Curs 2

ANGRENAJE

5. FORŢE ÎN ANGRENAJELE CILINDRICE

În calculul transmisiilor mecanice este necesar să se ţină seama de caracterul sarcinii şi al şocurilor,
influenţate de către tipul maşinii motoare şi al celei de lucru. Factorul care ţine seama de influenţa
maşinii motoare şi a celei de lucru asupra caracterului sarcinii şi a şocurilor care apar în transmisia
mecanică,este KA – factorul regimului de funcţionare, ale cărui valori sunt prezentate în tabelul 5.
Ţinând seama de considerentele prezentate mai sus, în calcul transmiiilor mecanice şi a organelor
de maşini se utilizează o putere de calcul a cărei expresie este
Pc=KAP. (1)
Angrenajele transmit sarcina prin contactul direct dintre dinţii roţilor, între care apar forţe de
interacţiune, normale la profilele dinţilor, egale şi de sens contrar. Forţele normale Fn se consideră
aplicate în polul angrenării C, la mijlocul lăţimii roţii, pe cilindrii de rostogolire.
Tabelul 5
Caracteristica de funcţionare a maşinii motoare
Uniformă Şocuri uşoare Şocuri medii
Caracteristica de funcţionare a maşinii antrenate Turbină, motor Motor
Motor
policilindric cu monocilindric cu
electric
ardere internă ardere internă
Generatoare, ventilatoare, turbocom-
presoare, transportoare, ascensoare
Uniformă uşoare, mecanisme de avans ale 1 1,25 1,5
maşinilor unelte, amestecătoare pentru
materiale cu densitate uniformă
Transmisia principală a maşinilor unelte,
ascensoare grele, mecanisme de rotaţie
Şocuri
ale macaralelor, pompe policilindrice, 1,25 1,5 1,75
medii
agitatoare şi amestecătoare pentru
materiale cu densitatea neuniformă
Foarfeci, ştanţe, prese, laminoare, maşini
Şocuri
siderurgice, prese de brichetat, 1,75 2 2,25
puternice
concasoare, instalaţii de foraj
 Pentru calculul arborilor şi a lagărelor care susţin roţile dinţate, este necesară cunoaşterea acestor
forţe şi, în majoritatea cazurilor, a componentelor acestora:
tangenţială Ft, tangentă la cercul de rostogolire; radială Fr,
perpendiculară pe axa roţii; axială Fa, paralelă cu axa roţii
(apare numai la angrenajele cilindrice cu dantură înclinată,
la angrenajele conice şi la cele melcate). Pentru
determinarea acestor forţe, este necesar să se stabilească
momentul de torsiune T la arborele maşinii motoare, în
funcţie de parametrii caracteristici ai motorului de
antrenare: puterea motorului P şi turaţia acestuia n.
Momentul de torsiune la arborele maşinii motoare se
determină cu relaţia
Pc [kW ]
T = 9,55 ⋅ 10 6 [Nmm]. (2)
n [rot / min ]
Componenta tangenţială, pentru toate tipurile de roţi, se
determină cu relaţia
2T
Ft = , (3)
dw
în care dw reprezintă diametrul cercului de rostogolire al
roţii respective Fig.17
Componentele radiale şi axiale se determină pentru
fiecare tip de angrenaj în parte.
5.1. Forţe în angrenajul cilindric cu dinţi drepţi
În acest caz, forţa de interacţiune normală Fn, orientată după direcţia liniei de angreanre AE
(fig.17), se descompune în două componente: o componentă tangenţială Ft, determinată cu relaţia (3),
şi o componentă radială Fr, determinată cu relaţia
Fr = Ft tgα w ; (4)
forţa normală se determină cu relaţia
Ft
Fn = . (5)
cos α w
Între forţele care acţionează asupra celor două roţi ale
angrenajului, există relaţiile |Ft2|=|Ft1|, |Fr2|=|Fr1|,
|Fn2|=|Fn1|, calculându-se numai forţele care acţionează
asupra pinionului (Ft1, Fr1 şi Fn1).
Sensul forţelor tangenţiale se stabileşte în funcţie de
rolul roţii (conducătoare sau condusă) şi de sensul de
rotaţie, astfel (v. fig.17):
ƒ la pinion, Ft1 fiind forţă rezistentă, se opune
mişcării şi are sens invers sensului de rotaţie;
ƒ la roata condusă, Ft2 este forţă motoare şi are
acelaşi sens cu sensul de rotaţie.
Fig.18 Sensul forţelor radiale este dinspre polul angrenării
spre centrul fiecărei roţi (v. fig.17).
 5.2. Forţe în angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
Forţa de interacţiune dintre dinţi Fn, normală la profilele
dinţilor în contact şi cuprinsă în planul angrenării, se descompune
– într-un plan normal pe direcţia dintelui, definită pe cilindrul de
rostogolire – într-o componentă radială Fr şi o componentă Ftn,
tangentă la cilindrul de rostogolire şi normală pe direcţia dintelui
(fig.18).
Într-un plan tangent la cilindrul de rostogolire, forţa Ftn se
descompune într-o componentă tangenţială Ft şi o componentă
axială Fa (v. fig.18).
Cunoscând relaţia de determinare a forţei tangenţiale Ft,
Fig.19 relaţia (3), din fig.18 se determină relaţiile pentru determinarea
celorlalte forţe:
Ft
Fr = Ftn tgα wn = tgα wn , (6)
cos β
Fa = Ft tgβ , (7)
Ftn Ft
Fn = = . (8)
cos α wn cos β cos α wn
Între aceste forţe există relaţiile: |Ft2|=|Ft1|; |Fr2|=|Fr1|; |Fa2|=|Fa1|; |Fn2|=|Fn1|.
Sensul forţelor tangenţiale şi radiale se stabileşte la fel ca în cazul angrenajelor cilindrice cu dinţi
drepţi.
Sensul forţelor axiale depinde de sensul de rotaţie, de sensul înclinării dinţilor şi de rolul roţii în
cadrul angrenajului (conducătoare sau condusă). Modul de stabilire a sensului forţelor axiale este
prezentat în fig.19 şi are în vedere faptul că forţa axială Fa provine din descompunerea forţei Ftn (v.
fig.18), perpendiculară pe direcţia dintelui şi, deci, dacă se cunoaşte sensul forţei tangenţiale Ft, rezultă
sensul forţei axiale Fa (de aceeaşi parte a dintelui).

