Sunteți pe pagina 1din 150

«

« CUVlNTE Vtl 9

TANARUL BOGAT
-l-

Un tanar framantat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce sa


fac samo§tenesc viaja cea ve§nica ? Auzise de „Proorocul". Se apropie
de Mantuitorul cu cuviinta, ca unul ce era de neam bun:
~ OM
- „Inva{atorule bune, ce sa fac sa mo§tenesc via$a cea ve§nica ?
Mantuitorul ii intrerupe intrebarea: „Ce ma nume§ti «bun» - singur
Dumnezeu e bun". - Ca §i cand ar fi vrut sa-1 corecteze de mai inainte in
parerea ce-o avea tanarul despre bunatate sau chiar despre bunatatea sa.
(Sunt oameni care se bat in piept ca-s cinstiji. A§a o fi; dar sa nu creada
ca cinstea e numai atata cata o au ei. Cinstea §i bunatatea cata o avem
noi e o masura prea mica fafa de marimea ei adevarata, cum sunt acestea
numai la Dumnezeu). lata cum il ridica dintr-o data la o infelegere mai
adevarata despre bunatate. Mantuitorul §tia sigur ca tanarul nu-L
cunoa§te, ci-L socote§te numai ca pre un Prooroc in Israel.

- „§tii poruncile Legii ?" (§i


spune Mantuitorul pe scurt: sa nu
i le
|q
curve§ti, sa nu ucizi, sa nu furi §i celelalte; incepe cu porunca ce 1-ar
primejdui mai mult - tanar fund.) Deci daca vrei sa intri in viaja, Jine
poruncile. Tanarul „voind sa se indrepteze" - unii din paring spun:
vrand sa se laude inaintea Mantuitorului, marturise§te ca toate acestea
le-a pazit din tinerejele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile
legii. Totu§i tanarul acesta, de§i implinise poruncile, staruia in el
nemuljumirea cu sine insu§i §i cu omeneasca sa bunatate.
- „Vrei sa fii desavar§it ? Mergi vinde-Ji averile tale §i le imparte
saracilor §i vei avea comoara in cer, §i vino urmeaza-Mi Mie !"

fc's f
La nimeni pana aci n-a cerut Iisus sa-§i vanda averile ! Tanarul
voia mai mult decat intrarea in viaja, de pe urma implinirii poruncilor.
„Vrei sa fii desavar§it 7" - impline§te sfaturile !

Pe cuvantul acesta se intemeiaza calugaria !

s
.

10 PARINTELE ARSENIE BOCA

1
Deci iata ce fagaduinta dau calugarii: ca implinesc mai mult decat
poruncile; se fagaduiesc sa implineasca sfaturile: al saraciei, al vietuirii
curate §i al urmarii Mantuitorului, ascultatori facandu-se lui Dumnezeu
§i povajuitorilor lor.
Aci tanarul, luat oarecum pe nea§teptate, nu §i-a dat seama Cine il
cheama §i la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Mantuitorului §i a
.* plecat intristat
Mantuitorul, dand din cap, a vazut ca era lipit cu inima de bogajie
§in-a cugetat destul de adanc. §i a zis ucenicilor cuvantul acesta: „Cat
n de anevoie vor intra bogajii in Imparatia lui Dumnezeu", - gandindu-se
'-±'3

Atunci au zis ucenicii: „Doamne, dar


la ispitele §i primejdiile bogatiei.
cine poate sa se mantuiasca ?" Era credinta la cei vechi ca bogatii se pot
mantui mai u§or, ca unii ce au miei §i boi §i pot aduce jertfe, pe cand cei
•ftr*.

saraci n-au de unde aduce jertfe.


„Ceea ce oameni e cu neputinja, e cu putinta la Dumnezeu !"
la
tt
Jertfele oamenilor nu pot sa-i mantuiasca, ci numai jertfa de pe Cruce a
tt

Mantuitorului ne este data spre mantuire


E*^

Intelesul bo ga^iei:
Nu saracia te mantuie§te, nici bogatia nu te osande§te; precum
nici bogatia nu te mantuie§te, nici saracia nu te osande§te, ci cum ai
sufletul tau §i fata de bogajie §i faja de saracie. E§ti sarac §i zorit cu
&:"-"*
gandul dupa avere, iata ca nu te mantuie§te saracia ta. E§ti bogat, dar
desfacut cu inima de bogajia ta, iata ca nu te primej duie§te bogatia ta.
Cum stai cu sufletul §i fa^a de una §i fa$a de alta, de la asta atarna
m mantuirea sau osanda ta.

lata imparati care s-au mantuit: sfantul imparat Constantin §i


*Uf§

.-|r-
f^p-L

Ti!:'-"-U
maica sa, Elena; imparateasa Irina; sfantul loan Guradeaur era de neam i

$$z

'±7 tT-}-&

inalt §i avand bogajie; sfantul Vasile avea bogatie, dar avea inima
!
dezlipita de ea §i traia ca §i cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat
din averea sa primul spital.
'- -j

S3

Maica Domnului nu era o cer§etoare. Sfantul Marcu avea case in


Ierusalim. Pescarii aveau oameni angajaji. i

Mai departe §tim din predanie despre tanarul acela, ca dupa i

Rastignirea Mantuitorului dupa inviere, dovedindu-§i dumnezeirea Sa,


§i

dupa Inaljare §i dupa Pogorarea Duhului Sfant, a auzit §i el despre toate


acestea §i abia atunci §i-a dat seama cine era Cei cu care vorbise el §i nu
L-a injeles. Iar cand a vazut uciderea lui §tefan §i lini§tea lui cereasca,
»
w cuvinte vii 11

precum §i propoveduirea pe fata §i o frica a Apostolilor, a venit


fara nici
acasa §1 s-a martunsit cre§tin, andu-se de toate, a§a cum tl sfatuise
Iisus.

Sambata. Rezumat omilia


25.XI.1946 LP.S. Mitropolit Nicolae Balan

%
r \.-.

k
*
! "

12 PARINTELE ARSENIE BOCA

tt MANATI MAI ADANC !

-2-

Cu aceste cuvinte a sfar§it Iisus zdroaba de toata noaptea a unor


Si

pescari, intorcandu-o intra o a§a bucurie, incat printr-insa au cunoscut ca


Iisus e Dumnezeu, Stapanul marilor §i al vietajilor dintr-insa.

Oricine dintre noi poate ca s-ar mul^um! cu atata; cu bucuria ca


Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recuno§tin$a pentru un moment.
m>

Simon pescarul a mai facut ceva: §i-a sim|it toata nevrednicia sa


.* :;
«&
de om in preajma lui Dumnezeu, §i, neputand scapa de sim^amantul
nevredniciei, a spus o vorba, care poate fi §i potrivitS §i nepotrivita:
„Doamne, ie§i de la mine, ca om pacatos sunt **

Domnul, nu numai ca nu 1-a ascultat sa se duca de la el, dar 1-a


chemat la Sine, printre primii ucenici. L-a chemat din marea pe§tilor,
m
unde n-a avut necaz decat o noapte, in marea societajii omene§ti:
apostol, pescar de oameni, unde „necazurile Evangheliei" Jin toata viaja.
Ca pescar de oameni, ca vestitor al Evangheliei luiDumnezeu, s-a
indoit de cateva ori in misiunea sa. Odata - dorind el - Iisus 1-a chemat
pe valuri. In curtea lui Pilat de trei ori s-a lepadat de Iisus. Iar ultima
data - spune o predanie - vazand urgia prigoanei lui Neron-
Petru,
^
Cezarul, a fugit, vrand sa scape. Atunci, spune predania, Iisus i s-a aratat
mergand spre cetate. Petru-„pescarul", cum il numeau cre§tinii in ascuns
zg*
- L-a intrebat: „Unde mergi Doamne ?" Iar Iisus i-a raspuns: „Merg la
Roma sa ma rastignesc a doua oara !" Petru §i-a injeles gre§ala §i dojana
pe care i-a facut-o Iisus.
Intors de Dumnezeu iara§i la misiunea sa, la necazurile morjii
:

t V

pentru Viaja, sigur ca, - dupa cuvantul ce-1 auzise odinioara: „mana mai
M adanc" -a simjit din nou nevrednicia sa de om §i bucuria pe care i-a
t^
facut-o Dumnezeu, bucurie care a covar§it necazul firii, cu adancurile
rostului dumnezeiesc. In necazurile, pline dfe bucurie, ale Evangheliei,
m
mult mai multa roada a adus cre§tinatajii moartea sa muceniceasca
+

pentru Iisus, decat daca §i-ar fi crujat viaja pentru sine.

I^M
! 1

55
55 CUVtNTE Vll 13
:
;tffl

lata ce rosturi au avut cuvintele lui Iisus „mana mai adanc", in


55
via^a §i misiunea ucenicului Sau Petru-„Pescarul

EU Ce invajaminte putem desprinde noi din cuvantul lui Iisus:

55 manaji mai adanc" ?


- Ca in toata stradania noastra buna, sa manam mai adanc.
Necazul, piedicile sau incercarile sunt puse ca sa le trecem, iar nu ca sa
ne oprim sau sa ne intoarcem paguba§i.
- Incercarile de tot felul sunt binecuvantate de Dumnezeu §i
V J
trimise oamenilor, cu rostul ca din prilejul lor sa ne intalnim cu El, caci
de la El primim puterea neobi§nuita, care intoarce necazul in bucurie.
- Ca intotdeauna, ori de cate ori ne intalnim cu Dumnezeu in
necazuri, toate sunt chemari de-a-I mai aproape, de-a-I fi ucenici, de-a
fi

F
nu tacea binefacerile Sale catre noi, - Ca mare trebuinja au oamenii,
confra^ii no§tri, de marturia noastra, precum ca in incercari e mai
f

aproape Dumnezeu de noi §i noi de EL


- Sa manam deci mai adanc rosturile viejii acesteia §i ale tuturor
4 incercarilor ei, ca sfar§itul lor e moartea pacatului §i intalnirea
nedesparfita cu Dumnezeu.
*i

- Ca fara gasirea lui Dumnezeu in incercarile viefii, viaja noastra

i ar o noapte de zdroaba zadamica, mai zadamica decat odinioara cea a


fi

lui Simon pescaruL

Nu pricepem viaja fara Dumnezeu. Dar II pricepem pe Dumnezeu


din necazurile viejii - bune toate - §i din ele propoveduim pe
Dumnezeu.
- §i propovedui$i-L §i voi

Sambata
I 5.IX.48 Dumineca; Luca 5,1-1
i::

'a
14 PARINTELE ARSENIE BOCA

O INTREBARE IUBIRII
-3-
1

„Caci a§a a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau i

Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu


piara, ci sa aiba via|a ve§nica" (loan 3,16).

- De ce L-a dat Dumnezeu pe Fiul Sau, Iisus, spre jertfa, 99 §i inca


jertfa de cruce" ?
- Pentru ca singurul grai care mai poate razbi pana la inima
oamenilor, s-a dovedit ca nu mai ramane altul, decat Jertfa Cuiva pentru
ei.

Cand moare cineva pentru tine, pe acela nu-1 po^i uita niciodata.
La inceputul unuia dintre razboaie ie§ise o lege ca po|i lipsi de la
razboi daca iji gase§ti un inlocuitor. Greu de gasit inlocuitor la moarte.
Era undeva un om, cu o casa de copii, dar necredincios §i trebuia sa
piece la razboi. Cand la plecare, iata vine la el un tanar §i-i spune: „Eu
sunt singur, chiar daca mor dupa mine nu plange nimeni; merg eu in
locul d-tale la razboi !" S-a dus tanarul. Dupa oarecare vreme tanarul
cade rank de moarte §i cum ajunge acasa moare.
Mormantul sau era mereu impodobit cu flori §i nimeni nu §tia cine
?!

i le pune, pana cand intr-o noapte a fost gasit necredinciosul ca-i ducea
flori la mormant
W
%
- Bine, dar tu nu crezi in Dumnezeu !

- Ba acum cred, fiindca numai Dumnezeu i-a putut da tanarului


acestuia iubirea de mine §i de copiii mei, ca sa mearga el in locul meu la
$
moarte, asta numai Dumnezeu a mai facut-o, cand a trimis pe Fiul Sau
?i-'i

§i

sa moara in locul nostra !

Intrebarea:
--,7*

fos
Daca a§a de mult ne iube§te Dumnezeu, cum se face ca viaja
noastrS e a§a de apasata de tot felul de incerc5ri ? Sau, punand
m
De ce
-. -,

„pe eel ce-1 iube§te Dumnezeu


>"*

~~i
intrebarea cu cuvintele Scripturii:
i

B
Sr- =6i

P_
r :,j'

m
m
-J-:-i 7

...".y.-.-V.i
.. •'"•" '^- i"""" •^•frfr '••'V-"-.^
M
*>1 « CUVINTE vli 15

cearta. iar Cu alte cuvinte, daca a§a de


Si- Dumnezeu, de ce-i via|a

fe-i

Fiindca „pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri asa sunt


-

de departe judeca|ile Mele de judecajile voastre" (Psalmul 102,12; Isaia


55,8-9) - zice Domnul ! O mica pilda: altfel sunt judecajile unui tata
care-§i ia la rost copiii, decat e socoteala copiilor. Dar cand copiii vin la
minte deplina, atunci infeleg care a fost judecata tatalui lor cand le-a dat
bataie.
Sf. Marcu Ascetul, Filocalia I,pedeapsa - intarire.)
7*.

suntem infa§ura{i in trup, suntem destul


intr-o injelegere trupeasca a viejii, intr-o injelegere prunceasca. Dar
I***
cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare
recuno§tin^a vom mul|umi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la cate
ne-a supus cat eram in lume.
Trebuie, prin urmare, sa lungim vederea pana dincolo de zarea
viefii acesteia, pana in cealalta imparajie, ca altfel nu putem pricepe
necazurile viejii acesteia, §i, nepricepand-o pe aceasta prin cealalta, n-o
ft
putem rabda.
Dar, daca o injelegem a§a cum este, pe una in legatura cu alta,
atunci oricum ar fi de o valoare neprejuita. §i atunci se
necajita, capata
intampla un lucru minunat: omul iube§te necazurile §i pe tofi cei ce-1
necajesc indeosebi. De-acum cre§tinul sta lini§tit pe conducerea lui
Dumnezeu §i vede ca orice cruce a viejii sale este o marturie a iubirii
parinte§ti a lui Dumnezeu; orice cruce e o treapta a desavar§irii.
Deci daca ne imparta§im cu Sfanta Jertfa a Domnului, ne
imparta§im cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, imparta§ire, care,
printre alte daruri, are §i pe
ne ridica de la injelegerea
acesta: ca
prunceasca a viejii la injelegerea pe care o avea Iisus, in temeiul careia Ii
suntem urmatori convin§i §i lini§ti|:i, oricat de nelini§tita ar fi marea
viefii de aid.

§tim Cui credem §i §tim Cine-i la carma !

Sambata.
12JX.948
.

fr£$xi*£t*8*^$i&^'** ^k^^!^^J^0^^'^^-

16 PARESfTELE ARSENIE BOCA

ZIUA CRUCH
-4-

Intr-una din cantarile Bisericii, alcatuita dupa Psalmii lui David, •i

»
$

preamarim pe Dumnezeu in cuvintele: „Sfant este Domnul Dumnezeul .i

nostru; inaljati pe Domnul Dumnezeul nostru, §i va" inchinaji


a§ternutului picioarelor Lui, ca Sfant este". O alta cantare bisericeasca, $

preamarind crucea, zice: „Acum vedem a§ternutul unde au statut


picioarele Tale Stapane..." „Astazi cu adevarat cuvantul eel de
Dumnezeu graitor al lui David a luat sfar§it, ca iata aratat ne inchinam §i
99
a§temutului preacuratelor Tale picioare.
Deci pana la rastignirea Domnului pe cruce, crucea era lemnul
mor^ii celei mai de ocara. Prin sfintele Sale patimi, Iisus a schimbat
ocara in slava, incat Apostolul Pavel nu gasea alt cuvant in care sa se
laude decat in Crucea Domnului, mustrand pe cei ce sunt vrajma§ii
crucii

tVj
Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise §i

prin David, Prin proorocul David ne porunce§te sa ne inchinam Crucii,


a§ternutului picioarelor Lui, ca sfant este.
Oare de ce zice despre Cruce ca e a§ternut numai al picioarelor
Lui ? - Fiindca Iisus S-a rastignit pe Cruce nu cu fiinja Sa
dumnezeiasca, ci cu firea omeneasca, Adam eel nou, ceea ce in graiul
profetului e tot una cu picioarele lui Dumnezeu.
Sa lamurim ceva §i din injelesul crucii ca suferin^a.
Suferinfa, necazurile, incercarile sunt cea mai necunoscuta cruce,
de§i fiecare are de dus cate una. Mai to^i se roaga lui Dumnezeu sa-i
scape de cruce. Nu e bine a§a. E semn ca oamenii nu-i cunosc rostul §i
nu-i cunosc pe sfinfi. lata de pilda ce spune sfantul Marcu Ascetul, ca
prin aceasta se cunoa§te daca o are cineva, daca prime§te cu bucurie
necazurile. Tot acest sfant ne spune despre crucea incercarilor, ca pentru
trei pricini vin asupra noastra: 1 ca pedeapsa pentru pacatele facute
.
« cuvinte vii
59
17

(„pedeapsa" in graiul batranilor inseamna invajare de minte); 2. pentru


ferirea de cele ce altfel le-am face; §i 3. pentru intarirea virtujii. „Sa nu

f
spui ca se poate ca§tiga virtutea fara necazuri: caci virtutea necercata in
necazuri nu e intarita !" (Filocalia I, p. 236. 66).
Cea mai grea incercare a viejii este necazul moitii. Cum stam fa$a
de o asemenea incercare ? Ar trebui sa stam §i mai lini§ti$i ca fa|a de
cruce; fiindca Mantuitorul, prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul
crucii din ocara in slava, ci a schimbat §i rostul mor^ii §i 1-a facut bun.
Pana la Iisus moartea era o pedeapsa data firii omene§ti, plata a
pacatului. De la infrangerea morjii, prin invierea Omului nou, moartea,
cea mai grea incercare a viejii acesteia, s-a schimbat in moarte a
pacatului §i a izbavirii firii omene§ti. A§a ne invaja sf. Maxim
t
Marturisitorul.
lata de ce praznuind Crucea vorbim de inviere §i a morjii
omorare.
Acestea sunt cuno§tinJe duhovnice§ti care dau curaj viejii
acesteia, dau injeles §i o lini§te cu atat
ii mai mare cu cat e mai
involburata marea societajii omene§ti.
lata pe ce temelie stam, in praznicul fnalfarii, cand zicem:
„Crucii Tale ne inchinam Stapane §i sfanta Invierea Ta o laudam
§i o marim !"...

Sambata,
1 4 sept. 49 Ziua Crucii

:
: : : ; : : : : ft :
: :
r.;y;->>j«-:

A
iV''«Vi'i , jV''iV '
'
"* '
'

III|X*|V Vl'l '


"

::-:->£: •£''*"

It
.

18 PARINTELE ARSENIE BOCA

OAMENI CARE „AU LASAT TOTUL"


-5-

99
99 Tragand luntrile la {arm
(Luca5,ll) i

1 „Toata noaptea ne-am trudit §i n-am prins nimic, dar


2. pe cuvantul Tau voi lasa mrejile jos."
3 Pescuitul minunat.
totul: fluntri

oarecare
Om ca nimeni altul. Dumnezeu se facuse om. Un om sarac, bun, bland §i i

de-o nemaivazuta smerenie. Prin acestea se stravedea Dumnezeu;


sufletul lor sim{ea §i pe loc s-a aprins de o mare dragoste de El, cat au
uitat toate §i nu le-au mai trebuit acelea, ci numai pe El. 3

Este prin urmare o sete, o foame, o trebuinfa a sufletului, care nu 1

se stampara cu nimic altceva decat numai cu Dumnezeu; iar cand il

gase§te nu-i mai trebuie nimic din cele de aici, ci pe toate le lasa §i
i

urmeaza Lui.
urma§n Mantuitorul Iisus cheama
pana
sfar§itul veacurilor. Durerea este, ca de§i noi II cunoa§tem §i §tim cui
credem, noi nu lasam nimic din ale noastre §i totu§i ne Jinem ca-I urmam
Lui. De aceea intunerecul necuno§tin|ei de Dumnezeu §i de noi in§ine
s-a intarit, §i tot Dumnezeu. §i a§a iata mai grea se face noaptea fara de
ca lumea intreaga se trude§te toata noaptea §i nu prinde minte deloc.
Oamenii se revarsa unii peste alfii in valuri de mare, cum nu s-a mai
vazut mai mare potop de valuri.
Daca lasam lucrurile sa mearga in voia valurilor si nu vom face ca
»
pescarul de odinioara: „Dupa cuvantul truda oamenilor
mai zadarnica; noaptea necuno§tin$ei de Dumnezeu
* A
intunecoasa, aceasta pentru inmultirea faradelegil §t
Er.-'
astazi lasa oamenii toate, dar neurmand pe nimeni. §

-jfi.

flJ^Tfe_. u_k^ :iJ^- 'rLJji^ili-J, "i (i ,/ -j. .\.'r . '-- "^ -j J l


:
V j- Jj-^n- ---^-i _ -± -I..L-:
z

^i±i _ ^j ,^-jj:a ±J,^,-_- -M-i-J-T- -i !j~-i - - -J-. li T -. h^-yr^^--^- .


i^J--.i:-.W:. -.,-
1 r,FrhiFi rir A ^-"''^^^^^'^*"^'^
irt£^
:

£'

I,

*5 cuvinte vii" 19

-A-

de mare cat sare pamantul in bucati. Iar pamantul, dupa graiul Scripturii,
e inima oamenilor.
Aceia de bucurie ca au aflat pe Domnul au lasat toate §i erau
fericiti, urmand pe Domnul. Cei din zilele noastre, care lasa toate de
\

urgia prapadului, fiindca n-au urmat pe Domnul, au vai peste vai.

Se raresc pastorii. ,Jata vin zile zice Domnul Dumnezeu, in care


vol trimite foamete pe pamant, nu foamete de paine §i nu sete de apa, ci
de auzit cuvintele Domnului" (Amos 8,11), Ce e de facut ? Raspuns:
j

Copii curaji, neincarcati de atatea pacate parinte§ti, mai stravezii spre


Dumnezeu, in stare sa lase toate pentru dragostea de Dumnezeu §i

Evanghelia Sa.
»
lata de unde incepe chemarea Apostolilor, a propoveduitorilor de
Dumnezeu neinfricafi §i in stare a purta necazurile Evangheliei: de la noi
to$i. Roade §i nu fixmze Soarta apostoliei in lumea aceasta e
!

impreunata cu primejdie de moarte. Dar dragostea de Dumnezeu ne


desface de orice dragoste de pamant sau grija de via^a.
v Intalnirea cu Mantuitorul schimba pe oricine. Iar cine L-a intalnit,
nu poate sa nu-L propoveduiasca, sa aiba §i al|ii parte de neasemanata
bucurie de a-L urma pe El toata stadia viejii.

Dupa Inviere
Maria Magdalena, Petru; Luca §i Cleopa spre Emaus.
Saul pe drumul Damascului.
Toji avem datoria de a-L propovedui cu cuvantul, cu fapta, dar
mai ales cu dragostea. Iar daca vremea ne-o va cere, sa ne ajute sa lasam
toate cu bucurie pentru Dumnezeu, §i sa-I urmam Lui, §i in veacul de
acum §i in eel viitor.

Chemarea ucenicilor lui Iisus in lume:


Matei 10. Faptele Apostolilor 26,16-18.

Sambata
m CUVINTE
}* Vil" 19

fc.

I
de mare cat sare pamantul in bucati. Iar pamantul, dupa graiul Scripturii,

r
f .1-

e inima oamenilor.
Aceia de bucurie ca au aflat pe Domnul au lasat toate §i erau
ferici|i, urmand pe Domnul. Cei din zilele noastre, care lasa toate de

urgia prapadului, fiindca n-au urmat pe Domnul, au vai peste vai.

Se raresc pastorii. „Iata vin zile zice Domnul Dumnezeu, in care


:,i-
&
voi trimite foamete pe pamant, nu foamete de paine §i nu sete de apa, ci
de auzit cuvintele Domnului" (Amos 8,11). Ce e de facut ? Raspuns:
Copii curati, neincarcati de atatea pacate parinte§ti, mai stravezii spre
Dumnezeu, in stare sa lase toate pentru dragostea de Dumnezeu §i
Evanghelia Sa.
lata de unde incepe chemarea Apostolilor, a propoveduitorilor de
Dumnezeu neinfricaji §i in stare a purta necazurile Evangheliei: de la noi
tofi. Roade §i nu frunze !Soarta apostoliei in lumea aceasta e
impreunata cu primejdie de moarte. Dar dragostea de Dumnezeu ne
desface de orice dragoste de pamant sau grija de viaja.
Intalnirea cu Mantuitorul schimba pe oricine. Iar cine L-a intalnit,
nu poate sa nu-L propoveduiasca, sa aiba §i al^ii parte de neasemanata
bucurie de a-L urma pe El toata stadia viejii.
**

Dupa Inviere:
Maria Magdalena, Petru; Luca §i Cleopa spre Emaus.
Saul pe drumul Damascului.
J
^ 1

To^i avem datoria de a-L propovedui cu cuvantul, cu fapta, dar


mai ales cu dragostea. Iar daca vremea ne-o va cere, sa ne ajute sa lasam
toate cu bucurie pentru Dumnezeu, §i sa-I urmam Lui, §i in veacul de
acum §i in eel viitor.

