Unitatea de învăţare nr.

Notiuni introductive

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1

1.0 Conductoare
1.1 Semne convenţionale utilizate in scheme
1.2 Condiţii impuse sistemelor de comandă
1.3 Principii de întocmire a schemelor
1.4 Alimentarea circuitelor de comandă
1.5 Întocmirea circuitelor de comandă
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 1
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 1

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

 Noţiuni despre conductoare
 Familiarizarea cu semnele convenţionale şi simbolizarea literal-
numerică
 Înţelegerea principiilor de întocmire a schemelor
 Familiarizarea cu condiţiile impuse sistemelor de comandă
 Determinarea tensiunii de alimentare pentru circuitele de comanda
 Întocmirea circuitelor de comandă

1.0.Conductoare

Prevederi generale

Alegerea corespunzătoare a elementelor componente ale instalaŃiilor

electrice de joasă tensiune se face Ńinând seama de următorii factori:
 mărimile şi parametrii nominali electrici şi mecanici proprii ai instalaŃiilor;
 categoria locului în care se amplasează instalaŃia, fiind determinată de
caracteristicile mediului ambiant, sub aspect climatic şi chimic, al pericolului de
electrocutare, al pericolului de incendiu şi explozie;
 fată de mediul ambiant.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

ObservaŃii:
 A treia cifră se utilizează numai la aparate electrice.
 Dacă gradul normal de protecŃie se simbolizează printr-o singură cifră
caracteristică, cifra (cifrele) omise trebuie să fie înlocuită cu litera x.
 În simbolul pentru gradul de protecŃie se pot introduce literele
suplimentare care implică condiŃii de utilizare şi verificare suplimentare (ex. W –
utilizare în condiŃii atmosferice specifice).
Gradul de protecŃie la pătrunderea corpurilor străine şi protecŃia persoanelor şi pătrunderea
apei, a echipamentului electric montat în încăperile şi spaŃiile navei trebuie să fie cel puŃin cel
indicat în tabelul 5.1-2:
Tabelul 5.1-2. Gradele de protecŃie la pătrunderea corpurilor străine şi
pătrunderea apei

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 indicatiile privind utilizarea conductoarelor şi echipamentelor electrice
în funcŃie de caracteristicile mediului respectiv;
 tipul instalatiei electrice (iluminat, fortă, AMC, speciale);
 directivele şi actele normative privind limitarea consumului de materiale
deficitare şi economia de energie electrică.
Folosirea unor echipamente necorespunzătoare, protejate pentru mediul respectiv, pe lângă
degradarea lor rapidă poate determina grave accidente din punct de vedere al protecŃiei muncii,
după cum folosirea unor echipamente, cu protecŃie mărită ridică, în mod nejustificat, costul
instalaŃiei electrice datorită consumului suplimentar de materiale.
Cerinte referitoare la alegerea şi montarea cablurilor la nave (ca şi a conductoarelor) sunt
date în “Reguli Pentru Clasificarea şi Construtia Navelor Maritime” (1990 – RNR) .
Cerinte referitoare la alegerea şi montarea echipamentelor folosite în instalatiile electrice
navale sunt date în “Reguli Pentru Clasificare şi Constructia Navelor Maritime” (1990 – RNR)
.

Tipuri de conductoare si cabluri

Trebuie să se utilizeze conductoare si cabluri numai din cupru.
Din punct de vedere constructiv conductoarele şi cablurile electrice sunt
de execuŃie multifilară, având suprafaŃa secŃiunii transversale a conductorului de cel puŃin:
 1 mm2 în circuitele de alimentare, comandă şi semnalizare ale instalaŃiilor
esenŃiale şi în circuitele de alimentare ale celorlalte instalaŃii;
 0,75 mm2 în circuitele de comandă şi semnalizare;
 0,5 mm2 cu numărul conductoarelor în cablu nu mai mic decât 4, în circuitele de control,
măsură şi semnalizări interioare.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 În circuitele de alimentare ale consumatorilor neimportanŃi se admite folosirea cablurilor cu
conductori unifilari având suprafaŃa secŃiunii de 1,5 mm2 şi mai puŃin.
Conductoarele şi cablurile multifilare au avantajul flexibilităŃii şi al reducerii efectului
pelicular în c.a.
Sectiuni normalizate:

Conductoare neizolate
Conductoarele neizolate se folosesc la nave îndeosebi sub formă de
bare şi conductoare numai pentru montajul interior al instalaŃiilor electrice. Montajul exterior cu
astfel de conductoare, se admite numai cu condiŃia ca acestea să fie bine protejate prin apărători.
Barele se folosesc la tablourile principale de distribuŃie şi tablourile auxiliare.
Barele şi conductoarele neizolate din tablourile de distribuŃie trebuie să aibă o suficientă
rezistenŃă dinamică şi termică la trecerea curenŃilor de scurcircuit care apar în locurile respective
de circuit.
Eforturile electrodinamice care apar la scurcircuit, în bare şi conductoare neizolate se vor
determina conform standardelor naŃionale.
Izolatoarele şi alte elemente destinate pentru menŃinerea barelor şi conductoarelor
neizolate trebuie să reziste la eforturile ce apar la scurcircuite.
FrecvenŃa oscilaŃiilor proprii ale barelor de cupru nu trebuie să se afle în intervalele 40-60
Hz şi 90-110 Hz, pentru frecvenŃa nominală a curentului de 50 Hz, şi în intervalele 50-70 Hz şi
101-150 Hz pentru frecvenŃa nominală a curentului de 60 Hz.
Barele şi conductoarele neizolate la instalaŃiile de curent continuu se
vor marca cu următoarele culori:
 roşu – polul pozitiv;
 albastru – polul negativ;
 verde – galben – pentru conductoarele de legare la pământ.
Conductorul de compensaŃie se va vopsi în culoarea la care se află acesta şi suplimentar
cu dungi albe transversale.
Barele şi conductoarele neizolate la instalaŃiile de curent alternativ trebuie să fie marcate
cu următoarele culori distinctive:
 verde - faza 1;(R); (A)
 galben - faza 2;(S); (B)
 violet - faza 3;(T); (C)
Legarea barelor trebuie să se facă astfel încât să se excludă posibilitatea iei coroziunii în
locurile de îmbinare.

Conductoare izolate pentru instalaŃii electrice navale

Sunt confecŃionate din cupru cu izolaŃie de cauciuc sau PVC.
Cabluri cu izolaŃie de cauciuc şi conductor de cupru:
 CNI – neecranate.
 CNIE – ecranate
Cabluri cu izolaŃie de PVC şi conductor de cupru:
 CNYY- neecranate; CNYYE- ecranate; CNYYEY- ecranate acoperite

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

cu izolatie de PVC.

