Rătăciţi în „epoca de aur”?

O definiţie clasică şi cât mai simpla a comunismului este următoarea: comunismul

este o societate fără clase, în care se realizează egalitatea socială deplină a tuturor membrilor
societăţii.

Am tot auzit despre comunism sau despre epoca de aur din gurile bunicilor, părinţilor
şi a altor oameni care au trăit în acele vremuri. „De ce persoanele care nu au trăit în timpul
regimului comunist afrimă că a fost mai bine pe vremea aceea?” Este o întrebare care poate
avea o multitudine de răspunsuri. Am ales să prezint pe scurt ideile despre această perioadă
chiar dacă nu am trăit atunci, prezentând obiectiv realitatea trecutului.

Comunismul reprezintă una dintre cele mai vechi aspiraţii caracterizată ca reacţie la
crize social acute şi la inegalităţi excesive1. Mai mult de jumatate dintre adolescenţi cred că
era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, în ciuda faptului că aceştia nu au avut experienţe
directe cu regimul comunist. În tot acest timp, mulţi dintre tinerii cu smartphone în mână nu au
auzit de Ceauşescu decât dacă nu au chiulit de la orele de istorie. Dincolo de nostalgia
aferentă, cei trecuţi de primele două tinereţi tind să uite de foametea de după 1981, de frigul pe
care îl simţeau în blocurile comuniste unde nu exista nici apă caldă la robinet nici gaze la
aragaz sau de frica patologică de a nu fi urmărit de securitate.

De ce multe dintre persoane afirmă că îşi doreau să trăiască în acea perioadă chiar
daca nu ştiu dacă a fost bine sau rău? Din punct de vedere socio-psihologic, multora li s-a
indus această idee din auzite, din povestirile bătrânilor şi părinţilor. Bineînţeles, există diferite
mentalităţi cu diverse perspective despre viaţă. Nu se poate compara traiul pe care l-au avut
strămoşii cu generaţia astei ere libere.

Richard Walker, profesor de psihologie la facultatea de stat din Carolina de Nord, a

arătat că avem tendinţa să ne amintim mai mult evenimentele trecute pozitive decât pe cele
negative, doar persoanele deprimate scapă de această iluzie. Pe de o parte dacă eşti deprimat
eşti realist, pe de alta se pare că nu eşti tocmai sănătos dacă eşti realist. Există un aşa numit

1
Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie, Editura Babei, Bucureşti, 1998, p.126
„efect de ştergere” care se accentuează cu vârsta, pe măsură ce apare îmbătrânirea uiţi
evenimentele negative.

Din fraza de mai sus rezultă că tot ce ne-au povestit cunoscătorii despre perioada
comunistă a fost despre experienţele frumoase. Acest lucru s-a implementat în mintea multora.
Este foarte important de punctat că astăzi mulţi dintre tineri se confruntă cu nesiguranţa zilei
de mâine. Comuniştii ofereau prin repartiţie câte un apartament familiior sau o garsonieră
nefamiliştilor, acesta fiind principalul argument pentru care susţinătorii regimului comunist
afirmă ca atunci era mai bine. Locul de muncă indiferent daca el ţi se potrivea sau nu îl
primeai, cei care nu munceau erau sancţionaţi sau lucrau în folosul comunităţii. Cei mai mulţi
ieşeau la pensie din acelaşi post unde au fost angajaţi de la început.

Astăzi sunt evidente inegalităţile sociale, pe când în comunism toţi erau egali, aveau
aceleaşi drepturi. Persoanele erau construite pe acelaşi stereotip. Li s-a indus ideea de respect
şi supunere în faţa unui singur lider, în care aveau încredere. Statul punea monopol asupra
poporului, nefiind promovată discriminarea. Sistemul de învăţământ era caracterizat de
principiul competenţei şi era gratuit.

Mulţi tineri îşi doresc să trăiască în regimul comunist. Unul dintre cele mai întâlnite
motive a fost acela de a avea un loc de muncă, siguranţa zilei de mâine. Atunci stresul şi
descurajarea nu apăreau din această cauză. Astăzi mulţi dintre ei sunt dezorientaţi în alegeri,
tocmai pentru că sunt influenţaţi de tot ce apare nou.

Nu era prezentă propaganda. Populaţia avea acees limitat la informaţii şi multe dintre
ele cenzurate, liderul era cel promovat pe puţinele ecrane. Din punctul meu de vedere,
psihologic vorbind, mass-media influenţează psihicul, oamenii devin vulnerabili din cauza
episoadelor negative care se vând în zilele noastre: crima, sexul şi alte fapte care au conotaţii
negative.

Însă multe dintre aceste persoane nu cunosc şi părţile întunecate. Frica, intimidarea,
teama, suspiciunea că cel de lângă tine ar putea fi un informator al statului, trăirile care duceau
la modificarea comportamentului social normal, şi deopotrivă, la o marcantă destructurare a
interiorului personalităţii, făceau imposibilă gândirea independentă şi acţiunea. În România a
funcţionat o „instituţie a fricii” perfect organizată.2 Problemele au început să vină atunci când
a intrat în joc libertatea. Românii i-au dus din plin lipsa. Sărăcia şi privarea de informaţii au
fost alte aspecte notabile. Sloganul „Puneţi-vă o haină în plus” a apărut din cauza scumpirii
curentului electric şi a gazelor. Pentru a plăti datoria externă, au fost introduse măsuri de
austeritate de neimaginat. Totul mergea la export: alimente, petrol, energia electrică.
Magazinele alimentare au început să se golească. Pe rafturi se găseau doar borcane cu tocană
de legume, creveţi vietnamezi şi şampanie. Alimentele de bază au fost raţionalizate, vândute
numai pe cartelă. În apartamente, apa caldă curgea doar două ore, de două ori pe săptămână.3

Aşadar, regimul comunist a avut atât părţile lui bune cât şi părţi negative care au
rămas impregnate în sufletul românilor. Mai concret, răspunsul la întrebarea „De ce persoanele
care nu au trăit în timpul regimului comunist afirmă că a fost mai bine pe vremea aceea?”
depinde de perspectiva fiecăruia. Generaţia de după revoluţie ar trebui să conştientizeze părţile
frumoase şi urâte ale democraţiei, ale libertăţii, lăsând la o parte realităţile trecutului.

2
Adrian Marino, Politică şi cultură. Pentru o nouă cultură română, Editura Polirom, Iaşi, 1996
3
https://www.libertatea.ro/stiri/video-amintiri-din-comunism-frig-in-case-apa-calda-cu-program-
alimente-pe-cartela-punctul-culminant-groaza-de-securitate-2087267
 Bibliografie:

Adrian Marino, Politică şi cultură. Pentru o nouă cultură română, Editura Polirom,
Iaşi, 1996

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie, Editura Babei, Bucureşti,

1998

https://www.libertatea.ro/stiri/video-amintiri-din-comunism-frig-in-case-apa-calda-
cu-program-alimente-pe-cartela-punctul-culminant-groaza-de-securitate-2087267