Sunteți pe pagina 1din 46

AUTACOIZI II

1. Utilizarile clinice ale eicosanoizilor


2. Hormonii corticosuprarenalieni
3. Histamina si antihistaminicele
PROSTAGLANDINELE
• O prostaglandina este un compus lipidic ce rezulta din acizi grasi
sub actiunea a diferite enzime. Fiecare prostaglandina contine 20
de atomi de carbon, inclusiv un inel de 5 atomi de carbon.

• Denumirea de prostaglandina deriva de la prostata – tesutul in care a fost


identificata prima prostaglandina in 1935. Ulterior s-au identificat mai multe
tipuri de prostaglandine produse de majoritatea tesuturilor.
Aparatul reproducator
PGE2, PGF2alfa Ovulatie

PGF2α, PGE2 si TxA2 Contractia musculaturii


uterine
PGI2 si PGE2 in cantitate Efect tocolitic
mare
PGE2 si PGF2α Contractii uterine in timpul
menstruatiei - dismenoree
PG in lichidul seminal Fertilitate, erectie
Aparatul reproducator

UTILIZARILE CLINICE
1. inducerea avortului in trimestrul I si II de sarcina

2. favorizarea declansarii nasterii

3. disfunctii erectile
Aparatul reproducator
MEDICAMENT UTILIZARI TERAPEUTICE

Misoprostol (PGE1) - Inducerea nasterii / avortului

Dinoprostona (PGE2) - Ocitocic – inducerea avortului in trim 3,


avort incomplet, inmuierea cervixului pre-
travaliu

Alprostadil (PGE2) - disfunctia erectila

Carboprost - Inducerea avortului in trim 2


Trometamina - combaterea hemoragiilor post-partum
(PGF2α)
Aparatul respirator
Fiziologic:
• PG sunt implicate in mentinerea ductului arterial la copii
Utilizari clinice:
1. Mentinerea ductului arterial la nou-nascutii care vor suferi
o interventie chirurgicala corectoare la nivel cardiac

• EPOPROSTENOL
(PGI2)
• se administreaza in
pev
• in HT pulmonara -
deoarece produc
vasodilatatie
Aparatul renal
Fiziologic:
• PG sunt sintetizate in cortexul renal si produc
vasodilatatie renala cu cresterea ratei de
filtrare glomerulara
• cresc secretia de renina
• cresc excretia de apa si sare prin reducerea
actiunii ADH
• TxA2 produce vasoconstrictie renala cu
inhibarea functiei renale
OCHI

• PGE si PGF reduc presiunea intraoculara =>


utile in GLAUCOM
• LATANOPROST (PGF2α)
• TRAVAPROS
• UMOPROSTONA
Aparatul digestiv
SANGE
Fiziologic:
• TxA2 stimuleaza agregarea plachetara
• PGI2 inhiba agregarea plachetara

Utilizari clinice:
• ASPIRINA – doze mici – inhiba
ireversibil COX-1 trombocitar
cu reducerea formarii de TxA2
=> efect antiagregant plachetar
• Reduce incidenta IMA si AVC
cu 25%.
Interventia leucotrienelor in astmul
bronsic
GLUCOCORTICOIZII
Hormonii CSR – molecule steroide:
1. glucocorticoizii
2. mineralocorticoizii
3. hormonii sexuali

GC – cuprind steroizi naturali (hidrocortizonul si metabolitul sau,


cortizonul) si steroizi de semisinteza
Se secreta aproximativ 20-25 mg/zi GC.

• Cortizolul (hidrocortizonul) ajunge in sange unde 90% circula in forma legata


de CBG (beta-globulina). Daca se sintetizeaza in exces se leaga si de
albumine fata de care are o afinitate redusa. La nivel hepatic cortizolul este
transformat in cortizon.
Efectele glucocorticoizilor
Efecte metabolice
1. metabolismul glucidic
 stimuleaza gluconeogeneza
 stimuleaza sinteza hepatica de glicogen
 creste reactiv secretia de insulina si in acelasi timp inhiba intrarea
glucozei in celula musculara
2. metabolismul lipidic
• favorizeaza lipoliza
• favorizeaza desfacerea TG din tesutul adipos cu eliberarea de AG
circulanti
• redistributia tesutului adipos la nivelul fetei si trunchiului
3. metabolismul proteic
 efect catabolic in muschi, os, piele, tesut conjunctiv
 inhiba cresterea la copii
 cresc sinteza proteica hepatica
Efectele glucocorticoizilor
Efecte mineralocorticoide
GC determina retentie de Na+ si H2O
GC cresc eliminarea urinara de K+ si H+

