8.

Teoria ribotipuluiFondatorul teoriei ribotipului, Barbieri (1981), consideră că viaţa a apărut pe

Pământ o dată cu strămoşii ribotipurilor actuale şi a evoluat trecând:1) etapa precelulară – apariţia
ribozomilor (din ARN sau ribonucleoproteine), a nucleozidelor (cuacervate de ribozoizi) şi a
heterozoidelor (nucleozizi membranari “contaminaţi” cu ADN);2) etapa protocelulară – sporirea
greutăţii moleculare a ribozomilor şi formarea procariotelor şi microeucariotelor;3) etapa celulară –
formarea din procariote a arhebacteriilor, iar din microeucariote – a eucariotelor, căpătându-se
mitocondrii şi cloroplaste.9. Teoria progenotuluiConform acestei teorii (Sogin, 1972, Fox şi Woese,
1980), toate organismele actuale au o origine monoancestrală, ancestorul universal fiind progenotul
– structură ipotetică cu organizare primitivă, mai simplă decât celula procariotă actuală. În progenot
informaţia ereditară era determinată de acizii ribonucleici.De la progenot au pornit două linii primare
evolutive ce au determinat apariţia arhebacteriilor şi eubacteriilor, la care s-a alăturat apoi linia
evolutivă a eucariotelor. Teoria progenotului presupune că fiecare organism păstrează în sine sub
formă de macromolecule informaţionale (semantide – ADN, ARN, proteine) calea istorică a
organismului respectiv.Am analizat doar câteva din cele mai răspândite teorii ale originii vieţii.
Evident, există şi alte concepţii şi ipoteze, care încearcă să răspundă la această întrebare sau să le
completeze pe cele deja existente. Dar nici una din ele nu poate afirma cu certitudine că viaţa a
apărut într-un anume mod.