Chemarea ucenicilor lui Iisus in lume:


Matei 10. Faptele Apostolilor 26,16-18.

Sambata
20 PARINTELE ARSENIE BOCA 1
i

SFANTUL VASILE CEL MARE


-UN IERARH DE ATITUDINE-
-6-

Se scriu lucrurile acestea, marturie pentru cre§tinii care vor sa


injeleaga ca traim cele mai bune vremuri de mantuire. lata dovada
' V
istorica:

La anul 3 1 3 de la Hristos, Imparatul Constantin a dat edictul de la


Milano, prin care recunoscu cre§tinismul printre religiile de stat. Mare
bucurie in cre§tinatate ! Dar... cum au scapat cre§tinii de sub grija, de
indata ce au trecut din ilegalitate la libertate, la persoana juridica, viaj:a
morala a cre§tinilor incepu sa se destrame. Cum §i-au primit averile
inapoi - urma§ii mucenicilor - pujini au mai ramas care sa nu se
incovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta.
Deci de indata ce-au ie§it de prin gaurile pamantului la larg, de
indata ce-au scapat de prigoanele Cezarilor, cu un cuvant de indata ce-au
ie§it din imprejurarea de jertfa a viejii, cand adica nu mai era o primejdie

a marturisi cre§tinismul pe faja, s-a intamplat ca §i dragostea de


Dumnezeu §i grija de suflet, pana la a§a masura racisera, incat au
inceput cre§tinii a se lua dupa un ratacit, Arie, care tagaduia
dumnezeirea Mantuitorului, - chiar piatra cea din capul unghiului, prin ft
I :

A
1

care sta sau cade cineva din cre§tinism. Z--*

De indata ce cre§tinismul, mai bine zis cre§tinii fura lasaji la larg, II

se inmulji §i inclinarea de-a cadea din cre§tinism. (Nu §tiucum, dar


parca nu e nimic pe lume fara o randuiala; a venit §i pentru ace§tia o
dupa care sa se ia.) Parca de-aici incepe judecata,
capetenie,
desparte oile de capre. Ar fi fost mare mirare sa nu se arate §i o atare
ispita de necredinja, de vreme ce, odata cu ImpSratul Constantin, au
trecut, cu numele, la cre§tinism, doua treimi din imperiu. Era „la moda
sa ai credinja imparatului; - de§i toji ace§ti cre§tini cu numele, cu pujin
inainte s-ar fi ingrozit de primejdiile marturisirii lui Hristos. Deci nu e
de mirare ca to$i ace§tia, la care se mai adaugS §i urma§ii lui Constantin,

i *:*> -',
h\' :
- "
v ->
; .;.
s .
•"'' ' '"
. j_.v_. ._/*•. L.JiiL.j.iVj"i.-4i 6W.v.^nV "« -
&
''' - :
''•"'''- >'''•• >•< .^v.^^^.^^^^
„CUVlNTE Vlt" 21

b J

ar si multf episcopi, sa se trezeasca la un moment dat, marturisind

in{a alaturea de crestinism, totuna cu necredinja. Nu e greu de-a


f \q cum au ajuns lucrurile astfel.
Cand viaja aceasta e incurajata de statornicia bogajiei, de negrija
I

)larilor, omul se strica; iar o viaja stricata de patimi strica si

:.. .
l care, odata stricata. nu mai deosebeste adevarul de minciuna sau

:
binele minciunii
Incetand prigoanele, asa se stricasera purtarile
dumnezeirii Mantuitorului un
J vremn Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfintii Vasile, Grigorie
loan, ar fi doua oara. (Caci faradelegile grabesc
trebuit sa vie Hristos a

t.
Judecata). Iar un filosof crestin din vremea noastra, facand o supra-

>
privire asupra istoriei crestinismului, la fel gaseste ca, crestinii au trecut
?;

FT-
cu succes prima ispita ridicata impotriva crestinismului: ispita
persecutor, dar n-au trecut cu acelasj succes §i ispita a doua, a
triumfului (asupra paganismului).
E si explicabil: prima ispita a intalnit tn fa{a crestini adevaraji,

K
care se hotarasera intr-un fel cu viaja aceasta: s-o jertfeasca pentru
t

Dumnezeu; pe cand a doua, a triumfului, pentru care trebuie sa fii


ispita

Cm
injelept s-o ocolesti, a gasit in fa{a o mare turma de crestini figuranti.
Dar iata cum Providenja a descalcit lucrurile: pentru cei
*
credinciosi a trimis pe sfin^i; iar pentru figurant, si indeosebi arieni, a
trimis pe imparatul Iulian Apostatul, care din crestin s-a declarat pagan
si vrajmas al lui Hristos. Ba ca sa-si bata joe de o proorocie a
Mantuitorului, a intreprins un razboi in calea la Ierusalim, ca sa zideasca
templul Solomon, fn lupta insa s-a trezit cu o sageata otravita in
lui
„M-ai invins Galileene !"
piept. Aceasta 1-a ingrozit si 1-a facut sa strige:

dumnezeirea Mantuitorului
paratul „la moda" s-au lepadat de

i cretinism.
Dar parca era un facut: toji cei ce s-au lepadat de Hristos nu se
muljumeau numai cu lepadarea lor, ci urmareau si lepadarea altora; iar
daca aceia se impotriveau, vrajba era gata si incepea prigoana.
*
lata focul in care se lamuresc credinciosii, iata firul de legatura cu
."

I .

inaintasii lor - mucenicii.


Sunt vremuri, §i imprejurari in toate vremurile, cand, a spune
adevarul si a propovedui indreptarea, fyi pot pune viaja in primej die de

!:.

„fi*
22 PARINTELE ARSENIE BOCA

moarte. A§a s-au intamplat lucrurile in zilele lui loan Botezatorul §i a lui
Irod §i a§a s-a intamplat in zilele sf. loan Guradeaur §i a imparatesei
Eudoxia, fiindca loan cerea dreptul vaduvei impotriva imparatesei,
Sfantul loan Guradeaur a avut odatS, aparand vaduva, cuvintele acestea:
„Iara§i se tulbura Irodiada, iara§i cere pe tipsie eapul lui loan...!" Pentru
curajul sau de-a apara saracul impotriva lacomiei bogatului sf. loan a
trebuit sa ia calea exilului, prigonit de imparateasa, pana cand, sfar§it de
puteri, a murit pe drum.
Iar Eudoxia era ariana.
Un cre§tinism fara reeunoa§terea lui Iisus ca Dumnezeu §i Stapan
al lumii, nu-ti obliga viata la a o face mai curata. Iar cu cat via|:a se face
mai necurata, cu atata te-ntuneci dinspre Dumnezeu pana la a-L tagadui
cu totul §i a I te face vrajma§ declarat. Viaja traita pamante§te, fara grija,

la asta te duce.

Spre o atare stavilire a rautapi a trimis Dumnezeu pe Sfin{ii Trei

Ierarhi. Ei au fost sarea vremii lor care au oprit firea oamenilor de-a se
strica cu totul. E de la sine injeles ca firea omeneasea, povarnita spre
pacat, tocmai de aceea nu-i poate suferL Dar ei n-au grija ca nu-s pe
placul lumii. In ei arde luminos, inainte, misiunea care le-a dat-o
Dumnezeu, de-a fi sare fapturii §i martorii lui Dumnezeu intre oameni.
Ca sa scurtam cuvantul alegem din viata sf. Vasile cateva
momente de mare inalfime morala, prin care se dovede§te a fi cu
adevarat mare dascal al lumii §i Ierarh.
Era prin anul 372, cand insu§i Imparatul Valens merse in
Cezareea Capadociei, unde pastorea sf. Vasile, cu gand s5-l abata de la
dreapta credinja la arianism. Sf. Vasile ii raspunse lini§tit ca $ine
credin{a pe care au marturisit-o sf. Paring la Niceea (325) §i ca nimeni
nu are putere sa. dea de eredinfa peste aceea.
alta marturisire
Primind un atare raspuns, Imp&ratul Valens cauta pricina ca sa-1

exileze pe sfant, §tiind ca numai el susjine dreapta credinja in Asia Mica


§i ca, daca n-ar fi el, pe ceilalji u§or i-ar putea ca§tiga fie prin momele,
fie prin infrico§ari,

imparatul duse cu sine §i pe Modestus, prefectul pretorienilor


(Siguran^a imperiului) §i pe episcopul Evippius din Galatia, care era
arian. Pe acesta il duse ca sS provoace scandalul, ca apoi prefectul si
.

I'

«
55 CUViNTE vti 23
l.

J
poata interveni cu armata. Evippius vru sa slujeasca intr-o biserica din
X
Cezareea, dar sf. Vasile nu-1 lasa pana nu subscrise afurisaniile date de
i- \
F- \

soborul de la Niceea asupra arienilor. Acela se planse imparatului, care


a
*"*>*
,***-
V*^
trimise la sf. Vasile pe prefectul pretorienilor, ca sa-1 atraga la arianism,
p:

S iar daca nu va putea cu buna sa-1 infrico§eze cu ameninjari.


A*
- Ce indrazneala ai tu sa te impotrive§ti religiei imparatului ? - 11

zise prefectul.
- Eu nu vad nici o indrazneala §i nici nu §tiu care este religia

'.*#
Imparatului, ca sa ma impotrivesc ei. Eu §tiu ca §i Imparatul e creat de
^

Dumnezeu ca
1
T:"

§i mine §i prin urmare §i el trebuie sa aiba aceea§i religie


pe care o am eu §i credincio§ii mei.
Prefectul incepu cu ademeniri, zicand:
- Uite, n-ai vrea tu sa fii in marire, asemenea imparatului ? O vei
putea avea daca vei marturisi §i tu credinja imparatului.
Sf. Vasile ii raspunse:
- Amandoi suntem creaji dupa chipul §i asemanarea lui Dumnezeu
deci suntasemenea imparatului. In ce prive§te marirea, aceasta se va
vedea numai in via|a viitoare. Apoi spune tu: daca o va avea acela care
face voia lui Dumnezeu sau acela care lucra impotriva Lui ?
MH& - Dar nu te temi tu de relele care pot sa vina asupra ta ? ii zise
prefectul
Eu nu ma
- tern de rele; - raspunse sf. Vasile - deoarece §tiu ca
Dumnezeu nu va ingadui mai multe de cate sunt de trebuinja pentru
ispa§irea pacatelor mele.
- Dar nu §tii ca imparatul poate sa-|i faca atata rau, cat tu nu vei
putea rabda ?
pfc - Ce anume ar putea sa-mi faca imparatul ? intreba sfantul Vasile
lini§tit.

- Sa te despoaie de averi, sa te exileze, sa te ucida chiar !

La acestea sf. Vasile rase zicand:


- Toate acestea imparatul nu mi le poate face. Astfel: nu ma poate
despuia de averi, fiindca m-am despuiat de mult eu insumi, a§a ca azi
n-am nimic. Nu ma poate exila nicaieri unde sa nu fie Dumnezeu de
faj;a. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decat sa ma trimita mai

degraba la viaja pe care atat de mult o doresc. Spune deci stapanului tau,
imparatului, ca daca n-are alte rele cu care sa ma infrico§eze, de acestea

Erfr-
24 pArintele ARSENIE BOCA

de pans acuma, nu ma tern, §i nici gand n-am sa-i fac pe voie, impotriva
lui Dumnezeu.

Prefectul pretorienilor spuse Imparatului totul §i incheie cu aceste


cuvinte: „De c&petenia acestei biserici suntem biruiji. Ameninjarilor este
superior. Decat cuvintele e mai tare; iar decat ademenirile este mai
puternic. (Minis superior est, sermonibus firmior, verborum bianditiis
fortior). Daca i-am zis:
- Niciodata n-am vazut om ca D-ta - §ti# ce mi-a raspuns ? !

- Poate ca niciodata n-ai vazut Episcop !

Imparatul se aprinse de manie §i zbiera infuriat: „Sa fie exilat


numaidecat !!!" §i insu§i se apuca sa scrie mandatul de exilare, dar de
trei ori i se rupse penija §i nu putu scrie. Imparatul crezu ca acesta e

semn de sus §i de data aceasta lasa mania pentru mai tarziu.


Reintors la Constantinopol, din nou incerca sa scrie mandatul de
exilare pentru sf. Vasile, dar fara de veste i se imbolnavi copilul eel mai
mare §i se zbStea ca in ghearele morfii §i nu se lini§ti pana ce nu-§i
propuse sa lase pe Arhiepiscopul din Cezareea Capadociei in pace.

mare dascal al lumii §i


lata Parinte al Bisericii, Ierarh.
lata ucenic umbland lini§tit pe marea infuriata.
IatS stalp al Adevarului, nemi§cat de talazuri.
lata lini§te §i modestie neclintita de vifor.
lata om dintre noi: luminator nestins peste veacuri, strabatand
veacurile §i intarindu-ne pe noi in lini§tea cea mai presus de fire, a
certitudinii c& tot Dumnezeu e la carma lumii.

Cercarile i-au dovedit pe Sfinfi.


Iar sfinjsnia este superioarS viefii §i morfii.

Prislop.
30 J.949. Sfinfii Trei Ierahi

* ' '&& • •. ''* ; 'W '


:

v^v^.
/
•i^-w;
*Sl!
:fc&
^; ;_.

.>'? ^---x-i $'£l*' : -

"
-^".VV'. .'.
l-\
:
A l
:r±&.y, :: ,"/"
'.':'.'
:.**
i!;v."
:-:*:•v.-.
v.: -• '1
v.-. '^^.j-:/!:- ..
.-?-* 7f .
•/.;. >a-.j
'
'
,

I?

r-
t

i
« CUVlNTE VH" 25

ZACHEU VAMESUL
-7-
^.

„ToJi murmurau §i ziceau: a intrat sa


!\.
poposeasca la un om pacatos." (Luca 19,7)

Ei, „drepjii", osandeau §i pe Iisus §i pe Zacheu.


^99
Pe Iisus ca nu se » sfant §i cinste§te cu

^a Sa pe un pacatos; iar pe pacatos il osandeau ca nevrednic

Mutra aceasta tulburata, din care sfredeleau ochii osandiriL iats


urmatoarea Ima, - mai intai de la Zacheu:
55- stand in fata Domnului, a zis
Doamne, o dau saracilor, §i de-am napastuit
mpatrit"
v ^
lata ca area omului „in fata Domnului" astupS gura
**•

oamenilor. Dar le-a astupat-o §i Domnul, zicand: „A


mantuire casei acesteia, caci si el fiu al lui Avraam este".
yede limpede ca Domnul ii are in vedere §i pe cartitori, caci §i

s raspunsul, pentru ca de-ar fi vorbit Iisus numai cu Zacheu,


acestuia a§a: ca §i tu, fiu al lui Avraam e§ti; dar nezicand a§a,
L le impra§tia acestora {epele osandelor.
i prin urmare, ca omul care se indreapta, fie el oricat de vame§
itos. simte bucuria ne care n-o ranesc osandele, si nici el n-are

&•'••
m de osandit. De aci incepe omul sa samene cu Dumnezeu
OV":

& Cand vine Domnul la tine te dezlegi de toate, n


L-tf
'
edreptafile tale, ci §i de toata dreptatea ta. Cand 99
Domnului"
§ti mai presus de lumea aceasta, mai presus de avujia lumii
le trancaneala si carteala vietii: - aL cu un cuvant
. Ri
Dumnezeu
aiungi « Dumnezeu" pana
lie Cezarului, inapoi Cezarului.
,:VM
De aci incolo, incepe sfintenia.

Prislop. 30.1.49
26 PARINTELE ARSENIE BOCA

CANANEANCA
-8-

... O femeie zdrobita de durerea ei: avea o fiica indracita. O minte


zdrobita de un singur gand: al durerii sale.
Durerea nu e obiect sanatos de meditate. De durere trebuie sa
scapi, sa o depasesti, sa fii deasupra ei. Dar trebuie sa vie cineva sa te
scoata din cercul tau chinuitor de ingust. Caci durerea ta te ia in vartejul
ei si te include dinspre toata lumea si dinspre orice lume.

parca, o prelungire
durerea
cu atat nelinistea ta e mai mare, - si poate sa mare
lumea.
Asta era starea sufleteasca a Cananeencii.
langa
Dumnezeu, ori rugandu
uns ei nici un cuvant." Dar L-au rugat
striga in urma
nevazut atragea sufletul
deznadajduit la Sine, si „ea venind, I s-a inchi lat Lui, zicand: Doamne.
!"
ajuta-mi
In afara, in cuvinte, Iisus de asemenea s-a fac
spus si Iisus o ingustime, tot asa de stramta, ca a ei: »> sunt trimis
numai catre oile cele pierdute ale casei lui Israil" si (

painea fiilor si a o da cainilor".


punea in fa^a pacatul ei, peste care o imbia
sa treaca.
§i iata femeia aceasta a iesit din ingustimea sa si nu s-a smintit
ca-i asemanata cu cainii.
Atunci cand ochiul
a vazut mai mult, cand s-a mutat din ei
ingustimea durerii sale in bunatatea fara margini a lui Dumnezeu: s-a
izbavit in clipa aceea.

" . ' ' :m ' .


" \'r 4 b ' :

HM
«
M cuvinte vii 27
I

Dumnezeu minunea aceasta, ca a tam£duit


a insanato§it §i fiica ei de acasa.
1 §i s-a mirat Iisus zicandu M femeie
7.
1
s-
|ie precum voie§ti !" - §i adauga Evanghelia: „§i s-a tamaduit fiica e

ceasul acela".
Cu un cuvant au ie§it to$i din cercurile lor inguste, la orizontul
mai larg, care este lini§tea dumnezeiasca §i care tamaduie§te orice be
§i lini§te§te orice vifor din suflet

Dumnezeu s-a biruit de rugaciunea omului - §i inca unei


neputincioase - §i i-a adus firea in lini§tea Sa, mai presus de smintealS
durere.

Sa ne fie Iisus §i noua, asemenea !

k
ft

E/'
I-v

\
',-

&

Prislop.
6.II.49.

:'S**.
.i::::i
:

L^f -^; '; +

*-\

&&

?*U
28 PARINTELE ARSENIE BOCA

VAME§UL FARISEUL
-9-

Sau smerenia §i trufia.


. . .

Unul i§i spunea virtu^ile; celalalt, mai in urma templului, pacatele.


Unul vrednicia, celalalt nevrednicia.
Ar fi bune virtujile fariseului.
Vame§ul nu le avea, dar in lipsa lor avea smerenia. Rele erau
faptele vame§ului, dar, pentru smerenie s-a intors din templu mai
indreptat la casa sa.
Cel mai bine ar fi de-a avea virtujile fariseului, §i inca intrecute,
dupa cuvantul ca: „de nu va prisosi dreptatea voastra pe cea a
carturarilor §i a fariseilor, nu ve\i intra in Imparajia lui Dumnezeu" -
virtuji unite cu smerenia vame§ului.
Cu imbinarea virtujilor unuia §i cu smerenia §i cuvintele celuilalt
s-au nevoit calugarii de-a lungul veacurilor. Caci: „Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie§te-ma pe mine pacatosul", sunt
cuvintele „rugaciunii neincetate", care-§i au obar§ia in cuvintele
vame§ului, spuse de Iisus.
Cu aceasta rugaciune mulji s-au intors mai indreptaji „Acasa" in
Imparajie.

Pacatele au urmarile cele mai felurite asupra omului: 1. Pe unii


pacatele-i smeresc, ii ru§ineaza inaintea lui Dumnezeu §i-i hotarasc la
indreptare. 2. Pe al#i, mai inraiji in ele, ii salbatacesc cu totul. 3. Iar pe
alfii ii imping pana la nebunia fara intoarcere.

Cu un cuvant pacatele tulbura sufletul in diferite trepte.


Dar virtu^ile fariseice tulbura impotriva lor pe Dumnezeu, Caci
virtu^ile din ambijie §i din „slava",
e si limoede ca nu sunt din har. De
..slava" e limpede

aceea dau na§tere trufiei fariseice, care-§i ca§tiga pe Dumnezeu


impotriva, - precum Insu§i ne-a spus.
Deci trufia cu virtu^i, fiind o virtute in pielea goala, sau i§i da
seama de goliciunea sa §i cere acoperemant smerenia (sau dulamalui

'*
r-r .-*'*.
m-
•*. •

N v
$}?"y^*\^ '
:

-j: 4t .^ i

•••• /"' < 'i? ^-.*>.' ..•-X'lU^^-AIAr -


\
-?

M CUVINTE Vlt" 29

*
Dumnezeu cum o nume§te sfantul Isaac Sirul), cum ne asigura toji sfinjii

Paring.
k - De ce sa fim smeriji ?
- Fiindca suntem marginiji §i neputincio§i §i traim intr-o lume
plina de primejdii, calatorim pe-o mare, foarte adesea infuriata, care-§i
strecoara viforul pana in sufletele noastre.

Iisusa cunoscut durerea aceasta a oamenilor, de aceea le-a §i


imbiat o ie§ire, zicand: „Cauta|i la Mine ca sunt bland §i smerit cu inima
§i veji afla odihna sufletelor voastre !"
1
Ar fi bine sa adancim injelesurile. Blandejea §i smerenia inimii,
pe care ni le imbie Iisus odihna, nu le avem odihna decat prin Iisus. Cu
E-
K
alte cuvinte persoana lui Iisus i§i rasfrange blandejea §i smerenia Sa prin
i

-
t

l noi, §i a§a se face lini§te; nu se face. Dar ce sa injelegem, caci


altfel

toata odihna lui Iisus (care n-avea unde sa-§i piece capul §i pe care -
cum spune tradijia - nimenea nu L-a vazut vreodata razand, dar
plangand adesea), nu-i decat o cruce a iubirii, o sfa§iere de mila, o
zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazar, o sudoare de sange ce
picura ca apa §i inca o zguduire de suflet, cand Iuda avea sa-L vanda.
§i totu§i Iisus avea o „odihna": odihna misiunii Sale in lume, care
se implinea §i se va implini deplin, oricat vor scra§ni impotriva porjile
iadului.
\

Dar sa luam model un om dintre noi, sfantul loan Guradeaur, care


marturise§te ca: „Mai multe sunt fiirtunile care zbuciuma sufletul
preotului, decat talazurile care bantuie marea".
Lini§tea, odihna, nu da decat dorul de-a imbra$i§a destinul lui
Ji-o

•i
Iisus in lume. Iar cum El e una cu destinul Sau, il putem avea una cu
noi, iar noi atunci nu mai suntem singuri.
Deci nu po|i fi bland §i smerit cu inima pana nu ie§i din tine §i te
muji in Iisus. In tine e§ti trufa§ §i tulburat In Iisus e§ti bland §i smerit §i
l odihnit cu sufletul. §i pentru ca Iisus e odihna noastra, de aceea El se
imbie mereu tuturor necajijilor §i vame§ilor lumii, sa le fie dulama, sa le
fie inima, sa le fie ideal de viata.

"M-
Fara Cel ce susfine lumea cu mana (cum arata unele
Iisus, ,

%
icoane), fara Iisus, zic, sau impotriva Lui chiar, te afli in tulburare
v

y\
crescanda pana la sinucidere. - §i e eel mai mare pacat de pe lume.

-"*

*^

I ?•
.. .

30 PARINTELE ARSENIE BOCA

Sundar Singh era nemulfumit de toate Scripturile religiilc


revolta sa tulburatS a ars Sfanta ScripturS, si, inainte de-a pleca
arunce inaintea trenului, a mai cazut o data in genunchi, rug&idu
niciunui Dumnezeu. Dar Dumnezeu era si i s-a aratat Tisus Tn <

divina. .
» §i pentru tine M-am rastignit pe Cruce „Am murit
n
tu trSieste. si mai
Sundar Singh »» hvatator
lui Iisus Hristos, acum in veacul nostra, ca o marturie a viului
Dumnezeu Iisus, de peste veacuri. De unde f5ra Iisus era in nracmi
cunoscut pe Iisus, si-a cunoscut
vie^ii sale.

»» Mine ca sunt bland


95
odihna sufletelor voastre

Atunci viaja ta, ba si ceva din chipul t&u, seamSnS cu Iisus

Prislop
13.11.49

NB -
. . . Alta e situajia fariseului modern.
El stie cS forma de odinioara e demascata si stigmatizata.
Azi rolurile s-au schimbat:
Azi e vames. §i zice: „Doamne mulfumescu- Ji ca nu sunt ca acest
fariseu. .
*

. . . Trufia si smerenia:
Doua atitudini fa$ de sine, inaintea lui Dumnezeu si inaintea
oamenilor.

... Smerenia, cenusereasa viejii acesteia, e haina de slava a vietii

viitoare.
In haina aceasta simpla si-a imbracat Iisus viafa; s-au imbracat
apostolii si intreg sjrul sfintilor. .

Fragmente dupS o predict in catedrala din Sibiu.


