Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
CUPRINS
I. ARGUMENT……………………………………………………………………….pag.
II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ANEXITĂ
OBIECTIV 1
OBIECTIV 2
ANEXITA ……………………..pag.
Definiţie
Etiopatogenie
Anatomie patologică
Simptomatologie
Investigații
Diagnostic
Evoluție
Complicaţii
Tratament
Profilaxie
OBIECTIV 3
-2-
c. Fişa tehnică nr.3…………………………………………………………………..pag.
d. Fişa tehnică nr.4…………………………………………………………………..pag.
OBIECTIV 4
a.Culegerea datelor
b.Nevoi fundamentale după Virginia Henderson
c.Planuri de îngrijire
OBIECTIV 5
III.BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….pag.
IV.ANEXE…………………………………………………………………………pag.
-3-
I. ARGUMENT
Am ales această temă deoarece, în timpul stagiului petrecut în spital, am făcut practica pe
secţia de ginecologie. Am avut timp să observ numărul mare de femei diagnosticate cu
anexită. Unele, diagnosticate la timp, sunt, în prezent, mămici.
În acelaşi timp, mi-am dorit să aprofundez cunoaşterea legată de factorii etiologici precum şi
de metode şi tehnici cât mai eficiente de îngrijire şi, nu în ultimul rând, măsuri profilactice.
Am ajutat şi eu, prin mica mea contribuţie la îngrijire, tratament şi educaţie sanitară.
Prin studierea acestor cazuri, am ajuns la un anumit nivel de înţelegere şi cunoaştere a fiinţei
umane şi al modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate pe
respect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.
-4-
II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ANEXITĂ
OBIECTIV 1
În mod normal viaţa începe şi se dezvoltă într-o perioadă de noua luni ,în mediul protector
matern.De aceea , sistemul de reproducere al femeii va fi descris primul , începând cu
organele sexuale externe.
-5-
Sistemul reproductiv al femeii constă din organele genitale interne, localizate in
cavitatea pelviană şi susţinute de centura pelvianăşi organele genitale externe localizate în
perineu.Organele genitale interne şi externe ale femeii evoluează şi se maturizează sub
influenţa hormonilor estrogeni şi se maturizează sub influenţa hormonilor estrogeni si
progesteroni, începând cu viaţa intrauterină şi continuând pe parcursul copilăriei şi a
adolescenţei.Sistemul reproductiv se atrofiază odată cu vârsta şi cu scăderea activităţii
hormonilor ovarieni.O foarte bogată reţea nervoasă şi vasculară stimuleză şi întreţine
funcţionareaacestei structuri .
Aspectul organelor externe feminine diferă mult de la femeie la femeie din moment ce forma
, culoarea şi mărimea lor sunt determinate de factori genetici , vârsta ,rasa şi numărul de copii
pe care femeia i-a născut .
Organul genital extern feminin sau vulva corespunde planului cutanat care acoperă pubisul şi
perineul uro-genital ,iar în profunzime ,spaţiul superficial al perineului uro-genital . Glandele
mamare constituie anexe ale aparatului genital.
→Clitorisul ;
→Prepuţul clitorisului ;
→Vestibulul ;
Meatul urinar
Vestibulul mic şi parauretral sau galandele Skene ;
Himenul şi intrarea in vagin sau intrarea vaginală ;
Vestibulul mare , vulvovaginal sau glandele Bartholin ;
→Perineul ;
Muntele lui Venus este un ţesut adipos, de formă ovală, subcutanat, situat deasupra simfizei
pubiene .Aceasta conţine multe glande sebacee şi este acoperit de părul pubian ,care începe să
-6-
crească cu 1-2 ani înainte de prima menstruaţie.Menarha apare ,de obicei ,la varsta de 13 ani.
Funcţiile Muntelui lui Venus în sistemul de reproducere sunt :de sexualitate şi de protecţie .
Labiile mari .Labiile mari sunt două pliuri de ţesut conjunctiv de formă alungită,îmbinate
anterior la nivelul muntelui lui Venus.Ele sunt aşezate în jurul labiilor mici şi se termină în
perineu.
Pe partea exterioară pielea labiilor mari este mai groasă, de obicei pigmentatăin culori mai
închise decât ţesutul din jur şi acoperite cu păr fin, similar celui de pe muntele lui Venus.
Partea interioara a labiilor este moale ,groasă şi fară păr .Sensibilitatea extreamă a labiilor
mari la atingere ,la diferenţele de temperatură sau la durere ,se datorează bogatei reţele
nervoase ,funcţiile lor fiind legate de excitarea sexuală.
Labiile mici sunt formate din ţesut conjunctiv şi fibre musculare care se intind de la clitoris
până la fâul labiilor mari. Bogata lor reţea nervoasă le face extrem de sensibile la stimulii
fizici.Glandele din labiile mici au rolul de a lubrifica vulva.Spaţiul dintre ele se numeşte
vestibul.
Clitorisul este un organ erectil constituit din doi corpi cavernoşi , separaţi printr-un sept
incomplet.Extremitatea corpului clitorisului se numeşte glandul clitorisului şi este mult mai
sensibilă decât restul corpului.În momentul excitaţiei sexuale ,glandul şi corpul clitorisului îşi
maresc volumul .Glandele sebacee ale clitorisului secretă substanţa numită smegmă.
Cuvântul clitoris provine de la un cuvânt grecesc care înseamnă cheie ,deoarece clitorisul a
fost văzut ca şi cheia sexualităţii feminine.
Himenul este o membrană din ţesut conjunctiv care se întinde circular la limita dintre
orificiul vaginal şi vestibulul vaginului.Această membrană obturează parţial orificiul
vaginal.El poate fi elastic şi foarte rezistent împiedicând desfăşurarea actului sexual sau se
poate rupe foarte repede,cu o hemoragie de 2-3 picaturi (deflorarea).
-7-
Glandele Bartholin sunt situate pe cele două laturi ale extremităţii inferioare a vaginului în
grosimea labiilor mari de o parte şi de alta a orificiului vaginal. Aceste glande secretă o mică
cantitate de mucus clar şi vâscos, în special în timpul actului sexual.
Glandele Skene sunt aşezate parauretral şi se deschid pe părţile laterale ale orificiului uretral.
Frâul labiilor mari .Este o plică transversală , uşor concavăanterior situată la comisura
posterioară a labiilor mari
Perineul . Este o zonă de ţesut muscular subcutanat ,situat între orificiul vaginal şi anus
.Perineul formează baza corpului perineal ,care închide în jos excavaţia osoasă a bazinului.
Ocazional ,termenii de perineu sau vulvă sunt consideraţi ,în mod greşit ca avănd acelaşi
înţeles.
● ovarele,
● trompele uterine,
● uterul
● vaginul.
Ovarele sunt situate de o parte și de alta a uterului, sub trompele uterine. Ovarul are o
formă ovoidală, uşor turtit și prezintă: o față medială, acoperită de fimbriile trompei uterine; o
față laterală ce vine în contact cu peretele lateral al pelvisului. De asemenea, are o margine
mezoovarică, lanivelul căreia se află hilul ovarului.