Conductoare
 Conductoarele cablurilor destinate alimentării instalaŃiilor esenŃiale
trebuie să fie formate din mai multe fire.
 Firele separate ale conductoarelor de cupru, care au o izolaŃie de cauciuc, trebuie
să fie acoperite cu un strat de cositor sau cu alte aliaje corespunzătoare.
Se poate renunŃa la cositorire sau la o acoperire de protecŃie contra coroziunii a
împletiturii exterioare sau a tuturor firelor izolate cu cauciuc, dacă uzina constructoare a luat
măsuri care garantează că izolaŃia de cauciuc
nu va influenŃa negativ asupra metalului firelor.

Învelisuri (mantale)

 Învelişurile cablurilor şi conductoarelor se pot realiza din următoarele

materiale: cauciuc policlorprenic, policlorură de vinil, polietilenă clorosulfurică, plumb, cupru.
 Învelişurile trebuie să acopere concentric conductoarele cablului şi să
adere strâns la conductoarele protejate şi să formeze o acoperire etanşă.

Acoperiri de protectie

 Ecranul trebuie să se execute din sârmă de cupru cositorită. Dacă se

foloseşte sârmă de cupru necositorită, ea trebuie să fie protejată cu o manta corespunzătoare.
Învelişurile care nu au rol de ecran se pot executa din sârmă de oŃel galvanizată.
 Armătura metalică se execută din sârmă sau bandă de oŃel recoaptă, zincată,
înfăşurată elicoidal.
 Armătura sau tresa cablurilor confecŃionate din benzi sau sârmă de oŃel
trebuie să fie vopsită cu o substanŃă de protecŃie împotriva coroziunii.

Marcarea

 Cablurile cu izolatie din cauciuc sau din policlorură de vinil, pentru o

0
temperatură limită pe conductor mai mare de 60 C, trebuie să fie marcate printr-un procedeu
care să permită recunoaşterea lor.
 Se recomandă ca marcarea să se facă prin aplicarea unor culori şi semne pe izolaŃie,
pe banda exterioară, sau pe materialul separator.
 Pentru a asigura protecŃia cablurilor electrice împotriva loviturilor mecanice şi a
acŃiunii chimice a mediului ambiant, acestea se introduc în Ńevi de protecŃie. Montarea
Ńevilor se face aparent. łevile de protecŃie sunt de oŃel.
 Cablurile au următoarele componente (Fig.5.2-1):
• Conductorul - din cupru
• izolaŃia conductorului - materiale termoplastice (PVC, polietilenă - PE), sau
elastomeri (polietilenă reticulată, policlorură de vinil reticulată, cauciuc siliconic etc.);
• ecranul – împletitură metalică (cupru) – are scopul de a atenua acŃiunea
câmpurilor electrice sau magnetice externe asupra curentului electric din cablu şi invers;
• învelişul cablului – ansamblul straturilor care asigură forma cablului
şi protectia contra degradărilor datorită agentilor externi.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Simboluri pentru cabluri
 prin litere: cablu naval;
 conductorul de cupru nu se simbolizează;
 execuŃia: Y – izolaŃia sau la sfârşitul simbolului, înveliş exterior din PVC;
 f = flexibil; ff = foarte flexibil;
 destinaŃia: F – pentru instalaŃii fixe; C – cablu de energie; M – instalaŃii
mobile;
2
 cu cifre se indică numărul de conductoare şi secŃiunea conductorului în mm .

1.1 SEMNE CONVENŢIONALE UTILIZATE ÎN SCHEME

1.1.1.Introducere

În instalaţii se utilizează o mare varietate de aparate, instrumente şi dispozitive de comandă.

Pentru uşurarea desenării şi înţelegerii schemelor, dispozitivele, aparatele şi motoarele electrice
se reprezintă simbolizat.
Numărul simbolurilor utilizate este relativ redus deoarece elementele dispozitivelor de
comandă au multe caracteristici comune. Astfel, releele electromagnetice indiferent de tipul lor conţin
ca elemente principale o bobină şi un număr mai mare sau mai mic de contacte. Introducerea unor
simboluri convenţionale pentru bobine şi contacte a permis o reprezentare simplă a releelor în
schemele electrice cu toate că acestea sunt foarte diferite, atât constructiv cât şi ca destinaţie.

1.1.2.Semne convenţionale

Echipamentul electric se reprezintă prin semne convenţionale standardizate (tab.1.1.), puse de

acord cu recomandările Comisiei Electrotehnice Internaţionale (C.E.I.). Normele C.E.I. sunt aplicate
într-un mare număr de ţări (Germania, Anglia, S.U.A., Rusia, Japonia, Franţa etc.), fapt ce facilitează
integrarea industriei electrotehnice româneşti în circuitul economic mondial.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 STAS 11381 este un standard elaborat pe părţi, care cuprinde peste 40 de secţiuni, unele în curs
de redactare.
Noile semne convenţionale se remarcă prin simplitatea desenului. Astfel, se renunţă la figurarea
bornelor de aparate şi maşini, iar în csazul dispozitivelor semiconductoare cercul reprezentând capsula
se desenează în situaţii speciale (de ex. când un terminal este conectat electric la capsula metalică).

Semne convenţionale pentru schemele electrice (STAS 11381)

Tabelul 1.1
Semnul Denumirea
Legare la masă

Legare la pământ

Legare la pământ de
protecţie
Element galvanic sau de
acumulator OBS: linia
lungă este polul pozitiv
Contact normal deschis
(ND)

Contact normal închis

(NI)

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Contacte ale limitatorului
de cursă : a-ND ; b-NI

Mişcare întârziată. OBS:

Întârzierea are loc în
sensul deplasării arcului
către centrul său
Contacte ND cu tempori-
zare: a - la acţionare; b -
la revenire

Tabelul 1.1 (continuare)

Semnul Denumirea
Bobina releului maximal
de curent

Contacte NI cu
temporizare: a – la
acţionare; b – la revenire
Avertizor acustic (hupă)

Diodă semiconductoare
(A- anod; K- catod)
Diodă Zener

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Tiristor (G – grilă sau
poartă)

Diodă luminescentă
(LED)
Tranzistor PNP (E-
emitor; B-bază; C-
colector)

Tranzistor NPN

Tranzictor NPN, cu
colectorul legat la
capsulă

Element de afişare cu
şapte segmente

Punte monofazată : a –
reprezentare
simplificată ;
b – reprezentări cu
figurarea diodelor.
OBS : plusul punţii se
obţine de la catozii a
două diode, iar minusul
de la anozii celorlalte

Tabelul 1.1 (continuare)

Semnul Denumirea
Siguranţă fuzibilă

Transformator monofazat.
OBS : Înfăşurarea cu mai
multe semicercuri are
număr mai mare de spire
Motor monofazat cu
colector şi excitaţie serie

