UNIVERSITATEA OVIDIUS

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Program de masterat: KRRM

Program de recuperare prin

hidrokinetoterapie
pentru copii cu Sindrom Down

Student: Badiu Adriana Elena

Cuprins

Cap.1 Introducere
1.1 Sindromului Down

Cap.2 Partea fundamentala

2.1 Mijloace de tratament generale in Sindromul Down
2.1.1 Obiective terapeutice generale
2.1.2 Scopul interventiilor terapeutice
2.2 Hidrokinetoterapia-mijloc de tratament in Sindromul Down
2.2.1 Hidrokinetoterapia-notiuni gernerale
2.2.2 Obiective de baza a hidrokinetoterapiei
2.2.3 Principii metodice generale
2.2.4 Scopul hidrokinetoterapiei
2.2.5 Programul de hidrokinetoterapie
2.2.6.Contraindicatiile hidrokinetoterapiei

Concluzii
Bibliografie

2
 1. INTRODUCERE
1.1 Sindromului Down

Sindromul Down a fost identificat pentru prima dată în 1860 de doctorul John
Langdon Hydon Down. Hydon Down a observat in institutii de boli mentale similaritati
in manifestarea comportamentala si caracteristicile fizice unor persoane care proveneau
din mediuri diferite.Acestor persoane nu li s-a acordat o atentie speciala, atat rudele cat si
medicii fiind convinsi ca nu exista nici un remediu sau tratament.
In 1959 Turpin, Jerome Lejeune, Lafourcade au descoperit adevarata cauza a
acestei boli.
Sindromul Down a fost si inca mai este perceput de catre unii specialisti ca o
boala, considerand ca cei cu acest sindrom sunt suferinzi de ceva pentru care nu exista
tratament.
Sindromul Down este o boală genetică, cromozomială. În 95% din cazuri
Sindromul Down se prezintă ca trisomia 21, in 5% din cazuri se prezinta prin mozaicism
sau are loc o translocatie. Se aprecieaza ca aceasta boala apare cu o frecventa de 1 la 600-
700 de nasteri.
Organismul uman are 23 perechi de cromozomi: 22 autozomi si doi cromozomi
sexuali (la femei 22+ XX, la bărbati 22+ XY). Fiecare celulă din organism posedă deci
46 cromzomi cu excepţia celulelor sexuale (ovul/spermatozoid) care au jumătate din setul
cromozomial (ovulul: 22+X, spermatozoidul: 22+X sau 22+Y). La unirea dintre
spermatozoid şi ovul va rezulta o celulă cu un set complet cromozomial (44+XX sau
44+XY).
In cazul in care se prezinta ca trisomia 21 fiecare celulă a organismului poseda
trei cromozomi 21. Acest extra cromozom 21 provine din ovul sau spermatozoid. Se
presupune ca în timpul formării celulelor sexuale cei doi cromozomi 21 nu se separa
(nondisjuncţie). În timpul fertilizării, la fuziunea dintre ovul şi spermatozoid (în mod
normal fiecare cu 23 cromozomi) unul va avea un cromozom în plus în poziţia 21

3
rezultând o celula cu 47 cromozomi. Această celulă, cu dezvoltarea embrionului se
multiplică, fiecare celulă va avea 47 cromozomi, dezvoltându-se sindromul Down.
Cand are loc o translocaţiei sunt prezenţi trei cromozomi 21 dar unul este lipit
(sau translocat) de un alt cromozom, de obicei cromozomul 14, 21 sau 22. 3-4% din
cazuri sunt cauzate de translocatie. Aproximativ la o treime sau la jumătate din cazuri
translocatia se transmite de la unul dintre parinţi. Părintele este purtător, fără semen de
boala, având material genetic normal, cu diferenţa ca un cromozom 21 este atasat de un
alt cromozom.
O altă formă a sindromului Down este mozaicismul care apare la aproximativ 1%
din cazuri. În cazul mozaicismului nondisjuncţia apare după ferilizare, în timpul formării
embrionului. În acest caz doar o parte dintre celule va fi afectată, restul celulelor vor avea
set cromozomial normal. Forma clinică a sindromului Down va fi determinată de
numărul celulelor afectate.
Sindromul Down afecteaza de obicei sistemele:
-cardiovascular,
- nervos,
- cutanat,
-exocrin.

