintre fetele ]\rii pe aceea care-i b\tr`nii n-au izbutit [i au pierdut prilejul s\ `nf\ptuiasc\. {i
place, dar are `n acela[i timp toate temeiurile s\ se `ntrebe pe urm\ trebuie s\ v\ mai amintesc din nou `n chip hot\r`t
din ce motive este el ales: de dragul lui sau de dragul unor c\ partea cea mai grav\ a problemei st\ `n faptul c\ e vorba
calit\]i ad\ugate din afar\ [i care nu s`nt propriu-zis ale lui? aici de o leg\tur\ ca `ntre frate [i sor\... Deodat\, b\tr`na
Aceast\ „mic\ persoan\“... ierta]i-mi epitetul acesta non[a- doamn\ `[i duse la ochi m`na cu mitene cro[etate. Nu, zise
lant, mi-a fost inspirat de descrierea am\nun]it\ [i expresiv\ ea, ierta]i-m\, dragul meu, dar – cum am mai spus – acum
a fetei, a[a cum mi-a]i f\cut-o chiar dumneavoastr\, [i asta nu mai s`nt cu totul sigur\ pe vorbele, ba chiar nici pe g`n-
m\ `ndeamn\ s\-i zic „mic\ persoan\“, iar faptul c\ a]i sta- durile mele. Trebuie s\ m\ scuza]i, s`nt femeie b\tr`n\ [i,
bilit `ntre figura ei [i-a mea o leg\tur\ de fiic\ sau de sor\ cum am mai amintit, o zi ca asta, plin\ de at`tea `nt`lniri,
`mi d\ dreptul s\ vorbesc mai liber, ca [i cum a[ vorbi n-am avut `n via]a mea. Simt o adev\rat\ ame]eal\...
despre mine... Scuza]i-m\, v\d c\ nu mai [tiu bine ce spun. La aceste vorbe, August, care `n ultima parte a convor-
Ziua de azi mi-a adus at`tea emo]ii ad`nci – nici nu-mi amin- birii st\tuse foarte drept, chiar ]eap\n pe jil], se ridic\ repede.
tesc s\ mai fi avut o zi la fel. Dar vreau s\-mi duc p`n\ la ca- – O, Doamne! exclam\ t`n\rul, eu s`nt de vin\ – v-am
p\t ideea. Aceast\ „mic\ persoan\“ – Ottilie – v\ iube[te ea obosit, e de neiertat ce-am f\cut! Am vorbit despre tata – e
a[a cum s`nte]i, independent de situa]ia dumneavoastr\, ori singura mea scuz\, fiindc\ subiectul acesta, de[i nu po]i
iube[te situa]ia de fiu al unui om celebru, a[adar `l iube[te niciodat\ s\-l epuizezi, nu-l p\r\se[ti u[or... Acum m\ re-
de fapt pe tat\, nu pe fiu? Lucrul acesta trebuie cercetat cu trag [i – continu\ el repede, lovindu-se cu dosul palmei

256 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 257


peste frunte – aproape c\ era s\ plec f\r\ s\ m\ achit de o
`ns\rcinare care e singura mea justificare de-a v\ fi deranjat.
Se reculese [i spuse domol, aplec`ndu-se u[or: Am onoarea
de-a transmite doamnei consilier aulic un salut de bun ve-
nit din partea tat\lui meu [i totodat\ regretul lui c\ nu
poate s\ se `nt`lneasc\ imediat cu dumneavoastr\. Se simte
pu]in stingherit `n mi[c\rile sale, din cauza unui reumatism
la bra]ul st`ng. Va fi `ns\ foarte onorat [i foarte bucuros
dac\ doamna consilier aulic va binevoi s\ vin\ vinerea CAPITOLUL AL {APTELEA
aceasta, adic\ peste trei zile, la un pr`nz intim la d`nsul, pe
la dou\ [i jum\tate, `mpreun\ cu cei apropia]i, consilierul
Ridel, doamna [i domni[oarele. O! A disp\rut! Luminoasa figur\ din ad`ncuri piere deo-
~n vremea asta, Charlotte se ridicase [i ea, cl\tin`ndu-se dat\, repede, ca la semnul unui demon pozna[ [i alunecos,
u[or. se tope[te `n neant, iar eu m\ ridic deasupra! Pl\cut a fost!
– Foarte bucuros, r\spunse doamna consilier, bine`n- {i-acum, ce se `nt`mpl\? De unde ai ajuns iar la tine? Jena?
]eles dac\ rudele mele vor putea s\ vin\ `n ziua aceea. Berka? Tennstedt? Nu, e cuvertura de m\tase tighelit\, de
– ~mi da]i voie s\ m\ retrag, zise August, `nclin`ndu-se la Weimar, tapetele od\ii de-acas\, m`nerul clopo]elului...
[i a[tept`nd ca ea s\-i dea m`na. A, ce-i asta, gata de lupt\? ~n toat\ m\re]ia? Bravo, b\tr`ne!
Charlotte se `ndrept\, [ov\ind pu]in, c\tre oaspete, `i Deci, vajnice mo[neag, s\ nu te tulburi... {i de ce s\ m\ mi-
cuprinse `n m`ini capul `mpodobit cu favori]i [i cu p\rul nunez? Ce picioare splendide! {i cum `[i ap\sa zei]a s`nii
zburlit [i `l s\rut\ u[or pe frunte, ceea ce, cum st\tea el pu- zvel]i de um\rul v`n\torului chipe[ – b\rbia i se lipea de g`-
]in aplecat, nu era greu s-o fac\.
tul lui [i de obrazul `nc\lzit de somn, m`nu]a-i ambrozic\
– Cu bine, Goethe, zise ea. Dac\ am vorbit vrute [i
str`ngea u[or de `ncheietura m`inii bra]ul lui voinic, cu care
nevrute, uita]i ce-am spus, c\ci s`nt cam ostenit\. Mai `na-
mai t`rziu avea s-o cuprind\, iar cu n\sucul [i cu gura `i
inte au fost pe la mine Rose Cuzzle, [i domnul doctor
c\uta r\suflarea buzelor vis\tor `ntredeschise. Mai `ntr-o
Riemer, [i domni[oara Schopenhauer [i pe l`ng\ asta mai
parte, Amor, copilul pe jum\tate m`niat, pe jum\tate tri-
s`nt [i Mager chelnerul [i publicul din Weimar. {i totul a
fost foarte, foarte interesant. Duce]i-v\, dragul meu, peste umf\tor, `[i v`ntura arcul strig`nd: „Oho!“ [i „Stai!“, iar `n
trei zile vin la mas\ – cum s\ nu vin? Doar [i el a fost dreapta, c`inii de v`n\toare se uitau cu agerime [i s\reau. Ce
de-at`tea ori la noi acas\, la Wetzlar, [i a m`ncat lapte co- bucurie sim]i `n fa]a unei compozi]ii at`t de minunate! Dar
v\sit. {i voi tinerii, dac\ v\ iubi]i, lua]i-v\, face]i asta de unde ai v\zut-o? Unde? A, da! Orbetto, Turchi `n Galeria
dragul lui [i fi]i ferici]i `n od\ile voastre de la etaj! N-am din Dresda, Venus [i Adonis. Mi se pare c\ au de g`nd s\
nici un drept s\ v\ spun s\ n-o face]i. Dumnezeu cu tine, restaureze tablourile din Dresda. Aten]ie, b\ie]i! S\ nu se
Goethe, Dumnezeu cu tine, copilul meu! `nt`mple o nenorocire dac\ v\ pripi]i [i chema]i ni[te c`r-
paci! De c`rpaci nu ducem lips\ – dracu’ s\-i ia! Habar n-au

Lotte la Weimar 259


de ceea ce-i bun [i greu [i trateaz\ orice lucru cu u[urin]\! asta `mi reu[e[te, f\r\ `ndoial\. La corul p\storilor [i la
S\ nu v\ zg`rci]i, c\ nu iese nimic. Ar trebui s\ v\ spun acela al r\zboinicilor ar putea s\ ajute Pandora. Sulamita,
despre Academia de Restaura]ii din Vene]ia, un director [i iubita, `n dep\rtare... „Unic\ mi-i mul]umirea ce mi-o d\
doisprezece profesori, care se `nchideau `ntr-o m\n\stire [i iubirea lui.“ Asta mi-ar pl\cea. Dar principalul r\m`ne. El
lucrau acolo, o treab\ mig\loas\, tot ce poate fi mai precar. [i `nv\]\tura `nalt\, spiritualul, mereu ne`n]eles de popor,
Venus [i Adonis... Ar fi de f\cut [i un Amor [i Psyche, chiar p\r\sirea, suferin]a sufleteasc\, cel mai mare chin – [i toto-
de mult trebuia f\cut, `mi aduc aminte de asta ba unii, ba dat\ ceva care s\ consoleze [i s\ reconforteze.
al]ii, dar de unde timp [i pentru a[a ceva? Eu zic s\ cerce- S\ se vad\ c\ b\tr`nul p\g`n se pricepe `n cre[tinism mai
tezi din nou cu aten]ie gravura lui Dorigny, cu Psyche, din bine dec`t to]i. Da, dar cine face muzica? Cine m\ `n-
Sala Galben\, s\-]i `mprosp\tezi amintirea [i pe urm\ s\ deamn\ la lucru, cine pricepe lucrul [i `l laud\ `nainte de-a
mai am`ni pu]in. S\ a[tep]i [i s\ am`ni e bine, e din ce `n ce fi gata? Lua]i aminte c\ – neconsolat cum s`nt – n-am s\
mai bine; nimeni nu poate s\-]i fure ce ai tu mai ascuns mai am nici un chef [i atunci s\ vedem cum o s\ mai s\rb\-
[i mai propriu, nimeni nu te `ntrece, chiar dac\ face [i el tori]i cu demnitate Ziua Reformei! O, dac\-ar fi el aici,
acela[i lucru. acela care de-at`ta timp – s`nt zece ani de-atunci – a plecat
Ce-i la urma urmei subiectul? Subiectul e la `ndem`na de l`ng\ noi!1 Dac-ar mai fi aici s\ `ndemne, s\ st\ruie, s\
oricui. Lua]i-l, b\ie]i, n-am nevoie s\ vi-l d\ruiesc eu a[a m\ a]`]e – spiritualice[te! Pe Demetrius2 n-a trebuit oare s\-l
cum i l-am d\ruit pe Tell lui Schiller, s\ fac\ din el teatrul las deoparte, din pricina dificult\]ilor pe care mi le-a]i f\cut
lui generos [i r\zvr\tit, p\str`ndu-mi pentru teatrul meu c`nd am vrut s\-l termin [i s\-l trimit pentru a fi repre-
realitatea indulgent\, ironia [i epicul, demosul herculean, zentat pe toate scenele la comemorarea mor]ii lui? Voi
indiferent fa]\ de problemele guvern\rii, precum [i pe tira- s`nte]i vinova]i, cu `nc\p\]`narea voastr\ stupid\, c\ m-am
nul agreabil care glume[te cu femeile din popor. A[tepta]i sup\rat [i am renun]at, [i El mi-a murit a doua oar\, [i de
[i ve]i vedea c\ tot am s\ scriu asta, [i hexametrul are s\ fie data asta chiar pentru totdeauna, fiindc\ n-am mai putut
aici mai matur [i mai potrivit cu limba dec`t `n Reineke [i `n s\-i continuu existen]a pe temeiul unei exacte cunoa[teri.
Hermann. Cre[tere, cre[tere. C`t\ vreme cre[ti [i `]i `ntinzi Ce nefericit am fost! Mai nefericit dec`t poate s\ fie cineva
coroana, e[ti t`n\r, [i acuma, pe treapta noastr\ actual\, cu din vina altora. Te-a `n[elat oare entuziasmul? Era ceva `n
aceast\ `ntindere admirabil\ a fiin]ei noastre, trebuie s\ ne ad`ncul inimii tale care `]i respingea propria dorin]\ [i pro-
apuc\m de Amor [i Psyche: `nalta capacitate a v`rstei, plin\ priul proiect? N-ai luat cumva piedicile exterioare drept
de experien]\, `nviorate am`ndou\ de s\rutarea tinere]ii, pretext [i ai f\cut pe m`niosul `n cort3? Dac\ a[ fi murit
pot s\ dea tot ce-i mai ginga[ [i mai minunat. Nimeni nu 1 ~n paginile care urmeaz\ se refer\ la Friedrich Schiller, care murise
b\nuie[te ce lucru frumos poate s\ ias\ p`n\ c`nd nu va ap\- `n 1805. (n.tr.)
rea. ~n stan]e, poate? Dar nu po]i s\ le faci pe toate, cu 2 Pl\nuit\ timp de cincisprezece ani, drama Demetrius de Schiller a

at`tea treburi pe cap, [i multe trebuie s\ piar\. A[ pune r\- r\mas neterminat\. (n.tr.)
3 Se refer\ la Aiax, unul dintre eroii r\zboiului troian, care a avut un
m\[ag c\ [i Cantata Reformei are s\ r\m`n\ de c\ru]\. Tu- acces de m`nie `n fa]a zidurilor cet\]ii, atunci c`nd armele lui Ahile, c\-
nete pe Sinai... Mireasma dimine]ii `n singur\tatea imens\, zut pe c`mpul de lupt\, au fost date lui Ulise [i nu lui. (n.tr.)

260 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 261


`naintea lui, el ar fi fost `n stare s\ termine Faust. Dar mine – drept un servitor distins), el, care nu pricepea nimic
pentru Dumnezeu! Ar fi fost nevoie de dispozi]ii testamen- `n ce prive[te poporul [i nici `n ce-i prive[te pe germani – [i
tare! Oricum, a fost [i r\m`ne o mare am\r\ciune, o renun- chiar de-aceea mi-a fost drag, pentru c\, desigur, cu germa-
]are p\c\toas\ [i o `nfr`ngere care te `ngre]o[eaz\. {i dup\ nii nu-i de tr\it – nici `n izb`nd\, nici `n `nfr`ngere – nu! El,
astea toate, prietenul r\bd\tor, ru[inat s-a dus s\ se odih- cu o puritate maladiv\, st\tea departe de ei, incapabil s\ se
neasc\. coboare, capabil mai degrab\ s\ ridice pe cei m\run]i l`ng\
C`t e ceasul? M-am trezit noaptea? Nu, din gr\din\ s-aude el [i s\ [i-i apropie, s\-i `nal]e `n spirit cu bra]e de ]intuitor.
zgomot prin obloane. Trebuie s\ fie [apte, sau pe-aproape, Da, avea foarte mult din Acela pe care `l cunosc bine [i
dup\ cum cere regula [i planul, [i nu un demon a f\cut s\ vreau s\-l ar\t `n Cantat\ – [i totu[i, avea aerul s\ fie om de
piar\ tabloul cel frumos, ci numai voin]a mea de-a m\ trezi ac]iune, inventiv-copil\roas\ superioritate! Copil\roas\?
la [apte, chem`ndu-m\ la lucru – voin]a mea r\mas\ treaz\ Nu, nu era copil\ros defel, era b\rbat, chiar exagerat p`n\ la
[i de veghe acolo jos, `n valea cea roditoare, asemenea c`ine- nefiresc, pentru c\ tot ce e numai b\rb\]ie, numai spirit,
lui de v`n\toare care se uit\ cu ochii mari, plini de o dis- numai libertate, numai voin]\, e nefiresc; la femei, de exem-
tant\ `n]elegere, la Venus `ndr\gostit\. Aten]ie, s\ [tii c\ e plu, nu se pricepea defel; femeile lui s`nt ridicole [i, pe l`ng\
`n carne [i oase c`inele lui Gotthardus, care fura p`ine de la asta, voluptatea considerat\ ca o cruzime excitant\! Groaz-
masa st\p`nului [i i-o ducea Sf`ntului Rochus. Ast\zi tre- nic, groaznic [i insuportabil! {i `n toate acestea – un talent,
buie s\ introduc zicalele ]\r\ne[ti `n descrierea s\rb\torii o `ndr\zneal\ `naripat\, o [tiin]\ a binelui, mult superioar\
Sf`ntului Rochus. Unde e carnetul? ~n sertarul din st`nga bi- gloatei [i slugoilor de tot felul. Singurul care mi-a fost deo-
roului. „Aprilie f\r\ ploaie, / }\ranului nu-i place, / C`nd potriv\, singurul `nrudit cu mine, un om ca el nu mai g\-
pitulicea c`nt\, / P`n’ nu-nverze[te via“ – o poezie. {i fica- sesc niciodat\.
tul de [tiuc\. Asta-i cercetarea m\runtaielor de c\tre Gust `n lips\ de gust, siguran]\ `n frumos, prezen]\ d`rz\
haruspici. Ah, poporul! Element al naturii, vale nutritiv\ a a tuturor capacit\]ilor, facilitate [i `ndem`nare `n vorbire,
incon[tientului [i a `ntineririi! Ce bine e cu el, la s\rb\tori, nemaipomenit de independent `n orice `mprejurare, de dra-
la tir sau, ca atunci `n Bingen, la masa aceea lung\, cu um- gul libert\]ii – pricep`nd totul numai dintr-o aluzie [i
brar, la un urcior de vin, `n mirosul de gr\sime pr\jit\, de r\spunz`nd cu inteligen]\, chem`ndu-te spre tine `nsu]i, aju-
p`ine proasp\t\ [i de c`rna]i frip]i pe j\ratic! Cum au fug\rit t`ndu-te s\ te cuno[ti, mereu compar`ndu-se, afirm`ndu-se
[i au ucis bursucul f\r\ mil\, la o s\rb\toare cre[tin\! Omul critic, destul de incomod: spiritul speculativ [i intuitiv, dac\
nu poate r\m`ne mult\ vreme `n\untrul con[tientului, tre- s`nt congeniale, [tiu, [tiu dinainte tot ce le trebuie [i se
buie din c`nd `n c`nd s\ se refugieze `n incon[tient, pentru pre`nt`mpin\ unul pe altul... Fapt este c\ un om, chiar nefi-
c\ acolo tr\ie[te r\d\cina lui. Maxim\. Despre asta r\posa- resc, un om care nu-i dec`t b\rbat, poate s\ fie un geniu, [i
tul nu [tia nimic [i nici nu voia s\ [tie – el, bolnavul m`n- el chiar este, [i locul lui e l`ng\ mine... Desigur c\ asta [i
dru, aristocratul spiritului [i al con[tientului, marele [i voia, s\ ajung\ sus, la aceea[i `n\l]ime, [i voia `n primul
emo]ionantul nebun al libert\]ii, el, pe care – destul de ab- r`nd s\ scape de s\r\cie [i s\ poat\ scrie o dram\ pe an. Un
surd – lumea `l considera drept un om al poporului (iar pe arivist dezagreabil [i diplomat. Mi-a pl\cut oare vreodat\?

262 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 263


Niciodat\. Nu-mi pl\cea nici umbletul de cocost`rc, nici un tragelaf2 poetic care n-ar fi chiar de lep\dat. Pe Elena a
p\rul ro[cat, nici pistruii, nici obrajii maladivi, nici spina- mai apucat s-o vad\, i-a auzit primele trimetre [i [i-a rostit
rea `ncovoiat\, nici nasul coroiat [i mereu gutur\nit. Ochii impresia ad`nc\ [i m\rea]\ pe care i-a f\cut-o; asta `mi d\
`ns\ n-am s\-i uit c`t am s\ tr\iesc, ad`nc-alba[tri, bl`nzi [i curaj. A cunoscut-o la fel ca Chiron cel f\r\ de ast`mp\r, pe
d`rji, ochii M`ntuitorului... Hristos [i totodat\ speculant. care vreau s\-l `ntreb despre d`nsa. A z`mbit c`nd a v\zut ce
N-aveam `ncredere `n el. Am observat `ndat\ c\ vrea s\ m\ bine am izbutit eu s\ insuflu spiritul antic fiec\rui cuv`nt...
exploateze. Mi-a scris o scrisoare foarte dibace ca s\ i-l dau „Multe-am tr\it eu, de[i la t`mple / P\rul `mi flutur\ tine-
pe Meister la revista lui, la Die Horen, pe care o [i fondase cu re[te! / Din v\lm\[agul [i stra[nicul vuiet / Pe care o[tenii
g`ndul \sta, pe c`nd eu, mirosind ce se preg\te[te, m\ `n]ele- `l fac n\v\lind, / Eu auzeam cum zeii dau strig\t / Cumplit
sesem `n tain\ cu Unger1 `n aceast\ privin]\. Pe urm\ a in- [i cum glasul de-aram\ / Al vrajbei r\sun\ din zori p`n\-n
sistat s\-i dau pe Faust tot pentru Die Horen [i pentru Cotta; zori / La ziduri!“ El a z`mbit atunci [i a dat din cap, zic`nd:
foarte r\u – pentru c\ numai el singur dintre to]i `n]elegea „Excelent!“ S-a hot\r`t, nu mai am nici o grij\, a[a va r\-
ce `nseamn\ stilul obiectiv de dup\ c\l\toria `n Italia, c\ m`ne cum este, o dat\ ce el a spus c\ e excelent – [i a z`m-
eram altul acuma [i c\ lutul se uscase. Incomod, incomod. bit, a[a c\ a trebuit [i eu s\ z`mbesc, [i lectura s-a pref\cut
Toat\ vremea pe capul meu [i m\ tot gr\bea, fiindc\ n-avea `n z`mbet. Nu, nici aici n-a fost german, c`nd a z`mbit la
timp. {i totu[i, numai timpul f\ure[te ce trebuie. ceva excelent. Nici un german nu face asta. Germanii se
Trebuie neap\rat s\ ai timp. Timpul este harul care te
uit\ m`nio[i la ceva de soiul acesta, ne[tiind c\ de fapt cul-
ajut\, f\r\ eroism [i binevoitor, numai s\-l respec]i [i s\-l
tura e parodie – iubire [i parodie... A dat din cap [i a z`mbit
umpli cu h\rnicie; el lucreaz\ pe nesim]ite [i st`rne[te in-
[i atunci c`nd corul i-a spus lui Phoebus „cunosc\torul“.
terven]ia demonic\... A[tept, [i timpul m\-nconjoar\. Dar
„Totu[i, apare mereu; c\ci ce e ur`t el nu vede, / A[a cum
dac\ el ar mai fi, ar lucra [i timpul mai repede. Da, da...
ochiul lui sf`nt nu vede ce-i umbra.“ I-a pl\cut asta, s-a re-
fiindc\ oare cu cine mai pot eu vorbi despre Faust de c`nd
cunoscut aici pe el `nsu[i, [i-a dat seama c\ la el am f\cut
omul acesta s-a dus? Cuno[tea toate greut\]ile, imposibilul,
aluzie! Dar dup\ aceea a adus obiec]ii [i a criticat, spun`nd
dar [i toate mijloacele [i toate c\ile – nemaipomenit de plin
de duh, de-o mare toleran]\ [i libertate a spiritului, plin de c\ nu e adev\rat, c\ sfiala [i pudoarea nu merg niciodat\
`n]elegere fa]\ de hazul enorm [i de emanciparea din gravi- m`n\ `n m`n\ pe acela[i drum: frumuse]ea e pudic\ [i se ru-
tatea nepoetic\, fiindc\ dup\ apari]ia Elenei m-a `ncurajat [ineaz\. Eu am spus: „De ce s\ se ru[ineze?“ El mi-a r\s-
spun`ndu-mi c\ din distilarea fantomaticului [i a grotescu- puns: „Fiindc\ [tie c\ fa]\ de spiritualul pe care ea `l
lui la un loc cu frumosul grecesc [i cu tragedia, din ameste- reprezint\ st`rne[te dorin]a!“ „Bine, am obiectat eu, atunci
cul de puritate [i de bizarerie aventuroas\ ar putea s\ ias\ n-are dec`t s\ fie pudic\ [i s\ se ru[ineze; dar n-o face proba-
bil din cauz\ c\ ea reprezint\ nevoia de spiritual.“ Schiller a
1 Johann Friedrich Unger (1753-1804), editor din Berlin (n.tr.) r`s cu mine `mpreun\. Acuma nimeni nu mai r`de `mpreun\
2 Animal fabulos, de origine oriental\, pomenit `n legendele vechii cu mine. M-a l\sat aici, convins c\ [tiu drumul prin h\]i[ [i
Grecii, al c\rui nume Goethe [i Schiller `n scrisorile dintre ei `l foloseau
ca s\ desemneze opere literare lipsite de unitate [i de armonie, monstruo-
c\ voi g\si mijlocul s\ leg laolalt\ materialul pe care `l cere o
zit\]i literare. (n.tr.) lucrare ca asta. El a v\zut tot. A v\zut c\ Faust trebuie `m-

264 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 265


pins `n via]a activ\ – mai u[or de spus dec`t de f\cut – dar s\ este diletantism [i ocupa]ia serioas\ se afl\ `n alt\ parte, de
nu crede]i, dragii mei, c\ pentru mine asta e ceva nou... Am exemplu `n universal! Vorbe goale! Vorbe goale! Nu [tiu
[tiut-o de c`nd, `nc\ tulbure [i copil\re[te-vag, l-am pus s\ n\t\r\ii c\ un mare poet e mai `nt`i mare [i dup\ aceea poet
t\lm\ceasc\ din Biblia lui Luther [i `n loc de „cuv`nt“, [i c\ e absolut egal dac\ el face poezii ori dac\ d\ b\t\liile pe
„g`nd“ [i „putere“ s\ zic\ „fapt\“. care le-a dat acela care la Erfurt m-a privit cu gura z`mbi-
Dunque! Dunque! Azi ce facem? La munc\ vesel\ por- toare [i cu ochi `ntuneca]i [i a spus `n urma mea, tare, `na-
ne[te! S\ te `nal]i din nou spre fapte. Dup\ umbra dulce-a dins ca eu s\-l aud: „Iat\ un om“, [i nu „Iat\ un poet“.
tihnei. ~n v`ltoarea vie]ii iar\[i, / S\ fii d`rz la datorie. / Pro[tii `ns\ cred c\ po]i s\ fii mare c`nd faci Divanul, iar
O, deplin\ bucurie! Cling-clang! asta e din „micul Faust“ – c`nd e vorba de Teoria culorilor nu mai e[ti mare...
flautul magic – acolo unde homunculus [i fiul s`nt unul [i Drace, ce-i asta? Un fapt petrecut ieri iese iar la su-
acela[i `n cutiu]a luminoas\... Ce se-nt`mpl\ oare, ce am de prafa]\. Opusculul belferului contra teoriei culorilor, Pfaff
f\cut ast\zi? O! Avizul `n scandalul cu Isis1, afurisit\ calami- `l cheam\ pe prostul acela [i are neru[inarea s\-mi trimit\
tate, trebuie s\-l dau, mi-l cere Alte]a sa. Cum ui]i de contesta]iile lui la mine acas\. Indiscre]ie [i lips\ de tact
toate-acolo-n ad`ncime! ~ncepe iar tevatura cotidian\, toate nem]easc\; eu a[ spune c\ asemenea oameni trebuie alun-
fleacurile – a! da, [i bruionul pentru poezia de ziua na[terii ga]i din societate. {i adic\ de ce s\ nu-mi terfeleasc\ cercet\-
Excelen]ei sale von Voigt – o, Doamne! trebuie s-o com- rile [tiin]ifice, dac\ mi-au terfelit poezia cu murd\ria lor?
pun [i s-o scriu pe curat, `n dou\zeci [i [apte e aniversarea, Au tot comparat Ifigenia mea cu a lui Euripide, p`n\ au f\-
[i `nc\ n-am f\cut mare lucru, numai c`teva versuri, din cut din ea o vechitur\, pe Tasso mi l-au pocit [i pe Eugenia
care unul e bun: „C\ poate s\ dest\inuie natura!“ |sta e au ur`]it-o cu flec\relile lor despre „netezimea [i r\ceala ei
bun, se ascult\ cu pl\cere, e de mine, poate s\ duc\-n spate de marmur\“, [i Schiller a spus a[a, [i Herder, [i guraliva
toat\ umplutura, fiindc\, bine`n]eles, are s\ fie o umplutur\ aceea de Staël – ca s\ nu mai vorbesc de tic\lo[ia pe [leau.
iscusit\, ca at`tea altele, totul e ca „talentul poetic“ s\ se ex- Dyck se nume[te tic\lo[ia m`zg\litoare de h`rtie. E umilitor
prime `n chip sociabil, asta se a[teapt\ de la el. Ah, talentul c\-i [tiu numele [i m\ g`ndesc la el. Peste cincisprezece ani
poetic, dracu’ s\-l ia! Lumea crede c\ asta `nseamn\ talent nimeni n-are s\-[i mai aminteasc\ de el, eu `ns\ trebuie s\-l
poetic. Ca [i cum cineva, dup\ ce-a scris Werther la dou\- [tiu, pentru c\ tr\im am`ndoi `n aceea[i vreme... A[a e dac\
zeci [i patru de ani, a tr\it `nc\ patruzeci [i patru f\r\ s\ se fiecare are voie s\ judece! Ar trebui dat\ o interdic]ie. Dup\
`nal]e [i s\ treac\ dincolo de poezie! Ca [i cum am mai fi pe p\rerea mea, e o chestie de poli]ie, la fel ca Isis a lui Oken.
vremea c`nd calibrul meu se mul]umea numai cu poezia! Judec\ `n felul acesta [i mai vor apoi de la mine s\ fiu
Cizmarule, r\m`i la me[te[ugul t\u. Da, dac\ ai fi cizmar... pentru diet\, pentru dreptul la vot, pentru libertatea presei,
Zic unii [i al]ii c\ `n felul acesta ajungi infidel fa]\ de poezie pentru „Nemesis“ a lui Luden [i foile volante ale studen-
[i te risipe[ti `n diletantism. Dar ce [ti]i voi, poate c\ poezia ]ilor patrio]i [i pentru „Prietenul poporului“ a lui Wieland
1 Lorenz Oken (1779–1851), naturalist [i filozof, a editat revista
filius. Oroare, oroare! Mul]imea trebuie s\ aprobe, numai
Isis (1817-1848). A fost profesor la Universitatea din Jena, dar din pri-
atunci e respectat\, s\ judece nu e rostul ei. Rostul ei este s\
cina articolelor politice publicate `n Isis, a trebuit s\-[i dea demisia. (n.tr.) scrie dup\ dictare [i s\ fac\ munc\ de secretariat. Mai ales s\

266 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 267


fac\ munc\ de secretariat. Cine m-a pus s\ le scot la iveal\ [i se `mpac\ bine cu st\rile lui [i c\ aceste st\ri `l transform\ `n
s\ le dau pe m`na publicului? Nu poate s\-]i plac\ dec`t ceea a[a fel `nc`t e de acord cu ele, potrivindu-se bine `mpreun\.
ce p\strezi asupra ta [i pentru tine; ce e discutat [i terfelit de ~mb\tr`ne[ti, [i b\tr`ne]ea te face s\ prive[ti cu `ng\duin]\,
toat\ lumea nu mai e bun de nimic. A[ fi dat o urmare mi- dar [i cu dispre] tineretul palavragiu. Ai vrea s\ fii iar t`n\r
nunat\ Eugeniei1, dar n-am mai vrut s\ v\ fac un bine, ori- [i palavragiu? Palavragiul a scris Werther, cu o ridicol\
c`t mi-ar fi pl\cut asta. Pe oamenii ace[tia nici s\-i amuzi nu sprinteneal\, [i desigur c\ pentru v`rsta lui a fost ceva. Dar
po]i, fiindc\ nu s`nt `n stare s\ fac\ haz de nimic. Un neam important este s\ tr\ie[ti [i s\ `mb\tr`ne[ti, iar c`nd ai ajuns
moroc\nos, care nu [tie de glum\ [i nu [tie s\ tr\iasc\. Nu aici, c`nt\re]ul de odinioar\ a murit. Orice eroism st\ `n re-
[tie c\ nu se poate h\l\dui f\r\ un pic de bonomie [i de zisten]\, `n voin]a de-a tr\i [i de-a muri, asta e tot, [i a fi
indulgen]\, f\r\ s\ `nchizi un ochi [i s\ la[i lucrurile `n voia mare e o problem\ de v`rsta. Un t`n\r poate s\ fie un geniu,
lor. Ce-i toat\ activitatea omeneasc\, fapta [i poezia, f\r\ dar nu mare. M\rimea st\ `n puterea, `n ponderea durabil\
iubirea care o ajut\ [i f\r\ entuziasmul p\rtinitor care o [i `n spiritul b\tr`ne]ii. Putere [i spirit, aceasta e b\tr`ne]ea
`ndeamn\ s\ produc\? Un excrement. Dar ei, m\ rog, se r\- [i aceasta e m\rimea – [i iubirea `n primul r`nd! Ce-i dra-
]oiesc de parc\ ar fi gata s\ ating\ absolutul [i ar avea `n gostea tinere]ii pe l`ng\ puternica dragoste spiritual\ a
buzunar un document care le consfin]e[te acest drept. Afu- b\tr`ne]ii? Iubirea tinere]ii e o petrecere g\l\gioas\ `n com-
risi]i care `]i stric\ cheful. Omul cu c`t e mai prost, cu at`ta para]ie cu m\gulirea `mb\t\toare pe care o simte tinere]ea
e mai acru. {i totu[i, nu te po]i opri [i iar vii [i le dai lucr\ri c`nd grandioasa b\tr`ne]e o alege cu dragoste [i o `nal]\,
de-ale tale, g`ndind c\ „poate n-au s\ displac\“. orn`ndu-i ging\[ia cu o sensibilitate p\truns\ de spirit; ce-i
~mi stric buna dispozi]ie de diminea]\ cu g`nduri de-aces- dragostea tinereasc\ pe l`ng\ fericirea de care, sigur\ pe du-
tea corozive [i cic\litoare. Ia s\ vedem cum st\m. Ce-i cu rat\, str\luce[te m\rea]\ b\tr`ne]ea c`nd tinere]ea o iube[te?
bra]ul? M\ doare tare c`nd `l ridic. C`nd m\ culc, m\ g`n- Mul]umesc ]ie, bun\tate etern\! Totul devine mereu
desc `ntotdeauna c\ peste noapte are s\-mi mai treac\, dar mai frumos, mai important, mai puternic [i mai s\rb\to-
degeaba, somnul nu mai are putere s\ vindece, ca alt\dat\, resc. {i a[a, de aci `nainte!
nu-i nimic de f\cut. {i eczema de la [old? {i ea se anun]\ cu Asta zic [i eu c\ e refacere! Dac\ nu izbute[te s-o fac\
un respectuos bun\ diminea]a. Nici pielea, nici `ncheietu- somnul, izbute[te g`ndul. A[adar, s\-l sun\m pe Carl s\
rile nu mai merg cum trebuie. Ah, a[ vrea s\ fiu iar la vin\ cu cafeaua. P`n\ c`nd nu te `nc\lze[ti [i nu te `nviorezi,
Tennstedt `n baia de pucioas\. Alt\dat\ t`njeam dup\ Italia, nu po]i s\ evaluezi ziua care `ncepe [i nu po]i s\ spui ce ai
acuma – dup\ ap\ fierbinte, care s\-mi ml\dieze m\dularele s\ faci. Adineauri aproape a[ fi zis c\-mi vine s\ trag
`n]epenite; a[a ne modific\ v`rsta dorin]ele [i ne distruge. chiulul, s\ stau `n pat [i s\ las toate balt\. Asta-i din cauza
Omul trebuie s\ ajung\ iar\[i la ruin\. {i totu[i, cu ruina lui Pfaff [i din cauz\ c\ nu vor ca numele meu s\ figureze
asta [i cu v`rsta se `nt`mpl\ un lucru mare, un lucru minu- `n istoria fizicii. Dar am trecut repede peste asta, [i cafeaua
nat, o n\scocire pl\cut\ a bun\t\]ii eterne, [i anume c\ omul are s\ m\ `nvioreze de-a binelea... ~n fiecare diminea]\ c`nd
1 Goethe inten]iona s\ scrie o trilogie despre Revolu]ia Francez\, sun m\ g`ndesc c\ m`nerul poleit al clopo]elului nu se po-
dar n-a realizat dec`t drama Fiica natural\. (n.tr.) trive[te aici deloc. E un obiect de podoab\ care ar fi mai

268 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 269


nimerit la u[a din fa]\, pe unde intr\ musafirii, nu aici, `n acum problema cu culorile. Fericite, penibile [i amare
chilioara spiritului, `n locul rezervat somnului [i `n b`rlogul vremuri! Desigur c\ prin at`tea cereri [i reclama]ii te f\ceai
grijii. Bine-am f\cut c\ am aranjat aici od\i]ele astea, dome- cam nesuferit. Bine, dar cu intermaxilarul [i cu metamor-
niu lini[tit, sobru [i grav. {i pentru d`nsa a fost bine: a v\- foza plantelor nu dovedise[i oare c\ natura `]i `ng\duia s\
zut c\ partea din dos a casei nu e un retiro numai pentru ea arunci o privire `n atelierul ei? Da, dar ei nu voiau s\ cread\
[i ai ei, ci [i pentru mine. C`nd a fost asta?... Ia s\ vedem... c\ te pricepi `n probleme de felul acesta, str`mbau din nas,
~n vara lui ’94, doi ani dup\ ce ne-am mutat iar `n casa d\deau din umeri, se sup\rau.
care-mi fusese d\ruit\ [i ref\cut\. Pe vremea contribu]iilor Le `ncurcai socotelile. {i-ai s\ le `ncurci mereu. To]i `]i
la optic\ – o, mille excuses, domnilor din breasl\ – adic\, de trimit salut\ri [i te ur\sc de moarte. Numai prin]ii s-au
fapt, numai la cromatic\, dar cum s\ se `ncumete cineva purtat altfel. N-am s\ uit niciodat\ cum au respectat [i au
care nu se pricepe la m\sur\tori s\ se ocupe de optic\ [i s\ favorizat ei noua mea pasiune. Alte]a sa ducele, bun ca `n-
`ndr\zneasc\ s\-l contrazic\ pe Newton, falsificatorul, insi- totdeauna, imediat mi-a pus la dispozi]ie spa]iu [i mi-a dat
diosul, maestrul minciunilor, ap\r\torul doctrinelor gre- r\gaz s\-mi dezvolt p\rerile. Cei doi de la Gotha, Ernst [i
[ite, calomniatorul lumii cere[ti, care pretindea c\ puritatea August – unul mi-a dat voie s\ experimentez `n laboratorul
se formeaz\ numai din neguri [i lumina – din elemente lui de fizic\, cel\lalt mi-a comandat `n Anglia prismele fru-
toate mai `ntunecate dec`t ea! Un neghiob, un profesor de moase, acromatice. Numai prin]ii. Belferii m-au respins ca
erori [i un ins care `ntunec\ lumea! Trebuie f\r\ `ncetare pe un c`rpaci [i c`rciogar, dar prin]ul primat de la Erfurt a
urm\rit [i criticat! C`nd am `n]eles ce rol are mediul opac [i urm\rit toate experien]ele mele cu cea mai binevoitoare cu-
c\ transparen]a `ns\[i e un mediu opac de gradul `nt`i [i am riozitate [i mi-a onorat studiul pe care i l-am trimis cu ob-
descoperit c\ [i culoarea e o lumin\ temperat\, atunci, gata, serva]ii marginale scrise cu m`na lui. Asta e din cauz\ c\
am [tiut teoria culorilor pe degete, piatra de temelie a fost prin]ii au `n]elegere pentru diletantism. Diletantismul e no-
pus\ [i nici spectrul nu-mi mai d\dea b\taie de cap. Ca [i bil, [i cine e distins e diletant. {i, dimpotriv\, vulgar e tot
cum prisma n-ar fi un mediu opac! Mai ]ii minte cum ai ce-i breasl\, specializare [i profesionism. Diletantism! Bur-
descoperit asta `n odaia proasp\t v\ruit\ c`nd peretele, con- ghezi cu minte str`mt\! A]i b\nuit voi vreodat\ c\ diletan-
trar teoriei, a r\mas alb ca `ntotdeauna [i cum afar\ cerul tismul e `ndeaproape `nrudit cu demonicul [i cu geniul,
cenu[iu-deschis nu avea nici urm\ de culoare [i numai pentru c\ e neat`rnat [i f\cut s\ vad\ un lucru cu ochi lim-
acolo unde opacul era `n contact cu lumina se n\[tea culoa- pezi, s\ vad\ obiectul `n toat\ puritatea lui, a[a cum este [i
rea, a[a `nc`t crucea ferestrei era foarte colorat\? Atunci nu a[a cum vrea tradi]ia s\ fie v\zut [i cum `l vede mul]i-
l-am prins pe [arlatan [i mi-am spus pentru prima oar\: mea, care despre lucruri – [i fizice, [i morale – are `ntot-
„Teoria e fals\!“ {i mi-a s\ltat inima de bucurie, ca atunci deauna numai o imagine de a doua m`n\? Pentru c\ eu am
c`nd, `n chip clar [i incontestabil, ca [i cum a[ fi [tiut totul trecut de la poezie la art\ [i de la art\ la [tiin]\ [i m-am ocu-
mai dinainte, `n `n]elegere cu natura, am ar\tat c\ `n maxi- pat de arhitectur\, sculptur\ [i pictur\, precum [i de minera-
larul uman exist\ osul intermaxilar de care s`nt prin[i din]ii logie, botanic\ [i geologie, trebuie numaidec`t s\ fiu
incisivi. N-au vrut s\ admit\ asta [i tot a[a nu vor s\ admit\ diletant. Pu]in `mi pas\ de p\rerea voastr\. C`nd eram t`n\r,

270 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 271


cercet`nd catedrala din Strassburg mi-am dat seama c\ tur- munc\, na[tere [i trud\! Dumnezeu i-a dat omului `n dar
nul era croit s\ aib\ o fle[\ `n cinci col]uri, [i planul cate- osteneala. Te-ai str\duit `n chip cinstit: ce-o fi [tie Dumne-
dralei a confirmat presupunerea mea. {i nu pot oare s\ zeu. Vremea `ns\, vremea a trecut! Mi se-nfierb`nt\ inima
observ [i `n natur\ lucruri care se confirm\ mai t`rziu? c`nd m\ g`ndesc cum a trecut! Dou\zeci [i doi de ani – tot am
Pentru c\, de fapt, exist\ un singur mare Tot, [i unitatea f\cut ceva de-atunci `ncoace, dar c`nd te g`nde[ti, e-aproape o
n-o percepe dec`t acela care [tie unde s-o g\seasc\, [i natura via]\ de om. }ine-n loc timpul! Supravegheaz\-l, fiecare
se dest\inuie numai aceluia care este el `nsu[i o natur\... ceas, fiecare minut! Dac\ nu bagi de seam\, a [i fugit, alune-
Prin]ii [i Schiller. {i el era nobil, din cap p`n\-n picioare, c`nd ca o [op`rl\, am\gitor [i infidel, un spiridu[. Sfin]e[te
de[i ]inea cu libertatea [i avea naturale]ea geniului; cu toate c\ fiecare clip\! D\-i sfin]enie, `nsemn\tate prin con[tiin]\,
avea fa]\ de natur\ o condamnabil\ trufie. Da, el mi-a luat prin `mplinire sincer\ [i demn\! }ine contabilitatea zilei [i
partea [i a crezut `n mine, `ncuraj`ndu-m\ ca `ntotdeauna cu d\ socoteal\ de cum ai `ntrebuin]at-o, de fiecare `ntrebuin-
reflec]iile lui, [i c`nd i-am trimis prima schi]\ pentru istoria ]are a ei. Le temps est le seul dont l’avarice soit louable. ~n pri-
teoriei culorilor, el a v\zut `n aceast\ teorie, cu o ad`nc\ `n]e- vin]a aceasta, ajut\ muzica. Dar e [i primejdioas\ pentru
legere, simbolul unei istorii a [tiin]elor, romanul g`ndirii limpezimea spiritului. {i totodat\ un mijloc fermecat cu
umane, care avea s\ se `nf\ptuiasc\ peste optsprezece ani. Da, care s\ ]ii `n loc timpul, s\-l `ntinzi, s\-i dai o deosebit\ `n-
da, el a v\zut [i a priceput bine. Fiindc\ avea rang, ochi, av`nt. semn\tate. Cum c`nta fata aceea Zeul [i baiadera, nici n-ar
Dac-ar mai fi aici [i acuma, m-ar determina s\ scriu Cosmo- trebui s\ c`nte, e chiar povestea ei. C`nd a c`ntat Cuno[ti tu
sul, istoria general\ a naturii, pe care ar trebui s-o scriu, fi-
]ara?, mi-au dat lacrimile, i-au dat [i ei, dr\gu]ei mult iu-
indc\ de mult m\ g`ndesc la ea, de c`nd m\ ocup cu geologia.
bite, pe care am g\sit-o cu turban [i [al – [edeam am`ndoi
Cine ar putea s-o fac\ `n afar\ de mine? Asta spun despre
printre prieteni, cu ochii str\lucind de lacrimi. Comoara
orice, dar nu pot s\ realizez totul – `n condi]iile acestea, care
aceea plin\ de `n]elepciune mi-a spus cu glasul cu care c`n-
`mi alc\tuiesc existen]a [i totodat\ mi-o r\pesc. Timp, timp,
tase: „Ce `ncet trece timpul cu muzica; cum a[az\ ea `ntr-un
d\-mi timp, mam\ natur\, [i fac totul. C`nd eram t`n\r, cineva
interval scurt o sumedenie de `nt`mpl\ri [i de lucruri tr\ite,
mi-a spus: „Te por]i a[a, ca [i cum ar trebui s\ tr\im o sut\ do-
a[a c\, ascult`nd, ni se pare c\ s-a scurs mult\ vreme. Ce e
u\zeci de ani“. D\-mi, m\rinimoas\ natur\, d\-mi numai pu]i-
distrac]ia, ce e plictiseala?“ Am l\udat-o pentru observa]ia
nul acesta din timpul pe care `l ai la `ndem`n\, puternico! {i
ei [i i-am dat dreptate. Ea a ad\ugat: „Iubirea [i muzica s`nt
voi lua asupr\-mi lucrul tuturor celorlal]i, lucrul pe care vrei
s\-l vezi f\cut [i pe care eu `l `nf\ptuiesc cel mai bine... distrac]ie [i ve[nicie“, inep]ii de-acestea. Eu am citit Cel care
De dou\zeci [i doi de ani stau `n od\ile acestea [i nimic doarme mult, Dansul mor]ilor, pe urm\ Numai inima du-
nu s-a schimbat `n ele, doar canapeaua am scos-o din camera reaz\; pe urm\ Nu vreau s\ te pierd `n veci; [i dup\ aceea
de lucru, fiindc\ aveam nevoie de scrinuri pentru manuscri- Spune [oapta ce-i st\p`n\? [i `n sf`r[it: Cu aripi de auror\, am
sele tot mai numeroase [i s-a mai ad\ugat [i fotoliul acesta zburat spre gura ta...1 Se f\cuse t`rziu, era lun\ plin\.
de l`ng\ pat, d\ruit de doamna von Egloffstein. Asta-i toat\ 1 Toate poeziile citate fac parte din ciclul Divanul apusean-r\s\ri-
schimbarea. Dar `n vremea asta ce nu s-a `nt`mplat aici, c`t\ tean. (n.tr.)

