Sunteți pe pagina 1din 35

Curs semiologie

generală (I)
Şef de lucrări dr. Dragoş Munteanu
Curs semiologie generală
• Semiologie:
derivat din gr.: semeion – semn
logos – ştiinţă, studiul despre
• Definiţie:
disciplina medicală care se ocupă cu studiul semnelor
şi simptomelor bolii, a însuşirii metodelor de examen
clinic şi paraclinic.

W. Osler: “Learn to see, learn to hear, learn to feel, learn to smell,


and to know that by paractice alone you can become expert”
• Simptomul este definit ca o manifestare a bolii percepută
de bolnav (ex. durerea, greaţa, ameţeala, paresteziile,
tulburările de vedere, astenia, palpitaţiile, greaţa,
modificările de gust, senzaţia de plenitudine, tulburările
de micţiune, pruritul, etc).

• Semnul este o manifestare obiectivă a bolii observată


uneori de bolnav sau anturaj şi obiectivată de medic.

• Sindromul (“syndromeo” – care merg împreună)


constituie un ansamblu de simptome şi semne clinice
sugestiv pentru anumite afecţiuni.
• Foia de observaţie este document

- clinic - duce la elaborarea diagnosticului


- (“dia” = prin; “gnosis” = cunoaştere)
- ştiinţific
- juridic

• FO cuprinde:
- I. Date generale
- II. Anamneza
- III. Starea prezentă
- IV. Evoluţia pacientului
- V. Epicriza
• I. Date generale (informative): nume şi prenume, vârsta, sexul,
domiciliul, profesia, data internării, diagnosticul de trimitere,
diagnosticul de internare, diagnosticul la 72 h, cine a întocmit
FO, grupa sanguină, alergii medicamentoase, etc.
• II. Anamneza (anamnesis – amintire), cuprinde datele obţinute
de medic din convorbirea cu bolnavul de importanţă deosebită
pentru diagnostic.
motivele internării – simptomele majore în ordinea
importanţei (4-5)
istoricul bolii (data apariţiei simptomelor şi semnelor
clinice, modul de debut, cronologia/evolutia,
circumstanţele de apariţie şi de ameliorare, evoluţia, etc)
antecedentele personale:
- fiziologice (în special pentru femei)
- patologice – bolile anterior diagnosticate
antecedentele heredocolaterale:
- date despre familie pentru boli cu determinism ereditar
- boli cu predispoziţie (diabet, HTA, etc)
- boli cu transmitere intrafamilială
condiţii de viaţă şi muncă
- excese, carenţe alimentare sau consum de alimente
necorespunzătoare, de alcool, cafea, etc
- condiţii de locuit, expunere la noxe, frig, umezeală
- fumatul
- poziţii defectuoase, sedentarismul
- suprasolicitari fizice,senzoriale,psihice,fie familiale, fie
profesionale
- stările conflictuale familiale şi profesionale
consumul de medicamente
• III. Starea prezentă

- Cuprinde datele obţinute prin examenul obiectiv şi


explorări paraclinice
Ex. obiectiv se bazează pe
- Inspecţie (date culese observând bolnavul)
- Palpare (superficială şi profundă)
- Percuţie (directă şi indirectă: digito-digitală)
- Ascultaţie (directă - cu urechea; indirectă cu stetoscopul)

• IV.Evoluţia pacientului

• V. Epicriza
Examenul clinic obiectiv

Atitudinea (poziţia bolnavului în pat):


~ Normală: activă, liberă, asemănătoare pacientului sănătos
~ Pasivă: adinamică (imposibilitatea schimbării poziţiei)
~ Forţată: caracteristică unor afecţiuni patologice&care calmează
un simptom
- ortopneea

- decubit lateral (pleurezie)

- decubit ventral (ulcer)

- cocoş de puşcă (meningite): capul în hiperextensie, gambele


flectate pe coapse&acestea pe abdomen
- genu-pectorală (“rugăciune mahomedană” sau semnul pernei)–
sprijinit pe coate şi genunchi

- torticolis: înclinarea unilaterală a capului şi limitarea mişcărilor


din cauza contracturii laterocervicale

- opistotonus: decubit dorsal, extensie forţată a corpului care


descrie un arc, având ca punct de sprijin capul şi călcâiele
(tetanos)

- pleurostotonus: contracţia muşchilor laterali de o singură parte,


trunchiul fiind încovoiat pe partea respectivă

- ortotonus: interesarea întregii musculaturii simetrice, corpul


având o poziţie rigidă
Faciesul: expresia feţei caracteristică pentru o patologie