Extremitatea ovariană este legată de uter prin ligamentul propriu al ovarului
(ligamentul utero-ovarian), iar extremitatea tubară este orientată lateral și
superior, spre partea infundibulară a trompei uterine.Suprafața ovarului este netedă, înainte de
menarhă, iar după maturizarea sexuală suprafaţa acestuia devine neregulată din cauza
numeroaselor rupturi cauzate de expulzia oului nefecundat
Funcțiile - Funcţiile ovarului sunt două :
→deovulație
→producere de hormoni.
-8-
La naştere, ovarul unei fetițe sănătoase conţine foarte multe (mii, imposibil de numărat precis)
ouă primordiale (primitive). Mai târziu,după maturizarea sexuală într-un ciclu menstrual
obişnuit (28 zile) sematurizează unul sau două ovule care constituie produsul ovulației.
Ovarul este,de asemenea, producător de hormoni steroizi sexuali (estrogeni, progesteroni
șiandrogeni), în cantitatea necesară unei femei normale pentru a se dezvolta șimaturiza sexual.
Trompele uterine
Localizare si susţinere. Trompele uterine sunt două conducte lungi de 10-
12 cm care se întind între ovar și uter. Ele prezintă o extremitate laterală,
prevăzută cu un orificiu prin care comunică cu cavitatea peritoneală, denumit
ostiul uterin al trompei și o extremitate medială care prin ostiul uterin al trompei
se deschide în uter. Trompei uterine i se disting patru porţiuni: partea uterină,
cuprinsă în peretele uteruluiși fundul uterului,denumită și parte interstițială ; istmul trompei
uterine, o porţiunemai strâmtă, căreia îi urmează o parte mai dilatată, ampula trompei uterine,
ce setermină cu extremitatea laterală, în formă de pâlnie, care poartă numele deinfundibulul
trompei uterine (pavilionul). La nivelul infundibulului se află ostiulabdominal, iar pereţii săi
crestaţi formează franjurile sau fimbriile trompeiuterine, dintre care una mai lungă, fimbria
ovarică, ajunge la ovar.
Ultimele trei porţiuni ale trompei uterine sunt cuprinse în marginea
superioară a ligamentului lat al uterului care îi formează și un mezou, denumit
mezosalpinge, prin care ajung la organ vasele și nervii. În ce privește structura,
trompa uterină prezintă la exterior o tunică seroasă. Formată din peritoneul
ligamentului lat, sub care se află tunica adventice, alcătuită din ţesut conjunctiv.
După aceasta urmează tunica musculară, cu fibre longitudinale la exterior și
circulare la interior, tunica submucoasă. Mucoasa formează cute sau plici tubare
și este alcătuită dintr-un epiteliu cilindric ciliat unistratificat.
Funcțiile - Trompa uterină este o cale de trecere pentru ovul. Fimbriileinfundului împing
ovulul în trompa uterină prin contracţii musculare. Ovululeste propagat prin trompa uterină
parţial de către cili și prin mișcărileperistaltice ale tunicii musculare până în cavitatea uterină.
Mişcările peristalticesunt determinate de hormoni estrogeni și de activitatea prostaglandinelor.
Activitatea perisaltică a tunicii musculare a trompelor uterine, precum și secreţia
de mucus pentru lubrificare sunt maxime pe durata ovulației. Mucoasa trompei
uterine secretă o substanţă nutritivă care menține în viață ovulul pe durata
parcurgerii sale .
-9-
Uterul
- 10 -
adaptare la următoarele funcţii:
Funcţia de a deschide colul uterin prin contracţii puternice ale acestei
musculaturi;
Contracţia acestor fibre musculare și presiunea exercitată de ele asupra
vaselor sanguine din zonă opresc hemoragiile intervenite în timpul avortului sau
a naşterii. Din cauza proprietăţii lor de a putea face o stază foarte bună a vaselor
de sânge prin contracţie, mai sunt cunoscute și sub denumirea de ligaturi
energice. Fibrele musculare din miometru sunt în prelungirea celor din colul
uterin și vagin și cu fibrele musculare din ligamentele ovariene, rotunde și
cardinale; ele au și o mică legătură cu cele din ligamentele uterosacrale.
Stratul de la suprafaţă al peretelui uterin îl formează peritoneul sau tunica
seroasă, purtând și denumirea de perimetrium care, lateral, formează
ligamentele late. Sub acesta se află un strat de ţesut conjunctiv, mai subţire la
nivelul fundului i mai gros la nivelul corpului. Deoarece acesta nu acoperă în
întregime organul este posibil ca unele diagnostice vizând uterul sau unele
tehnici chirurgicale să poată fi efectuate fără a inciziona cavitatea abdominală
Cervixul. Partea cea mai joasă a uterului (de lângă vagin) este cunoscută
sub denumirea de cervix sau gât (în literatura românească de specialitate, col) al
uterului. Lungimea colului uterin este de 2,5-3 cm din care aproximativ l cm
pătrunde în vagin, la femeile care nu sunt gravide.
Cervixul sau colul este format dintr-un ţesut conjunctiv suprapus peste un
țesut muscular mai sărac care împreună îi conferă o structură elastică. Colul
uterin al femeilor nulipare este rotund, aproape conic, mai degrabă decât elastic,
de aproximativ 2-2,5 cm în diametru la exterior. Orificiul care face legătura între
cavitatea uterului și canalul endocervical (canalul de legătură al cavităţii uterine
cu vaginul care este interior cervixului) reprezintă orificiul intern al colului
uterin. Acesta este un orificiu mic, circular la femeile care nu au născut
niciodată pe cale naturală. Naşterea schimbă forma acestui orificiu într-o fantă
trasversală care împarte cervixul în buza anterioară și buza posterioară.
Când femeia nu este în cursul ovulației sau nu este însărcinată,
extremitatea cervixului poate fi simţită prin palpare și este asemănătoare la
pipăit cu vârful nasului având o mică adâncitură în mijloc. Adâncitura
marchează locul orificiului extern.
- 11 -
Cea mai semnificativă proprietate a cervixului este aceea de dilatare în
timpul naşterii normale. Mai mulți factori contribuie la elasticitatea cervixului:
compunerea sa din ţesut conjunctiv, elastic și din fibre musculare în proporţie de
aproximativ 10% și în special cele două creste longitudinale de pe fețele sale și
spre dreapta o serie de pliuri longitudinale care în totalitate constituie ceea ce se
numeşte arborele vieţii.
- stratul profund sau bazal ,ce nu suferă nici o modificare pâna la prima relaţie sexuală,este
eliminată odata cu prima naştere.
- Stratul superficial numit si funcţional este eliminat in cursul primelor acţiuni ale ciclului
menstrual.
Ciclul menstrual se poate împarti în trei faze:proliferativă,secretorie şi menstruală.
- 12 -
Faza proliferativă
Spre a-10-a zi a ciclului ,glandele care au fost îngustate rectilinii,devin treptat hipotrofice iar
lumenul lor se largeşte .În celule nu se mai găsesc nici mucus, nici glicogen.Spre ziua 13-14
glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat,sub influenţa mucoasei F.S.H-uluise
secretă estrogeni cu acţiune proliferativă asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronică sau pregravidică)
În cea de-a 15-17 zi,la baza celulelor apar vacuole de glicogen,glandele devin
dantelete,glicogenul se deplasează spre partea apicală a celulei,pentru a excreta către yiua a-
25-a.În acest moment partea spicalăa celulei se încarcă cu mucus.Arterele spitalate se
diferenţiază în zilele 25-27 ,tot acum stroma se micşoreazăîn grosime prin resorbţia edemului.