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Motor asincron monofazat
cu fază auxiliară şi rotor în
scurtcircuit

Motor asincron trifazat cu

rotorul în scurtcircuit

Motor pas cu pas

Motor sincron

Motor asincron trifazat cu

rotorul bobinat

1.1.3. Simbolizarea literal-numerică

Utilizarea unei simbolizări literal-numerice unitare are ca scop uniformizarea documentaţiilor

tehnice şi simplificarea descifrării schemelor electrice la montarea şi exploatarea utilajului.
Simbolizarea adoptată prin STAS concordă cu reglementările Comisiei Electrotehnice Internaţionale.
Standardul stabileşte un sistem coerent şi flexibil de identificare a elementelor în instalaţia electrică,
utilizabil atât în partea scrisă, cât şi în cea desenată a documentaţiei tehnice. Reperul de identificare a
elementului, în cazul cel mai general, este constituit din patru blocuri (tab.1.2), care oferă informaţii
complete privind: unitatea constructivă sau funcţională în care este integrat (blocul 1), poziţia fizică
ocupată în cadrul unui ansamblu (blocul 2), categoria din care face parte, numărul de ordine în cadrul
categoriei, funcţia pe care o îndeplineşte în schemă (blocul 3) şi codul de marcare a bornei (blocul 4).
În majoritatea cazurilor, se utilizează un reper de identificare simplificat (vezi exemplele din tabelul
1.8), conţinând numai acele blocuri, care oferă informaţiile strict necesare.
Elementele ce intervin în schemele electrice pot fi grupate în 23 de categorii (tab.1.3), notate
uzual prin litere majuscule din alfabetul latin. Aceste litere constituie codul categoriei (partea 3A din
blocul de identificare 3).

Structura pe blocuri a unui reper de identificare

Tabelul 1.2

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Litere reper pentru identificarea categoriei elementului
Tabelul 1.3
Litera Categoria elementului Exemple

A Ansamble, subansamble
funcţionale
Amplificator operaţional Variator de turaţie

Traductoare de mărimi
B neelectrice în mărimi electrice
şi invers
Termocuplu Tahogenerator
C Condensatoare
Elemente binare, dispozitive
D de temporizare şi memorare
Circuit logic ŞI Memorie cu ferite

Tabelul 1.3 (continuare)

Litera Categoria elementului Exemple

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 E Dispozitive diverse

Lampă iluminat Cuptor electric

F Dispozitive de protecţie

Generatoare (dispozitive de
G alimentare)

H Dispozitive de semnalizare

K Relee şi contactoare

L Bobine
M
Motoare

N Dispozitive de calcul,
regulatoare
Regulator
Instrumente de măsură,
P dispozitive de încercare
Contor Osciloscop
Q Aparate de comutaţie pentru
circuite electrice de forţă

R Rezistoare
Aparate de comutaţie
S mecanică pentru circuite
electrice
Comutator
Transformatoare
T

U Modulatoare, convertoare

Convertor analog-numeric
Tuburi electronice,
V semiconductoare
Indicator cu neon

W Căi de transmisie, antene

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Tabelul 1.3 (continuare)
Litera Categoria elementului Exemple
X Borne, fişe, socluri
Şir de cleme
Fişă-priză
Y Dispozitive mecanice
acţionate electric
Z Filtre
Filtru trece jos

Distincţia între mai multe elemente din cadrul aceleiaşi categorii se realizează printr-un număr
de ordine, care constituie partea 3B a reperului de identificare.
Partea 3C a reperului, codifică funcţia pe care o îndeplineşte elementul în cadrul schemei. Acest
cod poate fi alcătuit arbitrar, dar trebuie să înceapă cu o literă (urmată eventual de o combinaţie de
litere şi cifre) şi să fie explicitat în legenda schemei. În multe cazuri este suficientă indicarea funcţiei
generale (tab.1.4) printr-o literă. Spre exemplu: K1M - contactor principal, K1T - releu de timp, K1F -
întrerupător automat cu rol de protecţie, N1Y - calculator analogic, P1Z - frecvenţmetru numeric.

Litere reper pentru identificarea funcţiei generale

Tabelul 1.4
Litera reper Funcţia generală
P Proporţional
Q Stare (pornit, oprit, sfârşit de
cursă)
R Rearmare, ştergere
S Introducere în memorie,
înregistrare
T Temporizare
U -
V Viteză (accelerare, frânare)
W Sumare
X Multiplicare
Y Analogic
Z Numeric

Modul de alcătuire a reperelor de identificare rezultă din cele 5 exemple prezentate în tabelul 1.2.
În schemele de circuite relativ simple este suficientă indicarea categoriei şi a numărului de ordine, cu
precizarea în anumite cazuri a funcţiei generale a elementului (K1 – contactor cu numărul de ordine 1;
K1M – contactorul principal 1). Schemele de conexiuni implică utilizarea unui reper care conţine
obligatoriu codul de marcare a bornei (K1M:2 – borna 2 a contactorului principal 1). Identificarea
elementelor în instalaţiile electrice de mare complexitate se face cu repere alcătuite din trei sau patru
blocuri (=1S+3A-K1M:2, reprezintă reperul de identificare complet pentru borna 2 a contactorului
principal 1 din subansamblul A al ansamblului 3, cuprins în instalaţia 1S).
Documentaţiile tehnice existente în întreprinderi conţin diferite sisteme de identificare a
elementelor, în funcţie de provenienţa utilajului şi anul fabricaţiei. Sistemul de simboluri literal-
numerice folosite în ţara noastră până în 1983 este prezentat în tabelul 1.5. şi exemplificat prin schema
din figura următoare.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii
 Figura explicativă 1. Transpunerea unei scheme desfăşurate în noua simbolizare literal-numerică.

Comparaţia între vechiul şi noul sistem de simbolizare evidenţiază următoarele aspecte: - noua
simbolizare grupează elementele în 23 familii şi are în vedere ponderea mare a electronicii în
instalaţiile electrice moderne;
- codurile utilizate pentru identificarea unor categorii importante de elemente, revin în notaţia
nouă, la simbolurile uzuale în electrotehnică : R-rezistor, L-bobină, C-condensator, G-generator, M-
motor, T-transformator;
- literele mari şi cifrele alăturate din noua simbolizare uşurează prelucrarea documentaţiei pe
calculator;
- semnale convenţionale simple din actualele standarde reduc substanţial timpul necesar
desenării unei scheme electrice.