- hipertiroidian (Basedow): exoftalmie bilaterală, fantă


palpebrală lărgită, privire vie, strălucitoare cu pleoape distanţate
faţă de limbul cornean (aspect de “spaimă îngheţată”), cu
hipersecreţie lacrimală, fruntea nu se încreţeşte, părul capului
este lucios, cu firul subţire

- hipotiroidian (mixedem): facies rotunjit cu aspect somnolent,


adormit, edemaţiat, palid, “în lună plină”, împăstat, cu
ştergerea şanţurilor fiziologice, pleoape tumefiate, fantă
palpebrală îngustată, scăderea pilozităţii (caracteristic în 1/3
externă a sprâncenelor), părul capului este fără luciu, creşte lent,
cade repede, albeşte precoce
- acromegalic: craniu cu dimensiuni crescute, exagerarea
proieminenţelor osoase (frontale, arcadelor sprâncenare,
oaselor malare, piramidei nazale, mandibulei), buzele groase,
limba mare
- pituitar: facies “infanto-senescent”în nanismul hipofizar
- cushingoid: rotunjit, “în lună plină”, cu pomeţi roşii, cu
hirsutism
- addisonian: coloraţie tipică brun închisă inclusiv a buzelor,
mucosei bucale şi gingivale.
- mitral: cianoza pomeţilor obrajilor, buzelor şi nasului care
contrastează cu paliditatea din jur (“la beaute mitral”)
- aortic: palid
- vultuos: congestia feţei; în pneumonie de partea pneumoniei
- icoană bizantină (sclerodermie): inexpresiv, cu pielea întinsă,
fără pliuri, buzele şi nasul subţiri
- lupic: aspect “în fluture”, cu placard eritematos al nasului şi
pomeţilor
- “de paiaţă” (rujeolă): plângăreţ, pătat
- ftizic (TBC pulmonar): emaciat, palid, ochi strălucitori
- parchinsonian: inexpresiv, privire fixă, clipitul foarte rar
- din tetanos: risus sardonicus: gura, nările, ochii parcă râd, dar
fruntea exprimă tristeţe
- “nas în şa” în sifilisul congenital – nasul este turtit la baza sa
- rinofima – nas mare deformat, lobulat, prin hipertrofia gl.
sebacee şi a ţesutului conjunctiv periglandular; pielea nasului
este normală în forma glandulară şi roşie în forma angiomatoasă
- “rubeoza diabetică” – facies “în lună plină” de culoare roşie
- faciesul din paralizia facială – de partea bolnavă hipotonie
musculară cu ştergerea pliurilor nasogeniene, fantă palpebrală
lărgită (lagoftalmie), nu poate: închide ochiul, să încreţească
fruntea, să umfle obrazul şi nici să fluiere; trăsăturile feţei sunt
deviate spre partea sănătoasă

- “pink puffer” – “gâfâitor roz”, în emfizemul pulmonar


- “blue bloater”- cianotic şi “buhăit” cu exoftalmie (aspect de
boască)

- faciesul din uremie – buhăit, cu paloare teroasă

- “faţa roşie” la cei care consumă în exces carne (ex.măcelari)

- pletoric roşu – la obezi, HTA, poliglobulie


Statura
Statura normală
- înaltă
- mijlocie
- scundă
Variază cu vârsta, sexul, alimentaţia, etc.
Are şi determinism genetic.
În ultimul secol s-a constatat o creştere a înălţimii.
Statură patologică:
- gigantismul: T > 2 m la bărbaţi & 1,9 m la femei. Produs de
hipersecreţia de hormon somatotrop (STH)
- nanismul: T < 1,2 (1,5) m
armonic, proporţionat, cu funcţie psihică normală, în
insuficienţa hipofizară
disarmonic – tiroidian: disproporţionat, pitic cu membrele
scurte faţă de trunchi, capul mare faţă de dimensiunile corpului
Tipul constituţional
- normostenic
- astenic – longilin, predomină dimensiunile verticale, în
ulcerul gastric, hipertiroidism, schizofrenie
- hiperstenic – picnic, predomină dimensiunile transversale
în obezitate, diabet, cardiopatie ischemică, gută, psihoză
maniaco-depresivă
Starea de nutriţie
Se apreciază prin cercetarea ţesutului celuloadipos subcutanat, a
musculaturii şi prin cântărire, măsurători, formule, tabele, etc.
Formula lui Broca: Greutatea ideală (GI) (kg) =T (cm) – 100
Indice de masă corporeală: IMC=G(kg)/T2(m)
Normal: IMC = 20-25 kg/m2
• Subponderal: IMC< 20 kg/m2
Scăderea greutăţii corporale >10% din GI
Emacierea: ţs. adipos dispare, pacientul prezintă proeminenţele
osoase ale feţei evidente, globii oculari sunt înfundaţi în orbite,
trunchiul şi membrele mult subţiate.
Caşexia: apare în plus topirea maselor musculare&edemul carenţial
Marasmul: se completează cu tulburări hidroelectrolitice severe