Din punct de vedere clinic şi morfologic prezintă următoarele caracteristici:

- tonus muscular scăzut şi laxitate la nivelul ligamentelor;

- diametrul capului redus, occiput plat, faţă mai lată, rădăcina nasului mai
evazată, fisurile palpebrale orientate mai spre superior, gura mică;
- urechile sunt mici, gâtul mai scurt, mâna mai mică, degetele scurte si
divergente, dând impresia că sunt de aceeaşi lungime, cu excepţia policelui
şi a degetului mic foarte scurt;
- în palmă, la peste jumătate dintre cazuri, este prezentă doar o singură creastă
palmară orizontală formată prin fuziunea plicii mijlocii şi a celei inferioare;
- macroglosie, bolta palatină ogivală, dinţii neregulat implantaţi, toracele
evazat, abdomen hipoton, picioare scurte şi plate, piele uscată şi flască, părul
aspru, friabil, organele genitale subdezvoltate;

4
 - dezvoltare întârziată, malformaţii congenitale frecvente, afecţiuni oculare,
tulburări metabolice şi imunologice;
- toate cazurile prezintă grade diferite ale deficienţei mintale;
- dezvoltarea psihomotorie pe etape este întârziată; copilul este lent, apatic,
pasiv, dar poate avea şi episoade în care trece de la docilitate la acţiuni de
auto- si hetero- agresivitate;
- atenţia este labilă la toate vârstele, memoria preponderent mecanică,
comprehensiunea redusă, dezvoltarea limbajului întarziată, toate acestea
îngreuind procesul educativ
- au o sensibilitate crescută pentru sunete ritmate, muzică si dans

Particularitati morfologice

-ochii oblici şi limba fisurată apare in 88% din cazuri;

-hipotonus muscular la 84%;
-occipitalul plat la 82%;
-absenţa lobilor de la ureche la 80%;
-palatul ogival la 74%;
-radăcina nasului puţin proeminentă la 62%.

Caracteristici fizice:

- profil facial plat, nas mic cu puntea nazală lăsată în jos;

- fisură palpebrală oblică, ochii înclinaţi în sus;
- aspect modificat al urechii, ureche implantată mai jos decât in mod normal;
- hiperflexibilitate, capacitate exagerată de a-şi întinde articulaţiile;
- aspect modificat al falangelui mijlociu al degetului mic (degetul se îndoaie o
singură dată in loc de două ori);
- pliu cutanat la pleoapele superioare la colţul intern al ochilor;
-distanţă mai mare decât in mod obisnuit între degetul mare şi al doilea deget de
la picior;
- limbă prea mare în raport cu dimensiunea gurii.

5
Din cauza retardului mental ,care merge pana la idiotie, copii sunt:
-apatici
-dezinteresati
-cu intelegere dificila
-memorie mecanica
-vorbesc cu intarziere
-au un limbaj sarac
-voce ragusita
Uneori acesti sunt agresivi, gelosi, neascultatori. Q.I. lor rareori depaseste 40-50%.

2. PARTEA FUNDAMENTALA

2.1. Mijloace de tratament generale in Sindromul Down

Mijloace proprii care cuprind:

 Exercitii fizice special adaptate, organizate si conduse de catre un specialist
 Gimnastica medicala
 Metode kinetoterapeutice( metoda Bobath, metoda Frenkel)

Mijloace ajutatoare:
 Mijloace imprumutate din unele ramuri sportive( ex. baschet, handball, fotbal,
atletism, tennis de masa,)
 Alte forme: stretching muscular

Mijloaceasociate:
 Factori naturali de calire: aer, apa, soare
 Odihna activa

2.1.1 Obiective terapeutice generale

6
  corelarea posturala general sau pe segmente, statica si dinamica
 dezvoltarea mobilitatii articulare
 tonifierea musculara, pe grupe musculare sau generalizata
 prevenirea avansarii retracturilor lighamentare
 corectarea deficientelor posturale ale coloanei vertebrale( ex. cifoza, scolioza,
lordoza)
 corectarea atitudinii capului inclinat ianinte
 corectarea membrelor inferioare in valgum sau varum
 facilitarea masticatiei
 dezvoltarea coordonarii si echilibrului
 imbunatati capacitatii de effort
 combaterea obezitaii

2.1.2 Scopul interventiilor terapeutice

Cuprinde activitati zilnice conform obiectivelor sanogenetice:

a) mentinerea unei stari optime de sanatate

b) asigurare cresterii normale si a unei dezvoltari fizice armonioase
c) asigurarea functonalitatii normale a organelor, aparatelor si sistemelor
organismului

2.2 Hidrokinetoterapia ca mijloc de tratament in Sindromul Down

2.2.1 Hidrokinetoterapia-notiuni generale

Hidrokinetoterapia, metoda exercitiilor kinetice in apa , a luat o mare amploare in

special in perioada epidemiilor de poliomielita.
Azi hidrokinetoterapia face parte din programele de recuperare functionala
destinata celor cu: boli neurologice centrale si periferice, boli reumatismale, sechele

7
posttraumatice, afectiuni cardio-respiratorii( stari post-infarct miocardic, astm bronsic de
efort)

Exista doua modalitati de aplicare a hidrokinetoterapiei

 partiala- imersia unui singur membru sau segment de membru

 generala- imersia intregului corp

Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape exclusive pentru cresterea

mobilitatii prin miscari passive, pasivo-active sau active.Se executa in cadrul bailor
partiale de maini sau de picioare.Efectele se datoreaza proprietatilor apei calde: sedarea
durerilor, relaxare musculara.

