Sunteți pe pagina 1din 2

Cernerea

La data de 20 noiembrie 1857, mi-a fost arătat poporul lui Dumnezeu și i-am văzut pe credincioși
fiind zguduiți puternic. Unii dintre ei, cu credință puternică și cu strigăte teribile, se rugau lui Dumnezeu.
Fețele lor erau palide, purtând semnele unei neliniști profunde, expresie a luptei lor lăuntrice. Chipurile
lor arătau hotărâre și seriozitate, în timp ce mari picături de sudoare cădeau de pe frunțile lor. Din când
în când, fețele li se luminau de semnul aprobării lui Dumnezeu și din nou pe fețele lor se așterneau
neliniște, seriozitate și solemnitate. (“Sunați cu trâmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de
sărbătoare! Strângeți poporul, țineți o adunare sfântă! Aduceți pe bătrâni, strângeți copiii, și chiar pruncii
de la țâță! Să iasă mirele din cămara lui și mireasa din odaia ei! Preoții, slujitorii Domnului, să plângă
între tindă și altar și să zică: ‘Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o
face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: Unde este Dumnezeul lor?’” (Ioel 2,
15-17). 1M 179.3
“Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de
Dumnezeu și El se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima
împărțită! Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire și bucuria
voastră în întristare. Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.” (Iacov 4, 7-10). 1M 180.1
“Veniți-vă în fire și cercetați-vă, neam fără rușine, până nu se împlinește hotărârea — ca pleava
trece vremea, până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei
Domnului! Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea,
cruțați smerenia! Poate că veți fi căutați în ziua mâniei Domnului!” (Țefania 2, 1-3.)) 1M 180.2
Îngerii răi se îngrămădeau în jurul lor, adunând întunericul asupra acestora, ca să-L îndepărteze pe
Isus din fața ochilor lor, astfel ca privirea să le fie atrasă spre întunericul ce-i împresura, ca să nu se
încreadă în Dumnezeu și să murmure împotriva Lui. Singura lor salvare era în a-și ține privirea
îndreptată în sus. Îngerii lui Dumnezeu aveau în grijă poporul Lui și, în timp ce această atmosferă
otrăvitoare a îngerilor răi se lăsa asupra acestora care erau atât de tulburați, îngerii cerești dădeau
mereu din aripi în jurul lor, pentru a împrăștia această negură deasă. 1M 180.3
Am văzut că unii nu se rugau și nu se găseau în această stare de agonie. Ei păreau indiferenți și
nepăsători. Nu se împotriveau întunericului din jurul lor, și acest lucru îi arunca în ceva asemenea unui
nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe aceștia și i-am văzut grăbindu-se spre a veni în ajutorul
acelora care se luptau din toate puterile pentru a se împotrivi îngerilor răi, strigând către Dumnezeu cu
stăruință. Dar îngerii i-au părăsit pe aceia care nu făceau nici un efort; apoi eu nu i-am mai văzut. În
timp ce unii se rugau cu strigăte stăruitoare, o rază de lumină de la Isus venea din când în când asupra
lor, pentru a le încuraja inimile și a le lumina fețele. 1M 180.4
Am cerut să cunosc însemnătatea zguduirii pe care am văzut-o și mi-a fost arătat că aceasta avea
să fie provocată de mărturia dreaptă adusă de sfatul Martorului Credincios către Laodicea. Aceasta va
avea efect asupra inimii primitorului și îl va conduce să înalțe standardul și să prezinte drept adevărul.
Unii nu vor aduce această mărturie așa cum trebuie. Ei se vor ridica împotriva ei, și acest lucru va
provoca o cernere în cadrul poporului lui Dumnezeu. 1M 181.1
Nici pe jumătate nu s-a acordat atenție soliei Martorului Credincios. S-a pus puțin preț, dacă nu chiar
s-a desconsiderat această mărturie solemnă, de care depinde soarta bisericii. Această mărturie trebuie
să producă o pocăință adâncă și toți aceia care o primesc cu adevărat i se vor supune și vor fi
curățiți. 1M 181.2
Îngerul a spus: “Ascultă!” Curând am auzit o voce care semăna cu o muzică a mai multor
instrumente, toate în acorduri perfecte, dulci și armonioase. Aceasta întrecea orice muzică pe care am
auzit-o vreodată. Părea a fi atât de plină de har, îndurare și bucurie înălțătoare, sfântă. M-am înfiorat în
toată ființa mea. Îngerul mi-a spus: “Privește!” Atenția mi-a fost îndreptată atunci spre mulțimea pe care
o văzusem, care a fost zguduită cu putere. I-am văzut pe aceia care mai înainte plângeau și se rugau,
agonizând. Grupul de îngeri păzitori din jurul lor s-a dublat și ei erau îmbrăcați în armură din cap până-n
picioare. Se deplasau în ordine desăvârșită, hotărâți, ca o companie de soldați. Fețele lor arătau că
trecuseră printr-o luptă cumplită, printr-o agonie. Cu toate acestea, chipurile lor, deși marcate de chinul
lăuntric teribil, străluceau acum de lumina și slava cerului. Ei obținuseră victoria, și aceasta a dat
naștere în inimile lor la o mulțumire profundă și o bucurie sfântă, sacră. 1M 181.3
Numărul acestui grup s-a micșorat. Unii au fost cernuți și lăsați pe cale. (“Știu faptele tale: că nu ești
nici rece, nici în clocot. Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic’ și nu știi că ești ticălos, nenorocit,
sărac, orb și gol.” (Apocalipsa 3, 15-17.)) Cei nepăsători și indiferenți, care nu s-au alăturat acelora care
prețuiau biruința și mântuirea suficient pentru a se ruga cu stăruință și în agonie pentru ea, au fost lăsați
în întuneric. Însă numărul lor a fost imediat completat de alții, care au apucat adevărul și au intrat în
rânduri. Îngerii cei răi încă le dădeau târcoale, însă ei nu aveau putere asupra lor. (“Căci noi n-avem de
luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată
armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți
fi biruit totul. Stați gata, dar având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având
picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu
care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului,
care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri.