Proprietati limfolitice
GC scad sinteza proteica in celule limfatice; limfopenie prin redistribuirea
limfocitelor din sange in tesuturile limfoide

Efectele asupra celulelor sanguine


GC scad nr. monocitelor, eozinofilelor si bazofilelor prin redistributie
GC cresc nr. neutrofilelor (trec din maduva hematoformatoare in sange) =>
leucocitoza
GC cresc nr. de hematii si Hb
GC cresc nr. trombocitelor
Efectele glucocorticoizilor
Proprietati antiinflamatoare
 Sunt proportionale cu doza.
 Sunt antiinflamatoare indiferent de stimulul fizic, chimic sau biologic
responsabil de procesul inflamator. Sunt eficace in toate tipurile de inflamatie.
 influenteaza toate fazele inflamatiei (exsudativa, necrotica, proliferativa)
 reduc concentratia, distributia si functia leucocitelor periferice
 au efecte supresive pe citokinele inflamatorii
 inhiba PLA2
 inhiba migrarea leucocitelor spre locul inflamatiei
 inhiba fagocitoza prin scaderea functiei macrofagelor si reducerea productiei
de TNF-alfa si IL-1
 reduc formarea edemului local
 scad degranularea mastocitara
 mentin reactivitatea vaselor la catecolamine
 intarzie etapa de regenerare din fazele tarzii ale inflamatiei (scad nr. si
proliferarea fibroblastilor, scad formarea colagenului)
Efectele glucocorticoizilor
Proprietati imunosupresive
 scad procesele imune – mai ales imunitatea celulara

 inhiba eliberarea de IL-2 de catre limfocitele T

 inhiba eliberarea de IL-1 si TNF de catre monocitele activate

 scad productia de anticorpi la doze mari

 celula tinta este macrofagul

 inhiba reactiile imune precoce precum activarea complementului sau


eliberarea de enzime lizozomale

 inhiba reactiile imune tardive precum productia de colagenaze, elastaze, IL-


1, IL-6 si TNF-alfa.
Mecanismul de actiune
Mecanismul de actiune
Receptorii intracelulari sunt de 2 tipuri:
1. tipul I – pentru mineralocorticoizi
2. tipul II – pentru GC (GC actioneaza si pe tipul I ceea ce
explica efectele mineralocorticoide ale GC)

 Complexul H-R functioneaza ca factor de transcriptie ce realizeaza o reglarea


pozitiva la nivelul genelor cu sinteza de proteine enzimatice printre care si
LIPOCORTINA care inhiba PLA2 cu inhibarea formarii de eicosanoide (PG,
LT), PAF si alti metaboliti proinflamatori.
 GC pot determina si o reglare negativa a genelor cu inhibitia COX-2 implicata
in procesele inflamatorii si cu scaderea expresiei genelor ce codeaza colagenaza,
stromalizina si citokinele responsabile de activarea sistemului imun.
 Efectele (sinteza proteica) se instaleaza lent in 2-8 ore de la administrare si sunt
durabile deoarece GC au un T1/2 lung.
Indicatiile terapeutice ale GC

• Foarte multe indicatii

• Cortizonii nu vindeca, ci atenueaza


reactiile la agentul cauzal, evitand sau
intarziind leziunile biochimice si
prevenind complicatiile fibrotice.
Indicatiile GC - BOALA ADDISON – ICSR cr
Indicatiile GC – ICSR ac – criza addisoniana

- hipoTA,hipoglicemie, hiponatremie, hiperpotasemie,


hipercalcemie, convulsii, febra, sincopa
Indicatiile GC
3. Hiperplazia congenitala de CSR

Presupune un defect de sinteza a hidrocortizonului de catre CSR


ceea ce determina si o eliberare crescuta de ACTH.