Simboluri literale vechi şi noi pentru identificarea categoriei elementului

Tabelul 1.5
Grupa de aparate Simbol Exemple
sau maşini Vechi Nou
Întrerupătoare a Q

Întrerupătoare S
auxiliare b
X

Contactoare c K

Contactoare d K
auxiliare

Dispozitive de e F
protecţie
Transformatoare f T
de măsură

Aparate de g P
măsură pentru
mărimi electrice
Avertizoare h H
luminoase şi
acustice
Condensatoare şi C
bobine k
L

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Maşini, m M
transformatoare
T

Redresoare n G

Tuburi p V
electronice,
semiconductoare
Rezistoare r R

Alte dispozitive s Y
de acţionare

Dispozitive A
complexe
Amplificator

D
Memorie cu ferite

u
E

Cuptor electric

N
Regulator

U
Convertor de frecvenţă
Elemente logice y D

Circuitul logic SAU

Armături v E
mecanice Robinet
diverse

Marcarea alfa-numerică a extremităţilor conductoarelor

Tabelul 1.6
Destinaţia conductoarelor Simbolul alfa-numeric
Faza 1 L1
Reţea trifazată Faza 2 L2

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Faza 3 L3
Conductor neutru N
Pozitiv L+
Reţea de curent continuu Negativ L-
Median M
Conductor de protecţie legat la pământ PE
Conductor de protecţie şi conductor neutru confundate PEN
Conductor de legare la pământ E
Masă, şasiu MM

Simboluri de definire generală a funcţiei circuitului logic.

Tabelul 1.7
Simbolul Semnificaţie
 Multiplicator
COMP Comparator
Unitate aritmetică şi logică
ALU (ARITMETIC AND LOGIC
UNIT)
Monostabil
G Astabil (generator de
impulsuri)
Registru de deplasare (SHIFT
SRGm REGISTER); m număr de
cifre binare
CTRDIV Numărător modulo „m”
m (COUTER DIVIDER)
ROM* Memorii; m1număr de cuvinte;
m1 x m2 m2cifre binare/cuvânt

1.2 CONDIŢIILE IMPUSE SISTEMELOR DE COMANDĂ

Pentru o bună funcţionare, sistemele de comandă trebuie să îndeplinească o serie de condiţii. În

cele ce urmează se prezintă câteva din cele care au o mai mare importanţă, respectiv:

1.2.1.Simplitatea comenzii

Aceasta este determinată de îndeplinirea următoarelor condiţii:

- utilizarea unei cantităţi minime de aparate, instrumente şi dispozitive componente;
- utilizarea unor dispozitive şi aparate simple şi de acelaşi fel;
- utilizarea unei cantităţi minime de elemente (contacte, bobine, componente electronice,
conductoare etc.) în sisteme.

1.2.2.Siguranţa comenzii

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Siguranţa în funcţionare a oricărui sistem depinde de siguranţa aparatelor, dispozitivelor,
instrumentelor sau a elementelor electrice care se utilizează la realizarea sistemului. Dacă elementele
componente vor fi robuste şi sigure în exploatare şi dacă coeficientul de siguranţă, admisă la
proiectarea şi executarea schemei, este mărit, atunci şi siguranţa instalaţiei este maximă.
Este necesar să se prevadă o protecţie corespunzătoare din toate punctele de. vedere.
Conductoarele de legătură trebuie să fie montate rigid şi sigur pe panou pentru preîntâmpinarea
străpungerii şi a defectelor accidentale.
Siguranţa creşte dacă se folosesc cele mai raţionale sisteme de blocaj electric sau mecanic. Un
sistem sigur nu trebuie să permită apariţia avariei chiar dacă se defectează unele din aparatele sau
subansamblurile sistemului sau dacă operatorul dă o comandă greşită.

1.2.3.Flexibilitatea sistemului şi comoditatea comenzii

Un sistem de comandă este cu atât mai flexibil cu cât este mai uşoară trecerea de la un ciclu de
lucru al SAE la un alt ciclu, de la comanda manuală la cea automată sau invers. Comanda este mai
comodă când poate fi realizată din mai multe puncte ale maşinii şi când este asigurat un control vizual
al funcţionării de către operator.
La proiectarea instalaţiei trebuie avut în vedere ca amplasarea aparatelor de comandă să fie
astfel încât operatorul să consume un minim de timp şi energie pentru comandă.

1.2.4.Controlul integrităţii sistemului şi comoditatea determinării defectelor

La sistemele de acţionare electrice de o complexitate mai mare este necesar să se prevadă

posibilitatea controlului stării de funcţionare a diferitelor elemente pentru detectarea rapidă a
defectelor ce pot apărea. Din acest motiv sistemele complicate sunt secţionate iar secţiile se
alimentează prin siguranţe fuzibile şi întreruptoare proprii. În plus se utilizează semnalizatoare
luminoase care indică starea de funcţionare a diferitelor aparate şi dispozitive, apariţia sau dispariţia
tensiunii în diferitele părţi ale schemei.

1.2.5.Precizia de functionare în cazul regimului de funcţionare normală şi de avarie

Este necesar ca sistemul să asigure în orice regim o succesiune riguroasă a funcţionării

dispozitivelor şi aparatelor din schemă. Trebuie ca schemele să fie astfel concepute încât să se elimine
posibilitatea formării aşa numitelor circuite false prin arderea bobinelor releelor, lipirea contactelor,
întreruperea conductoarelor etc.

1.2.6.Utilizarea judicioasă a aparatajului

Utilizarea corectă a aparatajului şi dispozitivelor în sistemele de acţionare electrică nu se

rezumă numai la respectarea valorilor nominale ale curenţilor tensiunilor şi a altor parametri ci şi la
asigurarea concomitentă a tuturor condiţiilor impuse do constructorul aparatajului.
Astfel, un contactor de curent continuu este corect utilizat dacă în primul rând se respectă toate
caracteristicile sale nominale, respectiv:
- tensiunea nominală,
- curentul nominal de durată pentru contactele principale, pentru contactele auxiliare
şi pentru bobină,
- frecvenţa anclanşărilor impusă de constructor,

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 - la deschiderea circuitului bobinei să nu apară supratensiuni care depăşesc valorile
admise în schemă,
- să nu fie legate în paralel bobinele contactoarelor de diferite puteri, fapt care poate
duce la lipsa preciziei acţionării contactoarelor la deschidere,
- contactorul să fie montat într-o poziţie normală, să nu fie supus la vibraţii puternice
şi să fie reglat corect, să fie asigurate condiţiile normale de răcire, etc.
Un limitator de cursă este corect utilizat daca:
- curentul şi puterea de conectare nu depăşesc valorile admise,
- dacă cursa tijei este în limitele stabilite,
- dacă este montat şi reglat corect.