Determinismul fazei secretorie este :L.H.-progesteron -fază secretorie
Faza menstruală
Durează în medie 4 zile .Stratul superficial măsoară 8-10 cm grosime şi se elimină.
Menstruaţia apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine , realizat prin jocul
modificărilor vasculare.
Ciclul vaginului
În mod normal mucoasa vaginală ,la femei în plină activitate sexuală are patru zone de celule
care se modifică în cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt :
-zona superficială
-zona intermediară
-zona parabazală
-zona bazală
În timpul fazei estrigenice ,epiteliul marginalcreşşte şi atinge maximum de dezvoltare înainte
de evoluţie.Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de asemenea şi cele din zona
intermediară, care se stratifică şi cresc în volum.Acestă creştere rezultă din dezvoltarea
celulelor şi proliferarea lor.Conţinutul celular în glicogen creşte în această fază.Spre sfârşitul
fazei estrogenice (avansată) starturile zonei superficialese multiplică(conificare).
Ovulaţia se caracterizează prin debutul modificărilor regresive care se manifestă prin oprirea
dezvoltării epiteliului vaginal .Celulele se turtesc şi sunt eliminate în placarde .Pe măsură ce
faza estrogenică avansează ,activitatea epiteliului încetează iar descuamarea lui se continuă.
Faza estrogenică se caracterizează printr-o proliferare a celulelor şi o creştere a acidofilei şi a
indicelui picnotic.
- 13 -
Faza progesteronicăse caracterizează prin descuamarea celulelor care se plicaturizează şi se
elimină în cantitate foarte mare.
Ciclul mamar
În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificări
morfofiziologice sub acţiunea celor doi hormoni ovarieni :foliculina şi
progesteronul.Foliculina , în prima fază a ciclului ovarian determină hiperplazia ţesutului
conjunctiv şi a canalelor galacto-fore.În faza a doua sub acţiunea progesteronului are loc
dezvoltarea ţesutului lobulo-alveolar.
În timpul sarcinii , sub acţiunea foliculinei ,glandele mamare se măresc şi sunt dureroase.La
examinarea mamelonului chiar în primele luni ,va aparea colostrul.Mamelonul şi areola se
pigmentează mai intens.De asemenea ,circulaţia devine mai intensă, venele superficiale se
dilată şi devin foarte evidente prin transpitaţia pielii, constituind reţeaua Haller.
După naştere , se declanşează lactaţia , în ziua a-3-a ,a-4-a datorită începerii secreţiei de
proladină ,precum şi datorită excitării mamelonuli prin actul suptului ,intervenind şi o cale
neuroflexă.
- 14 -
OBIECTIVUL 2
ANEXITA
a)Definiţie
Cauze determinante:
- germeni patogeni: streptococul, stafilococul, colibacilul, enterococul;
- bacili anaerobi, bacilul perfringens, tricomonas vaginalis, bacilul Koch.
- o excepţională localizare la nivelul anexelor o pot avea: bacilul tific,
pneumococul, virusul gripal, virusul oreionului.
Modalităţi de inoculare:
- naşterile prin examene vaginale în cursul urmăririi travaliului, intervenţii
obstetricale efectuate în condiții de asepsie defectuoasă, travalii lungi şi
membrane rupte;
- avorturile empirice, sunt infectate prin manevrele septice, care le sunt
caracteristice;
- 15 -
- calea limfatică: calea obişnuită de propagare a streptococului şi a
germenilor anaerobi. Infecția se transmite prin limfaticele pelvisubperitoneale,
abordând trompa. Mucoasa este mai puţin atinsă ceea ce explică posibilitatea
vindecărilor fără sechele de obstrucţie tubară şi sterilitate.
- calea sanguină: este drumul urmat uneori de microbii porniți de la un
focar de infecție situat la distanţe de organism (calea descendentă, metastatică
de însămânţare a anexelor). Ea explică localizările genitale din cursul infecțiilor
acute şi cronice (scarlatină, variolă, gripă, amigdalită, reumatism, sifilis,
rujeolă). Infecția cu coli bacili poate lua și calea sanguină pornind de la intestin
pentru a se localiza la nivelul anexelor (sindrom enterogenital sau
enterourogenital).
- calea de contiguitate: calea cea mai obişnuită de propagare a aportului
de germeni de la nivelul apendicelui şi intestinului până la anexe. Procesul
infecţios cuprinde pe rând peretele apendicelui sau al intestinului şi seroasa
peritoneală. Se creează aderenţe cu anexele, care sunt la rândul lor inoculate și
cuprinse în procesul infecţios.
Cauze favorizante:
- congestia utero-anexială menstruală. Perioada menstruală reprezintă o
fază critică, în care femeia este predispusă mai mult ca oricând infecţiilor. Ea
favorizează atât grefarea infecţiilor noi cât şi reapariţia focarelor latente vechi;
- tulburări în funcția diferitelor organe cu răsunet asupra sferei genitale
(tulburări intestinale,mai ales constipaţia );
-boli infecţioase acute şi cronice
- tulburări neurohormonale.
Factori favorizanți din mediul extern:
- frigul şi umezeala;
- factorii traumatici (electrocoagulările, excesele sexuale);
- ortostatismul prelungit, mersul, exercițiile fizice, trepidaţiile;
- oboseala, subnutriţia .
d)Simptomatologie
- 16 -
zgomotoasă, cu intensitatea mare a semnelor funcționale (în special a
fenomenelor dureroase) și generale. Pacienta acuză dureri vii în abdomenul
inferior, bilaterale sau unilaterale. Durerile iradiază spre regiunea lombară şi
sacrală, spre coapse sau spre epigastru. Se însoţesc uneori de tenesme rectale și
vaginale și de vărsături. Ascensiunea termică poate să ajungă la 40-41OC, fiind
însoțită de frisoane, puls accelerat.
Abdomenul este balonat şi foarte sensibil la palpare în etajul inferior,
unde poate prezenta o oarecare contractură sau apărare musculară. Tactul
vaginal este foarte dureros; prin examenul vaginal nu se poate decela, de obicei,
în această fază, decât o impăstare difuză în zonele anexiale, ce traduce
fenomenele inflamatorii locale difuze. În zilele următoare, fenomenele
inflamatorii se localizează şi se constituie în leziuni, luând aspectul fenomenelor
anDebutul insidios al bolii - se caracterizează prin constituirea insidioasă a
leziunilor locale. Se manifestă prin fenomene dureroase atenuate, exacerbate
prin oboseală, mers, uneori însoţite de stări subfebrile.
Perioada de stare
În faza de constituire a leziunilor, tabloul clinic variază foarte mult după
caz. Semnele generale, funcţionale şi fizice sunt în intensitate diferită si se
grupează diferit.
a) Semne funcţionale:
►Durerea: domină tabloul clinic. Este localizată în abdomenul inferior,
de obicei predominând în una din fosele iliace. Iradiază spre membrele
inferioare, spre regiunea sacrală şi coccis, spre regiunea lombară sau spre vezică.
Pot fi însoţite de tenesme rectale şi cistalgii, de greţuri şi vărsături. Uneori
durerea iradiază spre epigastru sau regiunea hepatică, fiind resimţită cu
predominenţă în aceste regiuni. Este „durerea înaltă" din cursul unor anexite,
care pot duce la erori de diagnostic.
