Sunteți pe pagina 1din 10

LIMONARIU

LIMONARIU

CAPITOLUL 1
VIAȚA SFÂNTULUI BĂTRÂN IOAN ȘI
DESPRE PEȘTERA SAPSA

Era un bătrân care locuia în mânăstirea lui


avva Evstorghie. Cel întru sfinți arhiepiscopul
nostru Ilie al Ierusalimului a vrut să-l vadă pe
acest bătrân, stareț al mânăstirii. Bătrânul însă
nu primea zicând:
- Vreau să mă duc în muntele Sinai, ca să
mă rog!
Arhiepiscopul îl silea să primească stăreția
mânăstirii și să plece cu această vrednicie. Dar
pentru că bătrânul n-a voit, i-a îngăduit să plece
cu făgăduială să primească stăreția la
întoarcerea sa. Și astfel luându-și rămas bun de
la arhiepiscop, a plecat mergând la muntele
Sinai, luând cu el și pe ucenicul său. După ce au
trecut râul Iordan, ca la o milă depărtare,
bătrânul a început să tremure și să aibă
fierbințeli. Cum numai putea să meargă, au
intrat într-o mică peșteră întâlnită în cale și
ucenicul a așezat jos pe bătrân. Pe când era

3
LIMONARIU

cuprins mereu de fierbințeală și nu putea nici să


se miște - stăteau acolo de trei zile în peșteră -
vede bătrânul în vis pe cineva care-i spune:
- Spune-mi bătrâne, unde vrei să mergi?
- La muntele Sinai, a răspuns bătrânul celui
arătat în vis.
- Nu! Te rog să nu te duci, i-a spus acela.
Dar pentru că nu l-a înduplecat pe bătrân, a
plecat de la el. Frigurile, însă l-au cuprins mai
rău. În noaptea următoare i s-a arătat aceeași
persoană, cu aceeași înfățișare și i-a zis:
- Ce vrei călugăre, să nu te mai scoli de
aici? Asculta-mă pe mine și nu pleca!
- Dar cine ești tu? l-a întrebat bătrânul.
- Eu sunt Ioan Botezătorul, i-a răspuns acel
ce i s-a arătat. Pentru aceasta iți spun să nu pleci
cu nici un chip. Peștera aceasta mică este mai
mare decât muntele Sinai, căci de multe ori a
intrat în ea Domnul nostru Iisus Hristos ca să
mă viziteze. Dă-mi cuvântul că ai să locuiești
aici și eu am să-ți dau sănătate!

4
LIMONARIU

Bătrânul a primit cu plăcere și s-a legat prin


cuvânt că are să rămână acolo. Îndată s-a făcut
sănătos și a rămas în peșteră până la sfârșitul
vieții. Peștera aceea a prefăcut-o în biserică și a
adunat în jurul lui mulți frați. Locul acela se
numește Sapsa. În partea stângă a acestui loc se
află pârâul Horat în care a fost trimis Ilie
Tesviteanul în timpul secetei. Pârâul Horat se
găsește în fața Iordanului.

CAPITOLUL 2
DESPRE BĂTRÂNUL ÎN PEȘTERA
CĂRUIA PĂȘTEAU LEII

În același loc numit Sapsa era un alt bătrân.


Acesta ajunsese la o viață atât de virtuoasă,
încât primea leii să vină în peștera lui și le dădea
să mănânce din sân. Astfel, omul era plin de
dumnezeiescul har al lui Dumnezeu.

5
LIMONARIU

CAPITOLUL 3
VIAȚA PREOTULUI CONON DIN
MÂNĂSTIREA PENTUCLA

Am ajuns în lavra celui întru sfinți părintele


nostru Sava. Aici l-am întâlnit pe avva Atanasie.
Și ne povestea nouă bătrânul zicând: pe când mă
aflam în chinovia Pentucla, era un preot acolo
rânduit cu săvârșirea Sfântului Botez, numit
Conon, de neam cilician. Pentru că bătrânul era
cu viața îmbunătățită, l-au rânduit să
săvârșească botezurile, așa că el ungea cu
Sfântul Mir și boteza pe cei care veneau la el. În
timp ce ungea cu Sfântul Mir o femeie, s-a
smintit. De asta a dorit să plece din chinovie. Pe
când avea de gând să plece, i s-a înfățișat sfântul
Ioan zicându-i:
- Rabdă și-ti voi ușura lupta!
Într-o zi a venit o fată din Persia ca să se
boteze. Fata era plăcută la chip și foarte
frumoasă, încât preotul n-a putut să o ungă cu
Sfântul Mir. Și a stat acolo fata două zile fără să
fie botezată. Când arhiepiscopul Petru a auzit