1.2.7.Comoditatea montării, exploatării şi reparării

În general, montarea şi reglarea aparatajului din schemele de comandă constituie un proces

complex. Din această cauză unele părţi ale sistemelor complicate sunt asamblate şi reglate în
laboratoare specializate, urmând ca apoi să fie aduse la locul de instalare şi montate împreună cu
motoarele electrice.
Montarea separată a panourilor blocurilor electrice trebuie realizată astfel încât aşezarea
conductoarelor să se facă cu uşurinţă, de aceea, fiecare unitate are o placă cu contacte la care se
efectuează legăturile exterioare. Această placă se execută cu contacte sub formă de borne cu cleme de
şir pentru unităţile electrice. Pentru unităţile electronice plăcile cu contacte sunt constituite astfel încât
legăturile exterioare să se efectueaze prin lipire.
Sistemele de comandă au nevoie de reparaţii fie preventive, fie în caz de apariţie a unor avarii.
De aceea, trebuie luate măsuri ca aceste reparaţii să se poată executa comod. În acest scop este
necesar ca aparatajul să fie astfel amplasat încât piesele care se uzează mai repede să poată fi uşor
înlocuite. Comutatoarele de reglaj, dispozitivele de acordare ale releelor şi ale altor aparate, reostatele
de acordare ale blocurilor electronice etc. trebuie să fie uşor accesibile pentru reglarea lor.
Este foarte util ca sistemele de comandă să fie alcătuite din blocuri şi panouri de acelaşi tip. În
acest fel exploatarea sistemului este mai simplă iar înlocuirea blocurilor defecte se poate realiza uşor
din blocurile de rezervă.

1.3 PRINCIPII DE ÎNTOCMIRE A SCHEMELOR

1.3.1.Clasificarea schemelor electrice

Schemele electrice, cuprinse în documentaţia tehnică, servesc la execuţia, montarea,

exploatarea şi depanarea instalaţiei.
După scopul urmărit, schemele electrice se clasifică în:
- explicative (funcţionale, de circuite, echivalente )
- de conexiune (exterioare, interioare, la borne )
- de amplasare
Schemele explicative permit înţelegerea funcţionării sau efectuarea calculelor de proiectare a
instalaţiilor electrice.
O schemă funcţională redă într-o reprezentare grafică simplă principiul de funcţionare a
instalaţiei electrice (fig.1.3).

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

Fig.1.3. Schema funcţională pentru sistemul de reglare a turaţiei unui motor de curent continuu.
Schema de circuite din fig.1.4. reprezintă prin semne convenţionale toate circuitele unei
instalaţii şi permite înţelegerea în detaliu a funcţionării.

Fig.1.4. Schemă de circuite a motorului asincron comandat prin buton normal deschis.

Calculul unui circuit sau a unui element de circuit se realizează cu ajutorul unor scheme
echivalente prezentate în fig.1.5.

Fig.1.5. Scheme echivalente: a.) transfigurarea triunghi-stea a rezistoarelor;

b.) echivalenţa unei bobine reale cu un circuit R-L serie.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Schemele de conexiuni sunt destinate execuţiei şi verificării conexiunilor unei instalaţii.
Legăturile electrice între diferite părţi ale unui instalaţii, cum ar fi: panouri de comandă,
tablouri de alimentare, motoare electrice, aparataj electric amplasat pe utilaj, sunt reprezentate
prin scheme de conexiuni exterioare. Schema din figura 1.6.,a redă conexiunile realizate prin
cablurile W1, W2, W3 între reţeaua de alimentare L1, L2, L3, panoul de acţionare A1, motorul M1 şi
butonul S1.

Fig.1.6.Scheme de conexiuni: exterioare (a), interioare (b) şi la borne (c).

Schema de conexiuni interioare constituie reprezentarea grafică a legăturilor dintre aparatele

aflate în interiorul unui echipament (panou de comandă, dulap de acţionare etc.). În figura 1.6,b sunt
prezentate conexiunile dintre siguranţele fuzibile F1, F2, F3 şi contactorul K1, realizate în interiorul
panoului de acţionare A1, prin intermediul şirurilor de cleme X1, X2, X3.
O schemă de conexiuni la borne reprezintă bornele unui aparat şi conductoarele conectate la
acestea. Figura 1.6,c redă conexiunile la bornele siguranţei fuzibile F1.
Clasificarea schemelor electrice după metoda de reprezentare are în vedere:
a – numărul de conductoare şi aparate similare, figurate printr-un semn convenţional
unic (reprezentare monofilară şi multifilară);

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 b – dispunerea relativă a semnelor convenţionale corespunzătoare elementelor unui
aparat (reprezentarea asamblată, semiasamblată şi desfăşurată);
c – corespondenţa între poziţiile semnelor convenţionale pe schemă şi dispunerea fizică
a aparatelor în instalaţie (reprezentarea topografică).
Un exemplu de reprezentare monofilară şi multifilară a unui circuit trifazat se prezintă în figura
1.7.

Fig.1.7. Reprezentarea unui circuit trifazat: (a) monofilară şi (b).multifilară

Reprezentarea asamblată constă în desenare a grupată a părţilor componente ale unui aparat
şi este aplicabilă la scheme simple. În figura 1.8,a, părţile componente ale contactorului K 1 şi
respectiv ale releului termic sunt reprezentate unele lângă altele.

Fig.1.8. Reprezentare unei scheme de circuite: (a) asamblată, (b) semiasamblată şi (c) desfăşurată.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 În reprezentarea semiasamblată, părţile componente ale unor aparate sunt dispersate în schemă,
dar sunt desenate legăturile mecanice între acestea (fig.1.8,b). Metoda implică intersectarea traseelor
de circuite în scheme de complexitate ridicată, ceea ce determină reducerea calităţii desenului.
Reprezentarea desfăşurată (fig.1.8,c) se distinge prin figurarea elementelor aceluiaşi aparat în
zone diferite ale desenului, într-un mod ce permite urmărirea logică a circuitelor şi înţelegerea uşoară a
funcţionării instalaţiei. Toate părţile componente ale unui aparat sunt notate în schemă cu acelaşi
simbol literal-numeric.

Schemele electrice sunt constituite din două circuite distincte:

- circuite de forţă (de obicei trifazate);
- circuite de comandă (monofazate).
În circuitele de forţă sunt conectate elementele de acţionare (motoare, electromagneţi trifazaţi),
iar în circuitele de comandă elementele necesare comenzii.
Circuitele de comandă sunt legate între o fază (R, S sau T) şi nulul O, utilizând sau nu
transformatorul coborâtor de tensiune, în majoritatea cazurilor circuitele de comandă sunt reprezentate
aşa cum sunt în realitate, adică derivate din circuitele de forţă. Există însă şi situaţii în care cele două
circuite se reprezintă separat sau se reprezintă numai circuitele de comandă.
Pentru o mai bună înţelegere a funcţionării schemei şi găsirea uşoară a contactelor circuitelor se
vor nota cu numere, începând cu circuitele de forţă şi continuând cu cele de comandă.
Identificarea uşoară a legăturilor din schema desfăşurată în instalaţia fizică se poate realiza prin
notarea cu numere a tuturor nodurilor din schemă.