Intensitatea fenomenelor dureroase este variabilă. Durerea apare uneori
intermitent sub formă de crize dureroase provocate de cel mai mic efort, tact
vaginal, etc. Alteori este continuă, fiind exacerbată de mişcări, ceea ce
imobilizează pacienta. În anexitele vechi, durerea spontană poate să dispară
complet, fiind provocată numai prin exerciții obositoare sau prin contact sexual.
► Menometroragiile: sunt frecvente în cursul anexitelor. Traducând
starea de congestie pelviană. Menstruațiile se prelungesc. Uneori, persistă
- 17 -
pierderi de sânge continue sau intermitente pe întreaga perioadă a menstruaţiei .
- 18 -
remitente sau fluctuente, dureroase, fixe, care pot bomba în fundurile laterale
sau posterioare. În formele cronice cu predominenţa leziunilor chistice
perianexiale se găsesc mase tumorale împăstate sau chiar dure.
Uterul face uneori corp cu anexa tumefiată, iar delimitarea lui este
dificilă. El poate suferi devieri şi deplasări prin volumul anexei afectate.
Prin puncție vaginală se poate extrage, în formele chistice, un lichid clar
sau tulbure, sau purulent, ceea ce ne ajută să precizăm dacă tumora este un
hidrosalpinx. Puncția ne ajută la identificarea germenilor prin culturi, precum și
la stabilirea antibiogramei.
Tactul rectal ne poate da date asupra formei dimensiunilor anexei, când
aceasta este situată în sacul Douglas.
e) Investigaţii
- 19 -
4. Tactul vaginal - este un tact combinat, abdomenovaginal, prin care
explorăm toate segmentele aparatului genital, descriind modificările anatomice.
Tactul vaginal se face cu un deget (indexul mâinii stângi sau drepte sau cu două
degete (index şi medium). Se face întodeauna respectând regulile de igienă şi
asepsie pentru medic, asistentă şi pacientă. Pacienta este invitată de către
asistenta medicală, să meargă la toaletă pentru a-şi evacua conţinutul vezical şi
intestinal, apoi este aşezată în poziţie ginecologică pentru efectuarea tactului
vaginal.
e)Diagnostic
Diagnosticul etiologic:
Diagnosticul etiologic este uşor de determinat, când circumstanţele de
apariţie ale procesului inflamator sunt evidente, când anexita apare după o
- 20 -
naştere, un avort, în cursul unei infecţii blenoragice bine precizate sau în urma
unor tulburări intestinale. Precizarea diagnosticului este mai dificilă în anexitele
cronice sau în puseele acute recidivante, îndepărtate de cauza iniţială. În aceste
cazuri interogatoriul atent trebuie să ancheteze antecedentele pacientei, pentru a
stabili condițiile de debut ale bolii.
f) Evoluţie şi prognostic
În unele cazuri, când infecţia este masivă sau când puterea de apărare a
organismului este scăzută, procesul inflamator poate lua un caracter extensiv de
la început. Cuprinde întreg peritoneul pelvian şi se transformă în pelviperitonită .
- 21 -
necaracteristice, cu revenire la normal,
- Torsiunea acută se manifestă prin durere bruscă, intensă, vărsături,
stare sincopală.
- Abdomenul este balonat, sensibil. La tactul vaginal se palpează tumora
anexială, mărită de volum, care este foarte dureroasă şi fixă. Tabloul clinic este
al unui abdomen acut si indică intervenţie de urgenţă.
2. Ruptura pungii chistice. Pungile anexiale purulente se pot deschide
printr-un proces de uzură şi ulceraţie a peretelui, în organele vecine sau în
peritoneu, determinând complicații serioase. Deschiderea pungilor anexiale în
vezica urinară, determină poliurie. Poate infecta vezica şi căile urinare dacă
punga nu se goleşte complet şi dacă întreţine supurație. Deschiderea pungilor
anexiale în rect se manifestă prin scaune purulente, determinând fenomene de
rectită. Se poate observa consecutiv, o ameliorare a stării generale şi locale a
pacientei, însă punga se poate reinfecta. Deschiderea pungilor anexiale în vagin
se poate manifesta prin scurgere purulentă, masivă, urmată de ameliorarea stării
pacientei.
Piosalpinxul se poate însă fistuliza prin vagin. Deschiderea în peritoneu
este complicarea cea mai gravă, determinând peritonită generalizată. Rupturile de
hidrosalpinx dau consecinţe mai puţin serioase, deoarece conţinutul lor este
aseptic .
TRATAMENT
Terapeutica localizărilor anexiale diferă atât în formele acute cât şi în
formele cronice.
1. Tratamentul în formele acute
A) TRATAMENTUL MEDICAL:
▬ pacientei i se recomandă repaus la pat;
▬ aplicarea unei pungi cu gheaţă pe abdomen, având ca scop calmarea
durerii şi obligă pacienta la imobilizare.
B) TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Administrarea antibioticelor trebuie să fie ghidată de antibiogramă,
efectuarea din puncţii prin extragerea puroiului. Administrarea
Penicilinei, care este activă mai ales asupra acestor germeni şi care mai are
avantajul de a fi bine tolerată. Se vor utiliza doze mari de 800.000-1.000.000
U.I./zi. Pentru a lărgi sfera de acţiune a terapeuticii, în special a colibacilului ţi
- 22 -
stafilococului, asupra cărora penicilina este mai puţin activă, este bine să o
asociem cu Streptomicina (1g/zi). Dacă fenomenele clinice nu cedează, se trece
la antibioticele cu spectru larg: Cloramcetina, având activitate maximă asupra
cocilor gram pozitiv. Sulfamidele şi antibioticele (penicilina şi streptomicina)
pot fi administrate și local, în pungile supurate, după evacuarea puroiului prin
puncție. De aceea, se pot face infiltraţii locale în tumefacţiile inflamatorii
recoltate cu penicilină 200.000 U.I. sau streptomicină 1g, dizolvate în 10 cm3
novocaină 1%.
Cortizonul asociat cu antibioticele - acţiunea lui antiinflamatorie poate
împiedica constituirea maselor mari tumorale, leziunile anexiale şi
perimetroanexiale.
Administrarea tratamentului prezintă următoarea schemă:
Se utilizează , administrarea cortizonului, timp de câteva zile cu administrarea de antibiotice.
Acestea vor fi alese conform antibiogramei, când ea poate fi făcută sau nu, se
vor administra antibioticele uzuale: streptomicină, penicilină, cloramcetină, etc...
Se continuă apoi administrarea concomitentă de antibiotice cu cortizon. În prima
zi se administrează 300 mg/zi, în a doua zi 200 mg, iar în a treia zi 100 mg. Apoi
doza se scade treptat la 75 mg, 50 mg şi 25 mg. Se vor lua toate măsurile
necesare administrării de cortizon şi anume: regim desodat, clorură de potasiu
administrată pe cale orală – 2-3 g/zi, dacă tratamentul se prelungeşte.
Tratamentul cu antibiotice trebuie continuat încă o săptămană, după
încetarea administrării cortizonului
D) TRATAMENTUL CHIRURGICAL
În cursul infecţiilor genitale acute tratamentul chirurgical prezintă
următoarele indicaţii:
- colecţiile purulente mari, în contact cu fundurile de sac vaginale, care nu
pot fi rezolvate prin punc ii, trebuiesc evacuate ț prin colpotomie şi drenaj vezical
cu ajutorul unui tub în formă de „T”.
