NOŢIUNI INTRODUCTIVE. POPULAŢIE. EŞANTIOANE. CARACTERISTICI.

VARIABILE

Statistica este ştiinţa care, folosind calculul probabilităţilor, studiază fenomenele din punct de
vedere cantitativ. Statistica este un domeniu ştiinţific prin intermediul căruia se studiază
fenomene folosind un set de caracteristici a căror trăsătură principală este variabilitatea. Prin
studiu se înţelege culegerea, gruparea, analiza şi interpretarea datelor precum şi stabilirea unor
predicţii privind evoluţia viitoare a acestora. Studiul se realizează asupra unor colecţii de
obsevaţii efectuate asupra unor entităţi de aceeaşi natură denumite unităţi statistice. Observaţiile
asupra entităţilor se pot realiza după una sau mai multe caracteristici variabile. Statistica este
folosită în diferite domenii cum ar fi: economic, industrial, învăţământ, medical, farmaceutic etc.
Plecându-se de la certitudinea că nu există două fiinţe umane riguros identice şi ţinându-se cont
de această variabilitate, un parametru biologic pentru a fi cunoscut cu o anumită precizie trebuie
evaluat pe baza unei mulţimi de măsurători şi observaţii. Ramura statisticii care se ocupă cu
studiul detaliat şi sintetic al mulţimilor de obervaţii referitoare la entităţi umane se numeşte
biostatistică. Statistica descriptivă este ramura statisticii care se ocupă cu culegerea, înregistrarea
şi analiza datelor în vederea determinării unor caracteristici numerice sintetice ale acestora.
Statistica descriptivă se ocupă doar cu analiza unei mulţimi date de entităţi fără a trage concluzii
asupra unei mulţimi mai mari ce include mulţimea dată. În practică, în general, studiile se
realizează pe un număr restrâns de entităţi dar concluziile se doresc a fi aplicate pentru întreaga
populaţie de entităţi. Exemplu studiu: - testarea unui medicament se face pe un număr redus de
voluntari, rezultatele trebuie aplicate pentru o populaţie întreagă. Statistica inductivă este ramura
statisticii ce stabileşte concluzii despre o populaţie plecând de la un studiu efectuat asupra unei
părţi a populaţiei. Odată cu dezvoltarea calculatoarelor şi aplicaţiilor în domeniul statisticii,
cercetătorul din domeniul biomedical este absolvit de efectuarea calculelor laboriase, dar trebuie
să cunoască şi să înţeleagă setul de principii de bază din biostatistică şi să fie capabil să
interpreteze rezultatele obţinute. Populaţie statistică În domeniul biomedical, statistica analizează
un număr de entităţi de aceeaşi natură care au un set de caracteristici comune. Mulţimea acestor
entităţi (elemente) se numeşte populaţie statistică. Exemple de populaţie statistică: - un grup de
persoane dintr-un spaţiu geografic, demografic sau social (studenţii unei universităţi) care au o
anumita vârstă (mai tineri de 26 de ani) şi sunt de un anumit gen (masculin); - o mulţime de
obiecte (totalitatea vaccinurilor antigripale produse într-o perioadă de timp la un institut); - o
mulţime de măsurători (tensiunea arterială măsurată la o persoană sau grup de persoane de o
anumită vărstă într-un interval de timp). Numărul de entităţi (elemente) ale unei populaţii
reprezintă volumul, efectivul, dimensiunea sau talia populaţiei. Entităţile unei populaţii statistice
se numesc unităţi statistice sau indivizi. Stabilirea indivizilor unei populaţii se bazează pe două
tipuri de criterii: 1. criterii de includere ce stabilesc condiţiile ce trebuiesc îndeplinite pentru ca
un individ să aparţină unei populaţii; 2. criterii de excludere ce stabilesc condiţiile în care un
individ nu aparţine unei populaţii. În practică de multe ori cercetătorul utilizează o populaţie de
subiecţi disponibili în locul populaţiei iniţiale (populaţie ţintă) numită şi populaţie de selecţie.