- 29.1.950 -

*' * ' .
;

CUVlNTE Vil" 31

FIUL RISIPITOR

r:
Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; caci limba
omeneasca nicicand n-a putut cuprinde in mai pupne cuvinte, mai
I
simplu si mai profund toata tragedia omului, peste care El revarsa un
ft
ocean de iubire §i injelepciune. Toji ne recunoastem in acest fiu risipitor,
cazut de la cinstea de fiu al lui Dumnezeu, pana la „rangul" unui porcar
?

decazut §i cu sufletul in zdrenje.


r"H:

Tatal i-a respectat partea de avere, de§i o avea in dar. I-a respectat
! ]£:-
darul libertafii, in baza caruia omul poate sui nebanuitele trepte ale
desavar§irii, dar poate cobori §i pana la cea mai grozava desfigurare
tf K

morala.
;

<L

„Cina cea de taina" - eel mai cunoscut tablou din Renastere - a


:
":
fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 1 2 ani. A cautat mult un
*fr

model pentru Iisus. In sfarsit 1-a gasit intr-un tanar, frumos la chip, bun,
bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urma§ al lui
Iisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalji apostoli i-a gasit
mai usor afara de Iuda. Acesta trebuia sa exprime, - daca nu chiar sa fie
-*V*-
- modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii,
rautatea §i tradarea.
Aproape se implineau cei 12 ani de cand incepuse tabloul, cand
iata ca gaseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui
. M Leonardo. II plateste ca model si-1 aduce in trapeza manastirii, unde
zugravea „Cina cea de taina". Era model de Iuda: intunecat la chip, deci
si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura
de necredinfa. Pictura se
§i

apropia de sfarsk. in sufletul lui ,Juda" se petrecea o framantare


cumplita; cand, deodata, opreste pictorul §i-i spune: „Tot eu am fost
»»
model §i acum 12 ani, cand zugraveai pe Iisus i
Leonardo a strigat

speriat: „Tu, e§ti acelasj ?!"


v
i
i

Li,
!

32 PARINTELE ARSENIE BOCA

Mai departe istoria nu ne spune nimic, dar se injelege ce s-a


petrecut, adica ce se petrecuse ...

Fapt este ca oricat ar fi cineva de cufundat in ticalo§ie, oricat iad


ar avea in suflet, oricate turme de porci ar avea zugravite pe obraz,
Dumnezeu totu§i crede in fiul sau, omul, §i el nu este cu desavar§ire
pierdut.
Noi obosim a§teptand intoarcerea unui copil, a unui frate, a unui
tata bejiv, dar Dumnezeu nu descurajeaza. Dumnezeu te urmare§te cu
iubirea Sa indurerata, in orice Jara te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu
are hotare. Unui din sfinjii Paring o spune limpede: „Iisus urmare§te pe
toji oamenii, oricat fug de departe, sa-i ajunga §i sa-i intoarca acasa. §i
asta face pana la sfar§itul lumii".

Pilda aceasta, a fiului pierdut, ne treze§te un arzator interes sa


§tim: care poate fi cauza, pentru care omul ajunge s& piarda chipul lui

Iisus din faptura sa §i sa apara in locul lui chipul lui Iuda ?


Cunoa§tem decaderi cu rasunet:
Solomon - despre care spune Scriptura ca „era eel mai injelept
dintre fiii rasaritului" - ajunge din cauza femeilor sa-§i disprejuiasca
templul §i pe Iehova §i sa cada in credin^e ratacite.
Faust (un fiu pierdut din epoca moderna) incheie contract cu
diavolul sa-§i dea sufletul pentru ve§nicie, in schimbul unei clipe, despre
care sa spuna: „Stai clipa, e§ti prea frumoasa !"
Deci cauza desfigurarii omului sta in cautarea gre§ita a fericirii
sale in lucrurile acestei lumi. Faptura omului, ca fiu al lui Dumnezeu,
are ceva din infinitatea Tatalui sau, care nu se satura, nu numai cu
ro§covele porcilor, dar nici cu nimic altceva, decat cu desavar§irea lui
Dumnezeu. E atat de mare sufletul omului - dupa obar§ia sa -, cat
numai Dumnezeu il poate umple.
Cu orice altceva de-ai incerca sa-Ji saturi sufletul, nu faci altceva
decat sa Ji-1 ingustezi pe masura dorin^ei urmarite: asta-i desfigurarea
lui ! Cu alte cuvinte renunfi la inrudirea ta cu Dumnezeul nemarginirii
§i te lipe§ti de ceea ce mul$i Paring ai Bisericii o izbesc cu o vorba
aspra: „Curva lume".

Sa fii in lume, dar totdeauna mai presus de lume.


Nu ingusta rostul viejii numai la idealuri pamante§ti

Xg^ii^ttiti
xk&§^M$$^M^$t^i$8
:

\JJ . _-i_Jr-.p. .IHT. 4? . .lit ,-£• **?'• , ,


_ _^ _ _ ^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^£^^i^iu^^*i^*^li^*^l±*mliMMMMmlmBlmtl£^^+dMIMM
w CUVtNTE Vli" 33

Implineste-le si pe-acelea, dar totdeauna mai presus de ele


fii !

Din cauza nestatomiciei lor, a conflictelor cu rautatea si

infirmitatea lumii, trebuie sa-fi asiguri viaja in Dumnezeu, care nu te

minte, cum te minte mai sus pomenita lume.


insemneaza sa-Ji „vii intru sine": momentul eel mai
lata ce
din via|a ta pamanteana, adica sa te regasesti in adevarata ta fire
sa te „scoli" din rosturi marunte §i sa te intorci Acasa, in ,

parinte§ti" ale lui Dumnezeu, Tatal tau si Tatal nostru, care


o „cina de taina".
mirare ca, fara gasirea acestui rost al viejii, altul nu-i gase§t

fara

Gasit-ai comoara aceasta in farina vietii tale ?


Daca da, ai gasit Imparajia lui Dumnezeu; iar semn c-ai gasit-o e
bucuria nestavilita, care te face sa spargi deznadejdea oricarui
deceptionat al lumii, sa-i aprinzi §i lui un ideal in inima, §i sa-1 duci: in
inima ta, Cerului, bucurie mare !
i

Prislop,
20.11.49,

-•-•j , - , j , j ,*-----j j j --.-*b -_ -"*-


, , ,
^- -.--v- _-_-.-_' l- l ,-»_ v

lV.V .WAV
'

". .V
•."-*' ."'-"-
" . " ."V. * t
-" J"
V Vl
-

W
V fcVVkV
..
,

i,W .Vl %.
.
fc"" -

"-
*." fc~." if -" ." iVAA
.
- • J" rkr -"
v-vj-w,",
jv-vw _ ^v
_ _ --_*""*
*. _ _ _ . 1 .v*A^jvjUfeT.v-v-^' vV
i.Vm-* - j T-
. "v.- jv .
^.*»j * -.-*
-iT.fe"fe". ".".". fc-fc-_*-ir- h~.*4*A*.-k*h*a*.*.
fc h

™-
*-*
"-
_""*-_"
' -"'-"-"V
- ."» .»" **"»
, ,,
v. *• "-" " :
fc
-J
."
J
.
-, -

¥"
.""
L^Vu"*- -V-**r j*S% r-*rj*r^.

,
"!^^%%^T^^^*II*^fc
" , , ,
* ""jv."' - ", *
!"."1"3 vT"™" "T"-~ "
,# '

h
A

tfe
.

n«P
**

34 PARINTELE ARSENIE BOCA

EVANGHELIA JUDECATII
-11-

Evanghelia, adica Vestea cea buna, cuprinde §i Judecata. Este


desigur o zi infiico§ata, o zi a urgiei lui Dumnezeu, dar cu toate acestea
este o de cre§tinatate: ziua adeveririi nadejdilor noastre ultime.
zi dorita

Dar, ca sa vorbim despre judecata lui Dumnezeu cu omul, e bine


sa lamurim, pe cat cu putin^a, §i in scurt, cateva din nedumeririle omului
despre Dumnezeu.
Omul sta la indoiala despre existenja lui Dumnezeu, pentru mai
multe motive, dintre care pomenim pe acestea:
1 Ca nu-L vede (de§i crede intr-o multime de lucruri pe care nu
le-a vazut, dar se sprijina pe cuvantul altera, pe care-i crede).
Raspundem ca Dumnezeu poate fi vazut, dar trebuie implinita o
condijie: trebuie „inima curata" din cele noua fericiri.
2. Sta omul la indoiala pentru ca nu vede imediat rasplata lui
Dumnezeu, atat pentru cat §i pentru rau. Cu omul vede
alte cuvinte
nedreptatea §i se sminte§te despre existen^a lui Dumnezeu, care o
ingaduie, pentru ca are o rabdare mai mare ca a noastra, a§teptand
intoarcerea.
Zabovim putin asupra acestei nedumeriri, cu lamuririle
urmatoare: Daca Dumnezeu ar rasplati raul intotdeauna §i numaidecat,
ar insemna ca e un Dumnezeu fricos dinspre libertatea omului §i
intinderea raului, sau ca Dumnezeu ar mai avea pe cineva impotriva,
cam tot a§a de tare, §i s-ar teme de intinderea stapanirii sale.
Apoi, Dumnezeu nu rasplate§te intotdeauna §i numaidecat nici
binele, pentru ca atunci oamenii ar face binele nu din dragoste §i

libertate, ci din interes. O atare rasplatire ar cobori §i pe Dumnezeu §i

fapta buna. Dar, din cand in cand Dumnezeu rasplate§te imediat §i


binele §i raul, de§i numai in parte, ca cei rai sa se teama §i sa §tie ca este
o judecata, care ii ajunge. De asemenea se vede din cand in cand §i

^"^^M^i^m tn^^^^Mu^^i^'MM^
^ ±r h ;
r* J ,%&) 'H'^i^i ^^^^B^^^^SK^S^^^t •* f* P. iif
'

|l,l
l

|lfr^ # n
.

w
« CUVINTE vti 35

rasplatirea imediata a binelui, ca dragostea oamenilor de Dumnezeu sa


nu scada.
3,Oamenii mai stau la indoiala despre existenta lui Dumnezeu
pentru ca e necuprins cu mintea, a§a cum cuprindem §tiinta sau alta
indeletnicire. Cu alte cuvinte, ca s-o spunem de-a dreptul: Dumnezeu nu
poate fi dovedit cu mintea nici ca exista, nici ca nu exista. - O bucata de
fier rece, buna §i ea la ceva, nu-ti poate dovedi existenta focului, pana ce

insa§i va fi ro§ie ca focuL Cam a§a-i §i cu mintea omului, cat prive§te


puterea §i neputinta ei.

Cand faptura omului va fi strabatuta de credinta in Dumnezeu,


adica de o evidenta, de o siguranta interioara, mai puternica decat
valoarea marturiilor sau tagaduirilor ratiunii, faptura sa va fi lumina §i
viata sa o minune intre oamenL
Caci nu exista argument mai tare ca viata traita, prin care se
stravedeDumnezeu, sau moartea de martir, ca o ultima dovada - §i cea
mai de seama — despre existenta lui Dumnezeu §i a Imparatiei Sale.
De aceea nu cred ihtr-o Impara^ie a Cerurilor care incepe numai
dupa moarte. Vom fi dupa moarte in Impara^ia in care am trait de-aici,
sau pentru care chiar am murit
Cu acestea §tiute - bine-ar fi traite - sa ne lamurim inainte despre
Evanghelia Judeca^ii. - Fire§te ca ultimul argument despre existenta lui

Dumnezeu il va da El Insu§i, caci, inainte de judecata e invierea cea de


ob§te:
„Iata Eu voi deschide mormintele voastre §i va voi scoate pe voi,
poporul Meu, §i ve^i invia , numai astfel veti cunoa§te ca Eu sunt
95
Domnul, Cel ce am zis §i am facut acestea.
(Ezechiil 37,12-14)
Deci daca oamenii n-au crezut in Dumnezeu cand a inviat Iisus §i
cu El to^i drep^ii Vechiului Testament, vor fi siliti sa creada in existenta
lui Dumnezeu, cand vor vedea propria lor inviere din morti.

Deci ultimii „zabavnici cu inima a erode" numai atunci vor crede,


dar atunci e prea tarziu. Pentru ace§tia da, ziua invierii §i ziua judecajii
(fiind una §i aceea§i zi) e ziua infiico§ata, ziua maniei lui Dumnezeu.
Evanghelia ar fi fost nedeplina fara descrierea acestei zile de apoi.
Fara aceasta zi, in care se vor desparji pentru totdeauna oile de capre,
Evanghelia n-ar fi avut nici un rost sa fie descoperita oamenilor, §i chiar

'. : *"^"
36 PARINTELE ARSENIE BOCA

de s-ar fi descoperit (dar fara judecata de apoi) ramanea o simpla carte,


printre atatea altele.
Iisus a facut in mai multe randuri rezumatul Scripturii §i al
Evangheliei Sale in cele doua porunci: iubirea de Dumnezeu §i iubirea
de oameni. Iar cum Dumnezeu e Adevarul §i iubirea de oameni, mila, se
impline§te cuvantul din Psalmi ca: „Mila Adevarul merg ihaintea Ta
§i

(Psalmul 88,14). - Iar trairea §i propoveduirea acestora cere curaj !

Deci din acestea vom fi intrebati: despre trairea §i marturisirea


Adevarului §i dovezile iubirii de oameni; — §i inca a unei iubiri largi, la
masuri dumnezeie§ti, in care incape toata faptura, din care n-ai pe
nimenea de scos afara, sub nici un motiv.
Cu alte cuvinte ziua judecatii consfin$e§te, pentru toata ve§nicia,
una din cele doua imparajii, in care ne-am pamanteana: fie
trait viata

imparafia iubirii feroce de sine insu§i, care te facea de vrajba cu toata


lumea, cu Dumnezeu §i cu tine insuji, fie impara^ia iubirii, in primul §i

ultimul rand de de to|i oamenii, indiferent cum sunt, §i a iubirii de


aljii,

Dumnezeu sau de Adevar.


Vei fi adica, una din doua, sau: ros de viermii poftelor tale
neingaduite, chinuit in cercul tau ingust, din care nu vei mai vedea pe
nimenea, ars, mancat de rautatea ta absurda, chinuit de necredin^a ta in
Dumnezeu, furios de a nu mai putea face nimic, nici rau nici bine; vei
suferi nespus vazand suferinta ta absurda, crescand fara sfar§it o
ve§nicie intreaga.
Sau vei fi izbavit desavar§it de toata infirmitatea omeneasca,
fericitde vederea neintrerupta a lui Dumnezeu, de sporirea cunoa§terii
Sale, de fericita comunitate cu Sfinfii, cu un cuvant, de odihna mai

presus de graire a stramutarii firii tale in Dumnezeu, - a carei

desavar§ire dainuie§te sporind, ve§nicia fara de sfar§it.

de ce n-ar putea Dumnezeu, in marinimia desavar§irii


§i oare
Sale, sa ierte pe toti, pe pacato§i §i pe diavoli, §i sa-i imbrace iara§i in
lumina dumnezeiasca ?
- Nu, §i din mai multe motive. Pomenesc doua: unu ar insemna

suprimarea darului libertatii voin^ei, care, dupa un filosof cre§tin


modem, ar insemna suprimarea spiritului, - ceea ce Dumnezeu nu poate
face. Al doilea motiv: pedeapsa de iad a con§tiin^ei,
petrecerii in starea
cu toata eternitatea sa, e nemasurat o pedeapsa mai mica decat

rr-""^-l^ Jfc&«L.*Vii.i?C*. .>iiiu.'k •^••2i;i-..y-.:".*i;^^Lj^^U.r^.i7-,-*r^


. '. '

"'
"l+'Vh

IS:

« CUVINTE vti" 37
fc:-»-aBK^;..

; •
..
.:f^f->;:
_-V-\

%-'

petrecerea fortata in lumina dumnezeiasca. Aceasta ar fi pentru ei o


urgie fara asemanare, in comparable cu chinurile absurdului sau a
preocuparii cu nimicul.
•«?:..«
jfc'Jk
De aceea nu se descopera Dumnezeu, ca Dumnezeu, in lumina
slavei Sale, fiindca in clipa aceea a sosit Judecata ,
- de la care incolo
JrAPV
e§ti: sau osandit la o stare de iad, sau stramutat intr-o Fericire divina,
*;tf
Iar pentruo dreptate deplina, care sa ni se faca fiecaruia, trebuie
jiaj

sa vie toti martorii §i para§ii no§tri, §i sa fim o zi, convin§i de dreptatea


dumnezeiasca. Caci noastre, g cartile scrise,
au urmari nemuritoare §i numai taina pocain^ei poate indrepta ce-i de
indreptat din ele, Deci toate urmarile, ramase fara indreptare, vin de fa$a:
pentru noi sau impotriva noastra, pe cum au fost facute: pentru noi §i
impotriva oamenilor, sau impotriva noastra §i in folosul oamenilor.
§i totu§i a mai ramas o intrebare tulburatoare: omene§te judecand,
fZ.aiffjrj.v-, se poate ca atotbunatatea lui Dumnezeu sa pedepseasca omul, pentru o
viaja gre§ita de 40 - 60 - 80 de ani, o ve§nicie ihtreaga ?
*
^§?^
?:-;" .y'-ii:'..
- Da; caci daca intr-o viaja intreaga, de 40 - 60 - 80 de ani n-ai

avut nici macar o clipa - cea a talharului de pe cruce - a recunoa§terii


1**.; l -

vinova^iei tale §i a recunoa§terii iubitoare de Dumnezeu, clipa care,


£.-^>

talharului, i-a ca§tigat Imparajia lui Dumnezeu, pentru ve§nicie.


::
.

£ • .'i'v "':

i-^*r
Sa largim pu|in semnificajia acestei clipe, care, daca o ai ca§tigi
rill- ve§nicia lui Dumnezeu cu ea. E clipa ihvierii tale din pacat, din morji,
5
:;.-r^¥:-. "-

r, -*;W-:.
din necuno§tin|:a, din superficialitate. Clipa, care va intinde Imparatia lui
Dumnezeu peste toate calendarele tale pamantene, clipa gasirii tale cu

I. •» Dumnezeu, cu persoana lui Iisus, clipa gasirii lui Dumnezeu in tine.


ffi*fr\.

*?a.
Sa lamurim minunea aceasta a convertirii reale:

.
:"

."
>
i " * "

: •
"

Dupa sfinjii Paiin|i aceasta are urmatoarele baze: Iisus se afla


"i !
* ^

&,-
""
. -J",
" -^
ascuns in poruncile Sale §i se afla acoperit §i real in Tainele Sale, in
J':,**
Sfintele Taine. Iar in noi, in alcatuirea noastra duhovniceasca se afla
••*- «...

i:
1
r

". *-'
• •

. •
deodata cu Botezul cu
§i celelalte Taine insofitoare.
•^.

Iisus, prin Taina sf. Botez, a imbracat launtric faptura noastra


. .< :

omeneasca. S-a nascut pe Sine in noi §i a§teapta, ca un sad, pana


ajungem la pricepere, ca sS ne decidem: ce facem cu Iisus din noi ? II

bagam in seama, II punem in valoare, dezvoltam restul vietii noastre


dupa via^a Sa, II traim pe El, sau facem ureche surda §i-L |inem in

i ..i-.-i t
temnifa din noi, in bolnifa noastra, in maracini§ul nostra, in golatatea
Er :\f ;v
'..:'-:^
'* :
[t-
.y .

y-^t:..
>MtWPH

38 PARINTELE ARSENIE BOCA

noastra: in temnita §i nu-L cercetam, bolnav §i nu-L ingrij im


imbracam
lamurita dreptat
Pentru ca am chinuit pe Dumnezeu din noi o viaja intreaga §i am
de El pe toate cararile veacului, de-am avea anii lui Matusalem, tot
fiigit

a§a am face, Deci e cu dreptate la Dumnezeu sa ne judece pentru cativa


ani o ve§nicie intreaga. Nu ne putem apara ca n-am avut vreme sa luam
i asupra Imparajiei lui Dumnezeu, ihgropata in tarina fapturii
noastre.
sm cuvintele sf. Simeon Noul Teolog, unul
comoara sa din tarina si a luminat cu lumina
dumnezeiasca
".
graie§te Sfantul „Imnele iubirii divine

„Tainele-acestea §i alte mai mari, mai adanci vei cunoa§te


Fiule-asculta: cand flacara-n suflet s-aprinde, se na§te,
Raul patimii-alunga §i casa se face curata,
Focul s-amesteca-n toata fiinta, o strabate §i iata;
Printr-o unire nespusa sufletu-ntreg straluce§te,
Raze §i flacari in jur cu lumina §i el raspande§te,
Cum ? Nu mai pot spune, dar una se fac: suflet §i Ziditor,
Cela ce fine zidirea in palma §i-i Domn tuturor
Sfanta Treime intreaga incape-ntr-un suflet curat.
Tatal §i Fiul §i Duhul - neacoperit, neapropiat,
Ei locuiesc inauntru, in suflet, §i nu-1 parjolesc,
In^eles-ai ce-adancuride taina in noi se plinesc ?
Omul, o mana de {arana, poarta pe Domnul in sine,
Poarta intreg pe ce toate cu-n deget le fine,
,

Deci pe Acesta purtandu-L in sine, in Duh §i vazand


Marea-I finmusete, s-aprinde de dor dupa El, §i arzand
Cum va putea suferi a dragostei flacara tare ?
Cum nu-i vor curge din inima lacrimi fierbinji §i amare ?
Cum va grai, povestind de-a randul minunile, care
Se-ndeplinesc inauntru, in el, §i bogata lucrare ?
Cum sa §i taca, atunci cand-ii silit sa vorbeasca ?
Pentru ca-acum abia vede iadul, in care-i menit sa traiasca.
Nimeni nu-§i poate da seama in ce intunerec petrece,

li^^^^^^:^
!-5tf*r*T!
.W Lll^T^ .: .A7w»Olh#--|dG>.| K ^
« CUVtNTE vii" 39

stricaciune si-n moarte


Ceruri
Cand in suflet s-aprinde §i arde cereasca lumina.
Cad legaturile grele, pui mana pe rani, §i deodata
0; !*•«."
Ranile pier §i se-nchid §i se §terge orice urma de tina,
Iar dinsemnele ranilor curg straluciri de lumina.
Bh Trupul intreg e-o minune: se umple de slava cereasca...
Din murdaria mocirlei: curat §i din lant slobozit,
Cu dumnezeiasca lumina de tot invaluit
Ma-mbra^i§eaza Stapanul a toate §i-mi da sarutare...
§i spre-o mare lumina ma duce de-a-notul, pe care
Nici Ingerii n-o pot talmaci. Minunata lucrare !

•.. tj
Caci ajungand in lumina, minuni §i mai mari mi s-arata:

ft-
Domnul imi da sa-nteleg cu de-a randul lucrarea Lui toa
Cum innoie§te cu harul din Ceruri sarmana mea fire,
Din stricaciune m-a scos, investit cu nemurire,
M-a despartit de ale lumii, §i haina mi-a dat, luminoasa,
§i-ncaltaminte mi-a dat cununa in veci nestricacioasa
§i

M-a-nstreinat de-ale lumii, facandu-ma nepipait,


§i nevazut m-a facut, cu firea celor nevazute unit.
§i-am inteles cu uimire, ca eu, eel inchis in faptura
vft
Port oe Acela. care-i afara de toate, fara masura.
care nrin har m-am unit
una-n unire: iar

prime§te §i vezi osebirea cea mare: ca sunt


95
Om dupa fire - dar Dumnezeu dupa dar
(Cuvantul I)

culme a sfinteniei, vie si nemincinoasa talcuire, a unui alt

greu
„Amin, amin graiesc voua: Cine asculta cuvantul Meu §i crede
in Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaja ve§nica §i la judecata

£>
nu vine, ci s-a mutat din moarte la viaja" (loan 5,24).
1%:

Deci fara aceasta „mutare din moarte la viaja" cadem sub


«
Mulji se vor mantui „dar a§a: ca prin
¥ \

cum zice sf. Pavel. Cu acestea se lamureste o mare porunca

**fl
: ! - '

40 PARINTELE ARSENIE BOCA

data Apostolilor, - §i noua preojilor, urma§ii lor de peste veacuri, cand


ne-a spus
«
*? Inviati pe cei morji
E „prima inviere", inca din viata aceasta, peste care „moartea a
doua n-are nici o putere".
- In ziua judecajii vom fi martori unii altora, despre cele intelese
astazi.
- E cuvantul lui Dumnezeu ce-§i imbie Via^a.
- Lui se cade Slava, viaja §i ve§nicia noastra.

Prislop,
27.11.49.

:tf*>: .- : :*:-:-:• *:-: : :-: ^^r^> :•: •


Sa^sS*:: ">>: -:=:i-;>>':=S-'i=< -

."
."." '.".','.'.'.
V..'..iV
." .'
,
".
.
,
".Vi'.'i*. • '.V.iVi'i^
,
iVi ."iViViVi\ ''.'. "..'
:: .::::::.>::. --*:>:»:; :*w*

i" v "v ,
fc

:>::::>.:>:. .:>>:>:::: :
:
:v: :*:: :*:*:*
:
: x : S«4
: :

Wl-j- .v .r v.-
i>/JV»"W " . V
-
"->
t*
i-V
••- *- t m
s. ,;\ v.-.v .-.w \\ v .-.-. .\
A"." ."i%\".\%S V *> ""."
'•''•.
\v.*
W.'*V .\
.-•%• i*\
,
,
i". .
w .

• "i-YvvT"" .-! i-X- y X" "->r-r-l-M->T-" r-M-I


!*!
"
1 , '*\* ,, ,
. 'T'
, ,4 ,,
r .
s" ! >.L-~\ !-"
•"

> :*>*>.;:: :-'.:;


. i
>:>::::::
% i i:->s>^>$*
ill-- i i i> t
i i,ii i

.\ , l\v.v.;.v. , . , :.\; .•.••."•v'X. r, M"" ,


I'.-
,,
'
, ,,
"""vl""
",
I0 T
, ,
1 , ^^"•^!',
^" '
, ,, ^"^ ,
1
Z
•.* ".v." V.'.V.SV

'

>,»'..v.v,:.vv/.\v\v."v,--
.-, .-.--.
.iAObWi.\-J JV^-T."-%"
,
W^V
-
. .^', .^^^^.- *^
, ,'
w v.vav/.^v.-s-^w - —,••. ,.- - .
.-.-, -.-.".-...- \-.%*s.v.-.-.--%-- -

-„-'- V-V-- -.--»•."- fc. ,-.-. .".-- , " -- . •".- "-- - ,- 1^- -- , ,
- , - , •'f-'J'.'-J-J: .S^.'.V/'sV.^i:

1 1 i -b i •..-- -. -.*.-.-.- -.- • --- •a-.-.- i. *.-.* 3.vO-r.v'.'


r-:-:-r-r-Mrc-:->:->:-: S*i*

ma
t:

i
i"
t

'

>

r
1

**
M CUVINTE vli 41

y-t

w
"*\

LUMINA DE PE MUNTE
-12-

Astazi atio parte din „Predica de pe Munte" a


ascultat
Mantuitorului. - Ce minunat ar fi daca ne-am putea §i noi stramuta peste
k
veacuri in urma §i sa fim §i noi printre ascultatorii de atunci ai
*X.
Mantuitorului.
A§a gandeam odata, cand eram mai mic. Dar dorul de copil nu
m-a parasit, ci s-a intarit. Poate ca pentru dorul acesta a zis Iisus,

inal$andu-Se la Cer: „Iata Eu cu voi sunt pana la sfar§itul veacului".