272 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 273


Albert1 a adormit, a adormit [i Willemer2 cu m`inile `m- – Nu prea [tiu. Stai s\ beau cafeaua. Mai `nt`i deschide
preunate pe p`ntece, am r`s de el – om de treab\. Era unu obloanele, s\ vedem cum arat\ ziua de ast\zi. O nou\ zi.
dup\ miezul nop]ii c`nd ne-am desp\r]it. M\ sim]eam at`t N-am dormit prea mult?
de vesel, `nc`t am ]inut numaidec`t s\-i ar\t lui Boisserée pe – Deloc, Excelen]\. Abia c`teva minute dup\ [apte.
– A, va s\ zic\ tot au trecut c`teva? Asta-i din cauz\ c\
balconul meu, cu lum`narea, experien]a cu umbrele colo-
am mai z\bovit `n pat [i m-am tot g`ndit... Carl!
rate. Am observat c\ ea ne asculta de la fereastr\. „Ai f\g\-
– Da, Excelen]\!
duit c\ vii / C`nd se-nal]\ luna plin\...“ Putea [i el s\ mai – Mai avem din biscui]ii de la Offenbach o provizie sufi-
`nt`rzie c`teva clipe. Avanti! cient\?
– Bun\ diminea]a, Excelen]\! – Da, Excelen]\, dar ce `n]elege Excelen]a voastr\ prin
– Da, hm! Bun\ diminea]a. Pune aici. O diminea]\ bun\ „suficient\“? Suficient\ pentru c`t\ vreme? Pentru vreo c`-
[i ]ie, Carl! teva zile mai avem.
– V\ mul]umesc, Excelen]\. La mine nu-i at`t de impor- – Ai dreptate, nu m-am exprimat eu cum trebuie.
tant. Dumneavoastr\, Excelen]\, a]i dormit bine? Accentul `ns\ era pe „provizie“. „C`teva zile“ – asta nu-i
– Bini[or, bini[or. Ce curios, c`nd ai intrat m-am g`ndit provizie.
iar, dintr-o veche obi[nuin]\, c\ tu e[ti Stadelmann, cel\lalt – Chiar nici nu este, Excelen]\. Sau este o provizie
Carl, care a fost mult\ vreme la mine [i de la care ai mo[te- aproape epuizat\.
nit numele. Trebuie s\ ]i se par\ ciudat s-auzi c\ ]i se spune – A[a, vezi? Cu alte cuvinte, ca s\ fie o provizie nu e
destul.
Carl, c`nd pe tine – mi-aduc aminte – te cheam\, de fapt,
– Exact, Excelen]\. Excelen]a voastr\ [tie mai bine dec`t
Ferdinand.
oricine.
– Mie nu mi se mai pare, Excelen]\. Noi \[tia s`ntem
– Da, sau, `n sf`r[it, cam a[a este de cele mai multe ori.
obi[nui]i. Odat\ m-a chemat Fritz. {i o bucat\ de vreme – Dar s\ [tii c\ o provizie care e pe sf`r[ite [i c\reia ai `nceput
chiar Battista. s\-i dai de fund e ceva `nsp\im`nt\tor, nu trebuie s\ ajungi
– Accidente! Asta zic [i eu via]\ agitat\! Battista copist? niciodat\ la asta. Trebuie s\ ai grij\ s\ nu se ispr\veasc\ [i s\
Dar numele de Carl s\-l p\strezi. ~i faci cinste, ai un scris fie `ntotdeauna din bel[ug. Grija asta e necesar\ pretutindeni.
curat [i frumos. – Excelen]a voastr\ a rostit un mare adev\r.
– Mul]umesc din tot sufletul, Excelen]\. La dispozi]ia – M\ bucur c\ s`ntem de-aceea[i p\rere. A[adar, trebuie
dumneavoastr\, ca de obicei. Poate c\ Excelen]a voastr\ do- s\ `i scriem doamnei Schlosser la Frankfurt s\ ne trimit\
re[te s\ dicteze ceva st`nd `nc\ `n pat? biscui]i, o lad\ mare, c\ci eu nu pl\tesc taxe. S\ nu ui]i
s\-mi aduci aminte de scrisoarea asta foarte important\. ~mi
1 Se refer\ la Albert, logodnicul lui Lotte din Suferin]ele t`n\rului
plac foarte mult biscui]ii ace[tia de la Offenbach. E chiar
Wenher. (n.tr.)
2 Se refer\ la Johann Jakob Willemer, so]ul lui Marianne, pe care singurul lucru care-mi place la ora actual\. S\ [tii c\ biscui-
Goethe a c`ntat-o `n Divanul apusean-r\s\ritean. (n.tr.) ]ii proaspe]i plac b\tr`nilor, pentru c\ s`nt bine cop]i [i,

274 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 275


de[i usca]i, s`nt f\r`micio[i [i se mestec\ lesne [i a[a ai iluzia Iar mai sus s`nt ciru[i sub]iri, parc\ ar fi `ntin[i cu m\tura,
c\ po]i mesteca u[or lucruri tari, ca `n tinere]e. [i printre ei se mai z\re[te un petic senin – cam a[a este, nu?
– Dumneavoastr\, Excelen]\, n-ave]i nevoie de aseme- – Chiar a[a, Excelen]\. Sus s`nt ni[te [uvi]e `ntocmai ca
nea iluzii. Dac\ e cineva care are de unde culege din bel[ug, ni[te urme de m\tur\.
apoi da]i-mi voie s\ v\ spun c\ dumneavoastr\ s`nte]i acela. – Presupun c\ sus v`ntul bate de la est [i, chiar dac\ mai
– Da, spui tu a[a... A, bine-ai f\cut, s\ intre aer curat, ae- jos bate de la vest, cumulu[ii se risipesc treptat pe m\sur\ ce
rul dimine]ii, bl`nd [i feciorelnic, care te `nv\luie at`t de `nainteaz\, [i `n locul lor apar ciru[i frumo[i, r`nduri-r`n-
pl\cut [i de prietenos. Dumnezeiesc lucru e de fiecare dat\ duri. S-ar putea ca la amiaz\ s\ se `nsenineze, dar dup\-mas\
`ntinerirea asta a lumii, la sf`r[itul nop]ii, [i pentru b\tr`ni, are s\ se `nnoureze iar. E o vreme schimb\toare, nesigur\,
[i pentru tineri. Se spune mereu c\ tinere]ea trage la tine- cu tendin]e contradictorii... Trebuie s\ `nv\] temeinic cum
re]e, dar natura t`n\r\ trage tot at`t de bine [i la b\tr`ne]e [i s\ judec forma norilor dup\ starea barometrului. Mai de-
`i spune b\tr`ne]ii: „Bucur\-te, s`nt a ta – [i a ta mai mult mult, nimeni nu se interesa de mi[c\rile norilor `n regiunile
dec`t a tinere]ii. Pentru c\ tinere]ea nu are `n]elegere de- superioare ale atmosferei; acum `ns\, un om `nv\]at a scris
plin\ fat\ de natur\, numai b\tr`ne]ea `n]elege bine natura“. o carte `ntreag\ despre asta [i a stabilit o `ntreag\ nomencla-
tur\ – am contribuit [i eu pu]in la ea: de exemplu paries, pe-
Ar fi groaznic, de altfel, dac\ numai b\tr`ne]ea ar trage la
retele de nori, eu l-am inventat, a[a putem s\ d\m un nume
b\tr`ne]e. B\tr`ne]ea s\ stea unde este, s\ stea deoparte...
nestatorniciei [i s\-i spunem din ce clas\ [i specie face parte.
Cum e vremea afar\? Cam acoperit\?
Acesta e privilegiul omului pe p\m`nt: s\ spun\ lucrurilor
– Da, cam acoperit\, Excelen]\. Soarele nu se vede [i nu-
pe nume [i s\ le str`ng\ `ntr-un sistem. Atunci, ca s\ zic a[a,
mai ici [i colo se z\re[te c`te un petic albastru.
lucrurile `[i pleac\ ochii `n fa]a lui c`nd le strig\. Numele
– Ia stai pu]in. Du-te [i te uit\ la barometrul [i la termo- `nseamn\ putere.
metrul de-afar\, de la fereastr\. Dar uit\-te bine. – S\ nu scriu asta, Excelen]\? Sau poate c\ i-a]i spus
– Imediat, Excelen]\. Barometrul e la [apte sute dou\- domnului doctor Riemer s\-[i noteze.
zeci [i doi de milimetri, Excelen]\, [i temperatura afar\ e de – Nu trebuie notat chiar tot.
treisprezece grade Réaumur. – Dar nici nu trebuie s\ l\s\m ceva deoparte, Excelen]\,
– Ia uite! Atunci pot foarte bine s\-mi `nchipui cum e oric`t de multe ar fi. Cartea despre nori o v\d aici. E nemai-
troposfera. {i v`nticelul care vine pe fereastr\ e [i el cam r\- pomenit de c`te lucruri v\ pute]i ocupa, Excelen]\! Dome-
coros, aduce umezeal\ mi se pare, cred c\ e din vest-sud-vest, niul care v\ intereseaz\ poate fi numit universal.
[i bra]ul `[i spune [i el cuv`ntul `n privin]a asta. Densitatea – Ia ascult\, de unde iei tu expresiile astea?
norilor – cinci sau [ase, `n zori cea]a s-ar fi putut confunda – Dac\ a[a este, Excelen]\! Vre]i s\ v\d ce face omida?
u[or cu o precipita]ie, dar acum v`ntul s-a `nte]it, cum se Omida aceea `n culori frumoase? S\ v\d dac\ m\n`nc\?
vede [i dup\ nori, care vin destul de repede de la nord-vest, – Nu mai m\n`nc\, a m`ncat destul c`nd era afar\ [i dup\
la fel ca asear\, [i `ndat\ au s\ se destrame, v`ntul `i alung\ aceea sub observa]ie, aici la mine. A [i `nceput s\-[i constru-
sigur. S`nt cumulu[i lunguie]i `n regiunile inferioare, nu? iasc\ gogoa[a, uit\-te dac\ vrei [i ai s\ vezi cum iese dintr-o

276 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 277


ghindur\ sucul din care `[i face `nveli[ul; `n cur`nd are s\ se din asta un lucru puternic [i emo]ionant, `ntr-o form\ exce-
`nf\[oare complet [i are s\ devin\ crisalid\, [i s`nt curios s\ lent\. Ah, ce lucruri viguroase [i admirabile s-ar putea face
constat dac\ metamorfoza va avea loc [i va ie[i din ea flutu- dac\ am tr\i `ntr-o societate liber\ [i inteligent\! Ce `nc\tu-
rele ca s\-[i tr\iasc\ scurta [i fragila lui existen]\ pentru care [at\ este arta [i ce `ngr\dit\ de opreli[ti stupide e `ndr\z-
s-a preg\tit m`nc`nd at`t de mult c`nd a fost vierme. neala ei fireasc\! Dar iar\[i poate c\ asta e [i spre binele ei,
– Da, Excelen]\, acestea s`nt minunile naturii. {i acuma pentru c\ e mai misterioas\ [i mai puternic\, mai temut\ [i
ce facem cu dictatul? mai iubit\ atunci c`nd nu umbl\ goal\, ci drapat\ cu iscu-
– A, da, avem ceva. Trebuie s\ fac Alte]ei sale regale ma- sin]\ [i numai din c`nd `n c`nd `[i arat\ o clip\ temeritatea
relui duce raportul despre blestemata aceea de revist\. Fii ei `nn\scut\, speriindu-i pe oameni [i fermec`ndu-i. Cruzi-
bun [i ia asta de aici [i d\-mi carnetul cu `nsemn\ri [i creio- mea este un ingredient principal al iubirii [i `mp\r]it `n
nul! Le-am preg\tit de ieri. mod egal `ntre sexe: cruzimea volupt\]ii, cruzimea ingra-
– Poftim, Excelen]\. Ca s\ v\ spun adev\rul, domnul titudinii, a nesim]irii, a subjug\rii [i a maltrat\rilor. De
secretar John e [i el aici [i `ntreab\ dac\ nu ave]i s\-i da]i alminteri, la fel [i bucuria de-a suferi [i de-a `ndura cruzi-
ceva de lucru. Eu `ns\ tare m-a[ bucura dac\ mi-a]i `ng\dui mea. {i mai s`nt vreo cinci-[ase ciud\]enii de acestea – dac\
s\ r\m`n [i s\-mi dicta]i mie raportul. Pentru domnul se- s`nt `ntr-adev\r ciud\]enii –, dar asta poate s\ fie o prejude-
cretar al bibliotecii o s\ mai ave]i dumneavoastr\ de lucru cat\ moral\, care `ntr-o combina]ie chimic\, f\r\ s\ mai fie
dup\ ce v\ scula]i... nevoie de altceva, constituie iubirea. Iubirea ar fi alc\tuit\
– Bine, r\m`i [i preg\te[te-te de scris. Mi se pare c\ John din asemenea ingrediente, lumina cea mai curat\ ar fi for-
vine `ntotdeauna prea devreme – de[i de multe ori vine mat\ numai din obscurit\]i ce nu pot fi m\rturisite. Nil luce
prea t`rziu. Are s\ intre dup\ aceea... obscurius? S\ aib\ oare dreptate Newton? ~n sf`r[it, cum o
– V\ mul]umesc din tot sufletul, Excelen]\. fi, cum n-o fi, romanul g`ndirii europene de-aici a luat na[-
Un om tare pl\cut, cu o figur\ suportabil\ [i `ndem`- tere.
natic `n serviciile pe care le aduce persoanei mele. Iar lin- Totu[i, nu se poate spune c\ lumina a cauzat at`ta r\t\-
gu[irea nu vine din calcul – sau vine numai `n parte –, ci cire, at`ta dezordine, at`tea `ncurc\turi [i at`ta compromi-
dintr-un devotament sincer, amestecat cu oarecare vanitate, tere a respectabilului cum cauzeaz\ mereu [i pretutindeni
[i dintr-o nevoie fireasc\ de dragoste. Un suflet tandru, bun iubirea. Dubla familie a lui Carl August, copiii...1 Acest
[i sim]itor, care are ce are cu femeile. Mi se pare c\ de c`nd Oken l-a atacat pe duce `n ce prive[te treburile statului, dar
s-a `ntors de la Tennstedt s-a umplut de vreo boal\ [i se va ezita oare, dac\ va fi a]`]at, s\-l atace [i cu privire la via]a
doftorice[te singur. Dac\-i a[a cum b\nuiesc, atunci nu mai lui de familie? Trebuie s\ i se spun\ asta prin]ului f\r\ `n-
pot s\-l ]in. Trebuie s\ vorbesc cu el sau s\-l pun pe August conjur, ca s\ se conving\ c\ singurul lucru rezonabil [i sin-
s\ vorbeasc\ – nu, nu pe August, pe Rehbein, medicul gurul remediu este suprimarea revistei, a[adar extirparea
Cur]ii. T`n\rul o `nt`lne[te la bordel pe fata pe care a iu- chirurgical\, nu avertismentul, amenin]area, chiar asmu]i-
bit-o [i care l-a subjugat, chinuindu-l `n toate felurile, [i el 1 Se refer\ la leg\tura ducelui Carl August cu actri]a [i c`nt\rea]a
`[i ia acum revan[a. Un subiect nostim. S-ar putea scoate Caroline Jagemann. (n.tr.)

278 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 279


rea procurorului general `mpotriva catilinarului obraznic clararea adev\rului nimeni nu poate fi pedepsit. {i unde-i
sau darea `n judecat\, a[a cum ar vrea stimatul pre[edinte al oare tribunalul `naintea c\ruia, `n aceste vremuri de vrajb\,
organului executiv. Bie]ii de ei, vor s\ se ia la ceart\ cu spi- ve]i putea intenta un asemenea proces? Oare `n facult\]i [i
ritul! Mai bine s-ar l\sa p\guba[i. Habar n-au. Acela [i `n `n dicasterii nu s`nt oameni cu idei revolu]ionare la fel ca
vorb\ e tot at`t de dibaci [i de neru[inat ca `n scris, [i dac\ inculpatul? Vre]i cumva s\ ajunge]i s\-l vede]i achitat [i ple-
se prezint\ la judecat\ are s\ le dea ni[te replici pe care n-au c`nd de la judecat\ `nc\rcat de elogii? Frumos ar mai fi ca
s\ fie `n stare s\ le pareze, [i atunci ce au s\ fac\? Din dou\ un prin] suveran s\-[i etaleze problemele personale `n fa]a
una: ori au s\-l v`re la r\coare, ori au s\-l lase s\ plece tri- unei cur]i judiciare zguduite de pasiunile vremii [i s-o lase
umf\tor. {i pe urm\, e un lucru necuviincios [i insuportabil s\ hot\rasc\ a[a cum vrea! Asta nu este o chestiune judici-
s\ admonestezi un scriitor a[a cum `l iei la refec pe un b\iat ar\ [i nici nu trebuie s\ devin\. E necesar s\ se lucreze
de [coal\. Statului nu-i folose[te asta, iar culturii `i aduce poli]iene[te, pe ascuns [i f\r\ a]`]area opiniei publice. Re-
chiar pagube. Omul e de[tept [i merituos; dac\ se apuc\ s\ dactorul trebuie ignorat, numai tipograful trebuie chemat
submineze statul, atunci, poftim, s\ i se ia din m`n\ unealta [i avertizat c\, dac\ mai tip\re[te foaia, va fi arestat. R\ul s\
stric\toare, [i gata, dar f\r\ amenin]\ri, [i astfel s\ aib\ r\ga- fie extirpat pe t\cute – [i f\r\ nici o r\zbunare. Ei vorbesc
zul s\ se reculeag\, [i pe viitor s\ fie mai modest. Ame- despre r\zbunare personal\ [i nu v\d ce groaznic lucru e s\
nin]a]i-l pe harap c\, dac\ nu se face alb, `l pedepsi]i! {i de faci o asemenea m\rturisire! Vre]i ca sub falsul motiv al
unde s\ existe st\p`nire de sine [i modestie acolo unde totul men]inerii ordinii s\ spori]i oroarea acestor vremuri [i s\
`ncurajeaz\ `nd\r\tnicia [i obr\znicia?!? Chiar dac\ nu va fi invita]i grosol\nia s\-[i fac\ de cap? Cine v\ garanteaz\ c\
at`t de violent ca p`n\ acum, cu siguran]\ c\ va `ncepe cu stupiditatea asmu]it\ nu se va repezi cu b`ta [i nu va mal-
ironia, [i atunci n-o s\-i mai pute]i r\spunde absolut nimic. trata `n chip detestabil pe un om care merit\ s\ joace `n [ti-
Voi nu cunoa[te]i expedientele inteligen]ei. Cu jum\t\]i de in]\ un rol str\lucit? Bine c\ Dumnezeu are grij\ [i noroc
m\sur\ `l sili]i numai s\ devin\ [i mai rafinat, ceea ce e bine de raportul meu cu argumente tari!
pentru el, dar `n nici un caz nu pentru voi. Ce autoritate de – E[ti gata, Carl?
stat e `n stare s\-i descopere tertipurile [i s\-i dezlege [ara- – Gata, Excelen]\.
dele [i logogrifele [i s\ fac\ pe Oedipul fa]\ de un asemenea – „Am socotit `ntotdeauna c\ este datoria mea de c\pe-
Sfinx? Nici s\ nu `ncerce, c\ se face de ru[ine. tenie aducerea la `ndeplinire, dup\ puterile mele, a ordine-
{i acuzarea public\! Pentru care motiv vor s\-l aduc\ `n lor Alte]ei voastre regale...“
fa]a sanhedrinului? ~nalt\ tr\dare, zic ei. Dar unde vede]i – Poate ceva mai `ncet, Excelen]\, dac\-mi da]i voie!
aici vreo `nalt\ tr\dare? Se poate numi `nalt\ tr\dare o ac]i- – Abreviaz\ [i tu cum po]i, c\, dac\ nu, `l chem pe John!
une public\ a unui om? Pune]i pu]intic\ ordine `n mintea ...............................................................................................
voastr\ `nainte de-a porni `n numele ordinii `mpotriva unui – {i a[a mai departe. „Al Alte]ei voastre regale preaple-
destructor de[tept! El v\ tip\re[te imediat acuzarea, o adno- cat [i supus slujitor.“ E gata deocamdat\. Am t\iat tot ce-mi
teaz\ [i declar\ c\ va dovedi adev\rul celor scrise [i deplina notasem. Copiaz\ totul, provizoriu, pe curat. Nu-i `nc\ pe
lor exactitate p`n\-n cele mai mici am\nunte, iar pentru de- de-a-ntregul finisat, e `nc\ prea expresiv [i nu-i nici compus

280 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 281


chiar a[a cum trebuie. C`nd am totul scris `n fa]a mea, mi[un\-n ap\, p\s\ri se-nal]\ spre cer – frumos spus! Am
atunci mai ordonez materialul [i mai modific pe ici, pe dat cuv`ntului „se-nal]\ spre cer“ un `n]eles solemn [i cu-
colo. Scrie cite]; dac\ po]i, chiar `nainte de mas\. Acum am prinz\tor. Se tot vorbe[te `n poezia de ast\zi despre ochi
s\ m\ scol. Scrisori deocamdat\ nu mai dictez, nu. Asta care se-nal]\ spre cer. Din aceast\ expresie de exaltare
mi-a luat prea mult timp [i mai am `nc\ o mul]ime de lu- t`mp\, cu duio[ii cucernice, eu am f\cut dintr-o dat\ un cu-
cruri de f\cut `n diminea]a asta. Une mer à boire – din care v`nt plin de vigoare, de m\re]ie [i de voio[ie, care evoc\ un
totu[i `ntr-o zi nu po]i s\ iei mai mult de c`teva `nghi]ituri. spectacol vast [i viu. Asta ar putea servi la defini]ia g`ndirii
La amiaz\ `mi trebuie tr\sura, auzi tu, s\ spui la grajd. poetice... „Apa s\ curg\-n voie! Trainic fie p\m`ntul! Sufl\
Nimbu[i n-au s\ se formeze, ast\zi nu plou\. M\ duc `n v`nt luminos. Foc s\ ]`[neasc\-n sus!...“ Prosl\virea elemen-
parc, s\ v\d construc]iile cele noi, cu domnul ordonator al telor apare chiar [i `n Pandora, de-aceea i-am spus joc festiv.
construc]iilor Coudray; poate c\ vine [i la mas\, poate c\ Am s\ reiau asta, cu spor [i `n\l]are, `n a doua noapte a
vine [i domnul von Ziegesar. Ce-avem? Walpurgiei... Via]a este spor [i `n\l]are, lucrul tr\it e f\r\
– Friptur\ de g`sc\ [i budinc\, Excelen]\. putere, trebuie s\-l mai tr\ie[ti o dat\, sporit, `n g`nd.
– S\ umple]i bine cu castane g`sca. Asta satur\. „Prosl\vite fi]i voi, patru Elemente ale Firii!“ Acesta tre-
– Am s\ comunic, Excelen]\. buie s\ fie finalul corului, `n baletul mitologic-biologic, `n
S-ar putea s\ vin\ cu noi [i vreun profesor sau doi de la drama satiric\ a naturii. Voie bun\, voie bun\... cel mai
[coala de desen. O parte a [colii se mut\ de pe Esplanad\ `n ad`nc [i mai `nsemnat efect al artei este sentimentul gra]io-
pavilionul de v`n\toare. Trebuie s\ inspectez acolo. Pune-mi sului, `n nici un caz sublimul `ncruntat care, oric`t ar fi de
halatul aici, pe fotoliu. Te sun eu c`nd s\ vii s\-mi faci p\rul. str\lucit [i de sc`nteietor, e numai un produs, tragic epui-
Du-te. {i, Carl! Pune s\ mi se preg\teasc\ gustarea `nainte de zat, al moralei. G`ndirea profund\ trebuie s\ fie z`mbi-
zece, sau `n orice caz nu mai t`rziu de zece! Vreau pot`rniche toare... Ea trebuie s\ circule neobservat\ [i s\ se reveleze
rece [i un pahar de mader\. Nu te sim]i om `ntreg p`n\ nu iei numai ini]ia]ilor – a[a cere ezoterismul artei. Poporului
ceva care s\ te `nvioreze. Cafeaua de diminea]\ e mai mult imagini colorate, [i `nd\r\tul acestora – taine cunosc\to-
pentru cap, dar pentru inim\ e `n primul r`nd madera. rilor. Tu, dragul meu, erai un democrat [i credeai c\ trebuie
– Sigur, Excelen]\, [i pentru poezie e nevoie de am`ndou\. s\ oferi mul]imii lucruri `nalte – m\rinimos [i plat. Dar
– {terge-o! mul]imea [i cultura nu merg deloc `mpreun\. Cultura `n-
Sf`nt\ ap\, rece [i curat\, nu mai pu]in sf`nt\ cu proza- seamn\ societate aleas\, oameni care se `n]eleg discret, cu
ica ta limpezime dec`t focul solar [i ad`nc delectabil al vinu- un sur`s, c`nd e vorba de lucruri `nalte. {i sur`sul augurilor
lui! Slav\ apei! Slav\ focului! Slav\ inimii viguroase [i se potrive[te cu [treng\ria parodist\ a artei, care d\ cele mai
sincere, slav\ deci ingenuit\]ii care cu fiecare zi `nt`mpin\ impertinente lucruri `ntr-o form\ grav\, iar lucrurile grave
din nou ca pe o minunat\ aventur\ tot ce e proasp\t, curat, pe un ton glume]...
primordial, fondul originar al unei rafin\ri pe-ndelete [i pu- Buretele \sta `l am de mult – comod exemplar de anima-
]in c`te pu]in folosite! Slav\ rafin\rii `n care ingenuitatea se litate fixat\ `n ad`ncuri, `n umiditatea originar\. P`n\ la om
integreaz\! Numai ea e cultura, numai ea este mare. Pe[tii mai e mult. ~n ce fund de mare te-ai format [i ai crescut,

282 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 283


ciudat e[afodaj de via]\, din care sufletul firav a zburat? s\ crezi c\ `n neagra renun]are a spiritului p\r\sit de via]\ va
Poate `n Marea Egee? Ai avut [i tu un loc[or `n tronul de str\luci c`ndva raza de bucurie a unei vie]i mai `nalte.
scoici irizate al Afroditei? Cu ochi orbe[te n\p\di]i de apa Nu se preface spiritul `n pulbere... Credin]a [i evlavia
pe care-o storc din porii t\i, v\d alaiul lui Neptun, v\lm\[a- mi-ar pl\cea dac\ n-ar fi credincio[ii. Bine-ar fi s\ fie a[a, [i
gul de hipocampi [i balauri, de gra]ii ale m\rii, nereide [i ar fi bine [i pentru respectul plin de speran]\ [i de `ncredere
tritoni sun`nd din corn [i `nso]ind carul Galateei prin `mp\- fa]\ de mister, dac\ nu s-ar g\si at`]ia pro[ti `nfumura]i care
r\]ia valurilor... Bun obicei storsul buretelui, pe ceaf\: `]i s\ fac\ din evlavie [i din credin]\ o tendin]\ [i un curent
`nvioreaz\ tot trupul, c`t timp po]i suporta [uvoiul rece, `n- arogant al epocii actuale, un obraznic atu al tinere]ii – o
fior\tor [i pl\cut, f\r\ s\-]i pierzi r\suflarea; dac\ bra]ul la nou\ cucernicie, o nou\ credin]\, un nou cre[tinism – [i
care ai dureri nevralgice ]i-ar permite, te-ai `mb\ia `n r`u dac\ n-ar fi amestecat acestea toate cu f\]\rnicie, cu vorb\-
f\r\ nici o ezitare, ca atunci c`nd, zv\p\iat [i nebunatic, ai rie patriotard\ [i morm\ial\ du[m\nos bigot\, f\c`nd o con-
ie[it din ap\ noaptea cu p\rul ud [i desf\cut, speriindu-i `n cep]ie de via]\ pentru b\ie]oi sini[tri... Desigur, pe vremuri,
chip fantastic pe trec\torii `nt`rzia]i. Zeii cei ve[nici dau tot la Strassburg, eram [i noi, cu Herder, arogan]i fa]\ de con-
acelora care li-s dragi... Mult a trecut de la noaptea cu lun\ cep]iile `nvechite, atunci c`nd `l c`ntam pe Erwin [i cate-
c`nd, ie[ind din ap\, cu trupul `nviorat de-o limpede be]ie, drala lui1 [i nu voiam s\ ne l\s\m `nduio[a]i de doctrina
ai aruncat `n v\zduhul de-argint vorbe entuziaste! Uite bleaga a dulceg\riei. {i ne p\stram neatins sim]ul primordi-
[i-acum: apa rece pe spinare ]i-a adus aminte de Galateea. alului [i al caracteristicului. Asta le-ar fi celor de ast\zi
Inspira]ie, idee subit\, g`nd d\ruit de o stimulare fizic\, foarte pe plac, le-ar conveni grozav cuvio[ilor gotici, dar
de-o a]`]are s\n\toas\, efect al s`ngelui care curge zglobiu tocmai din cauza asta n-ai mai pus lucrurile de-atunci `n
prin vene, anteic\ atingere cu elementul [i cu natura. Spi- edi]ia complet\ [i de-abia acum, de cur`nd, Sulpiz Boisserée,
ritul – un produs al vie]ii – care abia `n el tr\ie[te cu adev\- amic bun, [i credincios, [i priceput, te-a f\cut s\-]i revizu-
rat. Fiecare se sprijin\ pe cel\lalt. Tr\iesc unul din altul. Nu ie[ti p\rerile [i s\ nu te mai t\g\duie[ti pe tine `nsu]i. Astfel,
e nimic dac\ g`ndul, plin de bucuria vie]ii, se crede el `nsu[i datorit\ lui ai reluat leg\tura cu vechiul nou, cu propria ti-
mai mult dec`t este – ce-i important aici este c\ bucuria [i nere]e. Mul]ume[te bun\voin]ei de sus, `nn\scutei ocrotiri,
mul]umirea de tine `nsu]i fac din g`nd poezie. Desigur, pe c\ ceea ce ]i se p\rea penibil [i amenin]\tor te-a `nt`mpinat
l`ng\ bucurie trebuie s\ existe [i grija, grija de ceea ce este `ntr-o ipostaz\ delicat\ [i sincer\, cu o figur\ cuviincioas\ [i
bun [i drept. C\ doar g`ndirea `ntruchipeaz\ [i necazul vie]ii. respectuoas\, `n persoana acestui t`n\r entuziast [i ad`nc cu-
A[adar, ce-i drept [i bun e odrasla necazului [i-a bucuriei. nosc\tor al caracterului popular, religios [i vrednic, al arhi-
Am de la mam\ voio[ia... Tot ce-i grav provine din moarte, tecturii, al picturii vechi germane; el ]i-a deschis ochii ca s\
`nseamn\ respect fa]\ de moarte. Dar groaza de moarte este po]i vedea multe lucruri pe care nu voiai s\ le vezi, s\-i cu-
descurajarea ideii – pentru c\ via]a se d\ b\tut\. To]i ne pr\- no[ti pe van Eyck [i pe cei dintre el [i Dürer [i arta bizan-
bu[im `n dezn\dejde. Slav\ deci [i dezn\dejdii! Ea va fi ulti- 1 Erwin din Steinbach (m. 1318), me[ter arhitect, a `nceput s\ con-
mul t\u g`nd. Chiar ultimul, pe ve[nicie? Ar `nsemna evlavie struiasc\ `n 1284 catedrala din Strassburg. (n.tr.)

284 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 285


tino-renan\. Cu v`rsta, tu te `ndep\rtase[i de tineretul care m\ interesez de asemenea lucruri. A `nceput s\ morm\ie [i
voia s\-i `nl\ture pe b\tr`ni, f\cuse[i asta ca s\ te po]i s\ murmure c\ t`n\rul Cornelius a luat cu evlavie din sulul
men]ine [i s\ te aperi de impresii noi [i stingheritoare, [i vechi german numai defectele, [i s-a uitat la mine uimit v\-
iat\ c\ deodat\, atunci, la Heidelberg, acas\ la Boisserée, ]i z`nd c\ nu iau `n seam\ vorbele lui, c\ `mi place scena din
s-a deschis o lume nou\ de culori [i de figuri care te-au scos pivni]a lui Auerbach [i s`nt de p\rere c\ gestul cu care
din vechiul f\ga[ al concep]iilor [i al sentimentelor tale – ti- Faust `i ofer\ fetei bra]ul e un lucru izbutit. Meyer a fost
nere]ea `n b\tr`ne]e, b\tr`ne]ea `n tinere]e – [i vezi acum ce uluit cu totul, aproape i s-a t\iat respira]ia de mirare c`nd a
lucru bun se arat\ a fi capitularea atunci c`nd e cucerire [i v\zut c\ eu nu zv`rl jos de pe mas\ aceast\ barbarie arhi-
supunerea atunci c`nd `]i d\ruie[te libertatea, pentru c\ ea tectonic\ cre[tin\, ci, dimpotriv\, s`nt de p\rere c\ schi]ele
se isc\ din libertate. I-am spus asta lui Sulpiz. I-am mul]u- turnurilor s`nt uimitoare [i admir m\re]ia coloanelor. A `n-
mit c\ a venit, cu ad`nc\ [i modest\ amici]ie, s\ m\ c`[tige – cercat s-o `ntoarc\, a m`r`it, a dat din cap, s-a uitat la schi]e,
s\ m\ `nhame, bine`n]eles, asta vor to]i – la proiectul lui cu apoi la mine, a cedat un pic, f\c`nd pe Polonius – It is
terminarea domului din Köln. {i-a dat toat\ osteneala ca s\ back’d like a camel – un discipol p\r\sit [i tr\dat. Se poate
m\ fac\ s\ v\d inven]ia original\ [i patriotic\ a vechii arhi- oare ceva mai comic dec`t tr\darea fa]\ de discipoli? Poate
tecturi germane [i s\-mi arate c\ goticul a fost mai mult de- fi o mul]umire mai ho]easc\ dec`t aceea de-a sc\pa de ei,
c`t rezultatul dec\derii arhitecturii grece[ti [i romane. de-a nu te l\sa ]inut `n loc de d`n[ii, de a-]i bate joc de ei –
poate fi ceva mai de haz dec`t gurile lor c\scate atunci c`nd
Aici, figuri grote[ti, iscate. te `nvingi pe tine `nsu]i [i `]i c`[tigi libertatea? Libertatea
De triste min]i `ntunecate,
asta e drept c\ poate s\ fie r\u `n]eleas\, s\ par\ c\ te `m-
Trec drept `nalte frumuse]i.
pinge pe un drum gre[it, [i cuvio[ii cred c\ te-ai dat de
Totu[i, t`n\rul acesta `[i sus]ine cauza cu at`ta `ndem`- partea lor, pe c`nd, de fapt, tu vrei numai s\ te l\mure[ti [i
nare [i cu at`ta pricepere, `n chip at`t de hot\r`t [i at`t de r`zi de absurdit\]ile pe care le descoperi. Nebuniile s`nt in-
pl\cut totodat\, cu diploma]ie, dar [i cu franche]e, `nc`t teresante [i trebuie s\ le cuno[ti. L-am `ntrebat pe Sulpiz
mi-a fost de la-nceput simpatic [i simpatic\ mi-a devenit [i cum stau lucrurile cu protestan]ii care au trecut acum de
cauza lui. Minunat lucru c`nd omul are o cauz\ pe care o cur`nd la catolicism [i i-am spus c\ a[ vrea s\ [tiu ce i-a de-
ap\r\! Asta `l face [i pe el frumos [i `i face frumoas\ [i ca- terminat s\ apuce pe drumul acesta. El e de p\rere c\ la asta
uza. Chiar c`nd e grotesc\. ~mi vine s\ r`d [i acum c`nd a contribuit mult Herder [i lucrarea lui despre filozofia
mi-aduc aminte cum, la prima vizit\, `n 1811, st\team aici istoriei umanit\]ii, dar totodat\ a contribuit [i epoca actu-
[i cercetam am`ndoi, apleca]i peste mas\, gravurile lui de al\, curentul istoric universal.
art\ renan\, planurile catedralelor din Strassburg [i din Vreau s\ cunosc [i eu aceste lucruri, `n privin]a asta
Köln [i ilustra]iile lui Cornelius la Faust [i cum ne-a sur- avem ceva `n comun; [i la nebuni g\se[ti `ntotdeauna ceva
prins Meyer `n aceast\ dubioas\ ocupa]ie. A intrat, s-a uitat comun, at`ta numai c\ ia o `nf\]i[are deosebit\ [i d\ rezul-
pe mas\, [i eu am spus: „Uite, Meyer, vremea de alt\dat\ e tate deosebite. Curentul istoric universal – tronuri cad, im-
iar\[i vie `n fa]a noastr\!“ El nu-[i putea crede ochilor c\ perii tremur\, la asta m\ pricep [i eu, asta s-a `nt`mplat,

286 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 287


dac\ nu m\ `n[el, [i `n via]a mea – cu singura deosebire c\ lucruri [i care a pus mai multe la cale dec`t c\rticica veche
unul cu ocazia asta cap\t\ un spirit milenar [i tinde spre german\. A venit la mine `n 1811, [i de-atunci `ncoace, an
colosal [i imens, iar altul se face catolic. Spiritul milenar e de an, a ap\rut traducerea lui Hammer1 cu prefa]a despre
`nfr\]it, bine`n]eles, [i cu tradi]ia, dac\ [tii s\ `n]elegi tra- cel din {iraz, a venit darul entuziasmului, recunoa[terea ca
di]ia a[a cum trebuie. „Nebunii `ns\ vor s\ sprijine tradi]ia `ntr-o oglind\, visul voios-mistic al metempsihozei, `nv\-
cu erudi]ia [i cu istoria – ca [i cum asta n-ar fi `mpotriva luit `n spiritul milenar pe care `l insufla acel Timur2 al
oric\rei tradi]ii! Tradi]ia o accep]i [i pe urm\ `i atribui un a- Mediteranei, puternicul [i cruntul meu prieten; a venit
numit caracter, sau n-o accep]i deloc, [i atunci e[ti un burt\ atunci ad`ncirea `n tinere]ea umanit\]ii – vast\ credin]a, `n-
verde critic [i at`t. Totu[i, protestan]ii (i-am spus eu lui gust g`ndul –, c\l\toria rodnic\ `napoi p`n\ la patriarhi [i pe
Sulpiz) umplu vidul [i vor s\ fac\ din asta un misticism – urm\ cealalt\ c\l\torie, la locul de na[tere, f\cut\ cu pre-
pentru c\ a[a este: c`nd ceva trebuie s\ se iveasc\ neap\rat [i sim]irea unei iubiri ce-avea s\ vin\ – [i a venit Marianne. El
nu poate fi s\v`r[it, asta `nseamn\ misticism. Ce oameni ab- `ns\ n-are nevoie s\ [tie cum s-au `nl\n]uit toate, nu-i spune
surzi! Nu pricep cum s-a n\scut slujba bisericeasc\ [i se cum a `nceput povestea o dat\ cu sosirea lui acum cinci ani,
poart\ a[a, ca [i cum asta s-ar face b\t`nd din palme. Cine nici n-ar fi adev\rat, [i-ar `nchipui lucruri care nu s`nt, el a
r`de de acest lucru e mai credincios [i mai cucernic dec`t ei. fost numai un instrument, `nh\mat el `nsu[i, el, care voia
Acum `ns\ au s\ cread\ cu to]ii c\ e[ti credincios [i cuvios cu tot respectul s\ m\ `nhame pe mine. Odat\ mi-a spus c\
`n felul lor. Au s\ ia `n bra]e c\rticica ta de c\l\torii pe Rin vrea sa `nve]e de la mine s\ scrie, ca s\-[i poat\ propaga mai
[i Main `n care vorbe[ti despre dezvoltarea artei `n vremu- bine ideile, [i [i-a pus `n cap s\ stea o iarn\ la Weimar ca s\
rile negre, [i recolta ta au s-o treiere repede, ca s\ se `mp\u- deprind\ scrisul de la mine, [i eu s\-i dau sfaturi cum s-o
neze pe urm\, plini de entuziasm patriotic, cu paiele fac\. „Nu, dragul meu, i-am spus, am acum destul\ b\taie
r\mase. Treaba lor, habar n-au ce `nseamn\ libertatea. S\-]i de cap cu p\g`nii mei, eu, care s`nt tot un p\g`n. N-ai trage
dai existen]a ca s\ exi[ti e un truc la care trebuie s\ te pri- prea multe foloase, fiindc\ nu m-ai avea dec`t pe mine, [i
cepi. Pentru asta trebuie mai mult dec`t „caracter“: trebuie asta ar fi prea pu]in, eu neput`nd s\ m\ ocup tot timpul de
spirit [i darul `nnoirii vie]ii prin spirit. Animalul are o exis- dumneata.“ A fost o vorb\ rostit\ cu dragoste. I-am mai
ten]\ scurt\; omul poate s\-[i repete st\rile, tinere]ea `n b\- spus multe de-acestea. I-am l\udat descrierile [i i-am spus:
tr`ne]e, b\tr`ne]ea `n tinere]e; lui `i este dat s\ mai tr\iasc\ „S`nt bune [i a[a cum trebuie, pentru c\ au tonul cuvenit [i
ce-a mai tr\it o dat\, sporit `n spirit, el are darul `ntineririi `ntotdeauna tonul e principalul. N-a[ putea s\ le fac nici pe
superioare, atunci c`nd `[i `nvinge teama de tinere]e, nepu- jum\tate at`t de bune, fiindc\ eu n-am credin]\.“ {i i-am
tin]a [i lipsa de iubire, cercul magic, inaccesibil mor]ii... citit din C\l\toria `n Italia pasajul unde `l ridic `n sl\vi pe
Toate mi le-a adus Sulpiz, cu amabilitate [i din preaplinul 1 Joseph von Hammer-Purgstall (1774–1856), orientalist austriac: a tra-
inimii, g`ndindu-se desigur s\ m\ `nhame – nu [tia `ns\ dus `n 1812 Divanul poetului persan Hafiz care a tr\it la {iraz (aprox.
ce-mi aducea [i nici n-ar fi putut s\ mi le aduc\ dac\ lampa 1320–1389). Goethe s-a inspirat din aceast\ lucrare pentru Divanul apu-
sean-r\s\ritean. (n.tr.)
n-ar fi fost `n a[teptarea fl\c\rii care a aprins-o, dac\ n-a[ fi 2 Se refer\ la Napoleon I, compar`ndu-l cu Timur (1336–1405), ha-
fost preg\tit pentru o interven]ie cu care au `nceput at`tea nul mongolilor care a cotropit numeroase ]\ri. (n.tr.)

288 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 289


Palladio [i `i afurisesc pe nem]i cu clima [i cu arhitectura cat [i Sulpiz, fiindc\ eu vorbeam tocmai pentru ca ea s\-[i
lor. S\racul, i-au dat lacrimile, [i i-am promis imediat c\ am dea seama c\ vorbesc despre d`nsa – dar a p\strat tot timpul
s\ scot pasajul cu injurii, ca s\ vad\ ce om de treab\ s`nt. o atitudine exemplar\ `n asemenea `mprejur\ri: nici stin-
Tot ca s\-i fac pe plac, am scos din Divan diatriba `m- gherit\, dar nici necuviincioas\ – asta e polite]ea catolic\ –
potriva crucii; crucea de chihlimbar, nebunia nord-ves- [i a fost foarte vesel\ [i binevoitoare c`nd i-am dat o s\ru-
tic\. I se p\ruse prea amar\ [i prea aspr\ [i m-a rugat s-o tare – o s\rutare pe buze.
las deoparte. Am spus: „Bine, o las, dar numai de hat`rul Zmeur\ la soare. Miros cald de fructe, nu-ncape `ndo-
dumitale...“ Am s\ i-o dau lui fecioru-meu, ca at`tea altele ial\. Fac dulcea]\ `n cas\? Nu-i acum timpul, `l aveam `n
pe care i le-am dat [i care jigneau lumea. El le p\streaz\ cu n\ri. Pl\cut, minunat, mirosul de zmeur\, mustind sub us-
pietate, a[a c\ i le dau, `i fac pl\cere, [i asta e un bun expedi- c\ciunea catifelat\, cald de focul vie]ii, ca ni[te buze de fe-
ent, `ntre distrugere [i jignire... Dar [i ]inea la mine – era meie. Dac\ tot ce-i mai bun `n via]\ e iubirea, tot ce-i mai
foarte fericit c`nd vedea c\ m\ interesez de h`r]oagele lui cu- bun `n iubire e s\rutul – poezia iubirii, pecetea dragostei,
vioase [i m\ iubea nu numai pentru c\ m\ interesau ideile senzual-platonic\, mijlocul tainei `ntre `nceputul spiritual [i
lui, nu, ci de dragul meu. Un auditor comme il faut – ce sf`r[itul carnal, dulce `nf\ptuire, des\v`r[it\ `n sfere mai
mult i-a pl\cut bucata cu noaptea cea mai scurt\ sau aceea `nalte dec`t este acesta [i cu organele mai pure ale r\sufl\rii
cu Aurora `ndr\gostit\ de Hesperus, pe care i le-am citit, `n [i ale vorbirii – spiritual, pentru c\ e `nc\ individual [i
timpul c\l\toriei la Neckarelz, `ntr-o odaie `n care era frig. foarte distinctiv –, `i ]ii `n m`ini capul dat pe spate, privirea
Un suflet excelent! Mi-a spus lucruri frumoase, instructive, ei z`mbitoare printre gene se tope[te `n privirea ta [i s\rutul
despre `nrudirea dintre Divan [i Faust, [i mi-a fost un tova- t\u spune: „Te iubesc [i numai la tine mi-e g`ndul, la tine,
r\[ bun de drum, c\ruia i-am povestit o mul]ime de `nt`m- unic\ [i minunat\ `n lumea `ntreag\!“ Procrea]ia, ano-
pl\ri, `n tr\sur\ [i pe la popasuri. Mai ]ii minte drumul de nim-f\ptuitoare, `n fond f\r\ alegere, e acoperit\ de `ntune-
la Frankfurt la Heidelberg? La ceasul c`nd r\s\reau stelele cime. S\rutul e fericire, procrea]ia e voluptate. Dumnezeu
i-ai vorbit despre Ottilie, c`t ]i-a fost de drag\ [i cum ai su- i-a dat-o [i viermelui. Ai viermuit [i tu zdrav\n pe vremuri,
ferit din pricina ei, vorbeai `n [oapt\, tainic, `nfiorat de frig, dar principalul pentru tine este mai degrab\ fericirea [i s\-
de emo]ie [i de somnolen]\... Cred c\ s-a temut... Frumos rutul – fugarnic\ atingere a av`ntului con[tient cu frumuse-
drum de la Neckarelz `n sus, printre st`nci calcaroase, pe ]ea repede trec\toare. Aici este [i deosebirea dintre art\ [i
unde am g\sit fosile [i amoni]i! Oberschaflenz-Buchen... La via]\, fiindc\ plenitudinea vie]ii, a umanit\]ii, procrearea
amiaz\ am nimerit la Hardtheim `n gr\dina hotelului. nu e treaba poeziei, s\rutarea spiritual\ pe buzele de zme-
Acolo era o chelneri]\ t`n\r\, care mi-a pl\cut cu ochii ei ur\ ale lumii... Jocul buzelor lui Lotte cu canarul, pas\rea
gale[i [i `n privin]a c\reia am demonstrat c\ tinere]ea [i care `[i lipea dr\g\la[ pliscul de buzele suave [i pe urm\
Eros fac frumuse]ea, pentru c\ fata nu era dr\gu]\, dar zbura de la gura ei la gura mea, un joc groaznic [i totodat\
arhiatractiv\ [i a devenit [i mai atractiv\ prin m`ndria pu]in de-o `nduio[\toare nevinov\]ie. Dar totul e bine lucrat...
ironic\ [i pu]in ru[inat\ care a cuprins-o c`nd a observat c\ Plin de talent – tinerelul acela cuno[tea bine arta cum
vorbesc despre ea, a[a cum [i trebuia s\ observe, [i a remar- cuno[tea [i dragostea, [i c`nd iubea f\cea tot art\ – sturluba-

290 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 291


tic, dar gata de pe-atunci s\ sacrifice artei iubirea, via]a [i dar Divanul [i Werther s`nt [i mai mult fra]i, mai bine spus:
umanitatea! Dragii mei, v\ m`nia]i voi, dar n-am `ncotro, s-a e acela[i lucru pe trepte deosebite, `n\l]are, limpezit\ relu-
f\cut, o s\ ias\ cu ocazia t`rgului de la Leipzig1, ierta]i-m\, are a vie]ii. De-ar putea s\ mearg\ a[a la nesf`r[it,
dac\ pute]i. Trebuie, iubi]ilor, s\ v\ r\m`n dator [i vou\, [i `n\l]`ndu-se `n ve[nicie, mereu isp\[ind [i mereu c`[ti-
copiilor vo[tri pentru clipele grele pe care, din cauza purt\- g`nd!... De s\rut\ri se vorbe[te din bel[ug [i `n c`ntecul de
rii mele... Sau cum vre]i s\-i spune]i. Dar ia sta]i pu]in!... demult, [i `n c`ntecul cel nou. Lotte la clavir, cu buzele ei,
Ce-am scris atunci a fost pe vremea tinere]ii zv\p\iate, de- care niciodat\ nu fuseser\ mai fermec\toare dec`t atunci
mult. {i mi-am amintit scrisoarea c`nd am luat iar `n m`n\ c`nd parc\ se deschideau dornice s\ soarb\ sunetele dulci –
ast\-prim\var\ prima edi]ie [i dup\ at`ta amar de vreme am nu era oare `nc\ de pe atunci Marianne sau, mai binezis,
recitit toat\ povestea asta aiurit\. N-a fost o `nt`mplare, tre- Marianne nu era tot Lotte atunci c`nd c`nta liedul lui Mig-
buia s\ fie a[a, lectura aceasta e o ultim\ verig\ a [irului de non, [i Albert era [i el acolo, somnoros [i `ng\duitor? De
`nt`mpl\ri care a `nceput cu vizita lui Boisserée, face parte data asta a fost ca un ceremonial, o repetare a unui str\-
din faza ce revine periodic, faza de `nnoire a vie]ii, sporit\ vechi obicei, o `ndeplinire solemn\ [i o comemorare atem-
`n spirit, `n alt\ solemnitate a relu\rii... poral\ – mai pu]in\ via]\ dec`t prima oar\ [i totodat\ mai
De altfel, totul str\lucit lucrat, bravo ]ie, tinere, exce- mult\ via]\ spiritualizat\... acuma cred c\ vremea a trecut,
lent\ ]es\tur\ sufleteasc\ bel[ugul de motiv\ri psihologice! [i aceast\ `ntrupare n-am s-o mai v\d niciodat\. A[ vrea to-
Reu[it\ scena cu nebunul care caut\ flori toamna! Nostim tu[i, pentru c\ dac\ a[ spune c\ nu mai e nevoie ar `nsemna
cum Lotte se g`nde[te r`nd pe r`nd la prietenele ei ca s\ s\ renun], a[tept`nd r\bd\tor o nou\ `nnoire. S\ r\m`nem
aleag\ una pentru Werther, dar la fiecare descoper\ c`te a[a! Iubita revine mereu ca s-o s\ru]i, mereu t`n\r\ (desigur,
ceva care nu-i place [i nu g\se[te nici una c\reia s\ i-l lase. e cam nepl\cut s\ te g`nde[ti c\ ea, cu figura supus\ timpu-
Asta ar putea s\ figureze [i `n Afinit\]ile elective. S`nt de lui, b\tr`n\, mai tr\ie[te pe undeva – dar nu tr\ie[te at`t de
mirare at`ta `ndem`nare [i at`ta iscusin]\ al\turi de-at`ta sen- frumos [i de bine cum tr\ie[te Werther al\turi de Divan).
timentalism [i de r\sturnarea aceasta a `ngr\dirilor indivi- Divanul `ns\ e mai izbutit, mai maturizat chiar [i `n\l]at,
duale, a zidurilor de temni]\ ale existen]ei umane. E explicabil ie[it din patologic; am`ndoi au devenit acum modele, ridi-
de ce a prins at`t de bine, [i cel care a scris asta nu era un c`r- cate `n sfere `nalte. Te cuprinde mirarea c`nd te g`nde[ti ce
paci. Numai acela [tie ce `nseamn\ u[urin]\ `n expunere, motive a g\sit tinerelul de-atunci. R\zvr\tirea `mpotriva so-
care se ostene[te s-o capete [i izbute[te. Lucrarea e u[oar\ [i
ciet\]ii, ura `mpotriva nobililor, indignarea burghez\ – cine
limpede datorit\ formei epistolare, datorit\ momentanului,
te-a pus, n\t`ngule, s\ v`ri toate acestea, un fitil politic care
a permanentei relu\ri [i rea[ez\ri a subiectului – un sistem
face s\ scad\ valoarea lucr\rii? ~mp\ratul avea dreptate c`nd
general de raporturi `ntre unit\]i lirice. Talent `nseamn\ s\
spunea mustr\tor: „De ce-ai f\cut asta?“ Noroc numai c\
dai acestor socoteli greutate – [i, de asemenea, s\ te pricepi
nu s-a observat, a mers `mpreun\ cu toate exalt\rile pasio-
s\ le exprimi u[or. Cu Divanul este exact acela[i lucru – cu-
nale ale c\r]ii, consider`ndu-se c\ acest aspect nu avea drept
rios cum mereu e acela[i lucru. Divanul [i Faust, e adev\rat,
scop un efect imediat. Prostii tinere[ti [i, pe l`ng\ asta,
1 Se refer\ la romanul epistolar Suferin]ele t`n\rului Werther. (n.tr.) subiectiv neadev\rate. Atitudinea mea fa]\ de p\turile de

292 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 293


sus era foarte favorabil\ – trebuie s\ dictez neap\rat pentru pe domnul cel b\tr`n l-a lovit damblaua, [i farsorul a fost
partea a patra a Vie]ii mele1 c\ datorit\ lui Götz, indiferent provocat la duel de fiul celui mort, aleg`ndu-se cu un bete-
de faptul c\ erau `nc\lcate acolo unele obi[nuin]e ale litera- [ug pe toat\ via]a.
turii de p`n\ atunci, eu am avut fa]\ de p\tura superioar\ o – Nu cunosc povestea, Excelen]\. Depinde de spiritul [i
atitudine chiar excelent\... Unde mi-e halatul? ~l sun pe sentimentul cu care `l apuci pe cineva de nas, [i Excelen]a
Carl, s\-mi frizeze p\rul. The readiness is all – poate c\ vine voastr\ pute]i fi sigur c\...
vreo vizit\. Pl\cut\ e flanela asta moale, o simt c`nd `mi `m- – Bun, bun, dar prefer s\ fac asta cu m`na mea. De altfel,
preunez m`inile la spate. C`nd m\ aflam pe malul Rinului mie nici nu prea `mi cre[te cine [tie ce barba de la o zi la
la Brentano, la Winkel, sau pe teras\ la Willemer, la alta. Ia vezi de p\r, vreau s\ mi-l pudrezi [i po]i s\-l faci pu-
Gerbermühle, m\ plimbam `n halat. Nimeni nu `ndr\znea
]in [i cu drotul pe ici, pe colo; te sim]i alt om c`nd ]i-ai
s\-mi vorbeasc\, de team\ s\ nu-mi tulbure g`ndurile, de[i
piept\nat p\rul de pe frunte [i de pe t`mple [i l-ai fixat bine;
de multe ori nu m\ g`ndeam la nimic. E foarte pl\cut s\ fii
atunci fregata e gata de lupt\ [i capul ]i-e limpede, fiindc\
b\tr`n [i mare: respectul e necesar. Halatul moale m-a `n-
so]it pretutindeni – casnic\ obi[nuin]\ pe care o iei cu tine `ntre p\r [i creier exist\ o leg\tur\ – un creier nepiept\nat
`n c\l\torie ca s\-]i aperi propriul eu [i s\ `nfrun]i str\in\- nu face mare lucru. Cel mai bine era pe vremea coafurii
tatea! La fel ca paharul de argint pe care `l iau cu mine ori- catogan, cu p\rul str`ns `n pung\, la ceaf\, tu nu [tii de asta,
unde m\ duc, [i-mi iau [i vinul cu care-s obi[nuit, ca s\ e[ti din epoca frizurii à la Titus, eu `ns\ vin de departe, am
nu-mi lipseasc\ nic\ieri [i s\ nu fie mai puternic\ dec`t str\b\tut mai multe epoci, am fost [i pe vremea pletelor [i a
mine [i dec`t obi[nuin]a mea str\in\tatea, care `n alte pri- c`rlion]ilor – c`nd m\ g`ndesc, parc-a[ fi jidovul r\t\citor
vin]e e instructiv\ [i pl\cut\. }ii la obiceiurile tale, st\rui `n care merge prin vremuri mereu acela[i, `n timp ce, f\r\ s\
tine `nsu]i – [i dac\ vreunul te critic\ [i spune c\ asta e an- observe, obiceiurile [i `mbr\c\mintea lui se schimb\.
chilozare, critica e f\r\ rost, fiindc\ nu-i nici o contradic]ie – Excelen]ei voastre cred c\-i st\tea bine `n hainele bro-
`ntre persisten]\, tendin]a c\tre unitatea vie]ii, conservarea date de pe timpuri, cu coad\ [i cu p\ru-n rulouri la t`mple.
eului [i `nnoire, `ntinerire: all’ incontro, aceasta nu exist\ – S\ [tii un lucru: era o vreme pl\cut\ [i bine `nchegat\,
dec`t `n unitate, `n cercul care se `ncheie, semnul care [i nebuniile de pe-atunci, f\cute `n tain\, erau mai intere-
alung\ moartea... sante dec`t s`nt cele de ast\zi. Libertatea nu e nimic dac\
– F\-m\ frumos, Figaro, Battista, sau cum te mai cheam\! nu-i totodat\ [i eliberare. {i s\ nu crede]i voi c\ atunci nu
F\-mi p\rul! De b\rbierit m-am b\rbierit singur – tu c`nd exista nici un drept al omului. St\p`ni [i slugi existau, desi-
ajungi la buze `l prinzi pe om de nas, obicei ]\r\nesc, nu gur, dar acestea erau st\ri sociale, l\sate de Dumnezeu,
pot s\ suf\r – [tii povestea cu studentul pozna[ care s-a l\u-
av`nd fiecare demnitatea ei, [i st\p`nul avea stim\ fa]\ de
dat fa]\ de colegi c\ are s\-l apuce de nas pe un domn b\tr`n
ceea ce se deosebea de el, fa]\ de starea slujitorilor. Mai cu
[i nobil; s-a angajat ca b\rbier la el, [i `n felul acesta a putut
seam\ c\ pe vremea aceea era [i mai r\sp`ndit\ concep]ia c\
s\-l trag\ de nas de fa]\ cu mai mult\ lume; de sup\rare,
fiecare om – fie nobil, fie m\runt – trebuie s\ pl\teasc\
1 Poezie [i adev\r (n.tr.) partea lui de necazuri omene[ti.

