Sunteți pe pagina 1din 60

-1-

CUPRINS

I. ARGUMENT……………………………………………………………………….pag.
II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ANEXITĂ

OBIECTIV 1

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului genital pag.

a.Structura aparatului genital

b.Fiziologia aparatului genital

OBIECTIV 2

ANEXITA ……………………..pag.

Definiţie
Etiopatogenie
Anatomie patologică
Simptomatologie
Investigații
Diagnostic
Evoluție
Complicaţii
Tratament
Profilaxie

OBIECTIV 3

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu …..pag.19

a.Fişa tehnică nr.1……………………………………………………………………pag.


b.Fişa tehnică nr.2…………………………………………………………………...pag.

-2-
c. Fişa tehnică nr.3…………………………………………………………………..pag.
d. Fişa tehnică nr.4…………………………………………………………………..pag.

OBIECTIV 4

Procesul de îngrijire a unui pacient cu anexită pag.

a.Culegerea datelor
b.Nevoi fundamentale după Virginia Henderson
c.Planuri de îngrijire

OBIECTIV 5

Educaţia pentru sănătate la pacientul cu anexită

III.BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….pag.
IV.ANEXE…………………………………………………………………………pag.

-3-
I. ARGUMENT

A îngriji , a asculta , a însoţi în vindecarea suferinţelor sau în moarte , a reda maximul de


autonomie a fiecarui pacient , a-l vedea reluându-şi o viaţă activă şi a avea mai târziu veşti de
la el , este poate cea mai pasionată ,cea mai umană dintre arte.

Am ales această temă deoarece, în timpul stagiului petrecut în spital, am făcut practica pe
secţia de ginecologie. Am avut timp să observ numărul mare de femei diagnosticate cu
anexită. Unele, diagnosticate la timp, sunt, în prezent, mămici.
În acelaşi timp, mi-am dorit să aprofundez cunoaşterea legată de factorii etiologici precum şi
de metode şi tehnici cât mai eficiente de îngrijire şi, nu în ultimul rând, măsuri profilactice.
Am ajutat şi eu, prin mica mea contribuţie la îngrijire, tratament şi educaţie sanitară.
Prin studierea acestor cazuri, am ajuns la un anumit nivel de înţelegere şi cunoaştere a fiinţei
umane şi al modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate pe
respect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.

-4-
II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ANEXITĂ

OBIECTIV 1

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului genital

a.Structura aparatului genital

Obstretica şi ginecologia sunt ramuri ale ştiinţelor medicale , care se preocupă cu


morfofiziologia normală şi patologică a organelor feminine în legătură cu întregul organism şi
cu mediul extern ,având scopul de a asigura profilaxia şi terapia stărilor patologice ale acestor
organe şi mai ales in scopul de a controla procreaţia atât cantitativ cât şi calitativ.
Reproducerea este o caracteristică fundamentală a orcărei fiinte şi se realizează prin
participarea a două organisme de sex diferit . La prima vedere , aparatul reproducător al
femeii este foarte diferit de cel al bărbatului , structurile lor sunt omoloage ( având aceeaşi
origine embrionară) .Fiecare joacă un rol vital in asigurarea continuităţii speciei umane şi în
generarea şi păstrarea caracteristicilor sexuale secundare.

Datorită influenţelor hormonale , organele genitale, pelvisul şi sânii se dezvoltă pâna în


stadiul in care este posibilă procreerea.Atât sistemul reproducător al femeii cât şi al barbatului
se compun din următoarele componente principale :

→ Organele genitale externe;

→O pereche de glande sexuale primare (gonadele) ;

→Canalele de legatura între gonade şi organele externe ;

→Glandele sexuale anexe ;

În mod normal viaţa începe şi se dezvoltă într-o perioadă de noua luni ,în mediul protector
matern.De aceea , sistemul de reproducere al femeii va fi descris primul , începând cu
organele sexuale externe.

SISTEMUL DE REPRODUCERE AL FEMEII

-5-
Sistemul reproductiv al femeii constă din organele genitale interne, localizate in
cavitatea pelviană şi susţinute de centura pelvianăşi organele genitale externe localizate în
perineu.Organele genitale interne şi externe ale femeii evoluează şi se maturizează sub
influenţa hormonilor estrogeni şi se maturizează sub influenţa hormonilor estrogeni si
progesteroni, începând cu viaţa intrauterină şi continuând pe parcursul copilăriei şi a
adolescenţei.Sistemul reproductiv se atrofiază odată cu vârsta şi cu scăderea activităţii
hormonilor ovarieni.O foarte bogată reţea nervoasă şi vasculară stimuleză şi întreţine
funcţionareaacestei structuri .

Aspectul organelor externe feminine diferă mult de la femeie la femeie din moment ce forma
, culoarea şi mărimea lor sunt determinate de factori genetici , vârsta ,rasa şi numărul de copii
pe care femeia i-a născut .

ORGANELE GENITALE EXTERNE

Organul genital extern feminin sau vulva corespunde planului cutanat care acoperă pubisul şi
perineul uro-genital ,iar în profunzime ,spaţiul superficial al perineului uro-genital . Glandele
mamare constituie anexe ale aparatului genital.

Organele genitale externe sunt localizate in perineu şi prezentate în următoarea ordine :

→Muntele lui Venus ;

→Labiile mari şi mici ;

→Clitorisul ;

→Prepuţul clitorisului ;

→Vestibulul ;

 Meatul urinar
 Vestibulul mic şi parauretral sau galandele Skene ;
 Himenul şi intrarea in vagin sau intrarea vaginală ;
 Vestibulul mare , vulvovaginal sau glandele Bartholin ;

→Frâul labiilor mari ;

→Perineul ;

Muntele lui Venus este un ţesut adipos, de formă ovală, subcutanat, situat deasupra simfizei
pubiene .Aceasta conţine multe glande sebacee şi este acoperit de părul pubian ,care începe să

-6-
crească cu 1-2 ani înainte de prima menstruaţie.Menarha apare ,de obicei ,la varsta de 13 ani.
Funcţiile Muntelui lui Venus în sistemul de reproducere sunt :de sexualitate şi de protecţie .

Labiile mari .Labiile mari sunt două pliuri de ţesut conjunctiv de formă alungită,îmbinate
anterior la nivelul muntelui lui Venus.Ele sunt aşezate în jurul labiilor mici şi se termină în
perineu.

Au rol de protecţie a labiilor mici, meatului urinar şi intrării în caviatatea vaginală.

Pe partea exterioară pielea labiilor mari este mai groasă, de obicei pigmentatăin culori mai
închise decât ţesutul din jur şi acoperite cu păr fin, similar celui de pe muntele lui Venus.

Partea interioara a labiilor este moale ,groasă şi fară păr .Sensibilitatea extreamă a labiilor
mari la atingere ,la diferenţele de temperatură sau la durere ,se datorează bogatei reţele
nervoase ,funcţiile lor fiind legate de excitarea sexuală.

Labiile mici sunt formate din ţesut conjunctiv şi fibre musculare care se intind de la clitoris
până la fâul labiilor mari. Bogata lor reţea nervoasă le face extrem de sensibile la stimulii
fizici.Glandele din labiile mici au rolul de a lubrifica vulva.Spaţiul dintre ele se numeşte
vestibul.

Datorită bogatei inervaţii şi vascularizări rolullor este cel erotic.

Clitorisul este un organ erectil constituit din doi corpi cavernoşi , separaţi printr-un sept
incomplet.Extremitatea corpului clitorisului se numeşte glandul clitorisului şi este mult mai
sensibilă decât restul corpului.În momentul excitaţiei sexuale ,glandul şi corpul clitorisului îşi
maresc volumul .Glandele sebacee ale clitorisului secretă substanţa numită smegmă.

Cuvântul clitoris provine de la un cuvânt grecesc care înseamnă cheie ,deoarece clitorisul a
fost văzut ca şi cheia sexualităţii feminine.

Funcţia sa este de stimulare şi ridicare a tensiunii sexuale.

Himenul este o membrană din ţesut conjunctiv care se întinde circular la limita dintre
orificiul vaginal şi vestibulul vaginului.Această membrană obturează parţial orificiul
vaginal.El poate fi elastic şi foarte rezistent împiedicând desfăşurarea actului sexual sau se
poate rupe foarte repede,cu o hemoragie de 2-3 picaturi (deflorarea).

-7-
Glandele Bartholin sunt situate pe cele două laturi ale extremităţii inferioare a vaginului în
grosimea labiilor mari de o parte şi de alta a orificiului vaginal. Aceste glande secretă o mică
cantitate de mucus clar şi vâscos, în special în timpul actului sexual.

Glandele Skene sunt aşezate parauretral şi se deschid pe părţile laterale ale orificiului uretral.

Frâul labiilor mari .Este o plică transversală , uşor concavăanterior situată la comisura
posterioară a labiilor mari

Perineul . Este o zonă de ţesut muscular subcutanat ,situat între orificiul vaginal şi anus
.Perineul formează baza corpului perineal ,care închide în jos excavaţia osoasă a bazinului.

Ocazional ,termenii de perineu sau vulvă sunt consideraţi ,în mod greşit ca avănd acelaşi
înţeles.

ORAGANELE GENITALE INTERNE :

Organele genitale interne ale femeii sunt discutate în acest capitol în


ordinea aşezării lor de la interior spre exterior. Ligamentele și ţesuturile care le
susţin sunt prezentate odată cu organul din al cărui sistem de susținere fac parte.
Organele genitale interne sunt :

● ovarele,
● trompele uterine,
● uterul
● vaginul.

Ovarele sunt situate de o parte și de alta a uterului, sub trompele uterine. Ovarul are o
formă ovoidală, uşor turtit și prezintă: o față medială, acoperită de fimbriile trompei uterine; o
față laterală ce vine în contact cu peretele lateral al pelvisului. De asemenea, are o margine
mezoovarică, lanivelul căreia se află hilul ovarului.
Extremitatea ovariană este legată de uter prin ligamentul propriu al ovarului
(ligamentul utero-ovarian), iar extremitatea tubară este orientată lateral și
superior, spre partea infundibulară a trompei uterine.Suprafața ovarului este netedă, înainte de
menarhă, iar după maturizarea sexuală suprafaţa acestuia devine neregulată din cauza
numeroaselor rupturi cauzate de expulzia oului nefecundat
Funcțiile - Funcţiile ovarului sunt două :
→deovulație
→producere de hormoni.