Din populaţia de selecţie, dacă este reprezentativă pentru populaţia ţintă, se extrag eşantioane ce
vor fi folosite în studiile statistice. Eşantioane În statistică, în cadrul studiilor, nu se utilizează
întreaga populaţie din unul mai multe din inconveniente: - volumul populaţie poate fi uneori
foarte mare; - timpul efectiv de studiu creşte proporţional cu numărul elementelor studiate; -
costurile şi resursele alocate cresc proporţional cu numărul entităţilor studiate; - de multe ori se
distrug entităţile studiate; - există situaţii în care nu se pot culege informaţii despre toţi indivizii
populaţiei; - precizia rezultatele este invers proporţională cu numărul entităţilor studiate.
Plecându-se de la aceste considerente, apare necesitatea de a cuantifica (reduce) populaţia
statistică la o submulţime de elemente cu un efectiv redus, submulţime ce numeşte eşantion sau
selecţie. Eşantionele sunt imagini reduse cât mai fidele ale întregii populaţii statistice care permit
studierea corectă a unui set de caracteristici. În acest caz, spunem despre un eşantion că este
reprezentativ pentru populaţie, în caz contrar este nereprezentativ. Un eşantion reprezentativ
pentru o populaţie statistică îndeplineşte două condiţii principale: 1. o condiţie cantitativă în
sensul că talia sa trebuie să fie suficient de mare pentru studii statistice; 2. o condiţie calitativă în
sensul că extragerea indivizilor din populaţie trebuie făcută aleator. Eşantioane în care pentru
fiecare individ al populaţiei se cunoaşte probabilitatea (şansa) de a fi inclus în eşantion se
numesc eşantioane probabiliste. În situaţia în care nu se cunoaşte probabilitatea de selectare a
indivizilor avem de a face cu eşantioane nonprobabilistice. În biomedicină se folosesc patru
metode de crearea a eşantioanelor probabilistice: A. eşantionarea randomizată este o metodă
simplă prin care sunt selectaţi aleator subiecţii (indivizii) din populaţia statistică, fiecare subiect
având aceeaşi probabilitate de a fi selectat. În practică pentru obţinerea unui eşantion randomizat
se folosesc funcţii de generare numere aleatoare dintr-o mulţime de numere ce identifică în mod
unic fiecare subiect al populaţiei statistice. Nr. de numere generate aleator este egal cu talia sau
dimensiunea eşantionului; B. eşantionarea sistematică este o metodă simplă prin care sunt
selectaţi fiecare al k-lea subiect din populaţia statistică. Nr. k se obţine prin împărţirea taliei
populaţiei statistice la talia eşantionului. Acest tip de eşantionare nu se foloseşte în cazul în care
în populaţia statistică apar periodicităţi; C. eşantionarea stratificată este o metodă complexă ce se
realizează în două etape: - se împarte populaţia statistică în mai multe subgrupe relevante numite
straturi; - se extrage aleatoriu subiecţi din straturi folosind una din metodele simple.
Reprezentarea straturilor în eşantionul probabilistic se va face în funcţie de importanţa sa; D.
eşantionarea cluster este o metodă complexă ce se realizează în două etape: - se împarte
populaţia statistică în grupe de dimensiuni egale numite clusteri; - se extrage aleatoriu subiecţi
din clusteri folosind una din metodele simple. În obţinerea unui eşantion reprezentativ populaţia
supusă studiului trebuie definită cât mai precis posibil pentru a evita apariţia fenomenului "bias"
prin care eşantionale sunt extrase din submulţimi ale populaţiei ţintă. Exemplu de introducere a
unui "bias" în alegerea unui eşantion: - la realizarea unui studiu privind cazurile de infarct
miocardic din România sunt observaţi numai bolnavii internaţi în clinicile de cardiologie ale
spitalelor universitare în care de fapt sunt trataţi pacienţii cu afecţiuni grave. În studiile
biostatistice se pot folosi doua sau mai multe eşantioane ce sunt extrase din populaţia ţintă astfel:
- independent caz în care extragerea unui eşantion nu influenţează extragerea celorlalte
eşantioane, în general eşantioanele având talii diferite; - dependent sau pereche caz în care
eşantianele au aceeaşi talie şi indivizii din eşantioane diferite se găsesc într-o corespondeţă
bijectivă. Exemplu de eşantioane pereche: - la realizarea unui studiu privind efectul unui
tratament medicamentos se folosesc două eşantioane formate din aceeaşi pacienţi înainte şi după
folosirea tratamentului. Caracteristica statistică Trăsătura comună tuturor entităţilor unei
populaţii statistice ce este supusă unei studiu statistic se numeşte caracteristică statistică.