Hidrokinetoterapia generala se caracterizeaza prin imersia totala a intregului corp

in bazine individuale, in bazine mari collective sau piscine.

Utilizarea hidrokinetoterapiei se bazeaza pe doua fenomene: plutirea corpului si

rezistenta opusa de masa lichida pe anumite directii de miscare.

Plutirea este consecinta principiului lui Arhimede:

“ Un corp scufundat total sau partial intr-un lichid in repaus este impins cu o forta
verticala , orientate de jos in sus si este egala cu greutatea volumului de lichid dezlocuit
de corp.”
Plutirea corpului in apa se datoreaza diferentei dintre densitatea apei si densitatea
corpului uman.datrita acestui fenomen , hidrokinetoterapia permite utilizarea unor forte
musculare reduse pentru mobilizarea ortostatica si mers( in cazul leziunilor musculare
sau articulare ale membrelor inferioare), scaderea durerii articulare prin diminuarea
presiunilor intraarticulare.
Fenomenul de plutire poate fi accentuat prin utilizarea de flotoare de diverse
marimi si materiale pentru intregul corps au doar pentru unele segmente.Un grad mai
mare de flotatie este obtinut I bazinele cu apa minerala sau cu apa sarata.

8
 Cu cat densitatea apei este mai mare , plutirea corpului va fi mai usoara.Orice
miscare executata de jos in sus va fi facilitata, putandu-se efectua cu un minim de forta
musculara.

Fenomenul de rezistenta opusa de apa se manifesta la miscarile laterale sau la cele

de sus in jos.Rezistenta creste cu viteza miscarii si cu suprafata frontala de contact.
Aceasta suprafata poate fi marita prin aplicarea pe corp a unor placi, mai mult sau
mai putin late, care ingreuneaza miscarea, crescand forta musculara.
Ca si in cazul hidrokinetoterapiei partiala, caldura apei isi exercita din plin
avantajele descries mai sus.Caldura apei scade vascozitatea tisulara, avand un rol
important in combaterea contracturilor musculare.In general , se utilizeaza temperature
intre 33 si 36 grade Celsius pentru bazinele de hidrokinetoterapie.
Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este foarte variabila, de la 10-15 minute
pana la 60 de minute.
Exercitiile fizice executate in cadrul acestei metode au la baza acelasi tehnici ca si
cele executate pe uscat, tinand seama insa de avantajele oferite de mediul acvatic.Pentru a
usura executia exercitiilor fizice in apa s-au imaginat o serie de piese de mobilier pentru
bazinele de hidrokinetoterapie(scaune, plansete inclinate, suporturi, bare de sustinere fixe
si mobile).
Piscinele mari sunt destinate in special kinetoprofilaxiei, inotului therapeutic sau
agrementului.
Exista bazine cu constructie mai deosebita, in functie de scopul urmarit: bazine de
mers cu fundul ondulat sau diverse pante, cu adancimi variabile si cu instalatii de
suporturi pe role.

2.2.2 Obiective de baza in hidrokinetoterapie

a.) educarea si reeducarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului si a

segmentelor sale
b.) obtinerea relaxarii generale si locale, a decontracturii musculare,
inhibarea spasticitatii
c.) obtinerea si pastrarea unui tonus muscular adecvat activitatilor cotidiene

9
 d.) mentinerea si cresterea progresiva a fortei si rezistentei musculare in
vederea realizarii mobilitatii, stabilitatii si a controlului motor
e.) recastigarea si marirea treptata a amplitudinii miscarii articulare pana la
unghiul maxim
f.) obtinerea si cresterea flexibilitatii, elasticitatii, si supletei
g.) educarea si reeducarea indemanarii, coordonarii si controlului echilibrului
si a abilitatii
h.) prevenirea posturilor si atitudinilor incorecte, corectarea acestora
i.) educarea si reeducarea sensibilitatii
j.) educarea si reeducarea lateralitatii, locomotiei, mersului independent
k.) prevenirea instalarii atrofiei musculare, osteoporozei