6
LIMONARIU

s-a minunat de cele petrecute cu bătrânul și avea


de gând să rânduiască o diaconiță pentru
săvârșirea botezului. Dar n-a făcut asta, ca să nu
strice rânduiala. Preotul Conon, însă, și-a luat
haina lui din piele de oaie și a plecat spunând:
- Nu mai rămân în locul acesta!
Și cum mergea el spre pădure, iată, îl
întâlnește pe sfântul Ioan Botezătorul, care îi
spune cu voce blândă:
- Întoarce-te la mânăstirea ta și-ti voi ușura
lupta!
Avva Conon îi zice cu mânie:
- Crede-mă că nu mă voi întoarce. Mi-ai
făgăduit de atâtea ori și n-ai făcut nimic!
Atunci sfântul Ioan l-a apucat de mână, l-a
așezat jos pe un tapșan și dându-i la o parte
hainele a făcut asupra lui de trei ori semnul
crucii mai jos de buric și i-a spus:
- Crede-mă, părinte Conon, am vrut să-ți fie
răsplătită lupta ta! Dar pentru că nu vrei, iată
ți-am ușurat lupta, dar n-ai răsplata ostenelilor
tale.

7
LIMONARIU

Și s-a întors părintele Conon în chinovia


unde era rânduit să săvârșească botezurile. A
doua zi a botezat-o pe persană, fără să privească
cumva că este femeie cu firea. Și a mai botezat
Conon și a uns cu Sfântul Mir încă alți 12 ani,
dar trupul lui n-a mai tresărit și nici n-a mai
privit dacă cea botezată este femeie cu firea. Și
astfel s-a pristăvit.

CAPITOLUL 4
VEDENIA LUI AVVA LEONTIE

Ne povestea nouă avva Leontie din


chinovia sfântului părintelui nostru Teodosie
zicând: după ce tinerii lavrioți din noua Lavră
au fost prigoniți de necredincioși, eu m-am dus
acolo și-am rămas în această lavră. Într-o
duminică m-am dus la biserică să mă
împărtășesc. Când am intrat, am văzut un înger
stând în partea dreaptă a altarului. Cuprins de
frică, am plecat la chilia mea. Aici am auzit o
voce care mi-a spus:

8
LIMONARIU

- De când a fost sfințit altarul acesta, mie


mi s-a poruncit să rămân în el.

CAPITOLUL 5
POVESTEA LUI AVVA POLIHRONIE
DESPRE TREI MONAHI

Ne povestea nouă avva Polihronie spunând:


în lavra Turnurilor Iordanului în mânăstire era
un frate care nu se îngrijea deloc de mântuirea
sufletului sau și niciodată nu își făcea canonul
pentru sfânta duminică. Apoi, după ceva vreme,
văd pe fratele acesta, atât de nepăsător de
mântuirea sa, că se sârguiește cu toata râvna și
cu mult zel.
Atunci i-am spus:
- Bine faci acum, frate, că te îngrijești de
sufletul tău!
- Avvo, îmi răspunse el, în curând am să
mor.
Și într-adevar, după trei zile a murit.

9
LIMONARIU

***
Tot avva Polihronie, preotul noii Lavre, îmi
povestea zicând: pe când ședeam odinioară, în
Lavra Turnurilor, s-a săvârșit un frate.
Iconomul mi-a spus:
- Ai milă, frate și vino să ducem lucrurile
fratelui la iconomat.
Dar cum am început să căram lucrurile, îl
vad pe iconom plângând și-i spun:
- Dar bine, avvo, pentru ce plângi așa?
- Plâng, mi-a răspuns el, pentru că azi port
în brațe lucrurile acestui frate, iar după doua zile
alții le vor purta pe ale mele.
Și așa s-a întâmplat, căci după două zile a
murit și iconomul, după cum a spus.

CAPITOLUL 6
ALTA POVESTE A ACELUIAȘI

Avva Polihronie preotul, ne mai povestea


că a auzit de la avva Constantin, starețul noii

10