294 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 295


– De, Excelen]\, eu nu prea [tiu, dar cred c\ tot noi cei cum se formeaz\ geniul (ceea ce este, de asemenea, vanitate,
m\run]i aveam mai mult de pl\tit [i cred, de asemenea, c\ vanitate [tiin]ific\), totu[i, `n fond m\ m`n\ curiozitatea
nu era chiar a[a `n ce prive[te stima celor de sus fa]\ de de-a vedea materialul din care se formeaz\ fiin]a `ns\[i, a[a
cei de jos. cum se dezvolt\ ca produs al vie]ii. Dac\ g`nditorii medi-
– Poate c\ ai dreptate. Cum vrei s\ discut cu tine? Eu, teaz\ asupra g`ndirii, de ce n-ar medita lucr\torul asupra lui
st\p`nul t\u, s`nt acuma `n m`na ta, cu pieptenele [i cu `nsu[i ca lucr\tor, c`nd de aci iese o lucrare [i c`nd orice lu-
drotul fierbinte po]i s\ m\ ciupe[ti [i s\ m\ arzi, dac\ m\ crare este numai o ad`ncire superior de vanitoas\ `n acest
`mpotrivesc, de aceea tac cuminte din gur\. fenomen `ntruchipat de lucr\tor – a[adar – o lucrare ego-
– Ce p\r fin ave]i, Excelen]\! centric\?... P\r foarte fin. Uite, m`na pe care o ]in acum pe
– Adic\ rar vrei s\ spui. genunchi, `nf\[urat cum s`nt `n halatul de baie... Nu se po-
– A[, nu! Abia deasupra frun]ii `ncepe pu]in s\ se r\- trive[te deloc cu p\rul fin, nu-i o l\bu]\ nobil\, mic\ [i
reasc\. Vreau s\ spun c\ firul e fin, e moale ca m\tasea, cum delicat spiritualizat\, e o m`na lat\ [i zdrav\n\, m`na de
n-au de obicei b\rba]ii. me[te[ugar, l\sat\ mo[tenire de c`teva genera]ii de potco-
– Bine c\ e [i a[a. S`nt [i eu cum m-a l\sat Dumnezeu. vari [i de m\celari. C`t\ ging\[ie [i vrednicie, c`t\ fragilitate
Destul de indiferent spus? [i c`t caracter, c`t\ infirmitate [i d`rzenie, nebunie [i ra]iune
Destul de nep\rtinitor fa]\ de propriile `nsu[iri? Frizerii [i c`te imposibilit\]i devenite fapt\ n-au trebuit s\ se `mbine
s`nt lingu[itori, [i omul cap\t\ apuc\turile profesiunii pe `nt`mpl\tor [i `n chip prielnic [i s\ se amestece timp de mai
care o exercit\. Vrea s\-mi m\guleasc\ vanitatea. Nu se g`n- multe secole, pentru ca la sf`r[it s\ apar\ fenomenul talentu-
de[te, desigur, c\ [i vanitatea are felurite forme [i felurite lui? La sf`r[it. Abia un [ir de `nt`mpl\ri rele sau bune pro-
impulsuri, c\ poate fi ocupa]ie grav\, autocontemplare me- duc `n cele din urm\ spaima sau bucuria lumii. Semizeul [i
ditativ\, `nd`rjire autobiografic\, curiozitate insistent\ fa]\ monstrul – nu i-am g`ndit eu oare `mpreun\ atunci c`nd am
de conforma]ia fiin]ei tale fizice [i etice, fa]\ de c\ile `n- scris Ifigenia, n-am luat pe unul drept cel\lalt [i n-am [tiut
tortocheate [i fa]\ de ascunsele str\danii ale naturii care au eu oare c\ nu se poate bucurie `n care s\ nu intre pu]in\
avut drept rezultat fiin]a care e[ti [i pe care lumea o pri- spaim\ [i nu se poate semizeu care s\ nu fie [i pu]in mon-
ve[te uimit\ –, prin urmare, nu se g`nde[te c\ vorbe m\gu- struos? R\u [i bine – ce [tie natura de asta, ea, care nici de
litoare ca ale lui, cu privire la conforma]ia mea, nu au un boal\ [i de s\n\tate nu prea are habar, [i din boal\ face
efect superficial de stimulare a eului, a[a cum crede el, ci bucurie [i via]\?!? Natur\! Tu mai `nt`i mi-ai fost dat\ prin
s`nt un `ndemn tulbur\tor c\tre revelarea unor grave [i pri- mine `nsumi – te cunosc `n str\fundurile tale prin mine `n-
elnice mistere. S`nt a[a cum m-a f\cut natura. Punct. S`nt sumi. Tu m-ai `nv\]at c\, dup\ o existen]\ `ndelungat\, un
a[a cum s`nt [i, potrivit cu vorba care spune c\ pe ne[tiute neam, `nainte de-a se stinge, d\ la iveal\ un individ care `n-
ajungi c`t mai departe, tr\iesc [i eu la `nt`mplare. A[a e bine. trune[te `n el `nsu[irile tuturor str\mo[ilor lui [i `mbin\
Dar toat\ aceast\ st\ruitoare activitate autobiografic\? Nu se toate aptitudinile care fuseser\ p`n\ acum `mpr\[tiate [i izo-
prea potrive[te cu principiul rostit adineauri. {i chiar dac\ late [i le exprim\ `n chip des\v`r[it. Totul acum e formulat
fac asta `n aparen]\ numai `n scop didactic, ca s\ cercetez mai limpede, observat cu mai mult\ grij\ didactic\, pentru

296 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 297


ca oamenii s\ poat\ lua mai bine cuno[tin]\ – [tiin]a na- care am fugit eu, altoiesc neamul nostru cu s`nge prusian,
turii, scoas\ cu chibzuial\ din fiin]a ta nesigur\. pentru ca epilogul s\ aib\ deznod\m`nt, `n urma c\ruia
Egocentric!... Nu poate fi egocentric un om care [tie c\ natura, c\sc`nd [i d`nd din umeri, se duce acas\. {tiu asta
el este un ]el al naturii, un rezumat, o des\v`r[ire, o apote- foarte bine. Dar a [ti bine ceva e una, [i sentimentul pe care
oz\, un rezultat ultim [i suprem, pentru a c\rui `nf\ptuire `l ai e alta. {i sentimentul vrea s\-[i afirme drepturile quand
natura a lucrat cu cea mai mare migal\! Dar oare toat\ même – chiar [i fa]\ de [tiin]a rece. ~n primul r`nd, casa are s\
aceast\ cresc\torie `n clocitoare burghez\, aceast\ `ncruci- capete un aspect impun\tor [i prietenos, are s-o conduc\ o
[are [i `mpreunare de neamuri de-a lungul secolelor, c`nd Lili cu care b\tr`nul va glumi galant [i, cu voia lui Dumne-
vreo calf\ din provincia vecin\ se `nsura, dup\ obicei, cu zeu, au s\ vin\ [i nepo]i, nepo]i cu bucle, nepo]i fantomatici,
fata patronului sau c`nd fata unui lacheu de la Curte se `m- cu germenul nimicului `n inim\ – [i am s\-i iubesc, f\r\ s\
preuna cu vreun topograf sau cu vreun administrator cu cred [i f\r\ s\ sper `n ei, numai de dragul sentimentului.
carte – a fost oare tot acest talme[-balme[ de neamuri dife- Cornelia, sora mea, eul meu secund, feminin, era f\r\
rite at`t de prielnic [i at`t de binecuv`ntat de soart\? Lumea credin]\, f\r\ iubire [i f\r\ speran]\ [i nu era f\cut\ s\ fie fe-
va considera c\ a fost `ntr-adev\r a[a, fiindc\ eu s`nt rezul- meie. Aversiunea ei fa]\ de so] nu era oare, `n sens fizic,
tatul, `n aptitudini primejdioase, dar dominate, folosite, asemenea fugii tale de c\s\torie? Fiin]\ care nu poate fi defi-
transfigurate, `mbl`nzite de for]e de caracter luate din alt\ nit\, amar de str\in\ pe p\m`nt, ne`n]eleas\ de nimeni [i
parte [i care `ndrumeaz\ [i `mping aceste aptitudini spre `n- nici de ea `ns\[i, aspr\ stare]\, a murit din facere, prima [i
deletniciri superioare. Eu – un exemplar artistic rezultat ultima ei l\uzie, nefireasc\ [i de care `i era sc`rb\. A fost sin-
din echilibrarea unei nevoi precis m\surate, un accident gura, `mpreun\ cu tine, care a tr\it, spre nenorocul ei,
fericit al naturii, cump\nit cu stricte]e, un dans printre as- dintre [ase copii c`]i a]i fost. Unde s`nt ceilal]i, feti]a aceea
cu]i[uri de s\bii cu salturi de la dificultate [i iubire, la facili- frumoas\, b\ie]a[ul acela ciudat [i d`rz care a fost fratele
tate, un rezultat la limita posibilit\]ilor, egal cu geniul – t\u? De mult pleca]i, disp\ru]i repede [i f\r\ s\ pl`ng\ ni-
fiindc\ geniul e `ntotdeauna un fenomen la limita extrem\ a meni dup\ ei, din c`te `mi aduc aminte. Fra]i v\zu]i parc\
posibilit\]ilor. To]i stimeaz\ opera, c`nd e mare – dar via]a `n vis, aproape c\ nici nu mai [tiu cum ar\tau la fa]\, pe trei
n-o stimeaz\ nimeni. V\ spun doar at`t: s\ fac\ [i altul la sferturi uita]i. Ale[i, voi s\ pleca]i, eu s\ r\m`n, mi-a]i
fel, dar s\ bage de seam\ s\ nu-[i rup\ g`tul. luat-o `nainte – [i n-a]i pierdut prea mult. Tr\iesc `n locul
Ce-a fost aversiunea ta fa]\ de c\s\torie, sentimentul pro- vostru, pe seama voastr\, duc greul pentru [ase deodat\.
hibitiv c\ e o absurditate leg\tura burghez\ dup\ modelul S`nt eu oare at`t de egoist, at`t de fl\m`nd de via]\, `nc`t
str\bunilor, experimentare f\r\ rost [i f\r\ ]el? Fiu-meu, rod v-am luat t`lh\re[te ce v-ar fi putut face s\ tr\i]i? Exist\ de
al unui act subsidiar [i liber, dezaprob\ concubinajul libertin – multe ori o vin\ mai mare [i mai ascuns\ dec`t aceea cu care
fiu-meu e un surplus, un epilog, parc\ nu [tiu? Natura se `n chip con[tient [i empiric ne `nc\rc\m. Ori poate c\ r\m`-
dezintereseaz\ – [i eu m\ apuc de treab\ ca [i cum a[ mai pu- nerea `n via]\ numai a unui individ `nsemnat [i moartea ce-
tea prin el s\ iau `nc\ o dat\ totul de la cap\t; acuma am s\-l lorlal]i are la baz\ faptul c\ tata era de dou\ ori mai `n
`mperechez cu „mica persoan\“, fiindc\ e de soiul acelora de v`rst\ dec`t mama? Pereche binecuv`ntat\, cu harul de-a d\-

298 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 299


rui lumii un geniu. Nefericit\ pereche! Mama, fire vesel\, spun c`t de mult ur\sc nebunia, genialitatea [i semigenia-
[i-a pr\p\dit cei mai frumo[i ani ca sor\ de caritate a unui litatea smintit\ [i chiar [i patosul, purtarea excentric\, c`t de
tiran decrepit. Cornelia `l ura – poate numai pentru c\ o mult dispre]uiesc [i evit agita]ia zgomotoas\. ~ndr\zneal\ –
adusese pe lume; dar [i f\r\ asta, omul acela posac, cam asta trebuie, dar cu calm, cu cuviin]\, cu ironie `n limitele
tembel, incapabil s\ exercite vreo profesie, pedant plicticos convenien]elor, asta vreau [i asta s`nt. Era unul, cum `l che-
[i singuratic, c\ruia cel mai mic curent `i stingherea or`ndu- ma, von Sonnenberg, c\ruia i se zicea cimbrul1, descins din
iala cu trud\ c\p\tat\, ipohondrul acela cert\re] nu era oare Klopstock, `nver[unat [i exaltat, de[i `n fond om de treab\.
odios? Ai multe de la el, statura [i multe apuc\turi, pasiu- Preocuparea lui era un poem despre Judecata de Apoi, treab\
nea de colec]ionar, formalismul [i polipragmosyna – pe- de nebun, o nebunie f\r\ polite]e, monstru apocaliptic,
danteria lui transfigurat\. Cu c`t `mb\tr`ne[ti, cu at`ta iese `ntr-un stil dezm\]at [i violent. ~mi f\cea r\u cum mi-a f\cut
la iveal\ `n tine fantomalul b\tr`n, [i tu `l recuno[ti [i te r\u S\rmanul Heinrich2. ~n cele din urm\, geniul s-a aruncat
vezi pe tine `n el, e[ti `n chip con[tiincios [i cu `nd\r\tnic\ pe fereastr\. Drum bun! Departe de mine a[a ceva!
fidelitate din nou el, modelul patern pe care `l stim\m. Sim- Bun, m-a preg\tit a[a cum se cuvine, elegant, cu demni-
]ire, sim]ire, cred `n asta [i asta [i vreau. Via]a n-ar fi posi- tate, oarecum cam ca pe vremuri. Dac\ vine careva `n
bil\ dac\ n-am `nfrumuse]a-o pu]in [i n-am `nc\lzi-o cu vizit\, voi discuta despre lucruri indiferente, cu voce m\su-
iluzia sim]irii – dar imediat dedesubt e o r\ceal\ de ghea]\. rat\, pentru lini[tea mea [i a lui, [i voi sem\na a tot ce vrei,
Devii mare [i odios c`nd proclami adev\rul de ghea]\ [i te numai a geniu nu, fapt de care mediocritatea amabil\, pe ju-
`mpaci cu tine [i cu lumea datorit\ minciunilor m\rini- m\tate speriat\, pe jum\tate `nveselit\ s-ar bucura, desigur,
moase [i pline de vioiciune ale sim]irii. Tata era un om de foarte tare. Au [i f\r\ asta destul de vorbit despre mutra
onoare tenebros – ultimul copil al unor p\rin]i `n v`rst\ – [i mea, despre frunte, despre ochii at`t de b`rfi]i, pe care, dup\
avea un frate care era nebun de-a binelea [i care a murit cum arat\ tablourile, `i am, despre forma capului [i despre
`ntr-o stare de abrutizare, ca tata, de altfel! Bunicului `i pl\- gura [i tenul mediteranean, de la bunic\-mea dup\ mam\,
ceau femeile – o, da, din cauza sim]irii lui pline de vioi- n\scut\ Lindheymer [i c\s\torit\ Textor. Ce importan]\
ciune; `l chema Textor1. Tat\l mamei, ca s\ fim drep]i, era are `nveli[ul nostru fizionomic? Toate acestea existau [i
un desfr`nat, muieratic, prins [i f\cut de ru[ine de so]i m`ni- acum o sut\ de ani [i nu exprimau atunci nimic altceva de-
o[i, dar [i un vizionar totodat\ – avea darul profe]iei. Stra[- c`t o fire femeiasc\ solid [i iscusit alc\tuit\ [i brun\ ca `n-
nic amestec! Probabil c\ a trebuit s\-mi ucid fratele [i f\]i[are. Pe urm\, `n mama n-au mai ap\rut, ea era din cu
surorile pentru ca acest amestec s\ ia la mine forme mai pl\- totul alt\ plasm\, [i acum [i-au g\sit expresie `n `nf\]i[area
cute, mai convenabile, atr\g\toare – dar [i `n mine exist\ mea – [i au c\p\tat o reprezentan]\ spiritual\, pe care mai
destul\ nebunie `nd\r\tul str\lucirii, [i dac\ n-a[ fi mo[tenit de mult n-o avuseser\ [i de care nici n-ar fi avut nevoie.
nevoia de ordine [i arta de-a p\stra cu grij\ – un `ntreg sis- Este oare vreo leg\tur\ necesar\ `ntre fizicul [i moralul
tem de m\suri ocrotitoare – unde a[ fi ajuns? Nu pot s\
1De la cimbrii, popor germanic, care a tr\it pe malurile Elbei. (n.tr.)
1Johann Wolfgang Textor (1696–1771), bunicul lui Goethe dinspre 2Legend\ `n versuri de poetul german Hartmann von Aue (apro-
mam\, a fost primar al ora[ului liber Frankfurt pe Main. (n.tr.) ximativ 1165–1210) (n.tr.)

300 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 301


meu? N-a[ putea s\ am ochii pe care `i am f\r\ ca ei s\ fie uit\ ur`t la aceia `n care str\in\tatea vede [i stimeaz\ adev\-
numaidec`t ochii lui Goethe? La Lindheymeri `ns\ ]in; ei rata Germanie e un lucru infam. Nu vreau deloc s\-i `mpac.
s`nt probabil tot ce-i mai solid [i mai bun `n mine. M\ Nu pot s\ m\ sufere, foarte bine, nici eu nu pot s\-i su-
bucur c`nd m\ g`ndesc c\ locul lor de ba[tin\, de la care f\r, a[a c\ s`ntem chit. Eu am germanismul meu, iar pe ei,
[i-au luat [i numele, e foarte aproape de valul roman, `n cu filistinismul lor – c\ a[a i se spune – s\-i ia dracu’. ~[i `n-
Wettersenke, unde s`ngele antic [i s`ngele barbar s-au ames- chipuie c\ ei s`nt Germania. Nu-i adev\rat, Germania s`nt
tecat de mult\ vreme. De-aici vine [i de-aici ai tu culoarea eu, [i dac\ Germania ar pieri, ar continua s\ existe `n mine.
fe]ei, ochii [i distan]area de germani, dispre]ul fa]\ de vulga- Pute]i s\ v\ zbate]i c`t vre]i ca s\ m\ `nl\tura]i – chez\[ia
ritatea lor, antipatia, nutrit\ de mii de r\d\cini, fa]\ de acest voastr\ tot eu s`nt. Adev\rul este `ns\ c\ eu s`nt f\cut
popor afurisit din care ai luat fiin]\ [i `n pofida c\ruia tr\- pentru `mp\care mult mai mult dec`t pentru tragedie. Oare
ie[ti [i pentru cultivarea c\ruia e[ti sortit s\ duci via]a toat\ purtarea mea nu e `mp\care [i cump\nire [i tot ce fac
aceasta nemaipomenit de precar\ [i de penibil\, izolat\ nu eu nu este oare afirmare, aprobare, fructificare a cut\rei sau
numai prin rangul t\u, dar [i prin instinctul lor, care-i si- a cut\rei teme, echilibru, acord? Numai toate for]ele unite
le[te s\ te recunoasc\, `mpotriva voin]ei, pentru ca apoi s\ fac lumea, [i fiecare e important\, fiecare e vrednic\ s\ se
dezvolte [i fiecare aptitudine se des\v`r[e[te numai prin ea
denatureze sensul vie]ii tale – parc\ nu [tiu eu c\ `n fond nu
`ns\[i. Individualitate [i societate, con[tiin]\ [i naivitate, ro-
m\ pute]i suferi?... Cum s\-i `mpaci? De multe ori a[ vrea
mantism [i destoinicie – toate acestea `mpreun\ s\ le accep]i,
din toat\ inima s\-i `mpac! E o treab\ care ar putea s\
s\ le cultivi, s\ le aduni `ntr-un `ntreg, s\ le des\v`r[e[ti [i
mearg\ – [i a mers uneori, c\ doar ai [i tu destule tr\s\turi
s\-i umile[ti pe partizanii fiec\rui principiu `n parte, deoa-
din firea lor, fire saxon\, firea lui Luther, cu care te f\le[ti,
rece `nf\ptuie[ti deopotriv\ toate principiile... Umanitatea
dar pe care, potrivit cu forma [i pecetea spiritului t\u, o ca universal\ ubicuitate – suprem [i ademenitor exemplu de
prefaci `n limpezime, gra]ie [i ironie. De aceea ei n-au `n- parodiere a propriului eu, domina]ia mondial\ ca ironie [i
credere `n germanismul t\u, consider\ c\ nu-l folose[ti cum senin\ tr\dare a unui lucru fa]\ de altul – cu asta iat\ c\ tra-
trebuie, [i gloria ta ei o privesc cu ur\ [i ciud\. Nepl\cut\ gedia e `n tine, ea se petrece unde e `nc\ m\iestrie, unde `nc\
existen]\ s\ fii `n lupt\ [i `n contradic]ie cu un neam din nu exist\ germanismul meu, care const\ tocmai `n aceast\
care totu[i faci parte [i `nl\untrul c\ruia te mi[ti! A[a este, domina]ie [i `n aceast\ m\iestrie – const\ `n chip repre-
[i, la urma urmei, n-am ce s\ fac. Dar c\ ei ur\sc claritatea zentativ, fiindc\ germanism `nseamn\ libertate, cultur\,
nu-i lucru cuminte. C\ nu [tiu ce farmec are adev\rul e p\- multilateralitate [i dragoste, [i faptul c\ ei habar n-au de
cat; c\ le place at`t de mult aburul mistic, b`ta [i orice exces asta e lipsit de importan]\. Tragedie `ntre mine [i acest po-
violent e odios; c\ se devoteaz\ [i jur\ credin]\ oric\rui ne- por? A[, ne sf\dim noi, dar sus de tot; `ntr-un loc limpede
mernic exaltat care le treze[te pornirile cele mai josnice, le [i ad`nc, voi oficia o `mp\care exemplar\, voi `mpreuna
`ncurajeaz\ defectele [i `i `nva]\ s\ conceap\ c\ na]ionali- sim]irea magic rimat\ a nordului neguros cu eternul spirit
tatea `nseamn\ izolare [i grosol\nie; c\ se consider\ grozavi al azurului trimetric, spre z\mislirea geniului. De ce deo-
[i str\luci]i atunci c`nd [i-au pierdut orice demnitate [i se dat\ vorbele `mi c`nt\? A[a e c`nd inima se-av`nt\...

302 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 303


– A]i spus ceva, Excelen]\? pentru c\ vremea r\zboaielor [i a epopeilor a trecut, regii
– Cum? Nu. Am spus ceva? Atunci n-am vorbit cu tine. fug, burghezimea triumf\, vine acum un ev utilitar, ave]i s\
Am vorbit cu mine. Asta e b\tr`ne]ea: omul, c`nd `mb\tr`- vede]i, `n care va fi vorba numai despre bani [i despre circu-
ne[te, `ncepe s\ stea de vorb\ cu el `nsu[i. la]ie, spirit, comer] [i bun\stare, `n care s-ar putea crede c\
– Nu-i b\tr`ne]ea, Excelen]\, e vioiciunea g`ndirii. Desi- `ns\[i natura a ajuns la v`rsta ra]iunii [i a renun]at pentru
gur c\ [i `n tinere]e a]i vorbit cu dumneavoastr\ `n[iv\. totdeauna la toate zguduirile smintite [i febrile, ca s\ fie asi-
– Da, ai dreptate. Ba chiar asta mi se `nt`mpla mai des gurate pe vecie pacea [i prosperitatea. O idee foarte `m-
dec`t mi se `nt`mpl\ acuma. E cam extravagant s\ vorbe[ti bucur\toare, n-am nimic `mpotriv\. Dar c`nd te g`nde[ti ce
cu tine `nsu]i, [i tinere]ea este extravagant\, a[a c\ se potri- trebuie s\ simt\ un asemenea element al naturii ale c\rui
ve[te, dar mai t`rziu nu mai merge. M\ g`ndeam la tot felul for]e s`nt `n\bu[ite `n singur\tate, `n mijlocul unui pustiu de
de lucruri, mi se zb\tea ceva `n suflet [i atunci m-am pome- ap\, un asemenea uria[ `nl\n]uit [i pus `n imposibilitatea
nit vorbind singur – [i a ie[it o poezie. de-a mai f\ptui ceva, aceast\ Etn\ astupat\ `n care e numai
– Da, Excelen]\, a fost ceea ce se nume[te inspira]ia clocot [i fr\m`ntare, dar f\r\ ca focul din\untru s\ mai poat\
genial\. g\si vreun drum pe unde s\ izbucneasc\ – [i aici trebuie s\-]i
– Fie [i a[a. A[a o numesc cei care n-o au. {i, cum spu- spun c\ lava nimice[te, dar sluje[te [i de `ngr\[\m`nt –, c`nd
neam, o dat\ cu v`rsta, `n locul extravagan]ei vine premedi- te g`nde[ti la toate acestea, te cuprinde m`hnirea [i te sim]i
tarea [i caracterul, [i ce creeaz\ acestea e mai pre]ios [i mai `nclinat c\tre comp\timire, de[i comp\timirea nu-i deloc ad-
inteligibil... Ei, m\ la[i acuma? Trebuie s\ ispr\vim odat\. E misibil\ `ntr-un asemenea caz. Totu[i, ar fi de dorit s\ aib\ [i
frumos din partea ta c\ dai o importan]\ capital\ lucrului acolo colonie, a[a cum a fost deprins. M\ duc dincolo, Carl,
pe care-l faci, dar preparativele vie]ii trebuie s\ fie `ntr-un spune-i domnului John c\ poate s\ vin\.
raport just cu via]a. Elena, Sf`nta Elena... Locul unde-i el acum poart\ nu-
– {tiu, Excelen]\. Dar trebuie ca totul s\ ias\ c`t mai fru- mele ei... numele celei pe care o caut, care e singura mea do-
mos. Trebuie s\ ne d\m seama pe cine servim. Pofti]i oglinda! rin]\, pe c`t de frumoas\, pe at`t de ademenitoare, pe c`t de
– Frumos, frumos. D\-mi ap\ de colonie s\-mi pun pe dorit\, pe at`t de frumoas\... Numele ei e al st`ncii de care
batist\! A, ce bine! Pl\cut\ [i `nvior\toare inven]ie, era [i pe e `nl\n]uit Prometeu... Ea e a mea, numai a mea, nu a vie]ii
vremea p\rului `mpletit, toat\ via]a mea mi-a pl\cut s\ mi- [i a vremii, deopotriv\ fiic\ [i iubit\, [i r`vna mea poetic\
ros a colonie. {i `mp\ratul Napoleon mirosea a colonie din numai datorit\ ei se aplic\ st\ruitoare la aceast\ oper\ de-o
cap p`n\-n picioare – s\ sper\m c\ nici pe Sf`nta Elena nu via]\ `ntreag\, oper\ pe care n-o pot birui... Acela[i nume...
duce lips\. S\ [tii c\ micile auxiliare [i binefaceri ale vie]ii ciudat lucru e [i ]es\tura vie]ii [i a destinelor! Iat\ locul meu
devin lucrul principal atunci c`nd s-a ispr\vit cu via]a `ns\[i de lucru, aerisit, unde m\ a[ez cu mintea matinal limpezit\.
[i cu faptele de eroism. Ce om, ce om! Acum au `nchis firea Aici s`nt subsidiarele, izvoarele ajut\toare, stimulentele,
lui ne`nfr`nt\ departe, peste inaccesibile `ntinderi de mare, mijloacele cu care cucere[ti lumi de `nv\]\tur\ pentru sco-
ca s\ fie pace `n lume [i s\ nu se mai team\ de el, [i noi aici puri productive. Ce interesant\ e [tiin]a atunci c`nd
s\ ne putem cultiva un pic `n lini[te... E drept [i asta, poate sprijini [i `mbog\]i o oper\, hr\nind totodat\ un

304 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 305


joc! Spiritul respinge tot ce nu e necesar. Desigur `ns\ c\, b\tr`ne, cu care rimeaz\ r\m`ne, [i repede dup\ aceea [i
pe m\sur\ ce `mb\tr`ne[ti [i pe m\sur\ ce te `ntinzi mai mul]imea pe care unii vor s-o poarte de-azi pe m`ne – foarte
mult, pe-at`ta se `nmul]e[te [i ceea ce este necesar [i `n cu- bine, dup\ ce dictezi, te-apuci de lucru [i `n dou\zeci de mi-
r`nd, merg`nd tot a[a, orice va deveni necesar. Lucrarea nute ai f\cut toate strofele.
despre diformit\]ile vegetalelor [i despre bolile plantelor Materialul acesta brut n-a fost g`ndit ca material brut, ci
trebuie s\ continuu s-o citesc, azi dup\-amiaz\, dac\ izbu- ca un lucru finit [i de sine st\t\tor, ca scop `n sine, [i nu ca
tesc, sau desear\; forma]iile anormale [i monstruozit\]ile s\ vin\ unul [i s\ stoarc\ din el o sticlu]\ de esen]\ de tran-
s`nt foarte importante pentru un prieten al vie]ii, patologi- dafir [i dup\ aceea s\-l arunce la gunoi! De unde `[i ia ci-
cul te ajut\ poate cel mai mult s\ `n]elegi ceea ce-i firesc [i neva impertinen]a de-a se socoti un zeu [i de-a crede c\ tot
uneori ai impresia c\ boala d\ cele mai d`rze [i mai ad`nci ce-i `mprejurul lui e numai un material inform, din care el
impulsuri pentru dezvoltarea vie]ii... A, uite, te-a[teapt\ face absolut tot ce vrea – un univers radiant `n universul
multe lucruri d\t\toare de bucurii de natur\ critic\, Corsa- naturii, care [i pe prietenii lui `i consider\ numai ca pe o
rul [i Lara de Byron, frumos [i viguros talent, trebuie s\-l h`rtie bun\ de scris? Ce-i asta, impertinen]\ [i hibriditate?
citesc, la fel [i cu Calderón `n traducerea lui Gries, [i cu Nu, e o form\ de existen]\, dat\ de natur\ – a[a c\ trebuie
Rückstühl. Despre limba german\ e un lucru interesant, [i s-o accepta]i [i s\ v\ bucura]i de ea, pentru c\ v\ aduce nu-
hot\r`t lucru e c\ trebuie s\ studiez mai departe Technologia mai bucurie.... C\l\toria la {iraz a lui Waring, foarte folosi-
rhetorica a lui Ernesti. Asemenea lucr\ri duc la clarificarea toare; Amintiri din Orient, de Augusti, m-a ajutat mult;
con[tiin]ei [i a]`]\ pofta. Biblioteca ducal\ a[teapt\ cam de Magazinul asiatic al lui Klaproth; Izvoarele pentru cunoa[-
mult\ vreme toate c\r]ile acestea despre Orient. Termenele terea Orientului, prelucrate de o societate de amatori –
de restituire au trecut de mult. Dar nu le dau, nici una n-o izvoare bogate `ntr-adev\r pentru ni[te amatori destoinici.
dau, nu pot s\ m\ lipsesc de materialul acesta at`ta timp c`t Trebuie s\ mai v\d o dat\ [irurile duble ale [eicului
m\ preocup\ Divanul; [i fac [i `nsemn\ri cu creionul, n-are s\ Gelaledin Rumi, de asemenea [i pleiadele str\lucitoare de
m`r`ie nimeni. Carmen panegyricum in laudem Muhammedis... pe cerul Arabiei1, iar pentru note Repertoriul literaturii bi-
Drace, poezia pentru aniversare! ~nceputul: „~nv\luit `n aer blice [i orientale are s\-mi aduc\ servicii serioase. Iat\ [i gra-
pur de munte, / Pe culmea-mp\duritelor pr\p\stii...“ Asta matica arab\. Trebuie s\ mai fac ni[te exerci]ii de scris; asta
e o apropiere cam arbitrar\: pe culmea pr\p\stiilor, dar tre- intensific\ luarea de contact. Luare de contact, profund cu-
buie s-o las, e o imagine `ndr\znea]\, n-au dec`t s-o `nghit\, v`nt, foarte expresiv pentru felul nostru de-a lucra, pentru
c\, dac\ nu, `i `nghite pr\pastia. „Gravul mun]ilor perete“ aceast\ sfredelitoare ad`ncire `n sfer\ [i `n obiect, f\r\ de
era tot cam la fel. A[a – apoi urmeaz\ gr\dina poeziei, cam care nu s-ar putea face nimic, aceast\ auto`ngropare `ntr-un
nesigur\, din cauz\ c\ Eros mai arunc\ prin ea c`te-o s\- domeniu pe care `l cercetezi cu persisten]\ [i simpatie, ajun-
geat\, apoi `n al treilea r`nd societatea cultivat\ pe care zeul g`nd astfel un ini]iat `ntr-o lume pe care o cuprinzi cu dra-
Marte o sf\r`m\ [i, `n sf`r[it, o dat\ cu `ntoarcerea consola- goste [i izbutind s\-i vorbe[ti cu u[urin]\ limba, a[a `nc`t
toare a p\cii, g`ndul nostru se `ntoarce, de dou\ ori se `n- 1 Se refer\ la cei [apte mari poe]i ai Orientului arabo-persan: Firdusi,
toarce (s\ facem din necesitate o inten]ie) c\tre a[ez\rile Rumi, Enveri, Hafiz, Geami, Nizami [i Saadi. (n.tr.)

306 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 307


nimeni s\ nu mai poat\ deosebi am\nuntul dob`ndit prin un maniac al adev\rului, un caraghios al cunoa[terii, deloc
studiu de elementul caracteristic g\sit prin intui]ie. Minu- r\ut\cios, suferea singur din cauza ascu]imii lui critice, m\-
nat lucru! Au s\ se mire to]i c\ cineva, pentru o c\rticic\ de garul – m\gar priceput, m\gar melancolic [i p\trunz\tor,
poezii [i de maxime, a trebuit s\ se nutreasc\ [i s\ se ajute nu cumva avea dreptate? N-avea de trei ori dreptate sau,
cu at`tea descrieri de c\l\torii [i de moravuri. N-au s\ mai mai degrab\, de dou\ ori [i jum\tate, c`nd `mi d\dea peste
spun\ c\ e un lucru genial. ~n tinere]e, pe c`nd Werther toc- nas vorbind despre nestatornicie, despre nehot\r`re [i
mai f\cea furori, a fost unul – `l chema Bretschneider, un despre geniul care [tie numai s\ culeag\, s\ recepteze [i s\
b\d\ran – care se `ngrijea grozav de mine, s\ nu devin prea poarte mult\ vreme materialul nelucrat, s\ aleag\ [i s\ folo-
`ng`mfat. Mi-a spus tot adev\rul despre mine – sau ce cre- seasc\ izvoare ajut\toare?!? Ai fi putut tu s\-]i f\ure[ti in-
dea el c\-i adev\rul. „S\ nu-]i `nchipui, zicea, c\ dac\ isto- strumentele de studiu dac\ epoca noastr\ n-ar fi avut o
rioara face at`ta v`lv\ e mare lucru de capul t\u! Crezi c\ nu sl\biciune pentru Orient [i n-ar fi avut interes pentru ori-
[tiu ce-i cu tine? Te cunosc eu! Judeci mai `ntotdeauna gre- entalism, `nainte de-a fi venit tu? L-ai descoperit tu pe
[it [i [tii singur c\-]i trebuie mult p`n\ s\ `n]elegi un lucru, Hafiz? Hammer ]i l-a descoperit [i ]i l-a tradus; c`nd l-ai
e[ti, de altfel, destul de de[tept ca s\ te gr\be[ti s\ le dai citit – `n anul campaniei din Rusia –, ai fost emo]ionat [i
dreptate celor pe care-i vezi c\ se pricep mai bine [i nu dis- fermecat de o carte la mod\ [i, cum nu po]i citi nimic f\r\
cu]i cu ei, ca s\ nu-]i ar\]i sl\biciunea. s\ fii determinat, fecundat [i transformat [i f\r\ s\ gu[ti pl\-
A[a e[ti tu. {i e[ti nestatornic, nu te opre[ti la nici un cerea de-a face [i tu la fel [i de-a crea pe temeiul celor tr\ite,
sistem, ci sari de la o extrem\ la cealalt\ [i ai fi gata s\ devii ai `nceput s\ scrii poezie persan\ [i cu silin]\ lacom\ s\ asi-
tot at`t de u[or [i pietist, [i liber-cuget\tor, fiindc\ e[ti gro- milezi tot ce-]i trebuia pentru noua ta ocupa]ie pl\cut\ [i
zav de influen]abil. Totodat\ `ns\ ai [i o doz\ de orgoliu pentru noua ta mascarad\. Independen]\, a[ vrea s\ [tiu ce
nepermis\: pe to]i cei dimprejurul t\u `i iei drept ni[te fi- `nseamn\ asta! „Original era, la fel / Cu-at`]ia al]i nebuni ca
in]e slabe, de[i tu e[ti cel mai slab dintre to]i, fiindc\ nici el...“ C`nd aveam dou\zeci de ani mi-am p\r\sit aderen]ii [i
chiar pe cei pu]ini pe care `i crezi pricepu]i nu-i po]i judeca am r`s de grimasele de originalitate ale [colii geniului1.
singur, ci trebuie [i aici s\ te iei dup\ p\rerea general\. As- {tiam eu pentru ce. Pentru c\ originalitatea e ceva groaznic,
cult\ ce-]i spun eu! Oarecare capacitate ai, ce-i drept, un ta- o nebunie, art\ f\r\ opere, `nfumurare nereceptiv\, `ng`m-
lent poetic care produce ceva numai atunci c`nd ai purtat fare de fat\ b\tr`n\ [i de burlac b\tr`n, aiureal\ steril\. Dis-
mult\ vreme `n tine un material [i l-ai prelucrat [i ai adunat pre]uiesc ad`nc toate aceste lucruri, pentru c\ eu vreau ceva
tot ce poate servi subiectului pe care vrei s\-l tratezi – [i productiv, ceva care ]ine [i de b\rbat, [i de femeie, o pro-
abia atunci `ncepe s\ mearg\, abia atunci poate s\ ias\ ceva. crea]ie, o `nalt\ determinare personal\! Nu degeaba sem\n
Dac\ `]i vine `n minte vreun subiect, `l tot `ntorci [i `l `n- cu o bun\ gospodin\! S`nt bunic\-mea Lindheymer cea
v`r]i, [i tot ce g\se[ti cau]i s\ pui `n leg\tur\ cu bucata de lut brun\, sub chip de b\rbat, s`nt ]arin\ [i germen, arta andro-
pe care o modelezi, g`ndindu-te numai [i numai la acest gin\, determinabil\ prin orice, a[a `nc`t materialul cules de
obiect. Asta e tot ce po]i s\ faci [i altceva nimic. Bag\ de 1 Se refer\ la curentul din literatura german\ denumit Sturm und
seam\ s\ nu te ame]easc\ popularitatea!“ Parc\-l aud [i acuma, Drang sau epoca geniilor (1767–1787). (n.tr.)

308 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 309


mine [i prin mine determinat `mbog\]e[te lumea. A[a ar repro[. C\ci nu pot s\ numesc altfel pre]ioasa observa]ie c\
trebui s\ judece germanii, prin asta s`nt eu imaginea lor [i ast\zi am venit devreme la lucru. Dac\ starea pieptului meu
modelul lor. Primind de la lume [i d\ruind lumii, cu ini- [i tusea, care nu m\ las\ nicicum s\ adorm, m\ fac s\ z\bo-
mile larg deschise oric\rei admira]ii fructuoase, mari prin vesc mai mult `n pat, m\ g`ndeam totu[i c\ pot fi sigur `n ce
inteligen]\ [i iubire, prin capacitatea de a mijloci, prin spirit – prive[te `nalta umanitate a domnului consilier intim... {i,
c\ci capacitatea de a mijloci este spirit –, a[a ar trebui ei s\ pe urm\, trebuie s\ constat\m c\, de[i am anun]at c\ s`nt
fie, [i aceasta este menirea lor, nu s\ se `nd\r\tniceasc\ a se aici, au fost preferate serviciile lui Carl `n ce prive[te dicta-
considera o na]iune original\, s\ se prosteasc\ `n insipida rea de diminea]\.
autocontemplare [i autoprosl\vire [i prin prostie s\ domine – Ei las\, omule, nu te mai fr\m`nta [i nu te mai tulbura
lumea. Nefericit popor, n-are s\-i mearg\ bine, fiindc\ nu degeaba de la ora asta. Insinuezi c\ vorbele mele s`nt necru-
se va `n]elege pe el `nsu[i, [i orice gre[it\ `n]elegere a pro- ]\toare [i totodat\ te superi c\ s`nt cru]\tor `n fapt\. I-am
priei firi nu st`rne[te numai r`sul, st`rne[te ura lumii [i te dictat din pat lui Carl fiindc\ `l aveam atunci `n preajma
arunc\ `ntr-o mare primejdie. Vor fi lovi]i de soart\ din mea. A fost numai ceva oficial, pentru dumneata am ceva
pricin\ c\ au fost tr\d\tori fa]\ de ei `n[i[i [i n-au vrut s\ fie mult mai bun. {i vorbele pe care le-am spus nu le-am spus
ce s`nt; soarta are s\-i `mpr\[tie peste tot p\m`ntul, ca pe cu g`nd r\u [i n-am vrut s\ te dojenesc. Cum s\ nu-mi dau
evrei – foarte drept, fiindc\ cei mai buni dintre ei au tr\it seama de debilitatea dumitale [i s\ nu ]in seama de ea? Doar
`ntotdeauna `n exil; `mpr\[tia]i fiind, vor dezvolta tot bi- s`ntem cre[tini. Ai crescut prea mult, e[ti at`t de lung, c\
nele care s\l\[luie[te `n ei, spre m`ntuirea na]iunilor, [i vor trebuie s\-mi ridic ochii ca s\ m\ uit la dumneata; faptul c\
fi sarea p\m`ntului... Tu[e[te u[or [i bate. E astmaticul. Da, stai mult\ vreme aplecat la masa de scris [i mai respiri [i
da, haide! Intr\, intr\! c\r]i pr\fuite d\uneaz\ unor pl\m`ni tineri, [i de aceea tu-
– Sluga dumneavoastr\, domnule consilier intim. [e[ti [i respiri greu. Asta e o boal\ a tinerilor, cu v`rsta o `n-
– A! Dumneata e[ti, John? Bine-ai venit! Ne-am sculat vingi. {i eu am scuipat s`nge c`nd aveam dou\zeci de ani,
de diminea]\ ast\zi. dar uite c\ [i acuma la b\tr`ne]e m\ ]in `nc\ bine pe pi-
– Da, Excelen]a voastr\ `ntotdeauna `ncepe lucrul de- cioare [i ca s\ stau drept `mi duc m`inile la spate [i `mi trag
vreme. umerii `nd\r\t, uite-a[a; dumneata `ns\ stai cu umerii str`n[i
– Nu, nu, despre dumneata vorbesc. Ast\zi te-ai sculat [i cu pieptul ghemuit, nu trebuie s\ te la[i a[a, `]i spun asta
de diminea]\. cu cea mai cre[tineasc\ omenie. Trebuie s\ cau]i o contra-
– O, scuza]i, nici nu m\ g`ndeam c\ ar putea fi vorba pondere pentru praf, John, s\ mai ie[i din praf, afar\ la
despre mine. c`mp [i la p\dure, sub cerul liber, s\ umbli pe jos [i c\lare,
– De ce? O modestie prea mare te face s\ `n]elegi gre[it. a[a am procedat [i eu [i am sc\pat. Omul e f\cut s\ tr\iasc\
Tovar\[ul de studii al fiului meu, destoinicul latinist [i ju- `n aer liber, s\ simt\ sub picioare p\m`ntul, pentru ca seva
rist, caligraful fluent, s\ nu merite aten]ie? [i for]ele lui s\ se poat\ urca `n el [i deasupra capului s\-i
– V\ mul]umesc din suflet. Dar, dac\-i a[a, nu m\ a[tep- zboare p\s\rile cerului. Cultura [i `ndeletnicirile spirituale
tam ca primul cuv`nt al unei at`t de venerate guri s\ fie un s`nt lucruri bune, lucruri mari, asta e indiscutabil. Totu[i,

310 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 311


f\r\ compensa]ia anteic\, pentru a-i spune a[a, ele `l ruineaz\ sei cunoa[teri de oameni a binef\c\torului meu c\ purtarea
pe om [i `i aduc boli cu care se m`ndre[te [i la care ]ine ca [i punctualitatea `n serviciu a unui t`n\r pot s\ sufere atunci
la ceva demn de cinste [i chiar ca la ceva avantajos; c\ci c`nd trece printr-o criz\ sufleteasc\, printr-o transformare a
boala are [i ea avantajele ei, este o scutire [i o eliberare, din sentimentelor [i a convingerilor lui, transformare care se s\-
mil\ cre[tin\ trebuie s\-i ier]i multe, [i un om de felul v`r[e[te `n el sub influen]a, aproape c\ a[ putea s\ spun sub
acesta e preten]ios, mofturos la m`ncare, pofticios, `i place ap\sarea unui mediu nou [i cople[itor de important, din
b\utura, r`de de el `nsu[i mai mult dec`t de patronul lui. care cauz\ el se `ntreab\ uneori dac\ e pe punctul de-a se
Lucreaz\ rareori la timpul potrivit [i e sigur c\ cineva se pierde ori de-a se g\si pe el `nsu[i.
g`nde[te bine p`n\ s\-[i calce pe inim\ [i s\-l dojeneasc\, de – Dragul meu, p`n\ acuma nu mi-ai spus [i nu mi-ai dat
exemplu pentru c\, fiind slab de piept, `[i mai stric\ pl\m`- a `n]elege nimic despre prefacerile grave care se petrec
nii [i cu tabacul, a[a `nc`t fumul din odaia lui se `ntinde `n `nl\untrul dumitale. B\nuiesc `n ce constau [i ce vrei s\ spui
toat\ casa [i `i sup\r\ pe cei care nu pot s\-l sufere. Vorbesc cu aluziile pe care le faci. Prietene John, am s\-]i vorbesc
despre fumul de tutun, nu despre dumneata, fiindc\ [tiu c\ deschis. Eu n-am [tiut nimic despre zborul politic „icarian“
]ii la mine, c\ `]i s`nt drag [i c\ e[ti nec\jit c`nd m\ ciorov\- [i despre pasiunile dumitale perfec]ioniste pe care le nutreai
iesc cu dumneata. de mai mult\ vreme. Nu ajunsese la cuno[tin]a mea c\
– Foarte nec\jit, domnule consilier intim! S`nt am\r`t, dumneata ai scris pamfletul acela `ndr\zne] [i antimonarhic
v\ rog s\ m\ crede]i. Aflu cu o adev\rat\ spaim\ c\ fumul `n care se cerea s\ fie desfiin]at\ claca [i s\ se promulge o
pipei mele studioase, cu toate precau]iile pe care le iau, p\- constitu]ie foarte radical\ – dac\ [tiam, cu toate c\ ai un
trunde prin cr\p\turi. Doar [tiu aversiunea domnului con- scris frumos [i cuno[tin]e serioase, desigur c\ nu te-a[ fi
silier intim... luat `n serviciul meu, fapt de care mul]i oameni vrednici [i
– Aversiune. {i o aversiune este o meteahn\. Aduci f\c`nd parte din autorit\]i superioare s-au mirat [i chiar mi
vorba despre metehnele mele. Dar noi vorbim acum de-ale l-au repro[at. Dac\ am `n]eles bine – [i `n privin]a asta mi-a
dumitale. spus ceva [i fiu-meu –, dumneata e[ti acum pe cale de-a te
– Numai de-ale mele, drag\ domnule consilier intim. smulge din acele fumuri, gata s\ scapi de r\t\cirile dumitale
Nu t\g\duiesc nici una dintre ele [i nu am `ndr\zneala s\ revolu]ionare [i s\ `ncepi s\ ai, `n ce prive[te ra]iunea de
`ncerc a mi le scuza. Numai at`ta v\ rog s\ m\ crede]i: dac\ stat [i guvern\m`ntul, p\reri s\n\toase [i temeinice. Eu cred
n-am putut `nc\ s\ mi le st\p`nesc n-a fost din cauz\ c\ numai c\ acest proces de clarificare [i de maturizare, de care
boala mi-a servit ca pretext pentru asta. N-am nici un trebuie s\ fii m`ndru [i pe care trebuie s\ ]i-l atribui numai
motiv s\ fac aluzie la pieptul meu, dar am motive s\ dau cu persoanei dumitale, inteligen]ei dumitale solide [i inimii
pumnii `n el... E un lucru pentru mine foarte grav, de[i Ex- dumitale, nu vreunei inten]ionate constr`ngeri din afar\,
celen]a voastr\ binevoie[te s\ fac\ haz de asta. Metehnele cred c\ acest proces nu poate dec`t s\ slujeasc\ la limpezirea
mele, pot chiar s\ spun viciile mele, s`nt de neiertat; dar nu tulbur\rii fizice [i a unei conduite dezordonate, deoarece el
m\ las prad\ lor din cauza suferin]elor mele fizice, ci din ca- este evident un fenomen al vindec\rii [i poate avea pentru
uza tulbur\rilor suflete[ti. A[ `ndr\zni s\ aduc aminte imen- suflet [i pentru trup numai efecte salutare. Sufletul [i trupul