2.2.3 Principii metodice generale

a) “Primum non noncere”(Hipocrate)-Inainte de toate sa nu faci rau

b) Obtinerea efectelor profilactice si terapeutice ale presupune o buna pregatire atat
teoretica cat si metodica
c) Cunoasterea exacta adiagnosticului si a starii functionale prezente a pacientului
d) Respectarea principului metodic al accesibilitatii si selectarea, adaptarea si
combinarea mijloacelor terapeutice
e) Dozarea efortului se va face gradat, trecand de la usor la greu, de la simplu la
complex si de la cunoscut la necunoscut
f) Individualizarea tratamentului
g) Principiul economiei de efort-organismul nu va fi solicitat pana la capacitatea
maxima de effort
h) Participarea active si constienta a pacientului la procesul de tratament
i) Respectarea conditiilor de igiena individuala si colectiva
j) Tratamentul sa fie complex, unitar, vizand acelasi efect-vindecarea
k) Supravegherea si controlul medical permanent
l) Continuarea terapiei si dupa incheierea procesului de vindecare

2.2.4 Scopul hidrokinetoterapiei

10
  Imbunatatirea capacitatii motrice generale
 Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate(functional, active si
independent)
 Stimularea psihica

2.2.5 Programul de hidrokinetoterapie

Programele au character individual , ele cuprinzand exercitii adaptate evolutiei

probabile a copiilor.Exercitiile fizice sunt combinate cu exercitii respiratorii care
antreneaza intreg trenul superior,inspiratiile fin profunde iar expiratiile facandu-se cu
forta si zgomot.Exercitiile respiratorii au un rol de “repaus activ”.

Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este de 40-45 de minute din care: 5

minute cuprinde incalzirea
30-35 minute partea fundamentala
5 minute incheierea.

Inainte de intrarea in bazin pacientul este obligat sa faca dus!

 Incalzirea

-la marginea bazinului

-pozitia initiala: stand
-coloana cervicala: -flexii si extensii
-rasuciri stanga respective dreapta
-inclinari laterale
-rotiri
-membrele superioare: -flexii si extentsii
-extensii cu arcuiri
-rotiri simultane si alternative
-flotari si semiflotari

-coloana lombara: -fletii si extensii

-extensii si aplecari

11
 -inclinari laterale
-circumductii
-membre inferioare: -fandari inainte, inapoi, lateral
-genuflexiuni
-ridicari pe varfuri, baretele sus, usoare arcuiri laterale
-sarituri ca mingea
-forfecari( din pozitia sezand)

 Partea fundamentala

 Invatarea miscarilor pe uscat prin metode pasivo-active si active

 Invatarea miscarilor in apa

Exercitii:

1. Plutirea

-pacientul este intins pe apa in decubit dorsal, capul in sprijin pe umerii

terapeututlui, aflat si el in apa.
-urmeaza o inspiratie fortata cu mentinerea aerului in piept cat mai mult timp.
-dupa inspiratie capul pacientului nu mai este sprijinit de catre kinetoterapeut
ci este lasat sa pluteasca usor pe apa impreuna cu corpul care trebuie sa fie cat
mai relaxat
-plutirea corpului pe apa se datoreaza diferentei dintre densitatea apei si
densitatea corpului uman
-utilizeaza forta musculara redusa pentru mobilizarea articulara
-creste capacitatea de relaxare musculara in postura ortostatica
-scade durerile articulare prin diminuarea presiunilor intraarticulare
-fenomenul de plutire poate fi accentuate cu ajutorul unor plute
-in bazinele cu apa sarata sau minerala se poate obtine un grad mai mare de
flotatie deoarece cu cat densitatea apei este mai mare cu atat flotatia este mai
usoara

12
 2. pacientul in decubit ventral
-cu pluta, priza pe partile laterale distale
-miscare de picioare bras
-12 lungimi de bazin

3. pacientul in decubit dorsal

-bratele executa o miscare simultana sus-lateral-jos
-picioare bras
-6 lungimi de bazin

4. pacientul in decubit dorsal

-bratele in prelungirea corpului
-picioare craul
-4 lungimi de bazin

5. -procedeu craul
-4 lungimi de bazin

 Revenirea dupa efort

 Prin exercitii de revenire propriu zise

 Prin joc

Exercitii de revenire propriu zise:

o serii de scufundari cu expiratie completa sub apa

o impingere de la margine cu plutire pe spate si revenire prin pedalare

usoara cu brate si picioare
o .mers prin apa cu expiratie si inspiratie ampla

o pedalare cu bratele si cu picioarele in decubit dorsal

13
Revenirea dupa efort prin jocuri
a) lovirea apei cu palma prin stropirea partenerului

b) “lupta cocosului” – se grupeaza doi cate doi, unul dintre ei se aseaza pe umarul
celuilalt, pierde perechea a carui partener de pe umeri cade in apa.