6. CALCULUL DE REZISTENŢĂ AL ANGRENAJELOR CILINDRICE

Calculul de rezistenţă are drept scop preîntâmpinarea principalelor forme de deteriorare a

angrenajului: pittingul (apariţia de ciupituri pe flancurile
active), datorită solicitării de contact, şi ruperea dinţilor prin
oboseală, datorită solicitării de încovoiere.
6.1. Calculul la solicitarea de contact
Calculul la solicitarea de contact se efectuează având la
bază relaţia de determinare a tensiunii maxime de contact,
stabilită de Hertz pentru contactul după generatoare a doi
cilindri (fig.20)
Fnc 1
σ H = ZE , (9)
lk ρ
în care: Fn reprezintă forţa normală la suprafeţele în contact
dintre cei doi cilindri; lk=B – lungimea liniei (generatoarei) Fig.20
de contact; ZE – factorul de elasticitate al materialelor cilindrilor, dependent de modulii de elasticitate
longitudinală E şi de coeficienţii de contracţie transversală (Poisson) ν ai materialelor celor doi
cilindri; 1/ρ – curbura redusă, definită de relaţia
1 1 1
= + , (10)
ρ ρ1 ρ2
în care ρ1,2=D1,2/2 reprezintă razele de curbură ale celor doi cilindri.
Valorile factorului de elasticitate ale materialelor roţilor, sunt indicate în tabelul 6.
Tabelul 6
Materialul pinionului Materialul roţii ZE, MPa
Oţel laminat 189,8
Oţel turnat 188,9
Fontă nodulară 181,4
Oţel
Bronz cu staniu turnat 155
Bronz cu staniu 159,8
Fontă cenuşie 165,4 ... 162
Oţel turnat 188
Oţel turnat Fontă nodulară 180,5
Fontă cenuşie 161,4
Fontă nodulară 173,9
Fontă nodulară
Fontă cenuşie 156,6
Fontă cenuşie Fontă cenuşie 146 ... 143,7
Oţel Textolit 56,4

Relaţia (9) a fost stabilită pe baza următoarelor ipoteze (ipotezele lui Hertz):
ƒ cilindrii sunt omogeni şi izotropi;
ƒ materialele celor doi cilindrii sunt elastice şi
respectă legea lui Hooke;
ƒ forţa normală Fn este aplicată static;
ƒ tensiunile de contact se repartizează uniform
pe lungimea liniei de contact dintre cei doi
cilindri;
ƒ lăţimea b0 a suprafeţei de contact care ia
naştere prin deformarea elastică a celor doi
cilindri este foarte mică, comparativ cu
lungimea acestora;
ƒ suprafeţele de contact sunt netede;
ƒ efectul forţelor de frecare dintre suprafeţele
Fig.21 în contact se neglijează.
Contactul dintre doi dinţi ai unui angrenaj
cilindric cu dantură dreaptă poate fi studiat prin analogie cu contactul dintre doi cilindri (fig.21),
corectând relaţia de calcul a tensiunii maxime σH. Corecţiile necesare iau în considerare deosebirile
existente între modelul teoretic care a stat la baza stabilirii relaţiei lui Hertz şi angrenajul real. Aceste
deosebiri sunt:
 ƒ dinţii, având profil evolventic, au razele de curbură ale flancurilor variabile;
ƒ forţa de interacţiune dintre dinţi nu acţioneză static, sarcinile dinamice exterioare datorindu-se
maşinii motoare şi a celei antrenate; în timpul angrenării pot să apară şi sarcini dinamice
interne, datorită erorilor de execuţie şi/sau montaj şi a deformaţiilor elastice ale dinţilor şi ale
celorlalte piese ale subansamblului din care face parte angrenajul (arbori, lagăre, carcasă);
ƒ tensiunile de contact se repartizează neuniform pe lungimea liniei de contact, datorită
impreciziilor de execuţie şi montaj şi a deformaţiilor elastice ale dinţiilor şi a celorlalte piese
ale subansamblului din care face parte angrenajul (arbori, lagăre, carcasă), precum şi datorită
erorii de direcţie a dinţilor;
ƒ transmiterea sarcinii se realizează – într-o anumită perioadă din timpul angrenării, dependentă
de mărimea gradului de acoperire – prin mai multe perechi de dinţi;
ƒ sarcina nu se repartizează uniform pe perechile de dinţi aflate simultan în agrenare, din cauza
erorilor de execuţie (de pas) şi a deformaţiilor elastice ale dinţilor;
ƒ existenţa forţelor de frecare.
Rezistenţa flancurilor dinţilor la solicitarea de contact este determinată de valorile maxime ale
tensiunilor la această solicitare, impunându-se stabilirea zonei în care apar aceste valori maxime. Din