1 V-'
:

A§adar §i noi suntem contemporanii numai a§a §i


lui Iisus. De altfel
^ "0

r
*
putem pricepe Evanghelia Sa, ca oarecum auzind-o de la El, vazandu-L
-.
f.

I*
pe El traind-o, - caci tot trairea ramane cea mai buna talcuire. Ceea ce
%

i,
v.
e§ti vorbe§te mai tare decat ceea ce spui.
v.

iv Astazi, la inceputul marelui post al invierii, Iisus ne invaja despre


aceste trei lucruri: despre iertare, despre post §i despre comorile din Cer,
*ft
If \

sau comorile eterne.

1 Despre iertare.
.

Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte: pacatele, gre§elile,


cam
fV

ingustimea vederilor, prejudecajile, ne§tiin$a §i un lanj lung, care


2*-.

prea cumplit ne strange. Daca Dumnezeu ni-1 iarta, cade lantul de pe noi
W-:
§i iara§isuntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleaga lantul nostru care ne
s "-.I!

chinuie§te, numai daca dezlegam, mai intai noi, lanjul in care Jinem
legaji pe fratii no§tri.
Daca noi nu iertam, nici Dumnezeu nu ne iarta.
i-' i

Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de a§a fel atarnatoare de


iertarea noastra, incat, fara aceasta, rugaciunea noastra ni se intoarce in
blestem. Caci zice: „§i
55 ne iarta noua gre§elile noastre, precum iertam §i
& 55
noi gre§i|ilor no§tri". Deci daca noi nu iertam, neihdurarea noastra
intoarce cuvintele rugaciunii pe dos, fara sa ne dam seama, a§a:

Li>" .J

ft*""
42 PARINTELE ARSENIE BOCA

„Doamne nu ne ierta noua, caci nici noi nu iertam


un
Deci, m aceasta privinta, iertarea noastra atarna mai mult de noi
decat deDumnezeu.
Daca iubirea e porunca ce rezuma Scriptura, sigur ca numai ea e
chemata sa puna capat: judecatilor, razbunarilor §i a tot razboiul eel
uciga§ dintre oameni. Porunca aceasta, nu a§tepta sa o implineasca aljii
intai; impline§te-o tu intai, §i dupa tine se vor lua multi. Dar trebuie sa

§tii, dragul meu, ca-i vorba de-o iubire fara margini, o iubire care iarta

toate, lasand judecata in seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la


oricate probe s-ar intampla s-ajunga.
Primul care a iubit a§a a fost
oameni numai aceia
Iisus; iar dintre
in care traie§te Iisus: purtatorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era §i in
Vechiul Testament; dar aceia implineau mai bucuros legea talionului.
Deci pentru ca n-a fost implinita de aceea a zis Iisus: „Porunca noua va
dau voua: sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi !" Iar El
a implinit-o intre oameni ca nimeni altul. Iisus n-a avut de lepadat pe
nimeni - nici pe Iuda, caruia i-a zis „prieten", de§i venea cu sarutarea
tradarii. N-a lepadat nici pe calaii care-i bateau piroanele in maini §i
picioare §i-i indesau spinii pe cap.
Deci daca {inem sa ramanem cre§tini, trebuie sa iubim pe toji
oamenii, ca Iisus, ca numai a§a-i sigura §i e cu putinta „iertarea din
inima", care, atunci, vine ca de la sine, u§or §i simplu, §i nici nu mai
cade, chiar daca ura ar rastigni-o pe toate crucile istoriei. - De altfel
aceasta §i e suprema dragoste §i semnul divinitajii Sale.
Cu aceasta iubire graia Iisus catre oameni.

2. Despre post.
mai intai lnsu§i a postit. Nu i-a trebuit, dar
lata ce ne invata Iisus:
va zice candva: „Pilda de via^a v-am dat voua !" Deci noua ne trebuie
post, pentru infranarea patimilor, pentru subtierea min^ii, pentru sporirea
in noi a Duhului Sfant, care ne descopera caile mantuirii. Postul ne ajuta
sa in^elegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag
de drum prin viaja aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, in care
trebuie sa ne deprindem de-aici.
Dar sa nu Jinem postul intr-un in^eles ingust. Caci sunt unii care
cred ca a nu manca carne, §i cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca sa

J-.

Sifc:^^""j li^i5 'rnWriir


:
-
' '' :

! 7j '-J-gL 1

Tr '••"} -V. ,-*'V '• • UiiSB:;*- ^^km^gM


. u -jt»- : Ma *> • ^rffJfSH, ^. .flL-l. ^ ^r :
«
M cuvinte vii 43

se cheme ca mananci came de pore, dar carne de om


ai postit. Nu
mananci: clevetind, mu§cand cu gura, osandind cu vorba §i ucigand cu
gandul. Postul nu e, mai ales in cre§tinism, numai un regim al
stomacului. Avea §i sf. Pavel de ace§tia, ingu§ti cu socoteala, carora
trebuia sa le spuna ca: „nu stomacul sau mancarea ne va pune pe noi
inaintea lui Dumnezeu". A face din post numai o chestiune de stomac
insemneaza a ingusta rostul cu care a postit Iisus; - ceea ce ar fi o ocara.
Deci iata §i intelesul mai larg, chiar intelesul pe care i 1-a dat Dumnezeu
§i ni 1-a descoperit prin Isaia proorocul:
Isaia 58:

95 1. Striga din toate puterile §i nu te opri; da drumul glasului sa


sune ca o trambija; spune poporului Meu pacatele sale...
2. In fiecare zi Ma cauta, caci ei vor sa §tie caile Mele, ca un
norod ce faptuie§te dreptatea §i de la pravila Dumnezeului sau nu
se abate. Ei ma intreaba despre legile drepta^ii §i li-e drag sa se
apropie de Dumnezeu,
3. zicand: De ce sa postim, daca Tu nu vezi ? La ce sa ne mai
smerim sufletul, daca Tu nu iei aminte ? - Pentru ca in zilele

! *&*ts
posturilor voastre va gasiji de lucru §i asupriji pe supu§ii vo§tri.
&"
4. Spre judecafi §i sfada postiti §i bateti cu pumnul pe eel smerit;
i&- nu posti|i cum se cade zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda
sus.
5.Oare postul acesta Imi place Mie ? De $i-ai incovoia ca un cere
grumazul tau §i ti-ai a§terne sac §i cenu§a, nici a§a nu se va chema
«
post.
- Oare de ce zice a§a ? - Fiindca nu e bun rostul cu care e facut.
Oamenii implica pe Dumnezeu in vrajbele lor, fac slujbe ca sa li se
izbandeasca gandul §i sa li se faca pe plac aranjamente pamante§ti, -
JaV

pL.
care, de multe ori sunt nedrepta^i asupra altora. Fii sigur ca Dumnezeu

fyi poarta de grija §i in amanuntele viefii §i nu va lasa dreptatea ta, daca o

ai.

„6. §ti# voi postul care-Mi place Mie ? zice Domnul. Rupe|i
lanjurile faradelegii, dezlegaji legaturile nedrepte, da|i drumul
if-*

celor asupriji §i sfaramaji jugul lor.

7. Imparte painea ta cu eel flamand, prime§te saracii in casa ta; pe


?'!
eel gol imbraca-1 §i nu te ascunde de eel de-un neam cu tine.
1 ,
'A\' V.'

:.r^T.. :
.

'<

44 PARINTELE ARSENIE BOCA

8. Atunci lumina ta va rasari ca zorile §i se va grabi tamaduirea ta


Dumnezeu te va inconjura.
lui

9. Atunci vei striga §i Domnul te va auzi §i inca graind tu, va zice:


aici sunt ! §i vei lepada de la tine asuprirea, aratarea cu degetul §i

vorba fara rost.

10. Daca vei da flamandului paine din sufletul tau, §i vei satura
sufletul eel amarat, lumina ta va straluci in intunerec §i bezna din
tine va fi ca miezul zilei.

1 1 Domnul
va fi mereu povatuitor §i va satura sufletul tau §i in iti

pustie. El va da tarie oaselor tale §i vei fi ca o gradina adapata, ca


un izvor de apa vie, care nu seaca niciodata.
12. Pe daramaturile tale vechi vor fi zidiri din nou, vei pune
temelia cea straveche, §i te vei chema tocmitor de sparturi §i
innoitor de drumuri, ca tara sa se poata locui."
lata cum vede Domnul nevoinja postului: tot ca o implinire cu lucrul, o
traire a iubirii de oameni. Dar lucru vrednic de luat aminte din cuvantul
acesta sunt urmarile unui atare post; urmari cu refacerea sufletului tau §i
urmari pentru o tara de oameni. De buna seama ca un atare post, Jinut la
o inaltime de vederi, e un egal al rugaciunii neincetate, care, amandoua
retin pe Dumnezeu in zidire §i scot afara pe draci.

3 . Comori ve§nice
A
pe care ne-o da Iisus e aceasta: „Adunati-va
treia invatatura
voua comori in Cer", caci acolo nu au soarta comorilor primejduite de
pe pamant. - Poate ca unii iara§i au nedumeriri despre existenfa cerului.
Nu cumva cerul asta e o ficjiune, creat de neputinta rezolvarii fericirii
aici, §i acum, pe pamant ? - §i de aceea e amanat §i inchis intr-o

impara^ie metafizica - Nu ne trebuie nici un „Cer" tot ce dorim e aici ! ;

„pe pamant !" vor zice alfii dintre ei.


- Sigur ca da; dar daca nu e§ti cu Iisus pe munte, din crisalida ta

de came, n-ai nici o vedere spre larg, nici o geana de cer, nici o revelafie
de Duh. E povestea cu puiul care n-a vrut sa iasa din gaoace, pe motiv
ca nu este alta lume, mare §i cu soare, afara de gaoacea lui. A§a-s §i unii
oameni.
Pentru rezolvarea greutatii acesteia folosesc aci §i cugetarea unor
ganditori ai vremilor noastre. lata ce zice primul: „E fireasca necesitatea
ideala de-a descoperi in sfera ve§niciei cheia cunoa§terii pentru lumea

vX^^^^^C^^
nwilff iT|HJ rt . .t.ii- jjflltln-tiTw^iittt^lfr-df^.- i "--' -v.
M
„cuvinte vii 45

naturala, dependents cu desavar§ire de cea transcendenta. Lumea aceasta


e plina de contraste, de paradoxuri inexplicabile pentru mintea
omeneasca. Lumea vazuta poate fi explicate numai prin cea ve§nica,
dumnezeiasca, dar exclusiv cu ajutorul unei fiinje mijlocitoare,
>
t-
:

apaijinand ambelor lumi ." (VL Soloview, Ausgewalte Werke t. 3,


p. 151). Iar celalalt zice: „Umanismul voia sa inlature tot ce era greu,
problematic §i tragic in om, pentru a-1 face fericit pe pamant Dar
aceasta e numai negarea omului, ca a unei fiinfe aparjinand la doua lumi,
ca parta§ al lumii necesitajii naturale §i al impara^iei liberta^ii

supranaturale. Indata ce Dumnezeu e mlaturat §i omul divinizat,


omul cade in subomenesc, pentru ca omul ramane om cu adevarat,
tSK'-*

numai pana ce este fiul, sau „chipul §i asemanarea lui Dumnezeu".


(N. Berdiaeff „Antropodicee" in „Gestliches Cristentum" v 2 pp. 272-5).
Deci trebuie postit §i de acel desfrau al min^i, care cauta sa se
ascundS de Dumnezeu (Geneza 3,8), cautand sa-I naruie Cerul, sa
desparta lumea de El, pentru desfraul ei cu pamantul. Mintea fara har e o
faclie stinsS. Dar cand in suflet se arata zorile, ne vom da seama ca viaja
noastra, traita numai pamante§te, e o calatorie in pierdere §i nu ne putem
apara comorile. Deci de buna seamS ca le vom da de buna voie. Numai
dandu-le de buna voie le schimbam valoarea stramutand-o unde n-o mai
furS, nimeni, §i: „Unde va fi comoara noastra, acolo va fi §i inima

noastra .

Dar cu adevarat comoara, mai de prej decat lumea, e insa§i


persoana lui Iisus, care se face nu numai contemporanul nostru in
vreme, dar se face §i suflet al sufletului nostru; se face §i viafa noastra,
se face §i mintea noastra. Atunci, - zice Scriptura §i Parinjii - „ve|i avea
mintea §i simjirea care erau in Iisus" (Filipeni 2,5).
De aceea zicem ca numai viaja insa§i a lui Iisus explica
Evanghelia Sa eel mai bine. Ca s-o injelegem §i noi, e limpede ca ne
trebuie Acela§i comentar: Lumina de pe munte.
- §i o putem avea !

it'

Prislop.
6.IH.49.
46 PARINTELE ARSENIE BOCA

CHEMARI LA APOSTOLIE
„De acum vefi vedea cerul deschizandu-se"
(loan 1, 51).
-13-

Gasiti descrise de mult mai bine, mocnirea stransa in aljii, §i

chingi §i agitata ascunsa a poporului evreu sub ghearele pajurei romane.


O pomenesc in treacat, ca sa ne dam seama de acea atmosfera incarcata
de la raserucea numararii timpului, atmosfera a§teptarii de istov a lui
Mesia. Pentru unii era a§teptare politica; pentru aljii, mult mai pujini, o
a§teptare religioasa. Irod a sarit cu sabia in calea istoriei. Masacrul
copiilor - 14.000 de prunci, inca nu se uitase. Pana §i pe copiii sai ii
a§tepta cu sabia in mana. Iar cele petrecute mai pe urma la Iordan, imde
un ascet nemaivazut de fioros, taia cu gura ca o secure, trupul
putregaiului, plin de §erpi §i de naparci, §i vestea pe Unul mai mare ca
el, care va turna §i foe peste ei; - toate acestea dadeau a§teptarii o

tensiune de fior metafizic, unic in istorie. Nu-i vorba era §i o a§teptare


de mii de ani de-a randul.

lata cum au decurs primele „gasiri" ale marelui a§teptat. Prima,


care §tia mai mult decat ceilal|i oameni, era Fecioara Maria din Nazaret,
apoi dreptul Iosif. Al treilea a fost loan Botezatorul, care-§i ca§tigase
autoritate de prooroc; - de altfel §i era: capatul proorocilor - autoritate
cu care a prezentat iudeilor pe Iisus: „a§teptarea neamurilor", sau Mesia-
Hristos. Deci loan §tia desfa§urarea lucrurilor. Cu botezul lui Iisus
menirea lui lua sfar§it: „De acum El sa creasca, iar eu sa scad !"
Apoi loan, vorbind odata cu doi ucenici ai sai, vede pe Iisus
venind, §i-L arata ucenicilor sai zicand: ,Jata Mielul lui Dumnezeu".
Unul din ucenici era Andrei, eel intai chemat, care, dupa cuvantul
ascetului §i marturia sufletului sau, recunoa§te in Iisus pe Dumnezeu.
Atunci, intr-o bucurie negraita, ihtr-o suflare, alearga acasa §i-i spune §i

3a >-;-i^ ..
* • ^| Z/z"Tm. i-V.V- ". €.•;:•.•

^^•ii^-«;:- 1
' ^M&4$kM r,
:
nr^ \CrrV ?;
1
f
fltMwfatv^j^^t^cwirr. -rfW^flMffHitfiSftUi^W'^ raelfaifr-K'titl.tfiRX
«
M cuvinte vii 47

lui Simon Petru - „Am


: gasit pe Mesia !" - §i 1-a adus
la Iisus.

A doua zi, in drum spre Galileia, Iisus gase§te pe Filip, pe care 1-a
chemat: „Vino dupa Mine !" A recunoscut §i acesta prezenta lui
Dumnezeu in Iisus. De bucurie - §i a§a-i bucuria: alergi cu ea sa o
imparta§e§ti primului gasit - gase§te pe Natanail, caruia-i veste§te: „Am
gasit pe Acela de care au scris Profefii !" Natanail, luat prin surprindere,
nu prea ie§ea din rezerva, dar, ocarand Nazaretul, aude argumentul
!"
decisiv: „Vino §i vezi
A venit. S-a prezentat ca un Toma. Iisus il pre$uie§te in
sinceritatea rezervei sale, spunandu-i: ,Jata israilitean fara vicle§ug",
Natanail II intreaba: , J)e unde ma cuno§ti ?" (In via^a lui Natanail era o
taina, pe care n-o §tia nimeni, decat el §i mama-sa. El scapase de urgia
lui Irod ascuns de mama-sa la trei zile dupa na§tere, sub frunzele
smochinului - precum intaresc acestea sfin|ii Vasile eel Mare §i Grigorie
Teologul, in „Intrebari"). Deci, cand s-a vazut descoperit §i-a dat seama
ca are in fafa pe Dumnezeu. N-a mai putut A strigat in extaz: „Tu e§ti
t*
Fiul lui Dumnezeu !" De§i traie§te un moment culminant, totu§i Iisus
desavar§e§te explozia convingerii sale, zicand: ,^fai mari decat acestea
vei vedea: amin, amin zic voua, de-acum veti vedea Cerul
deschizandu-se §i pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se §i pogorandu-se
peste Fiul Omului". Cu toate acestea Natanail nu figureaza printre cei 12
apostoli, ci printre cei 70.
Cuvantul s-ar putea sfar§i aci cu intrebarea:
Tu pe cine-ai chemat la Iisus ? Vecinu-tau bate cra§mele,
veri§oara-ta a fugit necununata, feciorul tau fiige de biserica, copiii tai
umbla noaptea la jocuri §i scuipa dupa preot; - la Iisus n-ai pe nimeni de
t

t'-
adus ?...

- Poate ai de gand sa te-aduci pe tine; - ca pana nu te-aduci pe


tine nu po£ aduce pe nimeni.
Dar, cum mai am ascultatori, mult mai framanta|i cu mintea,
cautandu-L pe Iisus, scriu §i pentru voi cele ce urmeaza:
Primii patru ucenici sigur ca au avut chiar atunci o experienfa
asemanatoare deschiderii Cerului, in prezenta preasfintei Persoane a lui

Iisus. Nu le-a fost u§or nici lor sa-§i taie dintr-odata tot balastul indoielii,
de vreme ce mul(i se mai dadusera pe sine a fi Mesia §i se-nfundasera in
gre§eli grave, cum a fost rebeliunea lui Bar-Cochba, cea a lui Teuda §i a
48 PARINTELE ARSENIE BOCA

lui Iuda Galileanul. Dar timpul avea sa-i incredinjeze pana in adancul
fapturii, ca Dumnezeu se facuse om §i petrecea cu ei. Noua insa ne-ar fi

mult mai u§or sa trecem pustiul indoielii, deoarece avem, sub


perspectiva istoriei, toate probele dumnezeirii lui Iisus §i a divinitajii
;tinismului. Totu§i, desi le-avem, numai o intalnire cu Iisus ramane
itampla rar, macar
carui
fruntea pe ganduri
insemneaza o misiune, insemneaza o chemare
Dumnezeu, intre Irozii vremilor, pe care de asemenea
trebuie sa-i iube§ti.
cautand
lucruri, dar inca nu-L cunoa§teJ
§i pana nu-L gase§ti pe Dumnezeu
mijloc o revelafie tripartita
care
Omul e ve§nic in cautare dupa ceva ce insemneaza mai mult decat
haina §i mancarea. El e in cautarea lui insu§i. Aspira^ia sufletului dupa
realizarea desavar§irii sale, asta e toata istoria omului. Marginirea ta te
doare; §tiu; dar cand aceasta a ajuns un dat al con§tiinJei, e semn ca
Dumnezeu nemarginitul vrea sa cre§ti spiritual pe dimensiuni divine,
Aceasta {a§nire in con§tiinJa a dorului nemarginirii divine, e, pentru tine,
argumentul decisiv al existenjei Sale, al iubirii Sale §i al rudeniei tale cu
EL Daca te gase§ti pe tine in fiincjie de Dumnezeu, e o gasire a ta in
adevar. E na§terea ta in Dumnezeu, - na§terea ta in adevar. „ToJi marii
mistici, fara deosebire de confesiune, au invajat ca in etemitate, in
adancul lumii spirituale se savar§e§te un proces divin, in care apar
relajiile lui Dumnezeu cu omul: na§terea lui Dumnezeu in om §i na§terea

omului in Dumnezeu, adanc in care se intalnesc iubitorul cu iubitul


Acolo sunt adevarurile experienjei spirituale, adevaruri vii, nu categorii
«
metafizice sau s eon
daca se sterge chipul lui Dumnezeu « strica
sufletul omului. Omul, cautand pe Dumnezeu, se cauta pe sine insu§i,
cauta omenia sa. Sufletul omului sufera durerile na§terii, cand se na§te
Dumnezeu intr-insul. Aceasta na§tere a Dumnezeu in sufletul
lui
omenesc, constituie na§terea autentica a omului. Ea reprezinta mi§carea
iubirii lui Dumnezeu spre el, raspunsul la nostalgia ce-o are el dupa

" .:
"..*. ,
-,
,
.v>^ ;&.•?••)••••.•.••••."•.••• 7v~'i^.^^
?• •'. : ':•:•:•::• ':-•'!•:
.
• -Vv».".- .•
:
7hfr> \\ >:.;, * . . - v
ikifcdx -^ **l£ ^itZri+M
(

wl " i FJrwurriMQUfVi^ .•fi-i^i^t-"^* :-


„CUVlNTE Vll" 49

Dumnezeu. Experien^a spirituala descopera ca Dumnezeu de asemenea


tanje§te dupa om, ca El dore§te ca omul sa-L nasca §i sa-I rasfranga
Chipul. Marii mistici, descriind viafa spirituala, au evocat aceasta
nostalgie divina.
Neamul omenesc nu aparjine, decat sub unul din aspectele sale,
generafiei lui Adam eel vechi, generajiei pacatoase §i decazute a lumii
noastre naturale. Sub un alt aspect el e ceresc, aparjinand lui Adam eel
spiritual, generajiei lui Hristos.

