APARITIA BANILOR

Evident, banii nu au aparut odata cu oamenii, ci sunt doar o creatie a lor. Cum era
deci inainte? Cum era lumea inainte de aparitia banilor? Ei bine, la inceput, oamenii
traiau din ceea ce produceau ei insisi. Adica ei vanau singuri animalele pe care le
mancau, culegeau singuri plantele de care aveau nevoie, isi construiau singuri casele, isi
confectionau unelte, fiind mult mai putin dependenti unii de ceilalti.

Apoi, la un moment dat, s-a simtit nevoia schimbului. Cand cineva dorea sa
obtina un lucru al altcuiva, ce putea face? Prima solutie a fost aceea de a-i oferi ceva in
schimb. Asa a aparut trocul. Acum oamenii nu mai erau nevoiti sa produca tot ce
consumau, puteau obtine unele bunuri de la altii. In cele din urma, dintre toate bunurile
care puteau fi schimbate, s-a ajuns ca unul sa fie considerat unitate de schimb universala.
Este vorba despre un fel de proto-bani: vite, grane, scoici, pumnale si sabii, bucati de
metal (argint, mai ales, dar si metale nepretioase). In functie de nevoile oamenilor din
zona respectiva, era folosit un anumit tip de “moneda”. Totusi, trocul nu era tocmai
comod. Spre exemplu, daca X dorea un anume produs de la Y, era necesar ca si Y sa vrea
un produs de la X pentru a se putea realiza schimbul. Daca Y nu vroia nimic din ce avea
X, acesta din urma nu avea cum sa obtina produsul dorit. Din acest motiv, in perioada
trocului, schimburile care se faceau erau putine. Cu timpul, s-a impus utilizarea ca mijloc
de plata a metalelor pretioase, in special aurul si argintul. De ce? Pentru ca sunt usor de
transportat (e mai usor sa mergi sa cumperi ceva ducand cu tine cateva grame de aur,
decat ducand o cireada de vite), se pot usor imparti in bucati mai mici (daca vrei sa
cumperi ceva ieftin si mergi sa il schimbi pe un animal care valoreaza mai mult, nu poti
imparti animalul ca sa acoperi fix pretul produsului pe care il vroiai) si pentru ca au o
valoare relativ mare (o bucata mica de aur este mult mai valoroasa decat un animal, oricat
ar fi el de mare).

Si asa s-a ajuns sa se bata monezi din metale considerate pretioase, precum aurul,
argintul, bronzul. De ce monezi? Pentru ca ele aveau o greutate standard, fiind astfel mai
usor de manevrat decat metalul brut. Pretul tuturor marfurilor era evaluat in cantitati
dintr-un metal pretios, iar cumparatorul oferea vanzatorului monezi a caror greutate

1
insumata acoperea pretul marfii dorite. Totusi, nu exista nimic care sa garanteze ca
greutatea monezilor era cea corespunzatoare. Ele nu puteau fi masurate de fiecare data.
Unii negustori, speculand aceasta situatie, obisnuiau sa pileasca monezile si sa adune
praful de metal pretios. Cei care confectionau monezile, de multe ori, amestecau aurul
sau argintul cu alte metale mai ieftine.

Seniorii, motivand ca vor sa elimine asemenea nereguli, au hotarat ca ar fi mai

bine sa fie ei singurii care au dreptul sa bata moneda. Astfel, ei garantau ca banii
respectivi aveau greutatea cuvenita. Seniorii strangeau monezile de pe piata, le topeau si
faceau altele conforme cu standardul. Totusi, nici ei nu puteau scapa ocazia de a castiga
ceva de pe urma acestei activitati. Din aurul topit, o anumita cantitate o pastrau ei, ca taxa
pentru acest serviciu.

Mai tarziu, dreptul de a bate moneda a fost castigat de catre stat. Institutia care a
inceput sa se ocupe cu asta a fost banca nationala. Cetatenii au pierdut orice drept de a
confectiona astfel de instrumente de plata. De-a lungul istoriei, in functie de masinatiile
celor care aveau dreptul sa produca bani, monedele vor fi batute in aur, argint (in
perioadele de stabilitate) sau aliaje si metale comune acoperite cu argint sau aur in
perioadele de inflatie.