• Obez: IMC > 25 kg/m2 la femei


IMC > 27 kg/m2 la bărbaţi
Gradul I: IMC = 25 – 30 kg/m2
II: IMC = 30 -35 kg/m2
III: IMC = 35 - 40 kg/m2
IV: IMC > 40 kg/m2
Rapoarte:
1.circumferinţa abd. la nivelul ombilicului /
circumferinţa abd. la nivelul crestelor iliace
Patologic > 0,95 cu risc de boală cardiovasculară
2.Talie/coapse
Normal < 0,72
Obezitate
O. androidă > 1 (ţs. adipos este dispus în partea superioară
a corpului, frecventă la bărbaţi, se asociază cu risc
crescut de boli cardiovasculare, HTA, cardiopatie
ischemică, diabet, dislipidemii, hiperuricemii)
O. ginoidă < 0,95 (ţs. adipos este dispus pe coapse,
şolduri, fese, frecventă la femei, se asociază cu risc
crescut de gonartroză, varice, hernii
O. mixtă
• Măsurarea pliului cutanat:

- tricipital, la cei la care ditribuţia ţs. adipos este de tip


ginoid
- subscapular la cei la care ditribuţia ţs. adipos este de tip
android
• Normal: < 15 -20 mm

• Alte modificări patologice ale ţs. adipos:


Lipodistrofia – acumularea de ţs. adipos în anumite zone ale
corpului.
Lipomul - tumoră beningă a ţs. adipos subcutanat, mobilă faţă de
tegumente şi planurile subiacente.
Examenul tegumentelor
Culoarea normală variază cu vârsta, sexul, rasa, conţinutul de
pigmenţi, vascularizaţie, expunere la soare, etc

Modificări patologice de culoare


I. Paloarea:
~ generalizată apare în: anemii (gălbui-pai în anemia Biermer;
albă ca hârtia în anemia posthemoragică acută; verzuie în
anemia feriprivă), leucemii, mixedem, neoplazii, TBC
~ localizată apare în ischemia periferică
II. Roşeaţa: determinată de dilatarea vaselor cutanate/creşterea
cantităţii de Hg).
~ tranzitorie (febră, emoţii, intoxicaţie cu CO)
~ persistentă (generalizată în poliglobulie, localizată ex.
rubeoza diabetică)
III.Cianoza

Definiţie: coloraţia albăstruie a pielii şi mucoaselor


determinată de creşterea de Hg redusă > 5g %, sau cel puţin
a 1/3 din Hg totală din sânge.

Este mai evidentă la poliglobulici şi mai diminuată la anemici.

Cianoza - Clasificare:
A. Periferică – apare în condiţii de stază şi utilizare crescută a
O2 la nivel tisular.C. periferică determină scăderea
temperaturii cutanate (este “rece”), se localizează la
extremităţi, nu interesează limba şi mucoasa bucală, iar dacă
este localizată şi la urechi, dispare la masajul urechii.
Cauze:
- Venoasă - afectarea întoarcerii venoase (tromboflebite, tromboze,
varice), compresiuni externe ale venelor. C este limitată la zona
afectată, se însoţeşte de edem, peteşii
- Arterială – în zona de lângă obstrucţie ce determină ischemie segmentară
(ex. embolia arterială, tromboza arterială, arteriopatii, arterite); apare
iniţial paloarea şi răcirea tegumentelor, cu durere, urmată de C
marmorată (pete mai albastre alternând cu altele mai palide) şi care
poate evolua spre gangrenă (mortificarea tegumentelor)
- În insuficienţa cardiacă congestivă sau în şocul cardiogen
- sdr. Raynaud datorat unor spasme ale arteriolelor distale ale degetelor
(“în mănuşă”), cu evoluţie în crize: iniţial paloare asociată cu durere,
urmată de faza de C.
- acrocianoza - întâlnită la femeile tinere, cu tulburări neurovegetative, care
produc vasodilataţie periferică cu stază consecutivă şi extragere exagerată
de oxigen la nivel tisular. Are aspect marmorat, se accentuează la frig, se
însoţeşte de transpiraţii, cu localizare la extremităţi
B.Centrală
determinată de deficitul de oxigenare a Hb
Caracteristici: caldă, interesează limba şi mucoasa bucală, nu
dispare la masajul lobului urechii
Cauze:
1. Cardiace:
- afecţiuni cardiace care produc stază pulmonară (ex.
stenoza sau insuficienţa mitrală)
- de afecţiuni congenitale cu şunt dreapta stânga care permit
trecerea sângelui venos, bogat în Hg redusă, să tracă în
inima stângă şi astfel să ajungă în teritoriul sistemic (defect
septal interatrial, defect septal interventricular, persistenţa
canalului arterial)
- afecţiuni care nu permit un aport suficient de sânge la
plămâni (stenoza de a. pulmonară)
2. Respiratorie:

-Afecţiuni pulmonare acute (pneumonii, bronhopneumonii,


pneumotorax)
- Afecţiuni pulmonare cronice (BPOC, sclerozele pulmonare,
TBC, etc)

3. Mixte: cordul pulmonar cronic

Pseudocianoza
Are modificări de culoare ale tegumentelor şi mucoaselor
asemănătoare C. produse de metaboliţi anormali ai Hg:
methemoglobinemie produsă de nitriţi, fenacetină, sulfaide, etc
sulfhemogloinemie – în constipaţie, enterite, etc
IV.Icterul

Definiţie: coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor


determinată de depunerea bilirubinei aflate în exces în
sânge (> 2 mg %).
Iniţial se observă la nivelul sclerelor (subicter) ulterior
apare şi la nivelul tegumentelor, mai întâi la nivelul
abdomenului apoi la torace, faţă, extremităţi.
Este: galben deschis (icter flavinic) în hemolize;
roşiatic (rubin) în hepatite;
verzui (verdin) în colestaze;
cenuşiu (melas) în cancerul de cap de pancreas.
Se asociază cu senzaţia de mâncărime (prurit)
V. Discromiile

= tulburări ale secreţiei de melanină: exces – hipercromie;


deficit – hipo sau acromie
A. Hipocromiile
~ albinismul – absenţa pigmentului melanic
~ vitiligo – alternanţa de zone pigmentate cu depigmentări

B. Hipercromiile:
~ fiziologice: - la femeile însărcinate
- după expunere la soare
~ patologice.
• Hipercromiile patologice generalizate:
 Boala Adisson - insuficienţa suprarenaliană (pigmentarea este maronie-
brună asemănătoare cojii de pâine prăjită, prezentă la nivelul pielii şi
mucoaselor, mai accentuată la nivelul pliurilor de flexie, mameloanelor,
axilelor, organelor genitale a zonelor expuse la soare sau traumatizate,
etc).
 Hemocromatoza (diabetul bronzat sau ciroza pigmentară):
hiperpigmentare brun cenuşie la nivelul feţei, gâtului, membrelor,
organelor genitale).
 Alte melanoze de intensitate mai redusă: melanoza vagabonzilor,
melanoze medicamentoase, toxice
• Hipercromiile patologice regionale: masca gravidică, tumori
ovariene, consum de anticoncepţionale, hipertiroidie, pelagră,
porfirie, insuficienţa venoasă cronică, acantozis nigricans (culoare
neagră la nivelul axilelor de obicei, evocatoare de neoplasme - în
special gastric)
• Hipercromiile patologice circumscrise: efelide, nevi pigmentari,
sdr. Peutz Jeggers (pete mici brune peribucale, însoţeşte polipoza
intestinală), neurofibromatoza.
V. Leziunile elementare ale pielii
A. Modificări de culoare: macula (pată produsă prin schimbarea
culorii tegumentelor pe o zonă limitată, temporară sau definitivă,
fără alerarea reliefului pielii). Petele pot fi discromice
(pigmentare) sau vasculare (vezi mai sus)
B. Leziunile elementare solide
 Papula- leziune proieminentă de dimensiuni mici (câţiva mm),
dură de culoare diferită (lichen plan, sifilis secundar)
 Placa urticariană – uşor proieminentă, de culoare roz roşie, net
delimitată, dimensiuni variabile, consistenţă elastică, apare şi
dispare rapid (ore), caracterizând afecţiunile alergice
 Nodulul sediul în dermul profund,este o papulă mai mare, este
rotund sau ovalar, poate fi produs de procese inflamatorii (TBC,
lues) sau prin proliferări celulare (artroze: nodulii periarticulari
Haberden)
 Tuberberculul – nodul dermic de culoare variată, lasă
cicatrice după vindecare (sifilis terţiar, lepră)