4. Sindromul Cushing determinat de un adenom hipofizar


secretant de ACTH – se administreaza GC inainte si dupa rezectia
tumorii

5. Diagnosticul sdr. Cushing


Testul de supresie cu dexametazona
Indicatiile GC
6. Antiinflamator
• tratament simptomatic / paleativ
• boli inflamatorii sau autoimune in care manifestarile bolii sunt
determinate de raspunsul imun inadecvat al organismului
• boli reumatice severe:
• poliartrita reumatoida
• reumatism articular acut – RAA – cazuri grave
• colagenoze – LES
• polimiozita
• periarterita nodoasa, granulomatoza Wegener, artrita acuta gutoasa
• boli hepatice (necroza hepatica subacuta, hepatita cronica activa)
• ileita, colita ulceroasa
• boli renale (sdr. nefrotic, glomerulonefrite, etc)
• infectii – foarte severe – in asociere cu antibioticul – febra tifoida, soc
septic, TBC forma grava, encefalite virale (scad inflamatia si reduc
edemul cerebral).
Indicatiile GC
7. Efect imunosupresor
• soc anafilactic – GC i.v. dupa adrenalina – efectul va apare dupa
minim 2 ore
• criza de astm bronsic
• astm bronsic rezistent la simpatomimetice beta-2 selective
• dermatoze alergice grave – boala serului – sdr. Steven-Johnson,
necroliza epidermica
• rinita alergica sezoniera severa
• anemie hemolitica
• purpura trombocitopenica idiopatica

8. Profilaxia sdr. de detresa respiratorie


• la nou-nascutul prematur – pentru stimularea maturarii pulmonare
si a productiei fiziologice de surfactant pulmonar (dexametazona)
Indicatiile GC
9. Boli inflamatorii sau alergice oftalmice
10. boli dermatologice (eczeme)
11. soc-colaps – doze mari i.v. – sustin organismul in conditii de
stress
12. indicatii pentru proprietatile limfolitice
• leucemii acute la copii
• limfoame maligne
13. Tumori cerebrale si hipertensiune intracraniana –
favorizeaza iesire din coma, scad edemul cerebral
14. In tratamentul chimioterapic al unor forme de cancer
deoarece reduc severitatea reactiilor adverse la chimioterapic.
DOZE GC

• DOZE - in tratamentul simptomatic se incepe cu doze


mici care se cresc progresiv apoi se scade pana la doza
minima eficace.
• Dozele mari se administreaza maxim o saptamana.
• Dozele de intretinere se administreaza 1 data/zi
dimineata sau se utilizeaza schema alternativa (doza
dubla 1 data la 2 zile – pentru limitarea supresiei CSR)
• Tratamentul cu GC nu se opreste brusc ci se reduc
treptat dozele.
Reactii adverse
1.hipercorticism exogen