- peritonitele generalizate prin indicaţiile de urgenţă a laparotomiei cu
drenajul cavităţii peritoneale.
- anexitele cu pungi supurate care nu cedează la administrarea tratamentului
medicamentos, care se prelungesc şi alterează starea generală a pacientei, se
rezolvă prin intervenţie chirurgicală şi prin excizie, sub protecţia antibioticelor,
aceste intervenţii sunt posibile şi dau rezultate bune.
- 23 -
2. Tratamentul în formele anexiale cronice
A) TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Tratamentele chimioterapeutice şi administrarea antibioticelor nu dau
aceleaşi rezultate ca în faza acută, deoarece substanţa medicamentoasă nu poate
pătrunde în focarul infec ios. Totuşi ele îşi ț păstrează unele indicații şi în
formele cronice ale inflamațiior anexiale şi anume:
Infiltrate locale - în asociere cu novocaina (solutie 0,5-1%) în masele
inflamatorii chistice. Se dizolvă 100.000-200.000 U.I. penicilină sau 0,5 - 1 g
streptomicina în 10 cm soluţie novocaină. Novocaina se injectează în plină masă
tumorală prin puncție vaginală. În pungile chistice, antibioticul se injectează
după evacuarea conţinutului. În aceasta se poate introduce şi sulfatizol (1-2
fiole). Administrarea antibioticelor în perioada menstruală, datorită stării
congestive utero-anexiale, pot pătrunde mai uşor la nivelul focarului inflamator.
În primele 2-3 zile ale menstruaţiei se administrează câte 400000 U.I. penicilină
şi 1 g streptomicină /zi, împărțite în două doze de câte 200000 U.I. penicilină şi
0,5 g streptomicină /zi (dimineaţa şi seara).
Tratamentul trebuie repetat în timpul a 2-3 perioade menstruale.
Asocierea cu cortizon, după tehnica descrisă în tratamentul anexitelor acute
poate da unele rezultate în formele cronice mai recente. Nu dă rezultate în
leziunile vechi cicatriceale.
B) IMUNOTERAPIA
Sub formă de vaccin polimicrobian nu dă rezultate în formele vechi
cicatriceale, stinse de mai multă vreme. Poate da unele rezultate în cazul unor
leziuni mai recente. În aceste cazuri stimulează procesul de apărare al
organismului, favorizând rezoluţia procesului inflamator.
C) SOMNOTERAPIA
Este recomandată în asociere cu celelalte tratamente pentru a obţine o
inhibiţie de protecţie a scoarţei cerebrale si de a înlătura reflexele nocive,
defavorabile mersului bolii. Metoda constă în administrarea de barbiturice şi
bromuri pentru a se realiza un număr de 12 – 14 h. Trebuie asociat cu un regim
curativ de protecţie; linişte, înlăturarea factorilor emoţionali, alimentaţie bogată
în vitamine. În felul acesta se măreşte puterea de apărare a organismului.
D) TRATAMENTUL LOCAL REZOLUTIV
Tratamentul local rezolutiv care măreşte stimularea resorbţiei exudatelor
- 24 -
şi oprirea proceselor de fibrozare, cuprinde metode multiple, dar care astăzi sunt
aproape complet părăsite, eficacitatea lor fiind redusă (ovule cu glicerină,
tampoane vaginale cu glicerină, spălături vaginale) aplicate când procesul
inflamator este stins. Tratamentul local de bază în inflamațiile pelviene cronice
sunt fizioterapia şi, mai ales, balneoterapia.
i)Profilaxie
Profilaxia raţională a infecţiilor genitale se bazează pe înlăturarea factorilor etio-patogenici.
Constituie o importanţă medico-socială date fiind frecvența şi consecinţele acestor afecţiuni.
Scopul profilaxiei este:
a) de a împiedica apariţia bolilor inflamatorii;
b) de a împiedica depăşirea stadiului iniţial.
a) Măsuri luate pentru combaterea microorganismelor (agenţi patogeni):
Acțiunea profilactică se va axa, îndeosebi, pe combaterea modalităţilor de
inoculare, care constă în:
1. Măsuri de igienă prin efectuarea toaletei zilnice a organelor genitale
externe cu apă şi săpun, evitarea contactului organelor genitale cu obiecte contaminate
(lenjerie, obiecte de toaletă), efectuarea corectă a toaletei anale
după defecaţie şi tratarea oxiurilor şi mai ales o riguroasă igienă din partea
ambilor parteneri, mai ales la primul contact sexual, deoarece leziunile
himenului sunt porţi de intrare pentru infecţii.
2. Măsuri de combatere a infecţiilor venerice prin efectuarea buletinelor
prenupţiale sistematice, depistarea şi tratamentul obligatoriu a tuturor bolnavilor
-purtători de gonococ, tricomonas, sifilis, candida, etc.
3. Măsuri de combatere a infecţiilor post-abortum; se face prin efectuarea
practicilor abortive numai de către persoane competente şi în condiţii de asepsie
perfectă.
4. Măsuri de combatere a infecţiilor post-partum; se face prin asigurarea tuturor condiţiilor de
asepsie în timpul naşterii, atât pentru mamă cât şi pentru
făt. Aceste măsuri trebuiesc asigurate şi în perioada lehuziei, prin efectuarea
toaletei vulvare şi a spălaturilor vaginale.O măsură importantă pentru evitarea
infecțiilor post-partum este administrarea de antibiotice în cazurile suspecte de a
fi contaminate (membrane rupte de multă vreme, nerespectarea condiţiilor de
asepsie).
- 25 -
5. Evitarea explorărilor sau intervenţiilor ginecologice septice. Tactul vaginal se va efectua
după spălarea mâinilor cu apă şi săpun şi apoi se aplică
mănuşi sterile. Explorările genitale sau intervenţiile chirurgicale, ca de exemplu:
histerometrie, histerosalpingografie, chiuretaj etc. se vor efectua numai cu
instrumente sterile, pansamente sterile, respectarea şi menţinerea măsurilor de
asepsie din partea operatorului .
c) Măsuri ce se adresează mediului extern:
1. Reglementarea muncii în raport cu posibilitățile biologice ale
pacientei, antrenamentul prin cultură fizică şi sport, care-i măresc aceste
posibilităţi, constituie măsuri ce întăresc rezistenţa organismului faţă de agenţii
patogeni. Se vor interzice pacientelor care prezintă infecții genitale latente,
sporturile şi muncile care favorizează infecţia pelviană;
2. Combaterea frigului şi a umezelii, prin îmbrăcăminte şi încălţăminte de
protecție;
3. Alimentaţia completă și suficientă, bogată în proteine, hidrocarbonaţi şi
vitamine;
4. Combaterea intoxicaţiilor profesionale prin măsuri de protecţie la locul
de muncă al pacientei, care lucrează în mediul toxic;
5. Utilizarea rațională şi judicioasă a antibioticelor .
B. Profilaxia depăşirii stadiului inițial
Depistarea bolii în faza ei iniţială, diagnosticul precoce şi tratamentul
instituit imediat şi intensiv, împiedică evoluţia spre leziuni, care sunt de cele mai
multe ori ireversibile.