-8-
La naştere, ovarul unei fetițe sănătoase conţine foarte multe (mii, imposibil de numărat precis)
ouă primordiale (primitive). Mai târziu,după maturizarea sexuală într-un ciclu menstrual
obişnuit (28 zile) sematurizează unul sau două ovule care constituie produsul ovulației.
Ovarul este,de asemenea, producător de hormoni steroizi sexuali (estrogeni, progesteroni
șiandrogeni), în cantitatea necesară unei femei normale pentru a se dezvolta șimaturiza sexual.
Trompele uterine
Localizare si susţinere. Trompele uterine sunt două conducte lungi de 10-
12 cm care se întind între ovar și uter. Ele prezintă o extremitate laterală,
prevăzută cu un orificiu prin care comunică cu cavitatea peritoneală, denumit
ostiul uterin al trompei și o extremitate medială care prin ostiul uterin al trompei
se deschide în uter. Trompei uterine i se disting patru porţiuni: partea uterină,
cuprinsă în peretele uteruluiși fundul uterului,denumită și parte interstițială ; istmul trompei
uterine, o porţiunemai strâmtă, căreia îi urmează o parte mai dilatată, ampula trompei uterine,
ce setermină cu extremitatea laterală, în formă de pâlnie, care poartă numele deinfundibulul
trompei uterine (pavilionul). La nivelul infundibulului se află ostiulabdominal, iar pereţii săi
crestaţi formează franjurile sau fimbriile trompeiuterine, dintre care una mai lungă, fimbria
ovarică, ajunge la ovar.
Ultimele trei porţiuni ale trompei uterine sunt cuprinse în marginea
superioară a ligamentului lat al uterului care îi formează și un mezou, denumit
mezosalpinge, prin care ajung la organ vasele și nervii. În ce privește structura,
trompa uterină prezintă la exterior o tunică seroasă. Formată din peritoneul
ligamentului lat, sub care se află tunica adventice, alcătuită din ţesut conjunctiv.
După aceasta urmează tunica musculară, cu fibre longitudinale la exterior și
circulare la interior, tunica submucoasă. Mucoasa formează cute sau plici tubare
și este alcătuită dintr-un epiteliu cilindric ciliat unistratificat.
Funcțiile - Trompa uterină este o cale de trecere pentru ovul. Fimbriileinfundului împing
ovulul în trompa uterină prin contracţii musculare. Ovululeste propagat prin trompa uterină
parţial de către cili și prin mișcărileperistaltice ale tunicii musculare până în cavitatea uterină.
Mişcările peristalticesunt determinate de hormoni estrogeni și de activitatea prostaglandinelor.
Activitatea perisaltică a tunicii musculare a trompelor uterine, precum și secreţia
de mucus pentru lubrificare sunt maxime pe durata ovulației. Mucoasa trompei
uterine secretă o substanţă nutritivă care menține în viață ovulul pe durata
parcurgerii sale .

-9-
Uterul

Localizare - Între perioadele de copilărie și pubertate uterul descinde din


abdomenul inferior, în pelvis. El este cel mai dezvoltat organ al căii genitale
feminine și este aşezat între trompele uterine și vagin. Este un organ nepereche,
situat median în cavitatea pelviană, între vezica urinară și rect.
Poziția - Pentru majoritatea femeilor cu vezica urinară golită, uterul este
într-un unghi de anteversiune față de axul pelvisului, cu corpul uterului deasupra
peretelui posterior al vezicii urinare. Cervixul este orientat spre osul sacru, iar
distanța de la orificiul extern al vaginului până la uter este de 7-8 cm. În
abaterile de la normal, uterul poate fi deviat: retroversiune, retroflexie,
lateroversiune, etc. vezica urinară plină împinge uterul în spate, spre rect, iar un
rect plin împinge uterul spre vezica urinară. Poziţia uterului se schimbă, de
asemenea, și în funcţie de poziţia femeii, vârsta ei sau de starea de sarcină.
Marea mobilitate a uterului îi permite acestuia să ia, în timpul actului sexual, o
poziție adecvată unei fertilităţi maxime.
Susținerea - Uterul este susţinut de ligamente și de muşchii bazinului
pelvic. Un total de 10 ligamente stabilizează uterul în cavitatea pelviană: patru
ligamente pereche (ligamentele late, rotunde, uterosacrale și cardinale) și două
nepereche (anterior și posterior). Ligamentele late ale uterului sunt două plici
peritoneale ce se întind transversal între marginile uterului și pereţii laterali ai
pelvisului, unde se continuă cu peritoneul parietal. Împreună cu uterul, ele
subîmpart pelvisul într-un spaţiu anterior și unul posterior.
Structura uterului.
Peretele uterin - Peretele uterului are o structurăcomplexă formată din trei straturi:
endometru, miometru și tunica seroasă sauperimetriumul.
Puternic vascularizată, zona endometrului este mucoasa uterină formată
dintr-un epiteliu cilindric, și care înveleşte suprafaţa internă a organului, fiindbogată în glande
tubulare care pătrund până în miometru. Glandele colului saucervicale sunt mai largi și
ramificate, comparativ cu glandele uterine sau alecorpului. Endometrul are o evoluţie ciclică
lunară i ș în timpul menstruaţiei seelimină în cea mai mare parte, urmând ca ciclul următor să
se refacă din epiteliulfundului glandelor uterine care nu se elimină în timpul menstruaţiei.
Uterul nuposedă o tunică submucoasă.
. Structuramiometrului care îi conferă acestuia elasticitate și forţă este un exemplu de

- 10 -
adaptare la următoarele funcţii:
Funcţia de a deschide colul uterin prin contracţii puternice ale acestei
musculaturi;
Contracţia acestor fibre musculare și presiunea exercitată de ele asupra
vaselor sanguine din zonă opresc hemoragiile intervenite în timpul avortului sau
a naşterii. Din cauza proprietăţii lor de a putea face o stază foarte bună a vaselor
de sânge prin contracţie, mai sunt cunoscute și sub denumirea de ligaturi
energice. Fibrele musculare din miometru sunt în prelungirea celor din colul
uterin și vagin și cu fibrele musculare din ligamentele ovariene, rotunde și
cardinale; ele au și o mică legătură cu cele din ligamentele uterosacrale.
Stratul de la suprafaţă al peretelui uterin îl formează peritoneul sau tunica
seroasă, purtând și denumirea de perimetrium care, lateral, formează
ligamentele late. Sub acesta se află un strat de ţesut conjunctiv, mai subţire la
nivelul fundului i mai gros la nivelul corpului. Deoarece acesta nu acoperă în
întregime organul este posibil ca unele diagnostice vizând uterul sau unele
tehnici chirurgicale să poată fi efectuate fără a inciziona cavitatea abdominală

Cervixul. Partea cea mai joasă a uterului (de lângă vagin) este cunoscută
sub denumirea de cervix sau gât (în literatura românească de specialitate, col) al
uterului. Lungimea colului uterin este de 2,5-3 cm din care aproximativ l cm
pătrunde în vagin, la femeile care nu sunt gravide.
Cervixul sau colul este format dintr-un ţesut conjunctiv suprapus peste un
țesut muscular mai sărac care împreună îi conferă o structură elastică. Colul
uterin al femeilor nulipare este rotund, aproape conic, mai degrabă decât elastic,
de aproximativ 2-2,5 cm în diametru la exterior. Orificiul care face legătura între
cavitatea uterului și canalul endocervical (canalul de legătură al cavităţii uterine
cu vaginul care este interior cervixului) reprezintă orificiul intern al colului
uterin. Acesta este un orificiu mic, circular la femeile care nu au născut
niciodată pe cale naturală. Naşterea schimbă forma acestui orificiu într-o fantă
trasversală care împarte cervixul în buza anterioară și buza posterioară.
Când femeia nu este în cursul ovulației sau nu este însărcinată,
extremitatea cervixului poate fi simţită prin palpare și este asemănătoare la
pipăit cu vârful nasului având o mică adâncitură în mijloc. Adâncitura
marchează locul orificiului extern.

- 11 -
Cea mai semnificativă proprietate a cervixului este aceea de dilatare în
timpul naşterii normale. Mai mulți factori contribuie la elasticitatea cervixului:
compunerea sa din ţesut conjunctiv, elastic și din fibre musculare în proporţie de
aproximativ 10% și în special cele două creste longitudinale de pe fețele sale și
spre dreapta o serie de pliuri longitudinale care în totalitate constituie ceea ce se
numeşte arborele vieţii.

Vaginul (sau vagina)


Localizare si susţinere. Vaginul este un organ cavitar de forma unui tub
turtit în sens anteroposterior, care la extremitatea superioară se inserează pe
colul uterin, și inferior, prin orificiul vaginal, se deschide în spaţiul dintre labiile
mici, denumit vestibulul vaginului. La limita dintre orificiul vaginal și
vestibulul vaginului se află himenul care închide incomplet acest orificiu.
Vaginul are o lungime de 7-8 cm și prezintă un perete anterior și unul
posterior. La inserţia pe colul uterin, între pereţii vaginului și col se află fundul
sau fornixul vaginului subîmpărțit în fornixul anterior, lateral, posterior, drept și
stâng. Din cauza că peretele posterior al vaginului se insereaza pe col mai sus
decât cel anterior, fornixul posterior este mai adânc.

b..Fiziologia aparatului genital

Menstruaţia :consecinţa coloraţiilor neuro-hormonale la femei , este reprezentată de o


hemoragie asociată cu necroza superficială a mucoasei uterine ,care se produce ciclic,
începând cu pubertatea şi şfarşind cu menopauza, contituind expresia activităţii genitale
feminine.

Ciclul menstrual şi disfuncţiile acestuia :

Modificări ciclice ale endometrului.Mucoasa uterină este divizată in doua straturi cu


caracteristici anatomice şi evolutive diferite:

- stratul profund sau bazal ,ce nu suferă nici o modificare pâna la prima relaţie sexuală,este
eliminată odata cu prima naştere.
- Stratul superficial numit si funcţional este eliminat in cursul primelor acţiuni ale ciclului
menstrual.
Ciclul menstrual se poate împarti în trei faze:proliferativă,secretorie şi menstruală.