1.4 ALIMENTAREA CIRCUITELOR DE COMANDA

În circuitele de comandă sunt conectate bobinele releelor sau bobinele unor aparate de
conectare mecanică, hidraulică sau pneumatică (electromagneţi, cuplaje electromagnetice, ventile
etc.). În comanda electrică cel mai frecvent sunt utilizate releele cu contacte, în ultima perioadă se
utilizează însă tot mai mult elementele de comandă fără contacte, în special la maşinile cu comandă
numerică pentru transmiterea informaţiilor primite de la purtătorul de program şi de la traductoarele
de deplasare. În cazul unui număr mic de aparate în sistem, alimentarea cu curent se realizează de
obicei direct de la reţeaua electrică (între o fază şi nul), iar atunci când sistemul de comandă este mai
complicat cu ajutorul unui transformator de coborâre.
Utilizarea tensiuni de fază de 220 V are avantajul că micşorează nomenclatorul bobinelor
aparatelor privind tensiunea de alimentare şi uşurează exploatarea instalaţiilor electrice. În multe
situaţii se utilizează tensiunea de 220 V obţinută printr-un transformator cu raportul de transformare
1:1. Acest mod de obţinere a tensiunii de comandă are avantaje deoarece dispare conductorul neutru al
reţelei generale de alimentare şi astfel scade şi pericolul de electrocutare. La utilizarea tensiunii directe
dintre fază şi nul există posibilitatea de electrocutare a persoanelor venite în contact cu partea sub
tensiune din schemă şi masele metalice legate la pământ. La folosirea unui transformator,
electrocutarea este posibilă numai la atingerea concomitentă a celor două fire de ieşire de la
transformator.
Prin utilizarea unui transformator de coborâre se pot obţine tensiuni mai mici decât 220 V. Se
utilizează tensiunile de 24, 48, 110. Pentru coborârea tensiunii este obligatorie utilizarea
transformatoarelor cu înfăşurare primară separată de cea secundară. Utilizarea autotransformatoarelor,
a coborâtoarelor de tensiune cu rezistenţe sau a altor dispozitive, care nu au izolarea galvanică de
sursa de curent, este interzisă.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Alegerea tensiunii reţelei de comandă cu transformatoare coborâtoare este mai complicată,
criteriile principale fiind complexitatea aparaturii electrice, numărul motoarelor electrice comandate,
numărul de bobine şi contacte din circuitele de comandă, în mod frecvent se utilizează tensiunile de
110 V şi 220 V. Tensiunile de 24 şi 48 V se utilizează atunci când se impun condiţii speciale din
punctul de vedere al tehnicii securităţii (de exemplu când există contacte neacoperite).
Deoarece la unele sisteme de comandă se utilizează un număr mare de contacte legate în serie
şi lungimi mari de cabluri, este necesar să se ţină seamă la calculul tensiunii de căderile de tensiune ce
au loc în contacte şi cabluri de legătură pentru a rezulta o funcţionare sigură a aparaturii.
Tensiunea nominală poate fi determinată cu relaţia:

UN  6,21P ( RK  RC ) 1.1.

unde:
- P - este puterea electromagneţilor aparatajului din circuit, în VA ;
- RK - rezistenţa contactelor legate în serie cu bobina aparatelor de putere, P, în Ω;
- Rc - rezistenţa cablului, în Ω.
Deoarece RK şi Rc sunt în general mici (exemplu la 44 contacte RK = l, l Ω şi Rc = 1,86 Ω pentru
cablul cu secţiune de 0,75 mm2 în lungime de 75 m), din relaţie se observă că o mare importanţă o are
puterea aparatului conectat, în general pentru P ≤ 5 VA rezultă UN < 20 V, pentru P < (130—150) VA,
UN < 100 V, iar pentru P = (300 . . .800) VA, UN = (100. . .200) V.
Asupra stabilităţii funcţionării sistemelor de comandă cu relee cu contacte influenţează şi
oscilarea tensiunii reţelei. Conform standardelor, tensiunea ce trebuie să ajungă la aparat trebuie să fie
egală cu 0,95...1,1 UN, iar aparatul trebuie să lucreze stabil la tensiunea de 0,85. . .1,1 UN.

De reţinut!

Condiţiile impuse sistemelor de comandă:

-Siguranţa comenzii
-Flexibilitatea sistemului şi comoditatea comenzii
-Controlul integrităţii sistemului şi comoditatea determinării defectelor
-Precizia de funcţionare a sistemelor în cazul regimului de funcţionare
normală şi de avarie
-Utilizarea judicioasă a aparatajului în sistemele de comandă
-Comoditatea montării exploatării şi reparării sistemelor de
comandă

Se vor folosii semnele convenţionale şi notaţiile consacrate.

Citirea schemelor se va face după studierea semnelor şi notaţiilor utilizate
de producător.

1.5 ÎNTOCMIREA CIRCUITELOR DE COMANDĂ

Fiecare circuit de comandă este destinat de regulă alimentării unei bobine a electromagnetului
aparatului electric.
Pentru legarea bobinei la reţea se pot utiliza în principiu atât elemente de comandă cu revenire
automată (butoane, limitatoare de cursă etc.), cât şi elemente care necesită o nouă acţionare pentru a

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

reveni în poziţia iniţială (întreruptoare, comutatoare etc.). În practică se întâlneşte mai frecvent prima
situaţie deoarece, în acest caz, pe lângă faptul că se poate realiza o comandă cu efort mic, se obţine şi
o protecţie în cazul când tensiunea de alimentare se întrerupe pentru o perioadă şi apoi revine.
În circuitul de comandă al bobinei d (figura 1.9., a) s-a prevăzut butonul b1 pentru legarea
bobinei la reţea.
Prin apăsarea pe buton contactul normal deschis al acestuia se închide şi bobina d este ali-
mentată la reţea. Când apăsarea încetează contactul se deschide şi bobina d nu va mai fi alimentată.

Figura 1.9. Scheme pentru legarea la reţea a unei bobine cu ajutorul unui buton
a – legare fără contact de memorie;
b – legarea cu contact de memorie.