312 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 313


s`nt at`t de str`ns legate unul de altul [i au `ntre ele at`tea care au adus cu ele dureri [i m`nie, m-au pus `n conflict cu
rela]ii, `nc`t nici un efect nu se produce asupra unuia f\r\ s\ via]a real\, dar totodat\ mi-au m`ng`iat sufletul, l-au spriji-
se produc\ [i asupra celuilalt – fie `n bine, fie `n r\u. Crezi nit [i l-au pus de acord cu realit\]i mai `nalte. S\ renun]i la
dumneata c\ toanele [i excesele dumitale revolu]ionare n-au credin]a exaltat\ `ntr-o purificare revolu]ionar\ a na]iuni-
avut nimic a face cu ceea ce am numit eu lips\ de compen- lor, `ntr-o omenire `ndrumat\ c\tre libertate [i dreptate,
sa]ie anteic\ pentru cultur\ [i spirit, lipsa unei vie]i s\n\- credin]a deci `ntr-o domnie a fericirii [i a p\cii pe p\m`nt,
toase [i aerisite `n s`nul naturii, [i crezi oare c\ maladivitatea sub sceptrul ra]iunii, s\ te treze[ti deodat\ fa]\-n fa]\ cu
[i astmul dumitale nu s`nt fizice[te exact la fel cu fumurile adev\rul brutal, oric`t te-ar o]eli el, [i anume c\ `ntotdeauna
acelea din domeniul sufletului? Este unul [i acela[i lucru. vor exista for]e care se vor agita orbe[te f\r\ s\ ]in\ seama
Mi[c\-]i [i aerise[te-]i trupul, mai las\ rachiul [i tutunul [i de dreptate, instaur`nd f\r\ cru]are suprema]ia uneia asupra
atunci ai s\ nutre[ti `n creierul dumitale g`ndurile care tre- celeilalte – nu e deloc u[or s\ te obi[nuie[ti cu toate acestea,
buie, prielnice ordinii [i autorit\]ii; renun]\ complet la [i ele te arunc\ `n contradic]ii interioare amare [i cumplite.
funestul spirit de contradic]ie, la nefireasca r`vn\ de-a `m- De aceea, c`nd `n asemenea `mprejur\ri, `ntr-o asemenea
bun\t\]i lumea, cultiv\ gr\dina `nsu[irilor dumitale, caut\ criz\ de cre[tere, t`n\rul caut\ `nseninarea `n sticla de ra-
s\ te ar\]i destoinic `n condi]iile de via]\ existente, care s`nt chiu sau `[i `nv\luie g`ndurile ostenite `n fum de tabac ca s\
foarte bune, [i ai s\ vezi cum [i trupul dumitale are s\ se `n- [i le ogoiasc\ – nu-i este oare `ng\duit s\ se a[tepte la oare-
zdr\veneasc\ [i are s\ devin\ un solid receptacul de via]\ care indulgen]\ din partea unor oameni superiori, a c\ror
pl\cut\. Eu a[a te sf\tuiesc, dac\ vrei s\ m\ ascul]i. puternic\ autoritate contribuie la asemenea transform\ri?
– O, Excelen]\, cum s\ nu vreau?! Cum s\ nu ascult, cu – Bun, bun, asta e retoric\! ~n dumneata s-a pierdut un
aten]ia cea mai plin\ de recuno[tin]\, un sfat pornit dintr-o avocat patetic [i astu]ios – sau poate c\ nu s-a pierdut `nc\.
ad`nc\ experien]\, o `ndrumare at`t de `n]eleapt\?! {i s`nt {tii s\-]i exprimi `n chip interesant durerile, [i de aceea nu
convins c\ o dat\ cu trecerea timpului consolatoarele asigu- e[ti numai orator, ci [i poet – de[i cu acest titlu nu se potri-
r\ri pe care mi-a fost `ng\duit s\ le primesc se vor `mplini ve[te pasiunea politicii. S\-]i folose[ti `ns\ talentul `nn\scut
cu prisosin]\. Trebuie s\ m\rturisesc `ns\ c\ tocmai acum, de orator, talent care te-a f\cut s\ fii literat [i om al poporu-
c`nd `n luminata atmosfer\ a acestei case transformarea g`n- lui, ca s\ m\ pui pe mine `ntr-o lumin\ ur`t\ [i s\ prezin]i
durilor [i p\rerilor mele se s\v`r[e[te critic [i trudnic – `n lucrurile ca [i cum influen]a mea ]i-ar fi r\pit credin]a `n
epoca aceasta de tranzi]ie de la o concep]ie la alta, starea omenire [i te-ar fi aruncat, `n ce prive[te viitorul ei, `ntr-o
mea este, bine`n]eles, `nc\ destul de tulbure, `nc\ n-am sc\- cinic\ disperare – asta s\ [tii c\ nu e drept. Nu-]i vreau eu
pat de chinurile desp\r]irii, a[a `nc`t a[ putea s\ pretind oa- oare binele, [i te superi pe mine c`nd cu sfaturile mele am
recare indulgen]\. Ce spun eu s\ pretind? Ce pot eu s\ mai mult `n vedere prosperitatea dumitale individual\ dec`t
pretind? Totu[i, `ndr\znesc respectuos s\-mi exprim spe- pe aceea a omenirii? S`nt eu `n chestiunea asta un Timon?
ran]a `n aceast\ indulgen]\. De acea transformare [i conver- Nu m\ `n]elege gre[it! Cred c\ e posibil [i probabil ca seco-
tire este legat\ renun]area la o sumedenie de speran]e [i lul nostru al XIX-lea s\ nu fie numai continuarea secolului
credin]e mult mai mari, de[i nedezvoltate [i copil\re[ti, [i trecut; el pare sortit s\ fie `nceputul unei ere noi, `n care ne

314 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 315


vom putea bucura de spectacolul unei omeniri `n progres [i p\rinte [i ca unui duhovnic. De transformarea p\rerilor
`n limpezire. Se mai poate vedea, desigur, c\ `ncepe s\ se in- mele, de noua mea pozi]ie fa]\ de ordine, conservare [i lege
staureze o cultur\ mijlocie, ca s\ nu zicem mediocr\, prin- nu e legat\ numai durerea desp\r]irii de inconsistentele vi-
tre ale c\rei caracteristici este [i aceea c\ mul]i oameni se suri, c\rora trebuie s\ le spun adio, ci e legat [i altceva, e
ocup\ de conducere f\r\ s\ se priceap\. Jos avem nebunia penibil s-o spun, o ambi]ie necunoscut\ p`n\ acum, ame]i-
tinerilor care vor s\ ia parte la treburile `nalte ale statului, toare [i anxioas\, sub al c\rei impuls recurg, de asemenea, la
iar sus – tendin]a, provenit\ din sl\biciune [i liberalitate sticl\ [i la pip\, pe de o parte ca s\ mi-o ame]esc, pe de alt\
exagerat\, de-a face pretutindeni concesii mai mari dec`t parte `ns\ ca s\ m\ scufund cu ajutorul ei mai ad`nc [i mai
trebuie. E necesar s\ ne d\m seama `ns\ de dificult\]ile [i pasionat `n visurile noi `n care se manifest\.
primejdiile unui prea mare liberalism, care treze[te cerin- – Hm! Ambi]ie? {i ce fel de ambi]ie?
]ele individului `n asemenea m\sur\ `nc`t la un moment dat – Ambi]ia aceasta `[i are originea `n g`ndul la avantajele
s`nt at`tea dorin]e, c\ nu mai [tii pe care s-o `mpline[ti, `n- pe care supunerea interioar\ fa]\ de putere [i de lege le are
totdeauna se va vedea c\ prin bun\tate [i indulgen]\ prea fa]\ de spiritul de contradic]ie. Asta e mucenicie, `ns\ faptul
mare [i prin delicate]e moral\ nu po]i s\ conduci mult\ c\ aprobi puterea `nseamn\ c\ suflete[te o [i sluje[ti [i parti-
vreme de sus lucrurile, pentru c\ e[ti nevoit s\ ]ii `n fr`u [i cipi cu mintea la bucuria ei. Acestea s`nt visurile noi care
`n ordine o lume amestecat\ [i uneori r\t\cit\! E neap\rat `mi `nvioreaz\ inima [i care datorit\ procesului meu de
necesar s\ te men]ii cu stricte]e `n limitele legii. S-a `nceput maturizare au luat locul celor vechi. {i tot prin faptul c\
`n vremea din urm\ s\ se procedeze domol [i indulgent cu afirm`nd autoritatea o [i sluje[ti spiritualice[te, Excelen]a
r\uf\c\torii `n chestiuni de responsabilitate, acord`ndu-se voastr\ va `n]elege c\ tinere]ea mea simte irezistibila nevoie
certificate [i expertize medicale care `l scuz\ pe criminal [i de-a pune teoria `n practic\, [i cu asta ajung la rug\mintea
`l scap\ de pedeapsa meritat\. Trebuie caracter pentru ca pe care nea[teptata convorbire particular\ `mi ofer\ prilejul
`ntr-o astfel de stare general\ de mole[ire s\ fii d`rz; de de mult r`vnit ca s-o exprim.
aceea mi-a pl\cut un t`n\r medic care mi-a fost recomandat – Ce rug\minte?
de cur`nd – Striegelmann `l cheam\ – [i care `n astfel de ca- – Desigur, nici nu mai trebuie s\ v\ spun c`t de scumpe
zuri dovede[te `ntotdeauna caracter, [i chiar deun\zi, c`nd `mi s`nt situa]ia [i ocupa]ia mea actual\, pe care le datoresc
tribunalul era `n dubiu dac\ o femeie pruncuciga[\ nu e cuno[tin]ei din timpul studiilor cu fiul Domniei voastre, [i
cumva iresponsabil\, a dat un certificat cum c\ e perfect c`t de mult pre]uiesc `ncurajarea pe care am c\p\tat-o `n cei
responsabil\ de faptele ei. doi ani c`t am stat `n aceast\ cas\ scump\ mie [i lumii `n-
– C`t de mult `l invidiez pe doctorul Striegelmann pentru tregi. Pe de alt\ parte `ns\, ar fi absurd s\-mi `nchipui c\
elogiul pe care i-l face Excelen]a voastr\! M\ voi g`ndi la el, s`nt de ne`nlocuit, deoarece m\ num\r printre cei c`]iva
m\ voi `n\l]a la t\ria lui de caracter [i m\ voi delecta oare- care stau Excelen]ei voastre la dispozi]ie pentru lucr\ri aju-
cum. Da, m\ voi delecta! Ah, n-am spus totul protectorului t\toare, cum ar fi domnul consilier cameral `nsu[i, domnul
meu atunci c`nd am vorbit despre dificult\]ile prefacerii doctor Riemer, domnul secretar al bibliotecii Kräuter, pre-
mele interioare. Simt nevoia s\ v\ m\rturisesc totul, ca unui cum [i servitorul dumneavoastr\. Pe l`ng\ asta, recunosc c\

316 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 317


`n ultima vreme v-am dat prilej Excelen]ei voastre s\ nu fi]i unui om capabil s\-[i constate gre[elile s\ le evite [i s\
mul]umit de mine din cauza astmului [i a `ncurc\turilor `nceap\ o activitate s\n\toas\, [i a[ dori ca aceast\ uman\
mele [i `n general nu am impresia c\ Excelen]a voastr\ `ncercare s\ izbuteasc\ [i s\ dea [i altora `ndemn [i curaj s\
pune mare pre] pe prezen]a mea aici, lucru la care faptul c\ fac\ la fel. E bine a[a?
s`nt exagerat de lung, c\ port ochelari [i c\ s`nt ciupit de – Splendid, Excelen]\! ~ntr-adev\r, s`nt...
v\rsat contribuie `ntr-o bun\ m\sur\. – {i, ce zici, n-ar fi acuma timpul s\ trecem de la trebu-
– Ei nu, `n privin]a asta... rile dumitale la ale mele?
– Ideea mea [i dorin]a mea arz\toare s`nt s\ trec din ser- – O, Excelen]\, e de neiertat...
viciul Excelen]ei voastre `n serviciul statului, [i anume – Uite, am aici poeziile din Divan, la care `n ultimul
`ntr-un post care ofer\ noilor mele convingeri purificate un timp am mai ad\ugat c`teva buc\]i, foarte potrivite, am `n-
prilej de activitate deosebit de favorabil. La Dresda st\ un locuit c`teva [i le-am `mp\r]it `n mai multe c\r]i – uite,
prieten [i protector al p\rin]ilor mei, s\raci, dar vrednici, Cartea medita]iilor, Cartea lui Suleika, Cartea tavernei.
domnul c\pitan Verlohren, care are rela]ii personale cu Acum trebuie s\ dau ceva pentru Calendarul femeii... ~n
unii [efi ai cenzurii prusiene. Dac\ v-a[ ruga respectuos pe fond, nu-mi place. Nu-mi place s\ scot pietrele din coroan\
Excelen]a voastr\ s\ `i scrie]i domnului c\pitan Verlohren [i s\ le `nv`rt `ntre degete ca s\ le ar\t. {i, pe urm\, nu [tiu
c`teva r`nduri de recomanda]ie pentru mine, vorbind favo- dac\ buc\]ile izolate au s\ aib\ vreo culoare. Pre]ioase aici
rabil de metamorfoza mea politico-etic\, pentru ca astfel nu s`nt buc\]ile luate fiecare `n parte, ci toate la un loc; e o
domnul c\pitan Verlohren s\ m\ ia c`tva timp pe l`ng\ cupol\ care se rote[te de jur `mprejur [i un planetariu; [i, pe
dumnealui [i la r`ndul dumisale s\ m\ recomande la locul l`ng\ asta, ezit s\ dau unui public neinformat fragmente din
cuvenit, `n felul acesta s-ar `mplini dorin]a arz\toare [i ur- aceast\ lucrare f\r\ note, f\r\ comentariul didactic pe care `l
gent\ de a-mi croi un drum pe treptele cenzurii. Consider preg\tesc ca s\ `l ini]iez istorice[te pe cititor `n concep]iile,
c\ a[ avea atunci fa]\ de domnul consilier o recuno[tin]\ pe `n moravurile [i `n limbajul Orientului [i s\-l fac capabil s\
care am avut-o, de altminteri, `ntotdeauna, dar de data asta guste cu profunzime [i nestingherit tot ce-i ofer. Pe de alt\
ar fi `ntr-adev\r etern\. parte, nu trebuie s\ facem pe n\zuro[ii, [i dorin]a de-a ie[i
– Bine, John, asta se poate face. Scrisoarea la Dresda nu la iveal\ cu micile nout\]i [i glume bine ticluite se asociaz\
e lucru greu [i m-a[ bucura dac\ a[ putea s\-i `ndemn pe curiozit\]ii ce vine din afar\. Ce crezi c\ ar trebui s\ dau
aceia care s`nt pu[i s\ lucreze `mpotriva ilegalit\]ii s\ fie bi- pentru calendar?
nevoitori cu dumneata, `n ciuda gre[elilor pe care le-ai s\- – Poate asta, Excelen]\: Nimeni s\ nu [tie, numai `n]elep-
v`r[it odinioar\. Ce-mi spui despre ambi]ia dumitale, care e tului s\-i spui... E at`t de misterios!
legat\ de schimbarea convingerilor, nu-mi prea place. Dar – Nu, nu asta. Mi-ar p\rea tare r\u. E un lucru plin de
s`nt obi[nuit s\ nu-mi plac\ multe lucruri la dumneata, [i nuan]e [i ar `nsemna s\ strici orzul pe g`[te. ~n carte poate
asta trebuie s\ te bucure, pentru c\ e un motiv ca s\-]i fiu s\ stea, dar `n calendar, nu. S`nt de p\rerea lui Hafiz, care [i
de ajutor. Am s\ scriu – ia s\ vedem cum e mai bine –, am el era convins c\ oamenilor numai atunci le place, c`nd le
s\ scriu c\ m-a[ bucura foarte mult dac\ s-ar da posibilitatea c`n]i ce pot ei s\ asculte cu u[urin]\, comod [i lesne; `n mo-

318 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 319


dul acesta po]i s\ le dai pe nesim]ite [i lucruri mai dificile, [i groaznic, se bo]e[te [i se stric\ [i ai s\ spui dup\ aceea c\ ai
mai pu]in binevenite. F\r\ diploma]ie nu izbute[ti nici `n p\]it asta fiind `n serviciul meu. Te rog, las\ pulpanele s\
art\. Doar e vorba despre un calendar al femeii. Poart\-te at`rne slobode de o parte [i de alta a scaunului.
`ng\duitor cu femeile... Asta s-ar potrivi, dar nu merge, din – V\ mul]umesc din suflet pentru grija pe care mi-o
cauza coastei str`mbe. „Vrei s-o `ndrep]i, se rupe. O la[i a[a, ar\ta]i, Excelen]\.
se str`mb\ [i mai tare.“ Asta e [i nediplomatic, [i numai `n – A[adar, putem s\ `ncepem sau, mai bine zis, s\ conti-
carte po]i s-o strecori. „Din condeiul meu acum / Curg\ nu\m, pentru c\ `nceputul e mai greu. Pe vremea aceea, ati-
dulci cuvinte.“ {i asta ar fi la fel. {i ar mai fi lucruri vesele, tudinea mea fa]\ de p\turile de sus ale societ\]ii era foarte
cumin]i [i ad`nci, ca \sta de aici: Adam era un bulg\r de ]\- favorabil\. Chiar dac\ `n Werther nepl\cerile la limit\ `ntre
r`n\, [i acesta, poate, cu pic\tura sfioas\ c\reia soarta `i d\- dou\ situa]ii bine definite...
ruie[te puteri [i durat\ [i care ajunge perl\ `n coroana .............................................................................................
`mp\ratului – [i acesta de anul trecut, ~n paradis cu lun\ ~mi pare bine c\ sosirea gust\rii ne-a `ntrerupt [i c\ a
plin\, despre cele dou\ mai pl\cute g`nduri ale lui Dumne- plecat. Nu pot s\-l suf\r pe omul acesta, Dumnezeu s\ m\
zeu. Ce zici? ierte, dar nu exist\ mod de g`ndire al lui care s\ nu m\ fac\
– Foarte bun [i frumos, Excelen]\! Poate c\ [i admirabi- s\-mi pierd r\bdarea, [i acesta nou e [i mai dezastruos dec`t
lul Nu vreau s\ te pierd niciodat\, s`nt at`t de frumoase ver- cel vechi. Mi-ar fi fost greu s\-l suport ast\zi dac\ n-ar fi
surile acestea: „Tinere]ea mi-o `mpodobe[ti / Cu o fost scrisoarea lui Hutten c\tre Pirkheimer, pe care o
dragoste nem\surat\“. aveam printre h`rtii, [i concep]iile s\n\toase ale nobilimii
– Hm! Nu. Asta e vocea femeii. Presupun c\ femeile noastre de-atunci [i via]a din Frankfurt de pe vremea aceea.
prefer\ s\ aud\ vocea b\rbatului [i a poetului. Mai bine cea Ia s\ lu\m cu bucata de pas\re o sorbitur\ zdrav\n\ din
care e `naintea acesteia: „De g\se[te-n fund cenu[\. Spune: acest dar solar, s\ ne treac\ gustul r\u pe care ni l-a l\sat `n
jertf\-i pentru mine“. suflet John! Cine m-a pus s\-i promit scrisoarea pentru
– Foarte bine! M\rturisesc c\ mi-ar fi pl\cut ca propu- Dresda? ~mi pare r\u c\ i-am f\g\duit. Probabil c\ m-a `n-
nerea mea s\ fie primit\. Dar a[a, trebuie s\ m\ mul]umesc c`ntat g`ndul s-o redactez – pl\cerea de-a g\si expresii fru-
s\-mi dau adeziunea cu bucurie. A[ vrea s\ mai spun c\ moase [i `ntors\turi potrivite e o primejdie, ne face foarte
poezia Soarele, Helios al grecilor mi se pare c\ ar trebui revi- u[or s\ uit\m con]inutul real al cuvintelor, [i te treze[ti for-
zuit\. S`nt c`teva rime cam slabe, care presupun o pronun- mul`nd dramatic p\reri pentru c`te unul care abia de le me-
]are regional\. rit\. Am aprobat ce spune ca s\-i sprijin ambi]ia antipatic\?
– Ei, ce s\-i faci, fiecare vorbe[te cum a `nv\]at `n copil\- N-are importan]\, are s\ ajung\ un zelos al ordinii, un
rie. Deocamdat\ l\s\m a[a. O s\ mai vedem. {i acuma, dac\ Torquemada al legalit\]ii. Are s\-i h\r]uiasc\ pe tinerii care
vrei, stai jos, am s\-]i dictez ceva din via]a mea. viseaz\ [i ei libertatea. A trebuit s\-mi ]in firea [i s\-l laud
– La dispozi]ia dumneavoastr\, Excelen]\. pentru convertirea lui, dar ce penibil lucru! De ce s`nt eu
– Dragul meu, ridic\-te iar de pe scaun. Te-ai a[ezat pe `mpotriva libert\]ii presei? Pentru c\ ea produce numai me-
pulpanele hainei. Dac\ [ezi a[a un ceas, haina va ar\ta diocritate. Legea care `ngr\de[te e binef\c\toare, pentru c\

320 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 321


o opozi]ie care nu are limite devine plat\, `ngr\direa `ns\ o penseze faptul c\-l pun pe Faust s\ tind\ mai mult c\tre
sile[te s\ fie inteligent\, [i \sta e un mare avantaj. Cine are gloria faptei dec`t c\tre rezultatele ei. „Nu ]i-e ru[ine glorie
dreptate `ntru totul e de multe ori grosolan [i din topor. s\ ceri?“ ~n sertar am `nsemn\rile, ia’ s\ vedem. „Mai este
Un partid `ns\ nu are pe de-a-ntregul dreptate – de aceea e `nc\ pe p\m`nt / Loc pentru fapte mari [i demne / Spre
partid. El are la `ndem`n\ modul indirect, `n care francezii ele-acuma s\ m\-ndemne / S`rguitorul meu av`nt!“ E bun
s`nt mae[tri [i modele, fiindc\ germanii cred c\ nu-s destul „S`rguitorul meu av`nt!“ E excelent – p\cat c\ se refer\ la
de curajo[i dac\ nu-[i spun pe fa]\ p\rerile. ~n felul acesta, ceva nepl\cut! Totu[i, se poate [i trebuie chiar ca acest r\z-
nu izbute[ti s\ te exprimi indirect. Cultur\, cultur\! Con- vr\tit [i acest deziluzionat s\ treac\ de la specula]ii metafi-
str`ngerea stimuleaz\ spiritul, at`ta vreau s\ spun, [i acest zice la o activitate idealo-practic\ [i s\ urmeze temeinic [i
John e un dobitoc astmatic. Guvernamental sau opozi]io- gratis la [coala umanit\]ii, av`ndu-l pe diavol ca profesor.
nist, tot un drac – [i el `[i `nchipuie c\ e un eveniment gro- Ce era el [i ce eram eu atunci c`nd st\tea v`r`t `n vizuina lui
zav de emo]ionant transformarea din sufletul lui t`mp... [i lua filozofice[te cu asalt cerul [i pe urm\ atunci c`nd cu
~mi dau tot mai mult seama c\ discu]ia cu el a fost s`c`i- amorurile lui m\runte [i penibile? Din abureala adoles-
toare [i odioas\. Mi-a stricat m`ncarea cu g\ina] de harpii. cen]ei, din exaltarea superficial\, poemul [i eroul se vor ri-
Ce g`nde[te el despre mine? Ce g`nde[te el c\ g`ndesc eu? ~[i dica `n realitatea obiectiv\, `n universalism, `n b\rb\]ie
imagineaz\ c\ acum el g`nde[te ca mine? M\gar, m\gar – spiritual\. Din b`rlogul savantului, din hruba medita]iei ste-
dar de ce s\ m\ sup\r din cauza lui? S-ar putea totu[i ca su- rile la Curtea `mp\ratului... Ur`nd `ngr\dirile, r`vnind im-
p\rarea mea pe el s\ semene mai mult cu un necaz sau mai posibilul de natur\ superioar\, neobositul c\ut\tor trebuie
exact cu grija [i cu auto`ntreb\rile care nu se refer\ deloc la s\ se afirme [i aici. {i acum m\ `ntreb: „Cum se `mpac\ uni-
ipochimenul acesta – se refer\ la lucrarea `nceput\ [i cu- versalismul [i mintea s\n\toas\ a omului matur cu vechea
prinde toate nuan]ele `ngrijor\rii [i ale `ndoielii – s\ fie din ne`nfr`nare?“ Idealism politic, planuri de fericire a lumii...
pricin\ c\ opera este con[tiin]a obiectivat\?... Pl\cerea ac- S\ fi r\mas el oare un vajnic `nsetat de inaccesibil? Bine
]iunii, asta este. Ac]iune frumoas\ [i mare, asta este. (Ce-o spus! Vajnic `nseta]i, s\ notez asta, am s-o a[ez la locul po-
fi g`ndind el despre mine?) Faust trebuie pus `ntr-o exis- trivit. E `n asta o `ntreag\ lume de realism aristocratic [i ni-
ten]\ activ\, s\ ia parte la via]a statului, la o via]\ folosi-
mic nu poate fi mai german dec`t faptul de-a corecta
toare oamenilor, n\zuin]a lui, prin mijlocirea c\reia el va fi
germanicul cu germanic... A[adar, alian]a cu puterea pentru
m`ntuit, trebuie s\ ia o mare form\ politic\ `n partea a doua
a putea `n chip activ s\ instaureze pe p\m`nt o stare de lu-
din Faust. Alt astmatic1, dar om mare acela, a v\zut asta [i
cruri mai bun\, mai nobil\.
mi-a spus, dar nu era nimic nou `n ceea ce `mi spunea; nu-
C\ nu izbute[te, c\ domnitorul [i Curtea casc\ de nu
mai c\ el, a[a cum era, putea s\ vorbeasc\, fiindc\ pe el cu-
mai pot la cuv`nt\rile lui [i dracul trebuie s\ intervin\ [i s\
v`ntul „politic\“ nu-l f\cea s\ se o]\rasc\ [i, rostindu-l, nu
salveze situa]ia cu palavre impertinente, asta e sigur. Entu-
se str`mba, parc\ ar fi m`ncat agurid\ – nu, niciodat\... Dar,
ziasmul politic este imediat redus la rangul de ma`re de
la urma urmei, de ce `l am pe Mefistofel? El poate s\ com-
plaisir, physicien de la cour [i artificier magic. M\ bucur de
1 Se refer\ la Friedrich Schiller. (n.tr.) carnaval. Se poate scoate de-aici o mascarad\ bogat\, cu fi-

322 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 323


guri mitologice [i cu giumbu[lucuri spirituale, care `n reali- prosl\vit jocul estetic, de[i `n chip prea didactic? E drept c\
tate, la ziua de na[tere a Alte]ei sale sau `n prezen]a `mp\ra- e u[or, dar u[orul e greu de f\cut. {i acolo unde consideri
tului, ar fi cam scump pl\tite. Glumele acestea au un fond u[urin]a cu gravitate e locul, de asemenea, s\ consideri gra-
satiric amar. Mai `nainte de asta `ns\, trebuie s\ lucrez cu se- vitatea cu u[urin]\!
riozitate, pentru fericirea oamenilor, deci trebuie s\ g\sesc Dac\ locul acela nu-i `n poemul meu, atunci nu-i nic\-
vorbe ad`nci, pline de credin]\, scoase tot de-aici din inim\. ieri. Noaptea Walpurgiei clasice... (m\ `ndep\rtez cu g`ndul
Unde s`nt? „Ureche fin\ are omenirea: / O vorb\ clar\ fapte de scena politic\ [i `mi dau seama c\ m\ las bucuros dus `n
mari st`rne[te. / {i omu-[i cump\ne[te vrednic firea / C`nd alt\ parte. V\d c\, `n fond, ar fi mai bine dac\ a[ elimina-o –
`i vorbe[ti ad`nc, prietene[te.“ ~mi place. Dumnezeu `nsu[i, m\ g`ndeam la asta [i c`nd vorbeam cu m\garul astmatic [i
pozitivul, bun\tatea creatoare, ar putea s\-i r\spund\ a[a `mi era necaz din cauza asta – de altfel numai pentru c\ e
diavolului, `n prolog. {i eu ]in cu el, cu pozitivul ]in – n-am p\cat de versurile pe care le-am pomenit adineauri)... {i ca
nenorocul s\ fiu `n opozi]ie. {i nu-i numaidec`t nevoie ca s\ ne g`ndim acum la ceva pl\cut [i plin de speran]\, noap-
Mefisto s\ vorbeasc\ la Curtea `mp\ratului. Faust nu vrea tea Walpurgiei clasice – ah, din asta vreau s\ fac o petrecere
ca el s\ intre `n sala de audien]\. Nu permite ca `n prezen]a grandioas\, care s\ `ntreac\ `ntr-adev\r cu mult mascarada
Maiest\]ii sale s\ se s\v`r[easc\ `n[el\torii [i vicle[uguri `n de la Curte – un joc plin de idei, de taine ale vie]ii, de o ex-
vorbe [i `n fapte. Magia [i tertipurile diavole[ti trebuie s\ se plicare inteligent-vis\toare, ovidian\, a dezvolt\rii umane,
dea la o parte din calea lui – [i aici, precum [i `n ce-o pri- f\r\ nici o solemnitate, stilistic limpede, u[or [i vesel, satir\
ve[te pe Elena. Nici ei nu-i d\ voie Persefona s\ vin\ iar pe menipee. Avem oare un Lucian `n cas\? Da, al\turi, [tiu
p\m`nt dec`t cu condi]ia ca totul s\ se `nt`mple numai cu unde-i, subsidiu, am s\-l recitesc. Ce fior `n inim\ la g`ndul
mijloace omene[ti, pe fa]\, [i iubitul s\-i c`[tige dragostea c\ `n chip cu totul nea[teptat, printr-o n\scocire de vis, ho-
numai cu puterea [i pasiunea lui. Remarcabil\ corespon- munculus `mi mai sluje[te `nc\ la ceva – cine ar fi crezut c\
den]\! {tiu pe unul care ar avea grij\ s\ fie `ndeplinit\ cla- homunculus are s\ intre `n leg\tur\ cu ea, frumuse]ea su-
uza, dac\ ar mai putea s\ aib\ grij\ de ceva... {i totu[i, mai prem\, o leg\tur\ zburdalnic\ [i vital mistic\, [i c\ va servi
este o clauz\, de care at`rn\ totul, numai de ea depinde po- la motivarea hazliu-[tiin]ific\, neptunic-plutonic\ a apa-
sibilitatea ca s\ pun\ iar `n mi[care materialul totodat\ t`n\r ri]iei supremei frumuse]i omene[ti?!? „Ultimul produs al
[i b\tr`n, [i anume u[urin]a concep]iei [i gluma absolut\. naturii `n continu\ ascensiune este omul frumos.“ Winckel-
Numai `n joc [i `n opera feeric\ e salvarea; [i dac\ m\ g`n- mann [tia ce `nseamn\ frumuse]e [i umanism perceptibil
desc, giumbu[lucurile pot s\ le ispr\vesc de pe-acum. {i prin sim]uri. I-ar fi pl\cut acest curaj de-a percepe preisto-
ce-ai putea avea chiar dumneata, dragul meu, `mpotriva jo- ria biologic\ a frumosului `n `nf\]i[area lui; i-ar fi pl\cut
cului [i a u[urin]ei superioare, dumneata, care vorbeai ideea c\ for]a dragostei ajut\ monada s\ devin\ entelehie [i
de-at`tea ori despre „gravitatea nepoetic\“, [i `n scrisorile c\ ea, `ncep`nd `n ocean ca un cocolo[ de m`zg\ organic\,
educative1, autorizat de g`nditorul dumitale, aproape c\ ai trec`nd de-a lungul multor [i anonime ere ale vie]ii, ajunge
1 Se refer\ din nou la Schiller [i la lucrarea sa Scrisori despre educa]ia prin metamorfoz\ la cea mai `nalt\ `ntruchipare a frumu-
estetic\ a omului (1795), scris\ sub influen]a filozofiei kantiene. (n.tr.) se]ii. ~n dram\, lucrul cel mai inteligent este motivarea.

324 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 325


Dumitale, dragul meu, nu-]i pl\cea, ziceai c\ nu e un lucru [tiin]a ta, entuziasmul t\u, ast\zi nem\rturisibil, care te lega
important [i socoteai c\ e o `ndr\zneal\ s-o dispre]uie[ti. de Helada? Felul t\u de-a g`ndi se potrive[te de fapt bine
Totu[i, dup\ cum vezi, este un curaj al motiv\rii care o numai cu virilul previril, cu momentul de frumuse]e al t`-
ap\r\ de repro[ul `ngustimii. A fost vreodat\ apari]ia vreu- n\rului, moment pe care numai marmura `l poate fixa.
nui personaj dramatic preg\tit\ cu at`ta grij\? E [i de `n- N-are importan]\, tu ai avut noroc c\ „omul“ este masculin
]eles; fiind vorba despre frumuse]ea `ns\[i, s`nt necesare [i ai putut astfel s\ masculinizezi frumuse]ea dup\ voia ini-
condi]ii neobi[nuite, [i acestea se g\sesc, desigur. E, de ase- mii. Mie, frumuse]ea mi-a ap\rut `n chip de tinere]e, `n
menea, limpede c\ totul trebuie s\ fie numai indicat, s\ se chip de femeie... Dar nu chiar cu totul a[a, cunosc [i eu c\-
dea a `n]elege, nu s\ fie spus pe fa]\. Trebuie ca totul s\ fie r\rile tale ascunse [i m\ g`ndesc cu pl\cere la b\iatul acela
`ntemeiat pe umor mitologic, pe travesti; insinu\ri de blond [i vioi care ast\-var\ ne-a servit `n c`rciuma de la
ad`nc\ filozofie a naturii s\ contrazic\ aici forma u[or acce- Geisberg, unde Boisserée era iar de fa]\, cu o catolic\ discre-
sibil\, tot a[a cum grava splendoare a expunerii, `mprumu- ]ie. C`nt\ celorlal]i c`t vrei, [i de c`rciumi nu vorbi!...
tat\ de la tragedie, din actul Elenei, contrazice satiric Dac\ este ceva `n lumea moral\ [i `n lumea natural\ `n
`n[el\toria intrigant\. Parodie... la ea m\ g`ndesc `ndeosebi. care g`ndul s\ mi se fi ad`ncit cu pl\cere [i team\ de-a lun-
Trebuie mult\ chibzuial\, mult\ medita]ie la m`nuirea deli- gul `ntregii mele vie]i, este ispita – ispita care te cuprinde [i
catelor fire ale vie]ii, [i din toate medita]iile care `nso]esc te `ndeamn\ la fapt\ – dulce [i cumplit\ atingere, venit\ de
arta, aceasta e cea mai pl\cut\ [i mai ginga[\. Pioas\ distru- sus, trimis\ de zei; e p\catul, de care f\r\ vin\ ne facem vi-
gere, z`mbitor adio... Consecin]e care conserv\ [i care s`nt nova]i, vinova]i ca mijloace ale lui [i ca victime ale lui toto-
de pe acum glume [i invective. Tot ce e scump, sf`nt, vechi, dat\, fiindc\ a rezista ispitei nu `nseamn\ a `nceta a mai fi
modelul suprem s\-l a[ezi pe o treapt\ [i s\-l reproduci `n `m- ispitit – e o `ncercare pe care n-o `nvinge nimeni, fiindc\ e
prejur\ri care s\-i dea pecetea parodiei, [i produsul rezultat dulce [i r\m`ne, ca `ncercare, de netrecut. A[a vor zeii: s\
s\-l asimilezi cu fenomene t`rzii, de descompunere, a[a cum ne duc\ `n dulce ispit\, s\ ne fac\ s-o `ndur\m [i apoi s-o `n-
este comedia posteuripidian\... Curioas\ existen]\ [i asta: sin- dep\rteze de noi, drept paradigm\ a oric\rei ispite [i a ori-
gur, ne`n]eles, f\r\ tovar\[i [i rece, s\ cuprinzi personal [i pe c\rei vini, c\ci ispita este `n sine o vin\. N-am auzit
socoteala ta, `ntr-un popor `nc\ necioplit, cultura lumii de niciodat\ de vreo crim\ pe care n-a[ fi putut s-o s\v`r[esc...
la `nflorirea care crede p`n\ la decaden]a care [tie. C`nd nu s\v`r[e[ti o fapt\ `nseamn\ c\ te sustragi judec\to-
Winckelmann... „Privind strict lucrurile, se poate spune rului de pe p\m`nt, dar nu Celui de Sus, pentru c\ `n inima
c\ exist\ numai o clip\ `n care omul frumos e frumos.“ Re- ta ai s\v`r[it-o... Ispita `n care te duce sexul din care faci
marcabil\ vorb\! Surprindem `n metafizic clipa frumosului parte ar putea fi socotit\ ca un fenomen de r\zbunare [i de
atunci c`nd, mult admirat [i mult hulit, apare `n melanco- pedeaps\ pentru o ispit\ pe care tu `nsu]i ]i-o st`rne[ti – ne-
lica-i perfec]iune – ve[nicia clipei, pe care prietenul mort o bunia lui Narcis e o ispit\ etern\ pricinuit\ de propria ima-
diviniza dureros cu fiecare cuv`nt. Scump, dureros de inteli- gine reflectat\. R\zbunarea `nso]e[te `ntotdeauna ispita,
gent, entuziast [i `ndr\gostit, spiritualice[te ad`ncit `n con- `ncercarea prin care nu treci din cauz\ c\ te st\p`ne[ti – a[a
cret! Cunosc eu oare taina ta? Demonul care inspir\ toat\ a vrut Brahma. De aici voluptatea, spaima, la care m\ g`n-

326 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 327


desc `n leg\tur\ cu ispita. De aici groaza productiv\ pe care pierde `n contemplare, apari]ia dumnezeiasc\ [i unic\ `i
mi-o insufl\ poemul de mult visat1, mereu am`nat [i `nc\ tulbur\-n ad`ncuri via]a! Apa nu mai vrea s\ prind\ form\
am`nabil, cu so]ia lui Brahma, zei]a-paria, `n care vreau s\ `n m`inile ei, [i ea se `ntoarce acas\ poticnindu-se, so]ul ei,
prosl\vesc ispita [i s-o `nf\]i[ez cu `nfiorare – faptul c\ `l brahmanul, observ\ totul, r\zbunarea, r\zbunarea `l cu-
p\strez [i `l am`n mereu [i `l las zeci de ani s\ se dezvolte as- prinde, o ia pe aleasa zeului, pe vinovata f\r\ vin\, [i o
cuns `n mine dovede[te c`t e de important. Nu pot s\-l las, t`r\[te la locul jertfei, `i taie capul cu care ea a v\zut frumu-
`l nutresc p`n\ la hipermaturizare, `l port `n mine prin se]ea etern\, dar fiul `l amenin]\ pe r\zbun\tor c\, a[a cum
toate v`rstele vie]ii – [i poate t`n\ra concep]ie va ie[i odat\ v\duva `l urmeaz\ pe so] pe rug, el o va urma sub t\i[ul pa-
la iveal\, ca un produs t`rziu [i `nc\rcat de mister, dar lim- lo[ului pe maic\-sa. Nu, nu, ea n-a fost vinovat\. Pe t\i[ul
pezit, condensat de trecerea vremii, extrem de lapidar; ca palo[ului s`ngele nu se `ncheag\, ci curge ca dintr-o ran\
pe o lam\ de Damasc b\tut\ din s`rm\ de o]el, a[a `l v\d. proasp\t\. Repede! Fugi [i lipe[te iar capul de trunchi, ros-
{tiu foarte bine izvorul acestei idei care mi-a venit acum
te[te rug\ciunea care trebuie, binecuv`nteaz\ cu palo[ul, [i
nu mai ]in minte c`]i ani, e ca la Zeul [i baiadera: C\l\toria
capul se va prinde iar de trup. Ajunge la locul cel groaznic.
`n Indiile de Est [i China2, tradus\ `n german\, productiva
Aici, dou\ corpuri puse `n cruce – nobilul trup al mamei [i
h`r]oag\ trebuie s\ mai str\luceasc\ de mucegai pe undeva,
trupul unei uciga[e din neamul paria. Fiul, de gr\bit ce-i,
printre vechi ciuveie literare. Nu mai [tiu cum erau `nf\]i-
[ate acolo toate acestea, dar [tiu cum s-a dezvoltat `n mine nu bag\ bine de seam\. Capul mamei, el `l pune pe trupul
cu un scop ad`nc spiritual – imaginea femeii cu suflet curat nelegiuitei, `l t\m\duie[te cu palo[ul judec\]ii [i se ridic\ `n
[i nobil, care se duce `n fiecare zi la r`u s\ ia ap\ proasp\t\ [i picioare o uria[\, o zei]\ – zei]a impurit\]ii. Scrie asta! Ro-
nu are nevoie pentru aceasta nici de urcior, nici de g\leat\, tunje[te asta `ntr-o lucrare cu vorbe trainice [i ml\dioase,
fiindc\ `n m`inile ei cucernice apa se preface, `n chip minu- cu for]a concentrat\ a unui resort. Tot ce poate fi mai im-
nat, `ntr-un glob de cristal. ~mi place acest glob minunat, portant! Ea a devenit zei]\, dar printre zei voin]a ei va fi `n-
pe care femeia cu sufletul neprih\nit `l aduce `n fiecare zi ]eleapt\ [i purtarea ei violent\, `n fa]a ochilor curatei,
acas\, palpabil [i curat simbol al purit\]ii [i al clarit\]ii, al chipul ispitei, frumosul chip al t`n\rului zeu, plute[te cu
nevinov\]iei de net\g\duit [i al faptelor pe care ea le poate ging\[ie cereasc\; dar dac\ ispita se coboar\ `n inima impu-
s\v`r[i. ~n m`inile poetului, apa se bolte[te... Da, voi lucra rei, st`rne[te acolo pofta f\r\ fr`u, turbat\ [i destr\b\lat\.
ca pe un glob de cristal poemul ispitei, c\ci poetul, mult is- Ve[nic dureaz\ ispita. Ve[nic va reveni dumnezeiasca apa-
pititul, ispititor de mult ispititul, mai poate face asta, mai ri]ie tulbur\toare care a atins-o `n treac\t, mereu `n\l]`n-
are `nc\ darul care este semnul purit\]ii. Femeia, nu. C`nd du-se, mereu cobor`ndu-se, `ntunec`ndu-se [i lumin`ndu-se
apa `i arat\ ca-n oglind\ chipul t`n\rului ceresc [i c`nd ea se iar – a[a a vrut Brahma, `n fa]a lui Brahma st\ groaznica
1 Se refer\ la poemul Paria, al c\rui subiect a fost luat dup\ o legend\ f\ptur\, `l sf\tuie[te prietene[te sau `l dojene[te cu m`nie
popular\ indian\ despre capetele schimbate. (n.tr.) izvor`t\ din inima ei tulburat\ [i `nc\rcat\ de mister, [i ori-
2 Se refer\ la traducerea german\ a c\r]ii C\l\torie `n Indiile de Est

[i China a naturalistului [i exploratorului francez Pierre Sonnerat


c\rei fiin]e care sufer\, ea `i este de folos, aduc`ndu-i milos-
(1745–1814). (n.tr.) tivirea Celui de Sus.

328 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 329


M\ g`ndesc c\ Brahma se teme de femeie, pentru c\ [i eu – Cuno[tin]\? Veche? Spune de-a dreptul.
m\ tem – m\ tem de prezen]a ei prietenoas\-m`nioas\, de – Uite scrisoarea.
`n]eleapta ei voin]\ [i de puterea ei violent\, cum m\ tem de – „Weimar, 22... s\ rev\d un chip... ajuns at`t de `nsem-
con[tiin]\, [i de aceea m\ tem [i de poemul acesta, `l tot am`n nat... n\scut\...“ Hm! Hm! Hm! Curios! Iat\ `ntr-adev\r o
de-a lungul a zeci [i zeci de ani, [tiind bine c\ odat\ [i odat\ `nt`mplare curioas\. Tu ce spui? Dar acuma s\ l\s\m asta,
va trebui s\-l fac. Acuma trebuie s\ m`ntuiesc poezia pentru am [i eu ceva pentru tine, ceva de care ai s\ te minunezi [i
aniversare, s\ pun la punct C\l\toria `n Italia. Totu[i, am s\ pentru care ai s\ m\ felici]i. Fii atent!... Uite, `]i place?
profit de r\gazul pe care `l am acum, singur la masa de scris, – A!
[i de c\ldura binef\c\toare a maderei [i am s\ lucrez pu]in – – Te miri, nu? {i chiar ai de ce s\ te miri. E ceva `n-
un lucru ciudat [i tainic. Poetul cu m`ini curate... tr-adev\r uimitor, un lucru luminos, vrednic de admirat.
............................................................................................. L-am c\p\tat `n dar de la Frankfurt, pentru colec]ia mea.
– Cine-i? Mi-au mai sosit [i ni[te minerale din Westerwald [i de la
– Bun\ ziua, tat\. Rin. Acesta `ns\ e cel mai frumos. Ce zici tu c\ este?
– A, tu e[ti, August? Bine-ai venit! – Un cristal...
– Te deranjez? Sper c\ nu. Ai str`ns repede ce-aveai – Da, bine`n]eles! E un hialit, un opal transparent, un
`n fa]\. exemplar magnific – [i ca m\rime, [i ca limpezime. Ai mai
– Ce-nseamn\ deranj, dragul meu? A deranja e tot ce v\zut unul asem\n\tor? Nu m\ mai satur privindu-l [i m\
se-nt`mpl\. ~ntrebarea este numai dac\-i pl\cut sau nepl\cut. tot g`ndesc. Asta e lumin\, asta e poezie, claritate. E o
– Tocmai asta e `ntrebarea [i acum. {i nu [tiu ce s\ spun, oper\ de art\ sau, mai bine zis, o oper\ [i o crea]ie revela-
fiindc\ nu trebuie s-o pun cu privire la mine, ci la ce aduc. toare a naturii, a cosmosului, a spa]iului spiritual, care `[i
Dac\ nu era asta, n-a[ fi intrat la o vreme at`t de nepotrivit\. proiecteaz\ aici geometria etern\ [i `i d\ contur [i con-
– ~mi pare bine c\ te v\d, orice-ai aduce. Dar ce aduci? sisten]\. Uite c`t de precise s`nt muchiile [i suprafe]ele
– Acuma, c\ tot am venit, mai `nt`i vreau s\ [tiu dac\ lucioase – peste tot numai muchii precise [i suprafe]e lu-
dac\ dormit bine. cioase, eu numesc asta o structur\ continu\ ideal\. Obiectul
– Mul]umesc, m\ simt odihnit. acesta are doar o singur\ form\ [i o `nf\]i[are, care str\bate
– Gustarea ]i-a pl\cut? din ad`ncuri, care se manifest\ din\untru `n afar\ [i se re-
– Foarte mult. ~ntrebi ca Rehbein. pet\ mereu, `i stabile[te axele, scheletul cristalului, [i asta
– ~ntreb `n numele lumii `ntregi. {i iart\-m\ c\ te mai tocmai determin\ transparen]a, afinitatea unei asemenea `n-
`ntreb: La ce lucrezi acuma? La memorii? trup\ri cu lumina [i cu privirea! Dac\ vrei s\-mi afli p\re-
– Nu chiar. De[i tot memorii s`nt. Dar tu ce aduci? Tre- rea, eu a[a zic, c\ acea colosal\ [i tainic\ geometrie de
buie s\-]i smulg cu cle[tele r\spunsul? muchii [i de suprafe]e a piramidelor egiptene avea [i ea
– A venit o vizit\, tat\. Vizit\ de departe [i din vremea de acest sens ascuns: raportul cu lumina, cu soarele; piramidele
alt\dat\. A tras la L’Éléphant. Am auzit de ea chiar p`n\ a nu s`nt semne solare, cristale uria[e, imens\ imita]ie a crea]iei
primi scrisorica. E agita]ie mare `n ora[. O veche cuno[tin]\. spiritului cosmic, f\cut\ de m`na omeneasc\.

330 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 331


– Asta-i foarte interesant, tat\. ar sta `ntre structur\ [i descompunere, `ntre construire [i
– {i mai este ceva. Cristalul acesta e `n leg\tur\ [i cu du- distrugere. Dar cump\na nu st\ a[a, fiindc\ de la `nceput `n
rata, cu timpul, cu moartea [i cu eternitatea, deoarece ne organic precump\ne[te [i structurarea, [i de aceea ne crista-
d\m seama c\ durata `n sine este o fals\ victorie asupra tim- liz\m [i dur\m `n timp asemenea piramidelor. {i e o durat\
pului [i a mor]ii, ea fiind existen]\ moart\; [i chiar de la `n- pustie, o supravie]uire `n timpul istoriei, f\r\ timp interior,
ceput nu mai e devenire, pentru c\ la ea moartea vine o f\r\ biografie. Animalele, [i ele dureaz\ a[a, atunci c`nd s`nt
dat\ cu na[terea. Piramidele cristaline dureaz\ `n timp, las\ definitiv structurate [i crescute pe deplin – atunci nutri]ia [i
`n urm\ mileniile, dar nu au nici via]\, nici sim]ire, s`nt ve[- propagarea se repet\ `n chip mecanic, mereu la fel, ca depu-
nicia noastr\, n-au biografie. {i important este biografia, [i nerea cristalelor – [i tot timpul c`t tr\iesc ele s`nt ajunse la
biografia celor des\v`r[i]i de timpuriu e s\rac\. Vezi tu, un ]el. {i animalele mor tinere – probabil de plictiseal\. Struc-
asemenea sal, o sare, cum numeau alchimi[tii toate crista- tura definitiv\ [i faptul ajungerii la ]el nu rezist\, s`nt prea
lele, inclusiv fulgii de z\pad\ (`n cazul nostru nu-i vorba de plicticoase. Pustie [i plicticoas\ e orice existen]\ care st\ `n
nici o sare, e acid silicic), un sal ca acesta are numai o clip\ timp, `n loc de-a purta `n ea timpul [i `n loc de a-[i crea sin-
de devenire [i de dezvoltare, clipa `n care lamelele de cristal gur\ timpul, un timp care nu merge c\tre un ]el, ci se `ntoarce
se desprind din plasma matern\ [i constituie punctul de am- `n cerc, `n el `nsu[i, mereu la ]el [i mereu la `nceput – o exis-
plasare pentru depozitarea altor lamele, din care corpul ten]\ care ar lucra [i s-ar dezvolta `n sine [i pentru sine, a[a `n-
geometric cre[te mai repede sau mai `ncet [i cap\t\ dimensi- c`t devenire [i fire, trecut [i prezent ar fi unul [i acela[i lucru,
uni mai mari sau mai mici, dar asta nu e important, pentru [i atunci ar rezulta o durat\ care ar fi totodat\ cre[tere, `n\l-
c\ cea mai mic\ dintre aceste figuri este tot at`t de perfect\ ]are [i perfec]iune. {i a[a mai departe. Ia asta drept observa]ie
ca cea mai mare, [i istoria vie]ii ei s-a `ncheiat o dat\ cu marginal\ la aceast\ limpede figur\ [i scuz\-mi expunerea di-
na[terea lamelei, iar acum dureaz\ `n timp ca piramidele, dactic\. Cum st\m cu cositul ierbii `n parc?
poate chiar milioane de ani, dar timpul nu este `n ea, e `n – E gata, tat\. Dar nu m-am putut `n]elege cu ]\ranul.
afara ei, adic\ ea nu `mb\tr`ne[te, ceea ce n-ar fi r\u, dar e o Nu vrea s\ pl\teasc\, fiindc\ spune c\ el cu cositul [i cu
existen]\ moart\, [i lipsa de via]\ vine din faptul c\ `n acest transportul s-a achitat, ba chiar c\ ar trebui s\-i mai pl\tim
cristal nu se distruge nimic, dar nici nu se mai formeaz\ ni- noi lui. Dar nu-l las a[a, fii pe pace, are s\-]i pl\teasc\ iarba,
mic. Cu alte cuvinte, nu e organic. Germenii infimi de c\, dac\ nu, `l dau `n judecat\!
cristal nu s`nt geometrici, n-au muchii [i suprafe]e, ci s`nt – Bun. Ai dreptate. Nu trebuie s\-l la[i. À corsaire,
rotunzi [i seam\n\ cu germenii organici. Dar nu este dec`t o corsaire et demi. Ai scris la Frankfurt `n privin]a taxelor?
asem\nare exterioar\, deoarece cristalul este pe de-a-ntregul – De facto, `nc\ nu, tat\. Mi-e capul plin de proiecte, dar
numai structur\ chiar de la `nceput, [i structura e limpede, ezit `nc\ s\ le a[tern pe h`rtie. Trebuie s\ fac o scrisoare
transparent\ [i pl\cut\ la vedere; are totu[i un dezavantaj, bine chibzuit\, prin care s\ respingem argumentul prostesc
pentru c\ ea este moart\ sau duce la moarte – fapt care la c\ ar fi `n dauna celorlal]i cet\]eni. Trebuie procedat cu
un cristal se `nt`mpl\ o dat\ cu na[terea. N-ar fi nicic`nd demnitate [i cu ironie ca s\-i silim s\-[i dea seama [i s\ ac-
moarte, ci numai tinere]e etern\, dac\ `ntotdeauna cump\na cepte. Nu trebuie lucrat `n grab\...