- 12 -
Faza proliferativă
Spre a-10-a zi a ciclului ,glandele care au fost îngustate rectilinii,devin treptat hipotrofice iar
lumenul lor se largeşte .În celule nu se mai găsesc nici mucus, nici glicogen.Spre ziua 13-14
glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat,sub influenţa mucoasei F.S.H-uluise
secretă estrogeni cu acţiune proliferativă asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronică sau pregravidică)
În cea de-a 15-17 zi,la baza celulelor apar vacuole de glicogen,glandele devin
dantelete,glicogenul se deplasează spre partea apicală a celulei,pentru a excreta către yiua a-
25-a.În acest moment partea spicalăa celulei se încarcă cu mucus.Arterele spitalate se
diferenţiază în zilele 25-27 ,tot acum stroma se micşoreazăîn grosime prin resorbţia edemului.
Determinismul fazei secretorie este :L.H.-progesteron -fază secretorie
Faza menstruală
Durează în medie 4 zile .Stratul superficial măsoară 8-10 cm grosime şi se elimină.
Menstruaţia apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine , realizat prin jocul
modificărilor vasculare.
Ciclul vaginului
În mod normal mucoasa vaginală ,la femei în plină activitate sexuală are patru zone de celule
care se modifică în cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt :
-zona superficială
-zona intermediară
-zona parabazală
-zona bazală
În timpul fazei estrigenice ,epiteliul marginalcreşşte şi atinge maximum de dezvoltare înainte
de evoluţie.Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de asemenea şi cele din zona
intermediară, care se stratifică şi cresc în volum.Acestă creştere rezultă din dezvoltarea
celulelor şi proliferarea lor.Conţinutul celular în glicogen creşte în această fază.Spre sfârşitul
fazei estrogenice (avansată) starturile zonei superficialese multiplică(conificare).
Ovulaţia se caracterizează prin debutul modificărilor regresive care se manifestă prin oprirea
dezvoltării epiteliului vaginal .Celulele se turtesc şi sunt eliminate în placarde .Pe măsură ce
faza estrogenică avansează ,activitatea epiteliului încetează iar descuamarea lui se continuă.
Faza estrogenică se caracterizează printr-o proliferare a celulelor şi o creştere a acidofilei şi a
indicelui picnotic.

- 13 -
Faza progesteronicăse caracterizează prin descuamarea celulelor care se plicaturizează şi se
elimină în cantitate foarte mare.
Ciclul mamar
În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificări
morfofiziologice sub acţiunea celor doi hormoni ovarieni :foliculina şi
progesteronul.Foliculina , în prima fază a ciclului ovarian determină hiperplazia ţesutului
conjunctiv şi a canalelor galacto-fore.În faza a doua sub acţiunea progesteronului are loc
dezvoltarea ţesutului lobulo-alveolar.
În timpul sarcinii , sub acţiunea foliculinei ,glandele mamare se măresc şi sunt dureroase.La
examinarea mamelonului chiar în primele luni ,va aparea colostrul.Mamelonul şi areola se
pigmentează mai intens.De asemenea ,circulaţia devine mai intensă, venele superficiale se
dilată şi devin foarte evidente prin transpitaţia pielii, constituind reţeaua Haller.
După naştere , se declanşează lactaţia , în ziua a-3-a ,a-4-a datorită începerii secreţiei de
proladină ,precum şi datorită excitării mamelonuli prin actul suptului ,intervenind şi o cale
neuroflexă.

- 14 -
OBIECTIVUL 2
ANEXITA

a)Definiţie

Anexitele sunt inflamaţii ale trompelor şi ovarelor, se mai numesc şi


salpingoovarite sau metroanexite, deoarece, de cele mai multe ori inflamaţia
interesează în grade diferite atât uterul, cât şi trompele și ovarele.
b)Clasificare
Din punct de vedere anatomo-patologic, anexitele se împart în:
- anexite acute (microlezionale);
- anexite cronice (macrolezionale).

c) Etiologie, etiopatogenie şi anatomie patologică

Cauze determinante:
- germeni patogeni: streptococul, stafilococul, colibacilul, enterococul;
- bacili anaerobi, bacilul perfringens, tricomonas vaginalis, bacilul Koch.
- o excepţională localizare la nivelul anexelor o pot avea: bacilul tific,
pneumococul, virusul gripal, virusul oreionului.
Modalităţi de inoculare:
- naşterile prin examene vaginale în cursul urmăririi travaliului, intervenţii
obstetricale efectuate în condiții de asepsie defectuoasă, travalii lungi şi
membrane rupte;
- avorturile empirice, sunt infectate prin manevrele septice, care le sunt
caracteristice;

- explorările şi intervenţiile ginecologice ca: dilatația colului, histerometrie,


histerosalpingografie, chiuretaj bioptic;
- raporturi sexuale.

Căile de propagare a infecției:


- calea canaliculară: mucoasa este calea obişnuită de propagare a
gonococului;

- 15 -
- calea limfatică: calea obişnuită de propagare a streptococului şi a
germenilor anaerobi. Infecția se transmite prin limfaticele pelvisubperitoneale,
abordând trompa. Mucoasa este mai puţin atinsă ceea ce explică posibilitatea
vindecărilor fără sechele de obstrucţie tubară şi sterilitate.
- calea sanguină: este drumul urmat uneori de microbii porniți de la un
focar de infecție situat la distanţe de organism (calea descendentă, metastatică
de însămânţare a anexelor). Ea explică localizările genitale din cursul infecțiilor
acute şi cronice (scarlatină, variolă, gripă, amigdalită, reumatism, sifilis,
rujeolă). Infecția cu coli bacili poate lua și calea sanguină pornind de la intestin
pentru a se localiza la nivelul anexelor (sindrom enterogenital sau
enterourogenital).
- calea de contiguitate: calea cea mai obişnuită de propagare a aportului
de germeni de la nivelul apendicelui şi intestinului până la anexe. Procesul
infecţios cuprinde pe rând peretele apendicelui sau al intestinului şi seroasa
peritoneală. Se creează aderenţe cu anexele, care sunt la rândul lor inoculate și
cuprinse în procesul infecţios.
Cauze favorizante:
- congestia utero-anexială menstruală. Perioada menstruală reprezintă o
fază critică, în care femeia este predispusă mai mult ca oricând infecţiilor. Ea
favorizează atât grefarea infecţiilor noi cât şi reapariţia focarelor latente vechi;
- tulburări în funcția diferitelor organe cu răsunet asupra sferei genitale
(tulburări intestinale,mai ales constipaţia );
-boli infecţioase acute şi cronice
- tulburări neurohormonale.
Factori favorizanți din mediul extern:
- frigul şi umezeala;
- factorii traumatici (electrocoagulările, excesele sexuale);
- ortostatismul prelungit, mersul, exercițiile fizice, trepidaţiile;
- oboseala, subnutriţia .

d)Simptomatologie

Debutul bolii poate fi brusc, cu simptomatologie acută, sau insidios, luând


aspectul anexitei subacute sau cronice de la început.
Debutul brusc al bolii se caracterizează printr-o simptomatologie

- 16 -
zgomotoasă, cu intensitatea mare a semnelor funcționale (în special a
fenomenelor dureroase) și generale. Pacienta acuză dureri vii în abdomenul
inferior, bilaterale sau unilaterale. Durerile iradiază spre regiunea lombară şi
sacrală, spre coapse sau spre epigastru. Se însoţesc uneori de tenesme rectale și
vaginale și de vărsături. Ascensiunea termică poate să ajungă la 40-41OC, fiind
însoțită de frisoane, puls accelerat.
Abdomenul este balonat şi foarte sensibil la palpare în etajul inferior,
unde poate prezenta o oarecare contractură sau apărare musculară. Tactul
vaginal este foarte dureros; prin examenul vaginal nu se poate decela, de obicei,
în această fază, decât o impăstare difuză în zonele anexiale, ce traduce
fenomenele inflamatorii locale difuze. În zilele următoare, fenomenele
inflamatorii se localizează şi se constituie în leziuni, luând aspectul fenomenelor
anDebutul insidios al bolii - se caracterizează prin constituirea insidioasă a
leziunilor locale. Se manifestă prin fenomene dureroase atenuate, exacerbate
prin oboseală, mers, uneori însoţite de stări subfebrile.
Perioada de stare
În faza de constituire a leziunilor, tabloul clinic variază foarte mult după
caz. Semnele generale, funcţionale şi fizice sunt în intensitate diferită si se
grupează diferit.
a) Semne funcţionale:
►Durerea: domină tabloul clinic. Este localizată în abdomenul inferior,
de obicei predominând în una din fosele iliace. Iradiază spre membrele
inferioare, spre regiunea sacrală şi coccis, spre regiunea lombară sau spre vezică.
Pot fi însoţite de tenesme rectale şi cistalgii, de greţuri şi vărsături. Uneori
durerea iradiază spre epigastru sau regiunea hepatică, fiind resimţită cu
predominenţă în aceste regiuni. Este „durerea înaltă" din cursul unor anexite,
care pot duce la erori de diagnostic.
Intensitatea fenomenelor dureroase este variabilă. Durerea apare uneori
intermitent sub formă de crize dureroase provocate de cel mai mic efort, tact
vaginal, etc. Alteori este continuă, fiind exacerbată de mişcări, ceea ce
imobilizează pacienta. În anexitele vechi, durerea spontană poate să dispară
complet, fiind provocată numai prin exerciții obositoare sau prin contact sexual.
► Menometroragiile: sunt frecvente în cursul anexitelor. Traducând
starea de congestie pelviană. Menstruațiile se prelungesc. Uneori, persistă

- 17 -
pierderi de sânge continue sau intermitente pe întreaga perioadă a menstruaţiei .