Aceasta se realizează prin:
- consultaţii periodice ce înlesnesc depistarea focarelor de infecție latentă;
- diagnosticul formelor incipiente ale bolii şi preîntâmpinarea lor prin
educaţia sanitară a pacientelor;
- tratamentul instituit precoce şi intensiv prin administrarea antibioticelor;
- aplicarea măsurilor de profilaxie a infecțiilor genitale necesită o muncă
organizatorică susţinută pentru a se pune în practică toate principiile de
profilaxie enunţate anterior, precum şi educația sanitară .
- 26 -
Obiectivul 3.
Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu anexită.
a.FIŞA TEHNICĂ NR.1
1.Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice
Sedimentare: reprezinta asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei din
sange necoagulabil lasat in repaus (fenomen fizic).
VSH: (viteza de sedimentare a hematiilor), rapiditatea cu care se produce depunerea lor.
Pregatire pentru VSH:
A) Materiale:
Sterile: - seringa de 2 ml uscata
- solutie de citrate de Na 3.8%
- ace pentru punctia venoasa
Nesterile: - stativ si pipete Westergreen
-pernuta, musama, eprubete, tavita renala, garou, vata
Solutii dezinfectante: -alcool 70º
B) Pacient:
Pregatirea psihica: i se explica, cu 24 de ore inainte, necesitatea efectuarii examinarii
Pregatirea fizica: - se anunta sa nu manance
- sa pastreze repaus fizic
Executie:
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
Se imbraca manusi de cauciuc sterile
Aspira in seringa 0.4 ml citrat de Na 3.8%
Punctioneaza vena fara garou si aspira sange pana la 2 ml (1.6 ml)
Retrage acul si aplica tampon cu alcool
Scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent
Aseaza eprubeta in stativ
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- 27 -
Se face toaleta locala a tegumentului
Se schimba lenjeria daca este murdara
Se asigura o pozitie comoda in pat
Se supravegheaza pacientul.
Pregatirea produsului pentru laborator:
Se completeaza buletinul
Se eticheteaza produsul
Se aspira cu pipeta Westergreen pana la gradatia 200 si se aseaza in stativ pe dopul de
cauciuc, in pozitie strict verticala (cand examenul se face la patul bolnavului)
Hematocrit:
Recoltarea sangelui pentru determinarea hematocritului (VET) se face prin punctie venoasa
Se recolteaza 2 ml de sange pe cristale de EDTA (acid etilen diaminotetraacetic) 1%-0.5 ml
solutie uscata prin evaporare
Rezistenta globulara
Se recolteaza sange pentru obtinerea globulelor rosii
Se evita hemoliza si coagularea sangelui
Sangele recoltat (5-6 ml) se trece imediat intr-un balon Erlenmeyer de 100 ml in care s-au pus
5-10 perle de sticla
Se agita usor balonul timp de 5-10 minute cu miscari circulare
Sangele se defibrinizeaza si nu se mai coaguleaza
Se trimite imediat la laborator
Reorganizare
●Se reorganizează locul de muncă ;
●acele utilizate se depun în containerul destinat.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
•se face toaleta locală a tegumentului
•se schimbă lenjeria dacă este murdară
•se asigură o poziţie comodă în pat
•se supraveghează pacientul
Accidente
•hematom (prin infiltrarea sângelui în ţesutul perinenos)
•strapungerea unei vene(perforarea peretelui opus)
- 28 -
Incidente
•ameţeli ,paloare,lipotimie
- 29 -
Psihic: se informeaza asupra scopului injectiei
Fizic: pentru injectia la venele bratului, antebratului: se aseaza intr-o pozitie confortabila atat
pentru pacient cat si pentru persoana care executa injectia (decubit dorasal)
Se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima
Se examineaza calitatea si starea venelor, avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de
introducere la nivelul bratului
Efectuarea injectiei:
Asistenta se spala pe maini si imbraca manusi sterile, se aseaza vizavi de bolnav
Pregateste materialele necesare si verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza,
termen de valabilitate, aspectul solutiei
Se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru a aspira solutia, apoi se
indeparteaza aerul din seringa si se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectie
Dezinfectarea tegumentele si aplica garoul la o distanta de 7 – 8 cm deasupra locului punctiei,
strangandu-l astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera
Recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind astfel turgescente
Fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4 – 5cm sub locul punctiei, exercitand o usoara
compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine
Fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta in sus, in
mana dreapta, intre policele si restul degetelor
Se patrunde cu acul traversand, in ordine, tegumentul, in directia oblica (unghi de 30 de
grade), apoi peretele venos, invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in
gol
Se schimba directia acului 1 – 2cm in lumenul venei
Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa
Se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si se injecteaza lent tinand seringa in
mana stanga, iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston
Se verifica periodic daca acul este in vena
Se retrage brusc acul cand injectarea s-a terminat
Se aplica tampon imbibat cu alcool, compresiv 1 – 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala
Se supravegheaza pacientul in continuare si se asigura o pozitie comoda in pat
Se face toaleta locala a tegumentului si se schimba lenjeria daca este murdara
Se reorganizeaza locul de munca
Incidente, accidente si interventii:
- 30 -
Injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor, durere: se
incearca patrunderea acului in lumenul vasului, continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
Flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante: injectarea lenta
Valuri de caldura, senzatie de uscaciune in faringe: injectarea lenta
Hematom prin strangularea venei: se intrerupe injectia
Ameteli, lipotimie, colaps: se anunta medicul
De stiut:
In timpul injectiei se va supraveghea locul punctiei si starea generala
Vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel putin 24 de ore, de aceea nu se va repeta
injectia in aceeasi vena la intervale scurte
Daca pacientul are o singura vena accesibila si injectiile trebuie sa se repete, punctiile se vor
face totdeauna mai central fata de cele anterioare
Daca s-au revarsat in tesutul perivenos solutii hipertone (calciu clorat, calciu bromat), va fi
informat medicul pentru a interveni, spre a se evita necroza tesuturilor
De evitat:
Incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului, pentru ca acesta, prin volum,
deplaseaza traectul obisnuit al venei
Punctionarea venei din lateral, cu acul avand bizoul in jos
Flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului
- 31 -
C.FIŞA TEHNICĂ NR.3
SPĂLATURA VAGINALĂ
Definiţie:prin spalatură vaginală se inţelege introducerea unui current de lichid- apa sau
soluţie medicamentoasă -în vagin ,care,după ce spală pereţii vaginali ,se evacuează pe lângă
canulă.
Scop:
● terapeutic
-îndepărtarea conţinutului vaginal
-dezinfecţia locală înaintea unei intervenţii chirurgicale
-calmarea durerilor
-reducereproceselorinflamatoare
Materiale necesare :
Medicamente: 2 litri soluţie medicamentoasă, după caz : apă oxigenată, soluţie cloramină,
soluţie permanganat de potasiu 1:2000, oxicianură de mercur 1:4000.
- 32 -
Pregătirea psihică : Pacienta este informată asupra tehnicii şi a necesităţii efectuării
spălăturii vaginale.
Pregătirea fizică :
Tehnică:
Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun, apoi îmbracă mănuşile sterile. Se adaptează
canula la tubul irigatorului. Verifică temperatura soluţiei, apoi scoate aerul din irigator. Cu
blândeţe, introduce canula în vagin şi deschide robinetul irigatorului. Scoate canula înainte ca
irigatorul să se golească şi pensează tubul irigatorului. Canula va fi pusă în tăviţa renală.