332 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 333


– Ai dreptate, [i eu am am`nat. Trebuie s\ a[tept\m mo- mascarad\ al c\rei ordonator a[ putea s\ fiu [i la care a[ fi [i
mentul favorabil. Nu mi-e team\ c\ n-o s\ cap\t scutirea. crainic, pentru c\ totul ar trebui s\ fie `nso]it de scurte cu-
Ar trebui s\ scriu personal [i direct, dar asta n-o pot face, v`nt\ri cu t`lc [i de muzic\ de mandoline, chitare [i teorbe.
nu vreau s\ fiu amestecat `n chestiunea aceasta. Gr\din\ri]e – bun, ar putea s\ fie c`teva gr\din\ri]e floren-
– Nu, `n nici un caz, tat\! ~n treburi de astea ai nevoie tine dr\gu]e [i s\ ofere `n boschete verzi flori artificiale viu
de acoperire, de un paravan. E o `nalt\ necesitate, pentru a colorate. Pe l`ng\ ele ar trebui s\ fie [i gr\dinari oache[i,
c\rei `ndeplinire am cinstea s\ fi fost n\scut. Dar ce scrie care s\ aduc\ poame `n co[uri, [i lumea s\ se bucure din bel-
doamna consilier aulic? [ug de toate roadele anului, boboci, frunze, flori [i fructe.
– {i la Curte ce mai este? Nu numai at`t, ar mai trebui s\ se amestece printre fetele
– A, e mult\ b\taie de cap cu balul [i cu cadrilul, pe care frumoase [i c`]iva pescari [i p\s\rari cu n\voade, undi]e [i
[i azi dup\-amiaz\ trebuie iar s\-l repet\m. Nu s-a luat `nc\ o capcane [i s-ar isca un joc de-a prinsul `ntre ei [i fete, de
hot\r`re clar\ `n ce prive[te costumele `n care trebuie s\ ap\- toat\ nostimada, joc care ar putea s\ fie `ntrerupt de un
rem [i s\ producem efect abia c`nd se va dansa poloneza. cortegiu de t\ietori de lemne neciopli]i, al c\ror rol ar fi s\
Tocmai despre asta nu s-a hot\r`t ce are s\ fie: o mascarad\ reprezinte cu fine]e indispensabila grosol\nie. Pe urm\ crai-
ad libitum, sau organizat\ pe o idee anumit\? Deocamdat\,
nicul ar evoca mitologia greac\ [i ar urma mai `nt`i gra]iile
desigur c\ [i din cauza posibilit\]ii de-a dispune de materialul
vestind ging\[ie [i imediat dup\ ele – parcele g`nditoare,
necesar, dorin]ele s`nt foarte individuale. Ducele insist\ s\ se
Atropos, Klotho [i Lachesis, cu furca, foarfecele [i dep\n\-
costumeze `n s\lbatic, Staff vrea s\ apar\ ca turc, Marschall –
toarea, [i n-ar lipsi nici furiile, care `ns\, ]ine minte, nu tre-
ca ]\ran francez, Stein – ca savoiard, doamna Schumann ]ine
buie s\ se `nf\]i[eze fioroase [i resping\toare, ci trebuie s\
numaidec`t s\ se `mbrace `n costum grecesc [i doamna
Rentschin vrea s\ se travesteasc\ `n t`n\r\ gr\din\ri]\. fie ni[te femei tinere, un pic [erpoaice [i r\ut\cioase. {i
– Asta-i culmea ridicolului! Rentschin t`n\r\ gr\din\ri]\! dup\ aceea ar mai veni, t`r`ndu-se greoi, un colos viu, aco-
S-ar cuveni s\ se g`ndeasc\ ce v`rst\ are. Nu trebuie l\sat\. perit cu mult covoare [i cu un turn `n spate, un elefant ve-
Matroan\ roman\, asta e tot ce i se poate permite. C\ du- ritabil, pe-al c\rui g`t s\ [ad\ o femeie gra]ioas\ cu o varg\
cele vrea s\ se travesteasc\ `n s\lbatic, [tim noi ce urm\re[te `n m`n\, iar sus, la meterezele turnului – o zei]\...
cu asta. S-ar apuca s\ fac\ glume cu gr\din\ri]a pocit\ [i – Da, tat\, dar de unde s\ lu\m elefantul [i cum am pu-
cine [tie ce scandal ar mai ie[i de aici. Serios, August, s\ [tii tea `n palat...
c\-mi vine s\ m\ ocup eu de toat\ treaba asta, sau m\car de – Las\, nu `ncurca lucrurile! Se poate g\si ceva, se poate
polonez\, care, dup\ p\rerea mea, n-ar trebui s\ fie ameste- face dintr-un material oarecare, cu tromp\ [i col]i, chiar
cat\ [i arbitrar\, ci s\ fie adus\ la acela[i numitor, sau m\car foarte fantastic [i a[ezat pe ro]i. Zei]a `naripat\ care ar [edea
s\ dovedeasc\ oarecare ordine, slobod\ [i chibzuit\. Ca `n sus ar fi Victoria, st\p`na tuturor activit\]ilor. Pe de l\turi
poezia persan\, a[a e pretutindeni, numai predominarea ar p\[i `n lan]uri dou\ femei cu nobil chip, iar crainicul ex
unei conduceri de sus, pe scurt: ceea ce noi germanii nu- officio ar vorbi despre `nsemn\tatea lor, fiindc\ una e Frica
mim „spirit“ d\ rezultate satisf\c\toare. Eu m-a[ g`ndi la o [i cealalt\ – Speran]a, [i `n lan]uri le-a pus ~n]elepciunea,

334 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 335


care ar trebui s\ le denun]e publicului ca pe ni[te du[mance – Ar putea s\ fie [i tinichele poleite [i lucruri f\r\ va-
aprige ale omenirii. loare. Pe mine m\ intereseaz\ numai s\ stabilesc o rela]ie
– Cum, [i Speran]a? alegoric\ `ntre Poezia darnic\ [i risipitoare [i Bog\]ie;
– Neap\rat. Ar trebui denun]at\ cel pu]in tot at`t c`t n-avem dec`t s\ ne aducem aminte de Vene]ia, unde arta `n-
Frica. G`nde[te-te `n ce chip dulceag [i mole[itor le d\ ea florea ca o lalea, nutrit\ din terenul bogat al profitului co-
oamenilor iluzia [i le [opte[te c\ ar putea s\ tr\iasc\ f\r\ mercial. Pluto cu turban ar trebui s\ spun\ c\tre b\iatul cel
griji, dup\ plac [i c\ sigur trebuie s\ se afle undeva o stare frumos: „Dragul meu, `mi placi [i `mi e[ti drag!“
de lucruri mai bun\. Pe zei]a Victoriei `ncepe s-o `mproa[te – Asta `n nici un caz n-ar trebui s\ spun\, tat\. Ar fi...
Thersites cu vorbele lui `nveninate [i sc`rboase, ca s\-i mic- – Ar mai fi de dorit s\ se aranjeze `n a[a fel `nc`t s\ apar\
[oreze meritele – dar crainicul nu poate r\bda asta [i-i trage c`te o fl\c\ruie pe capul unuia sau altuia, care ar fi socotit\
c`teva nemernicului cu bastonul; pipernicitul tic\los se ghe- ca trimis\ de b\iatul cel frumos drept cel mai ales dar al lui;
muie[te la p\m`nt [i se preface `ntr-un bulg\re, [i din bul- fl\c\rui ale spiritului, care pe unele capete s\ se opreasc\, pe
g\re iese deodat\ un ou, care se umfl\ [i se sparge, d`nd l`ng\ altele s\ treac\ f\r\ a z\bovi, lumin`nd o clip\ [i disp\-
drumul unei perechi odioase – o viper\ [i un liliac; vipera r`nd apoi, rareori z\bovind mai mult, cel mai adesea `ns\
se t`r\[te `n pulbere, iar liliacul negru zboar\ `n tavan...
sting`ndu-se cu triste]e, repede. ~n felul acesta i-am avea [i
– Bine, tat\, dar cum s\ facem asta, cu oul care se sparge,
pe Tat\, [i pe Fiu, [i pe Sf`ntul Duh.
cu vipera [i cu liliacul?
– Nu, asta chiar n-ar putea s\ mearg\ absolut deloc,
– Ei, cu pu]in\ tragere de inim\ [i cu interes pentru
tat\, f\r\ s\ mai vorbim [i de imposibilitatea tehnic\.
spectacolele ingenioase, s-ar putea face. {i minun\]iile n-ar
Curtea s-ar tulbura. Ar fi ceva `mpotriva credin]ei [i o
trebui s\ se opreasc\ aici. Ar trebui s\ urmeze o calea[c\ cu
patru cai, m`nat\ de un b\iat frumos, [i `n calea[c\ s\ [ad\ blasfemie evident\.
un rege cu fa]a de lun\ plin\ [i cu turban pe cap, [i tot crai- – De ce? Cum po]i s\ spui c\ asemenea omagii [i inge-
nicul i-ar prezenta pe am`ndoi, solemn ca la Curte: luna nioase aluzii s`nt blasfemii? Religia [i tezaurul ei de repre-
plin\ ar fi regele Pluto, bog\]ia. Dar `n vizitiul cel t`n\r [i zent\ri s`nt un ingredient al culturii, de care trebuie s\ te
frumos, cu giuvaiere str\lucitoare `n p\rul lui negru, vor re- folose[ti cu voie bun\ [i ad`ncime pentru ca o spiritualitate
cunoa[te to]i Poezia, cu principala ei calitate: aceea a risipei general\ s-o faci vizibil\ [i palpabil\ `ntr-o imagine pl\cut\
m\rinimoase, care `nfrumuse]eaz\ petrecerile [i ospe]ele lui [i familiar\.
Pluto; b\iatul doar pocne[te din degete [i dintr-o dat\ `n- – Dar nu-i nicidecum un ingredient obi[nuit, tat\. Asta
cepe s\ curg\ din m`inile lui [i s\ se `mpr\[tie `n toate p\r- poate s\ fie religia dup\ concep]ia ta, dar nu dup\ concep]ia
]ile bro[e de aur, coliere de perle, piepteni, coroni]e [i inele celor care au s\ ia parte la serbare [i nici dup\ concep]ia
cu pietre scumpe, la care mul]imea se [i repede, ca s\ le Cur]ii, sau cel pu]in nu dup\ concep]ia de azi a Cur]ii. Ora-
prind\ [i s\ le culeag\. [ul se ia dup\ Curte, e drept, dar [i Curtea dup\ ora[, [i toc-
– Ar fi cam greu, tat\, s\-mpr\[tii at`tea giuvaiericale [i mai acuma, c`nd `n r`ndurile tineretului [i `n societate
coliere de perle! religia este iar\[i la mare cinste...

336 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 337


– Bine, atunci gata, `mi str`ng [i `mi `mpachetez iar la loc – De ce din p\cate? Las\-i s\ fie a[a cum li-i firea! Eu
micul meu teatru, cu fl\c\ruile de spirt cu tot, [i v\ spun ca nu-i asupresc deloc cu pl\cere.
fariseii lui Iuda: „Voi ve]i vedea“. Ar mai fi trebuit s\ ur- – Dar cine vorbe[te de asuprire? {i cine vorbe[te de
meze [i alte lucruri pl\cute, cortegiul lui Pan, ceata zburdal- moarte? Ai s\ ne fii `nc\ mult\ vreme st\p`nitor, spre bi-
nic\ a faunilor cu urechi ascu]ite [i a satirilor cu picioare nele [i frumuse]ea vie]ii.
sub]iri, [i gnomii prieteno[i, [i nimfele, [i vr\jitorii din – Crezi? Uite, azi nu m\ simt deloc foarte bine. M\ doare
Harz1, dar le pun acuma la p\strare, s\ v\d dac\ nu le pot `n- bra]ul [i m-a plictisit iar astmaticul, a[a c\ am dictat sup\rat,
trebuin]a `n alt\ parte, unde s\ nu mai am de-a face cu ceea ce va avea sigur o repercusiune asupra sistemului nervos.
obiec]iile voastre la mod\ acuma, pentru c\, dac\ nu [ti]i de – Asta `nseamn\ c\ nu vrei s\ te duci s-o vizitezi pe sem-
glum\, nu s`nt deloc omul vostru... Dar de unde am pornit? natara scrisorii; [i ai vrea s\ am`ni [i hot\r`rea pe care tre-
– Am pornit de la scrisorica pe care am adus-o [i despre buie s-o iei cu privire la scrisoare.
care ar trebui s\ vorbim [i s\ hot\r`m ceva. Ce scrie – Asta `nseamn\, asta `nseamn\! Ai un fel de-a trage
doamna consilier aulic Kestner? concluzii nu prea delicat. Tu concluziile le smulgi, pur [i
– Da, da, scrisorica. Mi-ai adus un billet doux. Ce scrie? simplu.
Am scris [i eu ceva, cite[te mai `nt`i asta, un momentino, – Iart\-m\, b`jb`i prin `ntuneric ca s\-]i dibuiesc senti-
uite-aici, e pentru Divan. mentele [i dorin]ele.
– „S`nt proaste g`[tele? Nicicum! / Din lene[a lor turm\ / – {i eu fac la fel. {i `n `ntuneric dai uneori de fantome.
V\d una c\ se-opre[te-n drum / {i-mi face semn din urm\.“ C`nd trecutul [i prezentul se confund\, lucru pe care via]a
Da, da, foarte nostim, tat\, foarte pl\cut – sau nepl\cut, cum mea a fost `ntotdeauna dispus\ s\-l fac\, prezentul cap\t\
vrei s-o iei, dar ca r\spuns la scrisoare nu merge. lesne un caracter fantomatic. Asta e foarte frumos `n poe-
– Nu? Eu credeam c\ da. Atunci, trebuie s\ g\sim alt zie, dar `n via]\ pricinuie[te aprehensiuni... Zici c\ s-a st`r-
r\spuns, unul care s\ fie prozaic, zic eu – cel obi[nuit pen- nit rumoare `n ora[?
– Chiar mult\, tat\. Cum vrei s\ nu se st`rneasc\? S-a
tru distin[ii pelerini la Weimar: o invita]ie la dejun.
str`ns lumea `n fa]a hotelului. Vor s-o vad\ pe eroina Sufe-
– Da, neap\rat. Scrisorica e foarte bine scris\.
rin]elor t`n\rului Werther. Poli]ia de-abia poate s\ men]in\
– Da, foarte. Trebuie s\-[i fi b\tut mult capul.
ordinea.
– C`nd cineva `]i scrie, `[i chibzuie[te bine cuvintele.
– Ni[te nebuni! Totu[i, cultura e la un nivel nemaipome-
– Un sentiment incomod.
nit de `nalt `n Germania, dac\ un fapt ca acesta face at`ta v`lv\
– Asta e constr`ngerea culturii, constr`ngere pe care tu
[i st`rne[te at`ta curiozitate. Pénible, fiule! Un lucru `ntr-ade-
le-o impui oamenilor.
v\r pénible, groaznic. Trecutul se aliaz\ cu nebunia `mpotriva
– {i c`nd am s\ mor, au s\ spun\ to]i uf! [i au s\ `nceap\ mea, ca s\ provoace tulbur\ri [i dezordine. Oare de ce nu s-o
s\ se exprime ca ni[te porci. fi putut st\p`ni, b\tr`na, [i s\ m\ scuteasc\ de toate acestea?
– Din p\cate, cred c\ a[a are s\ fie. – M\ `ntrebi prea multe, tat\. Dup\ cum am v\zut, vi-
1 De muntele Harz din centrul Germaniei s`nt legate legendele des- zita doamnei consilier aulic e pe deplin justificat\. A vrut
pre noaptea Walpurgiei. (n.tr.) s\-[i vad\ neamurile, familia Ridel...

338 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 339


– Da, da, fire[te, s\-i vad\ – m`nat\ de-o anumit\ l\co- – Da, invit\-l [i pe scriitor. A sosit cur`nd de la Freiburg
mie. Ar vrea s\ guste [i ea din glorie, dar nu [tie c`t de peni- domnul consilier Werner, geologul. Am putea s\-l invit\m,
bil se amestec\ gloria cu faima proast\. Poftim, acuma vreau s\ stau de vorb\ cu el.
lumea d\ n\val\ s\ vad\ ce-i. Ce-au s\ mai vorbeasc\ [i – A[a... s`ntem [aisprezece.
ce-au s\ mai r`d\ `n societate, ce-au s\ mai `ntind\ g`tul, – Poate c\ unii n-au s\ vin\.
ce-au s\ mai [u[oteasc\ [i au s\ fac\ [i cu ochiul... ~n sf`r[it, – Nici o grij\, tat\, vin to]i. Ce ]inut\?
trebuie din toate puterile s\ evit\m [i s\ `mpiedic\m asta, – De gal\! Domnilor li se recomand\ fracul, cu decora]ii.
trebuie s\ lu\m o atitudine prudent\ [i hot\r`t\, ca s\ `nfr`- – Cum porunce[ti! Societatea celor invita]i are un ca-
n\m lucrurile. D\m o mas\ `n cerc intim, cu rudele ei, [i racter amical, dar num\rul lor justific\ un oarecare proto-
at`t. ~ncolo, ne ]inem departe [i nu oferim prilej lumii s\-[i col. {i e [i o aten]ie fa]\ de cei veni]i din afar\.
satisfac\ pofta de senza]ional. – A[a cred [i eu.
– C`nd s\ aib\ loc, tat\? – {i a[a o s\ avem [i satisfac]ia s\ te mai vedem o dat\ cu
– Peste c`teva zile. ~n cur`nd [i o dat\ pentru totdeauna, {oimul alb – era s\ zic cu L`na de Aur.
p\str`nd m\sura [i distan]a necesar\. Pe de o parte trebuie – Ar fi fost un lapsus ciudat [i foarte m\gulitor pentru
s\ avem timp s\ analiz\m bine situa]ia [i s\ ne obi[nuim cu recenta podoab\ a pieptului nostru.
ea [i pe de alt\ parte – s\ nu am`n\m prea mult [i s\ sc\p\m – Totu[i, era c`t pe-aci s\ spun a[a – probabil pentru c\
de-o grij\. Deocamdat\, oricum, buc\t\reasa [i cu fata-n `nt`lnirea asta `mi apare ca o tardiv\ scen\ din Egmont. Pe
cas\ s`nt ocupate cu sp\latul rufelor. vremea Wetzlarului `nc\ nu aveai costum de Curte, ca s\ te
– Poim`ine vor fi toate c\lcate [i puse `n dulap. po]i ar\ta cu el acestei Klärchen.
– Bun; atunci, s\ fie peste trei zile. – E[ti bine dispus. Dar buna dispozi]ie nu-]i `mbun\t\-
– Pe cine invit\m? ]e[te gustul.
– Pe cei mai apropia]i – cu un mic adaos de persoane – Un gust prea rafinat indic\ o dispozi]ie proast\.
mai pu]in apropiate. O intimitate u[or l\rgit\ este `n acest – Mai avem treab\ am`ndoi `n diminea]a asta.
caz recomandabil\. A[adar, mama [i fiica `mpreun\ cu cum- – Prima treab\ pe care ai avea-o tu ar fi s\ scrii un bi-
natul [i cumnata; Meyer [i Riemer cu doamnele; Coudray le]el de r\spuns.
sau Rehbein `n orice caz; consilierul financiar aulic Kirms – Nu, te duci tu [i vorbe[ti. E [i mai pu]in, [i mai mult. ~i
cu so]ia. {i mai cine `nc\? prezin]i complimentele mele [i salutul meu de bun sosit. Va
– Unchiul Vulpius? fi o mare cinste pentru mine dac\ prime[te invita]ia la mas\.
– Respins. Nu judeci bine! – O mare cinste va fi pentru mine s\ te reprezint. Am
– M\tu[a Charlotte? avut rar ocazii at`t de `nsemnate cum e aceasta. Numai `n-
– Charlotte? Cine, von Stein? Ai [i tu ni[te idei! Dou\ morm`ntarea lui Wieland a[ putea s-o iau ca termen de
Charlotte e cam prea mult. Doar am spus: pruden]\, chib- compara]ie.
zuial\. Dac\ vine, avem o situa]ie foarte `ncordat\. Dac\ re- – Ne vedem la mas\.
fuz\, atunci iar d\m prilej de vorb\ `n ora[.
– {i de prin vecini, domnul Stephan Schütze?

340 T H O M A S M A N N
recunosc\tor. De fapt n-ar fi fost prima oar\ c`nd prietenul
din tinere]e al cumnatei lui s-ar fi ar\tat favorabil carierei sale.
Goethe `l aprecia. ~i procurase t`n\rului din Hamburg, care
fusese preceptor `n casa unui conte, postul de pedagog al prin-
]ului mo[tenitor de Saxa-Weimar, pe care `l ocupase timp de
c`]iva ani. La sindrofiile doamnei Schopenhauer, domnul
Ridel se `nt`lnise de multe ori cu Goethe, dar nu fusese la el
acas\ niciodat\, [i acum era mai mult dec`t bucuros c\ venirea
CAPITOLUL AL OPTULEA lui Charlotte `i d\dea prilejul s-o fac\.
Despre dejunul acesta, la care Ridel primise chiar `n
seara acelei zile o invita]ie scris\, nu mai pomenir\ `n zilele
Lui Charlotte Kestner nu-i fusese greu s\ explice [i s\-[i urm\toare dec`t `n treac\t [i cu oarecare grab\ de-a schimba
fac\ iertat\ `nt`rzierea `ntr-adev\r foarte mare cu care `n vorba, ca [i cum to]i din familie nici nu s-ar mai fi g`ndit la
ziua de 22 sosise pe Esplanad\ la familia Ridel. Odat\ asta. Faptul c\ fuseser\ invita]i numai so]ii Ridel, nu [i fii-
ajuns\ acolo [i dup\ ce o `mbr\]i[\ `n sf`r[it pe sora ei cea cele lor, ar\ta, la fel ca indica]ia c\ fracul e de rigoare, c\
mai mic\, l`ng\ care st\tea so]ul acesteia, privindu-le emo- pr`nzul va avea mai mult dec`t un caracter familiar, ceea ce
]ionat, b\tr`na doamn\ fu scutit\ s\ mai povesteasc\ `n am\- fu remarcat de c`teva ori, ca din `nt`mplare, `n timp ce se
nunt `nt`mpl\rile care `i r\piser\ toat\ diminea]a [i chiar o vorbea de alte lucruri, pentru ca, dup\ o scurt\ pauz\, `n
parte din dup\-amiaz\. Abia `n zilele urm\toare reveni, din care fiecare parc\ s-ar fi `ntrebat `n t\cere dac\ s\ se bucure
c`nd `n c`nd ocazional la convorbirile pe care le avusese, fie sau nu de aceast\ constatare, s\ schimbe subiectul discu]iei.
r\spunz`nd la `ntreb\ri, fie c\ut`nd s\ se informeze. Chiar Dup\ o desp\r]ire `ndelungat\, peste care scrisori din-
de invita]ia pentru a treia zi, adus\ de ultimul musafir de la tr-o parte [i din alta aruncaser\ pun]i precare, cele dou\ su-
L’Éléphant, ea `[i aminti de-abia peste c`teva ceasuri, cu un rori aveau o sumedenie de lucruri de spus, de cercetat [i de
„A, da, exact!“, cer`nd, nu f\r\ oarecare insisten]\, aproba- amintit. Fur\ trecute `n revist\ destinele [i situa]iile copi-
rea rudelor pentru scrisorica pe care la sosire o trimisese la ilor, ale fra]ilor [i ale surorilor [i ale copiilor acestora. De
locuin]a celebr\. unii dintre cei a c\ror imagine – cu Lotte `mp\r]indu-le
– M-am g`ndit, poate chiar din primul moment, la tine, felii de p`ine – intrase `n literatur\ [i devenise obiectul aten-
`i spuse ea cumnatului ei. Nu v\d de ce n-a[ relua o cuno[- ]iei unanime nu mai puteau acum dec`t s\-[i aduc\ aminte
tin]\, fie c`t de veche, dac\ pot cu asta s\ fiu de ajutor unor cu jale. Patru surori erau `n eternitate, `n primul r`nd cea
rude dragi. mai mare, Friederike, m\ritat\ cu consilierul aulic Dietz,
{i consilierul financiar, care aspira la postul de director care l\sase cinci b\ie]i, to]i cu situa]ii frumoase `n justi]ie [i
al finan]elor ducale, `ndeosebi pentru c\ prin numirea `n administra]ie. Numai a patra sor\, Sophie, r\m\sese
aceasta leafa, care de la pierderile din vremea ocupa]iei fran- nem\ritat\ [i murise cu opt ani `n urm\, `n casa fratelui ei
ceze fusese singurul lui venit, ar fi sporit considerabil, sur`se Georg, minunat b\rbat, al c\rui nume Charlotte, `mplinind

342 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 343


anumite dorin]e, i-l d\duse b\iatului ei celui mai mare. continuu al capului – abia atunci c`nd `ncepur\ s\ discute
Dup\ ce se `nsurase cu o fat\ bogat\ din Hanovra, Georg despre copiii ei, despre fiii ei, oameni acum trecu]i de pa-
luase locul tat\lui s\u, b\tr`nul Buff, la moartea acestuia, ca truzeci de ani, bine chivernisi]i `n via]\, ca Theodor de
administrator la Wetzlar, spre mul]umirea lui [i a tuturor. exemplu, profesorul de Medicin\, [i August, consilierul de
Partea b\rb\teasc\ a acelui grup, devenit acum model lega]ie. Vizita acestora doi la prietenul din tinere]e al ma-
literar, se ar\tase mai trainic\ [i mai rezistent\ dec`t cea fe- mei lor, la Gerbermühle, fu amintit\ din nou – dup\ cum,
meiasc\, excep]ie f\c`nd cele dou\ doamne `n v`rst\ care [e- de altfel, numele omului ilustru care locuia `n apropiere [i a
deau acum `n odaia Amaliei Ridel [i, aplecate fiecare c\rui existen]\, de[i ajuns\ foarte sus, r\m\sese totu[i legat\
asupra unui lucru de m`n\, vorbeau despre tot ce fusese din vremea tinere]ii de acest cerc de vie]i [i destine, se furi[a
odat\ [i despre tot ce era `n prezent. Hans, cel mai mare mereu, numai pe jum\tate ocolit, `n convorbirea dintre cele
dintre fra]i, acela care fusese pe vremuri `n at`t de bune re- dou\ surori. Charlotte `[i aduse aminte, `ntre altele, de o c\-
la]ii cu domnul doctor Goethe [i care c`nd ap\ruse Wenher l\torie de la Hanovra la Wetzlar f\cut\ cu aproape patru-
s\rise `n sus de bucurie, avea, ca director al finan]elor la zeci de ani `n urm\, `mpreun\ cu Kestner, [i `n care o
contele de Solms-Rödelheim, o activitate important\ [i vizitaser\ la Frankfurt pe mama prietenului plecat. ~[i pl\-
bine retribuit\; al doilea frate, Wilhelm, era avocat, iar alt cuser\ at`t de mult unii altora, t`n\ra pereche [i doamna
frate, Fritz, era c\pitan `n armata olandez\. {i c`te n-au consilier, `nc`t aceasta mai t`rziu se oferise s\ fie na[\ feti]ei
vorbit am`ndou\, tot `mpung`nd [i pocnind cu andrelele celei mai mici a Kestnerilor. Acela care, dup\ cum singur
de lemn; despre fetele Brandt, Annchen [i Dorthel, cea cu spusese, ar fi vrut s\ le boteze to]i copiii se afla pe atunci
statur\ de Junon\! Mai [tia ceva despre ele? Da, `nt`m- la Roma [i mama sa, care tocmai primise de la el c`teva
pl\tor. Dorthel, cea cu ochii negri, nu se m\ritase cu con- r`nduri nea[teptate cu privire la [ederea lui acolo, le vor-
silierul aulic Cella, de al c\rui fel ocolit de-a face curte bise `ndelung [i cu nespus\ m`ndrie despre extraordinarul
r`seseser\ mult pe vremuri, mai ales unul dintre ei, un ei fiu – lucru pe care Lotte `l p\strase de atunci mereu `n
practicant la tribunal, f\r\ treab\ [i care nici el nu fusese amintire [i acum i-l repeta doamnei Ridel. „C`t de rodnic\
nesim]itor fa]\ de ochii cei negri; Dorthel se m\ritase cu un [i aduc\toare de mari foloase, spunea b\tr`na doamn\
doctor `n medicin\, Hessler, pe care `ns\ moartea i-l r\pise Goethe, trebuie s\ fie o asemenea c\l\torie pentru un om ca
de timpuriu, a[a c\ acuma conducea de mult\ vreme gospo- el, care cuprinde cu privirea de vultur tot ce-i bun [i m\re],
d\ria unui frate al ei, `n Bamberg. Annchen se numea de [i folositoare nu numai pentru el, ci pentru to]i cei care au
treizeci [i cinci de ani doamna consilier Wesner. O a treia norocul s\ fac\ parte din cercul lui de activitate!“ Da, `i fu-
prieten\, Thekla, dusese, ca so]ie a lui Wilhelm Buff, avoca- sese dat acestei mame s\ spun\ cu glas tare [i pe fa]\ c\-s fe-
tul, o via]\ mul]umitoare. rici]i cei care fac parte din cercul `n care tr\ie[te fiul ei. {i
Vorbir\ a[a [i despre cei vii, [i despre cei mor]i. Dar repetase vorbele unei prietene, doamna von Klettenberg,
Charlotte se `nsufle]i cu adev\rat – rozul – pastel care o `n- acum r\posat\: „Wolfgang al dumitale, dac\ se duce numai
tinerea [i `i [edea at`t de bine i se ivi pe obraji, `n timp ce, p`n\ la Mainz, aduce de-acolo mai mult dec`t aduc cei care
sprijinindu-[i cu demnitate b\rbia, `[i st\p`nea tremurul se `ntorc de la Paris [i de la Londra“. I-a promis `n scrisoare,

344 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 345


zicea mama fericit\, c\ vine s-o vad\ la `ntoarcere. Atunci familie. Societatea curioas\ trebui s\ mai a[tepte. Publicul o
are s\-i povesteasc\ totul cu de-am\nuntul; ea s\-i pofteasc\ v\zu f\c`nd mici plimb\ri cu sora ei prin ora[ul cu aspect
pe prieteni [i pe cunoscu]i [i s\-i osp\teze stra[nic – s\ fie rustic [i prin parc, la Tempelherrenhaus, la Lauterquelle [i
din bel[ug v`nat, friptur\, p\s\ri, c`t\ frunz\ [i iarb\. Proba- la Klause, [i o mai v\zu [i seara, c`nd, dup\ ce camerist\ ve-
bil c\ n-a fost nimic din toate acestea, presupuse Amalia nea s-o ia, se `ntorcea de pe Esplanad\, cu fiic\-sa [i uneori
Ridel, [i atunci sora ei, care mai auzise aprecieri de felul [i cu Ridel, la hotelul din pia]\; mul]i o recuno[teau – nu
acesta, aduse iar vorba despre fiii ei, g\sind din nou prilejul at`t dup\ figur\, c`t dup\ cei care o `nso]eau, iar b\tr`na
s\-i laude cu oarecare m`ndrie de mam\ pentru afec]iunea doamn\, privind `ntotdeauna drept `nainte cu ochii ei al-
lor, care le fusese bine s\dit\ `n suflet, [i pentru cuvenitele ba[tri, bl`nzi [i distin[i, putea totu[i s\-[i dea seama cum oa-
vizite pe care i le fac cu regularitate. meni, care tocmai trecuser\ pe l`ng\ ea, se opreau, ridic`nd
~[i d\du seama c\ o cam plictise[te pe sor\-sa tot vor- deodat\ din spr`ncene; sau z`mbind [i h`r[`ind pe caldar`m
bindu-i despre asta. {i cum trebuia, fire[te, discutat\ [i pro- cu picioarele se `ntorceau s\ se uite dup\ d`nsa. Felul ei
blema toaletei pentru dejunul anun]at, Charlotte `i dest\inui demn [i amabil, pu]intel maiestuos, de-a r\spunde la salutu-
doamnei Ridel `ntre patru ochi gluma pe care o pl\nuia, rile adresate rudelor sale, cunoscute `n ora[, cuprinz`nd-o [i
ideea hazlie [i cu t`lc de-a se `mbr\ca cu rochia de bal iden- pe ea printre ele, fu remarcat de toat\ lumea.
tic\ celei de la Volpertshausen, f\r\ funda roz scoas\ atunci. {i iat\ c\ sosi, pomenit\ numai cu re]inere [i mai de-
De fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: `nt`i a `ntrebat-o ea grab\ a[teptat\ `ntr-o t\cere plin\ de ad`nc\ `ncordare, ami-
pe sor\-sa cum are de g`nd s\ se `mbrace [i pe urm\, c`nd aza sau dup\-amiaza simandicoasei invita]ii, `n fa]a casei
aceasta, la r`ndul s\u, a `ntrebat-o, Charlotte s-a `nv\luit a[tepta o tr\sur\ de pia]\, pe care Ridel o tocmise, pe de o
`ntr-o t\cere [ov\itoare, z`mbind parc\ ru[inat\; apoi, parte din considera]ie fa]\ de toaleta doamnelor [i fa]\ de
`nro[indu-se, a dat la iveal\ inten]ia ei plin\ de amintiri lite- `nc\l]\mintea sa – fiindc\ acest faimos 25 septembrie era
rare [i personale. De altfel, b\tr`na doamn\ b\nuise care va cam ploios – [i pe de alt\ parte din respectul pe care-l aveau
fi p\rerea sor\-sii [i oarecum i-o insuflase prin faptul c\-i ce- to]i fa]\ de-o ocazie ca asta. Familia, dup\ ce `nainte de
ruse dinainte s\ dezaprobe atitudinea rece [i critic\ pe care amiaz\ nu f\cuse prea mult\ cinste unei gust\ri reci, se urc\
Lottchen cea t`n\ra o avusese fa]\ de ideea ei. Prin urmare, pe la dou\ [i jum\tate `n tr\sur\, sub ochii a vreo [ase-[apte
nu mai `nsemna mare lucru faptul c\ Amalia, dup\ toate t`rgove]i curio[i, care se adunaser\ ca la o nunt\ sau ca la o
acestea, spuse c\ ideea e foarte bun\ – dar cu o expresie a `nmorm`ntare `mprejurul tr\surii [i aflaser\ de la birjar lo-
fe]ei care nu prea se potrivea cu aceast\ p\rere [i ad\ug`nd ca cul unde trebuie s\ mearg\. ~n asemenea ocazii, admira]ia
o consolare c\ `n cazul `n care st\p`nul casei nu va observa manifestat\ de gur\-casc\ pentru participan]ii la ceremonii
aluzia, sigur c\ vreunul dintre ai lui are s\ observe [i are s\-l `mbr\ca]i `n ]inut\ de gal\ e concomitent\ cu invidia aces-
fac\ atent. Apoi nu mai pomeni nimic de treaba aceasta. tora din urm\ fa]\ de privitorii care, `n haine de toate zi-
At`ta se poate spune despre ce-au vorbit cele dou\ su- lele, stau `n largul lor [i f\r\ grij\ deoparte [i chiar se
rori c`nd s-au rev\zut. E sigur c\ aceste prime zile ale [e- bucur\ de situa]ia lor, astfel `nc`t la unii dispre]ul este ames-
derii lui Charlotte Buff la Weimar au fost limitate numai la tecat cu sentimentul exprimat prin „Ce bine-i de voi!“, iar

346 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 347


la ceilal]i stima este amestecat\ cu bucuria r\ut\cioas\ de a-i st\ruise totu[i, din `nc\p\]`nare, pentru c\ nu voia s\ re-
vedea pe cei dint`i stingheri]i. nun]e la o hot\r`re odat\ luat\. {i apoi, pentru lini[tea ei `i
Charlotte [i cu sor\-sa luar\ loc `n fundul tr\surii, iar mai slujea [i faptul c\ nu avusese nevoie de cine [tie ce pre-
domnul Ridel, cu p\l\ria de m\tase pe genunchi, `n frac cu g\tiri, deoarece se [tia c\ albul este culoarea preferat\ a `m-
umerii bomba]i, a[a cum cerea moda, [i cu cravat\ alb\ [i br\c\mintei sale, culoare asupra c\reia avea, a[adar, un
trei decora]ii pe piept, se a[ez\ al\turi de nepoat\-sa pe ban- drept. Farsa de [col\ri]\ pus\ la cale consta doar `n acele
cheta destul de tare din fa]\. ~n scurta plimbare cu tr\sura funde roz [i mai ales `n cea de la piept, care lipsea, [i cum
de-a lungul Esplanadei, apoi pe Frauenthorstrasse, p`n\ la [edea acum `n tr\sur\, cu p\rul c\runt, piept\nat `n sus,
Frauenplan, nu scoaser\ un cuv`nt. ~n asemenea `mprejur\ri, prins `ntr-o re]ea de voal [i at`rn`nd `n bucle rotunde pe g`t,
pe drum se obi[nuie[te o anumit\ economisire a vioiciunii g`ndul acestei glume, `n care se amesteca [i o oarecare invi-
personale, o preg\tire interioar\, oarecum `n culise, pentru die fa]\ de `mbr\c\mintea inexpresiv\ a fiicei, f\cea s\-i bat\
activitatea pe care o s-o depui `n societatea c\tre care te `n- inima de-o mare bucurie, plin\ de a[teptare.
drep]i. De data asta existau motive speciale pentru ca starea Trecur\ printr-o pia]\ cu contururi neregulate, provin-
sufleteasc\ s\ fie `nc\rcat\ de g`nduri [i chiar nepl\cut\. cial\ ca aspect, pe-al c\rei caldar`m col]uros ro]ile duruir\,
Ridel cu so]ia lui respectau t\cerea lui Charlotte. Patru- apoi pe o str\du]\, [i ajunser\ `n fa]a casei cu fa]ad\ lung\,
zeci [i patru de ani! Luau parte la sentimentele ei cu sim- cu cele dou\ aripi trase pu]in `nd\r\t, pe dinaintea c\reia
patie, `i f\ceau din c`nd `n c`nd un semn din cap z`mbind [i Charlotte cu Amalia Ridel mai trecuser\ de c`teva ori:
o m`ng`iau u[or pe genunchi, ceea ce `i d\dea prilej doam- parter, etaj [i ferestre de mansard\ `n acoperi[ul nu prea
nei Kestner s\ transforme `ntr-un r\spuns prietenesc – [i `nalt, de o parte [i de alta por]i `n galben, iar la mijloc c`-
totodat\ s\ justifice o `nduio[\toare dovad\ de b\tr`ne]e – teva trepte joase, care duceau la intrarea principal\, `n timp
tremurul capului inegal ca intensitate: uneori impercepti- ce familia Ridel cobora din tr\sur\, mai sosir\ `n fa]a trep-
bil, alteori foarte vizibil. telor c`]iva musafiri, care, veni]i pe jos din mai multe di-
Pe urm\, se uitau pe furi[ la nepoata lor, a c\ror distan- rec]ii, se `nt`lniser\ aici [i acum se salutau. Doi domni de
]are de aceste treburi era v\dit\ [i mergea chiar p`n\ la v`rst\ mijlocie, cu joben [i pardesiu cu pelerin\ – pe unul
dezaprobare. Lottchen cea t`n\r\, datorit\ vie]ii sale grave, Charlotte `l recunoscu ca fiind Riemer – `i str`ngeau m`na
virtuoase [i gata de jertf\, era o persoan\ demn\ de respect, unui al treilea, mai t`n\r, [i care, f\r\ pardesiu, numai `n
a c\rei mul]umire sau nemul]umire at`rna greu; a[a [i frac [i doar cu o umbrel\ `n m`n\, p\rea s\ fi venit de prin
acuma, mu]enia ei plin\ de dispre] era hot\r`toare pentru vecini. Acesta era domnul Stephan Schütze, „excelentul nos-
t\cerea general\. To]i [tiau c\ severitatea ei se datore[te mai tru beletrist [i editor de almanahuri“, cum afl\ Charlotte
ales toaletei mamei, plin\ de aluzii [i ascuns\ acum de un c`nd cei sosi]i pe jos se `ndreptar\ c\tre cei veni]i cu tr\sura
[al negru. Cel mai bine o [tia Charlotte, [i aprobarea, nere- [i c`nd avu loc, cu mult\ polite]e [i fluturare de jobene, o
petat\, a surorii ei nu putuse s-o lini[teasc\ pe deplin `n pri- voioas\ `nt`mpinare, cu prezent\rile de rigoare. Riemer
vin]a bunei calit\]i a glumei pe care o pusese la cale. ~ntre protest\ glume] [i `n cuvinte solemne c`nd cineva voi s\-l
timp, `i pierise de vreo c`teva ori cheful s-o mai fac\ [i prezinte lui Charlotte [i d\du expresie convingerii c\

348 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 349


doamna consilier aulic `[i va aduce aminte desigur de un cravat\ de m\tase [i vest\ de damasc, conducea pe fiecare c`-
prieten vechi de trei zile, apoi m`ng`ie p\rinte[te m`na lui teva trepte `n sus c\tre salonul de primire, dar trebuia s\ se
Lotte cea t`n\r\. Tot a[a f\cu [i cel care `l `nso]ea, un b\rbat `ntoarc\ repede, ca s\-i `nt`mpine pe al]ii care soseau.
de vreo cincizeci de ani, u[or adus de spate, cu tr\s\turi bla- Slujitorul, `mbr\cat ca un valet de cas\ mare, foarte
jine [i p\rul c\runt, lung ca o coam\, ie[indu-i de sub p\l\- demn, de[i `nc\ t`n\r, `n livrea albastr\ cu nasturi auri]i [i
rie. Era nici mai mult, nici mai pu]in dec`t consilierul aulic vest\ cu dungi galbene, `i conduse mai departe pe Charlotte
Meyer, profesorul de Istoria artei. {i el, [i Riemer veniser\ cu fiic\-sa, pe so]ii Ridel [i pe cei trei prieteni ai casei [i `i
direct de la slujb\; doamnele lor aveau s\ vin\ singure. ajut\ s\ se dezbrace. Cap\tul de sus al sc\rii f\cea aceea[i
– S\ sper\m, zise Meyer `n timp ce intrau `n cas\, vor- impresie de nobil\ splendoare artistic\. Un grup pe care
bind cu caden]a chibzuit\ specific\ spa]iului helvetic, `n Charlotte se obi[nuise s\-l numeasc\ „Somnul [i moartea“,
care se amesteca un ton vechi german cu accente u[or fran- `nf\]i[`nd doi tineri, unul dintre ei cu bra]ul pe um\rul ce-
ceze, s\ sper\m c\ vom avea [ansa ca maestrul nostru s\ fie luilalt, se deta[a mai `ntunecat, dar str\lucitor, pe fondul
`n bune [i vesele condi]iuni, nu taciturn [i obosit, pentru a clar al peretelui, l`ng\ u[a salonului, care avea pe pervazul
fi scuti]i de sentimentul nepl\cut c\-l plictisim. de sus un basorelief alb [i pe prag un salve `ncrustat `n po-
Spuse asta domol [i r\spicat, `ntorc`ndu-se c\tre Charlotte, dea cu smal] albastru. „A! bine, `[i spuse Charlotte, `nvio-
dar desigur f\r\ s\-[i dea seama c`t de pu]in `ncurajatoare rat\, urare de bun sosit. Nici vorb\ de taciturn [i ostenit.
erau aceste cuvinte ale unui intim pentru un nou-venit. B\- Dar [tiu c\ s-a ajuns b\iatul! La Wetzlar, pe Kornmarkt,
tr`na doamn\ nu se putu ab]ine s\ nu r\spund\: locuia mai modest. Avea pe perete silueta mea decupat\,
– ~l cunosc pe st\p`nul acestei case de mai mult\ vreme d\ruit\ din bun\tate, prietenie [i comp\timire, pe care di-
dec`t dumneavoastr\, domnule profesor, [i am oarecare ex- minea]a [i seara o saluta cu ochii [i cu buzele, a[a cum scrie
perien]\ `n ce prive[te nestatornicia firii lui de poet. `n carte. Am eu oare un drept deosebit s\-mi atribui mie
– Cuno[tin]a mai recent\ e oricum mai autentic\, zise el acest salve ori nu am?“
f\r\ s\ se tulbure, cu aceea[i rostire domoal\ [i r\spicat\. Intr\ `n salon cu sor\-sa al\turi [i cam speriat\, fiindc\
Charlotte nu-i mai ascult\ spusele. Era impresionat\ de valetul anun]a cu glas tare numele celor care `[i f\ceau
noble]ea vestibulului `n care intraser\, de balustradele late apari]ia [i, prin urmare, [i pe al ei: doamna consilier aulic
de marmur\, de treptele suind `ntr-o splendid\ `ncetineal\, Kestner, lucru neobi[nuit pentru ea. ~n salonul de primire,
de ornamenta]ia antic\ r\sp`ndit\ pretutindeni cu o des\v`r- destul de elegant, unde se afla un clavir [i care prin u[i f\r\
[it\ m\sur\! Pe palierul de la mijloc al sc\rii, acolo unde `n canaturi oferea perspectiva mai multor od\i [i totodat\, cu
firide albe se aflau reproduceri `n bronz dup\ gra]ioase mo- propor]iile lui reduse `n compara]ie cu vestibulul, dezilu-
dele grece[ti [i unde, `n fa]\, pe un postament de marmur\, ziona pu]in, mai erau c`]iva musafiri, doi domni [i o doam-
un ogar, tot de bronz, st\tea cu g`tul `ntors `ntr-o atitudine n\, care st\teau `n preajma unui bust al Junonei; ei `[i
excelent prins\, August von Goethe cu slujitorul al\turi `i `ntrerupser\ vorba ca s\ se uite la persoanele anun]ate, sau
a[tepta pe oaspe]i; foarte ar\tos, `n ciuda fe]ei cam puhave, mai degrab\ la una dintre ele, dup\ cum [tia prea bine
cu p\rul frizat `n bucle, cu c\rare, `n frac cu decora]ii, cu aceasta, [i, cu gesturi pline de aten]ie se preg\teau acum

350 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 351


pentru a fi prezentate. Cum `ns\ `n aceea[i clip\ valetul `n toat\ societatea, alc\tuit\ numai din persoane mai `n v`rst\,
livrea anun]\ numele altor c`torva oaspe]i, al domnului deoarece chiar Schütze, scriitorul, trebuie s\ fi avut peste
consilier financiar aulic Kirms [i al so]iei sale, care intrar\ patruzeci de ani. Cea care `i purta de grij\ fratelui Karl avea
`mpreun\ cu fiul casei [i fur\ urma]i imediat de doamnele o `nf\]i[are aspr\, cu p\rul ei lins, cu c\rare la mijloc [i tras
Meyer [i Riemer, astfel `nc`t, a[a cum se `nt`mpl\ `n cercuri peste urechi [i cu rochia ei albastru-`nchis, f\r\ garnitur\,
intime [i c`nd to]i locuiesc aproape, invita]ii se aflar\ aproape terminat\ la g`t cu un guler rotund [i scrobit, aproape la fel
`n acela[i timp aduna]i laolalt\, iar prezentarea musafirilor fu ca un predicator `n amvon. Sur`dea reprobator [i se `n-
general\. Charlotte f\cu, prin domnul Riemer [i domnul Au- crunta la complimentele ce i se f\ceau [i ei, dar mai cu
gust von Goethe, cuno[tin]\ cu to]i deodat\, cu ace[tia nu- seam\ maic\-sii, socotindu-le drept ni[te necuviin]e provo-
mi]i mai `nainte, precum [i cu so]ii Kirms, cu domnul catoare. Pe l`ng\ asta mai suferea – [i nu f\r\ repercusiuni
ordonator general al construc]iilor Coudray cu so]ia, cu asupra lui Charlotte, care `ns\ cu vitejie nu voia s\ se lase
domnul consilier al minelor Werner din Freiburg, care lo- influen]at\ –, suferea din pricina `mbr\c\mintei tinere[ti a
cuia la Hotelul Prin]ul de Coroan\, [i cu doamnele Riemer mamei, care consta nu at`ta `n rochia ei alb\, put`nd s\
[i Meyer. treac\ la nevoie drept o culoare [i o predilec]ie obi[nuite,
Charlotte [tia la ce curiozitate, probabil nu lipsit\ de r\- c`t `n afurisitele acelea de funde roz. Sufletul ei era sf`[iat de
utate, se expune, cel pu]in din partea femeilor, [i `nt`mpin\ dorin]a ca oamenii s\ priceap\ t`lcul acestei g\teli nepotri-
aceast\ curiozitate cu o demnitate pe care trebuia s\ [i-o vite, ca s\ nu li se par\ scandaloas\, [i era sf`[iat\ [i de teama
impun\, [i din pricin\ c\ era nevoit\ s\-[i st\p`neasc\ tre- c\ ei ar putea s\ priceap\ – Doamne fere[te! – acest t`lc.
murul capului, mult mai accentuat datorit\ `mprejur\rilor. ~ntr-un cuv`nt, necazul lipsit de umor al tinerei Lottchen
Aceast\ sl\biciune, observat\ de to]i cu sentimente felurite, c`nd se g`ndea la toat\ treaba asta era vecin cu disperarea,
contrasta ciudat cu `nf\]i[area ei tinereasc\, a[a cum st\tea iar Charlotte, sensibil\ [i plin\ de aprehensiune [i ea, se ve-
`n rochia alb\ cu falduri largi [i lung\ p`n\ la glezne, str`ns\ dea nevoit\ s\ aib\ aceea[i impresie, izbutind cu mare greu-
la piept cu o agraf\ [i garnisit\ cu funde roz, `n picioare cu tate s\-[i p\streze `ncrederea `n buna calitate a glumei sale
ghete cu nasturi [i tocuri `nalte, cu p\rul c\runt `n\l]at pline de melancolie. De altfel, `n cercul acesta, o femeie
drept `n sus deasupra frun]ii netede, cu fa]a, desigur, ireme- n-ar fi avut prea multe motive s\-[i chinuiasc\ con[tiin]a
diabil `mb\tr`nit\, cu obraji care `ncepeau s\ at`rne, cu gura din cauza ciud\]eniei toaletei [i s\ se team\ c\ va fi acuzat\
ginga[\ z`mbind [treng\re[te, cu nasul un pic `nro[it [i cu de excentricitate. ~n `mbr\c\mintea doamnelor era o tr\s\-
ochii de nu-m\-uita plini de o dulce [i u[or ostenit\ distin- tur\ de libertate estetic\, chiar de teatralism, spre deosebire
c]ie... ~i fur\ prezenta]i to]i invita]ii, care o asigurar\ c\ s`nt de `nf\]i[area oficial\ a domnilor, care – to]i, `n afar\ de
`nc`nta]i s-o primeasc\ `n ora[ul lor [i foarte onora]i c\ pot Schutze – aveau la butonier\ o distinc]ie, barete, cruciuli]e.
s\ asiste la o revedere at`t de interesant\ [i de important\. Numai doamna consilier financiar aulic Kirms f\cea ex-
L`ng\ ea st\tea, scufund`ndu-se din c`nd `n c`nd `ntr-o cep]ie: ca so]ie de foarte `nalt demnitar, se sim]ea, desigur,
reveren]\, con[tiin]a ei critic\ – dac\ putem s-o numim ast- obligat\ s\ p\streze o sever\ decen]\ a aspectului exterior,
fel pe Lottchen cea t`n\r\ –, `ntr-adev\r cea mai t`n\r\ din [i totu[i nu puteai s\ treci cu vederea aripile colosale ale

352 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 353


bonetei sale de m\tase, care atingeau fantasticul. Doamna August le ar\t\ mamei [i fiicei tabloul de deasupra
Riemer `ns\ – orfana pe care `nv\]atul o luase de-aici din sofalei, d`nd [i mai tare la o parte perdelele de m\tase verde
cas\ –, precum [i doamna consilier Meyer, n\scut\ von care `l acopereau. Era o copie dup\ a[a-numita Nunt\
Koppelfeldt, aveau `n `mbr\c\mintea lor o not\ de art\ [i aldobrandin\. A lucrat-o, spunea el, profesorul Meyer, pe
de `ndr\zneal\ personal\: prima `n stilul unei anumite me- vremuri. Cum Meyer se apropie `n clipa aceea, August se `n-
lancolii intelectuale, cu un guler de dantel\ `ng\lbenit\ pe dep\rt\, pentru a se ocupa de ceilal]i oaspe]i. Meyer, dup\ ce
catifeaua neagr\ a rochiei, cu fa]a de culoarea filde[ului, cu `[i scosese jobenul, `[i puse o tichie de catifea, care contrasta
profil vulturesc [i ochii cu priviri sumbru-spirituale, totul `n- ciudat cu fracul [i care `i d\dea un aer de intimitate, a[a c\,
cadrat de un p\r care at`rna `ntunecos, pres\rat cu [uvi]e f\r\ s\ vrea, Charlotte se uit\ la picioarele lui, s\ vad\ dac\
albe, [i cu o bucl\ r\sucit\ ce-i umbrea fruntea, cea de-a nu cumva e `n papuci. Nu era a[a, cu toate c\ profesorul, cu
doua, doamna Meyer, stilizat\ `n chip de Ifigenie mai mult botinele lui largi, umbla t`r`ndu-[i picioarele de parc\ ar fi
dec`t matur\, cu o semilun\ la centura a[ezat\ chiar sub s`nii fost `n papuci. ~[i ]inea m`inile la spate [i cu capul u[or ple-
l\sa]i slobozi, cu o rochie de culoarea l\m`ii, cu falduri cla- cat `ntr-o parte ar\ta prin atitudinea lui degajat\ c\ e un pri-
sice [i tivit\ dup\ moda antic\ [i cu m`neci scurte, cu un voal eten intim al casei [i dore[te s\ insufle ceva din lini[tea lui
sufleteasc\ noilor sosi]i at`t de agita]i [i s\ le dea curaj.
lung, de culoare `nchis\, prins pe cap [i c\z`ndu-i `n valuri pe
– S`ntem cu to]ii reuni]i acuma, spuse el `n felul lui a[e-
spate, [i – ca singur element modernizant – m\nu[i lungi.
zat [i sacadat de-a vorbi, pe care [i-l p\strase de la Stäfa, de
Doamna Coudray, so]ia ordonatorului general al con-
l`ng\ Zürich, de-a lungul multor ani de [edere la Roma [i la
struc]iilor, se remarca at`t prin rochia ei foarte `nfoiat\, c`t
Weimar, [i care nu era `nso]it de nici o mi[care a fe]ei,
[i printr-o p\l\rie larg\, umbroas\, `nf\[urat\ cu voal, dup\
s`ntem cu to]ii reuni]i acuma [i putem s\ ne a[tept\m din
modelul lansat de Corona Schroter actri]a. Cu marginea clip\ `n clip\ ca gazda noastr\ s\ ni se al\ture. E foarte firesc
r\sfr`nt\ la ceaf\, p\l\ria `i acoperea p\rul c`rlion]at. Chiar ca musafirilor care vin pentru prima oar\ `n cas\ clipele
[i Amalia Ridel, care aducea pu]intel cu o ra]\ din profil, `[i acestea ultime s\ li se par\ pu]in cam lungi, din pricina neli-
d\duse – cu ni[te complicate horbote la m`neci [i cu o `n- ni[tii pe care le-o provoac\ a[teptarea. De aceea, cred c\
gust\ bordur\ de puf de leb\d\ la umeri – o `nf\]i[are de un le-ar fi pl\cut ca mai `nt`i s\ se obi[nuiasc\ pu]in cu locurile
pitoresc ciudat. Printre aceste figuri, Charlotte era `n fond de-aici [i cu atmosfera lor. ~mi fac bucuros o datorie din
cea mai lipsit\ de preten]ii – [i totu[i, cu naivitatea ei b\- faptul c\ pot s\ ofer sfaturile mele persoanelor `n aceast\
tr`n\ [i cu ]inuta ei demn\, `ntrerupt\ de tremurul capului, situa]ie pentru ca o experience de acest fel, at`t de impor-
cea mai emo]ionant-frapant\ [i mai interesant\ dintre toate, tant\, s\ li se `nf\]i[eze `n condi]ii mai u[oare [i mai pl\-
provoc`nd sau r`sul batjocoritor, sau medita]ia – cum `[i cute. Accentuase cuv`ntul francez pe prima silab\. Apoi,
spunea, nec\jit\, Lottchen. Aceasta era convins\ cu am\r\- f\r\ s\ schi]eze vreun gest, continu\: ~ntr-adev\r, `ntot-
ciune c\, dup\ ce au fost prezenta]i unii altora [i mica socie- deauna cel mai bun lucru este s\ nu ar\]i sau s\ ar\]i c`t mai
tate s-a `mpr\[tiat prin salon `n grupuri izolate, doamnele pu]in din `ncordarea de care e[ti cuprins `n chip inevitabil
din Weimar au avut multe r\ut\]i de vorbit. [i s\-l `nt`mpini c`t mai degajat, f\r\ s\ dai semne de emo]ie.