Creajiunea lumii nu s-a putut produce in timpul nostru, caci el e


it
un timp decazut, el e copilul pacatului. Creajiunea a avut loc in ve§nicie,
ca act interior al misterului divin al vie$ii. Concepjia biblica a creajiunii
nu-i decat reflexul acestui act interior al creajiei in con§tiin$a omului
antic. Omul, precipitat in natura inferioara, e aruncat in afara realitafii
divine. Revelajia cre§tina restabile§te omul in sanul acestei realitaji. Prin
Fiul noi revenim in sanul Tatalui. Cu El incepe un nou gen omenesc,
spiritual, acela al lui Hristos, nascut §iDuh. Hristos este in om
refacut in
§i omul in Hristos. El e butucul §i eu mladija. Tot neamul omenesc,

ren&scut, r&mane in Hristos, Dumnezeu-Omul. In omul spiritual e


cuprins cosmosul, toata creajiunea. Odinioara cosmosul se desfacu
violent de omul decazut §i deveni, pentru el, natura exterioara care-1
robi. Dar cosmosul revine spre omul renascut. In lumea spirituala
cosmosul ramane in om precum omul ramane in Dumnezeu.
Omul e, prin natura sa, un microcosmos; in el sunt cuprinse toate
sferele realitajii cosmice, toate formele cosmicului. Prin pacat §i cadere,
%K-. :

omul pierdu nojiunea starii sale microcosmice, con§tiin^a sa deveni


individualists. Cosmosul nu se reveleaza omului natural decat ca natura
exterioarS, a carui viaja interioara ii ramane inaccesibilS. Numai omului
interior, viafa interioara a cosmosului, i se descopera ca realitate
spirituals. Astfel, calea care duce omul la cuno§tinfa de sine insu§i este
§i calea care-1 duce la cuno§tinJa cosmosului. Prin Hristos, prin Logos,
nu numai neamul omenesc, ci tot universul se orienteaza spre
Dumnezeu, rSspunzand chemarii divine,
!
trebuinfei dumnezeie§ti de
iubire.
Misterul divin nu se incheie in dualitate; el presupune existenja a
Trei Persoane. Relafiile lui Dumnezeu cu Altul se indeplinesc intr-un al
Treilea. Subiectul iubitor §i iubitul gasesc deplinatatea viefii in imparatia
iubirii, care este a treia. Imparafia lui Dumnezeu, imparajia omului §i a
50 PARINTELE ARSENIE BOCA

iluminat, nu se realizeaza decat prin Sf. Duh. in care


incheie
viata divina perfects, in care subiectul iubitor si obiectul
creeaza imparajia lor, gasesc continutul
lor. Trinitatea e un sacru, divin, numar care semnifica
plenitudinea, victoria asupra luptei si diviziunii, ecumenismul si
societatea perfects, in care nu e opozijie intre personality, intre ipostase
si fiin^a unica. Misterul crestinismului este misterul unitafii in dualitate,
gasindu-si solufia in Unitatea-Trinitate. lata de ce crestinismul are ca
baza dogma hristologica a naturii teandrice a Fiului si dogma trinitara.
Aiirmarea fiinjei e via^a Sfantului Duh si Duhul Sfant. In Duh
via$a in
urate si indumnezeite. Duhul constituie Viata
»>
insasi, via^a originara." (N 216)
cadrul mai larg, al evidentelor Duhului, care
din oameni Apostoli ai lui Dumnezeu. Deci sa o luam concret:
Noi nu avem, ca primii ucenici, posibilitatea gasirii istorice a lui
Iisus. Noi avem, intre noi si Iisus, un munte, care trebuie trecut. Iar ce e
mai greu, e ca muntele e in noi. §i n-ar trebui, dupa cuvantul lui Iisus,
decat un graunte de mustar credinfa, si-ar dispare muntele si L-am gasi
pe Iisus. Ne trebuie un itinerar launtric. Calea credinjei e obositoare, dar
cu ea incepe cararea. Credin^a e o asceza a min^ii. Urmeaza celelalte
virtu^i, celelalte asceze, toate, ca niste vami ale vazduhului, la care

lasam pe rand, ca vama, tot balastul muntelui nostru. Toate renun^arile


noasfre sunt negustorie pentru un bun mai inalt: pentru starea capabila
de-a primi bratele divine ale Harului Duhului Sfant. Duhul Sfant. de
data aceasta este puternic, ca o suflare de vifor, e stare sa m
desavarseasca cele incepute timid de sarmana noastra fire.
Toata asceza e pentru mistica.
Deci in locul gasirii istorice a lui Iisus, noi avem deschisa
intalnirea spirituala, mistica, intalnire profund reala, cat, din launtrica, se
rasfrange uneori pana-n afara in sim^irile si infa^isarea noastra.
Foarte mul^i contemporani ai lui Iisus n-au avut cu El decat o
intalnire exterioara, istorica. Doar Luca siCleopa fl sim^eau, arzandu-le
inima pe cale, dar fara sa-L cunoasca. O intalnire profunda cu Iisus, care
insa mai mult i-a speriat - cum arata aceasta icoanele - poate ca au avut
martorii Schimbarii la Faja. Deci nu suntem cu nimic dezavantajati fata

S^fef^fit^xd^ 2i :•- • • ~< ¥i&ii^fo& ^&V^


: ;
*=- «

5? CUVtNTE Vtl" 51

!&ȣ de aceia. Iisus e si contemporanul nostru, ca vesnicia fa^a de oricare


cifra a timpului.
ju»

Deci primii care au vazut pe Iisus in lumina dumnezeiasca au fost


i$W' ,/f
Petru, Iacov si loan. Ei au vazut, primii, Cerul deschizandu-se. Aceasta
M^

revelajie le-a fost data si ca revelajie propriu-zisa, dar si ca o iconomie,


'...¥- <

:!-;;v*j-

ce avea rostul sa le susjina moralul ridicat, in faja celor ce aveau sa se


intample pe urma cu rastignirea. Ca vederea luminii dumnezeiesti a avut
si rostul acesta, ne stau marturie insesi cuvintele Mantuitorului, prin

care-i lega sa nu spuna vederea, decat dupa Inviere (Matei 1 7,9).


Al doilea care a vazut cerurile deschizandu-se (Faptele
Apostolilor 7,56), a fost primul mucenic al crestinismului arhidiaconul
§tefan. Suflet curat, tanar, plin de duh si adevar - curajul intruchipat -
primul mucenic, vazand Cerul deschizandu-se, da curaj si intarire
coloanei de urmasi a mucenicilor. N-o fi strabatand el toata calea
ascezei, dar a luat-o de indata pe calea cea mai scurta, de care va scrie
mai pe urma si Pavel, a iubirii de oameni fara de margini. Caci intru asa
masura §i-a insu§it el pe Iisus, incat, murind legii firii, impro§cat cu
pietre, cuvant al legii Duhului graieste: ,JDoamne iartS-le lor
pacatul acesta !" Iar aceasta n-o putea face decat un om sfinfit de iubire.
Al treilea, pe care: „o lumina din Cer l-a-nv&luit dintr-o data, ca
intr-un fulger" (Faptele Apostolilor 9,3) a fost Saul, care pSzea hainele
celor ce se nevoiau cu uciderea lui §tefan. El era ravna Legii vechi -o
sinceritate de altfel - apreciata si convertitS pe drumul Damascului, la
ravna pentru Legea noua, a Deschiderea aceasta a unui cer nou,
lui Iisus.
cu o lumina napraznica, a pricinuit moartea omului vechi, Saul, si
rena§terea Apostolului Pavel.
In veacul al Xl-lea dam de sf.Simeon Noul Teolog, care traieste
toata transcendenfa luminii divine, dup& ce Harul din Ceruri, cum zice,
innoise sarmana sa fire. Rugamu-1 cu smerenie sS ne inve^e:

Cuv. 1 8 „Luand pe umeri crucea, strange-o cu putere


:

§i du pana la sfarsit chinul incercarilor,


Sfasierea durerilor, §i prime§te cu bucurie
Piroanele-ntristarilor, ca pe-o coroana a slavei,
§i-aruncat in fiecare zi in lancile ocarilor
§i lovit cu pietrele tuturor necinstirilor,
Varsand lacrimi de sange
t
1

52 PARINTELE ARSENIE BOCA

(- Ca totul izbuteste plansul de fiecare zi -) vei fi mucenic.


Cuv. 13: Iar rabdand batjocuri si palme, cu bucurie
Partas al dumnezeirii §i al slavei Mele vei fi.

Iar de pe tine urma tuturora


te vei arata
§i slugS §i rob, te voi arata pe urma
Primul intre-aceia toji, pe cum am fagaduit.
De vei iubi pe dusmani §i pe cei ce te urasc,
De te-i ruga din suflet pentru cei ce te necajesc,
§i le vei face bine dupa puterea ta,
Te-ai facut, adevarat, asemenea Tat&lui tau Preainalt.
Deci dobandind din acestea inima curata,
I a.

In ea vei vedea pe Dumnezeu, pe care nimeni nu L-a vazut


vreodata.
Cuv. 20: Pe Acela, a Carui frumusete
Uimeste toata gandirea, uimeste toata inima,
Raneste tot sufletul, inarip£ndu-l spre iubire,
Unindu-1 neintrerupt cu Dumnezeu.
SS nu ziceji ca Dumnezeu nu e vazut de oameni.
Nu ziceji c5 oamenii nu vad lumina dumnezeiasca,
Sau c& e cu neputinja in vremea de-acum.
NiciodatS aceasta nu-i cu neputinja, prieteni,
Ci e foarte cu putin|a celor ce voiesc.
Dar numai celor a caror viaja le-a adus curatirea de patimi
§i le-a facut curat ochiul cugetarii."
.2

Subliniem la acest loc concepjia gralista despre om a


sfantului, realizata in trairea mistica: inima curata, vointa hotarata, viafa
curat ochiul cugetarii
Sfantul e un
»»
masurile stralucirii-s masurile (C
§i mai departi
„Ziditorul, ia aminte ce-Ji spun,

fyiva trimite Duhul eel din Dumnezeu


§i te va insufla, va locui si se va salashii fiinjial

§i luminSndu-te §i umplindu-te de stralucire, te va turna


nou intreg.
Stricaciosul il va face nestricacios si va cladi iarasi

H.VfT, fB^^Gft *• M*-™*Wa ^c^..*-***™****!^^ -BSECi^WTwidM Jfc ... * fPfffr. -tMK.^7*i-J>r-"eW&'*-


f\

«CUVINTE VII" 53

Casa invechita, casa sufletului tau;


&
.
r
.iL---
';
•-'
-

§i va face cu totul nestricScios §i trupul intreg,


§i te va face pe tine dumnezeu dupa dar, asemeni lui Iisus
Cuv. 6: §tiu ca nu vom muri fiind inlauntrul Vietfi
§i avand in launtrul meu {asnind intreaga Viata,
H*-.

C."
' • s?i
In inima mea este, dar in Ceruri se afla
»« **

Aci §i acolo, la fel se vede lucind.


Cuv. 3 1 : Stralucit-ai din Ceruri pana-n inima mea.
Cuv. 32: Ce cuvant va talmaci, ce limba va spune ?
Ce buze vor gr£i, cele ce se vad in mine
Petrecandu-se, savarsindu-se in toata ziua ?
Caci chiar si noaptea, chiar si-n intunerec
Vad pe Hristos deschizandu-mi infricosetor Cerurile
§i pe El pogorandu-Se §i aratandu-mi-le
X 99
•'^vyi Impreuna cu Tatal §i cu Duhul, lumina intreit sfanta.
M
.
v -.*"'%i

;--\j
Dar iata §i misiunea:

Cuv. 1 : „Astfel facandu-ma, Domnul ma-nchise in cortul trupesc


§i pogorandu-ma-n lumea sim^ita m-a pus sa traiesc,
Eu, - izbavitul de bezna - cu cei ce mai sunt intunecaji,
Care petrec in mocirlS §i-n noapte, adanc cufundaji,
$££
Ca sa-i invaj §i sa-i fac s& cunoascS nemernica stare,

Lanful cu care-s legaji §i ranile cele amare.


99
Dandu-mi porunca, Stapanul s-a dus...

Daca am cand a deschis


injeles intrucatva rajiunile Providenjei
Cerurile: ca sa intareasca pe Apostoli in credinja; pe mucenici in
marturisire; pe inzestrajii cu daruri in convertirea lor; aci, in fa^a

^*& sfantului Simeon Noul Teolog pelerin al transcendenjei, trebuie s5 ne


gandim o explicate in func^ie de cele petrecute in veacul s&u, veacul
la
al Xl-lea „Saeculum plumbarum \ Aparijia sfantului tocmai atunci §i
tocmai a§a, nu poate fi decat un raspuns magistral al Cerului, la marea
?£^
rana a istoriei: ruptura Bisericilor, de la mijlocul mileniilor.
Oamenii Bisericii, petrecand in mocirlS de patimi §i-n noapte
adanc cufundafi, au rupt, in veacul al Xl-lea, cSma§a lui Hristos: unitatea
exterioara a Bisericii. Oamenii se dezbinau de oameni, afurisindu-se §i
urandu-se crunt, iar Cerul se unea cu omul, cat uimea pe sfant:
!

54 PARINTELE ARSENIE BOCA

Cuv. 13 : „Iar ce-i mai infrico§at decat toate, m-a aratat cer nou
§i S-a sala§luit in mine Ziditorul tuturor,
De care nu s-a invrednicit nimeni din sfintii de odinioara."

Deci cand trufa§ul Humbert i§i varsa in scris ura, pe Prestolul


sfintei Sofii, in timpul Liturghiei (16 iulie 1054) §i ie§ind, ca odinioara
Iuda de la Cina, i§i scutura prafiil de pe picioare, spunand cuvintele:
„Dumnezeu sa vada §i sa judece !" noi, gandindu-ne la Oceanul luminii
divine, revarsat peste sfinji, veacuri de-a randul pe urma, putem sa-i
!"
raspundem: „Dumnezeu a vazut §i a judecat

La o alta rascruce a destinelor, Cerul se deschise sfantului Serafim


al Sarovului, in veacul al XlX-lea. §i a§a de staruitoare e revarsarea
luminii Duhului Sfant, incat, deodata cu rugaciunea in gand, rostita de
sfant, o vede §i Motovilov, un bogata§ oarecare, prieten cu sfantul.
Acesta o descrie: „Ca o scaparare de fulger; ca o lumina orbitoare, care
se intinde pe-ntinsul a catorva verste de jur imprejur". (Denissov, „Viata
lui Serafim", ed. rusa, pp. 319-335).

Aceste deschideri de Cer, sa ne fie deocamdata


deschiderea ochilor

Prislop ,
13.111.49.

itt^^WA^. ,
,,, f .i i ,:|j^^j a aJ ^^^,,,
i ^" 3gA
'
. .

M
5? CUVINTE VII 55

TAMADUIREA SI IERTAREA
5?
„Fiule, iarta-se fie pacatele tale
(Marcu 2,5)
-14-

Ace§tia sunt oamenii: nu cauta pe Dumnezeu decat la necaz, -


care-L cauta. Caci altii la necaz il suduie §i astfel mai rau se afiinda §i de
mai mari necazuri dau, - pana ce necazurile le incovoaie ceafa §i-L
cauta §i ei pe Dumnezeu. Situajia sta a§a: oamenii se roaga lui
Dumnezeu sa-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de oameni sa
se paraseasca de pacate. Acum judeca^i care de cine sa asculte mai intai:
Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu ?
Am
Dumnezeu sa se planga ca tare-i grea via^a pe pamant
tare-s multe bete§uguri, multe pagube, multe sudalme, batai §i toate
pacatele.

- Fiii Mei, a^i spus ca tare vi-e grea via^a, incarcata de pacate.
- Da, Doamne . .

- Atunci nu le mai face Ji . .

lata ce e cu bolile. Ele vin pe capul oamenilor - §i uneori chiar pe


cap - de pe urma pacatelor: ca plata, ca ispa§anie §i ca hotar al pacatelor.
Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea e ca plata pacatelor
izbe§te §i in urma§i, pana la al treilea §i al patrulea neam. lata ce scrie la
Deuteronom 5,9-10:
„Pedepsesc vina parinjilor in copii, pana la al treilea §i al patrulea
neam, pentru cei ce Ma urasc; §i Ma milostivesc pana la al miilea neam,
catre cei ce Ma iubesc §i pazesc poruncile Mele".
Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii §i te treze§ti

slabanog, tremurand de nu te mai pofi opri, sau bolnav la casa de nebuni.


56 PARINTELE ARSENIE BOCA

moarte, dar nici leac nu are. §i cine distruge nervii ?


curvia si bolile ei, mania sau furiile si
supararile peste masura. Deci i-vS de acestea, ca ele omoara
milioane de firisoare (celule) nervoase, care r
Toate celulele se refac, afara de celula nervoasa

urmasi sanatosi, ba si in ne
si stranepojii sal se mosteneste gaunos, care la o intam
oarecare rSbufheste afara. E destul ca un tata sa se imbete o data, ca sa
aiba din befia aceasta un urmas cu boala copiilor - epileptic. E destul
s&-si sperie sotfa o data in vremea sarcinii ca dintr-asta sa se aleaga un
copil nenorocit toata viaja. As a se razbunS pacatele parinjilor in biejii
copii, care nu au vina\ Spun acestea si am de gand s-o mai spun, fiindca
in regiunea aceasta - odinioara capitala Daciei - acum se bea eel mai
nervi
oamenn aici
slSbanogi, ca eel din Evanghelia de astazi.
Iisus a prejuit dragostea si credinja celor ce-1 coborau prin podul
casei, inaintea Sa, tost milS de suferin^a lui. Dar intai i-a
nervii. Pentru Iisus, care era si Dumnezeu
o mirare ca 1-a tamSduit, caci e Stapanul vie^ii §i poate invia si din mor^i.
Totu§i tamaduirea siabanogului e o dovada a dumnezeirii Sale.
Totusi, noua preojilor, Iisus nu ne-a dat si darul tamaduirii
cum
vreme, darul mai mare: al iertarii
dar
Darul iertarii pacatelor e mai mare decat darul minunilor, intrucat
te sufletul; pe cand minunile privesc de obicei trupul. O iertare a
a^ire a lui, uneori e o adevarata inviere din morti, si-i mai
aceasta
darul minunilor intre oameni ne putem mantui, dar fara darul
il nimeni nu se mantuieste. Ce n-a dezlegat
iertarii pacatelor,

pam§nt, asa ramlne: nedezlegat nici in Cer. Si preotul nu te


marturisest:
preotul oarecum daca nu-Ji dai insuji
silinja de-a te dezlega tu de naravurile tale
Iertarea pacatelor insemneaza si incetarea
.

9
*9 CUVINTE VII' 57

Iertarea pacatelor nu inseamna ca le spovede§ti mereu §i le iei de


la capat - ca iara§i le vei spovedi. Cre§tinismul mai e §i chestiune de
refacere a voinjei. Ne trebuie bunavoinja voastra - ca s-o facem voinja;
tarie de caracter §i simjire de obraz.
Oamenii umbla dupa facatori de minuni - fie ei §i vrajitori. Dar va
spun ca minunea cea mai mare e innoirea viejii tale pe temelia ei Iisus
Hristos; e incre§tinarea voinjei tale: asta-i minunea cea mai mare, care
ne sta cu adevarat la indemana §i ni s-a dat noua porunca: „Invia{i pe cei
55
mor^i Dupa invierea ta tanje§te Iisus. Ce insemneaza aceasta n-ar
»

putea sa |i-o spuna mai bine decat in§i§i cei ce au inviat din moarte
-i

sigura, ca dintr-un vis unit

unde incepe slabanogirea jala trufa$

min^ii. I se pare ei ca e mai bine sa nu se conduca dupa poruncile


Dumnezeu, ci dupa capul ei, mai bine zis dupa pacat Iar pacatul da cu
omul drept in plata pacatului, cum ai da cu oi§tea-n gard.
Tot minte slaba dovedesc §i aceia ce nu vor sa vie la §tergerea
pacatelor; aceia n-au ce a§tepta tamaduirea bolilor. Ajuta doctorii, dar
mintii ii ajuta Dumnezeu. Daca oamenii §i-ar potrivi purtarile dupa
poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, §i n-ar face din legi
faradeleeu ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar asa, drept
sparg plangand . .

t dumnezeiesc
are

Oare de ce vin oamenii


lepadarea lor le plac mai
infranarea

§t
sunt serpi care sug lapte. §i sunt vaci, care, odatS supte de sarpe
nebune dupS sarpe sa le suga iarasi. Se intampla ca vaca se ap
A> W
dar de narav nu injarca, ci se duce mereu la §arpe. §arpele
j

:at,

sange §i in sfar§it o mu§ca. lata prostie de vaca osandita la moarte

Dar si orostia omului tot la moarte-i osandita.


urma
raman
mai prime§te o gramada de harburi, in loc de un vas frumos
!

58 PARINTELE ARSENIE BOCA

raspunsul
oamenn la soovedanie
§arpele
un lucru mai u§or de facut decat pacatul
§i iara§i: nimic nu pricepe omul mai greu l1? De
??
aceea pacatuim cu u§urin|;a, dar ne poca Miniat
„Didahii"o. 1131

Alta pricina care te impiedica de la spovedanie e ca judeci preojii;


e§ti nemuljumit de preot; - iar de care-ai fi multumit ti-e frica. La unul
nu te lasa pacatele lui, la altul nu te lasa pacatele tale.
Orice duhovnic - indiferent de bogatia, saracia, cultura mai pujina,
sau chiar §i saracia morala - este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul
lui Dumnezeu, §i credincio§ii n-au nici un motiv de-a-1 ocoli. Darul
acesta e in atarnare de Dumnezeu, nu in atarnare de omul care-1 poarta.
Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iarta, Lui te marturise§ti in fata
altarului. Nu de la tine se cer calitajile preotului; de la tine se cere cainja
din inima §i voinja de-a te indrepta. (Candea, B.V.)

Ip
pentru preoji, ca sa fiji mai mul£u
Cerut-ati de la Dumnezeu
Dumnezeu ? Credeji ca vina o poarta Ei sunt fiii vo§tri;
cum i-aji nascut a§a-i aveti, ca oameni ! Ce le bagaji de vina ? Va
buni
- Na§teji-i
& spun ca tot poporul e raspunzator ca nu are slujitori mai
pre Dumnezeu, mai ai Imparatiei lui Dumnezeu. Poporul i§i
are, ate privinjele, povajuitorii care-i merita. Repet: va trebuie
buni ? - Na§teji-i ! Nu mai staji cu ganduri uciga§e impotriva
carui mare dar de la Dumnezeu
impotriva - §i ai sa dai seama rugaji
lui Dumnezeu, ca, copiii vo§tri sa-I fie slujitori intre oameni

lata ce spune Scriptura in privinja aceasta:


Se intreaba proorocul:
« Oare nu i-a facut El ca sa fie o singura faptura, trup
.

55 cuvinte vii
55
59
&\
ft*

§i aceasta faptura (unitatea casatoriei) la ce nazuie§te ea ? -


^•>
~* . *:=:
•- -V Odrasle pentru Dumnezeu !" (Maleahi 2,15).

Aceasta e pretentia lui Dumnezeu de la casatorie; - §i dupa atare


roade tanjiti §i voi bagand de vina celor pe care le-ati adus.

Tamaduirea slabanogiei neamului de-aci incepe !

Asta i-ar fi iertarea !

v i-

Prislop,
20.111.49.

K*>- !*

"s si- •:

., st „. .

iK J," *'i

E?.* .

Kf.

; : -" ;* ; j
w- TO
:

i "1

Jo * .

5* £!

\rr. V*

L * " ":.

Jstvw:

' A'j!

*w * " <

:v*. " ""


J
."
-1- .* *
V'-s

Eft.:-

"
l^--

?": . - ivl
60 PARINTELE ARSENIE BOCA

BUNA-VESTIRE
-15-

„La plinirea vremii" trimis a fost de Dumnezeu Ingerul Gavriil


intr-un ora§ din Galileia, Nazaret, catre Fecioara Maria, aducandu-i
vestea ca, din Duhul Sfant §i puterea Celui Preainalt, va concepe §i va
na§te pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, pe care-L va chema Iisus.
Acestea sunt datele, simple, expuse de evangheli§tii Luca §i
Matei. Faptul acesta simplu cutremura insa legile firii. Nici Fecioara
Maria n-a putut primi faptul, a§a, fara o puternica reactiune critica. Iar
cat despre Iosif, garantul Sfintei Fecioare, §tim ca pe ascuns a vrut s-o
paraseasca.
Na§terea lui Dumnezeu intre oameni, de§i era fagaduita prin
prooroci cu mii de ani in urma, - ba in zilele lui Isaia (7,14) s-a spus
lamurit ca o fecioara-L va na§te, ramanand cu toatetotu§i fecioara -,
acestea, de n-am fi siguri de faptul petrecut: ca Dumnezeu s-a unit cu
firea omeneasca in persoana lui Iisus, mai ca nici noi n-am putea primi.
Aceasta na§tere a lui Dumnezeu in faptura Sa e de fapt o rena§tere
a omului, - proces care a fost anun^at, pregatit §i care a evoluat logic in
istorie. Aceasta insemneaza cuvintele : „La plinirea vremii".
Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinja ca Tatal
omului sa se faca Fiul omului, Fiul fiului Sau. Dar iata ca s-a facut. S-a
facut istorie §i de-atunci se face mistic in toji cei ce-L primesc pe
Dumnezeu §i se nasc de sus a doua oara.Deci cand sufletul, cand
faptura noastra intreaga se face curata, cand ajungem pe caile ascezei §i
ale iubirii, la starea de fecioara, se intampla §i pentru noi plinirea vremii,
a na§terii lui Iisus in faptura noastra.

Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a parasit lumea in


seama legilor, iar El S-a retras undeva in afara ei (deism); El nu e nici
confundat cu natura (panteism), cu marele "tot", - caci atunci cum s-ar

putea na§te „totur' in „parte", ci Dumnezeul nostru e o fiin^a

transcendents dar in legatura cu lumea, o energie activa, creatoare, care


!

W- 5V-

r'f-
55 CUVINTE Vtt" 61
it7
'-

*_v

transmite lumii ceea ce aceasta de fapt cauta spre care de fapt tinde:
. far

;>-.-*
§i

$m
plenitudinea existenfei in unitatea universale. Aceasta putere, Duhul
& ij&

M
*m
impreuna cu lumea
Sfant, se §i vrea sa nasca din ea chipul viu al lui

Dumnezeu.
&*

&&
;-;j
jft-S

ft
Jr^ Dar faptul istoric, petrecut pe planul realitajii omene§ti, a
a?
zamislirii §i na§terii Fiului lui Dumnezeu in Fiul Omului mai are §i alte

semnifica^ii. Cu Iisus apare in lume o noua generate de oameni, neamul


lui Iisus, care nu se na§te dupa legile firii numai, ci, peste ele se
suprapune o na§tere spirituals, generajia spirituals a lui Iisus.

„Noul neam duhovnicesc, eel al lui Iisus, nu-i un neam care se


na§te pe pamant, dupa legile lumii animale, un neam neincetat ispitit de
poftele inferioare. Desfacerea de odinioara a omului de Dumnezeu,
insemna pentru om pierderea integrita{ii, a neprihanirii, pierderea
chipului androgin, care constituie chipul sau ceresc, pacificat de ispitele
launtrice.
Hristos se na§te din Fecioara, ca sa sfin^easca din nou alcatuirea
feminina §i s-o uneasca principiului masculin, ca barbatul §i femeia sa
devina androgini, cum a fost Iisus". (I. Boehme, „Misterium magnum"
C.v. cit. de Berdiaeff.).
Misticul german are urmatoarea expresie minunata, privitoare la
noua stare de dupa pacat a neamului omenesc: „prin cadere de la curajia
originara, Fecioara, Injelepciunea, a parasit pe oameni §i s-a retras in
Cer", lasand pe oameni sa ajunga „numai trap" (Geneza 6,3) §i de-aci sa
ajunga in potop. Nu cumva, netraind noi, noul stil al viejii, sa se retraga
§i de la noi, iar neamul omenesc sa se scufunde intr-o noua catastrofa ?

Realitajile spirituale numai trairea le fixeaza in temeliile omului.