Fig.22
analiza diagramei perechilor de dinţi aflate în angrenare (fig.22), rezultă că este justificată considerarea
porţiunii K1K2 a segmentului real de angrenare, unde angrenarea este unipară, ca zonă în care apar
tensiunile maxime de contact. În punctul interior de angrenare unipară K1, tensiunea de contact are
valoarea maximă σHK1, din care cauză ciupiturile apar, iniţial, în această zonă. Dată fiind lungimea
relativ redusă a segmentului K1K2 şi unele solicitări suplimentare care apar în zona polului angrenării,
datorită schimbării de sens a forţelor de frecare, este justificată recomandarea ISO de a adopta ca
poziţie de calcul, pentru calculul la solicitarea de contact, angrenarea dinţilor în polul angrenării C (v.
fig.22).
Valoarea tensiunii maxime, corespunzătoare contactului în pol a celor doi dinţi aflaţi în angrenare,
se stabileşte pe baza relaţiei (9), în care se înlocuiesc mărimile respective prin cele caracteristice
angrenajului.
Curbura redusă 1/ρ se dermină în funcţie de razele de curbură ale profilelor dinţilor, în polul
angrenării C, stabilite din triunghiurile O1AC şi O2EC (v. fig.22):
⎧ d b1
⎪⎪ ρ1 = AC = 2 tgα w ;
⎨ (11)
⎪ ρ = EC = d b 2 tgα ,
⎪⎩ 2 2
w

cu relaţia (10)
1 1 1 2 ⎛ 1 1 ⎞
= + = ⎜⎜ + ⎟. (12)
ρ ρ1 ρ 2 tgα w ⎝ d b1 d b 2 ⎟⎠
Având în vedere că diametrele cercurilor de bază pot fi exprimate în funcţie de diametrele
cercurilor de divizare şi ţinând seama de faptul că raportul de angrenare are expresia
u = d 2 / d1 , (13)
rezultă expresia curburii reduse
1 2 u +1
= . (14)
ρ d1 cos αtgα w u
Forţa normală Fn, de interacţiune dintre dinţii
aflaţi în angrenare, se exprimă în funcţie de
componenta tangenţială, calculată la nivelul cercului
de divizare (fig.23), rezultând
Fn = Ft / cos α . (15)
Pentru a evidenţia diferenţele care apar între
modelul hertzian de calcul şi angrenajul real, forţa
Fig.23 normală Fn se corectează, ajungându-se la expresia
forţei normale corectate
Ft
Fnc = Fn K V K Hβ K Hα = K V K Hβ K Hα . (16)
cos α
Consideraţiile privind caracteristicile factorilor de calcul din relaţia (16) sunt prezentate în
continuare:
ƒ KV – factorul dinamic, care ia în considerare sarcinile dinamice suplimentare, datorate erorilor
de execuţie şi montaj şi a deformaţiilor elastice ale dinţilor şi ale pieselor subansamblului din
care face parte angrenajul; factorul dinamic se determină cu relaţia
u2
K V = 1 + f F K z1 v 10 −5 , (17)
1+ u 2

