Muzica în China Antică

Muzica din China Antică apare în primele timpuri ale antichităţii.

Ea era prezentă în viaţa de zi cu zi, în viaţa de curte, în viaţa de familie.
Astfel există:
1. muzica de cult sau religioasă prezentă în temple.
2. imnuri şi cântece pentru împărat.
3. muzică populară.
Cea mai veche lucrare muzicală datează din secolul VI î.Hr şi poartă numele de „Cartea Cântecelor”.
Cel mai important filosof, Confucius spunea despre Cartea Cântecelor că ,, aduce oamenii pe drumul dorit şi prin ea
sunt exprimate sentimentele şi frământările oamenilor”.
Cartea Cântecelor conţine 305 povestiri în versuri, marcate unele din ele cu semne indicatoare de ritm, de pauze şi de
unduiri expresive.
Din această culegere se desprinde sensibilitatea, gingăşia şi bogăţia sentimentelor inspiratoare, varietatea
poetico-muzicală a exprimării lor.
În secolul II î.Hr, se aflau la curte, 800 de muzicieni, care asigurau fastul curţii imperiale.
Intonaţia muzicii chineze se bazează pe scări muzicale numite scări pentatonice(5 sunete) cu semiton(scări
hemitonice), dar mai ales fără semiton(scări anhemitonice). Ex: la-sol-mib-re-do( cu semiton), la-sol-mi-re-do(fără
semiton)
Scrierea se făcea cu simboluri ca şi scrierea chineză.
Sunetele erau simboluri ale cerului, pământului, omului şi ale celor 4 anotimpuri.
Instrumente muzicale:
1. guqin(guţin)
2. guzheng
3. sheng
4. flaut dizi din bambus
5. flaut paisiao
6. chitară ruan
7. erhu
8. piba sau pipa
 MUZICA ÎN EGIPTUL ANTIC

Mărturiile despre o muzică egipteană datează din sec III.î.Hr.

În concepţia egiptenilor despre lume şi viaţă, moartea era văzută ca o trecere într-o altă dimensiune, iar pregătirea
egipteanului de rând şi mai ales a faraonilor pentru moarte, era esenţială astfel că viaţa întreagă apare astfel pusă în
slujba morţii.
Principala preocupare a faraonului este clădirea piramidei, a mormântului.
Tematica muzicii egiptene era:
1. Moartea şi postexistenţa sufletului.
2. Imnuri şi cântece pentru slăvirea zeilor şi faraonilor.
3. Cântece din viaţa de zi cu zi.
Faraonul reprezenta însuşi statul egiptean, de aceea cronicile lor istorice de pe monumente, coloane, obeliscuri,
table de piatră, nu conţin referiri la faptele faraonului, ci doar la numele lui, pentru că numele era atât de puternic încât
era suficient.
Muzica se practica în temple, la palate, la ceremonii funerare şi în societate.
Teoria muzicală era avansată, iar cunoştiinţele lor cuprindeau studiul vibraţiilor coloanelor de aer în tuburi de diferite
mărimi şi lungimi.
Notaţia muzicală se făcea ca şi scrierea cu hieroglife.
Instrumente muzicale:
1. flaut ney
2. syrinx
3. tobe
4. liră
5. harpă
6. trompete
Primele trompete de aur şi de argint au fost descoperite în mormântul lui Tutankamon.
 MUZICA ÎN GRECIA ANTICĂ

În Grecia Antică muzica ocupa un loc de seamă în toate formele de activitate ale societăţii.
Muzica devine în Grecia Antică, obiect de învăţământ având un rol important în formarea viitorului cetăţean.
Profesionalismul muzical s-a dezvoltat în şcoli, unde au fost pregătiţi instrumentişti şi cântăreţi de înaltă ţinută.
Teoria muzicală era foarte avansată, iar materialul sonor era organizat în scări muzicale numite moduri.
Scara cea mai cunoscută era alcătuită din 2 tetracorduri descendente şi identice ca structură; primul tetracord se numea
hyper, iar al doilea hypo, pornind de pe mi2 şi terminând cu mi1.
Ritmul era în strânsă legătură cu poezia şi duratele se formau datorită metricii versului.
1. optime-optime: piric
2. pătrime-pătrime: spondeu
3. optime-pătrime: iamb
4. pătrime-optime: troheu
5. pătrime-2 optimi: dactil
6. 2 optimi-pătrime: anapest
7. 3 optimi: tibrah
Instrumente: aulos, kithara, lira, lăuta, harpa
 MUZICA ÎN ROMA ANTICĂ

Roma a fost cea mai importantă şi formidabilă putere militară din Antichitate.
Imperiul roman s-a extins în toată Europa, Nordul Africii şi Asia Mică.
Datorită cuceririlor, Roma a asimilat influenţe din toate zonele, dar cea mai importantă influenţă a fost cea care
a venit din Grecia.
Cucerind Grecia, Roma va prelua din realizările artei greceşti.
Astfel:
1. muzica devine obiect de învăţământ
2. se dezvoltă profesionalismul muzical
3. se formează ansambluri corale şi instrumentale care intonau imnuri la festivităţile oficiale
4. se formează pasiunea pentru ascultarea muzicii precum şi pentru interpretarea vocală şi instrumentală
5. se organizează concursuri şi olimpiade după model grec
Muzica era prezentă şi la întruniri familiale, ocazie în care se cânta vocal sau instrumental.
Astfel se dezvoltă diferite subiecte în cântece: cântece de război, de leagăn, de nuntă, de muncă, de petrecere şi de
asemenea cântece în cinstea împăratului.
În momente festive şi la întruniri oficiale, muzica era interpretată la instrumente cu o sonoritate puternică:
trâmbiţe, trompete, percuţie.
Alte instrumente: aulos, kithara, lira, lăuta, harpa
Notaţia muzicală se făcea cu literele alfabetului grec.