► Leucoreea este de obicei prezentă, fiind o manifestare a leziunii


iniţiale care a determinat anexita: vulvo-vaginita, cervicita, endometria. Uneori
poate fi redusă şi neevidentă, leziunea iniţială fiind latentă.
b) Semne generale:
►Febra: prezintă intensitate i caractere ș variabile după caz. Uneori, în
infecţiile serioase, cu colecţii purulente se menţine foarte ridicată, continuă sau
cu remisiuni matinale. Starea generală este alterată. Alteori, în formele mai
uşoare, reacția febrilă este mai puțin accentuată, se reduce la starea subfebrilă.
► Hemograma: arată în cursul anexitelor, o creştere a leucocitelor în
raport cu severitatea procesului infecțios. În formele cu supurații prelungite,
globulele roşii scad, se instalează o anemie secundară.
►Viteza de sedimentare a hematiilor este crescută şi se menţine mult
timp după scăderea febrei si a numărului de leucocite. Scăderea vitezei de
sedimentare a hematiilor este un criteriu bun pentru aprecierea stingerii
procesului inflamator.
c) Semnele fizice:
Acestea diferă după cum forma anatomo-patologică este acută sau
cronică.
● În formele acute palparea abdomenului ne permite să constatăm, un
punct dureros, localizat de obicei în una din fosele iliace, uneori chiar în ambele
părți. Când procesul inflamator este în fază acută şi aprins şi peritoneul
perianexial, în zona respectivă putem găsi apărare musculară. Tactul vaginal asociat cu
palparea abdominală, ne dă datele cele mai importante pentru
stabilirea diagnosticului, a extinderii leziunii şi a formei anatomo-patologice .

În formele acute, prin palparea fundului de sac vaginal, asociată cu


palparea abdominală provoacă uneori o senza ie de ț durere în zona afectată, fără
a putea decela anexita.
● În formele cronice palparea abdominală ne permite să decelăm uneori
o tumefacție mai mult sau mai putin întinsă, fixă, împăstată și dureroasă, ce
ocupă una sau ambele fose iliace şi hipogastru. Se poate însoţi de rezistenţă
musculară în faza acută.
La tactul vaginal, în zonele macrolezionale chistice se găsesc tumori

- 18 -
remitente sau fluctuente, dureroase, fixe, care pot bomba în fundurile laterale
sau posterioare. În formele cronice cu predominenţa leziunilor chistice
perianexiale se găsesc mase tumorale împăstate sau chiar dure.
Uterul face uneori corp cu anexa tumefiată, iar delimitarea lui este
dificilă. El poate suferi devieri şi deplasări prin volumul anexei afectate.
Prin puncție vaginală se poate extrage, în formele chistice, un lichid clar
sau tulbure, sau purulent, ceea ce ne ajută să precizăm dacă tumora este un
hidrosalpinx. Puncția ne ajută la identificarea germenilor prin culturi, precum și
la stabilirea antibiogramei.
Tactul rectal ne poate da date asupra formei dimensiunilor anexei, când
aceasta este situată în sacul Douglas.

Examenele cu speculul vaginal, pot decela leziunea cervicală care a


constituit punctul de plecare al infecţiei anexiale.

e) Investigaţii

1. Palparea abdominală se face întodeauna cu blândeţe, cu mâna caldă


şi cu toată palma, de sus în jos. Pacienta va fi aşezată în decubit dorsal cu
coapsele îndepărtate şi gambele flectate pe coapse şi va fi rugată se respire
adânc cu gura deschisă. În caz de hiperestezie cutanată vom preciza sediul
durerii: ovar, uter, apendice.
2. Examenul cu valvele - constă în inspectarea vaginului şi colului
uterin, depistându-se culoarea mucoasei vaginale, leziunile profunde, cervicitele,
scurgerile de puroi şi sânge. Valvele cele mai folosite sunt: valva Sims sau valva
posterioară şi valva Simon sau valva anterioară.
Valva Sims se foloseşte pentru a depărta peretele vaginal posterior, iar
valva Simon pentru îndepărtarea peretelui anterior de col. Pacienta este aşezată
în pozi ie ginecologică. Valvele, dezinfectate ț și lubrefiate, se introduc paralel cu
labiile mari şi odată ajunse în fundul vaginului se rotesc cu 90°, orientându-se în
sus şi în jos. Se mai folosesc speculele de tipul: Colli, Landau, Trelat. Ele se
introduc închise vertical şi apoi se orientează transversal, deschizându-se lent,
pentru a depăşi colul şi al încadra între cele două valve.
3. Examenul secreţiei vulvo-vaginale se efectuează pe lame, se
cercetează la microscop, pentru depistarea tipului de germen patogen care a
produs infecţia în zona genitală respectivă.

- 19 -
4. Tactul vaginal - este un tact combinat, abdomenovaginal, prin care
explorăm toate segmentele aparatului genital, descriind modificările anatomice.
Tactul vaginal se face cu un deget (indexul mâinii stângi sau drepte sau cu două
degete (index şi medium). Se face întodeauna respectând regulile de igienă şi
asepsie pentru medic, asistentă şi pacientă. Pacienta este invitată de către
asistenta medicală, să meargă la toaletă pentru a-şi evacua conţinutul vezical şi
intestinal, apoi este aşezată în poziţie ginecologică pentru efectuarea tactului
vaginal.

e)Diagnostic

Diagnosticul pozitiv - este stabilit în urma efectuării tactului vaginal, în


funcţie de varietatea anatomo-clinică a anexitei, care poate fi microlezională sau
macrolezională. În formele microlezionale se găsesc trompe îngroşate, dure,
sensibile la palpare i ovare uşor mărite de ș volum, chistice. În formele
macrolezionale se găsesc mase anexiale infiltrate sau chistice. Funcţia tumorilor
anexiale ajută la precizarea diagnosticului de hidrosalpinx sau piosalpinx.

Diagnosticul diferențial - se pune diferit în formele microlezionale şi în


formele macrolezionale ale anexitelor.
1. Diagnosticul diferențial al formelor acute
a) Anexitele acute microlezionale, caracterizate prin dureri abdominalopelviene
însotite de stare febrilă şi semne locale corespunzătoare leziunii.
b) Anexitele cronice microlezionale, cu predominanţa tulburărilor
funcţionale, cu modificări anatomo-patologice, uneori decelabile clinice, se pot
confunda cu:
- congestiile pelviene neinflamatorii de origine hormonală sau apărute
prin stază sanguină venoasă;
- apendicita cronică care se asociază cu fenomene digestive, punct
apendicular dureros.
- nevralgii pelviene prin celulita pelvină cronică cu aceeaşi origine
inflamatorie.

Diagnosticul etiologic:
Diagnosticul etiologic este uşor de determinat, când circumstanţele de
apariţie ale procesului inflamator sunt evidente, când anexita apare după o

- 20 -
naştere, un avort, în cursul unei infecţii blenoragice bine precizate sau în urma
unor tulburări intestinale. Precizarea diagnosticului este mai dificilă în anexitele
cronice sau în puseele acute recidivante, îndepărtate de cauza iniţială. În aceste
cazuri interogatoriul atent trebuie să ancheteze antecedentele pacientei, pentru a
stabili condițiile de debut ale bolii.

Noţiunea de nașteri sau avorturi complicate în antecedente, de accidente


blenoragice (vulvo-vaginite, uretrite), de tulburări intestinale colitice sau
sindrom entero-renal, antecedente baciale, se orientează spre diagnosticul de
anexită puerperală, gonococică, colibacilară sau tuberculoză.
Investigațiile de laborator ne pot aduce precizări asupra agentului
patogen. Pentru depistarea naturii gonococice a infecţiei utilizăm examenul
citobacteriologic al secreţiei cervicale, culturi din secreţia cervicală, gonoreacția
(sero-reacţia tip Bordet-Wasserman).

Culturile din secreția uterină pot servi la identificarea germenilor şi


stabilirea antibiogramei în infecțiile post-partum şi post-abortum, precum şi în
unele infecţii anexiale chistice (bacilare). Când există pungi anexiale chistice se
recurge la puncţia acestora şi examenul bacteriologic al produsului extras,
pentru identificarea germenilor şi efectuarea antibiogramei.

f) Evoluţie şi prognostic

În unele cazuri, când infecţia este masivă sau când puterea de apărare a
organismului este scăzută, procesul inflamator poate lua un caracter extensiv de
la început. Cuprinde întreg peritoneul pelvian şi se transformă în pelviperitonită .

Excep ional ia formă supraacută, ț se extinde spre marea cavitate


peritoneală, determinând peritonita generalizată.
h)Complicaţii
Salpingita chistică poate da următoarele complicații:
1. Torsiunea anexitei - posibilă numai pentru un hidrosalpinx fără
aderenţe. Ea poate fi laxă, fără ştrangulare, determinând numai o jenă
circulatorie şi hemoragii intrachistice sau poate fi strânsă, cu ștrangulare,
determinând fenomene de apoplexie şi leziuni.
Ca manifestări clinice torsiunea poate fi lentă sau acută.
- Torsiunea lentă se manifestă prin crize dureroase intermitente,

- 21 -
necaracteristice, cu revenire la normal,
- Torsiunea acută se manifestă prin durere bruscă, intensă, vărsături,
stare sincopală.
- Abdomenul este balonat, sensibil. La tactul vaginal se palpează tumora
anexială, mărită de volum, care este foarte dureroasă şi fixă. Tabloul clinic este
al unui abdomen acut si indică intervenţie de urgenţă.
2. Ruptura pungii chistice. Pungile anexiale purulente se pot deschide
printr-un proces de uzură şi ulceraţie a peretelui, în organele vecine sau în
peritoneu, determinând complicații serioase. Deschiderea pungilor anexiale în
vezica urinară, determină poliurie. Poate infecta vezica şi căile urinare dacă
punga nu se goleşte complet şi dacă întreţine supurație. Deschiderea pungilor
anexiale în rect se manifestă prin scaune purulente, determinând fenomene de
rectită. Se poate observa consecutiv, o ameliorare a stării generale şi locale a
pacientei, însă punga se poate reinfecta. Deschiderea pungilor anexiale în vagin
se poate manifesta prin scurgere purulentă, masivă, urmată de ameliorarea stării
pacientei.
Piosalpinxul se poate însă fistuliza prin vagin. Deschiderea în peritoneu
este complicarea cea mai gravă, determinând peritonită generalizată. Rupturile de
hidrosalpinx dau consecinţe mai puţin serioase, deoarece conţinutul lor este
aseptic .
TRATAMENT
Terapeutica localizărilor anexiale diferă atât în formele acute cât şi în
formele cronice.
1. Tratamentul în formele acute
A) TRATAMENTUL MEDICAL:
▬ pacientei i se recomandă repaus la pat;
▬ aplicarea unei pungi cu gheaţă pe abdomen, având ca scop calmarea
durerii şi obligă pacienta la imobilizare.
B) TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Administrarea antibioticelor trebuie să fie ghidată de antibiogramă,
efectuarea din puncţii prin extragerea puroiului. Administrarea
Penicilinei, care este activă mai ales asupra acestor germeni şi care mai are
avantajul de a fi bine tolerată. Se vor utiliza doze mari de 800.000-1.000.000
U.I./zi. Pentru a lărgi sfera de acţiune a terapeuticii, în special a colibacilului ţi