în care: fF reprezintă factorul de corecţie a sarcinii, ale cărui valori sunt prezentate în tabelul 7,
în funcţie de treapta de precizie, de tipul angrenajului (cu dinţi drepţi sau înclinaţi – în acest
 ultim caz, valorile lui fF se determină, în cazul în care εβ<1, prin interpolare liniară între
valorile indicate pentru angrenajul cu dinţi drepţi şi, respectiv, pentru cel cu dinţi înclinaţi) şi
de sarcina specifică w;
F
w = t KA , (18)
b1
în care Ft reprezintă forţa tangenţială, iar b1 – lăţimea pinionului.
K – factorul danturii (v. tabelul 7) ; z1 – numărul de dinţi ai pinionului; v – viteza periferică
(v=πd1n1, cu d1 – diametrul de divizare al pinionului, n1 – turaţia pinionului); u – raportul de
angrenare; în calculele de predimensionare KV = 1,05 ... 1,10.
Tabelul 7
Treapta de precizie
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
w, Angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi
N/mm fF
≤100 1,61 1,81 2,15 2,45 2,73 2,95 3,09 3,22 3,3 3,37
200 1,18 1,24 1,34 1,43 1,52 1,59 1,63 1,67 1,69 1,71
350 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
500 0,93 0,9 0,86 0,83 0,79 0,77 0,75 0,73 0,72 0,72
800 0,86 0,82 0,74 0,67 0,61 0,56 0,53 0,5 0,48 0,47
1200 0,83 0,77 0,67 0,59 0,51 0,45 0,41 0,37 0,35 0,33
1500 0,81 0,75 0,65 0,55 0,47 0,4 0,36 0,32 0,3 0,27
2000 0,8 0,73 0,62 0,51 0,43 0,35 0,31 0,27 0,24 0,22
K 25 29 36 47 62 90 114 174 233 400
w, Angrenaje cilindrice cu dinţi înclinaţi, cu εβ≥1
N/mm fF
≤100 1,96 2,21 2,56 2,82 3,03 3,19 3,27 3,35 3,39 3,43
200 1,29 1,36 1,47 1,55 1,61 1,65 1,68 1,7 1,72 1,73
350 1, 1 1 1 1 1 1 1 1 1
500 0,88 0,85 0,81 0,78 0,76 0,74 0,73 0,72 0,71 0,71
800 0,78 0,73 0,65 0,59 0,54 0,51 0,49 0,47 0,46 0,45
1200 0,73 0,66 0,56 0,48 0,42 0,38 0,36 0,33 0,32 0,31
1500 0,7 0,62 0,52 0,44 0,37 0,33 0,3 0,28 0,27 0,25
2000 0,68 0,6 0,48 0,39 0,33 0,28 0,25 0,22 0,21 0,2
K 15 16 23 32 46 68 95 145 200 300

ƒ KHβ – factorul de repartizare a sarcinii pe lăţimea danturii (pentru solicitarea la contact), care ia
în considerare distribuţia neuniformă a sarcinii pe lăţimea danturii, datorată abaterii liniei
flancului în planul de angrenare; influneţele cele mai mari sunt generate de: erorile de execuţie
(eroarea de direcţie a dinţilor), abaterile de la coaxialitate ale lagărelor arborilor; jocurile din
lagăre; rigiditatea danturii, a roţilor, arborilor, lagărelor, carcasei etc. Relaţia de calcul a
factorului KHβ este
[
K Hβ = 1 + (K β − 1) f w f p ]
1, 39
, (19)
 în care, Kβ reprezintă factorul de lăţime a danturii, ale cărui valori sunt prezentate în tabelul 8,
în funcţie de treapta de precizie şi de lăţimea danturii pinionului; fw – factorul încărcării liniare
wt=wKV – cu valorile prezentate în tabelul 9; fp – factorul perechilor de materiale (pentru
oţel/oţel, fp=1, iar pentru fontă/fontă, fp=0,5); în calculele de predimensionare KHβ = 1,3 ... 1,75
pentru oţel.
Tabelul 8
Lăţimea Treapta de precizie
pinionului,
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
mm
< 20 1,06 1,06 1,07 1,08 1,10 1,13 1,17 1,23 1,32 1,48
20 ... 40 1,07 1,08 1,08 1,09 1,11 1,14 1,19 1,25 1,36 1,53
40 ... 100 1,08 1,08 1,09 1,09 1,13 1,16 1,20 1,28 1,40 1,59
100 ... 160 1,10 1,10 1,12 1,13 1,16 1,19 1,23 1,33 1,46 1,66
160 ... 315 1,12 1,13 1,14 1,15 1,18 1,21 1,26 1,34 1,48 1,69
315 ... 560 1,15 1,17 1,18 1,19 1,21 1,24 1,28 1,37 1,51 1,70
560 < 1,21 1,21 1,22 1,24 1,27 1,29 1,32 1,40 1,54 1,74

Tabelul 9
fw 1 1,15 1,3 1,45 1,6
wt, N/mm ≥ 350 300 250 200 ≤ 100

ƒ KHα – factorul de repartizare a sarcinii în plan frontal (pentru solicitarea la contact), pe

perechile de dinţi aflate simultan în angrenare, care evidenţiază repartiţia neegală a sarcinii între
perechile de dinţi aflate simultan în angrenare, datorită erorilor de pas; acest factor se determină
cu relaţia
εγ ⎛ cγ ( f pe − y p ) ⎞
K Hα = ⎜ 0,9 + 0,4 ⎟ , dacă εγ≤2 şi (20)
2 ⎜⎝ wt K Fβ ⎟⎠

2(ε γ − 1) c γ ( f pe − y p )
K Hα = 0,9 + 0,4 , dacă εγ>2. (21)
εγ wt K Fβ
Semnificaţia parametrilor care intervin în relaţiile (20) şi (21) este următoarea: εγ reprezintă
gradul de acoperire total (în cazul angremajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi) şi εγ=εα pentru
angrenajele cu dinţi drepţi; KFβ=1+(Kβ-1)fwfp – factorul de repartizare a sarcinii pe lăţimea
danturii, pentru solicitarea la încovoiere; cγ – rigiditatea totală medie a dinţilor în angrenare, pe
unitatea de lăţime (pentru oţel cγ=20); fpe – abaterea pasului de bază înainte de rodaj, iar yp –
mărimea cu care se reduce prin rodaj abaterea iniţială a pasului de bază (valorile parametrilor
fpe şi yp sunt prezentate în tabelul 10, în funcţie de treapta de precizie. În calculele de
predimensionare, KHα=1,25 pentru dantură dreaptă şi KHα=1,4/cos2β pentru dantură înclinată,
unde β reprezintă unghiul de înclinare al danturii
Lungimea liniei de contact lk este egală cu
l k = b / Z ε2 , (22)
unde Zε reprezintă factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de contact, dependent de gradul de
acoperire εα. Valorile acestuia se determină cu relaţia

