Paleolitic

2,9-2,5 Ma – 12 Ka

Prima şi cea mai îndelungată epocă din istoria umanităţii.

95% din istoria umanităţii.
Termenul paleolitic: palaios şi lithos, inventat de John Lubbock, 1865 pentru a
deosebi neoliticul de paleolitic (epoca veche a pietrei şi epoca nouă a pietrei).
Pleistocen. Vânători-culegători-pescari.
Densitate mică (1 locuitor/kmp, faţă de 47 locuitori pe kmp azi).
Prima specie a genului Homo, Homo habilis, 2,5 Ma.
În paleolitic apare şi HSS, pe la 300 Ka. Alte specii ale genului Homo dispar.
Se termină pe la 12 Ka
Periodizare:
Protopaleolitic (HH) →,
Paleolitic inferior (HE) →,
Paleolitic mijlociu (HSN) →,
Paleolitic superior (HSS) →

Aspecte generale
Economie bazată pe consumul resurselor din natură, procurate prin vânătoare,
pescuit, cules. Consum cadavre animale.
Grupuri restrânse.
Vorbirea - Limbajul.
Domesticirea câinelui probabil în paleoliticul superior.
Utilaj – piatră cioplită, principalele vestigii ale epocii.
Pe baza studiului lor se definesc culturile paleolitice.
Alte materii prime utilizate frecvent: lemnul, materii dure animale, piele, fibre
vegetale şi animale. Materii prime utilizate rar: argila, minereuri neferoase, minerale
pentru coloranţi.
Materiale litice – prelucrate prin cioplire. Tehnica de cioplire a evoluat lent.
Utilizarea focului din natură. Domesticirea focului, cca 400 Ka. Producerea
focului.
Amenajarea spaţiului locuit – colibe de lemn, oase de animale, locuinţe
adâncite în sol, peşteri.
 Protopaleolitic (foarte vechi, arhaic) / Paleoliticul inferior
Cca 2,9-2,5 Ma – 300 Ka
Protopaleolitic, paleolitic foarte vechi, paleolitic arhaic.
Vorbim de realităţi în Africa, Europa, Orientul Apropiat, Asia.
Culturi: Europa: Oldowayan, Chellean, Abbevillian, Acheulean, Clactonian.
Unelte caracteristice: galet amenajat, bifacială, topor de mână.
Acum apare omul în Africa către 3 Ma. Se încheie pe la 300 Ka, când apar noi
reprezentanţi ai genului Homo şi modificări în utilajul litic

Protopaleolitic
2,9-2,5 – 1,5 Ma
Africa de Est şi de Sud.
Antropogeneza, australopiteci, Australopithecus afarenis – Lucy,
Australopithecus africanus, Paranthropus robustus. Genul Homo: Homo habilis:
Homo rudolfensis, Homo ergaster, apoi Homo erectus. 600 cmc.
Africa de Est – cele mai vechi culturi arheologice cunoscute, atribuite lui
Homo habilis
Oldowayan şi Acheulean
Oldowayan – de la situl Olduvai, Tanzania, săpături 1950-1975, nivelurile
inferioare.
Descoperiri datate iniţial la cca 1,8 Ma. Cercetări şi în prezent.
Galete amenajate, cultura de prund, choppers, pietre din albia râului.
Industrie care rămâne neschimbată cca 1 Ma.
Mai recent, în Etiopia, situl Kada Ghona = Oldowayan la cca 2,6 Ma.
Cca 3000 obiecte, unelte de trahit şi riolit - roci vulcanice asemănătoare
granitului. Dimensiuni: 60-170 mm lungime. Datare prin metoda K-A şi ARHMag.
Debitajul, cioplirea, amenajare parte activă, tăioasă a uneltei. Unelte de miez şi
unelte pe aşchii.
Situri în Africa de Est, cca 3 Ma – 1,5 Ma
Situri mai rare, devin mai numeroase către 2 Ma.
Utilajul litic – situri cu descoperiri
Omo, Hadar, Bouri în Etiopia
Bouri: resturi de Australopithecus Ghari asociat cu unelte de tip pebble culture,
datare cca 2,5 Ma
Lokalalei 1, Koobi Fora, Kanjera, Kenya
Olduvai, Tanzania
 Lomekwi 3, Kenya, cele mai vechi unelte, 3,3 Ma (anterior Kada Ghona,
Etiopia, 2,6 Ma.

Paleolitic inferior
1,5 Ma – 300 ka
Africa
Pe la 1,6 Ma o nouă specie: Homo erectus. Nouă industrie litică, Acheuleanul,
cu bifaciale, galeţi, topoare, poliedre.
Acheuleanul urmează după Oldowayan în Africa.
În Africa Acheuleanul are 4 faze şi durează până la cca 200 Ka
Bifaciala – cioplită total sau parţial. L = 30 cm, apoi se reduc, idem greutatea.
Alături de bifaciale – galeţi amenajaţi, topoare, obiecte masive cioplite având o
parte tăioasă transversală; poliedre – evoluează din galeţi amenajaţi.
Cioplirea – aspecte tehnice: percutor dur şi moale, precizie.
Acheuleanul mijlociu (800-600 Ka) – apariţia debitajului Levallois, tehnică
perfecţionată.
Unelte pe aşchii: racloare, cuţite retuşate.
Acheuleanul superior (500 Ka) – debitajul laminar.
Situri: Olduvai (Tanzania), Olorgesailie, Kilombe, Isenya (Kenya), Melka
Kunture, Gadeb (Etiopia).