- 22 -
stafilococului, asupra cărora penicilina este mai puţin activă, este bine să o
asociem cu Streptomicina (1g/zi). Dacă fenomenele clinice nu cedează, se trece
la antibioticele cu spectru larg: Cloramcetina, având activitate maximă asupra
cocilor gram pozitiv. Sulfamidele şi antibioticele (penicilina şi streptomicina)
pot fi administrate și local, în pungile supurate, după evacuarea puroiului prin
puncție. De aceea, se pot face infiltraţii locale în tumefacţiile inflamatorii
recoltate cu penicilină 200.000 U.I. sau streptomicină 1g, dizolvate în 10 cm3
novocaină 1%.
Cortizonul asociat cu antibioticele - acţiunea lui antiinflamatorie poate
împiedica constituirea maselor mari tumorale, leziunile anexiale şi
perimetroanexiale.
Administrarea tratamentului prezintă următoarea schemă:
Se utilizează , administrarea cortizonului, timp de câteva zile cu administrarea de antibiotice.
Acestea vor fi alese conform antibiogramei, când ea poate fi făcută sau nu, se
vor administra antibioticele uzuale: streptomicină, penicilină, cloramcetină, etc...
Se continuă apoi administrarea concomitentă de antibiotice cu cortizon. În prima
zi se administrează 300 mg/zi, în a doua zi 200 mg, iar în a treia zi 100 mg. Apoi
doza se scade treptat la 75 mg, 50 mg şi 25 mg. Se vor lua toate măsurile
necesare administrării de cortizon şi anume: regim desodat, clorură de potasiu
administrată pe cale orală – 2-3 g/zi, dacă tratamentul se prelungeşte.
Tratamentul cu antibiotice trebuie continuat încă o săptămană, după
încetarea administrării cortizonului
D) TRATAMENTUL CHIRURGICAL
În cursul infecţiilor genitale acute tratamentul chirurgical prezintă
următoarele indicaţii:
- colecţiile purulente mari, în contact cu fundurile de sac vaginale, care nu
pot fi rezolvate prin punc ii, trebuiesc evacuate ț prin colpotomie şi drenaj vezical
cu ajutorul unui tub în formă de „T”.
- peritonitele generalizate prin indicaţiile de urgenţă a laparotomiei cu
drenajul cavităţii peritoneale.
- anexitele cu pungi supurate care nu cedează la administrarea tratamentului
medicamentos, care se prelungesc şi alterează starea generală a pacientei, se
rezolvă prin intervenţie chirurgicală şi prin excizie, sub protecţia antibioticelor,
aceste intervenţii sunt posibile şi dau rezultate bune.

- 23 -
2. Tratamentul în formele anexiale cronice
A) TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Tratamentele chimioterapeutice şi administrarea antibioticelor nu dau
aceleaşi rezultate ca în faza acută, deoarece substanţa medicamentoasă nu poate
pătrunde în focarul infec ios. Totuşi ele îşi ț păstrează unele indicații şi în
formele cronice ale inflamațiior anexiale şi anume:
Infiltrate locale - în asociere cu novocaina (solutie 0,5-1%) în masele
inflamatorii chistice. Se dizolvă 100.000-200.000 U.I. penicilină sau 0,5 - 1 g
streptomicina în 10 cm soluţie novocaină. Novocaina se injectează în plină masă
tumorală prin puncție vaginală. În pungile chistice, antibioticul se injectează
după evacuarea conţinutului. În aceasta se poate introduce şi sulfatizol (1-2
fiole). Administrarea antibioticelor în perioada menstruală, datorită stării
congestive utero-anexiale, pot pătrunde mai uşor la nivelul focarului inflamator.
În primele 2-3 zile ale menstruaţiei se administrează câte 400000 U.I. penicilină
şi 1 g streptomicină /zi, împărțite în două doze de câte 200000 U.I. penicilină şi
0,5 g streptomicină /zi (dimineaţa şi seara).
Tratamentul trebuie repetat în timpul a 2-3 perioade menstruale.
Asocierea cu cortizon, după tehnica descrisă în tratamentul anexitelor acute
poate da unele rezultate în formele cronice mai recente. Nu dă rezultate în
leziunile vechi cicatriceale.
B) IMUNOTERAPIA
Sub formă de vaccin polimicrobian nu dă rezultate în formele vechi
cicatriceale, stinse de mai multă vreme. Poate da unele rezultate în cazul unor
leziuni mai recente. În aceste cazuri stimulează procesul de apărare al
organismului, favorizând rezoluţia procesului inflamator.
C) SOMNOTERAPIA
Este recomandată în asociere cu celelalte tratamente pentru a obţine o
inhibiţie de protecţie a scoarţei cerebrale si de a înlătura reflexele nocive,
defavorabile mersului bolii. Metoda constă în administrarea de barbiturice şi
bromuri pentru a se realiza un număr de 12 – 14 h. Trebuie asociat cu un regim
curativ de protecţie; linişte, înlăturarea factorilor emoţionali, alimentaţie bogată
în vitamine. În felul acesta se măreşte puterea de apărare a organismului.
D) TRATAMENTUL LOCAL REZOLUTIV
Tratamentul local rezolutiv care măreşte stimularea resorbţiei exudatelor

- 24 -
şi oprirea proceselor de fibrozare, cuprinde metode multiple, dar care astăzi sunt
aproape complet părăsite, eficacitatea lor fiind redusă (ovule cu glicerină,
tampoane vaginale cu glicerină, spălături vaginale) aplicate când procesul
inflamator este stins. Tratamentul local de bază în inflamațiile pelviene cronice
sunt fizioterapia şi, mai ales, balneoterapia.
i)Profilaxie
Profilaxia raţională a infecţiilor genitale se bazează pe înlăturarea factorilor etio-patogenici.
Constituie o importanţă medico-socială date fiind frecvența şi consecinţele acestor afecţiuni.
Scopul profilaxiei este:
a) de a împiedica apariţia bolilor inflamatorii;
b) de a împiedica depăşirea stadiului iniţial.
a) Măsuri luate pentru combaterea microorganismelor (agenţi patogeni):
Acțiunea profilactică se va axa, îndeosebi, pe combaterea modalităţilor de
inoculare, care constă în:
1. Măsuri de igienă prin efectuarea toaletei zilnice a organelor genitale
externe cu apă şi săpun, evitarea contactului organelor genitale cu obiecte contaminate
(lenjerie, obiecte de toaletă), efectuarea corectă a toaletei anale
după defecaţie şi tratarea oxiurilor şi mai ales o riguroasă igienă din partea
ambilor parteneri, mai ales la primul contact sexual, deoarece leziunile
himenului sunt porţi de intrare pentru infecţii.
2. Măsuri de combatere a infecţiilor venerice prin efectuarea buletinelor
prenupţiale sistematice, depistarea şi tratamentul obligatoriu a tuturor bolnavilor
-purtători de gonococ, tricomonas, sifilis, candida, etc.
3. Măsuri de combatere a infecţiilor post-abortum; se face prin efectuarea
practicilor abortive numai de către persoane competente şi în condiţii de asepsie
perfectă.
4. Măsuri de combatere a infecţiilor post-partum; se face prin asigurarea tuturor condiţiilor de
asepsie în timpul naşterii, atât pentru mamă cât şi pentru
făt. Aceste măsuri trebuiesc asigurate şi în perioada lehuziei, prin efectuarea
toaletei vulvare şi a spălaturilor vaginale.O măsură importantă pentru evitarea
infecțiilor post-partum este administrarea de antibiotice în cazurile suspecte de a
fi contaminate (membrane rupte de multă vreme, nerespectarea condiţiilor de
asepsie).

- 25 -
5. Evitarea explorărilor sau intervenţiilor ginecologice septice. Tactul vaginal se va efectua
după spălarea mâinilor cu apă şi săpun şi apoi se aplică
mănuşi sterile. Explorările genitale sau intervenţiile chirurgicale, ca de exemplu:
histerometrie, histerosalpingografie, chiuretaj etc. se vor efectua numai cu
instrumente sterile, pansamente sterile, respectarea şi menţinerea măsurilor de
asepsie din partea operatorului .
c) Măsuri ce se adresează mediului extern:
1. Reglementarea muncii în raport cu posibilitățile biologice ale
pacientei, antrenamentul prin cultură fizică şi sport, care-i măresc aceste
posibilităţi, constituie măsuri ce întăresc rezistenţa organismului faţă de agenţii
patogeni. Se vor interzice pacientelor care prezintă infecții genitale latente,
sporturile şi muncile care favorizează infecţia pelviană;
2. Combaterea frigului şi a umezelii, prin îmbrăcăminte şi încălţăminte de
protecție;
3. Alimentaţia completă și suficientă, bogată în proteine, hidrocarbonaţi şi
vitamine;
4. Combaterea intoxicaţiilor profesionale prin măsuri de protecţie la locul
de muncă al pacientei, care lucrează în mediul toxic;
5. Utilizarea rațională şi judicioasă a antibioticelor .
B. Profilaxia depăşirii stadiului inițial
Depistarea bolii în faza ei iniţială, diagnosticul precoce şi tratamentul
instituit imediat şi intensiv, împiedică evoluţia spre leziuni, care sunt de cele mai
multe ori ireversibile.
Aceasta se realizează prin:
- consultaţii periodice ce înlesnesc depistarea focarelor de infecție latentă;
- diagnosticul formelor incipiente ale bolii şi preîntâmpinarea lor prin
educaţia sanitară a pacientelor;
- tratamentul instituit precoce şi intensiv prin administrarea antibioticelor;
- aplicarea măsurilor de profilaxie a infecțiilor genitale necesită o muncă
organizatorică susţinută pentru a se pune în practică toate principiile de
profilaxie enunţate anterior, precum şi educația sanitară .