Zε =
4 − εα
(1 − ε β ) + ε β , (23)
3 εα
în care, în cazul danturii drepte εβ=0, iar în cazul danturii înclinate, dacă εβ>1, în relaţia (23) se
consideră εβ=1. În calculele de predimensionare, Zε=0,894 pentru dantura dreaptă şi Zε=0,845 pentru
dantura înclinată.
Tabelul 10
Treapta de precizie 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
fpe, μm 3 5 9 15 25 40 60 100 145 220
yp, μm 0,2 0,7 1,5 2,5 4 8 15 30 45 60

2
Înlocuind în relaţia (9) mărimile date de relaţiile (14), (16) şi (22), notând cu Z H =
cos α tgα w
2

factorul zonei de contact şi ţinând seama de relaţiile:

2T cos α w 2a w
Ft = 1 , d1 = d w1 , d w1 = ,
d1 cos α u +1
se obţine, în final, expresia tensiunii efective de contact

σH
Z Z Z
= E ε H
T1
K V K Hβ K Hα
(u + 1) cos α
3
≤ σ HP , (24)
aw 2b u cos α w
în care b=min(b1; b2) şi σHP reprezintă rezistenţa admisibilă la solicitarea de contact.
Pentru dimensionare, se înlocuieşte b=Ψaaw şi se obţine
2
T1 K V K Hβ K Hα ⎛ cos α ⎞
a w = (u + 1) 3 (Z E Z ε Z H )2 ⎜⎜ ⎟⎟ , (25)
2Ψa uσ HP ⎝ cos α w ⎠
2

unde Ψa reprezintă coeficientul de lăţime al roţii (Ψa=b/aw); valorile coeficientului Ψa sunt indicate în
tabelul 11.
Tabelul 11
Destinaţia angrenajului ψa
Reductoare cu o treaptă v = 8 ... 25 m/s ≤ 0,30
v = 2 ... 10 m/s ≤ 0,60
v = 1 ... 3 m/s ≤1
Reductoare cu două sau mai multe trepte Treapta I 0,25 ... 0,33
Treapta a II-a şi următoarele 0,35 ... 0,45

Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi se

efectuează analog cu cel al angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi,
ţinându-se seama de particularităţile datorate înclinării dinţilor; dinţii
înclinaţi intră, respectiv ies din angrenare progresiv (fig.24), fapt ce
determină existenţa simultană a mai multor perechi de dinţi în
angrenare; la gradul de acoperire în plan frontal εα i se adaugă gradul

Fig.24
de acoperire suplimentar εβ, datorat înclinării dinţilor, gradul de acoperire total εγ=εα+εβ contribuind la
creşterea capacităţii portante şi la o funcţionare silenţioasă a angrenajului cu dinţi înclinaţi.
Distribuţia sarcinii de-a lungul liniei de contact este neuniformă, fiind nefavorabilă pentru
solicitarea de contact (este maximă în zona cilindrului de rostogolire) şi favorabilă pentru solicitarea de
încovoiere (este minimă la vârful dintelui).
Linia de contact dintre dinţii aflaţi în angrenare este înclinată pe flancul activ al dintelui înclinat cu
unghiul βb, lungimea de calcul pentru solicitarea de contact fiind (fig.25)
b
bnH = . (26)
cos β b
Legătura dintre razele de curbură, din planul normal ρn şi din planul frontal ρt, este dată de
relaţia (fig.26)

Fig.25

ρt
ρn = . (27)
cos β b
Calculul de rezistenţă al angrenajului cilindric cu dinţi
înclinaţi se efectuează în planul normal , în care dimensiunile
dintelui sunt minime; în acest plan acţionează forţa de interacţiune
dintre dinţii aflaţi în angrenare Fn, iar modulul normal mn este
standardizat.
Pentru a obţine forma şi dimensiunile dinţilor roţii reale în
plan normal, roata cilindrică cu dinţi înclinaţi se înlocuieşte cu o
roată cilindrică cu dantură dreaptă fictivă, numită roată
echivalentă, a cărei dinţi au aceeaşi formă şi dimensiuni cu ai
dinţilor roţii reale în plan normal.
Angrenajul obţinut din două roţi echivalenete este un angrenaj
echivalent, cilindric cu dantură dreaptă, de tipul celui real cu
dantură înclinată, deplasările de profil fiind identice cu cele din
planul normal ale roţilor reale, definite de coeficienţii xn1,2.