354 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 355


Cu asta, situa]ia devine `n chip esen]ial mai u[oar\ pentru – Un om, replic\ el sec, care `n fiecare zi, chiar `n fiecare
am`ndou\ p\r]ile – [i pentru maestru, [i pentru musafir. Cu ceas, e altul, cu siguran]\ se va fi schimbat `n patruzeci [i
sensibilitatea lui at`t de receptiv\, el simte cu anticipa]ie ne- patru de ani. Ei, Carl, `i spuse el valetului, care se `ndrepta
lini[tea musafirului, [i aceast\ nelini[te i se comunic\ [i lui, c\tre u[a unei camere al\turate, `n ce dispozi]ie e ast\zi?
se molipse[te ca s\ zic a[a de la distan]\, astfel `nc`t [i el se – Jovial\, domnule consilier aulic, r\spunse t`n\rul. {i
afl\ supus unei constr`ngeri care e `ntr-o situa]ie de penibil\ peste o clip\, st`nd `n pragul u[ii, ale c\rei canaturi – Charlotte
reciprocitate cu proasta dispozi]ie a musafirului. Cel mai cu- nu mai v\zuse un asemenea lucru p`n\ acum – se deschideau
minte lucru e s\ te prezin]i `ntotdeauna `n chipul cel mai na- `mping`ndu-se de o parte [i de alta, anun]\ f\r\ mult\ solemni-
tural [i, de exemplu, s\ nu crezi c\ trebuie imediat s\ vorbe[ti tate, chiar cu un ton de intimitate, cobor`nd glasul:
cu el despre lucruri `nalte [i spirituale sau cumva despre lucr\- – Excelen]a sa.
rile tale. Nimic nu e mai nepotrivit. E recomandabil mai Meyer se `ndrept\ c\tre ceilal]i musafiri, care `ncetaser\
degrab\ s\ vorbe[ti despre lucruri simple [i concrete din pro- conversa]ia `n grupuri [i se str`nseser\ to]i la un loc, ]in`n-
pria experien]\, [i atunci el, care prefer\ `nainte de orice du-se la oarecare distan]\ de doamna Kestner [i de fiica ei.
umanul [i realul, se `nvioreaz\ repede [i are posibilitatea s\-[i Goethe intr\ cu pa[i ap\sa]i [i de[i, cam sacada]i, cu umerii
tra[i `nd\r\t, cu p`ntecele `mpins pu]in `nainte, `n frac cu
dea la iveal\ `n chip agreabil bun\tatea [i interesul fa]\ de in-
dou\ r`nduri de nasturi [i cu ciorapi de m\tase, cu cravat\
terlocutorul s\u. N-am nevoie s\ spun c\ prin asta nu m\
de batist alb, brodat\, fixat\ cu un ac de ametist. P\rul, bu-
g`ndesc la vreo intimitate care s\ anihileze distan]a dintre el
clat la t`mple, r\rit deasupra frun]ii `nalte [i bombate, era
[i noi to]i, pentru c\ [tie s\ pun\ de `ndat\ cap\t unei astfel
u[or pudrat. Charlotte `l recunoscu [i nu-l recunoscu –
de situa]ii, a[a cum arat\ multe asemenea exemple.
emo]ionat\ [i dintr-o pricin\, [i dintr-alta. Recunoscu `n
~n tot timpul c`t ]inu aceast\ cuv`ntare, Charlotte se uit\ primul r`nd [i de la prima vedere vasta deschidere, cu totul
clipind des din ochi la `nv\]atul prieten credincios al casei, [i proprie, a ochilor, care de fapt nu erau foarte mari, cu re-
c`nd acesta sf`r[i, nu prea [tiu ce s\-i r\spund\. F\r\ s\ vrea, flexe `ntunecate pe fa]a mai mult oache[\, ochiul drept fiind
se g`ndi – [i se sim]i foarte `n m\sur\ s\-[i `nchipuie asta – la `n chip v\dit mai jos dec`t cel st`ng – privirea lui naiv-cu-
c`t de greu trebuie s\-i fie unui str\in care sufer\ de trac s\ se prinz\toare accentuat\ `n clipa aceea de spr`ncenele foarte
foloseasc\ de aceste `ndemnuri la lini[te pentru a-[i c\p\ta fin arcuite [i l\sate `n jos c\tre col]urile ochilor, care se ridi-
echilibrul sufletesc. „Mai probabil ar fi, `[i zise ea, efectul cau `ntreb\tori, parc\ ar fi spus: „Cine s`nt oare oamenii
contrar.“ Personal era jignit\ de amestecul indiscret `n tre- ace[tia?“ O, Doamne, ce bine recuno[tea ea ochii t`n\rului
burile altora, care se afla la baza acestor prescrip]ii. de pe vremuri, acum, dup\ ce trecuse o via]\ `ntreag\! –
– Mul]umesc foarte mult, domnule consilier aulic, pen- ochi care, exact spus, erau c\prui, cam apropia]i unul de
tru indica]iile dumneavoastr\, rosti Charlotte, `n sf`r[it. altul, dar care de multe ori puteau fi socoti]i negri, [i asta
Desigur c\ mul]i v-au fost recunosc\tori pentru toate aceste din pricin\ c\ la orice mi[care a sufletului – [i c`nd nu era `n
sfaturi. S\ nu uit\m `ns\ c\ `n cazul meu e vorba despre `n- mi[care sufletul lui? – pupilele se m\reau at`t de tare `nc`t
noirea unei cuno[tin]e de patruzeci [i patru de ani. negreala lor cople[ea c\pruiul irisului [i d\deau aceast\

356 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 357


impresie. Era el [i nu era el. Fruntea de st`nc\ n-o avusese frumoas\, nici prea `ngust\, nici prea mare, cu col]urile
alt\dat\ – desigur, `n\l]imea ei se datora faptului c\ deasu- ad`ncite `n obrajii modela]i de v`rst\, suferea de o excesiv\
pra se mai r\rise pu]in p\rul, care, de altminteri, era foarte mobilitate, de un surplus nervos de posibilit\]i de expresie,
frumos – fruntea aceasta era numai un produs al timpului succed`ndu-se repede [i tot at`t de repede t\g\duindu-se una
care scoate la iveal\ orice, a[a cum am vrea s\ ne spunem ca pe alta, [i c\ [ov\ia cu nesinceritate `n alegerea uneia sau al-
s\ ne consol\m, dar f\r\ ca asta s\ ne aduc\ vreo m`ng`iere; teia. Se observa o contradic]ie `ntre demnitatea studiat\ [i
c\ci timpul `nsemna aici via]\, opera care h\r]uise zeci de gravitatea acestui chip [i o incertitudine copil\reasc\, o anu-
ani de-a r`ndul steiul acesta de frunte, care modelase at`t de mit\ cochet\rie [i ambiguitate care ap\reau pe fa]\ c`nd `[i
ad`nc [i de grav aceste tr\s\turi netede [i le br\zdase `n chip apleca pu]in capul `ntr-o parte.
emo]ionant – timpul, v`rsta erau aici mai mult dec`t `nt`m- C`nd intrase, st\p`nul casei `[i apucase cu m`na dreapt\
plare, dezgolire, istovire natural\, care ar fi putut s\ te bra]ul st`ng – bra]ul reumatic. Dup\ c`]iva pa[i `[i l\s\ bra]ul
emo]ioneze [i s\ te fac\ melancolic; timpul [i v`rsta aici [i, oprindu-se, f\cu o plec\ciune amabil ceremonioas\ c\tre
erau pline de sens, erau spirit, crea]ie, istorie, [i `ntip\ririle to]i, apoi se `ndrept\ spre cele dou\ femei, care erau mai
[i urmele lor, foarte departe de-a p\rea regretabile, f\ceau aproape de el dec`t ceilal]i. Glasul r\m\sese neschimbat –
inima s\ bat\ de team\ [i de bucurie. glas sonor de bariton cu care t`n\rul sub]irel vorbise [i ci-
Goethe era pe-atunci de [aizeci [i [apte de ani. Charlotte tise – [i era foarte ciudat s\-l auzi acum din nou din gura
ar fi putut s\ spun\ c\ are noroc rev\z`ndu-l acum [i nu cu acestei f\pturi `mb\tr`nite, mai monoton poate [i mai m\-
cincisprezece ani `n urm\, la `nceputul secolului, c`nd cor- surat – de[i [i alt\dat\ avea `n el ceva grav.
polen]a greoaie care se ar\ta `nc\ din Italia ajunsese la maxi- – Scumpele mele doamne, zise Goethe `ntinz`ndu-i fiec\-
mum. Forma aceasta o p\r\sise acum de mult\ vreme. Cu reia c`te o m`n\, lui Charlotte dreapta [i lui Lottchen st`nga,
toat\ rigiditatea umbletului, dar care [i ea amintea de multe apoi str`ng`ndu-le am`ndou\ m`inile `n ale lui, iat\ c\ pot `n
tr\s\turi caracteristice, cunoscute, picioarele se mi[cau tine- sf`r[it s\ v\ urez bun sosit la Weimar! Ave]i `n fa]a dumnea-
re[te sub stofa excep]ional de fin\ [i de lucioas\ a fracului voastr\ un om care a a[teptat mult\ vreme o asemenea clip\.
negru. ~n ultimul deceniu, figura lui `ncepuse s\ se apropie Asta zic [i eu c\ este o surpriz\ minunat\, care `nvioreaz\.
iar de aceea a t`n\rului de alt\dat\. Charlotte s\rise peste M\ g`ndesc ce tare s-au bucurat amicii no[tri Ridel de aceast\
multe, mai ales `n ce prive[te fa]a lui, care era mai departe vizit\ dorit\ cu at`ta dragoste! Nici nu se poate spune c`t de
de fa]a prietenului de la Wetzlar dec`t `i ap\rea acum, mult [tim noi s\ pre]uim faptul c\, sosind `n aceste locuri,
fiindc\ trecuse prin stadii necunoscute ei. Odat\ fusese pu- n-a]i trecut pe l`ng\ u[a noastr\ f\r\ s\ v\ opri]i.
hav\ [i moroc\noas\, cu obrajii c\zu]i, a[a c\ i-ar fi fost mai Spusese „dorit\ cu at`ta dragoste“, [i datorit\ expresiei
greu prietenei din tinere]e s\ o recunoasc\ dec`t `i era acum, sfioase [i totodat\ voluptuoase pe care o avusese gura lui su-
`n stadiul actual. Mai era pe fa]a aceasta [i ceva teatral [i te r`z\toare rostind aceste cuvinte delicata improviza]ie f\cuse
`ntrebai la ce sluje[te, ceva ce ap\rea mai ales `n mutra nevi- o impresie fermec\toare. C\ aceast\ vraj\ se `mbina cu di-
novat\ pe care [i-o lua mir`ndu-se f\r\ motiv la vederea ploma]ia, cu grija de a ocoli anumite lucruri chiar de la `n-
musafirilor care `l a[teptau. Totu[i, s-ar fi zis c\ gura, foarte ceput – asta Charlotte v\zu foarte bine; se putea, de altfel,

358 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 359


ghici u[or chiar din felul precaut [i socotit `n care vorbea. aproape revolt\tor. Severa Lottchen `[i mu[c\ buzele cu un
Tot `n sensul acesta se folosi de faptul c\ ea nu era singur\, z`mbet nec\jit [i dispre]uitor, ceea ce, evident, `l f\cu s\ `n-
ci cu fiic\-sa [i, cuprinz`ndu-le am`ndurora m`inile [i ceap\ fraza urm\toare cu un „`n orice caz“.
str`ng`ndu-le `n ale sale, `[i ]inu cuv`ntarea la plural. Chiar – ~n orice caz, zise el, e frumos, foarte frumos c\ am `n
despre el `nsu[i nu vorbise la singular, ci spusese „noi“, oa- sf`r[it prilejul ca din grupul pl\cut ale c\rui siluete scum-
recum `n numele tuturor celor din cas\, [i `nf\]i[ase lucru- pul nostru r\posat mi le-a trimis atunci s\ pot vedea pe
rile `n sensul c\ musafirele ar fi putut trece pe l`ng\ „u[a unul `n realitate. Dac\ a[tep]i, timpul te-ajut\ [i `]i aduce
noastr\“. {i, de altfel, „dorit\ cu at`ta dragoste“ fusese spus tot ce dore[ti.
`n leg\tur\ cu familia Ridel. Asta sem\na cu o concesie. Faptul c\ pomenise despre
Ochii lui se plimbau, cu oarecare nestatornicie, de la siluete [i despre Kestner `nsemna o abatere de la regula pe
mam\ la fat\, dar [i peste capul lor, c\tre fereastr\. Charlotte care Charlotte avusese impresia c\ [i-o impusese [i sigur c\
nu avea impresia c\ o vede cu adev\rat; ce vedea `ns\ cu sigu- a fost cam nedrept din partea ei s\-i mai aduc\ aminte
ran]\ era, dup\ c`t `[i d\du [i ea seama, cum tremura din cap, acuma c\ f\cuse cuno[tin]\ cu doi dintre copiii ei, cu Au-
un tremur pe care acum nu [i-l mai putea opri deloc; c`nd gust [i cu Theodor, atunci c`nd ace[tia `[i luaser\ `ng\duin]a
observ\ aceasta, Goethe `nchise o clip\ ochii cu o expresie
de a-l vizita la Gerbermühle. Poate c\ n-ar fi trebuit s\ pro-
grav\, de evitare, care aproape c\ atinse apatia, dar ie[i repede
nun]e tocmai numele acelei vile, pentru c\, dup\ ce `l rosti,
din tulburea retragere `n sine [i, ca [i cum nimic nu s-ar fi `n-
Goethe se uit\ o clip\ la d`nsa cu un fel de pierdere a cuno[-
t`mplat, relu\ amabil leg\tura cu cei dimprejurul lui.
tin]ei, prea puternic\ ca s-o po]i atribui numai amintirii
– {i tinere]ea, continu\ el adres`ndu-se de ast\ dat\ nu-
acelei `nt`lniri.
mai lui Lotte cea t`n\r\, ne sose[te acum ca o raz\ aurit\ de
soare `ntr-o cas\ `ntunecat\... – A, da, desigur, zise el. Cum am putut s\ uit asta? Iart\,
Charlotte, care p`n\ acum spusese doar c\ e de la sine `n- te rog, fruntea asta b\tr`n\! {i, `n loc de fruntea uituc\, `[i
]eles s\ nu treac\ pe la u[a lui f\r\ s\ se opreasc\, interveni atinse u[urel, cu m`na dreapt\, bra]ul st`ng, a[a cum f\cuse
cu prezentarea pe care trebuia s-o fi f\cut p`n\ acum [i care c`nd intrase, ca s\ arate probabil c\ bra]ul e cam bolnav.
era evident cerut\ prin aceste vorbe. M\rturisi c\ fusese Vrednici tineri! Ce mai fac? Bine, a[a m\ g`ndesc [i eu. E `n
principala ei dorin]\ s\ i-o `nf\]i[eze pe fiica sa, penultimul firea lor s\ le mearg\ bine, o fire excelent\, mo[tenit\ de la
copil, venit\ din Alsacia s\ stea c`teva s\pt\m`ni la d`nsa. ~i p\rin]i. {i doamnele au c\l\torit comod? mai `ntreb\ el.
spunea lui Goethe „Excelen]\“, de[i cam repede [i `ng\imat, Sper c\ da. Drumul de la Hildesheim prin Nordhausen [i
[i el o l\sa, nu o ruga s\ i se adreseze altfel, poate [i din cauz\ Erfurt e bine `ntre]inut [i de preferat – cai buni de obicei,
c\ se uita cu aten]ie la cea care-i fusese prezentat\. hoteluri bune [i nu prea scumpe, cred c\ n-a]i pl\tit mai
– Dr\gu]\, dr\gu]\, dr\gu]\, zise el. Ochii ace[tia au f\- mult de cincizeci de taleri.
cut, desigur, multe victime p`n\ acuma. Spun`nd asta, d\du un sf`r[it acestei convorbiri izolate,
Complimentul era at`t de conven]ional [i se potrivea se urni din loc [i le conduse pe Charlotte [i pe fiic\-sa c\tre
at`t de pu]in cu cea care `l `ngrijea pe fratele Karl, `nc`t era ceilal]i oaspe]i.

360 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 361


– Presupun, zise el, c\ excelentul nostru juvenil (asta `n- m\su]\ acoperit\, `n fa]a sofalei de sub Nunta aldobrandin\,
semna August) v-a dat prilejul s\ face]i cuno[tin]\ cu cei de cu anticele figuri de zei, cu m\[tile [i cu faunii sub clopote
fa]\, pu]ini la num\r, dar dragi nou\. Aceste doamne deo- de sticl\ pe scrinuri cu sertare, `nc\perea asta f\cea impresia
potriv\ de frumoase s`nt prietenele dumneavoastr\ [i ace[ti c\ e o sal\ de muzeu. Charlotte nu-l sl\bea din ochi pe st\-
preavrednici domni – adoratorii dumneavoastr\... p`nul casei, care cu picioarele r\schirate, ]in`ndu-se drept,
{i salut\ r`nd pe r`nd pe doamna Kirms cu boneta ei cu cu pieptul `nainte, cu m`inile `mpreunate la spate, `n haina
aripi, pe doamna consilier Coudray cu p\l\ria ei mare, pe lui lung\ pe care decora]ia de argint sclipea la fiece mi[care,
spiritualizata Riemer, pe clasica Meyer [i pe Amalia Ridel, vorbea c`nd cu unul, c`nd cu altul dintre b\rba]i, cu
c\reia chiar de c`nd pomenise de „vizita dorit\ cu at`ta dra- Werner, cu Kirms, cu Coudray, dar ei nu i se adres\ deo-
goste“ `i aruncase de departe o privire elocvent\, apoi le camdat\. ~i p\rea bine c\-l poate privi pe furi[ [i c\ nu tre-
str`nse domnilor m`na, cu aten]ie deosebit\ pentru consili- buie s\ discute cu d`nsul – ceea ce n-o `mpiedica s\ doreasc\
erul Werner, care nu era din ora[, om de vreo cincizeci de `ns\ cu ner\bdare s\ continue conversa]ia cu el, conversa]ie
ani, `ndesat, simpatic, cu ochi mici [i vioi, chelie [i p\r alb pe care o socotea ca absolut necesar\; dar totodat\, obser-
buclat la ceaf\, cu obrajii ra[i `nfunda]i tihnit `n gulerul v`nd cum se purta cu ceilal]i, `i cam pierea pofta fiindc\ ve-
`nalt, str`ns `n cravata alb\, dar r\sfr`nt `n fa]\ [i l\s`nd slo- dea c\ domnilor care se bucurau de acest privilegiu nu le
bod\ b\rbia. Goethe `l privi cu `n]eles, d`ndu-[i u[or capul era tocmai la `ndem`n\.
pe spate [i aplec`ndu-l `ntr-o parte, cu o expresie de obo- Prietenul ei din tinere]e f\cea o impresie foarte distins\,
seal\, de parc-ar fi spus, trec`nd peste formele protocolare: asta era `n afar\ de orice `ndoial\. ~mbr\c\mintea lui, care
„S\ sc\p\m ast\zi de fleacurile astea [i s\ st\m de vorb\ des- alt\dat\ fusese peste m\sur\ de c\utat\, era acum aleas\ `n
pre ceva ca lumea“ – gest care st`rni pe fa]a lui Meyer [i pe a[a fel `nc`t s\ fie pu]in `n urma ultimei mode, at`t c`t tre-
fa]a lui Riemer o aprobare amabil\, masc`nd `n chip f\]ar- buie pentru ca vechiul stil vestimentar s\ se poat\ armoniza
nic gelozia – [i apoi, dup\ ce ispr\vi cu ceilal]i, se `ntoarse cu rigiditatea atitudinii sale, fie c\ st\tea pe loc, fie c\ um-
iar c\tre geolog, `n timp ce doamnele se `ngr\m\dir\ `n ju- bla, [i s\ dea o impresie de demnitate. De[i felul lui de-a se
rul lui Charlotte [i o `ntrebar\ `n [oapt\, acoperindu-[i fa]a `nf\]i[a era totodat\ impun\tor [i re]inut [i `[i purta sus fru-
cu evantaiele, dac\ e de p\rere c\ Goethe s-a schimbat moasa lui frunte, totu[i ]inuta demn\ [i grav\ nu p\rea prea
foarte mult. ferm\; `n fa]a oricui s-ar fi aflat, avea `n atitudine ceva [ov\-
Mai st\tur\ c`tva timp `n salonul de primire, `mpodobit itor, incomod, stingherit, ceva care pe cel care observa acest
cu clasicul bust uria[ al Junonei, cu tapete brodate, cu acua- am\nunt `l tulbura, a[a cum `i tulbura pe to]i cei cu care
rele, gravuri [i picturi `n ulei, cu scaune simple ca form\, st\tea de vorb\, impun`ndu-le o ciudat\ constr`ngere. Cum
`n[irate simetric de-a lungul pere]ilor, p`n\ l`ng\ u[ile cu oricine simte [i [tie c\ libertatea natural\ [i o atitudine ne-
tocuri albe [i `n fa]a ferestrelor `ntre care se aflau scrinuri mijlocit altruist\ se bazeaz\ pe o realitate, constr`ngerea
cu colec]ii, vopsite, de asemenea, `n alb. Cu at`tea obiecte [i aceasta d\dea impresia unei lipse de interes fa]\ de oameni
antichit\]i expuse pretutindeni, cu cupe de calcedonie pe [i de lucruri [i `l f\cea [i pe interlocutor s\ se deta[eze f\r\
m\su]e de marmur\, cu o Victorie `naripat\ a[ezat\ pe o s\ vrea de obiectul `n discu]ie. St\p`nul casei avea obiceiul

362 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 363


s\ se uite cu aten]ie la cel cu care vorbea at`ta timp c`t acesta flori, sfe[nice de argint cu dou\ bra]e, por]elan aurit [i c`te
nu-l privea; `ndat\ `ns\ ce interlocutorul `[i a]intea c\ut\- trei pahare la fiecare tac`m. Serveau t`n\rul `n livrea [i o
tura asupra lui, el `[i muta imediat ochii `n alt\ parte [i, fat\ cu obrajii ro[ii de ]\r\ncu]\, cu bone]ic\, pieptar, m`-
uit`ndu-se peste cre[tetul persoanei respective, r\t\cea cu neci albe, bufante [i o rochie groas\, lucrat\ `n cas\.
privirile prin col]urile od\ii. Goethe [edea la mijloc, pe una din laturile lungi ale me-
Charlotte observ\ atitudinea lui cu p\trundere feme- sei, `ntre Charlotte [i sora ei, la dreapta celei dint`i fiind
iasc\ [i nu putem dec`t s\ repet\m ce-am spus, [i anume c\ consilierul aulic Kirms, iar la st`nga celei de-a doua – profe-
faptul acesta o f\cea pe de o parte s\-i fie fric\ s\ `nceap\ iar sorul Meyer [i, mai departe, `n acela[i r`nd, doamna Meyer
a discuta cu prietenul de odinioar\, iar pe de alt\ parte `i in- l`ng\ Kirms [i doamna Riemer l`ng\ Meyer. August, nepu-
sufla imperioasa nevoie de-a vorbi din nou cu el. De altfel, t`nd s\ `ndeplineasc\ `n `ntregime principiul intercal\rii,
se putea foarte bine ca multe dintre ciud\]eniile purt\rii lui din cauz\ c\ erau mai mul]i domni dec`t doamne, `l a[ezase
s\ se datoreasc\ faptului c\ era `nainte de mas\ [i a[teptarea `n fa]a lui Goethe pe geolog [i trebuise s\ pun\ la dreapta
i se p\rea c\ dureaz\ prea mult. Ridic`nd din spr`ncene, se acestuia pe Riemer [i al\turi de Riemer pe Lottchen, el `n-
uit\ de c`teva ori `ntreb\tor la fiu-s\u, care avea, dup\ toate su[i `ncheind [irul `n partea opus\. La st`nga lui Werner, `n
aparen]ele, atribu]iile unui mare[al domestic.
fa]a lui Charlotte, [edea doamna Coudray av`ndu-i la st`nga
~n sf`r[it, valetul se apropie aduc`ndu-i vestea dorit\, a[a
ei pe Ridel [i pe doamna Kirms. Domnul Stephan Schütze
c\ se `ntrerupse brusc din discu]ie, anun]`nd [i celorlal]i
[i cu ordonatorul general al construc]iilor ocupau cele dou\
ceea ce `i spusese slujitorul.
capete ale mesei.
– Iubi]i prieteni, s`ntem pofti]i la mas\, zise el.
Supa, un bulion tare de carne, cu g\lu[te de m\duv\, era
Apoi se `ndrept\ c\tre Lotte [i Lottchen, le lu\ de m`n\
cu un gest elegant, ca pentru un contradans, [i deschise dru- pus\ `n farfurii c`nd luar\ loc la mas\. St\p`nul casei `[i
mul c\tre `nc\perea de-al\turi, a[a-numita Sal\ Galben\, rupse deasupra farfuriei p`inea, cu un gest care avea ceva hie-
unde se pusese `n ziua aceea masa, `ntruc`t sufrageria obi[- ratic. C`nd [edea, ar\ta mult mai bine [i mai degajat dec`t
nuit\ ar fi fost ne`nc\p\toare pentru [aisprezece persoane. atunci c`nd st\tea `n picioare sau c`nd umbla. ~n primul
Numele de „sal\“ era cam exagerat pentru `nc\perea `n r`nd, c`nd [edea ai fi crezut c\ e mai `nalt dec`t se dovedea a
care intrar\ acum, totu[i era mai mare dec`t cea din care ve- fi c`nd st\tea `n picioare. Dar, desigur, impresia de comodi-
niser\ [i avea [i ea dou\ capete colosale, un Antinous, me- tate [i tihn\ se datora situa]iei `n care se afla acum, prezid`nd
lancolic din pricina frumuse]ii, [i un Jupiter maiestuos. Un masa, ospitalier [i patern; vedeai c\ se simte `n elementul lui.
[ir de gravuri colorate, cu subiecte mitologice, [i o copie Cu sclipiri de haz `n ochi, se uita de jur `mprejur la oaspe]ii
dup\ Iubirea cereasc\ a lui Tiziano, `mpodobeau pere]ii. {i care `nc\ nu `nfiripaser\ discu]ii [i, cum gestul ruperii p`inii
de aici, prin u[i deschise, privirea p\trundea `n alte od\i; fusese oarecum semnalul de `ncepere a mesei, voi desigur s\
foarte pl\cut\ era mai ales o sal\ cu busturi care d\dea pe o dea [i tonul conversa]iei, astfel c\ rosti cu felul lui de-a vorbi
verand\ din care coborai `n gr\din\. Masa era pus\ cu o ele- a[ezat, clar articulat [i bine ordonat, care era acela al unui
gan]\ mai mult dec`t burghez\, cu o fa]\ de damasc fin, cu german din sud, cultivat `n Germania de Nord:

364 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 365


– S\ mul]umim Cerului, iubi]i prieteni, pentru aceast\ c`nd, dup\ ce sorbi c`teva linguri de sup\, apuc\ pe r`nd cele
voioas\ reuniune, pe care ne-a h\r\zit-o cu un prilej at`t de dou\ sticle de vin care st\teau `n fa]a lui `n ni[te suporturi
pl\cut [i de scump, [i s\ ne bucur\m de aceast\ modest\ [i de argint (la cele dou\ capete ale mesei erau, de asemenea,
cu drag preg\tit\ mas\. c`te dou\) [i le aplec\ pu]in ca s\ citeasc\ etichetele.
{i, lu`nd lingura, `ncepu s\ m\n`nce [i to]i f\cur\ la fel, – V\d, zise el, c\ fiul meu a f\cut lucrurile cum trebuie
dar nu `nainte de a se fi uitat unii la al]ii, d`nd din cap [i [i ne-a pus pe mas\ dou\ vrednice licori, unul b\[tina[ [i
z`mbind extazia]i de frumuse]ea acestei scurte cuv`nt\ri, unul fran]uzesc, care se pot lua la `ntrecere `ntre ele. }inem
cu priviri care spuneau: „Ce s\-i faci? ~ntotdeauna o nime- la patriarhalul obicei de a ne turna singuri – e mai pl\cut
re[te stra[nic“. a[a dec`t s\-]i toarne duhuri slujitoare sau s\-]i dea vinul `n
Charlotte [edea la mas\ `nv\luit\ `n mirosul de colonie pahar turnat gata de pe-o tav\ purtat\ cu pre]iozitate de jur
care pornea de la vecinul ei din st`ng\, aduc`ndu-[i aminte `mprejurul mesei – lucru pe care nu pot s\-l suf\r. A[a cum
f\r\ s\ vrea de „mireasma `mb\t\toare“ dup\ care, a[a cum facem noi, fiecare e liber s\-[i pun\ c`t vrea [i va vedea dup\
spunea Riemer, se cunosc zeii. ~ntr-o stare pe jum\tate de vi- sticla din fa]a lui p`n\ unde a ajuns. Ce zice]i, doamnelor, [i
sare, pe jum\tate de trezie, i se p\rea c\ aceast\ adiere r\cori- dumneata, drag\ domnule consilier? Ro[u sau alb? A[ zice
toare de colonie era prezen]a vie a acelui a[a-numit ozon
s\ `ncepem cu vinul de-acas\, iar pe cel fran]uzesc s\-l p\s-
divin, `n timp ce sim]ul ei de gospodin\ constata c\ g\lu[tele
tr\m la friptur\ sau poate, ]in`nd seama c\ el se `nc\lze[te
de m\duv\ erau `ntr-adev\r cinstit preg\tite, adic\ erau
mai repede, s\-l `ncerc\m mai `nt`i pe acesta? Eu a[ opta
exemplar de moi [i fine ca substan]\, toat\ fiin]a ei era
pentru el – e un Lafite de opt ani care `]i merge la inim\, [i,
`ntr-o `ncordare, `ntr-o a[teptare care se opunea anumitor
`n ce m\ prive[te, n-a[ jura c\ n-am s\ m\ `ntorc mai t`rziu
r`nduieli [i nu renun]a deloc la g`ndul de-a le `nfr`nge. Cu
speran]a aceasta, pe care i-ar fi fost greu s-o determine mai tot la el; dar bine`n]eles [i Piesportul acesta auriu, de un-
exact, Charlotte se sim]ea `ncurajat\ de atitudinea mai liber\ sprezece ani, este destinat s\ trezeasc\ `nclin\ri monogame,
[i mai pl\cut\ a vecinului ei care prezida masa – dar [i stin- dac\ ai stat c`ndva mai mult de vorb\ cu d`nsul. Germanii
gherit\ de faptul c\ [edea l`ng\ el [i nu `n fa]a lui, ceea ce nu no[tri s`nt un popor afurisit, se poart\ `ntotdeauna r\u cu
s-ar fi putut, desigur; totu[i, ce bine ar fi fost pentru str\du- prorocii lor, ca evreii cu ai lor, dar vinurile nem]e[ti s`nt
in]ele sale l\untrice dac\ l-ar fi avut `naintea ei, ca s\-l poat\ tot ce poate da Dumnezeu mai bun. Werner se mul]umi s\
privi drept `n ochi, [i cum s-ar fi `mbun\t\]it perspectiva ca r`d\, mirat totu[i. Kirms `ns\, un b\rbat cu smocuri de p\r
Goethe s\-[i poat\ da seama de t`lcul `mbr\c\mintei ei, `m- c\runt pe capul lunguie] [i cu pleoape groase, replic\:
br\c\minte care era chiar mijlocul de expresie al acelor str\- – Excelen]a voastr\ uit\ c\ p\c\to[ii de germani mai au
duin]e. ~l vedea pe Werner c`t de voios se uita [i c`t de atent un atu [i anume c\ v-au dat la iveal\ pe dumneavoastr\.
asculta cuvintele care porneau de l`ng\ d`nsa [i ar fi vrut s\ R`setele aprobative, la care d\dur\ semnalul Meyer la
fie `n locul lui, ca s\-l poat\ [i ea privi `n fa]\ pe cel care vor- st`nga [i Riemer `n fa]a lui, c\tre dreapta, dovedir\ c\ tr\-
bea. Omul care prezida masa nu se `ntoarse `n mod deosebit geau cu urechea la ce vorbea amfitrionul [i nu la ce spuneau
c\tre d`nsa, ci se adres\ tuturor celor din preajm\, atunci vecinii lor de mas\.

366 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 367


Goethe r`se [i el f\r\ s\ deschid\ gura, poate ca s\ nu i se Bordeaux, [i de turnat `[i turna mai ales lui, cu gesturi cere-
vad\ din]ii. monioase, la fel ca la ruperea p`inii. Sticla de Piesport se
– S\ zicem c\ ar fi [i acesta un punct buni[or, zise el. goli `n cur`nd [i trebui s\ se aduc\ alta. Fa]a lui oache[\
Apoi o `ntreb\ pe Charlotte ce dore[te s\ bea. ajunse treptat, `n timpul mesei, `ntr-un contrast [i mai ac-
– Nu s`nt obi[nuit\ cu vinul, r\spunse ea. Mi se urc\ re- centuat cu p\rul c\runt. Charlotte, cu aten]ia `ncordat\ [i
pede la cap [i numai din polite]e gust c`te pu]in. Ce-a[ vrea un pic tulburat\, a[a cum st\tuse tot timpul de altfel, se uita
eu cred c\ se afl\ acolo – [i ar\t\ cu capul spre o sticl\ de la m`na lui c`nd turna `n pahar; cu unghii frumos formate,
ap\ de pe mas\. Ce ap\ este? ea ie[ea dintr-o man[et\ de dantel\ [i avea, de[i lat\ [i v`n-
– O, apa mea de Eger, r\spunse Goethe. ~nclinarea joas\, ceva ad`nc spiritual, apuc`nd sticla cu o mi[care toto-
dumneavoastr\ v\ sf\tuie[te bine; eu am `ntotdeauna ap\ de dat\ energic\ [i gra]ioas\. Goethe `i turn\ de mai multe ori
asta `n cas\, fiindc\ dintre toate apele p\m`ntului, cu asta ap\ de Eger [i `ncepu s\ istoriseasc\ `n felul lui a[ezat, grav,
am f\cut cele mai bune experien]e. V\ torn un pahar cu f\r\ monotonie, articul`nd cuvintele foarte clar [i numai c`-
condi]ia s\ gusta]i [i din acest spirit auriu – [i cu `nc\ o con- teodat\ elud`nd dup\ pronun]ia provincial\ consoanele
di]ie: s\ nu amesteca]i sferele [i s\ nu pune]i apa `n vin, ceea finale, cum f\cuse prima dat\ cuno[tin]\ cu aceast\ ap\ salu-
ce e un obicei foarte ur`t. tar\ [i cum `[i aducea, prin a[a-numi]ii c\r\u[i de ap\, o
El se `ngriji s\ le toarne celor din preajma lui, `n timp ce provizie `n fiecare an, astfel c\ `n ultima vreme, c`nd nu se
la un cap\t al mesei f\cea treaba aceasta August, iar la ce- mai dusese la b\i `n Boemia, putuse face acas\ o cur\ siste-
l\lalt cap\t – Ridel. ~ntre timp se schimbar\ farfuriile [i se matic\ de ap\ mineral\. Datorit\ felului s\u de-a vorbi,
servi o iahnie de pe[te cu ciuperci `n cochilii de scoici, pe neobi[nuit de clar [i de precis, mi[c`ndu-[i buzele cu un
care Charlotte, de[i nu avea poft\ de m`ncare, o socoti ex- u[or z`mbet foarte pl\cut [i av`nd totodat\, f\r\ s\ vrea,
cep]ional de gustoas\. Cu aten]ia `ncordat\ s\ prind\ tot ce ceva p\trunz\tor [i dominator, datorit\ desigur acestui
se `nt`mpla, i se p\ru grozav de interesant\ aceast\ `nalt\ ca- fapt, to]i mesenii `l ascultau, a[a `nc`t `n tot timpul pr`nzu-
litate a buc\t\riei [i o atribui faptului c\ st\p`nul casei era, lui convorbirile `ntre ei au fost scurte [i sporadice, pentru
desigur, foarte preten]ios, mai cu seam\ c\, [i acum, [i mai c\, `ndat\ ce Goethe `ncepea s\ vorbeasc\, aten]ia general\
t`rziu, ea observ\ cum August, cu ochii lui melancolici [i se `ndrepta c\tre d`nsul. Nu putea s\ `mpiedice asta; numai
gale[i – ochii tat\lui s\u –, dar mult mai pu]in sc`nteietori, at`ta c\ uneori, cu accentuat\ discre]ie, se apleca spre vreun
se uita `ntreb\tor [i aproape cu team\ la amfitrion, s\ vad\ vecin de mas\ [i vorbea `n surdin\ cu el; dar chiar [i atunci
dac\ `i place m`ncarea. Din cochilii numai Goethe lu\ to]i t\ceau [i tr\geau cu urechea.
dou\, dar m`nc\ doar una, pe cealalt\ l\s`nd-o aproape nea- A[a a fost atunci c`nd, la cuvintele bune pe care le ros-
tins\. C\ la el ochii cereau mai mult dec`t stomacul se v\zu tise consilierul aulic Kirms `n favoarea poporului german,
[i dup\ aceea, la mu[chiul excelent, cu garnitur\ de legume, Goethe `ncepu s\ `i dea l\muriri lui Charlotte, ca s\ zicem
care fu servit de jur `mprejurul mesei pe platouri lungi [i a[a `ntre patru ochi, cu privire la persoana [i calit\]ile co-
din care el `[i lu\ at`t de mult `nc`t l\s\ aproape jum\tate meseanului ei din dreapta, spun`nd c\ era un om cu mari
`n farfurie. ~n schimb, bea zdrav\n vin, [i de Rin, [i de merite `n treburile statului [i un economist excelent,

368 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 369


sufletul mare[alatului Cur]ii [i, pe l`ng\ asta, un prieten al to]i mesenii s\ se uite la d`nsul [i s\-l asculte. A[a-numitul
muzelor [i un amator priceput `n arta dramatic\, nepre]uit Turn Negru, zise el, v\zut de pe vechiul pod mobil, e o lu-
membru al direc]iei teatrului ducal, `nfiin]at\ `n anul acela. crare stra[nic\, [i piatra din care e f\cut provine probabil
Aproape c\ aveai impresia c\ vrea s-o `ndemne s\ stea de din Kammerberge. Asta i-o spuse lui Werner geologul,
vorb\ cu Kirms [i oarecum s\ o `ndrepte `n direc]ia lui, f\c`ndu-i semn din cap, cu `n]eles, ca `ntre speciali[ti. Pie-
dac\ n-ar fi schimbat imediat subiectul `ntreb`nd-o dac\ `i trele, explic\ el, s`nt nemaipomenit de artistic cioplite [i po-
place teatrul [i exprim`ndu-[i speran]a c\ se va folosi de [e- trivite a[a ca s\ poat\ rezista c`t mai bine intemperiilor,
derea la Weirhar ca s\-[i fac\ o idee despre capacit\]ile tea- astfel `nc`t pe la col]uri aproape c\ au forma unor anumite
trului de aici. ~i puse la dispozi]ie loja lui ori de c`te ori va cristale de feldspat. ~n leg\tur\ cu aceast\ `nrudire `n ce pri-
dori s\ se foloseasc\ de ea. Charlotte `i mul]umi [i r\spunse ve[te forma, vorbi apoi cu mult\ `nsufle]ire [i cu ochi
c\ fusese `ntotdeauna amatoare de spectacole, dar c\ `n cer- sc`nteietori despre o descoperire mineralogic\ pe care o f\-
cul ei lumea nu se prea interesa de a[a ceva, iar teatrul din cuse `ntr-o plimbare cu tr\sura `n Boemia, `ntre Eger [i
Hanovra nu era at`t de bun `nc`t s\ trezeasc\ gustul pentru Liebenstein, unde `l atr\sese nu numai castelul interesant,
arta dramatic\, de aceea ea, pe l`ng\ faptul c\ avea [i o mul- ci [i Plattenbergul care se ridica `n fa]a Kammerbergului [i
]ime de `ndatoriri de `ndeplinit, era cam str\in\ de aceast\ care era foarte instructiv din punct de vedere geologic.
pl\cere; dar va fi foarte bucuroas\ s\ vad\ cum joac\ celebra Drumul `ntr-acolo, povesti amfitrionul am\nun]it [i cu
trup\ din Weimar, instruit\ de d`nsul. mult\ voio[ie, a fost primejdios de r\u, cu h`rtoape pline de
~n timp ce Charlotte spunea toate acestea, cu glas u[or ap\, care nu puteai s\ [tii c`t s`nt de ad`nci, [i `nso]itorul lui,
sc\zut, Goethe asculta, pu]intel aplecat c\tre farfuria ei, un func]ionar de prin partea locului, nu mai putea de
d`nd din cap cu `n]elegere; totodat\, spre ru[inea b\tr`nei team\ – chipurile s\ nu i se `nt`mple ceva tovar\[ului de
doamne, el aduna cu degetul inelar firimiturile [i cocoloa- drum, `n realitate de fric\ s\ nu p\]easc\ el ceva –, astfel c\
[ele de p`ine pe care d`nsa le f\cuse, cufundat\ `n g`nduri, toat\ vremea Goethe a fost nevoit s\-l lini[teasc\ spun`n-
apoi le potrivi frumos `ntr-o gr\m\joar\. Repet\ invita]ia du-i c\ trebuie s\ aib\ `ncredere `n destoinicia vizitiului, at`t
de a folosi loja lui, cu speran]a c\ `mprejur\rile vor permite de st\p`n pe meserie, `nc`t Napoleon, dac\ l-ar fi cunoscut,
s\-i arate un spectacol cu Wallenstein care, cu Wolff `n rolul cu siguran]\ l-ar fi luat imediat `n serviciul s\u. Unde erau
principal, era un lucru remarcabil [i impresionase pe mul]i h`rtoapele mai mari vizitiul o lua prudent prin mijlocul lor –
str\ini. Apoi, f\c`nd o dubl\ leg\tur\, care [i pe el `l amuz\, cel mai bun mijloc ca s\ nu se r\stoarne.
una cu piesa lui Schiller [i cealalt\ cu apa mineral\, `n- – {i cum mergeam noi a[a, la pas, continu\ el s\ poves-
dreapt\ discu]ia asupra vechiului castel de la Eger, din teasc\, fiindc\ urcam acuma la deal, z\resc deodat\ ceva pe
Boemia, `n care fuseser\ omor`]i cei mai de seam\ partizani marginea drumului, ceva care m-a `ndemnat s\ m\ dau u[u-
ai lui Wallenstein [i care, ca lucrare arhitectonic\, `l interesa rel jos din tr\sur\ [i s\ v\d mai de-aproape ce este. {i numai
foarte mult. ~ncep`nd s\ povesteasc\ despre castel, n-avu ne- ce m\ pomenesc strig`nd: „Ce cau]i aici? Ce cau]i tu aici?“
voie dec`t s\-[i `ntoarc\ pu]in capul de la farfuria lui Fiindc\ ce crede]i c\-mi str\lucea `n fa]\, din noroiul dru-
Charlotte [i s\ nu vorbeasc\ `n surdin\, pentru ca imediat mului? Un cristal `ngem\nat de feldspat.