După terminarea spălării, asistenta scoate bazinetul şi examinează lichidul de spălătură ; la
indicaţia medicului, acesta va fi trimis la laborator.
După scoaterea bazinetului, asistenta va usca regiunea genitală şi cea anală.
Îngrijiri ulterioare :
- 33 -
d.Fişa tehnică nr.4
RECOLTAREA SECRETIILOR VAGINALE
Definitie - Secretiile vaginale sunt transsudate ale mucoasei vaginale ce contin cellule
epiteliale descuamate si germeni in functie de varsta,sanatate sau boala - Ph-ul acid are rol in
aparare contra infectiilor grupul lactobacillus care mentine Ph-ul .
Scop
- determinarea agentilor patogeni
- stabilirea diagnosticului bacteriologic
- stabilirea tratamentului
- descoperirea proceselor tumorale
Material necesare
- pregatirea mesei ginecologice
-se asterne un cearsaf sau aleza de unica folosinta
- se pregateste trusa de examinare:valve vaginale,speculum vaginal,pense
, - tampoane de vata
- porttampon,lame
- manusi de protectie,
- vaselina,antiseptic
- tavita renala
- sursa de lumina
- creion dermatograf, - formular
- analize laborator
Pregatirea bolnavei- psihic
se anunta bonava si se explica necesitatea , importanta, si inofensivitatea tehnicii
-fizic
-cu 2 zile inainte repaus terapeutic si sexual pacienta este ajutata sa se dezbrace
-se aseză in pozitie ginecologica pe masa ginecologica se efectuează toaleta organelor genitale
externe cu apa calduta, evitarea oricarei substante dezinfectante si a sapunului
Locul recoltarii
- colul uterin,fundul de sac Douglas
- 34 -
- orificiul glandelor Bartholin - meat urinar
Efectuarea tehnicii de medicul ginecolog
Asistenta medicala
–pregateste materiale,pacienta,serveste medicul cu materiale necesare
-spalarea pe maini cu apa si sapun
-se imbraca manusile de protectie se indeparteaza labiile mari si mici cu mana stanga
-se recolteaza cu tamponul fixat pe porttampon separat din vagin, uretra si colul uterin
recoltarea se face cu valve si specule,produsul recoltat din col, sau uretra sa nu vina in contact
cu peretii vaginului (acesta are flora proprie)
-se efectueaza cate doua frotiuri pentru fiecare produs recoltat
Ingrijirea bonavei dupa tehnica
- bolnava va fi ajutata sa coboare de pe masa ginecologica sa se imbrace va fi condusa in
salon si ajutata sa se instaleze comod in pat.
Pregatirea produsului pentru laborator
-se completeaza buletinul de analiza,
-se noteaza examenul cerut, provenienta produsului recoltat produsele recoltate trebuie
examinate in maxim 1-2ore se transporta la laborator in maxim o ora de la recoltare din
produsele recoltate se fac frotiuri si insamantari pe medii de cultura
- examinarea bacteriologica - cate 2 frotiuri pe lame de sticla , separat pentru fiecare produs
recoltat – trimise la laborator
- notare pe lama : provenienta produsului ( secretie vaginala sau secretia colului uterin, ultima
este sterila in mod obisnuit)
- lamele insamantate se trimit la laborator ptr efectuarea examinarii dupa diferite coloratii -
insamantari pe medii de cultura direct la locul si in momentul recoltarii ( medii cultura functie
de germenii cautati) Examen microscopic
- Tip I - epitelii si lactobacili( secretie normala)
- Tip II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram- negativi sau leucocite
- Tip III – epitelii, f. rari lactobacili, f. frecventi bacili gram- negativi, coci gram-pozitivi si
negativi,frecvente leucocite –
Tip IV – rare epitelii, lactobacili absenti, f. frecvente leucocite, f. abundenta flora mixta ,
Trichomonas vaginalis prezent.
- 35 -
OBIECTIVUL 4
Istoricul bolii :
Bolnava afirmă că în seara zilei de 26.05.2018 are greţuri, varsă în cursul nopţii şi
dimineaţa are febră 38,4 ° C ; acuză stare generală rea, cu durere puternică în toată zona
inferioară a abdomenului ; se prezintă la un consult medical şi rămâne internată pentru
investigaţii şi tratament.
Examene paraclinice :
Hemoleucograma : Ht : 35 % ; Hb : 11,6 % ; Hematii 4 190 000 ; Leucocite 8 600 ;
Trombocite 285 000.
VSH: 15
Examen urină : culoare galbenă, albumină absent.
- 36 -
Examen obstetrical : col de nulipară, fără leziuni
TV : col închis, uter în anteflexie de mărime şi consistenţă normală, sensibil la
mobilizare, anexa dreaptă 4/4 mm, elastică, dureroasă, mobilitate redusă ; anexa stângă
palpabilă, dureroasă ; Douglas suplu.
Echo : vezică urinară în semirepleţie, uter 71/30/50 mm; anexa dreaptă hipoechogenă
30/20 mm; anexa stângă 20/19 mm. Nu sunt colecţii în Douglas.
Înălţime 155 cm; Greutate : 42 kg
T.A. 110/60 mm/Hg
Puls 80b/minut
Temperatură 38,6 ° C.
- 37 -
IDENTIFICARE PROBLEME
3. Nevoia de a elimina
- 38 -
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
Pacienta apreciază calitatea, semnificaţia hainelor ;îşi alege haine potrivite staturii,
greutăţii şi vârstei sale.
Probleme : hipertermie
Manifestări de dependenţă : subfebrilitate
Sursă de dificultate : boală infecţioasă acută.
Pacienta îşi menţine igiena intimă şi generală în limite satisfăcătoare ; are deprinderi
igienice bine conturate (baie, duş zilnic).
- 39 -
Pacienta comunică uşor, foloseşte un limbaj adecvat, dar respectuos ; îşi exprimă
dorinţele, emoţiile.
Pacienta are propriile principii, respectă tradiţia şi religia şi are un cult personal atât
pentru pentru propria valoare, cât şi pentru cea a mentorilor săi.
Probleme : neputinţă
Manifestări de dependenţă : incapacitatea de a face ceea ce-i place
Sursă de dificultate : spitalizare, durere.
Pacienta îşi ocupă timpul liber citind sau ascultând muzică clasică.
Pacienta doreşte să cunoască cât mai multe (educaţie sanitară), pentru a evita o nouă
spitalizare.