Fig.26
 Scopul urmărit este aplicarea relaţiilor stabilite pentru angrenajul cilindric cu dantură dreaptă la
angrenajul echivalent şi determinarea, în final, a relaţiilor de calcul pentru angrenajul cilindric cu
dantură înclinată, care să ţină seama şi de particularităţile acestuia.
Pentru elementele geometrice ale angrenajului echivalent se păstrează relaţiile de legătură definite
pentru angrenajul cilindric cu dantură dreaptă; pentru a face distincţie între cele două tipuri de
angrenaje, elemenetele geometrice pentru angrenajul echivalent şi roţile echivalente au la indici litera n
(de la planul normal).
Diametrele cercurilor de divizare se obţin introducând în relaţia (27) raza de curbură a profilului
dintelui roţii reale (din planul frontal) şi raza de curbură a profilului dintelui roţii echivalente (din
planul normal) (fig.27)
d
ρ t = sin α t (28)
2
d
şi ρ n = n sin α n , (29)
2
rezultând

a b
Fig.27

sin α t 1 sin α n d1, 2

d n1, 2 = d1, 2 = d1, 2 = , (30)
sin α n cos β b sin α n cos β b cos β b cos 2 β b
unde sinαt= sinαn/cosβb.
Numerele de dinţi se determină prin înlocuirea diametrelor de divizare cu produsul dintre modul şi
numărul de dinţi corespunzătoare celor două tipuri de roţi
d1, 2 1 1 mn
d n1, 2 = mn z n1, 2 = = mt z1, 2 = z1, 2 ,
cos β b cos β b
2 2
cos β b cos β
2

rezultând
z1, 2
z n1, 2 = . (31)
cos β b cos β
2

Diametrele cercurilor de rostogolire se determină cu relaţia

cos α n d1, 2 cos α n cos α wt 1 cos α n
d wn 1, 2 = d n1, 2 = = d w1, 2 , (32)
cos α wn cos β b cos α wn
2
cos α t cos β b cos α wn
2

rezultând expresia distanţei dintre axe

 cos α wt cos α n cos α wt cos α n
a wn =
1
2
(d wn 1 + d wn 2 ) = (d w1 + d w 2 )
1
2
1
cos α t cos β b cos α wn
2
= aw
1
cos α t cos β b cos α wn
2
. (33)

Raportul de angrenare se determină cu relaţia

z2
z cos β b cos β
2
un = n2 = =u. (34)
z n1 z1
cos 2 β b cos β
Momentul de torsiune la arborele de intrare al pinionului angrenajului echivalent se determină
având în vedere că angrenajul echivalent şi cel real sunt încărcate cu aceeaşi forţă Fn, iar momentele de
torsiune se determină ca produs între componenta tangenţială a forţei normale şi raza cercului de
divizare corespunzătoare fiecărui angrenaj
d Ft1 d1
Ftn1 n1 cos β
Tn1 2 = cos 2 β b 1
= = ; (35)
T1 d1 Ft1d1 cos β cos 2
β
Ft1 b
2

a b
Fig.28
având în vedere că
d1 Ftn1 Ft1 F
d n1 = şi (fig.28) Fn = = , rezultă Ftn1 = t1 .
cos β b
2
cos α n cos α n cos β cos β
Din relaţia (35), rezultă
T1
Tn1 = . (36)
cos β cos 2 β b
Pentru efectuarea calculului la contact se pleacă de la relaţia de calcul la solicitarea de contact a
angrenajului cilindric cu dinţi drepţi, scrisă pentru angrenajul echivalent
Z E Z ε Z Hn Tn1 (u + 1) cos α n
3

σH = K V K Hβ K Hα n ≤ σ HP , (37)
a wn 2bnH un cos α wn
iar în urma înlocuirii parametrilor caracteristici angrenajului echivalent, determinaţi anterior, a unor
notaţii şi relaţii trigonometrice, se obţine relaţia de calcul pentru angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
 σH =
Z E Zε Z H Z β T1
K V K Hβ K Hα
(u + 1)3 cos α t ≤ σ , (38)
cos α wt
HP
aw 2b u
în care Zβ reprezintă factorul înclinării dintelui pentru solicitarea de contact.
Pentru dimensionare, se înlocuieşte b=Ψaaw şi se obţine
2
T1 K V K Hβ K Hα ⎛ cos α t ⎞
a w = (u + 1) 3 (Z Zε Z H Z β )
2
⎜⎜ ⎟⎟ , (39)
⎝ cos α wt
E
2Ψa uσ HP
2
⎠
2 cos β b
în care Z H = (la predimensionare Z H = 2.49 cos β ) şi Z β = cos β .
cos 2 α tgα w