cu posibilitatea aparitiei unui Sd. Cushing


iatrogen daca se adm. doze mari timp
indelungat

2.hipocorticism endogen
- apare la 3 saptamani dupa tratament
-hipo/atrofia CSR
-exacerbarea simptomatologiei bolii
tratate daca se opreste brusc tratamentul
cu instalarea corticodependentei
Reactiile adverse ale GC
Metode de evitare a corticodependentei :
-administrarea GC pe perioade cat mai scurte de timp
-evitarea administrarii de GC cu durata lunga de actiune pe perioade lungi de
timp
-utilizarea schemei alternative de tratament
-scaderea progresiva a dozelor – utilizarea dozei minime eficace in boala
tratata
3. Imunosupresia
• scade rezistenta la infectii
• scade capacitatea locala de aparare
• reduc procesul de reparare a tesutului lezat
• Cresc frecventa si gravitatea infectiilor bacteriene, virale, micotice, parazitare.
• Vaccinarea este interzisa in timpul corticoterapiei.
4. Efect ulcerigen
• scade raspunsul imun fata de infectia cu H. pylori
• favorizeaza aparitia ulcerului g-d mai ales cand se administreaza doze mari pe
perioade lungi de timp
Reactiile adverse ale GC
5. Osteoporoza
6. Intarzie cresterea la copii
7. Produc miopatii (atrofia masei musculare – mai ales la nivelul
coapselor)
8. Vergeturi, teleangiectazii, purpura, fenomene atrofice – la nivelul
tegumentului
9. Diabet steroidic de novo – usor si reversibil
10. favorizeaza retentia hidro-salina cu cresterea TA +/- edeme
11. hipopotasemie +/- alcaloza (efecte mineralocorticoide)
12. stimulare SNC
13. glaucom cortizonic reversibil
14. cataracta subcapsulara posterioara – mai ales la copii
Structura chimica a GC
 Au la baza nc. pregnan – steroid C 21
 prezenta unei legaturi duble 1,2 in compusii ∆1- glucocortizoizi
intensifica efectul antiinflamator si glucoreglator
 substituirea 6 alfa-CH3 si 9 alfa-F maresc potenta glucocorticoizilor
privind toate efectele glucocorticoizilor
 16 alfa-metilarea anuleaza efectele de tip mineralocorticoid
Clasificarea GC
 In functie de durata efectului:
 cu durata scurta de actiune (T1/2=8-12 ore) – cortizonul, hidrocortizonul
 cu durata medie de actiune (T1/2=12-36 ore) – prednisonul, prednisolonul,
metilprednisolonul
 cu durata lunga de actiune (T1/2=36-54 ore) – dexametazona, betametazona

 In functie de retentia hidro-salina pe care o determina:


 retentie hidro-salina marcata – cortizonul, hidrocortizonul
 retentie hidro-salina slaba – prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul
 fara retentie hidrosalina – dexametazona, betametazona, triamcinolon

In functie de potenta:


 potenta mica – doze 20-25 mg – cortizonul, hidrocortizonul
 potenta medie – doze 4-5 mg – prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul
 potenta mare – doze 0.75 mg – dexametazona, betametazona
GC utilizati in terapie
 CORTIZONUL
 glucocorticoid fiziologic
 se transforma hidrocortizon
 doze de 25-75 mg / zi in ICSR cronica
 nu este activ ca atare (inactiv in aplicatii locale sau injectat local)

 HIDROCORTIZONUL
 principalul glucocorticoid fiziologic
 medicatie de substitutie in ICSR cronica – 20-60 mg/zi in 2-3 prize
 hidrocortizon acetat – suspensie apoasa – injectat local
 hemisuccinat de hidrocortizon – hidrosolubil – inj.i.v. – in urgente
 hidrocortizon sodiu fosfat – inj. i.v. sau i.m. in urgente
GC utilizati in terapie
 PREDNISONUL
 forma activa este prednisolonul (metabolit hepatic)
 comprimate de 5 mg
 doze de 30-80 mg / zi in situatii acute
 doze de 5-10 mg / zi in situatii cronice

 PREDNISOLONUL
 ∆1 hidrocortizon
 eficace si local
 prednisolon acetat – oral / local
 prednisolon sodiu succinat – inj. i.v.
 prednisolon sodiu fosfat – inj. i.v. in urgente 50-500 mg o data
GC utilizati in terapie

 METILPREDNISOLONUL
 6 alfa metilprednisolon (MEDROL)
 metilprednisolon acetat – inj. i.m. sau local
 metilprednisolon sodiu succinat – inj. i.v. in urgente
 Risc crescut de corticodependenta

 TRIAMCINOLONA
 9 alfa-fluor, 16 alfa-hidroxi prednisolon
 triamcinolon diacetat – inj. i.m. / oral
 triamcinolon acetonid– inj. i.m. / intraarticular
 triamcinolon hexacetonid– inj. intraarticular
GC utilizati in terapie
 DEXAMETAZONA
 9 alfa-Fluor 16 alfa metilprednisolon
 doza: 1.5-16 mg / zi
 deetermina supresie semnificativa a CSR
 dexametazona acetat – inj. local
 dexametazona sodiu fosfat – inj. i.v. sau i.m.