În cazul când este necesară menţinerea alimentării bobinei şi după ce butonul nu mai este
acţionat, în paralel cu contactul butonului b1 se leagă un contact normal deschis al releului acţionat
de bobina d (figura 1.9., b). Contactul se va nota tot cu d şi el se va închide la alimentarea bobinei d
de la reţeaua electrică. Contactul d poartă denumirea de contact de automenţinere sau contact de
memorizare.
Pentru întreruperea alimentării bobinei d este necesar un buton cu contact normal închis legat
în scrie cu bobina respectivă. Când se acţionează butonul b2 se întrerupe alimentarea bobinei d şi
toate contactele acestui releu vor reveni în poziţia normală. Prin urmare, contactul normal deschis d
se va deschide şi va face posibilă menţinerea întreruperii alimentării bobinei d şi după
încetarea acţiunii asupra butonului b2.
În cazul când sunt necesare conectarea şi deconectarea de la reţea a unei bobine de releu din
mai multe locuri (caz frecvent întâlnit la unele SAE) se utilizează circuitul din figura 1.10. Se observă
că la acţionarea oricărui buton de pornire b3 sau b4, bobina c este alimentată, închizându-se astfel
contactul c al releului care asigură alimentarea bobinei chiar după ce încetează acţiunea butonului b3
sau b4. Oprirea se poate realiza prin acţionarea fie a butonului bl fie a lui b2.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Figura 1.10. Schemă pentru conectarea şi deconectarea a unei bobine de la reţea din mai multe
locuri.

Prin urmare, butoanele de conectare a unui element la reţea se leagă întotdeauna în paralel iar
butoanele de oprire în serie.
Comanda alimentării de la reţea a unui element de execuţie numai atâta timp cât se acţionează
butonul de pornire, fără să se stabilească circuitul de automenţinere (pornirea în impulsuri sau de
reglare), se întâlneşte frecvent în instalaţiile electrice ale maşinilor-unelte pentru a se putea realiza
reglarea maşinii. Este însă necesar ca după executarea reglajului să existe totuşi o posibilitate de
stabilire a comenzii de durată (cu automenţinere). Un asemenea circuit este dat în figura 1.11.

Figura 1.11. Schema de comandă cu posibilitate de

selecţi a comenzii de durată sau prin impulsuri.

Când întreruptorul b este deschis, alimentarea bobinei releului intermediar d se realizează

numai atâta timp cât butonul b2 este apăsat.
Închizând întreruptorul b la apăsarea pe butonul b2 se stabileşte circuitul 01 şi deci se
alimentează bobina releului d, închizându-se contactul d care stabileşte circuitul de automenţinere.
Alimentarea releului d se va întrerupe prin acţionarea butonului b1.
Comanda în impulsuri se poate realiza cu schema din figura 1.12. Aceasta se pretează în
special când este necesar să se comande acţionarea mai multor relee sau contactoare de la acelaşi
buton.

Figura 1.12. Schemă pentru comandă selectivă

a două circuite

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Comanda acţionării de durată pentru contactorul c se realizează prin apăsarea butonului b2 din
circuitul 01. Memorizarea comenzii (circuitul 02) şi închiderea circuitelor 04 se realizează prin
contactele d.
La funcţionarea în impulsuri se acţionează butonul b3. În acest caz nu mai există automenţinere
şi deci contactorul c va fi alimentat de la reţea numai atâta timp cât se apasă pe butonul b3.
Ca elemente de conectare în afara butoanelor se mai pot utiliza limitatoare de cursă. Deoarece
limitatoarele sânt acţionate de came aşezate chiar pe organele maşinii-unelte, rezultă că prin
intermediul lor se poate realiza automatizarea unui anumit ciclu de lucru al maşinii (de exemplu,
comanda automată a pornirii motorului m2 în momentul opririi motorului m1, fig. 1.13.).

Figura 1.13. Schema de pornire

simultană a două motoare prin acţionarea
unui buton de comandă şi prin limitator de
cursă.

Pentru legarea la reţea a motorului m1 se utilizează contactorul c1 iar pentru motorul m2

contactorul c2 (fig. 1.13.). Prin acţionarea manuală a butonului b1 se alimentează la reţea bobina
contactorului c1 şi se închid contactele c1 din circuitul 03, legând la reţea motorul asincron m1. În
acelaşi timp se închide şi contactul c1 din circuitul 03 realizând menţinerea legării la reţea a bobinei ci
şi după încetarea acţiunii asupra butonului b1. Când organul pus în mişcare de motorul m1 ajunge într-
o anumită poziţie acţionează limitatorul de cursă deschizând contactul normal închis b (circuitul 03) şi
închizând contactul normal deschis b (circuitul 05). Prin aceasta se deconectează de la reţea bobina
contactorului c1 alimentându-se bobina contactorului c1. Astfel se opreşte motorul m1 (se deschid
contactele c1) şi se porneşte motorul m2 (se închid contactele c2). Memorarea comenzii se realizează
cu ajutorul contactului c2 din circuitul 06.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 În acest mod, cu ajutorul unui limitator de cursă, se poate realiza oprirea automată a motorului
m1 şi pornirea motorului m2.
O interacţiune automată a două elemente se poate realiza şi prin utilizarea contactelor auxiliare
ale contactoarelor (sau releelor intermediare) a releelor de timp sau a releelor de viteză.
Astfel, pentru pornirea concomitentă a două motoare m l şi m2 se poate utiliza schema de
comandă din figura 1.14.

Figura 1.14. Schemă pentru pornirea

simultană a două motoare.

Prin acţionarea butonului b2 se conectează la reţea contactorul c1 închizându-se toate

contactele normal deschise ale, acestuia deci şi contactul c1 (din circuitul 05) care conectează la reţea
contactorul c2 ce pune în funcţiune motorul m2.
Oprirea motorului m2 se poate realiza prin acţionarea butonului de oprire b3.
Prin interacţiunea diferitelor aparate de comanda şi conectare se ajunge, uneori, la limitarea
posibilităţilor de intervenţie separată.
Pentru a fi posibilă alegerea între starea de comandă individuală şi starea de funcţionare
condiţionată este nevoie de intercalarea unor comutatoare de selecţionare sau relee intermediare.
Astfel, pentru realizarea atât a pornirii concomitente cât şi a pornirii şi opririi separate a
motorului m2 se poate utiliza schema de comandă din figura 1.15.

Figura 1.15. Schema pentru

pornirea selectiv-concomitent sau
separată a două motoare electrice.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Prin acţionarea butonului b2 se conectează la reţea bobina releului intermediar d, închizându-se
contactele d din circuitul 06 şi din circuitul 09, care conectează la reţea bobinele contactoarelor c1 şi
c2 cu ajutorul cărora se porneşte motorul m1 şi respectiv m2. După încetarea acţionării butonului b2,
releul d se deconectează de la reţea şi deci contactele d se deschid, însă contactele c1 şi respectiv c2
fiind închise, bobinele contactoarelor c1 şi c2 rămân alimentate. Pentru deconectarea contactoarelor c1
şi c2 se apasă pe butoanele b3 respectiv b5. Deconectarea simultană a ambelor contactoare c1 şi c2
(oprirea ambelor motoare) se realizează prin acţionarea butonului de oprire b1. Se observă că este
posibilă şi conectarea la reţea separat a contactorului c1 respectiv c2 (pornire motor m l sau motor m2)
prin acţionarea fie a butonului de pornire b4 fie a butonului b6. Schema din figura 1.15. poate să fie
extinsă pentru comanda mai multor motoare prin adăugarea unor circuite identice cu circuitul 04...06
sau 07...09 pentru fiecare motor acţionat.
Un exemplu de alegere între starea de funcţionare condiţionată şi cea individuală, prin
utilizarea unui comutator b0, este dat în schema din figura 1.16.