6.2. Calculul la solicitarea de încovoiere

Calculul la solicitarea de încovoiere are ca scop evitarea ruperii dinţilor prin oboseală, la baza
acestora. Tensiunea de încovoiere are valoare maximă la baza dintelui, în zona de încastrare a acestuia
în corpul roţii, iar calculul ei se efectuează pe
baza următoarelor ipoteze :
ƒ forţa normală se consideră concentrată la
vârful dintelui, unde braţul forţei este
maxim (fig.29) situaţie corespunzătoa-re
intrării în angrenare a dintelui roţii
conduse, respectiv ieşirii din angrenare a
dintelui roţii conducătoare, forţa fiind
preluată de un singur dinte (fig.30);
ƒ se neglijează solicitarea de compresiune
determinată de componeta radială Fra a
forţei normale Fn şi solicitarea de
forfecare determinată de componenta
tangenţială Fta a aceleiaşi forţe (v.
fig.29);
Fig.29
ƒ grosimea dintelui SF, în secţiunea
periculoasă, este delimitată de punctele de tangenţă dintre profilul de racordare al dintelui la
corpul roţii şi două drepte înclinate la 30o faţă de axa de simetrie a dintelui (v. fig.29). Dintele
poate fi asimilat cu o grindă încastrată,
solicitată la încovoiere, secţiunea
periculoasă având fomă
dreptunghiulară, cu dimensiunile bxSF.
Tensiunea maximă de încovoiere
(teoretică) se determină cu relaţia
M F h F cos α ' a hFa
σ F = i = ta 2Fa = n .
Wz bS F bS F2
6 6
(40)
Pentru calculul tensiunii de încovoiere
reale, se introduce, în relaţia (40), factorul de
corecţie a tensiunilor de încovoiere la baza

Fig.30
dintelui YSa, care ţine seama de concentrarea tensiunilor la baza dintelui şi de starea complexă de
tensiuni din secţiunea periculoasă, fiind dependent de numărul de dinţi z şi de coeficientul deplasării de
profil x şi factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de încovoiere Yε, care ţine seama de faptul
că sarcina se repartizează – în anumite perioade ale angrenării – pe mai multe perechi de dinţi aflaţi în
angrenare.
Factorul Yε se determină cu relaţia (la predimensionare εα=1,6):
0,75
Yε = 0,25 + . (41)
εα
Expresia tensiunii maxime de încovoiere devine
F cos α ' a hFa
σ F = nc YSa Yε . (42)
bS F2
6
Forţa normală corectată Fnc, pentru angrenajul cu dinţi drepţi, se determină cu relaţia
Ft
Fnc = Fn K V K Fβ K Fα = K V K Fβ K Fα . (43)
cos α
Factorii KV, KFβ şi KFα au aceleaşi semnificaţii ca în cazul calculului la solicitarea de contact, cu
menţiunea că factorul KV are aceleaşi valori ca şi la solicitarea de contact.
Factorul KFβ se determină cu relaţia
K Fβ = 1,39 K Hβ , (44)
iar factorul KFα= KHα.
Expresia tensiunii maxime de încovoiere devine
hFa
Ft K V K Fβ K Fα 6 cos α ' a
σF = Yε YSa m , (45)
2
bm ⎛ SF ⎞
⎜ ⎟ cos α
⎝ m⎠
iar dacă se impune condiţia de limitare a tensiunii de încovoiere, rezultă relaţia
F
σ F = t K V K Fβ K Fα Yε YSa YFa ≤ σ FP , (46)
bm
în care
h
6 Fa cos α ' a
YFa = m 2 (47)
⎛ SF ⎞
⎜ ⎟ cos α
⎝ m ⎠
reprezintă factorul de formă al dintelui pentru solicitarea la încovoiere, dependent de numărul de dinţi
z şi de coeficientul deplasării de profil x. Dacă se notează cu YFS=YFa YSa factorul de corecţie a tensiunii
de încovoiere, relaţia (46) devine
F
σ F = t K V K Fβ K Fα Yε YFS ≤ σ FP . (48)
bm
Valorile factorului YFS sunt indicate în tabelul 12, în funcţie de coeficientul deplasării de profil x
(pentru dantură înclinată se consideră xn) şi numărul de dinţi z (pentru dantură înclinată se consideră zn)
(la predimensionare xn=0).
 Tabelul 12
x
z
-0,5 -0,4 -0,3 -0,2 -0,1 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
10 4,45 4,30 4,17
11 4,56 4,41 4,28 4,18
12 4,66 4,51 4,38 4,27 4,18 4,10
13 4,60 4,47 4,36 4,27 4,19 4,12
14 4,70 4,55 4,43 4,34 4,26 4,20 4,13 4,07
15 4,65 4,51 4,41 4,33 4,26 4,21 4,15 4,08
16 4,88 4,74 4,59 4,47 4,38 4,32 4,26 4,21 4,16 4,11 4,03
17 4,83 4,67 4,55 4,45 4,37 4,31 4,26 4,22 4,18 4,13 4,05
18 4,77 4,63 4,51 4,42 4,36 4,30 4,27 4,23 4,19 4,15 4,08
19 4,88 4,71 4,58 4,48 4,40 4,34 4,30 4,27 4,24 4,20 4,16 4,10
20 4,80 4,66 4,55 4,45 4,38 4,33 4,30 4,27 4,25 4,22 4,18 4,12
22 5,0 4,85 4,70 4,58 4,49 4,41 4,36 4,32 4,30 4,28 4,27 4,24 4,20 4,15
24 5,07 4,89 4,74 4,62 4,52 4,44 4,38 4,34 4,31 4,30 4,29 4,28 4,26 4,23 4,18
26 5,15 4,95 4,78 4,65 4,55 4,47 4,40 4,36 4,33 4,31 4,30 4,30 4,29 4,28 4,25 4,20
28 5,0 4,83 4,70 4,58 4,50 4,43 4,37 4,34 4,32 4,31 4,30 4,30 4,30 4,30 4,27 4,23
30 4,88 4,74 4,62 4,53 4,45 4,40 4,35 4,32 4,31 4,31 4,31 4,30 4,30 4,30 4,28 4,25
35 4,67 4,57 4,50 4,42 4,37 4,34 4,32 4,30 4,30 4,30 4,32 4,32 4,33 4,33 4,34 4,29
40 4,53 4,45 4,40 4,35 4,33 4,30 4,29 4,29 4,29 4,32 4,33 4,35 4,36 4,36 4,36 4,33
45 4,43 4,38 4,34 4,31 4,29 4,28 4,28 4,29 4,31 4,33 4,35 4,37 4,38 4,38 4,38 4,35
50 4,37 4,33 4,30 4,28 4,27 4,27 4,28 4,29 4,32 4,34 4,36 4,38 4,40 4,40 4,40 4,38
60 4,28 4,25 4,20 4,25 4,25 4,26 4,28 4,30 4,33 4,35 4,38 4,41 4,43 4,43 4,43 4,41
70 4,23 4,22 4,22 4,23 4,24 4,26 4,29 4,31 4,34 4,37 4,40 4,43 4,45 4,45 4,45 4,45
80 4,20 4,20 4,21 4,23 4,24 4,27 4,30 4,33 4,36 4,37 4,42 4,44 4,46 4,46 4,46 4,46
100 4,18 4,19 4,21 4,24 4,26 4,29 4,32 4,35 4,38 4,42 4,45 4,47 4,49 4,49 4,49 4,49
150 4,19 4,22 4,25 4,28 4,31 4,35 4,38 4,41 4,44 4,47 4,50 4,51 4,53 4,53 4,53 4,53
200 4,24 4,33 4,28 4,32 4,35 4,38 4,40 4,45 4,48 4,50 4,55 4,55 4,55 4,55 4,55 4,55
400 4,35 4,38 4,42 4,45 4,55 4,56 4,57 4,58 4,58 4,58 4,58 4,59 4,60 4,60 4,60 4,60
∞ 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63