Vegheați la aceasta, cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții.” (Efeseni 6, 12-18.)) 1M 182.1
I-am auzit pe cei care erau îmbrăcați cu armura rostind adevărul cu mare putere. Acesta a avut
efect. I-am văzut pe cei ce fuseseră legați; unele soții fuseseră ținute de soții lor, iar unii copii de către
părinții lor. Cel sincer, care a fost reținut sau împiedicat să primească adevărul, acum l-a apucat cu
nerăbdare. Teama de rude s-a spulberat. Pentru ei conta numai adevărul. Acesta le era mai scump și
mai prețios decât viața. Ei fuseseră flămânzi și însetați după adevăr. Am întrebat ce a produs această
schimbare. Un înger a răspuns: “Ploaia târzie, înviorarea de la fața Domnului și strigătul cel tare al celui
de-al treilea înger.” 1M 182.2
O mare putere îi însoțea pe cei ce fuseseră aleși. Îngerul a spus: “Privește!” Atenția mi-a fost
îndreptată spre cei necredincioși. Aceștia erau toți tulburați, agitați. Zelul și puterea lui Dumnezeu îi
stârniseră și înfuriaseră. Peste tot era confuzie. Am văzut luându-se măsuri împotriva acelui grup care
avea puterea și lumina lui Dumnezeu. Întunericul se îndesea în jurul lor și, cu toate acestea, erau
neclintiți, pentru că erau acceptați de Dumnezeu și se încredeau în El. I-am văzut în încurcătură. Apoi i-
am văzut strigând cu stăruință către Dumnezeu. Zi și noapte, strigătul lor nu înceta. (“Și Dumnezeu nu
va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? Vă spun
că le va face dreptate cât de repede. Dar, când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
(Apocalipsa 14, 14.15.)) Am auzit aceste cuvinte: “Voia Ta, o, Dumnezeule, să se facă! Dacă prin
aceasta se poate aduce slavă Numelui Tău, găsește Tu o cale de scăpare pentru poporul Tău.
Izbăvește-ne de necredincioșii din jurul nostru! Ei vor să ne omoare; însă brațul Tău poate aduce
mântuire.” Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aduce aminte. Toți păreau să aibă un
simțământ adânc al nevredniciei lor și dădeau pe față o totală supunere față de voia lui Dumnezeu. Cu
toate acestea, ca și Iacov, fără nici o excepție, ei se rugau cu stăruință pentru izbăvire. 1M 183.1
Imediat după ce ei au început să strige, îngerii, din milă pentru ei, ar fi pornit ca să-i elibereze. Însă
un înger înalt, comandant, nu le-a îngăduit. El a spus: “Voia lui Dumnezeu nu s-a împlinit încă. Ei
trebuie să bea paharul. Ei trebuie să fie botezați cu botezul.” 1M 183.2
Apoi am auzit vocea lui Dumnezeu care a cutremurat cerurile și pământul. (“Domnul răcnește din
Sion, glasul lui răsună în Ierusalim, de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea
poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel.” (Ioel 3, 16) Vezi și Evrei 12, 26; Apocalipsa 16, 17.) A avut
loc un puternic cutremur de pământ. Clădirile erau zguduite și se prăbușeau la fiecare pas. Am auzit
apoi un strigăt triumfător de biruință, puternic, armonios și clar. Am privit asupra acestui grup, care cu
puțin timp înainte fusese într-o asemenea suferință și chin. Robia lor a luat sfârșit! O lumină plină de
slavă a strălucit asupra lor. Cât de frumoși erau! Orice urmă de oboseală și grijă a dispărut; pe fețele lor
se vedea sănătate și frumusețe. Vrăjmașii lor, necredincioșii din jurul lor, au căzut ca niște oameni
morți. Ei nu puteau suporta lumina care strălucea asupra celor izbăviți, a celor sfinți. Această lumină și
slavă a rămas asupra lor până ce Isus a apărut pe norii cerului, iar grupul celor credincioși, încercați, au
fost schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, din slavă în slavă. Mormintele s-au deschis și sfinții au
ieșit afară, îmbrăcați în nemurire, strigând: “Biruință asupra morții și a mormântului!”, Și, împreună cu
sfinții în viață, au fost ridicați pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, în timp ce orice limbă de
muritor rostea strigăte de slavă și biruință. 1T Ellen White