Figura 1.16. Schema de comandă

selectivă a două contactoare.

Astfel, când comutatorul b0, se găseşte pe poziţia II (contactele 1—2 închise) funcţionarea este
aceeaşi ca a schemei din figura 1.13. Prin trecerea comutatorului b0 în poziţia I (contactele 1 —3
închise) este posibilă pornirea separată a fiecărui motor în parte.
Acelaşi lucru se poate realiza prin utilizarea unui simplu comutator (fig. 1.17.) sau a unui releu
intermediar (fig. 1.18.).

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Figura 1.17. Schemă pentru
selectarea modului de comandă folosind
un comutator.

În acest ultim caz funcţionarea condiţionată a celor două motoare se va realiza când în
prealabil se acţionează butonul b5 urmat de acţionarea butonului b1. Utilizarea unui releu intermediar
se justifică mai ales atunci când este necesară închiderea sau deschiderea simultană a mai multor
circuite.

Figura 1.18. Schemă de

utilizare a unui releu intermediar
pentru realizarea unei comenzi
selective.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 În circuitele schemelor de comandă, este necesar în multe cazuri să se prevadă blocaje
electrice pentru a împiedica comanda simultană, nedorită a unor relee sau contactoare. O astfel de
blocare este necesară la comanda inversării sensului la motoarele electrice asincrone pentru a înlătura
scurtcircuitarea a două faze.
În afara acestor blocaje, în schemele electrice ale SAE se întâlnesc, de asemenea, blocaje
funcţionale de condiţionare şi excludere. Astfel, la SAE cu ungere centralizată este necesar ca să se
poată porni motoarele de acţionare numai după ce a pornit pompa pentru ungere. Un exemplu este dat
în schema din figura 11.

Figura 1.19. Schemă de condiţionare a

pornirii unui motor.

În acdeastă schemă motorul m2 poate fi pornit numai după ce motorul m1 (contactorul c1

anclanşat) funcţionează, deoarece numai atunci contactul c1 din circuitul 04 este închis. Contactul
acesta se numeşte şi contact de condiţionare.
Blocajele de excludere sânt de asemenea necesare în schemele de comandă ale SAE. Astfel, la
cele la care mişcarea de avans de lucru şi deplasarea rapidă se realizează cu motoare separate trebuie
să se ia măsuri ca funcţionarea celor două motoare să se excludă. În schema din figura 1.20. se vede
că atunci când contactorul c1 este legat la reţea se exclude posibilitatea funcţionării contactorului c2
întrucât contactul normal închis c1 din circuitul 03 este deschis. Numai când contactorul c1 este
deconectat de la reţea se poate alimenta bobina
contactorului c2.

Figura 1.20. Schemă de blocare a funcţionării

unui contactor.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Blocajele de condiţionare se realizează în general prin contacte normal deschise, iar cele de
excludere prin contacte normal închise.
Pentru alimentarea de la reţea a electromagneţilor monofazaţi se utilizează circuitele din figura
1.21.

Curent alternativ

Figura 1.21. Circuite folosite pentru alimentarea unor

electromagneţi monofazaţi

Curent continuu

Circuitul din figura 1.21., a este destinat alimentării electromagneţilor de curent alternativ.
Conectarea electromagnetului s la reţea se face prin închiderea contactului d. Pentru electromagneţi de
curent continuu se utilizează circuitul din figura 1.21., b. Rezistorul r şi dioda p au rolul de a micşora
fenomenele de autoinducţie care se produc la închiderea şi deschiderea circuitului în care se găseşte
electromagnetul s.

Test de autoevaluare 1

1. Să se precizeze schema pentru conectarea şi deconectarea a unei bobine de

la reţea din mai multe locuri. (se va preciza figura corespunzătoare)

2. Să se precizeze prin ce diferă schema de alimentare a unor electromagneţi

monofazati în curent alternativ de cei alimentaţi in curent continuu.

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 1

Să se calculeze tensiunea nominală de acţionare a sistemului de

comandă cunoscând :
P=600 VA - este puterea electromagneţilor aparatajului din circuit în VA
RK =1,2 Ω - rezistenţa contactelor legate în serie cu bobina aparatelor de putere
P, în; Ω

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 Rc = 1,95 Ω - rezistenţa cablului, în Ω.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Test autoevaluare :
1. Figura 2 corespunde situaţiei cerute, respectiv conectarea şi deconectarea
unei bobine de la reţea din mai multe locuri.

2. Diferă prin rezistorul r şi dioda p care au rolul de a micşora fenomenele de

autoinducţie care se produc la închiderea şi deschiderea circuitului în care se
găseşte electromagnetul s, în cazul alimentării in curent continuu.

Lucrare de verificare :
UN  6,21P ( RK  RC )  43,47V

Recapitulare

Condiţiile impuse schemelor:

Siguranţa comenzii
Flexibilitatea sistemului şi comoditatea comenzii
Controlul integrităţii sistemului şi comoditatea determinării defectelor
Precizia de funcţionare a sistemelor în cazul regimului de funcţionare
normală şi de avarie
Utilizarea judicioasă a aparatajului în sistemele de comandă
Comoditatea montării exploatării şi reparării sistemelor de comandă

Concluzie

Realizarea unor scheme într-o formă uşor de urmărit în exploatare cât şi la

transpunerea ei în practică presupune respectarea condiţiilor din unitarea de
învăţare numarul 1.

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii

 1.Kraal E.G.R., Basic electrotechnology for engineers, 3rd Edition, Thomas
Reed Publications Ltd.1985
2. Sherman E., Powerboater's Guide to electrical systems: maintenance,
troubleshooting, and improvements, International Marine 2000
3. Zaharia, I. Sisteme de acţionări electrice la bordul navelor maritime.
Atelierul de multiplicare I.M.C. Constanţa. 1997.
4. Zaharia, I. Conducerea automată a sistemelor electromecanice navale. Ed.
Andrei Şaguna Constanţa. 1997.
5. Zaharia, I. Instalatii Electrice Navale ED. Ex-Ponto Constanta 2001
6. Zaharia, I. Masini electrice navale. Ed. Ex-Ponto Constanta 2001
7. Al. Fransua şi R. Măgureanu, Maşini şi acţionări electrice – Elemente de
execuţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986;
8. I. Omocea, Note de curs
9. .........Documentatia de la bordul navelor

Instalatii electrice navale– Curs şi aplicaţii