- 26 -
Obiectivul 3.
Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu anexită.
a.FIŞA TEHNICĂ NR.1
1.Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice

Sedimentare: reprezinta asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei din
sange necoagulabil lasat in repaus (fenomen fizic).
VSH: (viteza de sedimentare a hematiilor), rapiditatea cu care se produce depunerea lor.
Pregatire pentru VSH:
A) Materiale:
 Sterile: - seringa de 2 ml uscata
- solutie de citrate de Na 3.8%
- ace pentru punctia venoasa
 Nesterile: - stativ si pipete Westergreen
-pernuta, musama, eprubete, tavita renala, garou, vata
 Solutii dezinfectante: -alcool 70º
B) Pacient:
 Pregatirea psihica: i se explica, cu 24 de ore inainte, necesitatea efectuarii examinarii
 Pregatirea fizica: - se anunta sa nu manance
- sa pastreze repaus fizic

Executie:
 Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
 Se imbraca manusi de cauciuc sterile
 Aspira in seringa 0.4 ml citrat de Na 3.8%
 Punctioneaza vena fara garou si aspira sange pana la 2 ml (1.6 ml)
 Retrage acul si aplica tampon cu alcool
 Scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent
 Aseaza eprubeta in stativ
 Ingrijirea ulterioara a pacientului

- 27 -
 Se face toaleta locala a tegumentului
 Se schimba lenjeria daca este murdara
 Se asigura o pozitie comoda in pat
 Se supravegheaza pacientul.
Pregatirea produsului pentru laborator:
 Se completeaza buletinul
 Se eticheteaza produsul
 Se aspira cu pipeta Westergreen pana la gradatia 200 si se aseaza in stativ pe dopul de
cauciuc, in pozitie strict verticala (cand examenul se face la patul bolnavului)
Hematocrit:
 Recoltarea sangelui pentru determinarea hematocritului (VET) se face prin punctie venoasa
 Se recolteaza 2 ml de sange pe cristale de EDTA (acid etilen diaminotetraacetic) 1%-0.5 ml
solutie uscata prin evaporare
Rezistenta globulara
 Se recolteaza sange pentru obtinerea globulelor rosii
 Se evita hemoliza si coagularea sangelui
 Sangele recoltat (5-6 ml) se trece imediat intr-un balon Erlenmeyer de 100 ml in care s-au pus
5-10 perle de sticla
 Se agita usor balonul timp de 5-10 minute cu miscari circulare
 Sangele se defibrinizeaza si nu se mai coaguleaza
 Se trimite imediat la laborator

Reorganizare
●Se reorganizează locul de muncă ;
●acele utilizate se depun în containerul destinat.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
•se face toaleta locală a tegumentului
•se schimbă lenjeria dacă este murdară
•se asigură o poziţie comodă în pat
•se supraveghează pacientul
Accidente
•hematom (prin infiltrarea sângelui în ţesutul perinenos)
•strapungerea unei vene(perforarea peretelui opus)

- 28 -
Incidente
•ameţeli ,paloare,lipotimie

FISA TEHNICA NR.2


ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PRIN INJECTII INTRAVENOASE

Definitie: injectia intravenoasa reprezinta introducerea unei solutii medicamentoase in


circulatia venoasa
 Pe aceasta cale se introduce solutii izotonice sau hipertonice, nu se introduce solutii uleioase,
produc embolii groase si consecutive, moartea
 Injectia i.v. se efectueaza prin punctie venoasa si injectarea medicamentului i.v
Scop:
 Explorator: se administreaza substante de contrast radiologice
 Terapeutic: introducerea in organism a unor substante medicamentoase
Locul injectiei:
 Venele de la plica cotului
 Venele antebratului
 Venele de pe fata dorsala a mainii
 Venele maleolare interne
 Venele epicraniene
Pregatire materiale:
 De protectie: perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama, aleza
 Pentru dezinfectia tegumentului tip I: tampon imbibat cu alcool, se badijoneaza tegumentul
timp de 30 secunde
 Instrumentar si materiale sterile
 Ace 25 – 30 mm lungime, diametrul 6/10 – 7/10, bizoul scurt
 Pense, manusi chirurgicale, tampoane, seringi sterile
 Garou, eprubete
 Fiole cu solutii medicamentoase
 Tavita renala, pile din metal pentru deschiderea fiolelor
Pregatire pacient:

- 29 -
 Psihic: se informeaza asupra scopului injectiei
 Fizic: pentru injectia la venele bratului, antebratului: se aseaza intr-o pozitie confortabila atat
pentru pacient cat si pentru persoana care executa injectia (decubit dorasal)
 Se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima
 Se examineaza calitatea si starea venelor, avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de
introducere la nivelul bratului
Efectuarea injectiei:
 Asistenta se spala pe maini si imbraca manusi sterile, se aseaza vizavi de bolnav
 Pregateste materialele necesare si verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza,
termen de valabilitate, aspectul solutiei
 Se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru a aspira solutia, apoi se
indeparteaza aerul din seringa si se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectie
 Dezinfectarea tegumentele si aplica garoul la o distanta de 7 – 8 cm deasupra locului punctiei,
strangandu-l astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera
 Recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind astfel turgescente
 Fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4 – 5cm sub locul punctiei, exercitand o usoara
compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine
 Fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta in sus, in
mana dreapta, intre policele si restul degetelor
 Se patrunde cu acul traversand, in ordine, tegumentul, in directia oblica (unghi de 30 de
grade), apoi peretele venos, invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in
gol
 Se schimba directia acului 1 – 2cm in lumenul venei
 Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa
 Se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si se injecteaza lent tinand seringa in
mana stanga, iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston
 Se verifica periodic daca acul este in vena
 Se retrage brusc acul cand injectarea s-a terminat
 Se aplica tampon imbibat cu alcool, compresiv 1 – 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala
 Se supravegheaza pacientul in continuare si se asigura o pozitie comoda in pat
 Se face toaleta locala a tegumentului si se schimba lenjeria daca este murdara
 Se reorganizeaza locul de munca
Incidente, accidente si interventii:

- 30 -
 Injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor, durere: se
incearca patrunderea acului in lumenul vasului, continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
 Flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante: injectarea lenta
 Valuri de caldura, senzatie de uscaciune in faringe: injectarea lenta
 Hematom prin strangularea venei: se intrerupe injectia
 Ameteli, lipotimie, colaps: se anunta medicul
De stiut:
 In timpul injectiei se va supraveghea locul punctiei si starea generala
 Vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel putin 24 de ore, de aceea nu se va repeta
injectia in aceeasi vena la intervale scurte
 Daca pacientul are o singura vena accesibila si injectiile trebuie sa se repete, punctiile se vor
face totdeauna mai central fata de cele anterioare
 Daca s-au revarsat in tesutul perivenos solutii hipertone (calciu clorat, calciu bromat), va fi
informat medicul pentru a interveni, spre a se evita necroza tesuturilor
De evitat:
 Incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului, pentru ca acesta, prin volum,
deplaseaza traectul obisnuit al venei
 Punctionarea venei din lateral, cu acul avand bizoul in jos
 Flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului

- 31 -
C.FIŞA TEHNICĂ NR.3
SPĂLATURA VAGINALĂ
Definiţie:prin spalatură vaginală se inţelege introducerea unui current de lichid- apa sau
soluţie medicamentoasă -în vagin ,care,după ce spală pereţii vaginali ,se evacuează pe lângă
canulă.
Scop:
● terapeutic
-îndepărtarea conţinutului vaginal
-dezinfecţia locală înaintea unei intervenţii chirurgicale
-calmarea durerilor
-reducereproceselorinflamatoare

Materiale necesare :

1. De protecţie : - paravan, prosop


- muşama, traversă, cearşaf
- tăviţă renală
- pensă porttampon

2. Sterile : - mănuşi de cauciuc


- tampoane de vată
- canula vaginală
- irigator
- bazinet

Medicamente: 2 litri soluţie medicamentoasă, după caz : apă oxigenată, soluţie cloramină,
soluţie permanganat de potasiu 1:2000, oxicianură de mercur 1:4000.

Pregătirea psihică şi fizică a pacientei

- 32 -
Pregătirea psihică : Pacienta este informată asupra tehnicii şi a necesităţii efectuării
spălăturii vaginale.

Pregătirea fizică :

Se izolează patul cu un paravan ; patul va fi protejat cu muşama şi traversă. Pacienta va fi


aşezată în poziţie ginecologică, apoi i se introduce bazinetul sub bazin. Se spală organele
genitale externe cu apă şi săpun. Spălarea organelor genitale externe se poate face şi cu
tampoane de vată montate pe pensa porttampon.
Spălarea organelor genitale externe se va face dinspre simfiza pubiană spre anus, pentru a
evita contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală.

Tehnică:

Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun, apoi îmbracă mănuşile sterile. Se adaptează
canula la tubul irigatorului. Verifică temperatura soluţiei, apoi scoate aerul din irigator. Cu
blândeţe, introduce canula în vagin şi deschide robinetul irigatorului. Scoate canula înainte ca
irigatorul să se golească şi pensează tubul irigatorului. Canula va fi pusă în tăviţa renală.
După terminarea spălării, asistenta scoate bazinetul şi examinează lichidul de spălătură ; la
indicaţia medicului, acesta va fi trimis la laborator.
După scoaterea bazinetului, asistenta va usca regiunea genitală şi cea anală.

Îngrijiri ulterioare :

Asistenta va îndepărta materialele folosite şi va aranja patul, apoi va îndepărta paravanul.