In jurul anilor 3000-2000 i.e.n. apar primele activitati bancare in Mesopotamia.

Codul lui Hammurabi, in Babilon, (1792-1750 i.e.n.) contine legi ce reglementeaza
activitatile bancare. Monezile metalice (amestec natural de aur si argint) sint inventate de
Lidieni (640-630 i.e.n.).

Dintre toate monedele, moneda antica este cea care a cunoscut cea mai lunga si
mai mare expansiune geografica, reusind sa devina pentru mai multe secole moneda
comuna a lumii occidentale si mediteraneene. Moneda a apărut târziu în Roma, în
comparaţie cu restul popoarelor mediteraneene, cum ar fi Grecia sau Asia Minor, unde
moneda a apărut  încă din secolul VII î.e.n. Circulaţia monetară a Italiei centrale a fost
influenţată de resursele naturale ale provinciei, unde minereul de bronz era abundent  spre
deosebire de cel de argint, care era destul de rar. Primele monede romane republicane  au

2
fost piese grele turnate din bronz. După încheierea celui de-al doilea Război Punic a fost
introdus denarul, un nominal monetar care va fi piesa de rezistenţă a economiei romane
timp de 450 de ani. Daca la inceput, cum spuneam, s-au folosit in Roma antica monede
din bronz, apoi au circulat monede grecesti, pentru ca, spre sfarsitul secolului al III-lea
i.e.n. sa se constituie moneda romana dupa un sistem monetar bazat pe bimetalism: bronz
si argint. Sub Augustus se introduce moneda de aur, creand un sistem cu trei metale, care
ramane stabil timp de aproape doua secole si jumatate. Criza militara si economica din
secolul al III-lea si spirala inflationista care o insoteste determina prabisurea monedelor
din bronz si din argint. In secolul al IV-lea, reforma lui Diocletian prin care incearca sa
revalorizeze monedele din argint si bronz nu reuseste sa stopeze inflatia, in timp ce
reforma lui Constantin I ajunge sa creeze un sistem monetar dominat de solidus, stabilizat
la 4,5 grame de aur, solidus care ulterior cunoaste o stabilitate exceptionala in Imperiul de
Rasarit, pana in secolul al IX-lea.

Dupa atacul galilor asupra Romei, cind gastele au salvat Capitoliul (unde se
stocau rezervele de bani ale romanilor) s-a inaltat un templu zeitei atentiei-memoriei,
Moneta, de unde vine denumirea de moneda (mai tirziu ea devine Juno Moneta, zeita
protectoare a banilor). Practic, începând cu această dată, Roma începe să bată monedă,
obiect ce va constitui elementul principal al economiei romane până la căderea
Imperiului. Dupa Pomponius, un avocat care a trait in secolul al II-lea i.e.n., pozitia
trimumviri-lor monetales a fost stabilita in 289 i.e.n. aparand pe monede “III VIR AAA
FF” = “triumviri aere argento auro flando feriundo”=”cei trei responsabili cu topitul si
batutul bronzului, argintului si aurului”. Romanii erau deja familiarizaţi cu moneda,
aceasta fiind deja introdusă de către greci în coloniile lor din sudul Italiei. Roma cucerise
mare parte din Italia Centrală, fapt care ii asigura mari cantităţi de minereu de bronz, dar
puţin argint. Astfel, a fost introdus un sistem monetar cu monede grele turnate din bronz,
bazate pe as (care cantarea o libră) cu fracţiunile sale, multipli de uncia. (12 unciae = 1
libra).

Mai târziu, pe măsură ce Imperiul Roman s-a extins, au fost deschise alte
monetării şi aceleaşi monede romane au fost acceptate pentru schimburi în toată Europa,
din Insulele Britanice până în Turcia – prima monedă paneuropeană. Ulterior, pe măsură

3
ce Imperiul Roman s-a destrămat şi au început să apară naţiunile din Europa, fiecare ţară
şi-a menţinut controlul asupra propriului sistem monetar.