370 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 371


– A, drace! zise Werner. pe [ervet, Goethe vorbea `ntruna, mai mult domol, cu voce
Cu toate c\ – Charlotte b\nuia asta [i aproape spera – el ad`nc\ [i c\ut`ndu-[i con[tiincios cuvintele, uneori `ns\ mai
era singurul de la mas\ care [tia ce este un cristal `ngem\nat slobod [i mai repede, f\c`nd cu m`na gesturi de o mare u[u-
de feldspat, to]i se ar\tar\ `nc`nta]i de `nt`lnirea povestito- rin]\ [i gra]ie. Acestea `i aduceau aminte lui Charlotte c\
rului cu acel joc al naturii [i to]i erau sinceri fiindc\ Goethe Goethe era obi[nuit s\ le dea actorilor `ndrum\ri `n ce pri-
istorisise cu at`ta vioiciune dramatic\, [i mai ales acea excla- ve[te gestul [i frumoasa atitudine teatral\. Ochii lui, cu
ma]ie de uimire [i de bucurie pe care i-o adresase cristalu- col]urile l\sate `n jos, `ntr-un fel care-i era propriu, `i cu-
lui: „Ce cau]i tu aici?“ fusese at`t de fermec\toare, de nou\ prindeau pe meseni cu str\lucire [i prietenie, `n timp ce
[i de emo]ionant\, d`nd o impresie de basm `n care un om – gura i se mi[ca – dar nu `ntotdeauna la fel de pl\cut: buzele
[i ce om! – vorbe[te cu o piatr\ [i o tutuie[te, `nc`t, parc\ se str`mbau uneori ur`t, sub imboldul unei constr`n-
bine`n]eles, nu numai geologul a avut de ce s\ fie mul]umit. geri penibil de observat [i pe care nici nu ]i-o puteai ex-
Charlotte, care `i observa cu aceea[i aten]ie [i pe povestitor plica, astfel c\ pl\cerea pe care ]i-o f\cea felul lui de a vorbi
[i pe ascult\tori, v\zu dragoste [i bucurie pe fe]ele tuturor, se transforma `n nelini[te [i comp\timire. Dar tr\s\tura
de exemplu pe aceea a lui Riemer, amestec`ndu-se `n chip amintit\ disp\rea repede [i atunci mi[c\rile acestei guri fru-
ciudat cu expresia de `mbufnare care nu-i disp\rea nicio- moase erau at`t de pl\cute, `nc`t te minunai c`t de exact [i
dat\; z\ri dragoste [i bucurie [i pe fa]a lui August, [i chiar f\r\ exagerare se potrivea epitetul homeric de „ambrozie“
pe fa]a tinerei Lottchen; dar mai ales pe chipul de obicei ne- cu acea gra]ie, chiar dac\ acest epitet nu s-a aplicat nicio-
clintit [i rece al lui Meyer, care acum se apleca pe dinaintea dat\ realit\]ii!
Amaliei Ridel c\tre povestitor, ca s\-i soarb\ cuvintele. Mai vorbi despre Boemia, despre Franzensbrunn,
Charlotte v\zu o afec]iune at`t de ad`nc\, `nc`t [i ei, f\r\ s\ despre Eger [i despre farmecul v\ii sale, descrise o s\rb\-
[tie cum, `i d\dur\ lacrimile. toare religioas\ a seceri[ului, la care fusese de fa]\, procesiu-
~i p\rea bine c\, dup\ scurta convorbire pe care o avu- nea cu steaguri de toate culorile a v`n\torilor, a breslelor [i
sese cu ea, prietenul din tinere]e se adresa acum tuturor co- a `ntregii popula]ii din partea locului, procesiune care, con-
mesenilor – pe de o parte pentru c\ to]i doreau acest lucru, dus\ de preo]i `n ve[minte `nc\rcate de podoabe [i purt`nd
iar pe de alt\ parte pentru c\, dup\ cum `[i spunea lucruri sfinte, a pornit de la catedral\ [i a `nconjurat ora[ul.
Charlotte f\r\ `nconjur, a[a cerea „r`nduiala“ obi[nuit\ aici. Apoi, cu glas sc\zut, l\s`ndu-[i buzele `n jos cu o expresie
{i totu[i, nu era chip s\ resping\ un sentiment caracteristic, de `ngrijorare, care totu[i avea ceva epic-juc\u[, ca atunci
s-ar putea spune de-o tonalitate mitic\, fa]\ de aceast\ mo- c`nd le poveste[ti copiilor lucruri `nfior\toare, vorbi despre
nologare patriarhal\ a st\p`nului casei. ~i veni `n minte o ve- o noapte s`ngeroas\ pe care a tr\it-o acel remarcabil ora[
che asocia]ie de cuvinte, demult auzit\, care i se impuse cu `ntr-un veac de la sf`r[itul Evului Mediu, despre un pogrom
hot\r`re. „Cuv`nt\rile la mas\ ale lui Luther“, se g`ndi ea [i la care popula]ia s-a l\sat m`nat\ brusc [i parc\ spasmodic [i
`[i ap\r\ aceast\ impresie de orice nepotrivire fizionomic\. despre care scriu vechile cronici. Pe vremea aceea locuiau `n
M`nc`nd, b`nd [i turn`nd `n pahare, rezem`ndu-se din Eger mul]i fii ai lui Israel, pe ni[te uli]e care le fuseser\ ho-
c`nd `n c`nd de speteaza scaunului [i `mpreun`ndu-[i m`inile t\r`te [i unde era una dintre sinagogile lor cele mai vestite [i

372 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 373


o {coal\ ~nalt\ a lor, singura din Germania. Un c\lug\r din ci numai despre `nt`mpl\ri, a[a c\ asemenea izbucniri tre-
tagma celor care umbl\ descul]i [i care avea, desigur, fatale buie considerate mai degrab\ ca ni[te incalculabile feno-
daruri oratorice a venit la Eger [i a ]inut o predic\ `n care a mene ale naturii, care se nasc din starea sufleteasc\ a epocii,
zugr\vit `n chip impresionant patimile lui Hristos [i i-a `n- [i, desigur, chiar o interven]ie prea t`rzie a unei umanit\]i
f\]i[at cu indignare pe evrei ca aduc\tori ai tuturor nenoro- mereu prezente, superioare [i corective, este o binefacere:
cirilor. La auzul acestei predici, un om de arme, `nclinat `n cazul nostru existen]a Maiest\]ii sale imperiale, care, de
spre fapte [i a]`]at de predica monahului, a s\rit `n altar, a bine, de r\u, salveaz\ onoarea omenirii instituind o an-
luat crucifixul [i, strig`nd: „Cine-i cre[tin s\ vin\ dup\ chet\ a acestui caz grav [i aplic\ `n chip expres municipa-
mine!“, a aruncat o sc`nteie `n mul]imea u[or inflamabil\. lit\]ii o amend\.
To]i l-au urmat; afar\ s-au mai luat dup\ ei [i al]i oameni de Cumplita `nt`mplare n-ar fi putut s\ fie comentat\ cu
tot felul [i a `nceput `n mahalaua evreiasc\ o pr\d\ciune [i mai mult calm obiectiv [i cu mai mult\ r\ceal\ `ng\duitoare
un omor nemaipomenit: nenoroci]ii locuitori ai acelui car- dec`t o comentase el, [i acesta, se g`ndi Charlotte, era cel
tier au fost t`r`]i pe o ulicioar\ `ntre dou\ str\zi principale mai nimerit [i mai suportabil mod de-a povesti asemenea
[i acolo au fost m\cel\ri]i `n asemenea hal, `nc`t din uli- lucruri la mas\. Caracterul [i soarta evreilor mai reprezen-
cioara aceea, care [i azi se nume[te Uli]a Omorului, s`ngele tar\ c`tva timp obiectul aten]iei lui, f\c`nd tot felul de
curgea ca un p`r`u. A sc\pat de la moarte numai un singur observa]ii [i oarecum prelucr`ndu-le pe acelea aruncate `n-
evreu care s-a v`r`t `ntr-un horn [i a stat ascuns acolo. t`mpl\tor de unul sau de altul dintre meseni, de Kirms, de
C`nd s-au lini[tit lucrurile, ora[ul, cu p\rere de r\u dup\ Coudray sau chiar [i de rezervatul Meyer. Vorbi cu calm
cele petrecute [i mai fiind [i mustrat destul de tare pentru distant [i cu o stim\ u[or glumea]\ despre particularit\]ile
acea `nt`mplare de c\tre `mp\ratul Carol al IV-lea care acelui popor remarcabil.
domnea pe-atunci, l-a f\cut pe evreul acela `n chip solemn – Evreii, zise el, s`nt patetici, dar nu s`nt eroici. Vechi-
cet\]ean al Egerului. mea rasei lor [i experien]a `i `ndeamn\ s\ fie `n]elep]i [i
– Cet\]ean al Egerului! exclam\ povestitorul. Acum era sceptici, ceea ce este tocmai contrariul eroismului, [i, `n-
cineva, [i cu asta, desp\gubit `n chip str\lucit, `[i pierduse tr-adev\r, `n vorba evreului celui mai obi[nuit exist\ o anu-
probabil femeia [i copiii, toat\ averea, to]i prietenii [i toate mit\ `n]elepciune [i o anumit\ ironie – [i totodat\ o
rudele, toat\ comunitatea lui, f\r\ s\ mai vorbim despre `nclinare profund\ c\tre patos. Cuv`ntul acesta `ns\ trebuie
faptul c\ st\tuse c`teva ceasuri groaznice `n horn, pe jum\- luat aici `ntr-un sens foarte precis [i anume `n sensul de su-
tate asfixiat. Acum era s\rac lipit p\m`ntului, dar era cet\- ferin]\, patosul iudaic este o emfaz\ a suferin]ei, care nou\
]ean al Egerului [i foarte m`ndru de asta. A[a s`nt oamenii, ni se pare de multe ori grotesc\ [i chiar ciudat\ [i resping\-
nu-i cunoa[te]i! S\v`r[esc cu voluptate cele mai cumplite lu- toare – a[a cum, de altfel, `n fa]a stigmatiz\rii [i afuriseniei
cruri [i, dup\ ce se dezmeticesc, `[i dau singuri prilejul s\ divine un om vrednic nu-[i poate `n\bu[i aversiunea [i
fac\ gesturi de c\in]\ [i de m\rinimie cu care vor s\-[i r\s- chiar o ur\ fireasc\. Un german e cuprins `ntotdeauna de
cumpere fapta ru[inoas\ – ceea ce e [i emo]ionant, [i ridi- un sentiment greu de definit, `n care batjocura se `mbin\ cu
col. ~n ac]iuni colective nu poate s\ fie vorba despre fapte, o stim\ ascuns\, c`nd aude pe un boccegiu evreu dat afar\

374 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 375


din Curte de servitori, strig`nd cu bra]ele la cer: „Vai! vai! [i ale ministrului; dar aceste distinc]ii c\p\taser\ [i ele sen-
M-au dat afar\ slugile, m-au chinuit [i m-au b\tut cu vergi!“ sul m\re]iei sale spirituale, `n a[a fel `nc`t p\reau acum c\
Autohtonul nostru mijlociu nu s-ar sluji `n nici un caz de apar]in acesteia [i s`nt de-o origine mai profund\. „E foarte
asemenea cuvinte viguroase, luate din vechiul [i `naltul te- posibil, se g`ndea Charlotte, ca toate acestea s\ i se par\ a[a
zaur al limbii, dar fiul Israelului are leg\turi imediate cu [i lui `nsu[i.“
aceast\ sfer\ a patosului [i aplic\ f\r\ nici o ezitare cuvintele Se g`ndea necontenit la toate acestea, dar [ov\ind [i
ei la banala lui `nt`mplare. `ntreb`ndu-se dac\ merit\ s\ se g`ndeasc\. ~n r`sul servil al
Era foarte bine spus [i societatea f\cu mare haz – dup\ celorlal]i se sim]ea, desigur, [i satisfac]ia c\ aceast\ persona-
p\rerea lui Charlotte chiar prea mare – de t`nguirile bocce- litate rezult\ din `mbinarea spiritualului [i a terestrului,
giului, ale c\rui intona]ii afectat pitore[ti, caracteristice po- m`ndria de-a vedea acest lucru, precum [i un entuziasm su-
poarelor mediteraneene, amfitrionul le imitase la perfec]ie, pus [i smerit, ceea ce, dintr-un anumit punct de vedere, lui
ajut`ndu-se o clip\ [i de mimic\. Charlotte z`mbi [i ea, dar Charlotte i se p\rea c\ nu era nici bun, nici drept, c\ era
problema aceasta o interesa prea pu]in, mintea ei fiind fr\- chiar, `ntr-o oarecare m\sur\, revolt\tor. (Dac\ la o cerce-
m`ntat\ de at`tea alte g`nduri `nc`t nu ajunse cu veselia dec`t tare mai atent\ s-ar fi putut g\si c\ aceast\ m`ndrie [i acest
la acest sur`s cam silit. Nuan]a de devo]iune [i servilitate `n entuziasm nu erau dec`t expresia unei lingu[iri servile,
r`sul aprobativ al mesenilor `i insufla dispre] [i necaz atunci [ov\itoarea ei medita]ie, `nso]it\ de o oarecare m`h-
pentru c\ se referea la prietenul ei din tinere]e, dar toto- nire, s-ar fi dovedit `ndrept\]it\.) Se g`ndea c\ le este u[or
dat\, [i tocmai din cauza asta, se sim]ea personal m\gulit\. oamenilor s\ se `nchine `n fa]a spiritului atunci c`nd, cu de-
Fire[te, aveau de ce s\ fie mi[ca]i de prietenia cu care le d\- cora]ii [i titluri, locuind `ntr-o cas\ plin\ de obiecte de art\,
ruia, nu `ntotdeauna f\r\ trud\ – se vedea asta dup\ gura lui – cu scar\ de onoare, el se `nf\]i[eaz\ ca un b\tr`n elegant, cu
at`tea dintre comorile sale. ~nd\r\tul tuturor lucrurilor pe ochi sc`nteietori, cu p\rul ca al lui Jupiter de colo [i vor-
care le spunea st\tea marea oper\ a vie]ii lui; ea d\dea vor- bind cu o gur\ ambrozic\... „Spiritul, se g`ndi ea, ar trebui
belor sale o rezonan]\ care justifica reac]ia de recuno[tin]\ s\ fie s\rac, ur`t [i lipsit de onoruri p\m`nte[ti pentru a
dispropor]ionat\ provocat\ de aceste vorbe. ~n afar\ de pune la `ncercare capacitatea oamenilor de a-l stima [i
asta, ciudat era [i faptul c\, `n cazul lui, spiritualul se ames- cinsti.“ Se uit\ la Riemer pentru c\ `i r\sun\ `n minte o
teca `n chip neobi[nuit cu oficialul, [i chiar `ntr-un mod pe vorb\ de-ale lui care `i r\m\sese `n ureche: „Asta nu-i cre[-
care, din respect, nu-l mai distingeai; poetul mare era `ntr-o tine[te“. Da, `ntr-adev\r, nu era cre[tine[te deloc. Nu voia
privin]\ – [i poate chiar `n toate privin]ele – [i un domn s\ judece [i nici nu i-ar fi pl\cut s\ fie de acord cu vreuna
mare, [i aceast\ a doua `nsu[ire nu ap\rea drept ceva deose- dintre mutrele `mbufnate pe care omul acesta sup\r\cios le
bit de geniul s\u, ci ca o expresie lumesc-reprezentativ\ a al\tura osanalelor aduse st\p`nului [i maestrului s\u. To-
lui. Titlul de excelen]\ pe care-l purta [i care-i ]inea pe oa- tu[i, se uita acum la el [i `l vedea cum r`de cu devotament,
meni la distan]\, silindu-i s\ vorbeasc\ ceremonios, avusese dar vedea totodat\ cum `ntre ochii lui osteni]i [i mari ca
la origine tot at`t de pu]in de-a face cu talentul lui de poet ni[te ochi de bou se ad`ncea o cut\ de `ng`ndurare, de `mpo-
cum avea [i decora]ia de pe piept: erau atribute ale favoritului trivire, de sup\rare, `ntr-un cuv`nt, de `mbufnare... Privirea

376 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 377


bl`nd\, dar ad`nc cercet\toare a b\tr`nei doamne alunec\ literatura, asem\n\tor `n privin]a asta cu francezii. S\ ne
peste dou\ scaune, prin fa]a lui Löttchen, [i se opri la Au- g`ndim numai c\ evreii obi[nui]i au de multe ori `n scris un
gust, fiul adumbrit [i dat la o parte, care purta ru[inea de-a stil mai curat [i mai precis dec`t germanii neao[i care, spre
nu fi plecat pe front ca voluntar [i avea acum s\ se `nsoare deosebire de popoarele meridionale, nu manifest\ nici un
cu „mica persoan\“. Se mai uitase la el `n timpul mesei. respect fa]\ de stil [i de obicei nu se `ngrijesc s\ scrie fru-
Atunci c`nd tat\l lui vorbise despre vizitiul cel dibaci care mos. Evreii s`nt poporul c\r]ii, ceea ce arat\ c\ `nsu[irile
izbutise s\ conduc\ tr\sura f\r\ s-o r\stoarne pe drumul cu omene[ti [i convingerile etice s`nt doar ni[te forme seculari-
h`rtoape, ea `[i `ndreptase privirile c\tre August, fiindc\ `[i zate ale spiritului religios. Religiozitatea evreilor este `ns\
adusese aminte de felul cum `i povestise acesta `nt`mplarea `n chip caracteristic pentru ei plin\ de `ndatoriri terestre [i
cu c\l\toria `ntrerupt\ din pricina accidentului pe care-l legat\ deci de lumea de-aici [i tocmai `nclinarea [i `nsu[irea
avuseser\ prietenul ei din tinere]e [i Meyer, r\sturnarea `n lor de-a da treburilor p\m`nte[ti dinamismul spiritului reli-
[an]ul drumului a marelui om, solemn con[tient de m\re]ia gios ne face s\ tragem concluzia c\ ei s`nt meni]i s\ mai aib\
lui. {i deodat\, tot uit`ndu-se c`nd la discipol, c`nd la fiu, o cu- o contribu]ie important\ la dezvoltarea viitoare a lumii p\-
prinse o b\nuial\, o team\, care era `n leg\tur\ nu numai cu m`nte[ti. Consider`nd `nsemnata contribu]ie pe care au
ace[tia doi, ci cu to]i cei de la mas\: i se p\ru o clip\ c\ zgo- adus-o ei eticii umane, este foarte curioas\ [i greu de expli-
motul r`sului unanim voia s\ acopere [i s\ ascund\ altceva, cat antipatia str\veche pe care o au popoarele fa]\ de tipul
ceva cu at`t mai nepl\cut cu c`t era parc\ o amenin]are perso- iudaic, antipatie care `n orice moment e gata s\ izbucneasc\
nal\, o amenin]are `ndreptat\ `mpotriva ei `nse[i [i care toto- `ntr-o ur\ activ\, cum arat\ din bel[ug tulbur\rile de pe vre-
dat\ cuprindea parc\ [i invita]ia de-a lua parte [i ea la aceasta. muri, din Eger. Aceast\ antipatie, `n care stima spore[te
Dar, slav\ Domnului, era numai o impresie f\r\ sens, aversiunea, se poate compara foarte bine cu alt\ antipatie, [i
c\reia nici nu puteai m\car s\-i dai un nume. Dragoste, nu- anume cu aceea fa]\ de germani, al c\ror rol fatal [i a c\ror
mai dragoste se deslu[ea `n r`sul acela care se-ntindea de jur situa]ie intern\ [i extern\ printre celelalte popoare cu o ciu-
`mprejurul mesei [i str\lucea `n ochii a]inti]i la buzele pri- dat\ `nrudire cu acelea ale evreilor. N-ar vrea s\ insiste prea
etenului care rostea vorbe pl\cute [i chibzuite. To]i a[- mult [i nici n-ar vrea s\-[i aprind\ paie-n cap, dar trebuie s\
teptau s\ mai spun\ ceva [i a[teptarea le era r\spl\tit\. spun\ c\ uneori `l cuprinde o fric\ grozav\ g`ndindu-se c\
Patriarhalele cuv`nt\ri la mas\ ale lui Luther curgeau acum odat\ s-ar putea ca ura latent\ a lumii `ntregi `mpotriva
`n chip de snoave [i spirituale considera]ii, deocamdat\ tot germanismului s\ se dezl\n]uie `ntr-o r\zvr\tire istoric\,
pe tema evreului – cu o echitate superioar\ de care to]i fa]\ de care acea noapte a omorului din Evul Mediu ar fi
puteau fi siguri c\ ar fi aplicat municipalit\]ii din Eger o doar o prefigurare miniatural\... Dar nu-i nevoie acuma
amend\ corectiv\. Goethe l\ud\ calit\]ile `nalte [i deosebite s\-[i bat\ cineva capul cu griji [i nelini[ti de felul acesta [i s\
ale acestei semin]ii remarcabile, sim]ul ei muzical [i capaci- i se treac\ [i lui cu vederea c\ s-a apucat s\ fac\ asemenea
tatea ei `n domeniul medicinii – medicii evrei [i arabi se compara]ii riscate [i asemenea apropieri. S`nt, de altfel,
bucuraser\ `n tot veacul de mijloc de `ncrederea lumii `n- unele [i mai surprinz\toare. ~n biblioteca ducal\ se afl\
tregi. Poporul acesta, sus]inea el, are leg\turi serioase [i cu un vechi glob p\m`ntesc care poart\, `n scurte `nsemn\ri,

378 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 379


caracteriz\ri de multe ori frapante ale diverselor popoare; lungi, [i rosteau `ntr-o limb\ ]`r`it\ adev\ruri extreme [i
despre Germania, de exemplu, se spune a[a: „Germanii s`nt ucig\tor de revolt\toare. Dar `n timp ce avea aceast\ vede-
un popor care are mare asem\nare cu chinezii“. E foarte nie, spaima de adineauri o `nfiora din nou: s-ar putea ca r`-
nostim asta [i se potrive[te stra[nic c`nd te g`nde[ti la dra- sul zgomotos al mesenilor s\ ascund\ ceva r\u, ceva care ar
gostea de titluri [i de onoruri a germanilor [i la respectul izbucni la un moment dat, [i de exemplu unul ar s\ri `n pi-
lor `nn\scut fa]\ de `nv\]\tur\. Bine`n]eles c\ asemenea de- cioare, ar r\sturna masa [i ar striga: „Chinezii au dreptate!“
fini]ii de psihologie na]ional\ au `ntotdeauna ceva aproxi- Se vedea c`t era de nervoas\. O asemenea nervozitate se
mativ [i compara]ia li se poate potrivi tot at`t de bine, [i isc\ `ntotdeauna, este `n atmosfer\ [i o anumit\ tensiune an-
chiar mai bine, francezilor, a c\ror autosuficien]\ cultural\ xioas\ provocat\ de a[teptarea unui eveniment ce-ar putea s\
[i al c\ror spirit mandarin de verificare riguroas\ se asea- se `nt`mple planeaz\ `n aer `ntotdeauna atunci c`nd oamenii
m\n\ foarte mult cu al chinezilor. Pe l`ng\ asta, s`nt demo- se `mpart `n dou\ categorii, de o parte unul [i de partea cea-
cra]i [i `nrudi]i cu chinezii [i `n aceast\ privin]\, de[i nu-i lalt\ mul]i, ori de c`te ori un individ unic se deta[eaz\ dintr-o
ajung din urm\ `n ce prive[te radicalismul principiilor de- mul]ime de oameni [i st\ fa]\-n fa]\ cu aceast\ mul]ime, indi-
mocratice. Compatrio]ii lui Confucius au bine `ntip\rit\ `n ferent `n ce raport anume [i `n ce sens. {i, cu toate c\ vechiul
con[tiin]\ zicala c\ „un om mare e o nenorocire public\“. cunoscut al lui Charlotte [edea `n r`nd cu to]i ceilal]i la mas\,
Auzindu-l, to]i izbucnir\ `ntr-un hohot de r`s mai pu- din cauz\ c\ numai el vorbea [i ceilal]i alc\tuiau publicul, se
ternic dec`t cel de adineauri. Cuvintele acestea `n gura lui crease [i aici aceast\ situa]ie niciodat\ pe deplin lini[titoare,
Goethe st`rnir\ o adev\rat\ furtun\ de veselie. Mesenii se dar care tocmai de aceea era plin\ de farmec. Omul unic pri-
r\sturnar\ pe scaune, se aplecar\ peste mas\, b\tur\ chiar `n vea cu ochii lui mari, negri [i sc`nteietori de-a lungul mesei,
mas\ cu palma – at`t de scandaliza]i de acest nonsens princi- la izbucnirea de veselie pe care o st`rnise citatul s\u, [i fa]a
pial, `nc`t `[i ie[iser\ din fire, plini de dorin]a de a-i dovedi lui, atitudinea lui aveau acum din nou expresia aceea de
amfitrionului c`t de mult pre]uiesc faptul c\ nu se d\duse `n naiv-nesincer\ uimire, jucat\, cu care intrase `n camer\. Bu-
l\turi s\ le spun\ el `nsu[i aceste vorbe [i totodat\ s\-i arate zele „ambrozice“ se mi[cau, preg\tindu-se s\ `nceap\ din nou
c\ ei le consider\ o absurditate enorm\ [i jignitoare. Numai s\ vorbeasc\. C`nd fu iar lini[te, spuse:
Charlotte st\tea dreapt\, `ncremenit\, gata parc\ de ap\- – O vorb\ ca asta este, desigur, o proast\ dovad\ `n ce
rare, cu ochii de nu-m\-uita cumplit de m\ri]i. O treceau prive[te `n]elepciunea globului nostru. Cu antiindividualis-
fiorii. Se f\cuse palid\ [i un tremur dureros la col]urile gurii mul unor asemenea afirma]ii se termin\ [i `nrudirea dintre
era tot ce se putea lua drept o participare a ei la veselia ge- chinezi [i germani. Nou\ germanilor ne este scump indivi-
neral\. Prin fa]a ochilor `i juca o viziune fantastic\: printre dul – cu drept cuv`nt, fiindc\ numai `n el s`ntem noi mari.
turnuri cu acoperi[uri `nalte [i cu clopo]ei mi[una un po- Dar faptul acesta, mult mai accentuat dec`t la alte na]iuni,
por str\vechi [i ciudat, groaznic de `n]elept, oameni cu p\- d\ rela]iilor dintre individ [i colectivitate, cu toate posi-
rul `mpletit `n cozi, cu p\l\rii ]uguiate [i haine pestri]e, care bilit\]ile de expansiune oferite individului, un caracter tul-
s\reau de pe un picior pe altul, ridicau r`nd pe r`nd ar\- bur\tor [i penibil. A fost f\r\ `ndoial\ mai mult dec`t o
t\torul sub]ire al m`inii st`ngi [i al m`inii drepte, cu unghii `nt`mplare c\ firescul taedium vitae al v`rstei a luat la

380 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 381


Friedrich cel Mare forma acestei afirma]ii: „M-am s\turat din acest sediment al vie]ii. Totu[i, `[i d\du seama c\ ar fi
de domnit peste sclavi“. fost imposibil, renun]\ [i pierdu din nou firul conversa]iei.
Charlotte nu `ndr\zni s\ se uite `n jurul ei. Ar fi con- C`nd, dup\ friptur\, se schimbar\ farfuriile pentru dul-
statat numai cl\tin\ri contemplative din cap [i ici [i colo ciuri, se trezi ascult`nd o povestire despre care nu [tia cum
c`te un r`set aprobator [i fa]\ de aceast\ afirma]ie, dar `nchi- de se ivise [i pe care amfitrionul o rostea cu mare c\ldur\:
puirea ei a]`]at\ `i spunea c\ pe sub pleoapele l\sate se era povestea unei cariere artistice interesante [i fermec\-
strecurau c\tre cel care vorbea priviri r\ut\cioase [i se te- toare din punct de vedere moral. Era vorba despre o c`nt\-
mea ca nu cumva s\ le observe. O stare de absen]\, o cufun- rea]\ italian\ care se hot\r`se s\ c`nte `n public numai ca s\
dare `n medita]ii dureroase `i desp\r]i o vreme con[tiin]a de vin\ `n ajutor tat\lui ei, un `ncasator de la muntele de pie-
conversa]ia din jurul ei [i o `mpiedic\ s\ urm\reasc\ asocia- tate din Roma, ajuns `n mizerie din pricina sl\biciunii lui
]iile acesteia. N-ar fi putut spune cum de ajunseser\ s\ dis- de caracter. Talentul admirabil al fetei a fost descoperit cu
cute despre cutare sau cutare lucru, chiar atunci c`nd prilejul unui concert de amatori. Directorul unei companii
asculta. Era c`t pe-aci s\-i scape [i o nou\ dovad\ de aten]ie teatrale a angajat-o imediat [i at`t de mare a fost admira]ia
din partea amfitrionului. ~i spunea s\ ia m\car „un mini- pe care a st`rnit-o, `nc`t la prima ei apari]ie la Floren]a un
entuziast al muzicii a pl\tit pentru bilet `n loc de un scud o
mum“ (a[a zicea) din compot [i ea lu\, aproape `n ne[tire.
sut\ de ]echini. Din acest c`[tig neprev\zut ea le-a trimis o
Pe urm\ `l auzi vorbind despre probleme privitoare la
bun\ parte p\rin]ilor. De-acum `ncolo drumul ei a mers tot
teoria luminii, referindu-se la ni[te pahare de cristal de
`n ascensiune, a adunat averi peste averi, grija ei cea mai
Karlsbad, pe care zicea c\ o s\ le arate dup\-mas\ [i a c\ror
mare fiind mereu s\-[i `nconjoare acas\ p\rin]ii cu toate bi-
pictur\ `[i schimba culoarea dup\ felul cum l\sai s\ cad\ lu-
nefacerile vie]ii – [i `n leg\tur\ cu asta trebuie s\ ne `nchi-
mina asupra lor. Mai spuse `n leg\tur\ cu asta [i ceva dispre- puim mul]umirea amestecat\ cu oarecare stinghereal\ a
]uitor, chiar insult\tor, `mpotriva teoriilor lui Newton, tat\lui care se ru[ina v\z`ndu-se `ntrecut de energia [i de
vorbi cu haz de raza de soare care intr\ printr-o cr\p\tur\ a dragostea unei odrasle str\lucite. Dar existen]a aceasta mai
oblonului [i cade pe o prism\ de sticl\ [i povesti cum a p\s- avea s\ sufere schimb\ri. Un bancher bogat din Viena s-a
trat ca amintire a primelor lui cercet\ri `n acest domeniu o `ndr\gostit de c`nt\rea]\ [i i-a cerut m`na. Ea a spus adio
h`rtiu]\ pe care f\cuse ni[te `nsemn\ri. Foaia e pu]in p\tat\, gloriei, s-a m\ritat cu el [i acum corabia fericirii p\rea s\ fi
a plouat pe ea, la asediul Mainzului, `ntr-un cort prin care ajuns la un port sigur [i minunat. Bancherul `ns\ a dat fali-
p\trundea apa. Are, spunea el, mult\ pietate fa]\ de aseme- ment [i a murit s\rac. {i iat\ c\, dup\ c`]iva ani de bel[ug
nea mici relicve [i amintiri ale trecutului [i le p\streaz\ cu [i bog\]ie, so]ia lui, care nu mai e t`n\r\, revine pe scen\.
grij\: cu vremea se adun\ multe asemenea m\run]i[uri sem- O a[teapt\ cel mai mare triumf al vie]ii ei. Publicul `i sa-
nificative, drept sediment al unei vie]i mai lungi. La vor- lut\ reapari]ia [i noile sale crea]ii cu entuziaste omagii care
bele acestea inima lui Charlotte `ncepu s\ bat\ mai tare sub abia acum o fac s\ `n]eleag\ ce a p\r\sit [i totodat\ ce le-a
rochia ei alb\, c\reia `i lipsea o fund\; se g`ndi c\ ar fi tre- r\pit oamenilor c`nd a socotit c\s\toria cu acel Cresus drept
buit s\ prind\ repede ocazia [i s\ `ntrebe [i de alte cr`mpeie `ncununarea carierei sale. Aceast\ s\rb\torit\ revenire dup\

382 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 383


episodul de str\lucire burghez\ a fost cea mai fericit\ zi a rela]iilor dintre omul dotat [i art\, rela]ii `n care modestia
vie]ii sale [i abia atunci a devenit `ntr-adev\r artist\ cu trup [i superioritatea s`nt greu de deosebit, [i mult ar fi dorit s-o
[i suflet. Dar n-a mai tr\it dec`t vreo c`]iva ani. fi cunoscut [i el pe doamna aceea.
Vorbitorul ad\ug\ acestei povestiri c`teva observa]ii cu Auditorii d\dur\ semne c\ [i ei ar fi vrut s-o cunoasc\.
privire la neglijen]a, la nep\sarea [i la incon[tien]a acestei Pe biata Charlotte `ns\ nu asta o interesa. Era ceva care o `n-
ciudate persoane fa]\ de voca]ia ei artistic\, vr`nd `n chip durera [i o nelini[tea `n povestea auzit\ sau poate `n comen-
v\dit s\ trezeasc\, cu gesturi corespunz\toare, sprintene [i tariul care o `nso]ise. Sperase c\, spre mul]umirea sufleteasc\
suverane, bun\voin]a auditorilor pentru acest soi de nep\- a ei [i a povestitorului, el va scoate la iveal\ frumuse]ea mo-
sare. Ce fiin]\ stranie! Desigur c\, de[i at`t de bine dotat\, ral\ a acestui exemplu de devotament filial. Vorbitorul `ns\
n-a considerat niciodat\ arta ei, [i chiar arta `n general, d\duse con]inutului sentimental [i pl\cut o `ntors\tur\ care
drept ceva serios [i grav. Numai ca s\-[i poat\ ajuta tat\l s-a deziluziona, transpun`nd totul `n domeniul foarte intere-
hot\r`t s\-[i pun\ `n practic\ talentul, c\ruia p`n\ atunci sant al psihologiei [i aprob`nd oarecum pu]ina pre]uire pe
nu-i acordase importan]\, nici ea, nici al]ii, [i s\-l foloseasc\ care geniul o acord\ artei sale, a[a cum rezulta din acea ve-
`n chip durabil pentru dragostea ei filial\. E de remarcat che `nt`mplare – iar\[i un fapt care pe Charlotte o `nfiora [i
u[urin]a cu care, la prima ocazie prozaic\, dar favorabil\,
o `nsp\im`nta, at`t `n ce o privea pe ea, dar [i `n ce-l privea
bine`n]eles spre necazul impresarilor, a p\r\sit o carier\
pe Goethe. {i se cufund\ iar\[i `n g`nduri.
glorioas\, retr\g`ndu-se `n via]a privat\. {i totul ne face s\
Pr\jitura era o crem\ de zmeur\, foarte aromat\, orna-
credem c\ `n palatul ei din Viena n-a pl`ns de dorul ceasu-
mentat\ cu fri[c\ [i `nso]it\ de biscui]i proaspe]i. Se servi
rilor de studiu [i s-a lipsit foarte u[or de mirosul de praf al
[ampanie, pe care valetul o turn\ din sticla `nvelit\ `ntr-un
culiselor [i de buchetele aduse ca prinos pentru ruladele [i
stacatele ei. Dar c`nd asprul joc al vie]ii i-a cerut-o, ea a re- [ervet, [i Goethe, care f\cuse cinste din bel[ug [i celorlalte
venit f\r\ `nt`rziere pe scen\. {i e destul de impresionant vinuri, b\u repede, una dup\ alta, ca un `nsetat, dou\ cupe;
faptul c\ femeia aceasta, dup\ ce [i-a dat seama, `n urma cum goli o dat\ paharul i-l [i `ntinse peste um\r valetului
manifest\rilor publicului, c\ arta, c\reia niciodat\ nu-i s\-i toarne iar. Aduc`ndu-[i aminte de ceva pl\cut, cum se
acordase mare importan]\ [i pe care o socotise mai mult v\zu mai t`rziu, dup\ ce st\tu c`teva minute privind piezi[
sau mai pu]in ca pe un mijloc `n vederea atingerii unui anu- `n gol cu ochii lui apropia]i unul de altul. ~n timp ce Meyer
mit scop, fusese totu[i `ntotdeauna [i `n chip hot\r`t adev\- se uita la el cu dragoste t\cut\, iar ceilal]i cu un z`mbet de a[-
rata [i ad`nca ei menire, n-a mai tr\it mult, ci a murit la teptare, amfitrionul se aplec\ peste mas\ c\tre consilierul
scurt\ vreme dup\ `ntoarcerea ei triumfal\ pe t\r`murile Werner, geologul, anun]`ndu-l c\ vrea s\-i povesteasc\ ceva.
artei. Probabil c\ aceast\ revela]ie a vie]ii, descoperirea t`r- – A! trebuie numaidec`t s\ v\ povestesc ceva! zise el [i
zie c\ ea este menit\ unei existen]e de adev\rat\ identificare ad\ug\ c\ cei mai mul]i dintre oaspe]ii de fa]\ `[i aduc, de-
cu frumosul, nu i s-a potrivit – existen]a de con[tient\ pre- sigur, aminte de `nt`mplarea hazlie, dar f\r\ `ndoial\ c\
oteas\ a frumosului nu i-a priit, n-a fost posibil\. Pe el, cel str\inii n-o cunosc [i e at`t de nostim\ `nc`t merit\ s\ fie
care poveste[te, l-a interesat `ntotdeauna tragicul netragic al spus\ [i reamintit\.

384 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 385


Povesti apoi, cu o expresie a fe]ei care ar\ta c`t de mult cercetarea cazului [i cum am ajuns pe ascuns la identitatea
`i pl\cea subiectul, cum cu vreo treisprezece ani `n urm\ f\ptuitorului. Era t`n\r – asta se putea presupune de la `nce-
avusese loc o expozi]ie a Asocia]iei Prietenilor Artei din put; de altfel, tr\s\turile `ntip\rite pe sticl\ constituiau o
Weimar, la care s-au primit lucr\ri [i din afar\. Unul dintre dovad\! Trebuie s\ fi fost singur – fa]\ de lume n-ar fi f\cut
cele mai frumoase obiecte ale acestei expozi]ii era o co- asta. Era, tot at`t de sigur, cineva din ora[, care avea abona-
pie `ntr-adev\r foarte reu[it\ a capului zei]ei Caritas de ment [i care s\v`r[ise fapta-i plin\ de ardoare devreme, c`nd
Leonardo da Vinci. s\lile nu erau `nc\lzite. Atinsese sticla cu r\suflarea lui [i `[i
– {ti]i Caritas care se afl\ `n Galeria din Kassel [i cu- `ntip\rise s\rutul pe propria r\suflare, care, `nghe]`nd, se
noa[te]i [i copia, a f\cut-o domnul Riepenhausen, un talent consolidase imediat. Lucrul acesta l-au aflat numai c`]iva,
remarcabil care aici, la noi, a realizat lucr\ri excep]ional de dar n-a fost greu s\ se descopere cine fusese `n ziua aceea
delicate [i vrednice de toat\ lauda. Capul zei]ei era repro- singur `n s\lile ne`nc\lzite. B\nuiala, transformat\ apoi `n
dus `n culori de acuarel\ care p\strau tonul estompat al cu- certitudine, s-a fixat asupra unui t`n\r, pe care n-am s\-l nu-
lorilor originalului; [i privirea gale[\ a ochilor, `nclinarea mesc [i nici m\car n-am s\-l descriu [i care n-a [tiut nicio-
gra]ioas\ [i parc\ rug\toare a capului, mai ales triste]ea dat\ c\ i s-a dat de urm\, dar buzele lui – ce-i drept vrednice
dulce a gurii, totul era perfect imitat. Tabloul f\cea o im- s\ fie s\rutate – noi, ini]ia]ii, am avut de multe ori dup\
presie excelent\. aceea prilejul s\ le salut\m amical.
Expozi]ia noastr\ a fost deschis\ mai t`rziu dec`t `n al]i Povestirea se sf`r[i aici [i, bine`n]eles, nu numai geolo-
ani, iar succesul ei `n r`ndurile publicului ne-a f\cut s-o pre- gul, ci to]i cei de fa]\ o ascultaser\ cu uimire [i pl\cere.
lungim mai mult dec`t de obicei. Vremea se r\cise, `n sal\ Charlotte se `nro[ise foarte tare. Toat\ fa]a i se `nv\p\iase,
era cam frig [i din economie nu se f\cea foc dec`t cu pu]in chiar [i fruntea, p`n\ la r\d\cina p\rului c\runt [i piept\nat
`naintea orelor de vizitare. Se `ncasa o tax\ de intrare foarte `n sus, a[a cum, de altfel, se `nt`mpla `ntotdeauna cu tenul
mic\, tax\ mai ales pentru str\ini; cei din ora[ aveau c`te un ei delicat; iar albastrul ochilor p\rea acum ciudat de deschis
abonament care le permitea s\ intre `n expozi]ie [i la alte [i ie[ea [i mai mult la iveal\ din pricina ro[e]ii. ~[i `ntorsese
ore dec`t acelea c`nd era deschis\ pentru public – a[adar, [i fa]a de la povestitor, st\tea acum chiar cu spatele la el, r\su-
`n timpul c`nd s\lile nu erau `nc\lzite. cit\ c\tre cel\lalt vecin de mas\, consilierul Kirms, [i era
{i acuma vine `nt`mplarea pe care vreau s\ v-o poves- gata-gata s\ se refugieze la pieptul lui, lucru pe care consili-
tesc. ~ntr-o bun\ zi s`ntem chema]i r`z`nd `n sala unde era erul `ns\, prins cu totul de povestire, nu-l observ\. Bietei fe-
tabloul cu capul zei]ei Caritas [i constat\m cu ochii no[tri mei `i era o team\ cumplit\ ca nu cumva amfitrionul s\ se
un fenomen tainic [i fermec\tor: Pe gura figurii pictate, apuce a explica `nghe]area acestui s\rut tainic dat neantului
adic\ pe sticla cu care era acoperit\, `n dreptul gurii, vedem [i s\ cerceteze `nsu[irile lui din punctul de vedere al fizicii,
`ntip\rit foarte clar facsimilul bine conturat al unui s\rut [i `ntr-adev\r c\ n-a lipsit un comentariu atunci c`nd veselia
depus de ni[te buze agreabile pe frumoasa imagine. s-a potolit; at`ta numai c\ ]inea mai mult de domeniul filo-
V\ `nchipui]i cum ne-am amuzat. {i v\ `nchipui]i, de- zofiei frumosului dec`t, s\ zicem, de cel al c\ldurii. Am-
sigur, vesela minu]iozitate criminologic\ depus\ pentru fitrionul vorbi despre vr\biile care ciuguleau cire[ele lui

386 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 387


Apelles [i despre efectul ofensator pe care arta, fenomenul c\ trebuie s\ le depun\ ca s\ aib\ ceva de f\cut. Se ocup\
cel mai deosebit [i tocmai din cauza asta cel mai fermec\tor mai ales de oaspe]ii str\ini [i de aceia care veneau `nt`ia oar\
dintre toate fenomenele, poate s\-l produc\ asupra ra]iunii – `n cas\ la el, a[adar de Charlotte [i de familia ei, precum [i
nu numai `n sensul iluzion\rii – fiindc\ arta nu e deloc o de consilierul Werner, [i mereu le spunea c\ vrea „s\ le
iluzie –, ci `n chip mai ad`nc, [i anume prin apartenen]a sa arate ceva important“. Lu\ de pe ni[te etajere, cu m`na lui,
[i la sfera cereasc\, [i la sfera terestr\, pentru c\ ea, fiind dar [i cu ajutorul lui August [i al servitorului, mape groase
totodat\ spiritual\ [i material\ sau, ca s\ ne exprim\m `n cu gravuri, deschise copertele incomode `n fa]a doamnelor,
termeni platonicieni, [i divin\, [i vizibil\, lucreaz\ pentru care [edeau, [i a domnilor care st\teau `n spatele lor [i le
spirit prin mijlocirea sim]urilor. De aici acea dorin]\ speci- ar\t\ foaie cu foaie „curiozit\]ile“ – aceasta era expresia lui
fic\ [i ad`nc nuan]at\ suflete[te pe care o st`rne[te frumosul pentru gravurile baroce. Dar z\bovea la cele de deasupra at`t
[i care [i-a g\sit `n fapta intim\ a acelui t`n\r prieten al artei de mult, `nc`t celelalte nu puteau fi v\zute dec`t `n treac\t.
expresia ei – expresia ei n\scut\ din c\ldur\ [i r\ceal\. Ce ne O B\t\lie a lui Constantin pe foi mari c\p\t\ cea mai am\-
face aici s\ r`dem este absurditatea actului s\v`r[it pe ascuns. nun]it\ explica]ie. Ar\t`nd cu degetul, scoase `n eviden]\ fe-
Te cuprinde un fel de durere comic\ g`ndindu-te ce a putut lul cum erau a[ezate [i grupate figurile, c`t de bine erau
s\ simt\ cel c\zut `n ispit\ atunci c`nd buzele lui au atins sti- desena]i oamenii [i caii [i c`t talent [i c`t\ pricepere trebuie
cla neted\ [i rece. Dar c`nd judeci bine, nu se poate `nchipui ca s\ schi]ezi [i apoi s\ lucrezi un asemenea tablou. Veni la
o imagine mai emo]ionant\ [i mai interesant\ dec`t aceast\ r`nd [i colec]ia de monede, toate aranjate bucat\ cu bucat\
materializare accidental\ a unei iubiri fierbin]i `ntip\rite pe `n l\zi, pe care puse acum s\ le aduc\ din odaia cu portretul.
materia rece [i incapabil\ s\ dea replica. E `ntr-adev\r ceva Colec]ia era, dac\ [tiai s-o cercetezi cum trebuie, `ntr-adev\r
ca o glum\ cosmic\ etc. surprinz\tor de complet\ [i de bogat\: cuprindea monedele
Cafeaua fu servit\ chiar la mas\. Goethe nu b\u, dar `n tuturor papilor din veacul al cincisprezecelea p`n\ `n epoca
loc de asta, la desert, care urm\ dup\ fructe [i care era alc\- prezent\, [i cel care o ar\ta observa, cu foarte mult\ drep-
tuit din tot felul de cofeturi, fursecuri, bomboane [i stafide, tate, c\ studierea unei asemenea colec]ii te ajut\ s\ `n]elegi
mai lu\ un p\h\rel de vin meridional numit tinto rosso. mai bine istoria artei. {tia pe nume to]i gravorii; d\du, de
Apoi se ridic\ de la mas\ [i to]i trecur\ iar `n odaia cu bustul asemenea, informa]ii despre evenimentele istorice cu pri-
Junonei, precum [i `n camera de al\turi, care era ca un cabi- lejul c\rora au fost b\tute medaliile [i strecur\ [i c`teva anec-
net [i c\reia prietenii casei `i spuneau „camera lui Urbino“, dote din via]a oamenilor `n cinstea c\rora fuseser\ emise.
dup\ un portret al unui duce de Urbino de pe vremea Re- Nu fur\ uitate nici pocalele de cristal de Karlsbad. Am-
na[terii, at`rnat acolo, pe un perete. Ceasul care a urmat – de fitrionul d\du ordin s\ fie aduse, [i `ntr-adev\r cupele, c`nd
fapt numai vreo trei sferturi de ceas – a fost plicticos de-a le mi[cai `ncoace [i `ncolo la lumin\, `[i schimbau culoarea,
binelea, dar `ntr-un fel care o f\cu pe Charlotte s\ se `ntrebe din galben `n albastru [i din ro[u `n verde – un fenomen pe
dac\ nu cumva `i pl\cea mai mult a[a, dec`t cu emo]iile [i cu care Goethe `l explic\ mai am\nun]it cu un mic aparat,
str`ngerile de inim\ din timpul mesei. L-ar fi scutit foarte adus de August, care aparat, dup\ c`t `n]elese Charlotte, `l
bine pe prietenul din tinere]e de str\daniile pe care credea construise chiar Goethe. Era un cadru de lemn unde, pe

388 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 389


fond negru [i alb, se aflau ni[te buc\]ele de sticl\ slab colo- pe valoarea povestirilor, ci pe motive pur umane [i, ca s\ zi-
rat\. Dac\ le `mpingeai `ntr-o parte [i `ntr-alta, reproduceai cem a[a, canonice: e necesar s\ fie adunate, zicea el, fiindc\,
experimental fenomenul pocalelor. atunci c`nd vine toamna vie]ii, recolta trebuie str`ns\ `n
Uneori, dup\ ce d\duse explica]iile trebuitoare [i preve- hambare [i ce-a crescut `mpr\[tiat trebuie pus la ad\post [i
dea c\ musafirii vor fi ocupa]i o vreme cu cercetarea mate- `n siguran]\ pentru c\ altfel pleci ne`mp\cat [i via]a ta n-a
rialului `nf\]i[at, Goethe se plimba `ncolo [i `ncoace prin fost a[a cum se cuvine, n-a fost exemplar\. E nevoie numai
camer\, cu m`inile la spate, tr\g`nd din c`nd `n c`nd aerul `n s\ se g\seasc\ un titlu potrivit. {i ochii lui apropia]i unul de
pl\m`ni [i expir`ndu-l apoi cu un sunet u[or, asem\n\tor altul r\t\cir\ c\ut`nd pe tavanul od\ii – dar f\r\ mult succes –,
unui geam\t. Se oprea `n c`te un punct al od\ii sau la intra- a[a cum Charlotte, care asculta, b\nuia de la `nceput, av`nd
rea `n cabinetul de-al\turi [i st\tea pu]in de vorb\ cu mu- ne`ndoielnica impresie c\ el nu cuno[tea c`tu[i de pu]in po-
safirii neocupa]i, cu aceia care cuno[teau mai mult timp vestirile acelea. Se v\zu `ns\ c\ domnul Schütze, cu toate
colec]iile. Lui Charlotte i se p\ru un lucru interesant [i de ezit\rile sale, se g`ndise la acest lucru, pentru c\ avea pre-
neuitat convorbirea lui cu domnul Stephan Schütze, scrii- g\tit un titlu: Ceasuri vesele voia el s\-[i intituleze, eventual,
torul. ~n timp ce [edea aplecat\ `mpreun\ cu sor\-sa asupra cartea. Goethe spuse c\ e minunat! N-ar fi g\sit nici el un
aparatului optic [i `mpingea `ncoace [i `ncolo buc\]elele de titlu mai bun. E clar, [i pl\cut, [i nu f\r\ o fin\ distinc]ie.
sticl\, cei doi domni, b\tr`nul [i cu t`n\rul, st\teau nu de- Editorul are s\-l aprecieze, iar publicul va fi atras de el [i, lu-
parte de d`nsa, a[a c\, pe furi[, ea `[i `mp\r]i aten]ia `ntre jo- crul principal, se potrivea de minune cu cartea. A[a [i tre-
cul culorilor [i aceast\ scen\. Schütze `[i scosese ochelarii [i, buie s\ fie. O carte bun\ se na[te cu titlu cu tot [i o dat\ ce
]in`ndu-i oarecum ascun[i, se uita cu ochii lui ie[i]i `n afar\, nu mai exist\ nici o grij\ [i nici o `ndoial\ `n aceast\ privin]\
care erau obi[nui]i s\ se foloseasc\ de lentile [i f\r\ ele e cea mai bun\ dovad\ a vigorii [i a onestit\]ii ei l\untrice.
ar\tau obosi]i, cu priviri tulburi [i n\t`nge, la chipul oache[ – Scuz\-m\, un moment! zise Goethe, v\z`nd c\ se a-
[i musculos, dar cu o expresie [ov\itoare, din fa]a lui. Cei propia de ei Coudray, ordonatorul construc]iilor, [i se `n-
doi autori vorbeau despre un Almanah al iubirii [i al priete- drept\ c\tre acesta.
niei, pe care Schütze `l edita de mai mul]i ani [i despre care C\tre Schütze, care `[i puse iar ochelarii, se gr\bi s\ se
amfitrionul tocmai `l `ntrebase. Goethe l\ud\ nespus de `ndrepte imediat Riemer, ca s\-l `ntrebe ce-a vorbit maes-
mult almanahul, spuse c\ e alc\tuit cu pricepere [i e foarte trul cu d`nsul.
variat [i, st`nd cu m`inile la spate, cu picioarele r\[chirate [i Spre sf`r[itul reuniunii, amfitrionului `i veni deodat\
tr\g`ndu-[i b\rbia `napoi, declar\ c\ `l cite[te `ntotdeauna ideea s\ `i arate lui Charlotte siluetele decupate ale copi-
cu pl\cere [i cu folos. Ad\ug\ apoi c\ povestirile umoristice ilor ei, pe care le primise odinioar\ `n dar de la ea [i de la
pe care Schütze le publica `n almanah ar trebui s\ fie adu- Kestner, tineri am`ndoi pe vremea aceea. L\sase gravurile,
nate `n volum. T`n\rul m\rturisi c\ [i el s-a g`ndit de multe monedele [i jocurile de culori [i `i conducea acum prin
ori la asta, dar st\ la `ndoial\ [i se `ntreab\ dac\ o asemenea odaie pe cele dou\ doamne Kestner, pe Ridel [i so]ia, ca s\
culegere merit\ s\ apar\. D`nd energic din cap, Goethe pro- le arate c`teva curiozit\]i din tezaurul s\u: figurile de zei cu
test\ `mpotriva acestei `ndoieli, dar nu-[i `ntemeie p\rerea clopotul de sticl\, un castel medieval cu cheie, care at`rna

390 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 391


pe pervazul ferestrei, un mic Napoleon de aur cu bicorn [i arhiv\ [i cei cinci copii, cei mai mari. Frumoasa domni[oar\
spad\, `nchis `n v`rful terminat `n form\ de clopot al unui care e acum cu noi `nc\ nu se n\scuse. Pe care i-am cunoscut
tub de barometru. {i deodat\ `[i aduse aminte. eu? Pe ace[tia doi? Da, da, trece vremea [i copiii cresc.
– A! [tiu acuma, strig\ el [i folosi imediat un limbaj mai Meyer [i Riemer, care intraser\ `n clipa aceea, f\cur\ un
familiar, acuma [tiu ce trebuie s\ mai vede]i, copii! Darul semn discret, dar de to]i z\rit, `nchiz`nd [i unul, [i altul
de pe vremuri, siluetele voastre [i ale faptelor voastre glo- ochii [i d`nd u[or din cap. Erau de p\rere c\ priviser\ destul,
rioase! Ave]i s\ vede]i cu c`t\ grij\ le-am p\strat de-a lungul [i oaspe]ii fur\ de acord c`nd ei `[i exprimar\ dorin]a de a-l
c`torva zeci de ani [i le-am cinstit cum trebuie!... August, fii cru]a pe maestru de o prea mare oboseal\. ~n timp ce se
bun [i adu-mi mapa cu siluetele! preg\teau s\-[i ia r\mas-bun, li se al\turar\ [i cei care st\tu-
{i, `n timp ce oaspe]ii continuau s\-l priveasc\ pe Napo- ser\ p`n\ atunci de vorb\ `n „camera lui Urbino“.
leon `nchis at`t de straniu, August aduse mapa [i, cum pe – A[adar, copii, vre]i s\ m\ p\r\si]i to]i deodat\? `ntreb\
masa rotund\ nu mai era loc, o puse pe pian, rug`ndu-i pe st\p`nul casei. Dac\ v\ cheam\ `n alt\ parte `ndatoriri [i
tat\l lui [i pe cei care-l `nso]eau s\ vin\ acolo. bucurii, nimeni nu v\ poate dojeni. Adieu, adieu. Prietenul
Cu m`na lui, Goethe desf\cu leg\turile [i deschise mapa. nostru Werner mai r\m`ne o clip\ cu mine. Ne-am `n]eles,
Con]inutul era un v\lm\[ag de imagini documentare, `ng\l- nu, iubite Werner? Am ceva interesant pentru Domnia ta,
benit [i p\tat, [i de suvenire, siluete decupate, poeme festive ceva care vine de departe [i de care noi, b\tr`ni auguri, avem
cu cerneala [tears\, `n chenare `nflorite, [i desene de st`nci, s\ ne bucur\m stra[nic: fosile de melci de ap\ dulce, de la
locuri felurite, maluri de r`uri [i tipuri de ciobani, pe care le Libnitz. Cu bine, stimat\ prieten\, `i spuse el lui Charlotte.
f\cuse personal `n vechi c\l\torii, creion\ri sumare, ca s\-[i Cred c\ Weimarul [i iubitele dumneavoastr\ rude au s\ v\
ajute memoria. B\tr`nul nu le mai [tia pe toate [i nu izbutea `nl\n]uie c`teva s\pt\m`ni. Prea mult\ vreme ne-a ]inut via-
s\ g\seasc\ ce c\uta. ]a departe unul de altul, a[a `nc`t `i pot cere acuma s\-mi `n-
– Ei, al dracului, unde-o fi?!? exclam\ el sup\rat, r\su- g\duie s\ v\ mai v\d de c`teva ori `n r\stimpul c`t ve]i [edea
fl`nd [i mai repede, [i mai nervos. aici. Nu-i nevoie de nici o mul]umire. Ne revedem `n cu-
Celorlal]i le p\rea r\u c\-[i d\ at`ta osteneal\ [i to]i spu- r`nd, stimat\ prieten\. Adieu, doamnelor! Adieu, domnilor!
neau mereu c\ s`nt gata s\ renun]e. Doar nu-i nevoie s\ le August conduse familia Ridel [i pe Charlotte cu fiica sa
vad\ numaidec`t ca s\ [i le aminteasc\; el le-a evocat at`t de pe scara cea frumoas\, p`n\ jos, la u[a principal\, unde, pe
bine `nc`t parc\ le-ar avea `n fa]a lor. ~n sf`r[it, le descoperi l`ng\ birja lui Ridel, mai erau dou\ – una pentru so]ii
chiar Charlotte [i le scoase la iveal\. Coudray [i alta pentru so]ii Kirms. Ploua v`rtos. Musafirii,
– Le-am g\sit, Excelen]\! strig\ ea. Acestea s`nt. de la care `[i luaser\ r\mas-bun, trecur\ pe l`ng\ ei salut`nd.
{i `n timp ce se uita la h`rtia cu profilurile lipite, cam – Prezen]a dumneavoastr\ l-a `nviorat foarte mult pe
uluit [i chiar ne`ncrez\tor, Goethe spuse cu o urm\ de su- tata, spuse August. A uitat c\-l doare bra]ul.
p\rare `n glas: – A fost fermec\tor, zise doamna Ridel, [i so]ul ei `i
– Vede]i, dumneavoastr\ v-a fost dat s\ le g\si]i. Uite, aprob\ energic spusele.
s`nte]i aici, frumos decupat\, [i aici e r\posatul secretar de Charlotte ad\ug\:

392 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 393


– Dac\ `l durea, atunci spiritul [i vioiciunea lui s`nt cu Goethe despre speran]ele [i dorin]ele tale [i s\ cap\t de la
at`t mai de admirat. M\ [i ru[inez s\ spun [i `mi fac repro- el, a[a cum `mi propusesem, o promisiune `n chestiunea
[uri c\ nu l-am `ntrebat de durerea lui. Dar a[a e c`nd te `n- asta. Nu [tiu cum s-a f\cut [i ce s-a `nt`mplat, dar toat\ vre-
t`lne[ti cu cineva dup\ at`ta amar de vreme, `ntotdeauna mea n-a fost chip s\ g\sesc prilejul potrivit. E [i nu e vina
ui]i ceva. mea. Scuz\-m\!
– Orice a]i fi uitat, ve]i avea ocazia s\ v\ aduce]i aminte – Nu face nimic, drag\ Lottete, replic\ Ridel; fii lini[tit\
[i s\-i spune]i, chiar dac\ asta n-are s\ se `nt`mple at`t de re- `n privin]a asta. Nu era nevoie s\ vorbe[ti; numai prin
pede. Pentru vreo c`teva zile cred c\ are s\ se odihneasc\, faptul c\ ai fost acolo [i am fost acolo [i noi, invita]i la mas\
a[a c\ n-are s\ se mai `nt`lneasc\ deocamdat\ cu nimeni. de Excelen]a sa, ne-a fost de un mare folos [i cu siguran]\ c\
Mai ales c`nd trimite la Curte scuze c\ nu se poate duce, de- asta are s\ aib\, `ntr-un fel oarecare, un rezultat favorabil
sigur c\ nu poate s\ ia parte la alte reuniuni. Trebuie s\ ]i- intereselor noastre.
nem neap\rat seama de acest lucru.
– O, Doamne, spuser\ ei, dar asta se `n]elege de la sine!
~nc\ o dat\, salut\rile [i mul]umirile noastre.
Se suir\ iar tuspatru `n calea[ca lor `nalt\ [i se `napoiar\
acas\ duruind pe str\zile ude. Umfl`ndu-[i `ntruna n\rile,
Lottchen cea t`n\r\, dreapt\ pe sc\unelul din fa]\, se uita
]int\ la fundul tr\surii, pe l`ng\ urechea maic\-sii, a c\rei
rochie cu funde era din nou acoperit\ de o mantil\ neagr\.
– E un om mare [i un om bun, spuse Amalia Ridel.
B\rbatul ei confirm\ [i el:
– Da, da, a[a este!
Charlotte se g`ndea ori visa: „El e mare [i voi s`nte]i
buni. Dar [i eu s`nt bun\, din ad`ncul inimii bun\, [i a[a
vreau s\ r\m`n. Numai oamenii buni [tiu s\ pre]uiasc\ tot
ce e mare. Chinezii, care ]op\ie [i ]`r`ie `n casele lor cu aco-
peri[uri ]uguiate, s`nt oameni pro[ti [i r\i“.
Apoi `i zise cu glas tare lui Ridel:
– S`nt foarte, foarte vinovat\ fa]\ de tine, cumnate, [i-]i
m\rturisesc asta f\r\ s\-mi aduci aminte. Am spus adineauri
c\ s`nt lucruri care se uit\, [i am [tiut bine ce spun [i la ce
m\ g`ndeam, [i de aceea acuma m\ `ntorc foarte deziluzio-
nat\ acas\ [i foarte nemul]umit\ de mine `ns\mi. ~ntr-ade-
v\r, n-am izbutit nici la mas\, nici dup\ mas\ s\ vorbesc cu

394 T H O M A S M A N N
octombrie `n prezen]a ei o serat\ cu muzic\ [i recit\ri, [i
probabil cu acest prilej a f\cut cuno[tin]\ Charlotte cu
doamna von Schiller, care `ntr-o scrisoare c\tre o prie-
ten\ din alt ora[ face o descriere simpatic-critic\ a doamnei
Kestner [i a felului cum se `nf\]i[a. Aceast\ alt\ Charlotte
pomene[te acolo [i de doamna Ridel c`nd, vorbind despre
„nestatornicia lucrurilor pe acest p\m`nt“, spune c`t de a[e-
zat\ [i de matur\ ap\rea acum printre doamnele de-acolo
CAPITOLUL AL NOU|LEA „blondina obraznic\“ din roman.
~n toate ocaziile Charlotte, se `n]elege, a fost `nt`mpi-
nat\ cu mult respect, [i demnitatea prietenoas\ cu care pri-
Charlotte a mai r\mas p`n\ pe la mijlocul lui octombrie mea omagiile care i se aduceau dovedi c\ `n cur`nd acestea
la Weimar [i a locuit tot timpul cu fiica ei Lottchen la Ho- nu se mai adresar\ situa]iei sale literare, ci persoanei [i per-
telul L’Éléphant, a c\rui proprietar\, doamna Elmenreich, sonalit\]ii sale umane, printre ale c\rei `nsu[iri o bl`nd\ me-
at`t din proprie sagacitate, c`t [i la `ndemnul st\ruitor al lancolie nu era, desigur, cea mai pu]in atr\g\toare. Ea [tiu
factotumului ei, Mager, i-a f\cut pentru camer\ un pre] s\ resping\ `n chip hot\r`t [i calm gesturi exaltate, provo-
foarte convenabil. Nu [tim prea multe despre [ederea cate de apari]ia sa. A[a se spune, de exemplu, c\ atunci c`nd
acestei femei celebre `n ora[ul tot at`t de celebru; se pare c\ `ntr-o societate – probabil la contele Edling – o femeie en-
[ederea la Weimar a avut – potrivit, de altminteri, cu v`rsta tuziast\ peste m\sur\ se repezi la ea cu bra]ele `ntinse [i
ei – un caracter de via]\ retras\, totu[i nu cu totul inaborda- strig\: „Lotte! Lotte!“, b\tr`na doamn\, d`ndu-se `napoi, o
bil\, fiindc\, de[i consacrat\ `n cea mai mare parte neamu- puse la locul ei pe exaltat\, spun`ndu-i cu glas profund:
rilor, avem indicii c\ `n aceste s\pt\m`ni a fost invitat\ [i a „Liniste[te-te, draga mea!“, dup\ care st\tu de vorb\ cu
primit cu pl\cere s\ se duc\ la c`teva sindrofii, unele mai m\- d`nsa foarte amical despre lucruri obi[nuite. R\utatea, b`r-
runte, altele mai simandicoase, `n diverse cercuri ale societ\- feala [i `mpuns\turile bine`n]eles c\ n-au cru]at-o cu totul,
]ii weimareze. Una dintre aceste sindrofii a avut loc, cum se dar au fost ]inute `n fr`u de simpatia [i de bun\voin]a tutu-
[i cuvenea, la familia Ridel, [i dup\ aceea `n cercul lor de ror oamenilor cumsecade; [i chiar c`nd mai t`rziu – de presu-
func]ionari au mai fost c`teva mici reuniuni de-acestea. pus c\ printr-o indiscre]ie a surorii ei Amalia – s-a r\sp`ndit
Consilierul aulic Meyer [i so]ia sa, n\scut\ von Koppenfeld, zvonul c\ b\tr`na s-a dus la Goethe `ntr-o toalet\ care purta
precum [i Coudray, ordonatorul construc]iilor, cu doamna, `n ea aluzii lipsite de gust `n leg\tur\ cu iubirea lui Werther,
o avur\ ca oaspete pe prietena din tinere]e a lui Goethe. Ea chiar [i atunci pozi]ia ei moral\ era at`t de bine consolidat\,
a putut s\ fie v\zut\ [i `n societatea celor de la Curte [i `nc`t clevetirea n-a mai putut avea vreun efect.
anume `n casa contelui Edling, membru al Comitetului de Pe prietenul de la Wetzlar nu l-a mai v\zut `n nici una
Direc]ie al teatrului ducal, [i a frumoasei sale so]ii, prin]esa dintre aceste ocazii. Se [tia c\, `n primul r`nd, `l incomoda
Sturza din Moldova. Ace[tia organizar\ pe la `nceputul lui durerea de la bra], iar `n al doilea r`nd tocmai acum era

396 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 397


foarte ocupat cu revizuirea a dou\ noi volume din edi]ia Iertarea cerut\ – pentru faptul c\ acela care-i scria n-avea
complet\ a operelor sale. Charlotte i-a pomenit de pr`nzul s-o `nso]easc\ [i nici p`n\ acum nu se ar\tase deloc – a fost
de la Goethe, mai sus schi]at, fiului ei August, consilierul acordat\ `n chip tacit, deoarece Charlotte se folosi numai ea
de lega]ie, `ntr-o scrisoare pe care o avem `n fa]a noastr\ [i singur\ de invita]ia la teatru. Lottchen cea t`n\r\ nutrea
despre care se poate spune c\ are un caracter foarte ocazio- fa]\ de darurile Thaliei o puritan\ aversiune, iar Amalia era
nal, dovedind prea pu]in\ grij\ de-a vedea clar lucrurile, ba poftit\ `n seara aceea `mpreun\ cu b\rbatu-s\u `n alt\ parte.
chiar ar\t`nd o grij\ contrar\. Scria: Echipajul lui Goethe, un landou comod, tapisat cu postav
albastru [i tras de doi cai murgi [i frumo[i, o duse, a[a-
Despre `nt`lnirea cu omul cel vestit nu ]i-am spus `nc\
nimic. Multe, de altfel, nici nu am de spus. At`ta doar pot dar, numai pe ea la teatru, [i doamna consilier aulic de la
s\ afirm c\ am f\cut o cuno[tin]\ nou\ `n persoana unui Hanovra `[i petrecu acolo seara, foarte mult privit\ cu lor-
om b\tr`n, care, dac\ n-a[ [ti c\ e Goethe, ba chiar tocmai nieta, foarte invidiat\, dar [ez`nd, f\r\ s\ i se tulbure aten]ia
din cauza asta, nu mi-a l\sat o impresie pl\cut\. Tu [tii c\ din cauza curiozit\]ii publicului, la locul de cinste, pe care,
nu a[teptam mare lucru de la aceast\ revedere sau, mai de- nu de mult, `l ocupase at`t de des o femeie av`nd o cu totul
grab\, de la aceast\ nou\ cuno[tin]\ [i de-aceea eram foarte alt\ `nf\]i[are, Christiane, mamzela. Charlotte r\mase `n
lini[tit\. El a f\cut tot posibilul, `n felul lui rigid de-a se loj\ [i `n pauza cea mare.
purta, ca s\ fie afabil [i prietenos fa]\ de mine. {i-a adus Se d\dea Rosamunde, tragedia istoric\ a lui Theodor
aminte de tine [i de Theodor cu mult interes. A ta mam\
Korner. Era o reprezenta]ie `ngrijit\ [i frumos [lefuit\, [i
Charlotte Kestner, n\scut\ Buff.
Charlotte, cu o rochie alb\ ca `ntotdeauna, dar care de data
O compara]ie a acestor r`nduri cu biletul c\tre Goethe asta era garnisit\ cu funde violet-`nchis, o urm\ri de la `nce-
reprodus la `nceputul povestirii noastre ne sile[te s\ obser- put p`n\ la sf`r[it cu mare pl\cere. O limb\ curat\, cuget\ri
v\m c\ primul `[i datore[te forma unei mult mai `ngrijite `nalte, strig\te ale pasiunii `ncredin]ate unor voci exersate `i
preg\tiri interioare. `nc`ntar\ urechea, fiind totodat\ `nso]ite de gesturi potri-
Dar [i prietenul din tinere]e i-a scris o dat\ `n acest vite cu noble]e. Puncte culminante ale ac]iunii, scene de
r\stimp [i asta aproape spre surprinderea ei. Charlotte agonie transfigurat\ `n care omul pe pragul mor]ii, `n chip
primi bile]elul lui `n ziua de 9 octombrie, `n camera ei ideal capabil s\ cuv`nteze p`n\ `n ultima clip\, vorbea `n
de la L’Éléphant, dis-de-diminea]\, pe c`nd `[i f\cea toa- rime. Scene de acut\ cruzime, a[a cum `i place tragediei, [i
leta. I-l aduse Mager, care dup\ aceea nu se mai d\dea un final consolator `n care chiar personajul r\u trebuie s\
dus. Charlotte citi: constate c\ „Iadul e `nvins“, totul era r`nduit cu mult\ pri-
cepere artistic\. Parterul a pl`ns din bel[ug, [i chiar lui
Stimat\ prieten\, dac\ desear\ vre]i s\ v\ folosi]i de
loja mea, tr\sura va veni s\ v\ ia. Nu ave]i nevoie de bi-
Charlotte i-au dat, de c`teva ori, lacrimile, cu toate c\ fa]\
lete. Slujitorul meu v\ va conduce. Ierta]i-m\ c\ nu vin [i de celebra tinere]e a autorului, ea `[i `ng\dui unele g`nduri
eu [i c\ nu m-am ar\tat `nc\ p`n\ acuma, de[i am fost de critice. Nu-i pl\cea, de exemplu, c\ eroina, Rosamunde,
multe ori cu g`ndul al\turi de dumneavoastr\. V\ doresc `ntr-o poezie pe care o recita solo, se prezenta mereu cu nu-
din suflet numai bine. Goethe. mele de Rosa. Pe urm\, Charlotte [tia prea bine cum s`nt

398 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 399


copiii, ca s\ nu fie [ocat\ de felul cum se purtau micu]ii din sufletesc [i pe o cale curat\. Asta era `ntr-adev\r foarte fru-
aceast\ pies\. Li se pusese cu]itul la g`t ca s-o sileasc\ pe mos spus; totu[i, singuraticei spectatoare din loj\ i se p\rea
mam\ s\ bea otrav\, [i dup\ ce ea a f\cut acest lucru, ei `i c\ autorul, voluntar `n r\zboaiele de eliberare, alc\tuie[te
spuneau: „Ce palid\ e[ti, mam\! Fii vesel\! {i noi am vrea s\ cu cele dou\ grani]e ale lui o topografie moral\ gre[it\, care
fim veseli!“ {i zic`nd asta ar\tau sicriul l`ng\ care se petrecea dovede[te lips\ de experien]\. „Grani]a omenirii, se g`ndea ea,
scena respectiv\ [i strigau: „Ia uite colo ce voios str\lucesc e poate numai una singur\, dincolo de care nu exist\ nici cer,
lum`n\rile!“ Lumea la parter a pl`ns la aceste replici, dar lui nici iad, sau e [i cer, [i iad deopotriv\, [i m\re]ia care trece
Charlotte nu i-au mai dat lacrimile. „Copiii, se g`ndea sup\- peste aceast\ grani]\ e tot numai una singur\, astfel `nc`t nele-
rat\, nu s`nt chiar at`t de pro[ti [i trebuie `ntr-adev\r s\ fii giuirea [i puritatea se amestec\ `n ea `ntr-un mod pe care r\z-
un foarte june lupt\tor al eliber\rii ca s\-]i `nchipui `n felul boinica lips\ de experien]\ a poetului `l cunoa[te tot at`t de
acesta inocen]a lor.“ pu]in, cum cunoa[te de pu]in de[tept\ciunea [i sim]irea deli-
{i cuget\rile, c\rora actorii le `mprumutau vocile lor cat\ a copiilor, care s`nt chiar foarte mari.“ Poate c\ totu[i [tia
exersate [i autoritatea personalit\]ii lor iubite de public, nu [i autorul acest lucru, dar era de p\rere c\ `n poezie trebuie
erau, dup\ p\rerea ei, chiar toate la fel de bune [i de incon- s\-i prezin]i pe copii ca pe ni[te idio]i `nduio[\tori [i s\ fixezi
testabile; i se p\reau, de[i rostite cu c\ldur\ [i iscusin]\,
omenirii dou\ grani]e deosebite. Era o lucrare plin\ de talent;
lipsite de experien]\ mai ad`nc\ [i de cunoa[terea vie]ii, lu-
talentul poetului se pricepea s\ compun\ o pies\ de teatru
cruri care, desigur, nu se puteau dob`ndi at`t de u[or `n
dup\ regulile conven]ionale [i unanim admise, dar grani]a
c`mp, `ntr-o existen]\ de cavalerist. Era `n pies\ o tirad\
omenirii el n-o dep\[ea `n nici o direc]ie, era lucru sigur. ~n
care nu-i mai ie[i din minte [i asupra c\reia se opri `n medi-
orice caz, scriitorii din genera]ia t`n\r\, de[i foarte iscusi]i,
ta]ii critice, p`n\ c`nd `[i d\du seama c\ nu mai fusese atent\
la ce urmase [i pierduse [irul. Chiar dup\ ce p\r\si teatrul, erau, `n fond, cam g\uno[i [i marii scriitori din genera]ia mai
continu\ s\ se g`ndeasc\ la scena aceea, cu nemul]umire. ~n veche nu prea aveau de ce s\ se team\ de ei.
scena respectiv\ un personaj prosl\vea curajul nebun [i `l Se mai `mpotrivea `nc\ [i i se mai zb\teau `n minte toate
considera o `nsu[ire foarte `nalt\; o judecat\ mai coapt\ aceste obiec]ii c`nd, dup\ ultima l\sare a cortinei, `n mijlo-
`ns\ dezaproba prea marea u[urin]\ cu care oamenii se gr\- cul aplauzelor [i al zgomotului iscat de spectatorii care p\-
besc s\ taxeze impertinen]a drept o calitate nobil\ [i `nalt\. r\seau sala, valetul lui Goethe ap\ru din nou [i, respectuos,
E destul ca unul s\ aib\ curajul s\ atace cu obr\znicie lu- `i puse mantila pe umeri.
crurile sfinte [i toate valorile [i imediat e considerat erou, – A fost foarte frumos, Carl, zise b\tr`na doamn\ (fiindc\
lumea spune c\ e un om mare [i e a[ezat printre figurile de el `i spusese c\ a[a `l cheam\). Mi-a pl\cut foarte mult.
seam\ ale istoriei. „Dar nelegiuirea nu produce eroi“, punea – Excelen]a sa se va bucura foarte mult c`nd va afla c\
poetul pe alt personaj s\ spun\. Grani]a dintre omenire [i v-a pl\cut, r\spunse valetul, [i vocea lui, primul sunet pro-
iad e u[or de trecut; e o isprav\ care nu cere din partea cuiva zaic [i neritmic al cotidianului [i al realit\]ii pe care `l auzea
dec`t tic\lo[ie. Cealalt\ grani]\ `ns\, cea care desparte dup\ o z\bovire de c`teva ceasuri `n sublim, o f\cu s\-[i dea
omenirea de cer, nu poate fi trecut\ dec`t cu mare av`nt seama c\ toate criticile ei nu urm\reau dec`t s\ atenueze

400 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 401


starea de `nstr\inare orgolioas\ [i un pic melancolic\ `n care lumina `mpr\[tiat\ [i tremur\toare a felinarelor [i la lumina
foarte u[or ne transpune contactul cu frumosul. asta Charlotte observ\ c\ bine f\cuse lu`nd imediat loc `n
~]i vine `ntotdeauna greu s\ te despar]i de frumos, do- partea tr\surii pe unde se urcase, pentru c\ aici nu mai era
vad\ `nc\p\]`natele aplauze ale publicului de la parter r\mas at`t de singur\ cum fusese `n loj\. L`ng\ ea [edea Goethe.
pe loc, aplauze care nu exprimau at`t mul]umirea fa]\ de ac- Nu se sperie. Nu se sperie cineva de asemenea lucruri. Se
tori, c`t erau un mijloc cu ajutorul c\ruia spectatorii mai z\- trase numai pu]in ca s\ se a[eze mai bine `n col]ul ei, se uit\
boveau pu]in `n sfera frumosului, `nainte de-a l\sa m`inile `n la figura u[or [i p`lp`itor luminat\ a vecinului [i a[tept\.
jos [i de-a se `mbarca `n via]a obi[nuit\. {i Charlotte, `n Goethe purta o mantie larg\ cu guler `nalt, c\ptu[it cu
timp ce valetul a[tepta, mai st\tu c`teva minute la marginea ro[u, [i `[i ]inea p\l\ria pe genunchi. Ochii lui negri sub st`nca
lojei, dup\ ce `[i pusese p\l\ria [i mantila, [i aplaud\ cu m`i- frun]ii [i sub p\rul jupiterian, care de data aceasta nu era pu-
nile `mbr\cate `n mitenele ei de m\tase. Apoi cobor` scara `n drat [i ap\rea `nc\ aproape tineresc [i castaniu, de[i cam rar,
urma lui Carl, care o luase `nainte [i `[i pusese jobenul cu ro- ochii lui c\tau larg deschi[i la ea, cu o expresie [ireat\.
zet\. Ochii ei, obosi]i de trecerea de la `ntuneric la lumin\, – Bun\ seara, draga mea, spuse el cu vocea cu care `i ci-
dar sc`nteietori nu se mai uitau drept `nainte, ci piezi[ [i `n tise pe vremuri logodnicei, din Ossian [i din Klopstock.
sus – semn c\ `ntr-adev\r tragedia `i pl\cuse, chiar dac\ fu- De[i n-am putut s\ fiu `n seara aceasta al\turi de dumnea-
sese criticabil\ `n problema celor dou\ grani]e. voastr\ [i nu m-am ar\tat nic\ieri `n timpul din urm\, n-am
Landoul cu poditul ridicat [i cu dou\ felinare de-o parte vrut totu[i s\-mi refuz pl\cerea de-a v\ `nso]i p`n\ acas\
[i de alta a caprei `nalte de pe care vizitiul o salut\, spriji- dup\ spectacol.
nindu-[i picioarele `nc\l]ate cu botfori de sc`ndura oblic\ – E foarte frumos ce face]i, Excelen]\ Goethe, replic\
din fa]\, a[tepta dinaintea portalului. Valetul o ajut\ pe ea, [i m\ bucur mai cu seam\ fiindc\ din hot\r`rea aceasta a
Charlotte s\ se urce, `i puse cu grij\ o cuvertur\ pe ge- dumneavoastr\ [i din surpriza pe care mi-a]i prilejuit-o se
nunchi, apoi `nchise u[a tr\surii [i, cu un salt, se sui pe ca- vede c\ exist\ oarecare armonie `ntre sufletele noastre, dac\
pr\ l`ng\ vizitiu. Acesta pocni din limb\, caii pornir\ [i poate fi vorba despre a[a ceva `ntre un om mare [i o femeie
tr\sura se puse `n mi[care. m\runt\. Dup\ cum v\d, [i dumneavoastr\ a]i fi socotit
Interiorul ei era comod – nu-i de mirare, c\ci servea la drept un lucru nesatisf\c\tor – nesatisf\c\tor p`n\ la triste]e –
c\l\torii lungi, `n Boemia, spre Rin [i spre Main. Postavul dac\ desp\r]irea noastr\, deun\zi, dup\ ce am privit lucruri
albastru-`nchis cu care era tapisat\ f\cea o impresie de ele- at`t de instructive, ar fi fost ultima [i n-am mai fi avut m\-
gan]\ [i de tihn\. ~ntr-un col] era o lum`nare `ntr-o lamp\ car prilejul unei singure revederi, o revedere care eu a[ fi cu
de sticl\ [i se g\seau [i toate cele trebuincioase pentru scris: totul de acord s\ fie ultima pe ve[nicie, numai s\ dea acestei
`n partea `n care se urcase Charlotte [i unde se [i a[ezase pove[ti o `ncheiere c`t de c`t `mp\ciuitoare.
erau un bloc [i creioane `ntr-o pung\ de piele. – Desp\r]irea, `l auzi Lotte spun`nd, desp\r]irea e un ca-
{edea acum lini[tit\ `n col]ul ei, cu m`inile `ncruci[ate pitol mare. Revederea, un capitol mic, fragmentar.
pe s\cule]ul de m`n\. Pe ferestruicile peretelui care des- – Nu [tiu ce vrei s\ spui cu asta, Goethe, replic\ ea, [i
p\r]ea capra landoului de interiorul lui p\trundea p`n\ la ea nu [tiu cum s-o `n]eleg, dar nu m\ mir, [i nici tu nu trebuie

402 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 403


s\ te miri, pentru c\ eu nu m\ socot deloc mai prejos de pentru ca astfel prietenul dumneavoastr\ s\ se poat\ ad`nci
doamna aceea cu care ai f\cut poezii acum de cur`nd pe `n trecut, s\ poat\ trece apoi `ntr-o epoc\ de `nnoire [i de
malurile Mainului, `n lumina amurgului, [i despre care revenire, dominat\ negre[it de considerabile posibilit\]i
mi-a povestit bietul t\u fecior c\ a intrat `n c`ntecele tale de-a `n\l]a `n spirit pasiunea. Dac\ prezentul apare uneori
[i a scris versuri tot at`t de bune ca acestea. Se poate, c\ ca o `ntinerire a trecutului, nu-i de mirare c\ `n v\lm\[agul
doar e fat\ de actori [i are [i s`nge aprins. Dar femeia e fe- fenomenelor vine s\ ne viziteze [i trecutul ne`ntinerit, care
meie [i, dac\ e vorba, apoi toate intr\m `n inima b\rbatu- prezint\ [terse aluzii [i dovede[te `n chip `nduio[\tor prin
lui [i `n c`ntecele lui... Revederea – capitol mic [i fragmentar? tremurul s\u din cap c\ e supus vremii.
~n orice caz, nici tu n-ai socotit-o chiar a[a de fragmentar\ – Nu-i frumos din partea ta, Goethe, c\ sco]i la iveal\
`nc`t s\ m\ `ntorc `n casa mea pustie de v\duv\ cu senti- aceast\ dovad\ [i spun`nd c\ e `nduio[\toare nu `nseamn\
mentul unui e[ec total. nimic, tu nefiind sensibil la duio[ie, iar atunci c`nd noi, oa-
– N-ai v\zut-o pe sora ta dup\ at`]ia ani de desp\r]ire? menii simpli, zicem despre un lucru c\ e `nduio[\tor, tu
Cum po]i atunci s\ spui despre c\l\toria ta c\ a fost un
afirmi cu r\ceal\ c\ e interesant. Am v\zut c\ mi-ai obser-
e[ec total?
vat imediat sl\biciunea asta, care n-are nici o leg\tur\ cu
– Ah! nu r`de de mine, replic\ ea. Adev\rul este c\ am
starea general\ destul de bun\ [i nici nu se datoreaz\ exclu-
luat-o pe sor\-mea numai ca pretext ca s\-mi `ndeplinesc o
siv trecerii timpului, ci mai mult amestecului pe care l-am
dorin]\ care de mult\ vreme nu m\ l\sa `n pace: s\ vin `n
avut cu via]a ta, devenit\ acum peste m\sur\ de mare, ames-
ora[ul t\u, s\ te vizitez `n domeniul m\re]iei tale, cu care
tec pe care nu-l pot numi altfel dec`t aprehensiv [i tulbur\-
soarta mi-a `mpletit via]a, [i s\ g\sesc un final acestei po-
ve[ti fragmentare, pentru lini[tea apusului vie]ii mele. tor. Ce nu [tiam `ns\ era c\ ai observat [i [tersele aluzii ale
Spune, vizita aceasta ]i s-a p\rut chiar at`t de nepotrivit\? A `mbr\c\mintei mele – dar e drept c\ tu remarci mai mult
fost `ntr-adev\r o pozn\ n\t`ng\ [i penibil\ de [col\ri]\? dec`t par s\ observe ochii t\i care nu privesc pe cineva `n
– S\ nu-i spunem a[a, r\spunse el, de[i nu e bine, desi- fa]\ [i trebuia `n cele din urm\ s\ observi, c\ doar de-aceea
gur, s\ st`rne[ti curiozitatea, sentimentalismul [i r\utatea am [i pus la cale gluma, bizuindu-m\ pe umorul t\u, de[i
oamenilor. ~n ce v\ prive[te pe dumneavoastr\, scumpa acuma `mi dau seama c\ n-a fost chiar at`t de amuzant\. {i,
mea, `n]eleg foarte bine ce v-a `ndemnat s\ face]i aceast\ c\- ca s\ m\ `ntorc la efectele vremii asupra mea, d\-mi voie
l\torie, [i venirea dumneavoastr\ nu mi s-a p\rut nepotri- s\-]i spun c\ nu ai deloc motive, Excelen]\, s\ vorbe[ti
vit\, cel pu]in luat\ `ntr-un sens mai profund; trebuie chiar despre asta, deoarece, indiferent de orice `nnoire [i `ntine-
s\ spun c\ e nimerit\ [i plin\ de spirit, o dat\ ce spiritul este rire poetic\, tu [i c`nd stai pe loc, [i c`nd umbli e[ti at`t de
conduc\torul suprem care `n art\ [i `n via]\ potrive[te cu ]eap\n c\ e[ti vrednic de mil\, [i curtenia ta plin\ de gravi-
t`lc toate [i ne face s\ vedem `n lumea viitorului numai tra- tate are nevoie [i ea de stimulent.
vestirea unor raporturi mai `nalte. ~n unitatea unei vie]i `n- – V-am sup\rat, scumpa mea, rosti el cu voce de bas do-
semnate nu exist\ `nt`mplare [i nu degeaba mi-a c\zut `n mol, v-am sup\rat cu remarca mea fugitiv\. S\ nu uita]i
m`n\ de cur`nd, ast\-prim\var\, c\rticica noastr\, Werther, `ns\ c\ mi-am permis-o `n leg\tur\ cu justificarea vizitei

404 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 405


dumneavoastr\ [i ca s\ explic de ce am spus c\ e bine [i cu ]eap\n\ [i `nconjurat de toate onorurile renun]\rii, s\ po]i
t`lc s\ face]i parte din cortegiul spiritelor. binecuv`nta supa slujitorilor t\i.
– Ce curios, zise ea. August, logodnicul nedeclarat, mi-a – Dup\ cum v\d, rosti el dup\ o pauz\, ad`nc [i mi[cat,
spus c\ tu pe maic\-sa, mamzela, o tutuiai, iar ea `]i spunea prietena mea nu e sup\rat\ numai din cauz\ c\ am remar-
dumneavoastr\. Cu noi v\d c\ e tocmai dimpotriv\. cat, `n aparen]\ cu nedelicate]e, dar `n fond cu dragoste,
– Chiar [i atunci, pe vremea ta, r\spunse el, ne spuneam acel semn al trecerii vremii. M`nia ei, sau durerea ei care ia
c`nd tu, c`nd dumneavoastr\ [i, de altminteri, distribu]ia lui `nf\]i[area m`niei, are un motiv mai `ndrept\]it [i mai res-
tu [i a lui dumneavoastr\ la un moment dat se `ntemeiaz\ pectabil, [i de ce am a[teptat-o eu `n tr\sur\ dac\ nu din ne-
pe deosebirea dintre firile noastre. voia pe care am sim]it-o s\ `ndur aceast\ m`nie dureroas\,
– Foarte adev\rat. Dar tu spui „pe vremea ta“, c`nd ar s\ recunosc justificarea [i respectabilitatea ei [i poate s-o do-
trebui s\ spui „pe vremea noastr\“, fiindc\ a fost [i a ta. Dar molesc rug`ndu-m\ de iertare?
acuma e iar\[i vremea ta, `nnoit\ [i `ntinerit\, `n chip de – O, Doamne, zise ea speriat\, de ce spune asta Excelen]a
prezent spiritual, pe c`nd a mea a fost numai o dat\. {i de voastr\? N-am vrut acest lucru [i m\ `nro[esc auzindu-l, cum
aceea nu m\ jigne[te prea tare c\ `mi aduci aminte de mica m-am `nro[it la `nt`mplarea pe care a]i povestit-o `n timp ce
mea meteahn\, care nu `nseamn\ nimic [i care totu[i, din s-a servit crema de zmeur\. S\ v\ iert pentru c\ am de ce s\
p\cate, `nseamn\ c\ atunci a fost numai vremea mea. fiu m`ndr\ [i fericit\? Unde e omul care se poate compara cu
– Scump\ prieten\, replic\ el, poate oare s\ v\ preocupe prietenul meu? Toat\ lumea `l venereaz\, [i posteritatea va
figura dumneavoastr\ `n timp [i s\ v\ jigneasc\ o aluzie la vorbi despre el mereu cu venera]ie.
ea, c`nd soarta v-a ales dintre milioane de oameni [i v-a h\- – Nici umilin]a [i nici inocen]a, replic\ el, n-ar [terge
r\zit ve[nica tinere]e `n poezie? C`ntecul meu p\streaz\ tot cruzimea refuzului acestei rug\min]i. Spun`nd c\ n-ai de
ce e trec\tor. iertat nimic `nseamn\ c\ nu vrei s\ te `mpaci cu cineva a c\-
– {i asta e adev\rat, spuse ea, [i e un lucru de care s`nt rui soart\ a fost, poate, s\ fie mereu `mpov\rat de o vin\ ne-
mul]umit\, de[i am, s\raca de mine, destule greut\]i [i emo]ii vinovat\. Acolo unde exist\ nevoia iert\rii, modestia nu
din cauza lui. {i vreau s\ adaug imediat ceea ce tu nu spui trebuie s\ refuze iertarea. Ar trebui atunci s\ nu cunoasc\
din curtoazie plin\ de gravitate, [i anume c\ a fost o prostie ascunsul chin sufletesc, clocotitorul sentiment care-l cu-
s\-mi `mpodobesc figura de azi cu emblemele trecutului, prinde pe om c`nd un repro[ `ndrept\]it `l love[te deodat\
care apar]in figurii statornice din poemul t\u. ~n fond, nici `n penumbra unei ad`nci `ncrederi `n el `nsu[i, a[a `nc`t sea-
tu nu e[ti at`t de lipsit de gust `nc`t s\ umbli cu frac albastru, m\n\ cu un morman de scoici arse `n foc care se `ntrebuin-
vest\ galben\ [i pantaloni galbeni, cum umblau pe-atunci ]eaz\ pe alocuri la construc]ii `n loc de var.
unii b\ie]i exalta]i; fracul t\u e negru [i din cea mai fin\ – Prietene, zise ea, ar fi groaznic dac\ grija de mine `n-
stof\ [i trebuie s\ spun c\ [i decora]ia de argint `]i st\ foarte s\mi m-ar face chiar numai o clip\ s\-]i tulbur `ncrederea `n
bine, ca L`na de Aur lui Egmont. Da, Egmont! oft\ ea. tine, care e at`t de important\ pentru lumea `ntreag\. Presu-
Egmont [i fata din popor. Bine-ai f\cut, Goethe, c\ ai pus pun `ns\ c\ aceast\ ardere `n foc se refer\ `n primul r`nd la
`n poezie [i figura ta, ca s\ po]i acum, `n chip de excelen]\ cea dint`i, aceea cu prilejul c\reia a luat fiin]\ renun]area [i

406 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 407


s-a preg\tit repetarea: fata aceea din popor c\reia i-ai `ntins unul singur? {i voi la fel! Via]a aceasta e numai schimbare a
m`na de pe cal, gata de plecare. Despre mine lumea afl\ din formei, unitate `n multiplicitate, durat\ `n schimbare. {i tu,
carte c\ te-ai desp\r]it mai lini[tit [i cu un sentiment de vi- [i ea, [i voi toate s`nte]i numai una `n dragostea mea [i `n vi-
nov\]ie mai mic dec`t fa]\ de d`nsa. S\rmana, zace acuma `n nov\]ia mea. De asta ai venit, ca s\ te asiguri c\ a[a este?
morm`nt, pe undeva prin Baden! Drept s\ spun, nu mi-e – Nu, Goethe, spuse ea. Am venit s\ caut posibilul, po-
tare mil\ de ea, pentru c\ nu s-a `mpotrivit cum trebuia [i sibilul ale c\rui dezavantaje fa]\ de real s`nt at`t de evidente,
s-a l\sat singur\ s\ ve[tejeasc\ [i s\ piar\; [i asta nu e bine, `nc`t r\m`n mereu legate de el, [i care sub forma celor dou\
omul trebuie s\-[i fac\ din el `nsu[i un scop hot\r`t, chiar ipoteze: „Dar dac\“ [i „Cum `ns\“ merit\ interesul nostru.
dac\ e, de fapt, un mijloc, nu un scop. Iat\, ea zace acolo `n Nu e[ti [i tu de-aceea[i p\rere, prietene vechi, [i nu te
Baden, `n timp ce altele, dup\ o via]\ spornic\, v\duve `ntrebi [i tu c`teodat\, `n mijlocul onorurilor cu care te `n-
acum, se bucur\ de o situa]ie demn\ [i frumoas\ [i, chiar conjoar\ realitatea, ce-ar fi fost dac\ ar fi fost altfel? Reali-
dac\ tremur\ pu]intel din cap, mai mult de emo]ie, asta nu tatea e opera renun]\rii, [tiu foarte bine, dar este totodat\ [i
are nici o importan]\. Eu, de altfel, am avut [i cel mai mare opera `nchircirii, fiindc\ renun]area [i cu `nchircirea stau
succes – ca eroin\ evident\ [i recunoscut\ de to]i a nemuri- foarte aproape una de alta [i orice realitate [i orice oper\
toarei tale c\rticele, ne`ndoielnic\ [i incontestabil\ p`n\ `n este numai posibilul `nchircit. E groaznic lucru `nchircirea,
cele mai mici am\nunte cu toat\ mica `ncurc\tur\ `n ce pri- s\ [tii, [i noi ace[tia m\run]ii trebuie s\ o evit\m [i s\ ne
ve[te ochii cei negri, [i chiar chinezii, oric`t de ciudate ar fi `mpotrivim ei din toate puterile, chiar dac\ ne tremur\ ca-
p\rerile lor `n alte privin]e, m\ picteaz\ cu m`ini tremur\- pul din cauza sfor]\rii, fiindc\ altfel `n cur`nd nu mai r\-
toare pe pocale, al\turi de Werther – pe mine m\ picteaz\, m`ne nimic din noi dec`t un morm`nt `n Baden. Cu tine a
nu pe alta. La asta ]in [i nu-mi pas\ deloc c\ cea din mor- fost altceva, tu aveai ceva de ad\ugat. Realitatea ta are alt as-
m`nt a fost poate [i ea `n joc [i c\ de la d`nsa a `nceput [i c\ pect – nu un aspect de renun]are [i de infidelitate, ci de `m-
s-ar putea ca ea s\-]i fi deschis prima oar\ inima pentru dra- plinire [i `nalt\ fidelitate, e o realitate impun\toare `n fa]a
gostea lui Werther. Asta nimeni nu [tie, [i `n fa]a lumii s`nt c\reia nimeni nu `ndr\zne[te s\ mai `ntrebe despre vreun
numai eu, cu chipul [i cu via]a mea de-atunci. M\ tem nu- posibil oarecare. M\-nchin cu tot respectul.
mai de un lucru, ca nu cumva `ntr-o bun\ zi s\ ias\ la iveal\ – Faptul c\ e[ti `mpletit\ `n aceast\ ]es\tur\, draga mea,
[i lumea s\ afle c\ ea e a ta `n C`mpiile Elizee cum Laura e a `]i d\ curajul s\ exprimi `ntr-un chip foarte nostim con-
lui Petrarca, [i atunci pe mine au s\ m\ r\stoarne [i au s\ statarea pe care-o faci.
m\ alunge [i au s\ smulg\ icoana mea din domul omenirii. – M\car at`ta vreau [i eu s\ am din faptul c\ [i destinul
E singurul lucru care m\ nelini[te[te uneori p`n\ la lacrimi. meu e `mpletit aici, s\ pot vorbi cu tine pe fa]\ [i s\ aduc
– Gelozie? `ntreb\ el z`mbind. Laura e oare singurul elogii mai intime dec`t mul]imea. Dar trebuie s\-]i mai spun
nume care trebuie s\ r\sune de pe toate buzele ginga[e? Ge- ceva, Goethe: nu m-am sim]it chiar at`t de bine [i de co-
loas\ pe cine? Pe sora ta, pe reflexul t\u, pe un alt eu al t\u? mod `n realitatea ta, `n casa ta artistic\ [i `n cercul vie]ii
C`nd norul form`ndu-se `[i schimb\ `nf\]i[area, nu-i oare tale, ba chiar trebuie s\-]i m\rturisesc c\ era mai degrab\
tot acela[i nor? {i Dumnezeu, cu sutele-i de nume, nu e tot ceva ap\s\tor [i aprehensiv, [i asta fiindc\ `n preajma ta

408 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 409


prea miroase totul a jertf\ – nu vreau s\ spun a t\m`ie, c\ Odinioar\ am ars pentru tine [i ard [i-acum ca spirit [i lu-
t\m`ia `mi place, [i Ifigeniei `i place s\ aprind\ t\m`ie min\. Afl\ c\ metamorfoza e tot ce-i mai ad`nc [i mai
pentru Diana sci]ilor, dar c`nd e vorba de jertfe omene[ti ea scump `n prietenul t\u, e marea lui speran]\ [i-ad`nca lui
se `mpotrive[te cu bl`nde]e; din nefericire, ce se `nt`mpl\ `n dorin]\ – joc al prefacerilor, chip schimb\tor, `n care mo[-
cercul t\u cam seam\n\ a jertfe omene[ti, parc\ ar fi un neagul devine t`n\r [i t`n\rul devine adolescent, chip ome-
c`mp de lupt\ sau ]ara unui `mp\rat r\u. To]i ace[ti Riemer nesc, pur [i simplu, `n care tr\s\turile v`rstelor se schimb\,
care morm\ie [i s`nt `mbufna]i [i a c\ror onoare b\rb\- tinere]ea iese `n chip magic din b\tr`ne]e; de-aceea mi-a pl\-
teasc\ st\ `n colivie, [i bietul fiu-t\u cu cele [aptesprezece cut, mi-a pl\cut, n-ai nici o grij\, c\ te-ai g`ndit s\ vii la
pahare de [ampanie ale lui [i acea „mic\ persoan\“ care o s\ mine `mpodobindu-]i v`rsta cu semnele tinere]ii. Asta `n-
se m\rite cu el de Anul Nou ca s\ se mute `n camerele de la seamn\ unitate, iubito, continua trecere din una `n alta,
etaj atras\ ca musculi]a de flac\r\, f\r\ s\ mai vorbim autoschimbare, transformarea lucrurilor, unitate este [i fe-
despre cele precum Marie Beaumarchais, care n-au [tiut s\ lul cum via]a ia c`nd o `nf\]i[are material\, c`nd una moral\
se ]in\ bine cum m-am ]inut eu [i pe care oftica le-a dus `n [i cum trecutul se transform\ `n prezent, acesta se r\sfr`nge
morm`nt – ce s`nt acestea toate dac\ nu ni[te jertfe aduse `n trecut sau prefigureaz\ viitorul, de care [i trecutul, [i pre-
m\re]iei tale? Ah! e minunat s\ aduci jertfe, [i totu[i amar zentul s`nt spiritualice[te pline. Postsim]ire, presim]ire –
lucru e s\ fii jertf\! sim]irea e totul. S\ deschidem larg ochii [i s\ `mbr\]i[\m
Lumini [ov\ielnice jucau p`lp`itoare pe figura omului cu cu privirea unitatea lumii – s\-i deschidem larg, cu senin\-
mantie de l`ng\ ea. El spuse: tate [i cu pricepere. Dore[ti isp\[ire? O v\d cum vine [i
– Draga mea, d\-mi voie s\-]i r\spund cu sinceritate, m\-nt`mpin\ c\lare, `n hain\ cenu[ie. {i atunci va suna iar
acum la desp\r]ire, [i ca s\ ne `mp\c\m. Vorbe[ti despre ceasul lui Werther [i al lui Tasso, a[a cum miezul nop]ii
jertfe, dar `n privin]a asta e ceva misterios [i unitar, a[a cum sun\ la fel cu amiaza [i „a[a cum un zeu mi-a h\r\zit s\
este [i `n ce prive[te lumea, via]a, persoana [i opera, [i totul spun ce suf\r“ – acest `nceput [i acest sf`r[it `mi vor r\m`ne.
este prefacere continu\. ~nt`i s-au adus jertfe zeilor [i dup\ {i-atunci, p\r\sirea va fi tot desp\r]ire pentru totdeauna,
aceea jertfa a devenit zeul. Ai `ntrebuin]at o compara]ie lupta sim]irii cu moartea [i ceas al groaznicelor dureri, du-
care mi-e drag\ [i apropiat\ mai mult dec`t oricare alta: com- reri care vin `naintea mor]ii [i care s`nt faptul mor]ii f\r\ a
para]ia cu musculi]a [i flac\ra care ademene[te [i omoar\. Tu fi `nc\ moarte. Moartea, ultimul zbor `n fl\c\ri – `n Unicul
zici c\ eu s`nt flac\ra c\tre care fluturele se n\puste[te dor- Tot, ce poate s\ fie altceva dec`t iar transformare? ~n inima
nic, foarte bine, dar s`nt totodat\ [i lum`narea care, `n pre- mea odihnit\, odihni]i-v\ [i voi, scumpe imagini – [i ce
facerile [i `n schimb\rile lucrurilor, se consum\ arz`nd [i `[i bucurie va fi atunci c`nd ne vom trezi c`ndva iar `mpreun\!
jertfe[te trupul pentru ca lumina s\ se r\sp`ndeasc\ [i s`nt [i Glasul cunoscut de demult se stinse.
fluturele ame]it care crede `n flac\r\ – imaginea oric\rei – Pace b\tr`ne]ei tale, mai [opti el.
jertfe a vie]ii [i a trupului `n scopul transform\rii spirituale. Tr\sura se opri. Luminile ei p\reau c\ str\lucesc laolalt\
Draga mea de odinioar\ cu suflet de copil, jertfa s`nt eu cu cele dou\ felinare aprinse de o parte [i de alta a intr\rii
`n primul r`nd – [i s`nt totodat\ cel care aduce jertfa. Hotelului L’Éléphant. ~ntre cele dou\ felinare, Mager care,

410 T H O M A S M A N N Lotte la Weimar 411


st`nd cu m`inile la spate, tocmai cercetase cerul acestei biblioteca rao
nop]i de toamn\, cu stele lucind prin cea]\, se repezi acum De la clasici la contemporani, `ntr-o formul\
cu pantofii lui u[ori de cas\ pe scar\ `n jos ca s\ ajung\ `na- grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
intea valetului [i s\ deschid\ portiera tr\surii. Fire[te, nu
alerg\ prea tare, ci ca un om care nu-i prea obi[nuit s\ fug\, biblioteca dumneavoastrã
flutur`ndu-[i demn pulpanele hainei [i ridic`nd la `n\l]imea Au ap\rut:
um\rului m`inile cu degetele elegant al\turate. Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STAT
– Doamn\ consilier, spuse el, fi]i bine venit\, ca `ntot- Grigore Arbore LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE
deauna! Sper c\ doamna consilier a petrecut o sear\ `n\l]\- {I „GLON}UL DE AUR“
Emily Brontë LA R|SCRUCE DE V~NTURI
toare `n templul muzelor! Permite]i s\ v\ ofer bra]ul ca s\ Dan Brown ~NGERI {I DEMONI  CODUL LUI DA
v\ sprijini]i? O, doamn\ consilier, trebuie s\ spun c\ s-o VINCI  FORT|REA}A DIGITAL|
Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL
aju]i pe Lotte s\ coboare din tr\sura lui Goethe e un eveni- {I ~MP|R|}IA  FA}A {I REVERSUL /
ment – cum s\-l numesc? E ceva demn de a fi scris. NUNTA / MITUL LUI SISIF / OMUL
REVOLTAT / VARA  CARNETE
 TEATRU
John Le Carré PRIETENIE ABSOLUT|
Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|
Robin Cook RISC ASUMAT
Clive Cussler SAHARA  AURUL INCA{ILOR
Nelson DeMille FIICA GENERALULUI  PLUM ISLAND
Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAU
F.M. Dostoievski CRIM| {I PEDEAPS|  DEMONII
 IDIOTUL  ADOLESCENTUL
Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE
Colin Forbes CATACLISMUL  RINOCERUL
 PE MUCHIE DE CU}IT  CONSPIRA}IA
Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL
André Gide FRUCTELE P|M~NTULUI  FALSIFICA-
TORII DE BANI / PORUMBELUL
John Grisham TESTAMENTUL  FR|}IA  ULTIMUL
JURAT  UN ALTFEL DE CR|CIUN
 CAMPIONUL DIN ARKANSAS
 MAESTRUL  MO{TENITORII
V.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|R
Hermann Hesse JOCUL CU M|RGELE DE STICL|
 NARCIS {I GUR|-DE-AUR  CELE MAI
FRUMOASE POVESTIRI
Ilf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE  VI}ELUL
DE AUR
Franz Kafka JURNAL  CASTELUL
Dean Koontz UNICUL SUPRAVIE}UITOR
Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII
 CONVERSA}IE LA CATEDRALA
André Malraux CONDI}IA UMAN|  CUCERITORII / Nout\]i
CALEA REGAL|
Thomas Mann MUNTELE VR|JIT  POVESTIRI  M|RTU-
RISIRILE ESCROCULUI FELIX KRULL
G. García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE  TOAMNA
PATRIARHULUI  DOU|SPREZECE
POVESTIRI C|L|TOARE  DESPRE
DRAGOSTE {I AL}I DEMONI  INCREDI-
BILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI
ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R|
SUFLET  DRAGOSTEA ~N VREMEA
HOLEREI  AVENTURA LUI MIGUEL
LITTÍN, CLANDESTIN ~N CHILE
 A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A
Hermann Hesse Hermann Hesse
 {TIRI DESPRE O R|PIRE  GENERALUL
~N LABIRINTUL S|U  POVESTEA SIDDHARTA  C|L|TORIE LUPUL DE STEP|
T~RFELOR MELE TRISTE SPRE SOARE-R|SARE
Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
Ilie N\stase MR N|STASE
Regina Noor CALEA SPRE CREDIN}|
Farah Pahlavi MEMORII
Christopher Paolini ERAGON
L. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILOR
Mario Puzo OMERTA
Ernesto Sábato ~NAINTE DE T|CERE  ESEURI (vol. 1)
Antoine de Saint-Exupéry CITADELA
Jean-Paul Sartre TEATRU  GREA}A / CUVINTELE
John Saul PREZEN}A  M~NA DREAPT| A
DIAVOLULUI  CASA DE LA R|SCRUCE
Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC|  CIOCOII NOI
CU BODYGUARD Lynn Picknett & Clive Prince Albert Camus
Dinu S\raru & V.A. St\nculescu GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL CONSPIRA}IA STARGATE PRIMUL OM
~N GHIPS
Henryk Sienkiewicz QUO VADIS?
Stendhal RO{U {I NEGRU  M|N|STIREA DIN
PARMA
Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT
~N ROMÂNIA (vol. I, II, III [i IV[1])
 PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO
D’AQUINO  INTERVIURI DESPRE
REVOLU}IE
J.R.R. Tolkien ST|P~NUL INELELOR: Fr\]ia Inelului; Cele
dou\ turnuri; ~ntoarcerea regelui  HOBBITUL
 SILMARILLION  ROVERANDOM
L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI  SONATA
KREUTZER {I ALTE POVESTIRI
I.S. Turgheniev UN CUIB DE NOBILI William Faulkner John Steinbeck
Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI  NINA
{I MISTERUL NOTEI A OPTA C|TUNUL {OARECI {I OAMENI
c lubul c \ r] ii ra o
{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI
C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje:
Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i
fi informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editori-
ale, oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ cos-
turile de transport prin po[t\. ~n plus:

 pentru dou\ c\r]i se acord\ o reducere de 10%;


 de la trei c\r]i `n sus se acord\ o reducere de 15%
[i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO.

Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la


tel / fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36
E-mail:
club@raobooks.com
office@raobooks.com

A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa:

Editura RAO
C.P. 2-124 Bucure[ti

Acum ne pute]i g\si [i pe Internet:


www.raobooks.com
www.rao.ro

S-ar putea să vă placă și