Pacienta va fi ajutată să se îmbrace şi va fi aşezată într-o poziţie comodă.
Se va nota în foaia de observaţie tehnica şi aspectul lichidului de spălătură.
Evaluarea eficacităţii procedurii

- 33 -
d.Fişa tehnică nr.4
RECOLTAREA SECRETIILOR VAGINALE
Definitie - Secretiile vaginale sunt transsudate ale mucoasei vaginale ce contin cellule
epiteliale descuamate si germeni in functie de varsta,sanatate sau boala - Ph-ul acid are rol in
aparare contra infectiilor grupul lactobacillus care mentine Ph-ul .
Scop
- determinarea agentilor patogeni
- stabilirea diagnosticului bacteriologic
- stabilirea tratamentului
- descoperirea proceselor tumorale
Material necesare
- pregatirea mesei ginecologice
-se asterne un cearsaf sau aleza de unica folosinta
- se pregateste trusa de examinare:valve vaginale,speculum vaginal,pense
, - tampoane de vata
- porttampon,lame
- manusi de protectie,
- vaselina,antiseptic
- tavita renala
- sursa de lumina
- creion dermatograf, - formular
- analize laborator
Pregatirea bolnavei- psihic
se anunta bonava si se explica necesitatea , importanta, si inofensivitatea tehnicii
-fizic
-cu 2 zile inainte repaus terapeutic si sexual pacienta este ajutata sa se dezbrace
-se aseză in pozitie ginecologica pe masa ginecologica se efectuează toaleta organelor genitale
externe cu apa calduta, evitarea oricarei substante dezinfectante si a sapunului
Locul recoltarii
- colul uterin,fundul de sac Douglas

- 34 -
- orificiul glandelor Bartholin - meat urinar
Efectuarea tehnicii de medicul ginecolog
Asistenta medicala
–pregateste materiale,pacienta,serveste medicul cu materiale necesare
-spalarea pe maini cu apa si sapun
-se imbraca manusile de protectie se indeparteaza labiile mari si mici cu mana stanga
-se recolteaza cu tamponul fixat pe porttampon separat din vagin, uretra si colul uterin
recoltarea se face cu valve si specule,produsul recoltat din col, sau uretra sa nu vina in contact
cu peretii vaginului (acesta are flora proprie)
-se efectueaza cate doua frotiuri pentru fiecare produs recoltat
Ingrijirea bonavei dupa tehnica
- bolnava va fi ajutata sa coboare de pe masa ginecologica sa se imbrace va fi condusa in
salon si ajutata sa se instaleze comod in pat.
Pregatirea produsului pentru laborator
-se completeaza buletinul de analiza,
-se noteaza examenul cerut, provenienta produsului recoltat produsele recoltate trebuie
examinate in maxim 1-2ore se transporta la laborator in maxim o ora de la recoltare din
produsele recoltate se fac frotiuri si insamantari pe medii de cultura
- examinarea bacteriologica - cate 2 frotiuri pe lame de sticla , separat pentru fiecare produs
recoltat – trimise la laborator
- notare pe lama : provenienta produsului ( secretie vaginala sau secretia colului uterin, ultima
este sterila in mod obisnuit)
- lamele insamantate se trimit la laborator ptr efectuarea examinarii dupa diferite coloratii -
insamantari pe medii de cultura direct la locul si in momentul recoltarii ( medii cultura functie
de germenii cautati) Examen microscopic
- Tip I - epitelii si lactobacili( secretie normala)
- Tip II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram- negativi sau leucocite
- Tip III – epitelii, f. rari lactobacili, f. frecventi bacili gram- negativi, coci gram-pozitivi si
negativi,frecvente leucocite –
Tip IV – rare epitelii, lactobacili absenti, f. frecvente leucocite, f. abundenta flora mixta ,
Trichomonas vaginalis prezent.

- 35 -
OBIECTIVUL 4

Procesul de îngrijire a unui pacient cu anexită


Nume : E.
Prenume : M.
Vârsta : 32 ani
Domiciliu : Galaţi
Religie : ortodoxă
Ocupaţie : funcţionar economic
Data internării : 27.05.2018 ,18:50
Diagnostic internare : Anexită acută bilaterală
Motivele internării : durere accentuată în etajul abdominal inferior, greţuri, vărsături,
febră 39 C.
Antecedente heredo-colaterale : fără importanţă patologică
APF : menarha la 14 ani, cicluri regulate, durata 4 zile.
Naşteri 0 ; Avorturi : 0
APP : bolile infecto-contagioase ale copilăriei, fără antecedente şi alte boli cronice

Istoricul bolii :
Bolnava afirmă că în seara zilei de 26.05.2018 are greţuri, varsă în cursul nopţii şi
dimineaţa are febră 38,4 ° C ; acuză stare generală rea, cu durere puternică în toată zona
inferioară a abdomenului ; se prezintă la un consult medical şi rămâne internată pentru
investigaţii şi tratament.

Examene paraclinice :
Hemoleucograma : Ht : 35 % ; Hb : 11,6 % ; Hematii 4 190 000 ; Leucocite 8 600 ;
Trombocite 285 000.
VSH: 15
Examen urină : culoare galbenă, albumină absent.

- 36 -
Examen obstetrical : col de nulipară, fără leziuni
TV : col închis, uter în anteflexie de mărime şi consistenţă normală, sensibil la
mobilizare, anexa dreaptă 4/4 mm, elastică, dureroasă, mobilitate redusă ; anexa stângă
palpabilă, dureroasă ; Douglas suplu.
Echo : vezică urinară în semirepleţie, uter 71/30/50 mm; anexa dreaptă hipoechogenă
30/20 mm; anexa stângă 20/19 mm. Nu sunt colecţii în Douglas.
Înălţime 155 cm; Greutate : 42 kg
T.A. 110/60 mm/Hg
Puls 80b/minut
Temperatură 38,6 ° C.

- 37 -
IDENTIFICARE PROBLEME

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie


Probleme : respiraţie inadecvată
Manifestări de dependenţă : dispnee (polipnee)
Sursă de dificultate : anxietatea.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

Probleme : alimentaţie şi hidratare necorespunzătoare


Manifestări de dependenţă : greţuri, vărsături
Sursă de dificultate : iritaţie peritoneală.

3. Nevoia de a elimina

Probleme : eliminări intestinale alterate


Manifestări de dependenţă : greţuri, vărsături
Sursă de dificultate : boală infecţioasă acută

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură


Probleme:menţinerea unei posturi adecvate
Manifestări de dependenţă:inflamaţia aparatului genital
Sursă de dificultate:durere în fosa iliacă

- 38 -
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

Probleme : insomnie, disconfort, oboseală


Manifestări de dependenţă : somn insuficient calitativ şi cantitativ
Sursă de dificultate : durere, greţuri, vărsături.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

Pacienta apreciază calitatea, semnificaţia hainelor ;îşi alege haine potrivite staturii,
greutăţii şi vârstei sale.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

Probleme : hipertermie
Manifestări de dependenţă : subfebrilitate
Sursă de dificultate : boală infecţioasă acută.

8. Nevoia de a fi curat şi a proteja tegumentele

Pacienta îşi menţine igiena intimă şi generală în limite satisfăcătoare ; are deprinderi
igienice bine conturate (baie, duş zilnic).

9. Nevoia de a evita pericolele

Probleme : alterarea integrităţii fizice


Manifestări de dependenţă : semne inflamatorii
Sursă de dificultate : durere.

10. Nevoia de a comunica

- 39 -
Pacienta comunică uşor, foloseşte un limbaj adecvat, dar respectuos ; îşi exprimă
dorinţele, emoţiile.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri

Pacienta are propriile principii, respectă tradiţia şi religia şi are un cult personal atât
pentru pentru propria valoare, cât şi pentru cea a mentorilor săi.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

Probleme : neputinţă
Manifestări de dependenţă : incapacitatea de a face ceea ce-i place
Sursă de dificultate : spitalizare, durere.

13. Nevoia de a se recreea

Pacienta îşi ocupă timpul liber citind sau ascultând muzică clasică.

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

Pacienta doreşte să cunoască cât mai multe (educaţie sanitară), pentru a evita o nouă
spitalizare.

Probleme :

- alterarea confortului fizic din cauza durerii

- 40 -
- potenţial deficit de volum lichidian
- deficit de cunoştinţe
- alterarea vieţii sexuale
- risc de complicaţii

- 41 -
Plan de îngrijire
DATA- 27.05.2018

Problem Manifestări de Obiectivele Intervenţii și Evaluarea


ele dependenţă Îngrijirii Investigaţii ingrijirilor
pacientu
lui
disconfo 1.Nevoia de a menţine -aducerea Autonome În urma
rt fizic temperature corpului temperaturii -asigut condiţii de tratamentului
datorat în limite normale corpului în mediu; febra s-a diminuat
hiperter P-hipertermie limite -aplicarea de comprese iar frisonul a
miei E-procesul inflamator normale reci; dispărut după 6h
S- febră ,frison -efectuarea toaletei pe
rigiuni;
-îmbracăminte lejeră;
-menţinerea raportului
ingesta excreta;
-reîncalzire cu
pături,buiote cu apă
caldă;
-măsuraă temperatura;
Delegate
-administram
algocalmin 3 fiole/zi;
-Metronidazol.

42
- 2.Nevoia de a bea şi a -diminuarea Autonome -În urma
potenţial mânca vărsăturilor -asistenta medical va tratamentului
deficit de P-alimentare şi hidratare în decurs de ajuta paciennta în pacienta nu mai
volum necorespunzătoare 48h timpul vărsăturilor prezintă vărsături
lichidian E-iritaţie peritoneală oferindu-I o tăviţă după 24h
şi S-greaţa ,vărsaturi renală şi o compresă;
alimenta -asigură igiena cavităţii
r bucale;
Delegate
-administrare de
antiemetice:emetiral 2
supozitoare/zi,
-i.v pefuzie cu
glucoză10% 500 ml/zi
- 3.Nevoia de elimina -eliminări în Autonome În urma
eliminări P-eliminări menstruale şi limite -efectuarea toaletei pe tratamentului
urinare şi urinare alterate normale regiuni în special a pacienta nu mai
menstrua E-boala infecţioasă acută -ameliorara regiunii genitale; prezintă scurgeri
le S-durere,graţă,vărsături scurgerilor -schimbarea frecventă a sangvinolente
alterate sangvinolent lenjeriei de pat şi corp; după 24 h
e în decurs -spălături vaginale;
de 2 zile -administrarea de
lichide ăndulcite;
Delegate
-administrarea de
glucoza 10% 500ml i.v
-administrarea de ser
fiziologic 500ml/zi

dificultat 4.Nevoia de a dormi şi a -pacienta să Autonome Pacienta are un


e sau se odihni beneficieze -învaţă pacienta să somn liniştit

43
imposibi P-insomnia de somn practice tehnici de
litate de E-somn insuficient corespunzăto relaxare;
a se calitativ şi cantitativ r calitativ şi -asigură odihna
odihni S-starea de oboseala cantitativ pacientei prin
suprimarea surselorcare
îi determină discomfort;
.observă şi notează
schimbările.
- 5.Nevoia de a se mişca şi -menţinerea Autonome -ameţelile au
menţiner a avea o bună postură unei posture -Informez pacienta cedat;
ea unei P- menţinerea unei posturi adecvate; despre modul de -intensitatea
posturi adecvate -reluarea producere a durerii, durerii a cedat
normale E-inflamaţia aparatului mobilităţii despre medicamentele simţitor.
genital antiagice despre ritmul
S- durere în fosa iliacă de administrare şi
efectul acestora.
-Ajut pacienta să se
aşeze într-o poziţie care
să relaxeze musculature
şi să diminueze durerea
-Furnizez explicaţii
simple în acord cu
nivelul de înţelegere a
persoanei;
Delegate
-administrez algocalmin
3 fiole /zi
-polidin