Probleme :
- 40 -
- potenţial deficit de volum lichidian
- deficit de cunoştinţe
- alterarea vieţii sexuale
- risc de complicaţii
- 41 -
Plan de îngrijire
DATA- 27.05.2018
42
- 2.Nevoia de a bea şi a -diminuarea Autonome -În urma
potenţial mânca vărsăturilor -asistenta medical va tratamentului
deficit de P-alimentare şi hidratare în decurs de ajuta paciennta în pacienta nu mai
volum necorespunzătoare 48h timpul vărsăturilor prezintă vărsături
lichidian E-iritaţie peritoneală oferindu-I o tăviţă după 24h
şi S-greaţa ,vărsaturi renală şi o compresă;
alimenta -asigură igiena cavităţii
r bucale;
Delegate
-administrare de
antiemetice:emetiral 2
supozitoare/zi,
-i.v pefuzie cu
glucoză10% 500 ml/zi
- 3.Nevoia de elimina -eliminări în Autonome În urma
eliminări P-eliminări menstruale şi limite -efectuarea toaletei pe tratamentului
urinare şi urinare alterate normale regiuni în special a pacienta nu mai
menstrua E-boala infecţioasă acută -ameliorara regiunii genitale; prezintă scurgeri
le S-durere,graţă,vărsături scurgerilor -schimbarea frecventă a sangvinolente
alterate sangvinolent lenjeriei de pat şi corp; după 24 h
e în decurs -spălături vaginale;
de 2 zile -administrarea de
lichide ăndulcite;
Delegate
-administrarea de
glucoza 10% 500ml i.v
-administrarea de ser
fiziologic 500ml/zi
43
imposibi P-insomnia de somn practice tehnici de
litate de E-somn insuficient corespunzăto relaxare;
a se calitativ şi cantitativ r calitativ şi -asigură odihna
odihni S-starea de oboseala cantitativ pacientei prin
suprimarea surselorcare
îi determină discomfort;
.observă şi notează
schimbările.
- 5.Nevoia de a se mişca şi -menţinerea Autonome -ameţelile au
menţiner a avea o bună postură unei posture -Informez pacienta cedat;
ea unei P- menţinerea unei posturi adecvate; despre modul de -intensitatea
posturi adecvate -reluarea producere a durerii, durerii a cedat
normale E-inflamaţia aparatului mobilităţii despre medicamentele simţitor.
genital antiagice despre ritmul
S- durere în fosa iliacă de administrare şi
efectul acestora.
-Ajut pacienta să se
aşeze într-o poziţie care
să relaxeze musculature
şi să diminueze durerea
-Furnizez explicaţii
simple în acord cu
nivelul de înţelegere a
persoanei;
Delegate
-administrez algocalmin
3 fiole /zi
-polidin
44
ţiilor P-alterarea integrităţii r datorată protecţie psihică după o zi.
fizice bolii adecvat starii sale de
E-semne inflamatorii boală;
S-intensificarea durerii şi a -încurajarea pacientei
procesului inflamator să-şi exprime nevoile şi
sentimentele;
-învaţă tehnici de
relaxare
45
Plan de îngrijire
Data 28.05.2018
46
calitativ şi cantitativ -aerisesc incaperea
S-durere,vărsături înintea somnului
nocturn
Delegate
Administrarea
medicamentelor
prescrise de medic
-postură 4.Nevoia de a se mişca -pacienta să poate să-şi Autonome -obiectiv
inadecvată şi a avea o bună satisfacă singură toate -acord sprijin pacientei realizat in
postură nevoile fiziologice în ridicarea la primele 24
P- menţinerea unei marginea patului şi h
posturi adecvate accord sprijin pentru
E-inflamaţia aparatului nevoile sale fiziologice
genital
S- durere în fosa iliacă
47
Plan de îngrijire
Data-29.05.2018
48
Problema Manifestări Obiective Intervenţii Evaluare
Pacientului de dependenţă şi investigaţii
-risc de 1.Nevoia de a -prevenirea Autonome -pacienta nu
complicaţii
menţine complicaţiilor -se prezintă
temperature monitorizează semen de
corpului în limite funcţiile vitale deshidratare
normale dimineaţa şi -nu mai
P-hipertermie seara prezintă
E-procesul -se face bilanţul frisoane iar
inflamator ingesta -excreta temperature
S-subfebrilitate Delegate a sczut la
-se 37,6 C
administreaza
Ampicilina 1g
i.v 6 ore .
-alimentare şi 2.Nevoia de a bea şi -alimentare şi Autonome -pacienta nu
hidratare a mânca hidratare în -hidratam mai prezintă
necorespunzătoare P-hidratare limite pacientul cu senzaţia de
necorespunzătoare normale ceaiuri călduţe graţă şi
E-iritaţie peritoneală -instruim o vătsături
S-greaţă,vărsături alimentaţie uşor -nu prezintă
digerabilă fără simptome de
condiment intoleranţă
-supraveghem
toleranţa
pacientei la
alimentele
ingerate
-eliminări urinare 3.Nevoia de a -eliminări în Autonome -în urma
şi menstruale elimina limite -toaleta regiunii tratamentului
alterate P-micţiuni dese normale genitale pacienta nu
49
E-boala infecţioasă -repaus la pat mai prezintă
acută -schimbarea scurgeri
S-paloarea,vărsături frecventă a
lenjeriei de pat
şi de corp
Delegate
-Emetiral 2
supozitoare/zi
4.Nevoia de a Combaterea Autonome .pacienta
Disconfort fizic dormi şi a se odihni durerii si -pacienta va fi afirmă o
somn alterat P-insomnia asigurarea asezată în uşoară
E-somn insuficient unui somn repaos intr-o ameliorare a
calitativ şi cantitativ linistit poziţie comodă durerii
S-durere,vărsături -facem toaleta -pacienta
vulvo-vaginală reuşeşte să
-se asigură salon doarmă 6 ore
bine aerisit noaptea
,curat ,liniştit
-postură 5.Nevoia de a se -pacienta să- Autonome -în urma
inadecvata mişca şi a avea o şi satisfacă -repaus la pat tratamentului
datorită bolii bună postură singură toate -asigurarea unei efectuat
P-menţinerea unei nevoile poziţii cât mai starea
posturi adecvate foziologice confortabile pacientei s-a
E-inflamaţia Delegate ameliorat
aparatului genital -administrarea
S- durere în fosa medicamentelor
iliacă la indicaţia
medicului
-algocalmin 3
fiole/zi
-alterarea 6.Nevoia de a Evita -prevenirea Autonome -evoluţia
50
integrităţii fizice pericolele complicaţiilor -incurajăm pacientei este
P-alterarea pacienta una
integrităţii fizice -o ajutăm in favorabilă
E-semne satisfacerea
inflamatorii nevoilor
S-durere fiziologice
51
OBIECTIV 5
Educaţia pentru sănătate la pacientul cu anexită
52
Pacienta în prezent e bine, cu o evoluţie favorabilă ; psihic mai are momente de depresie,
însă familia îi este alături. Am ţinut legătura cu ea pentru că orice asistentă se ataşează cât
de puţin de fiecare pacientă în parte şi, pentru scurt timp, devin o familie.
Atenţie, deci, femei de orice vârstă, religie sau profesie : cu o igienă riguroasă, o
viaţă echilibrată sexual, control de specialitate periodic, evitarea frigului şi a umezelii,
putem evita astfel de boli. Este destul de uşor – de ce să ajungem pe un pat de spital, când
putem sta cu familia?
53
III BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
2. Manual de obstetrică şi ginecologie pentru cadre medii Autori Lemnete I., Rădulescu I. ,
Editura medicală Bucureşti, 1975
3. Dicţionar de termeni pentru asistenţi medicali, Autor Titirică L., Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2000
6. Ghid de nursing, Autor Titirică Lucreţia, Editura Viaţa Românească, Bucureşti, 2007
8.Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali ,Autor Titircă Lucreţia
,Editura Viaţa Medicală Românească.
54
IV.ANEXE
55
CHLAMYDIOZA
Durerea pelvină
56
FIŞA TEHNICĂ NR 1
RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE
57
FIŞA TEHNICĂ NR.2
58
FIŞA TEHNICĂ NR.3
SPĂLATURA VAGINALĂ
59
FIŞA TEHNICĂ NR . 4
60