Europa
Homo ergaster/erectus iese din Africa – Dmanissi, Georgia, 1,7 Ma.
Migraţiune: Orientul Apropiat (Palestina, 1,4 Ma); Asia (1 Ma; China şi Jawa,
Pithecanthropus); Ceprano, Altamura, Italia; Mauer, Germania; Tautavel, Franţa,
Atapuerca, Spania, Petralona, Grecia.
Homo erectus evoluat = Homo heidelbergensis, Preneanderthalieni, pre-
sapiens.
Industrii litice foarte vechi: aşchii, galete, bifaciale: Monte Poggiolo, Isernia La
Pineta, Venosa-Notarchirico (Italia); Atapuerca, Orce (Spania), Soleilhac, Abbeville,
Saint-Acheul (Franţa); 1 Ma – 500 Ka.
Acheulean – poate al doilea val de migraţie; bifaciale, toporaşe de mână
Situri: Torre in Pietra, Castel di Guido, Fontana Ranuccio, Venosa (Italia);
Pinedo, Aridos, Torralba, Ambrona, Atapuerca (Spania), de Terra Amata, Tautavel,
Orgnac 3, Cagny (Franţa); Swanscombe, Hoxne (Marea Britanie); Lehringen,
Kärlich, Schöningen, Bilzingsleben (Germania).
 Mod de viaţă
Context primar (in situ), context secundar.
Artefactele se descoperă în afara contextului primar, nu se cunoaşte modul de
utilizare, conservare diferenţiată – dificil de reconstituit modul de viaţă. Organizare
habitat.
Descoperiri excepţionale: Lehringen, suliţă lemn în thorax elefant, 125 Ka;
Clacton-on-Sea (Marea Britanie) şi Schöningen (Germania) – suliţe lemn 400 Ka.
Mamutul.
Focul, 400 Ka, sfârşit paleolitic inferior, Homo erectus. Situri dovezi foc: Terra
Amata, Menez Dregan (Franţa), Bilzingsleben (Germania), Vértesszőlős (Ungaria).

Europa
Către 1,5 Ma apar schimbări: oldowayan evoluat cu unelte de tip nou, evoluate;
apare o nouă cultură, acheuleanul, către 1,4 Ma.
Acheuleanul: definit de Gabriel de Mortillet în 1872; situri în valea râului
Somme din NV Franţei; caracterizat prin apariţia uneltelor de tip bifacial.
1,7 Ma – 700 Ka = primii oldowayeni în Europa (prima migraţie din Africa,
către Orientul Apropiat, Asia, Europa, Homo erectus/ergaster)
Georgia, Dmanissi; Cehia, Italia, Franţa (peştera Vallonnet, Alpii Maritimi;
Soleihac, Loire; valea râului Somme).
Acheuleanul – cca 700 Ka. Ca şi în Africa, bifaciale, galeţi amenajaţi, topoare,
racloare, poliedre.
Materii prime: silexul, cuarţul.
Apariţia uneltelor de os (elefant): racloare, bifaciale. Similare celor de piatră.
Acheuleanul evoluează până pe la cca 300-250 Ka. Preneandertalieni, Homo
erectus.

Paleoliticul mijlociu
300 – 40-35 Ka
Musterian. Omul de Neanderthal, Homo sapiens neanderthalensis.
Abri le Moustier, Dordogne, Gabriel de Mortillet, 1872.
Se caracterizează prin evoluţia utilajului litic, tehnici de cioplire şi tipuri de
unelte. dezvoltarea şi generalizarea debitajului Levallois.
François Bordes, tipologia utilajului litic paleolitic mijlociu (şi superior).
Tradiţiile acheuleene sunt prezente – musterian de tradiţie acheuleană, cu
bifaciale. Se diversifică utilajul litic; numeroase tehnici de debitaj: aşchii
nedeterminate; Levallois; discoid (Levallois simplificat adaptat la cuarţ); laminar.
Unelte de diverse dimensiuni, masive pentru lemn, os, mici pentru piele, carne.
Începe specializarea uneltelor: lemn, piele, tranşare ţesuturi moi vânat etc.
Racloare, vârfuri.
Specializarea cioplirii determină alegerea materiei prime, căutarea şi
exploatarea surselor de silex – deplasarea la distanţă de cca 10 km maximum.
Utilizarea materiilor dure animale: scoici pentru racloare, os.
Utilizarea lemnului – încă din paleoliticul inferior (Lehringen, Germania,tijă
ascuţită, suliţă).
Traseologia utilajului litic – materia primă prelucrată.
Culturi: Musterian, Chatelperronian.
Nu se cunosc podoabele, arta – apar în paleoliticul superior.

Europa
300 Ka – 40-35 Ka; generalizarea tehnicii Levallois, dispariţia lui HSN şi
sosirea lui HSS dinspre Est (Orientul Apropiat).

Utilaj
Generalizarea uneltelor retuşate (racloir, vârf, denticulate etc.).
Utilizarea limitată a materiilor dure animale (os, dinţi. fildeş, scoici) -
retuşoare.
Procesarea materiilor litice – cioplire în două etape: 1 preparare nucleu; 2
extragere aşchii şi amenajare unelte.
Metode de debitaj: Levallois – identificată în sec. al XIX-lea; de pe nucleu;
formă predeterminată; Quina – aşchii groase asimetrice extrase de pe marginea
nucleului; prin retuşare se obţin racloare; laminară.
Musterian – HSN. Descoperiri paleoantropologice: Saccopastore, Monte
Circeo – Peştera Guattari (Italie); Gibraltar; Chapelle-aux-Saints, La Ferrassie, La
Quina (Franţa); Spy (Belgia); Neandertal (Germania).
Primele morminte cunoscute în Europa.