Programul de hidrokinetoterapie trebuie inclus in programa de reabilitare a

copiilor cu sindrom down de cel putin 2 ori pe saptamana.
Pe langa acesta se indica si o dieta adecvata.

2.2.6 Contraindicatiile hidrokinetoterapiei

Hidrokinetoterapia are putine contraindicatii absolute, amintim doar

afectiunile dermatologice si starea febrile.Contraindicatiile relative sunt date de
unele afectiuni cardiovasculare, varsta avansata, hipotensiune arteriala.

Rezultate obtinute prin hidrokinetoterapie

 Plutirea
 Coordonarea miscarilor cu respiratia
 Inotul pe spate
 Procedeul bras
 Procedeul craul
 Socializare cu alti copii( autisti, diskinetici, spastici)

14
 Concluzii

Copii care sufera de Sindrom Down sunt totusi capabili sa invete, dar au
nevoie de mai mult timp din cauza retardului mintal.Au probleme in mentinerea
concentrarii atentiei mai mult timp, este aproape imposibil de a le mentine atentia
asupra unei miscari mai mult de cateva momente.
Invatatul este facilitat daca ei se afla intr-un mediu unde se simt iubiti si
unde nu se simt inferiori celor din jur deoarece sunt afectivi, sociabili,sensibili la
frumos Schimbarile bruste, inexplicabile care se petrec in jurul lor ii pot afecta.

Invatarea unor deprinderi si competente prioritare pot fi invatate prin:

 Jocuri de constructie
 Jocuri puzzle
 Jocuri educative(alfabetul)
 Betisoare, numaratoare
 Jetoane cu numere si cifre insotite de imagini
 Vizionare casete cu desene animate, filme educative
 Confectionare de materiale artistice
Dezvolta memoria vizuala

Educatia senzoriala: tactila

vizuala
auditiva
Educatia senzoriala tactila:

 Informatiitactile- formarea unor gesture utile( a lua, a pune, a

inchide, a deschide)
 Identificarea proprietatilor materialelor(moale-tare, usor-greu, fin-
dur)

15
  Identificarea formelor
 Identificarea temperaturii diferitelor obiecte

Educatia senzoriala vizuala:

 Perceperea vizuala:-culoare
-forma
-dimensiune
 Aprecierea globala a cantitatii
 Pozitia spatiala
 Preceptia miscarilor
 Atentia vizuala(“Care este deosebirea?”)
 Implicatia semantica a imaginii si raportul dintre imagine si cuvant
 Mobilizarea vizuala- 5 cuburi colorate se arunca pe rand oe jos i se
cere copilului sa spuna care a fost ultimul cub aruncat

Educatia senzoriala auditiva:

 Perceptia auditiva, perceptibilitatea fenomenelor sonore, reactii de

orientare la sursele sonore
 Sunet muzical, zgomot, fluier
 Discriminare: zgomot si absenta zgomotului(“tuna-liniste”)
 Identificarea auditiva:-intensitate
-variatia intensitatii
-directia sunetului
-inaltimea sunetului
(“vorbesti tare-vorbesti incet”)
 Achizitia ritmului:- lent
-rapid
-mers in ritmuri diferite si oprire la
semnal sonor

16
Activitati matematice

 Numara corect crescator din unu in unu in limitele 0-10

 Verbalizeaza compararea folosind expresiile:mai mare, mai mic,
egal

In concluzie atat specialistii cat si rudele trebuie sa fie atenti san u le acorde mai
mult ajutor decat au intradevar nevoie, deoarece pot sa ii stimuleze negative

BIBLIOGRAFIE

1. Almasan Dorin- Istoria exercitiilor fizice,educatiei fizice si sportului,Cluj 1994

2. Constantin A., Tiberiu-L.V., Adriana Albu- Kinetoterapia pasiva,Ed. Polirom, 2004
3. Czeizel Endre- Az emberi oroklodes, Ed. Gondolat Budapesta, 1976
4. Dr. Betnakik Belane- Hidroterapia es specialis uszooktatas, Budapest, 2002
de hidrokinetoterapie si inot therapeutic, Ed. Risoprint cluj-napoca, 2005
5. Tudor Sbenghe- Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala
Bucuresti, 1987

Surse virtuale: www.down-syndrome.org

www.ds-health.com
www.vanderbiltchildrens.com
www.medicalnewstoday.com
www.sciencedaily.com

17