În funcţie de momentul de torsiune la pinion T1 şi ţinând seama de expresiile:

2T cos α w 2a w
Ft = 1 , d1 = d w1 , d w1 = , m = d1 / z1 ,
d1 cos α u +1
se poate scrie
T z (u + 1) cos 2 α
2

σ F 1, 2 = 1 1 K V K Fβ K Fα Yε YFS 1, 2 ≤ σ FP1, 2 . (49)

2b1, 2 a w2 cos 2 α w
Între tensiunile maxime de încovoiere, diferite pentru cele două roţi ale unui angrenaj, există
raportul
σ F 1 b2 YFS1
= , din care rezultă
σ F 2 b1 YFS 2
b1 YFS 2
σ F 2 = σ F1 ≤ σ FP 2 . (50)
b2 YFS1
 Pentru dimensionare, se înlocuieşte, în relaţia (49), b=Ψa aw şi rezultă expresia
T z (u + 1) cos 2 α ⎛Y ⎞
2

aw = 3 1 1 K V K Fβ K Fα Yε ⎜⎜ FS ⎟⎟ . (51)
2Ψa cos α w
2
⎝ σ FP ⎠ max
Pentru cazul angrenajelor cu dinţi înclinaţi, înclinarea dintelui determină mărirea lungimii acestuia,
în calculul la încovoiere considerându-se o lungime medie, definită pe cilindrul de divizare (v. fig.24)
b
bnF = l = . (52)
cos β
Pentru determinarea tensiunii de încovoiere, în cazul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi, se
procedează în mod asemănător ca la solicitarea de contact, plecând de la relaţia
T z (u + 1) cos 2 α n
2

σ F 1, 2 = n1 n1 n 2 K V K Fβ K Fα Yε YFS1, 2 ≤ σ FP1, 2 , (53)

2bnF 1, 2 a wn cos 2 α wn
rezultând relaţia de calcul pentru angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
T1 z1 (u + 1) cos 2 α t
2

σ F 1, 2 = K V K Fβ K Fα Yε Yβ YFS 1, 2 ≤ σ FP1, 2 , (54)

2b1, 2 a w2 cos β cos 2 α wt
în care Yβ reprezintă factorul înclinării dintelui pentru solicitarea de încovoiere, care se determină cu
relaţia (la predimensionare εβ=1)
β 0,75
Yβ = 1 − ε β , iar Yε = 0,25 + cos 2 β (la predimensionare Yε = 0,25 + 0,53 cos 2 β ). (55)
120 o
εα
Pentru dimensionare, se înlocuieşte, în relaţia (54), b=Ψa aw şi rezultă expresia distanţei dintre axe
T1 z1 (u + 1) cos 2 α t ⎛Y ⎞
2

aw = 3 K V K Fβ K Fα Yε Yβ ⎜⎜ FS ⎟⎟ . (56)
2Ψa cos β cos α wt
2
⎝ σ FP ⎠ max