 BETAMETAZONA
 Oral
 betametazona sodiu fosfat – inj. i.v. sau i.m.
 Diprophos = betametazona sodiu fosfat + betametazona dipropionat

 BECLOMETAZONA DIPROPIONAT, FLUTICAZONA


PROPIONAT – admin. inhalatorie in trat. AB
HISTAMINA
• mediator cu multiple actiuni la nivel celular
• implicata in reactii alergice si inflamatie
• importanta in reglarea secretiei gastrice de
HCl
• rol in neurotransmisie in SNC
• nu are aplicatii clinice
• se sintetizeaza prin decarboxilarea
histidinei
• este stocata in mastocite sub forma
inactiva
• forma libera este rapid inactivata amino-oxidaze tisulare
HISTAMINA
• Stimulii responsabili de eliberarea de
histamina sunt: frigul, toxinele
bacteriene, traumatisme, intepaturi de
insecte, alergii.
• HISTAMINA – unul dintre cei mai
importanti mediatori ai alergiilor si
socului anafilactic.
• alti factori implicati in alergii:
serotonina, leucotrienele, factorul
eozinofilic chemotactic al anafilaxiei.
• Reactii alergice pot fi localizate sau
generalizate (soc anafilactic)
Receptorii histaminici
• 4 tipuri: H1, H2, H3 si H4.
• Receptorii H1:
– musculatura neteda digestiva => diaree, crampe abdominale
– musculatura nedeta bronsica => bronoconstrictie
– musculatura neteda vasculara => vasodilatatie prin eliberare de NO (↑ GMPc)
– cresc permeabilitatea capilara => favorizarea edemului
– cresc secretia glandelor exocrine => secretii nazale si bronsice

• Receptorii H2:
– stimularea receptorilor H2 de la nivel gastric => cresterea secretiei de HCl

• Receptorii H1 si H2 – sunt implicati in tripla reactia Lewis la nivel


cutanat= papula+eritem+caldura locala
ANTIHISTAMINICELE (anti-H1)
• blocheaza raspunsul histaminic mediat de receptorii H1.

• 2 generatii:
1. generatia I – antihistaminice cu efecte SNC + actiune si pe alti receptori
2. generatia II – antihistaminice fara efecte SNC

• INDICATII:
1. urticarie, rinite, conjunctivite alergice
2. generatia I poate fi utilizata ca antivomitive in raul de miscare,
vertij (actioneaza pe receptorii H1 si muscarinici de la nivelul aparatului
vestibular)
Nu sunt eficace in astmul bronsic deoarece histamina nu este
singurul mediator implicat in fiziopatologia AB.
ANTIHISTAMINICELE (anti-H1)
• GENERATIA I (clasice)
• difenhidramina, ciclizina, meclozina (Emetostop), hidroxizina
• utile ca antivomitive in răul de mișcare, vertij
• unele au efect sedativ sau hipnotic (antihistaminice de noapte) –
hidroxizina, clorfeniramina, prometazina (Romergan – cu efecte
anticolinergice bine exprimate), cetirizina (Zyrtec)
• prezinta efecte anticolinergice – cu reactii adverse de tip PSL
(atropinice) – uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de mictiune,
tahicardie sinusala
• ciproheptadina (Peritol) are efecte antiserotoninergice
• prometazina si difenhidramina prezinta efect anestezic local slab
• durata de actiune: scurta – pana la 6 ore
ANTIHISTAMINICELE (anti-H1)

• GENERATIA I (clasice)
• Reactii adverse:
– blocheaza neselectiv si alti receptori (muscarinic, alfa- adrenergici,
serotoninergici) =>
• slab sedative
• pot scadea performantele psihomotorii
• potenteaza efectele deprimante ale alcoolului
• tinitus, ameteli, incoordonare motorie, tremor, tulburari de vedere
• uscaciunea gurii
• cresc apetitul
ANTIHISTAMINICELE (anti-H1)

• GENERATIA II (moderne)
• trec mai putin BHE => efectele SNC sunt mai reduse
• durata de actiune este mai lunga – 12-24 ore
• loratadina (Claritine), desloratadina (Aerius), levocetirizina (Xyzal)
• Reactii adverse:
– aritmii ventriculare potential fatale (torsada varfurilor) (terfenadina si
astemizolul scoase din uz datorita acestor reactii adverse)

S-ar putea să vă placă și