„In$elepciunea este etema feciorie §i nu etemul feminin. Cultul
care-i e inchinat e acela al Fecioarei §i nu al principiului feminin, care
***"
provine de la caderea in diviziune. lata de ce cultul Injelepciunii se
confunda aproape cu cultul Fecioarei Maria, Maica Domnului.
fn ea, natura feminina devine fara prihana §i na§te prin Duh.
Astfel se na§te noua
generate omeneasca, generajia lui Iisus,
nemuritoare, biruitoare asupra neajunsului nesfar§it al na§terilor §i
morjilor.
Calea care duce la restabilirea chipului integral al omului se
a/

deschide prin Fecioara Maria §i prin zamislirea sa, a Fiului lui

>-
- "

62 PARINTELE ARSENIE BOCA

Dumnezeu
neDrihanirii
atura si cultul fecioriei au fost intotdeauna aprofu
crestinism; zamislirii
uns
apartine
crestine. Sensul mistic al iubirii, dogmatic e nedezvoltat, si, ceea ce
gasim asupra acestui subiect la invajatorii Bisericii, e saracacios si
neindestulator.
Crestinismul ne invaja sa castigam fecioria prin
Parinjilor
ascetism, dar nu ne descopera nicidecum sensul mistic al iubirii, ca pe-o
cale ducand la feciorie, la restabilirea chipului integral al omului si a
viejii vesnice. Crestinismul are motiv sa indreptafeasca si sfin^irea
casatoriei si familia omenirii pacatoase; el apara si spiritualizeaza viaja
genurilor decazute (I Timotei 2,15), dar nu spune nimic asupra
transfigurarii sale, asupra venirii unui nou gen. Aceasta transfigurare nu
e pusli in lumina in crestinism, ca multe altele. Sfinjirea maternitajii are
un sens cosmic, dar ea nu e o solute a problemei. Prapastia care exista
intre iubirea rasialS, care naste, si iubirea mistica, oriental! spre
vesnicie, creeaza o antinomie pentru constiinja crestina. Biserica inva{a
cS genul decazut si imparjit se transforms, in Fecioara Maria, in feciorie
si maternitate iluminata, primind intr-insa Logosul lumii, care se naste
de la Duhul.
Dar se pare ca nici o deducjie n-a fost facuta in ceea ce priveste
cSile pozitive de iluminare si transfigurare a vechiului element rasial, al
genurilor. Sensul religios si pozitiv al iubirii, legatura care-1 uneste
insesi ideii de om, ca fiin$ integrals, nu e revelat. Aceasta rezultS din
dezvoltarea nedeplina in crestinism a constiinjei antropologice. Iubirea,
ca si atatea alte lucruri ale viefii creatoare a omului, raman neexplicate si
nesfinjite, afara de lege - intr-o oarecare privinja - si sortite unui tragic
destin in lume.
Iubirea, prin natura sa, ocupS acelasi loc ca mistica. Ea e si
spirituals si nu poate fi asimilata organizafiei fizice si trupesti a vietfi
omenesti. Iubirea e legate ideii inijiale de om. Nu avem o viziune a
sensului religios al iubirii, decSt simbolic, ca legaturS intre Hristos si

mireasa Sa, Biserica." (N. Berdiaeff, "Esprit et liberte", pp. 220-222).

iL*A .*.
" •*
.V .-.;*.
-" !: - •'.'•'? '-'"
:
a r ^
Jta ...
.:
-
2^i'±^^^ V^. ;VH:; :. .r^'^ ,-
!
jv *
V- 1

-^^ilLgiiV ^2^ -'-


.

« cuvinte vii
55
63

ar trebui sa insemneze, pentru


* #

ran
roade capabile de taina.
suprapuneri de taina, Fiul lui Dumnezeu
atarna
traita viaja. Daca o atitudine mi§ca Cerul spre pamant, o alta il

izgone§te, ca §i cand nici n-ar fi Cer.

Buna-Vestire taie hotarul intre Sfinji §i oameni de nimic.

Prislop.
25 .111.49.

mm •i : •:<*'':>'< '-»:•

Sfc:

i*. .

*V.

hi"
64 PARINTELE ARSENIE BOCA

MARELE EXAMEN
„Oricine voie$te sa vina dupa Mine
sa se lapede de sine, sa-§i ia crucea sa
in fiecare zi §isa-Mi urmeze Mie !"
(Marcu 8,34 §i Luca 9,23)
-16-

CRUCEA: podoaba Bisericii, lauda lui Pavel, semnul Fiului


Omului, semnul sfintei cruci, suferinja noastra cea de toate zilele, crucea
suferinjei, harul crucii, - iata atatea nume in legatura cu crucea.
Dar cea mai grea cruce e lepadarea de sine: nu poti fi liber fara
aceasta. Libertatea cu atata se plate§te.
Sa depanam litania acestei porunci §i condijia prima de-a putea
urma pe Iisus.

A fi insemneaza mai mult decat apartenenja ta doctrinara


cre§tin
la cre§tinism. A crede in Iisus inseamna mai mult decat semnifica
vorbele. lata ce insemneaza: a te stramuta din tine in El; insemneaza a-L
insemneaza sa ai un moment, o clipa in via$a
intanit al cu Iisus, - pe care sa nu-ti ajunga
clipa,
ura mtre oameni semnul
un s: ca te-ai dedicat Lui irevocabil. Toata

desfa§urarea clipei aceleia, decizia, a carei


termina
Pana nu te-ai lepadat de tine esti o fantana seaca; iar
lzvor
vie. Numai a§a poate sufletul sa ajunga la sine insu§i, la el, eel adevarat
lepadandu-se de sine §i stramutandu-se in Dumnezeu.
Nu pe lume o biruinfa mai mare, ca aceea de-a te lepada d(
§tiu
a ajunge liber; e trairea liberta^ii spiritului. ,Adevarul va va face
liberi \ Intelegem deci, ca fara aceasta vama a fapturii noastre vechi

4i-
i

k-
I.

'Ik

i:

M
« CUVlNTE vii 65

stateam in minciuna, incol^iti de iluzii §i striviti sub rojile necesitajii,

fara ie§ire. De aci ne scoate Iisus. - §i cand se intampla aceasta ?


Cand il cunoa§tem pe Iisus ca inima a inimii noastre, ca suflet al
-

F..
V-:
sufletului nostru. Il putem cunoa§te numai in iubirea §i bucuria pe care-o
I' fcc-.- simjim cand renunjam la „eul" nostru §i ne aflam fata catre fata cu
Dansul.
Noi ne fagaduim sa-L urmam pe Iisus - in marea calatorie

I 11

Ik-
"
:"
interioara a intoarcerii la Tatal - §i, prin simpla noastra hotarare,
Providenja divina realizeaza treptat aceasta dorinta a noastra. A§a dam
de primul examen de admitere, examenul crucii. Pana aci noi eram o
suma de dorinti §i aranjamente pamante§ti, care intunecau pu^in - daca
*1

-$2

Lv/i
"*" j

nu mult - chipul lui Iisus din viaja noastra,


*.* •

Deci crucea e, la acest loc, o linie inainte a dorintelor noastre


omene§ti, peste care coboara Dumnezeu o dunga de-a curmezi§ul.
Providenja, urmarind interesul nostru ve§nic, trimite peste socotelile
noastre corecturi divine. Toata aceasta corectura o simjim ca pe-o
experienta de cruce. Trebuie sa treaca pujina vreme de reculegere ca sa
pricepem ca a§a cum „s-a intamplat", a fost eel mai bine, iar nu cum am
fi vrut „noi", in vederea noastra ingusta. Suferinfa aceasta, care ne
simplified treptat viata, care ne pune condi^ia crucii in fata, e simbolul
nesfar§itei posibilitati de desavar§ire.
„Noi traim in rastri§te, fiindca suntem fapturi ale eului, care e
aspru, stramt la inima §i care nu iradiaza nici o lumina, iar pentru infinit
e orb. Eul n-are decat zgomotele §i stridentele sale; pe strunele sale nu
vibreaza niciodata muzica eternitajii. Suspine de nemuljumire §i
descurajare, scanciri zadarnice dupa trecut, griji §i nelini§ti pentru viitor,
- astea-s care tulbura inimile noastre pipemicite, fiindca nu ne-am gasit
sufletele §i Duhul lui Dumnezeu inca nu s-a descoperit in noi.
«Tata, §terge pacatele mele !» - caci pacatuind, omul ia in sine
< 4

insu§i partea marginitului. Pacatul e infrangerea sufletului de eu. E un


mijloc primejdios de pagubitor, in care omul risca totul, ca sa ca§tige
foarte pufin. Pacatul intuneca adevarul §i tulbura vederea limpede a
con§tiin|ei. In p&cat cautam placerile, nu fiindca ele ar fi in adevar
vrednice de dorit, ci fiindca a§a ni le prezinta lumina ro§ie a pasiunii.
Dorim lucrurile nu fiindca ele sunt mari in sine, ci fiindca lacomia
noastra ni le infa|i§eaza exagerate cu aparenfa de marire. Aceste
§i

exagerari §i falsificari de perspective ne tulbura la fiecare pas armonia


»

66 PARINTELE ARSENIE BOCA

vie$ii.Pierdem masura cea dreapta pentru valoarea lucrurilor §i ne lasam


rataciji de interese felurite §i contradictorii ale viejii.

Zadarnica truda a omului de-a reduce toate elementele firii sale la


o imitate cu Cel Preainalt §i sub stapanirea Lui - aceasta e ceea ce-1
face sa simta chinul despartirii lui de Dumnezeu §i sa se roage cu
infocare: «0 Dumnezeule, Tata, §terge toate pacatele mele §terge i

ratacirile eului !

Lumina dinauntru e aceea care-i descopera adevarata fiinja. Cand


aceasta lumina launtrica s-a aprins, atunci intr-o clipa cuno§ti ca, pentru
om, descoperirea lui Dumnezeu intr-insul, este propria lui descoperire.

§i inspre acolo se indreapta aspirafia lui: spre descoperirea sufletului


A
sau, adica descoperirea lui Dumnezeu in sufletul sau. Omul se
desavar§e§te §i ajunge expresia suprema cand sufletul lui se recunoa§te
in ve§nicie, - ceea ce e propria sa revelajie. Adevarata restri§te a omului
sta in faptul ca nu izbute§te deplin sa-§i aduca la expresie propria-i
fiinta, ca e tulburat de eul sau §i-§i pierde vremea cu lucruri de nimic.
Iubirea de sine nu trece peste hotarele sale personale: ceea ce e
mai prejios intr-insul se intuneca §i adevarata lui fiinta nu iese la iveala,
Aceasta aspirate dupa tiparul desavar§it al fiin^ei e inradacinata in om
mai profund ca foamea §i setea §i ca patima de bogajie §i slava. §i
aceasta aspirate nu e numai in el; ea e in adancul intregii fapturi; e
necontenitul impuls al revela|iei, duhul ve§nicei descoperiri intr-insul.
Descoperirea nemarginitului in marginit (Taina Bunei Vestiri. n.n.) nu
se arata in toata plinatatea ei nici in cerul instelat, nici in finmuse^ea
florilor. Numai in sufletul omului. Caci aci Voin^a cauta sa se descopere
in voinja omului §i libertatea i§i ia rasplata suprema in jertfa lui libera.

Aci Dumnezeul nostru trebuie sa-§i ca§tige intrarea. Aci vine El


ca oaspe, nu ca rege, §i de aceea trebuie sa a§tepte pana-i imbiat. Asupra
sufletului omenesc Dumnezeu §i-a incetat stapanirea, - fiindca vrea sa-i

ca§tige iubirea. Da, Dumnezeu


de eul nostru §i a§teapta cu
sta in afara
nerabdare sa-I deschidem u§a ferecata. Caci acest eu al nostru nu poate
sa-§i gaseasca sensul suprem, sufletul, §i sa se uneasca liber cu
Dumnezeu - decat prin iubire -, singura care-1 salta peste piedica din
sine si-1 stramuta in Dumnezeu. Acela, al carui suflet s-a facut una cu
Dumnezeu, sta in fa{a oamenilor ca o floare suprema a umanitap. In el

isirecunoaste omul fiinta lui adevarata; in el afla descoperirea deplina a


lui Dumnezeu, contopirea Voinfei supreme cu voin^a lui, contopirea

ui
«
w CUVINTE VII 67

5>i

i'i
Li
iubirii ve§nice cu iubirea lui. Noi vedem in el dorinja Domnului
M

implinita; cea mai grea dintre piedicile descoperirii lui inlaturata; §i

insa§i bucuria desavar§ita a lui Dumnezeu, ajunsa la cea mai stralucita


expresie intre oameni. ne apare intreaga lume omeneasca
In el
transfigurata de-o lumina dumnezeiasca. Viaja lui, inflacarata de
dragostea lui Dumnezeu, stralumineaza toata iubirea noastra omeneasca.
Cand un suflet omenesc trage cortina grea a eului §i sta fata in fa{a
cu iubirea ve§nica, e ca §i cum ai privi pe Maestru creand o lume noua.
Cand via$a omului iese teafara din ratacirile eului §i-§i gase§te in
suflet unitatea sa cu Dumnezeu, atunci con§tiin|a ve§niciei e un dat
K imediat al existentei, tot a§a ca lumina intr-o flacara. Toate conflictele
vie|ii se dezleaga. Toate contradicfiile se impaca; §tiinta, iubire §i
V

ac^iune se armonizeaza. Bucuria §i durerea se contopesc in frumuseje;


placerea §i renun^area se egaleaza in puritate; prapastia dintre marginit §i

nemarginit se umple de o exuberanta iubire; fiecare clipa veste§te pe Cel


ve§nic. Cel faraforma ne apare in forma florii §i a rodului; Cel fara de
margini ne imbrati§eaza cu bra|e de tata merge cu noi alaturi ca un
§i

prieten. Numai sufletul, singurul lucru indivizibil in om, poate sa franga


orice grani|e §i sa-§i cunoasca inrudirea cu Cel Preainalt Cata vreme
n-ajungem la armonia launtrica §i la intregul fiinjei noastre, via^a
ramane inabu§ita sub lucruri de nimic" (R. Tagore).
*

Dupa aceasta litanie a unui fiu al Rasaritului, in cautarea sensului


descojit de eu, sa trecem la o analiza concreta a sensului crucii, a
lepadarii de sine, a§a cum le-a realizat Iisus, §i ni le-a dat cale de urmat
-*
pana la El.

Inva^atura desavar§ita a lepadarii de sine o avem deci de la : „Cel


ce, in chipul lui Dumnezeu fiind, n-a Jinut ca la o prada la egalitatea Sa
cu Dumnezeu, S-a golit pe Sine, a luat chip de rob, facandu-Se
ci
asemenea oamenilor §i la infa(i§are dovedindu-Se ca un om. S-a smerit
pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte - §i inca moarte de cruce"
(Filipeni 2,6-8).
A§adar desavar§ita lepadare de sine e totuna cu smerenia. Iar cu
aceasta s-a definit desavar§irea, atunci cand oarecine intreba pe sfantul
Isaac Sirul: „Ce e desavar§irea ?" Sfantul raspunse: „0 prapastie de
59
smerenie !
w

68 PARINTELE ARSENIE BOCA

Prin urmare pe caile desavarsirii launtrice nu poji merge sporind,


decat primind cu bucuria acestui rost, toate impotrivirile si absurditafile
A
ce m se in fiecare zi". Acesta §i e rostul pentru care
Providenta men^ine contemporane §i in permanenta tensiune, graul cu
neghina, desavar§indu-se intreolalta, pana la seceri§.
Sa luam faptele simple:
pandeau pe
intr-o sambata, in sinagoga: „Carturarii §i fariseii
Iisus sa vada daca face bine sambata
2£j-_?>
- Era acolo un om cu mana
uscata. §i vazandu-L ca face bine, „se umplura de nebunia urii §i unii cu
altii se vorbeau ce sa-I faca lui Iisus" (Luca 6,11). lata crucea

formalismului sec. Intr-alta sambata Iisus trecea printre holde de grau.


Ucenicii au cules ni§te spice §i le frecau in palme §i mancau boabele.
Oarecari din farisei, formalizandu-se in aparatorul sambetei, ii ia la rost

„ca treiera sambata" (Luca 6,2). Cand Iisus ierta pacatele slabanogului -
conditia neaparata a tamaduirii organice - pe care credinta ajutorilor sai
il aduse prin acoperi§ in fa|a lui Iisus, unii maraiau in inimile lor ca
„acesta hule§te" (Marcu 2,7), iar ace§tia erau carturari; „numai
Dumnezeu poate ierta pacatele" - ziceau ei. Nu-§i dadeau seama ca Iisus
e Dumnezeu. increment in prejudeca|ile lor despre Iisus, gandul numai
ca e Dumnezeu, le-ar fi plesnit capul in bucaji.
Cu prilejul indreptarii lui Zacheu, mai marele vame§ilor, de
asemenea „carteau" §i impotriva lui Zacheu §i impotriva lui Iisus. Duhul
lor, care-i muncea, mereu ii impingea sa dea lectii lui Iisus.

Dar nu numai tagma carturarilor §i a fariseilor ii administra


corec^ii- Odata un ora§ intreg I-a ie§it in intampinare, ora§ul Gadara,
spunandu-I sa piece de pe-acolo. Legheonul de draci striga in gura mare
ca Iisus este „Fiul lui Dumnezeu celui Preainalt" (Marcu 5,7) §i I se
rugau sa nu-i trimita in adanc, ci in turma de porci. Dar pare ca alte
legheoane de draci au intrat in gadareni, smintindu-i pentru porci
impotriva lui Iisus, incat drept mul^umire „tot ora§ul" ie§i intru
intampinarea lui Iisus,dandu-L afara din hotarele lor. (Matei 8, 34).

lata prin ce mare de venin avea Iisus sa treaca.

Ce au oamenii demonii nu I-au


ace§tia impotriva lui Iisus, ca nici
facut atata impotrivire cata I-a fecut cenzura invidiei omului ? - Cred ca
nu altceva decat complicitatea in pacat, coalizata impotriva virtu^ii si

impotriva oricui care indrazne§te sa iasa im pas macar din aceasta

4
:

M
M cuvinte vii 69

complicitate. Or, Iisus ie§ise - nici n-a fost vreodata in complicitate cu


pacatul; - totu§i, iubind pe pacato§i, ti intindea acesteia (cenzurii

i
invidiei n.n.) cursele divine ale iubirii. Au fost indaratnicii §i faradelegi
impotriva lui Dumnezeu §i in Vechiul Testament, dar atata coalitie a
veninului - §i curios: in numele legii, in numele lui Dumnezeu - ca
impotriva persoanei lui Iisus nu s-a vazut vreodata. Oare de ce ?
- Cred ca explicatia ar putea fi urmatoarea: Dumnezeu se facuse §i
I

*
om adevarat: Omul pe care-1 voia Dumnezeu. Acest model li se impunea
i

oamenilor cu taria modestiei divine. Dar ei nu voiau sa fie ca Iisus. Nu


\ voiau sa fie dumnezei; ei voiau sa fie ?> ei" ei mai presus de Dumnezeu;
potrivit cu impulsul cu care i-a rasturnat protivnicul impotriva lui
Dumnezeu. Omul voia sa fie singur el, el singur; eul vrea sa fie ateu.
lata ce sparge umanitatea in miliarde de harburi: trufia originara, care da
1
lecjii lui Dumnezeu §i se desface de El. lata otetul §i veninul pe care

avea sa-1 bea Iisus cu mult inainte de-a I se da acestea pe cruce.


Aceasta n-o poate face decat un lepadat de sine, un lepadat de
via|a. Unul desavar§it de smerenie §i parjol de iubire.
Sa urmarim pu|in, cu documentare patristica, boala aceasta fara
leac, care multe cruci prilejuie§te:
Cenzura invidiei
„Invidiosul nu prime§te doctor pentru boala sa §i nu poate gasi
6S*
leac tamaduitor pentru suferinta sa, de§i Scriptura e plina de ele. El
a§teapta u§urarea bolii numai intr-un singur fel: sa vada prabu§indu-se
.£*
fe:

pe unul din cei invidia^i. Capatul urii lui este sa vada pe eel invidiat: din
fericit nefericit, din norocos nenorocit.
Pe unii oameni, cu totul protivnici, binefacerile ii imblanzesc. Pe
invidios insa, binefacerile mai mult il inraiesc. Cu cat invidiosul are
t> 1

parte de mai multe binefaceri, cu atat mai tare fierbe de ciuda, mai mult
m

tr
m

se supara §i se manie. Muljumind pentru darurile primite §i mai mult se


S". ".
'fir*; '

J *""* »

catrane§te de purtarea binefacatorului. Ce fiara nu intrec ei prin rautatea

:&i
naravului lor ? Ce salbataciune nu depa§esc ei prin cruzimea lor ?
m Cainii, carora li se aruncao coaja, se domesticesc; leii, carora li se
poarta de grija, se imblanzesc. Invidio§ii insa, mai mult se irita cand li se
,*
arata ingnjire §i atenjie.
Ranile invidiei sunt adanci §i ascunse §i ele nu sufar vindecare, ca
unele ce s-au inchis de durerea lor oarba in ascunzi§urile con§tiin|ei.
Invidiosul e du§manul propriei sale sanataji suflete§ti. Cel invidiat poate
70 PARINTELE ARSENIE BOCA

sa scape §i sa ocoleasca pe invidios, dar invidiosul nu poate scapa de


sine insu§i. Tu, invidiosule, du§manul tau e in tine, vrajma§ul \i-e

continuu in inima; primejdia e inchisa in adanc; e§ti legat cu un lanf


neindurat; e§ti prizonierul invidiei o mangaiere nu-Ji vine in
§i nici
ajutor. A prigoni pe un om binecuvantat de Dumnezeu §i a uri pe eel
fericit, iata o nenorocire fara leac." (Sfantul Vasile eel Mare, „Despre
invidie", P.G. 31 col. 376-7).

Rabdarea raului, primirea umilinjei la care te supune, este, in


lumea mai uria§a putere asupra raului. Chip de umilinja
aceasta, cea
desavar§ita ne-a dat Iisus pe cruce. El, Fiul Tatalui §i Slava, Dumnezeu
adevarat, nu s-a impotrivit ateismului lui Iuda, ci a primit toate
consecinjele lui. A primit sa treaca prin cea mai de pe urma umilire cu
putinja pe pamant; caci, ca un Dumnezeu, §tia ce putere are umilinja.
Rabdand batai, scuipari in obraz, cununa de spini, piroanele §i

spanzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor Sradelege. Toate


acestea nu erau crucea cea mai Pe aceasta o avea la spate. Crucea
grea.
mai grea, pe care era rastignit cu faja, era neasemanata durere a milei
Sale de oameni. Crucea aceasta n-o simte decat omul care nu se mai
sminte§te de om, ci, injelegandu-l, nesfar§it il iarta §i-i stinge veninul cu
roua cerului din sufletul sau.
Oamenii ace§tia, care boleau de rai ce erau, §i care nu pricepeau
nimic din dumnezeirea lui Iisus, reprezinta acea coalite a veninului
sufletesc contra Mantuitorului. Acei contemporani ai lui Iisus, otraviji
de rautate, reprezinta culmea invidiei omene§ti contra sublimului. Caci
de ce a fost invidiat Iisus ? - Din cauza minunilor Sale printre cei
sarmani §i oropsi^i, cei dintai chema^i la mantuire. „Flamanzii erau
hrani^i, hranitorul du§manit; mor^i erau invia^i, invidio§ii mureau de
ciuda. Demonii erau alunga^i, iar Celui ce le poruncea, oamenii ii

intindeau curse; lepro§ii erau cura$i, §chiopii umblau, surzii auzeau,


orbii vedeau, iar binefacatorul era prigonit In cele din urma au osandit
la moarte pe Datatorul au batut cu biciul pe izbavitorul oamenilof,
vie^ii;

§i au judecat la moarte pe Judecatorul lumii." (Sfantul Vasile eel Mare,

„Despre invidie", P.G. 31. 377-C. trad. I. Coman.)


Iar Iisus §i pentru ace§tia s-a rugat Tatalui de iertare. Iubirea
aceasta de oameni - a§a cum sunt - §i care n-a avut niciodata vreo
umbra de cadere, I-a pricinuit lui Iisus o cruce neasemanat mai grea, pe

4
!

r-fr*

s :
\

!
'

•. -.+
« CUVlNTE Vtt" 71

care-o poarta de care se $intuie§te cu fiecare din rautatile noastre „de


§i

fiecare zi", pana la sfar§itul lumii. §i noi suntem printre iudeii care-L
pironeau pe cruce, - fiecare in veacul sau, pentru ca Iisus e in toate
veacurile.
Modelul, desavar§irea lui Iisus in ascultare §i in lepadarea de
C
:
,

Sine, pentru iubirea de oameni, a ridicat intre cre§tini §irul fara numar de
:
cuvio§i §i buni biruitori mucenici, care, pentru dragostea Lui, erau
r.<

i-
fericiji sa sufere §i ei chinuri infrico§ate de la necredincio§ii vremilor
f
.

lor.

t
nebiruita arma: lepadarea viejii noastre pe cruce, care a facut
)e dragostea lui Iisus nu-i mai putea desparji nimic: nici frica
moarte, nici dragostea de via$a sfinjii, s-au aratat mai
presus, nu numai de durere §i placere, ci au covar§it §i moartea §i viaja.

In ei se intampla §i moartea §i invierea lui Iisus.