-evitarea 5.Nevoia de a evita Reducerea Autonome Pacienta este mult


complica pericolele complicaţiilo -asigurarea mediului de mai sigură pe sine

44
ţiilor P-alterarea integrităţii r datorată protecţie psihică după o zi.
fizice bolii adecvat starii sale de
E-semne inflamatorii boală;
S-intensificarea durerii şi a -încurajarea pacientei
procesului inflamator să-şi exprime nevoile şi
sentimentele;
-învaţă tehnici de
relaxare

45
Plan de îngrijire
Data 28.05.2018

Manifestări Obiectivele Intervenţii Evaluarea


Problemele De Îngrijirii şi investigaţii îngrijirilor
pacientului Dependenţă
-alimentare 1.Nevoia de a bea şi a -alimentare şi hidratare Autonome -starea
şi hidratare mânca corespunzătoare -pacienta refuză micul pacientei s-
deficitare P-hidratare dejun a ameliorat
necorespunzătoare Delegate
E-iritaţie peritoneală -administrăm complex
S-greaţă,vărsături de vitamin B i.m
-administrăm
Metroclopramid i.m
-eliminări 2.Nevoia de a elimina - eliminări in limite Autonome -igiena este
urinare şi P-eliminări menstruale normele - asigurăm condiţii menţinută
menstruale şi urinare alterate optime de igienă în limite
inadecvate E-anexita -servim pacienta cu acceptabile
S-durerea tampoane vaginale
-urmărim aspectul şi
cantitetea scurgerilor
vaginale
Delegate
-hidratare parenterala
corespunzătoare
-insomnia 3.Nevoia de a dormi şi -pacienta să beneficieze Autonome -obiectiv
a se odihni de un somn liniştit - asigur liniştea realizat
P-insomnie,disconfort ,odihnitor pe toată nocturnă şi condiţiile
E-somn insuficient perioada spitalizării de confort termic

46
calitativ şi cantitativ -aerisesc incaperea
S-durere,vărsături înintea somnului
nocturn
Delegate
Administrarea
medicamentelor
prescrise de medic
-postură 4.Nevoia de a se mişca -pacienta să poate să-şi Autonome -obiectiv
inadecvată şi a avea o bună satisfacă singură toate -acord sprijin pacientei realizat in
postură nevoile fiziologice în ridicarea la primele 24
P- menţinerea unei marginea patului şi h
posturi adecvate accord sprijin pentru
E-inflamaţia aparatului nevoile sale fiziologice
genital
S- durere în fosa iliacă

-alterarea 5.Nevoia de a Evita -prevenirea Autonome -evoluţia


integrităţii pericolele complicaţiilor -ingurajez pacienta sa pacientei
fizice P-alterarea integrităţii îşi exprime nevoile este
fizice -învăţ pacienta tehnici favorabilă
E-semne inflamatorii de relaxare
S-durere

47
Plan de îngrijire
Data-29.05.2018

48
Problema Manifestări Obiective Intervenţii Evaluare
Pacientului de dependenţă şi investigaţii
-risc de 1.Nevoia de a -prevenirea Autonome -pacienta nu
complicaţii
menţine complicaţiilor -se prezintă
temperature monitorizează semen de
corpului în limite funcţiile vitale deshidratare
normale dimineaţa şi -nu mai
P-hipertermie seara prezintă
E-procesul -se face bilanţul frisoane iar
inflamator ingesta -excreta temperature
S-subfebrilitate Delegate a sczut la
-se 37,6 C
administreaza
Ampicilina 1g
i.v 6 ore .
-alimentare şi 2.Nevoia de a bea şi -alimentare şi Autonome -pacienta nu
hidratare a mânca hidratare în -hidratam mai prezintă
necorespunzătoare P-hidratare limite pacientul cu senzaţia de
necorespunzătoare normale ceaiuri călduţe graţă şi
E-iritaţie peritoneală -instruim o vătsături
S-greaţă,vărsături alimentaţie uşor -nu prezintă
digerabilă fără simptome de
condiment intoleranţă
-supraveghem
toleranţa
pacientei la
alimentele
ingerate
-eliminări urinare 3.Nevoia de a -eliminări în Autonome -în urma
şi menstruale elimina limite -toaleta regiunii tratamentului
alterate P-micţiuni dese normale genitale pacienta nu

49
E-boala infecţioasă -repaus la pat mai prezintă
acută -schimbarea scurgeri
S-paloarea,vărsături frecventă a
lenjeriei de pat
şi de corp
Delegate
-Emetiral 2
supozitoare/zi
4.Nevoia de a Combaterea Autonome .pacienta
Disconfort fizic dormi şi a se odihni durerii si -pacienta va fi afirmă o
somn alterat P-insomnia asigurarea asezată în uşoară
E-somn insuficient unui somn repaos intr-o ameliorare a
calitativ şi cantitativ linistit poziţie comodă durerii
S-durere,vărsături -facem toaleta -pacienta
vulvo-vaginală reuşeşte să
-se asigură salon doarmă 6 ore
bine aerisit noaptea
,curat ,liniştit
-postură 5.Nevoia de a se -pacienta să- Autonome -în urma
inadecvata mişca şi a avea o şi satisfacă -repaus la pat tratamentului
datorită bolii bună postură singură toate -asigurarea unei efectuat
P-menţinerea unei nevoile poziţii cât mai starea
posturi adecvate foziologice confortabile pacientei s-a
E-inflamaţia Delegate ameliorat
aparatului genital -administrarea
S- durere în fosa medicamentelor
iliacă la indicaţia
medicului
-algocalmin 3
fiole/zi
-alterarea 6.Nevoia de a Evita -prevenirea Autonome -evoluţia

50
integrităţii fizice pericolele complicaţiilor -incurajăm pacientei este
P-alterarea pacienta una
integrităţii fizice -o ajutăm in favorabilă
E-semne satisfacerea
inflamatorii nevoilor
S-durere fiziologice

51
OBIECTIV 5
Educaţia pentru sănătate la pacientul cu anexită

Prevenirea unei boli cu transmitere sexuală este mai uşoară decât


tratarea infecţiei, odată ce aceasta a apărut. Abstinenţa de la contactul
sexual este singura modalitate sigură de evitare a expunerii la bolile cu
transmitere sexuală.
Educatia pacientului trebuie să se concentreze pe metode de prevenire a anexitei şi a BTS,
inclusiv prin reducerea numarului de parteneri sexuali, evitarea practicilor sexuale nesigure
şi folosirea mijloacelor contraceptive de tip bariera.
Pentru prevenirea reinfectării, partenerii sexuali trebuie să fie de
asemenea testaţi pentru boli cu transmitere sexuala (in principal pentru
gonoree si chlamydia), chiar dacă au sau nu simptome. Orice infecţie
trebuie tratată imediat.Uneori este necesară mai mult de o cură de
tratament antibiotic pentru a vindeca această afecţiune .
Deoarece adolescentele prezinta risc crescut, trebuie sfătuite să intarzie debutul vietii
sexuale până la cel puţin 16 ani. In urma tratamentului, femeile trebuie să nu practice
contact până când simptomele dispar şi terapia este finalizată.

Am observat că practic această afecţiune a organelor genitale feminine nu ţine cont de


vârstă, familie, religie. Din cauze mai mult sau mai puţin importante (igienă intimă precară,
lehuzie, indiferenţă), ea aduce femeia la medic într-o stare generală relativ alterată, cu un
confort fizic alterat de durere uneori violentă. Am observat că dacă este urmat un tratament
medicamentos şi se respectă regulile de igienă intimă, vindecarea este de 100%. Restul va
depinde doar de felul în care fiecare femeie va înţelege importanţa îngrijirii trupului ei şi
respectul care trebuie acordat acestuia. Am mai putut observa că şi familia – soţul, implicit
– joacă un rol destul de important.
În unul dintre cazuri, cu toate că simptomele anexitei au adus femeia la medic şi
practic au salvat viaţa unei mame a doi copii, totuşi diagnosticul de cancer aduce o umbră
în viaţa fiecărui om.

52
Pacienta în prezent e bine, cu o evoluţie favorabilă ; psihic mai are momente de depresie,
însă familia îi este alături. Am ţinut legătura cu ea pentru că orice asistentă se ataşează cât
de puţin de fiecare pacientă în parte şi, pentru scurt timp, devin o familie.
Atenţie, deci, femei de orice vârstă, religie sau profesie : cu o igienă riguroasă, o
viaţă echilibrată sexual, control de specialitate periodic, evitarea frigului şi a umezelii,
putem evita astfel de boli. Este destul de uşor – de ce să ajungem pe un pat de spital, când
putem sta cu familia?

53
III BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Novak - Ginecologie, Autor Johnatan S. Berek, Editura medicală Callisto, 1999

2. Manual de obstetrică şi ginecologie pentru cadre medii Autori Lemnete I., Rădulescu I. ,
Editura medicală Bucureşti, 1975

3. Dicţionar de termeni pentru asistenţi medicali, Autor Titirică L., Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2000

4. Bazele medicinei de familie, Autor Adrian Restian, Editura Medicală Bucureşti

5. Inflamaţiile şi infecţiile ginecologice – manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia


a XVII, 2002 Autori Mark H. Beers, Robert Berkow

6. Ghid de nursing, Autor Titirică Lucreţia, Editura Viaţa Românească, Bucureşti, 2007

7. Farmacologie – manual pentru învăţământul postliceal, Autor dr. Mioara Mincu,


Editura Carol Davila, Bucureşti, 2005

8.Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali ,Autor Titircă Lucreţia
,Editura Viaţa Medicală Românească.

54
IV.ANEXE

55
CHLAMYDIOZA

Durerea pelvină

56
FIŞA TEHNICĂ NR 1
RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE

57
FIŞA TEHNICĂ NR.2

RECOLTAREA SECREŢIILOR VAGINALE

58
FIŞA TEHNICĂ NR.3

SPĂLATURA VAGINALĂ

59
FIŞA TEHNICĂ NR . 4

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIE INTRAVENOASĂ

60