Principala trasătură a unei caracteristici este variabilitatea. La realizarea studiilor biostatistice
pentru o populaţie statistică se pot folosi una sau mai multe caracteristici ale acesteia. Exemple
de caracteristici statistice: - studiul statistic al hipertensiunii; populaţie statistică: mulţimea
bolnavilor internaţi într-o secţie de cardiologie al unui spital într-o perioadă de un an de zile;
eşantion un număr de 100 de bolnavi obţinuţi prin metoda sistematică; caracteristici statistice:
valoarea tensiunii la internare, valoarea tensiunii la externare; - studiul utilizării medicamentelor
pentru tratarea hipertensiunii; populaţie statistică: locuitorii unui oraş ce folosesc medicamente
hipertensive cu vîrsta mai mare de 40 de ani; eşantion obţinut prin eşantionarea stratificată (se
selectează un număr 10 de farmacii reprezentative, se extrag aleator câte 100 clienţi pentru
fiecare farmacie); caracteristici statistice: 3 medicamente. Variabile Se numeşte variabilă
statistică definită pe o populaţie sau eşantion mulţimea de valori pe care o caracteristică le ia
pentru fiecare individ sau entitate a populaţiei. După natura lor variabilele statistice pot fi: 1.
variabile cantitative atunci când sunt asociate caracteristicilor ce pot fi măsurate; 2. variabile
calitative atunci când sunt asociate caracteristicilor ce nu pot fi măsurate. La rândul lor
variabilele cantitative pot fi: - variabile continue atunci când caracteristicile măsurabile pot lua o
infinitate de valori cuprinse într-un interval; - variabile discontinue sau discrete atunci când
caracteristicile măsurabile iau un număr finit de valori. Variabilele calitative sunt nemăsurabile,
fiind definite clase de valori pe care acestea le pot lua. Variabilele calitative pot fi: - variabile
nominale atunci când clasele de valori nu pot fi ordonate; - variabile ordinale atunci când clasele
de valori pot fi ordonate; - variabile dichotomiale atunci când clasele de valori au dooar două
valori. Ele sunt un caz particular al variabilelor nominale. Exemple de variabile: - variabile
cantitative continue: înalţime, greutate, vârstă, nr. globule roşii; - variabile cantitative discrete:
nr. naşteri, nr. copii; - variabile calitative nominale: culoarea ochilor, pigmentul pielii; - variabile
calitative ordonate: starea de sănătate (precară, bună, foarte bună); - variabile calitative
dichotomiale: sex (masculin/feminin); infestare cu virus (da/nu). În practică, variabilele continue
se pot transforma în variabile discontinue prin aproximarea la un set de valori, sau în variabile
calitative prin stabilirea unei clase de valori. Aceste tipuri de transformări conduc întotdeauna la
pierderi de informaţie. Transformarea inversă nu este posibilă. Pentru unele studii biostatistice,
există o categorie separată de variabile cantitative numite variabile de supravieţuire. Aceste
variabile sunt asociate unor caracteristici ce sunt luate în evidenţă de la includerea subiectului în
studiu până la apariţia unui eveniment predefinit (exemplu: deces, complicaţii, schimbarea
diagnosticului) diferit de evenimentul de finalizare a studiului.