Inainte si dupa Christos: romanii aduc la maturitate sistemul de taxare. Ei

statueaza legatura indisolubila intre bani si taxe si banii ca mod de subjugare a teritoriilor
cucerite sau a propriilor cetateni (taxele se platesc in moneda celui care cere taxa, iar
acesta poate varia puterea monedei (scaderea ei = inflatie). Deci trebuie sa muncesti mai
mult pentru a plati aceleasi taxe pentru ca banii au o valoare mai mica datorita inflatiei.
Prima atestare a manipularii masei monetare de catre cel care produce moneda apare in
360-336 i.e.n., cind regele Filip al II-lea al Macedoniei bate o cantitate mare de monede
pentru a-si finanta campania militara din Persia. In timpul celui de-al doilea razboi punic,
pentru a plati trupele romane se emite multa moneda si apare prima inflatie atestata
documentar. De fiecare data cind un imparat arunca pe piata mai multa moneda decit e
necesar pentru activitatile economice, (din ratiuni de razboi sau de imbogatire proprie)
apare inflatia; un exemplu relevant este Nero in timpul caruia a fost o lunga perioada
inflationista. Aceste perioade de inflatie sint urmate de “stabilizari” in care imparatii
incearca sa tempereze efectele negative ale inflatiei sau sa reformeze sistemul monetar.
Imparatul roman Diocletian (305 e.n ) introduce primul buget anual.

Dupa cucerirea Romei de catre vizigoti (410 e.n. ) sistemul bancar este abandonat
si va reapare numai in timpul primelor cruciade. Monezile inceteaza sa fie folosite in
Anglia, dupa invazia anglo-saxona in 435 e.n. Primii bani de hirtie apar in China in
timpul imparatului Hien Tsung (806-821), datorita penuriei de cupru din care erau batute
monedele. Este cel mai bun exemplu ca banii functioneaza ca unitate de masura a valorii
nu prin valoarea lor intrinseca. De-a lungul istoriei banii au tendinta de a sublima, la
inceput fiind batuti din metale pretioase apoi din metale comune pentru a deveni bani de
hartie si in final banii electronici, fara suport material (prezenti in conturi, carti de credit
etc.) in economia viitorului, spre care ne indreptam. Astfel banii ajung la esenta, adica
devin o unitate de masura a valorii. Dupa cum ati vazut de-a lungul istoriei chiar unitatea
de masura a valorii isi schimba … valoarea (proces denumit inflatie)

4
 Cauzele caderii Imperiului Roman au aparut in sec. III. Prima cauza este
amenintarea barbarilor, apoi intretinerea curtii, administratia care a facut sa creasca
cheltuielile Statului, apoi razboaiele civile, anarhia, un guvern prea opresiv etc. Primele
invazii barbare, au avut ca si consencinta faptul ca Imperiul se putea apara tot mai greu.
In plus, acest soc urias a paralizat comertul, ceea ce a antrenat depopularea satelor.

Scaderea comertului a antrenat insa cresterea impozitelor, pentru ca statul avea nevoie de
foarte multi bani ca si inainte, daca nu si mai multi. Dar, cresterea impozitelor a diminuat
veniturile persoanelor. In scopul de a preveni orice forma de agitatie, Statul a distribuit
sistematic hrana, bani si medicamente, facand astfel sa suporte un nou efort din bugetul
imperial, care era deja greu. Numai ca Statul nu putea sa faca fata tuturor exigentelor care
se ridicau in acele momente cruciale.

Inflatia monetara a zguduit Imperiul roman. Moneda romana s-a devalorizat

constant, in pofida incercarilor pe care le-a facut imparatul Constantin de a micsora
inflatia. Pentru a evita deci o crestere exacerbata a nivelului preturilor, Statul a recurs la
impozite in natura, in scopul sa le poata oferi armatelor sale.

Dupa Comodus, nici un alt imparat nu a putut opri haosul monetar, incat
economia s-a aflat intr-o continua cadere. Valoarea argintului s-a diminuat din ce in ce
mai mult. Nici macar edictele date de Diocletian si Constantin nu au putut opri
deteriorarea economica a Imperiului. Totusi, economia nu este singura cauza a caderii
Romei.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Michel Christol, Daniel Nony, Rome et son empire, des origines aux invasions

barbares, Hachette, collection HU, 2003, pag.167

2. Paul Petit, Histoire générale de l’Empire romain, Seuil, 1974

3. Georges Depeyrot, La monnaie romaine : 211 av. J.-C. - 476 apr. J.-C., Éditions

Errance, 2006, 212 p