Noua, neputincio§ilor, de§i cugetam ale lumii §i ale vietii in calea


pacatelor, inca nu ne-a indesat nimeni cununa de spini peste steaua din
nu ne-a batut nimeni piroanele in talpi.
frunte §i
La noi nu sunt semnele sfin^ilor.
5

Dar zic insa, - Providenfa §tie hotararea noastra - cine vrea sa


!

urmeze lui Iisus §i sa se asemene cu El, in cruce sa se asemene, §i, cat


poate cuprinde firea omeneasca, asemenea va fi

Prislop,
27.IIL49.

iRS^'M#- w^j^ffijir- rf:i^^^^i

K
72 PARINTELE ARSENIE BOCA

SURZII SI MUTII
-17-

i*J

Iata ce lucruri deosebite se pot


Sus, pe Muntele Taborului dumnezeiasca izbucnea
dinlauntrul lui Iisus, in stralucire orbitoare, pana §i-n albul hainelor §1 in

azurul Cerului.
Ochiul omenesc nu rabda stralucirea soarelui, decum sa poata
rabda stralucirea lui Dumnezeu. Iacov, Petru §i loan, de spaima
Schimbarii la Fata cazura la pamant, ca niste morti. Totusji vederea
dumnezeiesti ii facea fericiji, cat se gandeau
;ru Iisus, Moise dumnezeirii
lui Iisus.
Dumnezeu omul
un tata i§i aducea dezastrul sufletesc al fiului sau.
i
Mari si curate bucurii ne fac copiii. Poate cele mai mari dintre
bucuriile omenesti. Dar tot copiii pot si zdrobi eel mai tare inima
parintilor, cand acestia nu sunt sanatosi, cand nu au mintea rntreaga,
cand due o viaja ratacita, sau sfarsesc viaja intr-o faradelege.
Pe varful muntelui lumina transcendenjei.
La poalele muntelui mizeria imanenjei, dezastrul nefiinjei,

caricatura existenjei; absurdul chinuitor al pacatului, un suflet daramat


in surzenie §i mu^enie, un sistem nervos prada epilepsiei.

"i

r Momente, la poalele muntelui:

1. cu apostolii, cu
Carturarii pricindu-se prilejul epilepticului. -
Cand nu pot oamenii nimic, ceva totu§i pot: se iau la pricina. Neputinja
nu tace. * J V
ignosticul

bolnavului §i diagnosticul apostolilor: neputin^a


3 • Iisus desavar§e§t< ignosticul, mai intai al ucenicilor,

adaugand ca mai mare rau decat suferinta e lipsa de credinja


:

t-
i'< -

*5
« cuvinte vii 73

4
A
In faja acestui rau Iisus marturise§te ca §i-a pierdut rabdarea.
4. Iisus ia informal despre copil de la tatal sau, dar ia §i

temperatura scazuta a credin|ei acestuia.


5. „De po$i crede, toate sunt cu putinja credinciosului."
6. Tatal, surprins in slabiciunea sa, se depa§e§te pe sine §i

marturise§te cuvintele minunate: „Cred Doamne, ajuta necredinjei


mele P
7. Dupa aceasta marturisire: §i a neputintei omului §i a
dumnezeirii lui Iisus, are loc minunea.
*

Tanarul din Evanghelie era un bolnav declarat.


Dar sunt tineri, surzi §i muji, dinspre cuvantul lui Dumnezeu,
crezandu-se, in parerea lor, perfect sanato§i:
Surzi la sfatul parinjilor.
Surzi la chemarea Bisericii.
Surzi la glasul con§tiin$ei.
Pentru ei

i
Cerul este mut; - nu le spune nimic.
Viaja este muta; - n-are nici un ideal.
Ei sunt muji: nu marturisesc decat pamantul.

De la un a§a suflet la un a§a trup se ajunge.

Oare la sfar§itul lucrurilor se va gasi cineva sa creada puternic in


Dumnezeu, pentru tamaduirea lor ?

Prislop.
3JV.49.
(

*
I*
i

74 PARINTELE ARSENIE BOCA

MAMA EGIPTEANCA
-18-

Prea fericitul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, ne asigura de


adevarul celor scrise chiar de el; „iara daca unii nu vor crede, Dumnezeu
99
sa le fie milostiv, ca aceia se uita numai la slabiciunea firii omene§ti
pierzand din vedere puterea lui Dumnezeu.

Awa Zosima, barbat imbunatajit, dintr-o manastire din Palestina


e ispitit de gandul desavar§irii, la care se credea a fi ajuns. Deci voia sa
§tie daca se mai afla oarecine pe pamant sa-1 intreaca ?
Cineva il indreapta la o manastire langa Iordan.
Acolo se potrivi obiceiului calugarilor, care in postal mare aveau
o petrecere prin pustie, impra§tia^i.
Zosima intra in adancul pustiei, cale de 20 de zile de mers.
Vede pe cineva, mergand, mai mult ca o naluca, cu parul alb, cu
infa^i§area arsa de soare. Fuge Zosima dupa aratare. Aratarea il opre§te,
spunandu-i pe nume: „Parinte Zosima, da-mi o haina sa ma acopar, ca-s
femeie". I-a spus ca-i §i preot. Mult s-au targuit, din smerenie, pentru
blagoslovenie, care sa o dea.
Femeia se ruga in aer.
Zosima a avut gand de sminteala, ca-i duh rau, care se preface ca
se roaga. Femeia i 1-a descoperit §i 1-a rugat s-o creada ca-i femeie
pacatoasa, dar intarita cu sf. Botez.
Awa Zosima o leaga cu juramant sa-§i spuna via|a.
O viata inceputa gre§it... Egipteanca de neam, fugita de la paring
%
de la 12 ani, petrecand in Alexandria, pentru destrabalari publice cu to$i
i

derbedeii vie|ii... A§a a petrecut 17 ani... „Dar nu luam bani; aveam


numai pofta nesatioasa §i o dorin^a neitifranata de-a ma tavali in noroi.
!"
Acesta socoteam ca e scopul viejii
«
11 CUVtNTE VII 75

if- Norod de barbaji libieni... se duceau la Ierusalim la praznicul,


ttt-
atunci instituit, al Inalfarii sf. Cruci. Intre ei a facut cativa destrabalaji pe
* -••*

tf3>
drum.
i
II
La Ierusalim n-a putut intra nicidecum in Biserica. Ceilalti intrau

kVrr'
fara nici o impiedecare; ea nu putea. O putere o oprea.
§i-a datseama in curtea Bisericii ca noroiul faptelor ei n-o lasa.
ft* v

Vede o icoana a Maicii Domnului. Se fagaduie§te sa-§i schimbe


viata.
ft-

Atunci a intrat neimpiedecata, invrednicindu-se de vederea sfintei


Cruci,
- „Treci Iordanul buna odihna vei afla !" I-a spus un
§i glas.

Un om ii da trei monede cu care cumpara trei paini.


t.
i

i
- - Care-i calea la Iordan ? (Ultimele vorbe cu oamenii); calatoria
/
III
i

17 ani de lupte cumplite cu gandurile curviei, ca §i cu ni§te fiare

salbatice. Dorinje de carne, vin, desfatari, cantece drace§ti, etc.


Alerga cu mintea la icoana pe care o vazuse. O lumina sfar§ea
I
lupta. Suferinja frigului §i a ar§i$ei.
In convorbire strecura §i citate din Scriptura, - mirand pe Zosima.
L-a legat sa nu spuna nimanui nimic.
r - „La anul sa vii, dar nu dupa randuiala manastirii, ci in ziua Cinei

celei de Taina, aducand Sfanta lmparta§anie. Stai cu Ea pe tarmul


Iordanului. Eu voi veni sa ma imparta§esc. O doresc cu dragoste
W A 5* 9?
nestapanita.

Zosima mahnea de lungimea anului.


se
Un potir mic cu Sfanta imparta§anie. O a§teptare cu pocainja.
Femeia vine, in sfar§it, insemnand Iordanul cu sfanta cruce, §i-l

trece.
r

Imparta§irea. Trecerea Iordanului iara§i in pustie.

Peste un an iara§i plecarea calugarilor in pustie.

I
Zosima se ruga s-o regaseasca. A gasit-o moarta, cu o insemnare
scrisape pamant: jngroapa, Parinte Zosima, in acest loc, trupul smeritei
Maria. Da Jarana JaraneL Roaga-te mereu catre Domnul pentru mine.
M-am savar§it in luna lui aprilie, dupa romani, chiar in noaptea patimii
mantuitoare, dupa imparta§irea Cinei celei de Taina §i dumnezeie§ti".
76 PARINTELE ARSENIE BOCA
1

Scrisoarea n-o §tersese vantul, de§i trecuse un an peste ea.


Zosima a aflat §i numele cuvioasei. A aflat ca indata dupa
imparta§ire, intr-o noapte, a savar§it calea obi§nuita de 20 de zile; ea a
facut-o intr-un ceas.
Un leu i-a venit Awei in ajutor, sapand groapa cuvioasei.

IV.
;*

Deci e cu putinja corectarea unei vieji gre§ite.


Varsta nepriceperii pune pacatul ca sens al vie^ii sale.

Dumnezeu te aduce la cale, la sens.

Este o cumpana de ispa§ire a 17 ani de pofte pacatoase,


cautate cu nesat, aduc - pentru cine vrea sa se mantuiasca - 17 ani de
lupte chinuitoare cu stavilirea lor.

Sfant sa fii - §i inca dintre cei intocmai cu Apostolii - §i nu pleci


din lumea aceasta fara sa te spovede§ti curat, §i nu pleci fara sfintele
Taine.

lata o femeie, care a smerit pe Awa Zosima.


un model de mcurajare pentru orice inima zdrobita de
§i iata
pacat sau cu carma vietii rupta §i fara Sensul vie^ii.
Lipe§te-te de Dumnezeu, de Maica Preacurata §i viafa ta se va
umple de sens.

Prislop
10.IV.49.

i
«
9} CUVINTE vii 77

•• +,

«"*

\ "">_

£
FLORIILE
.* •*r

-19-

•'

Faima invierii lui Lazar strabatuse toata Iudeia §i o aflasera to|i


F+
pelerinii care venisera in Ierusalim §i imprejurimi, pentru praznicul
iudeilor, al Pa§tilor. To|i voiau sa vada pe Iisus §i pe Lazar.
Deci cand toti cei simpli fericeau pe Iisus, carturarii §i se
umpleau de venin, vrand sa-L omoare §i pe Iisus §i pe Lazar.
Momentele acestea le-a ales Iisus incepatura a patimirii Sale.
Kj>.
Cei simpli §i curati, afland ca Iisus vrea sa vie in Ierusalim s-au
ft*.
hotarat sa-L primeasca deosebit de pana acum.
:£"

Iisus le-a pretuit dragostea. §i-a imprumutat un asin ca era


sarac. (In tot rasaritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)
Aceasta e intrarea triumfala in Ierusalim.
Toata gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodata.
Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le invenina §i mai rau
•^

mima.
Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toti
care-L cuno§teau in Ierusalim ie§isera intru intampinarea Lui. In
'"

Ierusalim ramasesera numai cei ce nu-L cuno§teau. Ace§tia II primesc


rece §i cu suspiciuni.
Dar §i Iisus i-a provocat.
A mers la Templu §i 1-a gasit prefacut de slujitorii lui in „pe§tera
ft."

*
'
de talhari". „Talharii" negustoreau suferintele §i pacatele poporului.
L>
Compromiteau §i pe Dumnezeu §i suferinfa. Mai marii §i mai micii
Templului „talhareau" poporul obidit speculandu-i suferintele
4"

in numele
lui Iehova. Zarafii faceau bursa neagra. Ace§tia erau slujitorii lui

Mamona. Parca acuma erau anume to# adunaji in ziua aceea la Templul
din Ierusalim.
La to{i ace§tia Iisus a luat biciul.
.

78 PARINTELE ARSENIE BOCA

E o minune in aceasta sfanta manie; muljimea zarafilor, a


si
1

negustorilor de porumbei - gainari -, geamba§i de miei si boi, toji, f5ra


deosebire, fug in dezordine, infricaji de-un Om.
Constiinja lor p&tata nu le da nici o rezistenjS.
Gestul lui Iisus a infuriat pe mai marele Templului, pe batrini,
carturari si farisei, care s-au sfatuit: „Cu orice pre$ trebuie s&-L ucidem
fiindca muljimea se ia dupa El". Cand acestia se sfatuiau st-L ucidS,
orbii si schiopii se apropiau de El in Templu si i-a vindecat. Iar copiii -
phi, au venit cu ramuri in maini, cantandu-I
99
„Osana, Fiul lui David !

Acesta-i faptul impresionant, ca singuri copiii, orbii si schiopii si

dragost
infuriat
s l»»
>J
- Spune-le sa taca !

»» «Am pus laudele in gura pruncilor


celor ce sug» ?"
Ierusalimul

Cu ziua aceasta incep patimile Domnului.


In tot entuziasmul general Iisus tacea, dac£ nu chiar plangea.
Poporul acesta, care-L primea cu aclamajii de Imparat, peste
trei zile va fi cumparat de farisei pe nimic sa strige lui Pilat:
!"
I „Rastigneste-L ! !

Poporul, las si fricos, nu pricepe prejul iubirii si o <& rastignirii

Intrarea lui Iisus in sufletul nostru, s& nu fie ca acea intrare


Ierusalim. Templul constiinjei noastre sa nu fie o pestera de talhari,
atunci sigur si noi vom vocifera in curtea lui Pilat: „Rastigneste-L
!"
Slobozeste-ne pe Baraba
I
am Templul din Ierusalim
curatit Ierusalimul si
I

I
I
1
constiinja, facandu-ne iarasi copii, singurii care L-au primit i
Copilaria: singura noastra varsra care primeste pe Iisus
i

i
1

4.
V.

A
Deci, copiii mei, care primiti astazi pe Iisus in sfanta
Imparta§anie, ramaneji intru dragostea mea, care e dragostea

Prislop.
17.IV.49.

- 1-

4
«
5* cuvInte vii 79

MOARTEA CARE DOBANDE§TE


INVIEREA
-20-

Aproape n-a§ putea spune cand S-a smerit Dumnezeu mai mult
inaintea omului: cand S-a rastignit pe cruce, sau cand S-a pogorat din
W
slava Lui de Dumnezeu, intrupandu-Se in biata fire omeneasca.
Facandu-Se om se face carne, cu toate inclinable ei. Dar Iisus n-a
ascultat de ele de toate. Inclinarea senzuala a fost biruita, ca sa
• A V
trebuiasca a fi biruita §i de noi. Aceasta se petrece in via^a prin
lepadare de sine, prin crucea cat
.- i

raman desavar§it se biruie


fgV, moarte. A§a se restabile§te temelia cea straveche.
f ^ Prin moartea pe cruce trupul se purifica §i ajunge expresie §i

'B .
*"

mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevarat trup spiritual al


L- f-

*;w
Dumnezeului-Om, inviat
"m .*

Tot a§a §i noi, ne rugam lui Dumnezeu sa ne cura^easca viaja de


intinaciune. El ne trimite cate-o rastignire in fiecare zi, cate-o saptamana
patimilor cruce. lar
Dumnezeu, ne rugam mai cu foe sa ne scape de cruce
i: nici noi sa nu facem.

ar putea spune ca Iisus S-a nascut pe cruce.


3ata via|a lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce
r
moartea a izbucnit §i biruinja cea mai mare: invierea, sau omorares
,

morfii. Caci Iisus o biruise in via$a; iar cu moartea Sa, cea de buna
a biruit-o §i pentru to$i oamenii, de la inceputul pana la sfar§itul lum
r
Cu Invierea lui Iisus avem cheza§ia ca vom invia §i noi, ca 1

caci El e incepatorul, pentru noi, in toate.


marturie a vesniciei noastre, mai tare ca aceasta
nimem

i
80 PARINTELE ARSENIE BOCA

Poate ca tocmai fiindca e cea mai tare, uluie§te obi§nuitul in care


dormim, §i poate tocmai de aceea nu indraznim sa credem in invierea
noastra. Iar fara aceasta credinja, viaja noastra parca n-are sens, nici
scop in sine, tare-i decolorata §i nelini§tita.

Cre§tinismul se intemeiaza §i dainuie§te pe Intemeietorul sau: pe


invierea Lui din morti, ultimul cuvant.
Noi suntem care de obicei cadem din cretinism, iar nu
cre§tinismul. Noi cadem, nu Iisus. Minciuna iudeilor n-a surpat invierea
lui Iisus. Dumnezeu nu cade. Dar cazand noi din cre§tinism ni se pare

ca a cazut cre§tinismul, ni se pare ca a cazut altcineva nu noi.

Sunt foarte stranse: moartea cu invierea. Multora li se pare ca se


isprave§te totul cu mormantul. Cre§tinul insa i§i scrie pe crucea de la
-.1

capatai: „A§tept invierea mortilor".


Credinciosul nu se teme de moarte, fiindca a desfiintat-o Iisus.
Iisus i-a schimbat sensul, intorcandu-i altfel rostul. Acum, moartea
pentru credincios e ultimul botez, ultima curatire a vietii.

Suntem in gandirea sf. Pavel, spunand ca botezul nostru, prin care


am intrat in cre§tinism, se desavar§e§te cu botezul cu care s-a botezat
Iisus; §i ca sfanta noastra imparta§anie se impline§te cu paharul pe care
1-a baut Iisus.
Spre aceste sfar§ituri: Botez §i Pahar, - convingeri ca munjii -,
fire§te ca nevoinja, trebuie virtuji. Dar unde sfar§esc virtu|ile;
unde due ?
Ele nu sunt scopuri in sine. Nu urmarim virtutile pentru ele insele;
ele sunt mijloace pentru dobandirea Adevarului.
l

§i Dumnezeu e Adevarul.
A§a intelese virtutile, cu acest rost urmarite, ele due pe om pana la
moartea pentru Adevar, ceea ce e inviere. Ca a-ti primejdui viata pentru
Dumnezeu §i oameni, nu poate fi moarte, chiar trecand prin ea, ci cu atat
#.
mai vartos inviere §i bucurie a invierii.

De ce nu ne temem noi de moarte ?


j
Pentru a raspunde la intrebarea aceasta ma folosesc de invajatura

I*
celui dintre sfin|i, Parintelui nostru Maxim Marturisitorul, despre
rastumarea rostului morfii.
S-

1i

*
Sk

f
#

i
«
„cuvinte vii 81

t.

Sfantul ne invata ca: de unde, inainte de rastignirea lui Iisus


moartea era o pedeapsa data firii, dupa pogorarea lui Iisus in impara{ia
morjii, §i stricarea ei, Iisus i-a rapit pe to$i mor$ii, care erau drepjii
Vechiului Testament, §i a intors moartea asupra ei insa§i, asupra
pacatului, §i nu mai mult asupra firii omului.
Omul a fost renascut in Iisus, iar mortii nu i s-a mai dat decat
pacatul lui.

Primul dintre oameni care a fost sustras mortii, a fost talharul


cruce care a intrat in imparatia Vietii „astazi" (- „vei fi cu Mine
in Rai !") adica din insa§i aceasta viata.
Cu stricarea imparatiei morjii, cu deschiderea Imparajiei
Cerurilor. sensul mortii s-a schimbat dintr-o nedeamS Tntr-n hme&*r.f*rp.
moartea
f
pacatului. - Iar la aceasta ne invoim din toate puterile. De aceea nu ne
temem de moarte. viaja
sfantul « To{i cei ce
9?
Hristos
Dar credinja a fost superioara celor mai infrico§ate chinuri.
I-

;anic, chinuri de moarte, ingrozitoare, se dovedeau neputincioase in


cand voiau muncitorii. ci cand
Dumnezeu
1
trecut, omene§te puteau sa-L scoata din via$a, totu§i a supraviejuit
tuturora, §i a murit cand a implinit toate cuvintele graite prin Prooroci.
Precum vedem, de nenumarate ori, aceasta
la Iisus a§a §i la sfin|i
superioritate a credin$ei asupra mortii, cand mucenicii supraviejuiau
focului, strivirii intre pietroaie, mutilarilor celor mai ingrozitoare,
trebuind - spre ap ru§inu sale
taie capul cu sabia.
.r

Tot §irul sfimilor mucenici au biruit moartea, ca i-au stiut


nja §i n-au fagit de ea, cand imprejurarea le-a imbiat-o. Ei au
biruit
nim moartea, ca o eliberare
mortii lui Iisus si o arvuna a
*
premiza §i concluzia tuturor

ft.
crucea
saptamana patimilor noastre, care e viaja aceasta
!

^1

82 PARINTELE ARSENIE BOCA

de vom fi vrednici si de asemSnarea cu Iisus, aceasta numai din acestea


se dovedeste.
Deci viaja noastrS in Hristos §i viafa lui Iisus in noi ne due de la
chip la asemanare, de la inceput p&ifi la sfarsit.
Iar a trai pe Hristos, e a invia din morti

SlavS invierii Tale, incep&tura invierii noastre.

Prislop.

25.IV.49.
M

99 CUVlNTE VII" 83

''
£

J.A

CUVANTAREA DESPRE PLOAIE


-21-

Mersul vremii atarna de mersul purtarii.


Deci daca ne vom injelege cum trebuie asupra acestui lucru, veji
vedea vremea umbland bine; iar daca voi nu veji schimba purtarea spre
bine, mi-am racit gura degeaba §i ne-om usca de seceta.

§tiu din Scripturi, ca de in^elesul oamenilor cu povafuitorii lor


atarna multe, pe care le trimite Dumnezeu de sus, de la carina lumii §i a
lucrurilor, sau le opreste. „Ca de se vor invoi doi sau trei laolalta intru
numele Meu, orice vor cere de la Tatal, Eu voi face lor."
De aceea aji si venit, ca sa cerem ploaie de la Dumnezeu.
un necaz care ustura pamantul, dar seaca §i curajul
Seceta e
omului. E un chip mai aspru prin care Dumnezeu cheama pe oameni la
indreptare.
„La necaz, cheama-Ma pe Mine, zice Domnul, sj-Ji voi ajuta
tie! - §i cum putem chema pe Dumnezeu ?
I '

II putem chema si cu gura si cu rugaciunea, dar cea mai ascultata

chemare a lui Dumnezeu sa stiji e schimbarea purtarii: sfinjirea


viefn.
A-Ji face viaja mai curata, a te libera de pacat, o pofi face in orice
vreme. Nimeni nu te opreste, crestine, sa te faci mai bun, mai curat §i
mai cuminte. „Drept aceea cand cineva nu e liber de pacat, sa nu puna
vina pe altcineva, sa nu puna vina pe stat sau pe imprejurari, ci pe sine
$''
«

insusj, pe lipsa tarieide credinfa, pe lipsa dragostei sale de


sale

•^'r.
Dumnezeu. Ca intotdeauna cei ce au trait In pacat au pus vina pe afyii.
,4"

if.
1
Ace§tia-s mereu cu carteala pe buze" (Pastorala de Pasti, I.P.S. Nicolae
< Balan, Sibiu 1949).
Dar ascultaji un schimb de cuvinte tntre Dumnezeu §i oameni.
Odata oamenii I s-au plans ca tare-o due greu cu necazurile, cu lipsurile
sicu
i

84 PARINTELE ARSENIE BOCA

- Drept ati zis, fiilor, ca o duceji greu cu pacatele; deci daca o


duceji greu cu pacatele, nu le mai faceji L.
Omul se roaga lui Dumnezeu sa-1 scape de necazuri, iar

Dumnezeu se roaga de oameni sa-§i schimbe purtarile. Socotiji §i voi,


care de cine sa asculte intai ?
Sa nu pe Dumnezeu ca El ne usuca pamantul de sub
daji vina
picioare §i vlaga din oase. Sa nu-I faceji nedreptatea aceasta.
Toate necazurile noi ni le-am pricinuit, cu pacatele noastre, §i ele
sunt urmari si plata indesata pentru pacate, pana vom injelege la ce
as, ca sa ne saturam odata de ele !

necazurile vietii sunt un grai mai aspru


• •

f
Dumnezeu marturie cuvintele Scripturii. Sunt
ani de cand s-au scris cuvintele acestea, dar mereu raman
a noi silim ne Dumnezeu sa ne bata:

Levitic 26:
Binecuvantarea §i blestemul

mn
ridicati; cu chipuri cioplite cu dalta sa nu va a§ezaji in
nici pietre
pamantul vostru, ca sa va inchinaji la ele, ca Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru. Zilele de odihna ale Mele sa le paziji §i loca§ul Meu
eel sfant sa-1 cinstiji, ca Domnul.Eu sunt
De veji umbla dupa legile Mele §i de veji pazi §i plini poruncile
Mele, va voi da ploaie la timp, pamantul §i pomii i§i vor da roadele lor.
Treieratul vostru va ajunge pana la culesul viilor, culesul viilor va
ajunge pana la semanat; veji manca painea voastra cu muljumire §i ve|i
pamantul vostru
tulbura
pamantul vostru. Veji alun
birui
;tri

voastra.
binecuvanta
inmulji si voi fi statornic in legamantul Meu cu voi. Veji manca rc
vechi din anii trecuji si vefi da la o parte pe cele vechi pentru a fa
celor noi. Voi aseza locasul Meu in mijlocul vostru si sufletul Meu
» CUVtNTE Vlt" 85
P-J"

va Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru si voi


scarbi de voi.
poporul Meu. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din
pamantul Egiptului, ca sa nu mai fi|i robi acolo; am sfarlmat jugul
vostru §i v-am povS^uit cu fruntea ridicatS.
Iar de nu Ma ve# asculta si de nu veji pazi aceste porunci ale
Mele, de ve{i disprefui asezamintele Mele si de se va sc&rbi sufletul
vostru de legile Mele, neimplinind poruncile Mele, si calcand
legamantul Meu, atunci si Eu am sa Ma port cu voi asa: Voi trimite
asupra voastra groaza, lingoarea si frigurile, de care vi se vor secatui
ochii si vi se va istovi sufletul; veji semana semin^ele in zadar si
vrajmasii vostri le vor manca. Imi voi intoarce faja impotriva voastra si
vetf cadea inaintea vrajmasilor vostri; vor domni peste voi dusmanii
vostri si ve{i fugi cand nimeni nu va va alunga.
Daca nici dupa toate acestea nu Ma ve{i asculta, atunci inseptit
pentru pacatele voastre. Voi frange indarataicia
cerul vostru il voi face ca fierul
vostru ca arama
vostru, nu-si va da roadele sale, nici pomii din Jara voastra nu-si vor
poamele
umbla Tmootriva Mea
Ma pentru
voastre; voi trimite asupra voastra fiarele campului, care va vor lipsi
de copii; vor pr&padi vitele voastre §i pe voi va voi impujina asa, incat se
drumurile
indrepta, impotrivindu-vS Mie
atunci si Eu voi vem cu manie
pentru pacatele voastre. aduce asupra voastra sabie
Voi
razbunatoare, ca sa razbune legamantul Meu. Iar daca va vetf ascunde
in orasele voastre, voi trimite asupra voastra molimS si ve# fi daji in
mainile vrajmasului. Painea, care va hraneste, o voi lua de la voi; zece
femei vor coace paine pentru voi intr-un cuptor si vor da painea
voastra cu cantarul si veti manca si nu va veti satura.
MS
Mea. atunci si Eu cu manie
pentru pacatele voastre; vetf manca din carnea
carnea
vostri; trupurile voastre le voi pr&busi sub darSmaturile idolilor vostri
86 PARINTELE ARSENIE BOCA

se va scarbi sufletul Meu de voi. Ora§ele voastre le voi preface in


ruine, voi pustii loca§urile voastre cele sfinte §i nu voi mirosi miresmele
placute ale jertfelor voastre- Pustii-voi pamantul vostru a§a incat sa se
mire de el vrajma§ii vo§tri care se vor a§eza pe pe voi va voi risipi
el; iar

printre popoare; in urma voastra Imi voi ridica sabia §i va fi pamantul


vostru pustiu §i ora§ele voastre daramate. Atunci pamantul se va bucura
de odihnele sale in zilele pustiirii lui; cand voi veji fi in pamantul
vrajma§ilor vo§tri, atunci pamantul vostru se va odihni §i se va bucura
de odihna lui. In toate zilele pustiirii lui el se va odihni cat nu s-a odihnit
in zilele de odihna ale voastre, cand locuiaji voi in el. Celor ce vor
ramane dintre voi le voi trimite in inimi frica in pamantul vrajma§ilor
lor; pan a §i freamatul frunzei ce se clatina 11 va pune pe fuga §i vor

fiigi ca de sabie §i vor cadea cand nimeni nu-i va alunga. Se vor calca

unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, cand nimeni nu-i va urmari §i nu


veji avea putere sa va impotrivi^i vrajma§ilor vo§tri.
Ve|i pieri printre popoare §i va va inghiji pamantul vrajma§ilor
vo§tri. Iar cei ce vor ramane din voi se vor usca pentru pacatele lor in
pamanturile vrajma§ilor vo§tri, se vor usca §i pentru pacatele parinjilor
lor. Atunci i§i vor marturisi faradelegile lor §i faradelegile parin^ilor lor,
?

i
cum au savar§it ei nelegiuiri impotriva Meaau pa§it impotriva Mea.
§i

Eu am
I

venit cu manie asupra lor §i i-am adus in pamantul


;

Pentru care §i

vrajma§ilor lor; atunci se va supune inima lor cea netaiata imprejur §i

vor suferi ei pentru nelegiuirile lor. §i Eu Imi voi aduce aminte de


legamantul Meu cu Iacov, de legamantul Meu cu Isaac, §i de legamantul :•!