 Goma – nodul care evoluează spre ramolire, ulcerare şi


cicatrizare (sifilis terţiar, TBC)

 Tumora – formaţiune circumscrisă cuaspecte clinice şi


histologice variate (benignă sau malignă)

 Vegetaţia – formaţiune pediculată, roşie, sângerândă,


uneori cu aspect conopidiform sau de “creastă de cocoş”
(vegetaţii veneriene, TBC vegetantă)

 Lichenificarea – îngroşarea pielii şi accentuarea pliurilor,


din întretăierea cărora capătă aspect de mozaic, rezultă
pseudopapule şi este consecutivă gratajului din afecţiunule
pruriginoase (eczemă, prurigo)
C. Leziunile elementare cu conţinut lichidian
 Vezicula – leziune mică câţiva mm, proieminentă, cu conţinut lichidian
sero-citrin, cu sediul în epiderm (herpes simplu, zona zoster, varicelă,
variolă, eczemă)
 Bula (flictena) – leziune mai mare ca vezicula, cu conţinut lichidian sero-
citrin sau hemoragic (impetigo, pemfigus)
 Pustula - leziune cu conţinut purulent, de dimensiuni variate primitivă
sau secundară transformării veziculelor sau bulelor.
D. Leziunile elementare prin soluţie de continuitate
 Excoriaţia – pierderea de substanţă liniară, superficială sau profundă
apărute deobicei după grataj
 Eroziunea (exulceraţia)- pierderea de substanţă superficială (nu
depăşeăte membrana bazală) care se vindecă fără cicatrice (şancru
sifilitic,eczema)
 Ulceraţia - pierderea de substanţă profundă, vindecare cu cicatrice (ulcer
TBC)
 Fisura (ragada)- soluţie de continuitate liniară superficială, situată la
comisuri (infecţie streptococică), sau profundă, care lasă cicatrici liniare
dispuse radiar (sifilis congenital)
E. Deşeurile cutanate
 Scoamele- rezultă din exfolierea celulelor cornoase de culoare albă
sau cenuşie, care se detaşează de pe suprafaţa pielii în lamele fine
(pitiriazis verzicolor), în lame (psoriazis), sau lambouri (scarlatină)
 Crusta – se produce prin uscarea unor secreţii (serozitate, sânge,
puroi) de pe suprafaţa ulceraţiilor sau eroziunilor şi din interiorul
veziculelor, bulelor, pustulelor, având o culoare care variază de la
galben (impetigo) la maronie neagră (excoriaţii)
 Sfacelul – rezultă dintr-un proces de necroză, sub forma unui ţesut
mortificat de culoare neagră-cenuşie, care se elimină şi lasă cicatrice
(gangrena diabetică)
F. Sechele cutanate - leziuni reziduale constituite din ţesuturi de
neoformaţie, care înlocuiesc pe cele distruse.
- Cicatricea normală (netedă suplă şi neaderentă), vicioasă (retractilă şi
aderentă la plaurile subiacente), cheloidă (monstruoasă, groasă, dură şi
de culoare roşie.
- Atrofia se caracterizează prin subţierea straturilor pielii (lupus
eritematos)
G. Tulburări trofice cutanate

Sunt modificări ce apar la nivelul pielii ca urmare a unor


tulburări circulatorii:
– degerături,
– gangrenă (reprezintă mortificarea ţs.; poate fi uscată sau
umedă când este suprainfectată; apare în DZ, ATS, afecţiuni
arteriale ),
– escara (gangrenă profundă ce interesează şi muşchii şi
osul; apare la nivelul regiunii fesiere şi a spatelui la
persoanele imobilizate de multă vreme la pat);
– ulcerul perforant plantar (ulceraţie profundă în talpă în
DZ)
Circulaţia venoasă colaterală superficială

Venele subcutanate de la nivelul abdomenului şi toracelui sunt


vizibile foarte puţin, ele devin vizibile când apare un obstacol pe
unul din cele 3 trunchiuri venoase profunde: vena portă, vena
cavă inferioară (VCI), vena cavă superioară (VCS).
Se descriu 3 tipuri de circulaţie venoasă colaterală superficială:
porto-cav: reţea venoasă periombilicală în formă de “cap de
meduză”
cavo-cav inferior: circulaţia venoasă colaterală mai
dezvoltată pe abdomenul superior decât pe torace; indică
obstacol pe VCI (tumori abdominale);
cavo-cav superior: circulaţia venoasă colaterală mai
dezvoltată pe faţa anterioară a toracelui, însoţită uneori de
cianoză şi edem “în pelerină”; indică obstacol pe VCS
(tumori mediastinale);