•T

I Meu cu Avraam Imi voi aduce aminte §i de pamant Imi voi aduce ;

aminte." (Levitic 26,1-42) i


j

Din locul Scripturii, pe care vi 1-am citit, a\i tot auzit despre
??poruncile Mele". Sa §ti$i ca poruncile mele sunt poruncile vie^ii, - §i

voi aveji multe gre§eli faja de viaja: fa^a de viaja voastra, fa{a de via|a
copiilor vo§tri - viitorul neamului.
Daca scrie ca numai sufletul drep^ilor odihne§te pe Dumnezeu,
inchipui^i-va cat se chinuie§te in sufletul pacato§ilor ? Cat se chinuie§te
Dumnezeu intr-o daram&tura de om. - La cats umilin^a supun oamenii
chipul asemanarea lui
§i Dumnezeu
(Nicaieri n-am vSzut atata
!

daramare in firea omeneasca, pre cat am gasit prin parjile acestea). Prin
urmare nicaieri atata piedeca in calea mersului vremii ca pe-aici. Trei

i*
.

99
« CUViNTE VII 87

pacate sunt grozav de grele pe aici. (CruJ urechile copiilor §i pastrez


secretul lor. Con§tiinJa fiecaruia are cuvantul.)
Daca nu ascultati de con§tiin|a, ascultaji cuvantul mai raspicat al
Scripturii. Daca nu ascultaji nici cuvantul Scripturii, a§tepta$i, din nou,
implinirea lui. Dar tot e mai bine sa nu maniafi pe Dumnezeu, ci sa va
intoarceti.

- Ceea ce ma rog sa va ajute !

Prislop
1 .V.949.

/: aw .ViVi\Vi' v
WM&M&&
i.i.._. -. ,i
.-:
:
: >:;.:>: :# :
:
::::: ;:$: :
:
:
:o: o: >: ;
: :>;: ; :: :;:, :;
i
.
i .. -,
. ,- .,

,
:-.'»>>.'

. .-y .". .-. .

.*-*- •»

y^
A *-#..-: '-.',,..
.'.Vi'iV
Ivi-'i."!"!""

.%• "V

vv'v '
rfX" "••
>" A'
.
: ' ;/.

N V.

Jfcl

Av -y ••-:-y.
>?/,<.

/;..%
f '
'm '-T.
JT #
,: * M

- i%
^' A

% > -
\::x:v:V><:.>::^:^^
v. .•
,
.- *- r-S

&.-« m^

;>
:
-:
jJ=i*S;;-g«^ :

4^V

&^
88 PARINTELE ARSENIE BOCA
L

MIRONOSIJELE ;

-22-

Azi e o Evanghelie deosebita: N-are nici o idee noua. Mantuitorul


lipse§te din ea; lipsesc Apostolii; lipse§te cuvantul Domnului chiar, -
dar totu§i ceva este:
Sunt roadele propoveduirii Domnului. Cateva femei: Maria
-

Magdalena, Maria lui Iacov §i Salomeia, ducand mir de mult pre{,


dragoste pentru Iisus, pe care-L §tiau in mormant, recuno§tinJa pentru
invierea lor din pacat
Erau clipe de groaza, in care orice indraznealS. in legatura cu Iisus
se putea pedepsi cu moartea, Chiar unul din ucenicii Lui se lepada cu
juramant ca nici nu L-a cunoscut pe Iisus.
Parea, pentru o clipa, ca s-a terminat cu cre§tinismul.
Prigoana incepuse.
Dar vine indrazneala de unde nimeni n-ar fi b&nuit: de la ni§te
femei.
Acestea sunt mironosijele (purtatoarele de mir) care au ridicat,
primele, steagul cre§tinismului, vestind Invierea Domnului.
Ele iubeau pe Iisus, fiindca El le-a ridicat la noua concepjie
despre viafa. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a facut primele
vestitoare ale Inviern.
Faptul Invierii Domnului a frant toatS protivnicia, a inlSturat toata
ingrozirea din calea lor.

- Ce-au cunoscut ele in Iisus ?


- Iubirea divinS care le-a purificat viafa, le-a innoit sufletul, le-a
transfigurat existenfa. iubire care str&bate in adancuri, care rascole§te
toata fiinja, care creeazS din nou.
Aceasta iubire a crescut §i in sufletul lor.
11 CUVlNTE Vit
11
89

Aceasta iubire le-a facut, din femei slabe, fricoase, mai tari decat
toate protivniciile lumii, le-a facut mai tari ca moartea, de care nu se mai
temeau.
La aceste insu§iri duce Iisus pe oricine care se intalne§te cu EL
Aceste insu§iri sunt cele ce fac pe omul nou, renascut din Dumnezeu, un
vestitor al invierii.
Femeile mironosije au fost invrednicite de Dumnezeu sa fie
primele vestitoare ale Invierii lui Iisus, ale na§terii din nou a omului; - §i
¥,
t au corespuns.
i Marturie mai stau de-a lungul veacurilor §i toate sfintele fecioare,
care §i-au inchinat viata lui Iisus; stau marturie toate mucenitele, care
L-au marturisit prin suferinja §i moarte - §i prin ce putere, ar fi trecut
i

toate acestea, daca nu prin iubirea ce-o aveau de Iisus. Aceasta-^i da


r
bucuria care intrece frica pe care-o are firea de chinuri.
Stau marturie a invierii toate mamele creatine, care au adus copiii
lor, ce s-au facut stalpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai cre§tinatajii,

suflete de eroi §i sfinji.

>

r rugaciunea Constantin eel Mare,


imparatul roman
Prin rugaciunea Clotildei s-a incre§tinat Clodius §i

francilor.
}

Prin rugaciunea Nonei s-a incre§tinat Iviria (Georgia).


Macrina e bunica, iar Emilia e mama sfantului Vasile eel Mare.
Antusa e mama sfantului loan Guradeaur, iar Monica e mama
I
fericitului Augustin.

Maria Magdalena

Era o mare stricata a vremii. Nimeni nu-i rezista. Frumoasa era;


un §arpe de aur, incolacit pe braful gol, ii marea vr&jirea; bogata inca
>
era. Cu lumea mare statea bine; to$i i-au cazut la picioare.
A auzit de Iisus lucruri deosebite decat despre ceilalji barbaji ai
lumii. Un dor trufa§ de-a-L cunoa§te i-a incoljit in inima.
I A vrut sa-L ispiteasca pe Iisus.
S-au intalnit
Dar nu s-a putut apropia de EL

>:.

•.
90 PARINTELE ARSENIE BOCA

o privea din oarecare departare, a§a cum prive§te Dumnezeu,


Iisus
nu cum private barbatul.
In faja sfinjeniei dracii ei nu pot nimic. O parasesc unul cate unul,
pana la §apte - zice Evanghelia. Erau cele §apte pacate de c&petenie,
care strica firea omeneasca.
Cand ace§tia au parasit-o, cade umilita in genunchi, avand alt
cuget, alta fa{a, alta Jinuta. §i, ru§inat&, se acopera cat poate mai bine cu

i
i
f

haina romana, ce-o avea aruncata peste umar.

Iisus nu i-a aprobat pacatele, n-a osandit-o, n-a mustrat-o, n-a


lepadat-o; nu i-a vorbit, dar nici n-a tacut.
\

I-a grait in con§tiinJa.


i
i.

Dumnezeu te pierzi pe tine.


i

\
i.

I
In fa^a lui
i

Dar te regase§ti in El, a§a cum nu te-ai cunoscut niciodata, dar


cum, poate ca ai dorit intotdeauna.

In faja lui Iisus revii la firea ta adevarata - §i te aduce iubirea de


oameni a lui Dumnezeu.
i

Altfel iube§te Dumnezeu de cum iube§te omul.


Omul amesteca iubirea cu placerea §i asta-i decaderea lui. Iubirea
lui Dumnezeu te ridica deasupra ta, te cre§te la marimi suflete§ti
nebanuite, pana prinzi, intre oameni fiind, asemanare dumnezeiasca.

Iisus s-a intalnit apoi cu aceasta Marie Magdalena in Betania,


satul surorilor lui Lazar, in casa lui Simon fariseul.
Aci adusese ea altceva lui Iisus, decat prima datS. Acum aduse un
vas frumos cu mir de mult pref. Transformarea ei sufleteasca a facut-o
sa-L caute pe Iisus, - de data aceasta cu o iubire sfinjitii de pocainfa - §i,
neavand ceva mai bun sa-I aduca, I-a adus lacrimile, cu care I-a spalat
picioarele §i I le-a §ters cu parul bogat al capului ei.
Simon fariseul, care reprezenta opinia publica, nu §tia cum c&
Maria Magdalena era o copila a lui Dumnezeu. De aceea incepe sa-L
judece pe Iisus, ca „daca ar fi Acesta Prooroc, ar §ti cine-i §i ce fel de
femeie este aceasta care se atinge de El" (Luca 7,39) §i nu s-ar
compromite, primind-o cu atata dragoste.
(A§tia-s oamenii, sau mediul social: te strica, i{i ajuta sa te strici,
se bucura ca-i strici §i tu, ca pe urma tot ei sa te ^intuiascS la stalpul de
osanda...)
„CUVINTE vii" 91

J
Iisus a corectat aceasta acuza cu pilda celor doi
{

datornici, dintre care, unul iubea mai mult pe stapanul


I

iertat o datorie mai mare,


lata ce-a facut Iisus pentru Maria Magdalena,
aneze
templul de lut al con§tiin{ei, Iisus le ridica viaja la inaljimea §i la
valoarea con§tiin{ei: ca-s temple ale Duhului Sfant. fiii lui Dumnezeu §i

Aceasta putere a lui Iisus, aceasta incredere pe care i-a dat-o El:
iubirea Lui curata, de faptura Sa, a transformat-o dintr-o profanata a

)
vremii, intr-o mironosija, model pentru toate vremile.
§i, din voinja lui Iisus, e vestita fapta ei de iubire peste tot
pamantuL
O
a§a femeie nu se mai temea de primejdia de-a merge la
i
mormantul lui Iisus: Iubirea ei pentru Iisus biruise frica de moarte.

De aceea iubirii i s-a dat9 prima, sa vesteasca Invierea !

Prislop
8.V.49.

.*;:*
£{£**<

M &&.

F»i
riT '-.-,

'
™V* .,.:-*«.. •'. '*.**
rf«"
^% s/\.
" W.
p

SW-^y
?:*'•
fy/s '''.
\
'-•*>,
'*
"V/Vx, -
' '>/ 'r.
*.-/•
„&y
K ' tW-''
-v r- >-y "

'<t._,/<tsssssr?'

v Jyy '
r.;

fr"
92 PARINTELE ARSENIE BOCA

'

ORBUL DIN NA§TERE


§1 SUFLETELE OARBE
7
-23-
I
i

Multa vreme n-am injeles talcul orbului din na§tere. Nu


in^elegeam explicajia lui Iisus. Nu-i mirare. E mare deosebire intre noi §i

Iisus !

Noi dam sa trecem mai repede pe langa Lazarii Lumii,


cat
neputand rabda suferinja lor, pentru ca suntem incapabili in fata ei. Bani
n-avem, putere n-avem, inima n-avem, - n-avem nimic in fata suferintei.
Deci, fugind de Lazari, fiigim in propria noastra nimicnicie.
A§a §i ucenicii, delegajii no§tri de langa Dumnezeu, il intreaba pe
Iisus: ,,InvaJatorule, cine a pacatuit, acesta sau paring lui, de s-a nascut
55
orb?
- Cand nu poti nimic, faci §tiinfa: intrebi de cauza; iar cand cauza
e un pacat, Dar oricum, chiar incercuiji in neputinte,
faci morala.
incercam o masura preventiva. Ceea ce au pajit aljii, tu po{i sa nu
daca ocole§ti gre§elile lor.
pa{e§ti,
Se vede ca Iisus vorbea cu ucenicii despre puterea dezastruoasa
pe care o au pacatele, gre§elile impotriva viejii, de-a schimonosi viaja
omului §i a o chinui in intunerecul orbiei §i al altor suferinje.
Acum sa vedeji deosebirea intre noi §i Dumnezeu. Iisus era
Dumnezeu. Mulji n-au §tiut §i nici nu vor §ti aceasta.
minunata a orbului din na§tere face dovada
Vindecarea
dumnezeirii lui Iisus §i arata omului marginile puterii §i §tiinjei sale.
Noi ocolim Lazarii. Iisus ii cuno§tea §i-i chema la Sine. Cuno§tea
pe Natanael, de pe cand era copil mic, ascuns sub smochin, de urgia lui
Irod. Cunoa§te acum pe orbul acesta, mai inainte de-a se na§te,
dezvaluindu-ne cu el o taina a lui Dumnezeu: ca „nu s-a nascut orb nici
pentru pacatele lui, nici ale parinjilor sai, ci pentru ca sa se arate lucrul
55
lui Dumnezeu cu el
* m

**
« CUVINTE VII 93

Intr-o alta imprejurare Iisus se marturise§te a fi mai inainte de


Avraam; intr-alta, mai inainte de a fi lumea. Icoanele
A
II arata pe Iisus
zidind pe Adam. §i a§a este: „Toate printr-Insul s-au facut, ce s-a facut".
A face ochi vii din pamant §i scuipat, nu mai e treaba de om, ci
lucrul lui Dumnezeu. A drege ni§te ochi, a taia albeaja de pe ei, le mai
merge §i doctorilor, dar a face ochi noi - §i inca din a§a material, §i pe
care-1 mai trimiji §i la spalat in apa Siloamului, iar asta la un orb din
na§tere - aceasta a putut-o face numai Cel ce a zidit pe Adam cu mana,
din {arana.
Acesta este talcul tamaduirii orbului din na§tere: Dumnezeu
Tatal a vrut sa descopere pe Dumnezeu Fiul, ca creator al lumii §i ca
autor al viefii.
La aceasta voin^a a Tatalui s-a aprins duhul lui Iisus; §i-a insu§it
aceasta voin^a ca o misiune a Sa in lume, a§a cum e intr-o lumina
aprinsa insu§irea de a lumina.
Cunoscand Iisus pe orb, ca-i omul prin care Tatal are sa faca lumii
o revela^ie a Fiului, ca autor al viejii, cunoscand voia Tatalui, pe care
§i-a insu§it-o drept misiunea viejii sale pamante§ti - model pentru noi
pamantenii - cu aceasta dumnezeiasca siguran^a „a scuipat pe pamant §i
a facut tina din scuipatura §i a uns ochii orbului cu tina (adica gaurile
ochilor) §i a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului Deci s-a !

dus §i s-a spalat §i a venit vazand".

Dar lucrul lui Dumnezeu nu se termina cu ni§te ochi la reparat. -


De§i pentru noi oamenii, ar fiun lucru convingator al dumnezeirii
totu§i
lui Iisus; convingator pentru simplul motiv ca, pana astazi, §tiin$a a facut
aparate ca ochiul, aparatul fotografic §i altele, dar §tiin{a omului n-a
putut face ca viafa, nici macar un bob de grau sau un ou de musca.
Impara^ia viejii e impara|:ia lui Dumnezeu.
Natura viejii, na§terea §i sus^inerea ei, atarna de Dumnezeu, de la

creajia ei pana la sfar§itul lumii.


„Deschide-vei mana Ta §i toate se vor umplea de bunata|i;
retrage-vei mana Ta §i toate se vor usca §i-n Parana se vor intoarce."
Deci sa ne cunoa§tem marginile §i vom recunoa§te pe Dumnezeu.
Faptele lui Dumnezeu, care toate-s minuni ale vie^ii, pun pe oameni in
multe nedumeriri. A§a s-a intamplat §i cu orbul din na§tere, care a
capatat vederea prin minune.
94 PARINTELE ARSENIE BOCA

Vecinii, §i cei ce-1 vazusera orb, incepura primii a se nedumeri


despre el; cine-o fi, el sau altcineva, care seamana cu el ? Iar el zicea:
eu sunt Oamenii nu ies u§or din
! Marturisirea
despre „Omul care se cheama Iisus" §i pamant
lamurit
Templu.
§i era sambata, zi sensibila pentru iudei. Deci de la inceput
ancheta era sortita sa iasa prost.
Iata-1 din nou pe Iacov al Vechiului Testament luptandu-se cu
Dumnezeu.
transformat
rnii intrebari i raspunsun
persoana car
apara pe datatorul precum
pacatos; - de§i unii recuno§teau ca om pacatos nu poate da vedere
orbilor.
Neispravind nimic au chemat pe parinjii orbului. Ace§tia, infricaji
de farisei, dau doar marturie ca acesta a fost orb din na§tere, e fiul lor,
dar cum vede acum §i cine i-a dat vederea, ei nu §tiu. Se lepadara de-a
marturisi pe Dumnezeu, lasand darul marturisirii fiului lor . ca-i in
varsta, deci insu§i sa graiasca despre sine".
dea afara din sinagoga pe oricine care va
Jidovii se sfatuisera sa
marturisi pe Iisus ca e Mesia, adica Fiul lui Dumnezeu, a§teptatul
neamurilor. Asta o §tiau toti, §i parin^ii orbului, de aceea au fixgit de un
raspuns raspicat: precum ca ochi, unde nu erau din na§tere, numai
Dumnezeu nutea sa nuna.
oara pe omul care fusese
numele lui Dumnezeu sa
N-a zis.
vindecarea sa. Omul §i-a permis
atunci o intrebare care i-a infuriat: „Acum v-am spus;
iara§i ? Au doara vre^i sa va face|i §i voi ucenicii Lui ? »

Auzind fariseii acestea, au saritcu ocara pe el, graind totu§i


adevarul 9? suntem ai lui Moise Moise
»>
§tim, pe acesta nu-1 §tim de unde este !

imprejurare au fost si mai nestapaniji la manie, zicand


i-i de la diavolul. (Matei 12,24).
59 cuvinte vii
55
95

1
A§a-i firea omului pacatos: cand ii love§ti dracii, iji zice ca tu e§ti
drac.
La aceasta sucita intorsatura de minte, pe care-o fac prejudecatile
unde
trupeasca
frumoase
marturisiri: Aceasta e minunea, ca voi nu §titi de unde este, iar El mi-a
deschis ochii. §tim ca Dumnezeu pe pacato§i nu-i asculta, ci, de este
cineva cinstitor de Dumnezeu, §i face voia Lui, pe acela il asculta. Din
veac nu s-a auzit ca cineva sa fi deschis ochii celui nascut orb. De n-ar fi
Dumnezeu
acestui
fe

fry
fariseii, vazand
Ld, ii invaja pe ( dreptii Dumnezeu §i 1-au
dat afara.
lata tragicul situajiei. Orbul capata vederea, iar fariseilor li se
intunecau ochii de manie
lumineze
lor.

Iisus a tamaduit orbia ochilor, dar n-a putut tamadui orbia rautajii.
Orbia rautatii nu are leac, dar... are pedeapsa.

irm
desavar§irea orbiei suflete§ti a fariseilor.
auzit
55 Dumnezeu ?" Raspuns-a el §i a zis: „Cine este
Doamne " §i i-a zis Iisus: „L-ai vazut
55
Iar 55 !red, Doamne. §i s-a i:

a Dumnezeu rostul sa
facandu-i din tina o t

invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, d


lui Dumnezeu, prin insasi dumnezeiasca
Dumnezeu: o data samarinencii
oara
slavitele Sale patimi.
Poate ca aceasta a fost, in lumea aceasta, recunostinja lui
Dumnezeu catre el, pentru ca a purtat cu rabdare orbia faravinasi
: I

96 PARINTELE ARSENIE BOCA

pentru ca L-a marturisit pe Iisus „de la Dumnezeu" inaintea


tagaduitorilor Sai: ca l-a invrednicit de o rara descoperire dumnezeiasca.
Orb fiind §i a capata, prin minune, o pereche de ochi, e o mare
bucurie a viejii, o ie§ire fericita din intunerec. Ie§irea la lumina veacului
acestuia. Pamantean fiind §i a te hotari sa marturise§ti pe Dumnezeu cu
orice prej: §i luare in deradere, e o §i mai mare bucurie, care te poate
duce pana la deschiderea ochiului credinjei ca \i se descopera Iisus, Fiul
lui Dumnezeu, Cel care e cu noi pana la sfar§itul veacului. in toate zilele
A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamana cu nici o
bucurie pamanteana. Iar aceasta se intampla din cand in cand §i din
neam in neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranja existen|ei lui
Dumnezeu.
Credinja in Dumnezeu §i marturisirea Lui e ie§irea sufletului din
intunerec in lumina dumnezeiasca, ie§irea in lumina veacului viitor.
-:<

lata o tamaduire deplina, iata un misionar neinfricat al lui Iisus.


ii-f

Obrej a
27.V.49.

^i j J , , l'! , !•
!*m i, ,
i,
i
,,j ',,
i i i i !j i p i*i
i
X
4 i"» L I h J'l F I Fp , j , B*" , "*Bv'*i - i%"i^"i"1%*"j i,
''Vi* ? "p M* Cv I-I'I
,
,, !''" "'
^^ViV^Viv'l'ri
, , ,

'I i' i"i l l i i I"'"!*** "


* ' r t 'f.J*,*."M ,*,.".'. .*.' .''
i 'i
,| ,|
i

b . . i"i*i •"i"."r"«
r "j"«'«
i
l
« "i
"« l B
« «
l l l
-

i "^!
1 1
Vn^iWAV "i I I b"»' i! *i
VimV-V VlVi'rVi .' ""•'.
I


r
"i !"! i'i'i
r i"i r

" 'f'f'f'i |"7 •"''•'^'"•'•''''' F i'' |"l"l"l"l


J J'-
|, , , ,
^'''''"Vr , - !''
'l
Ij-'j- V>..-
, j J
_V
» » • i"i r r r
i « i .'
" ,
i".i'« - , p"« i
,|
"i
I '"l |
- i"i*i"i"i"i' Vi •••'• H
-" ."..-.". .-.- ^. .'.' '.-.
* >

V./. -.-, -'


"fV.V-V.V ...'
-'f .
1 ,

v.V.V.V.-..- r* '«"-v.. . B FH .V ,
h
1
l

, , ,
J

.
,
H
.

:* :
:
x :: :v: :
:::
:
; *w ;
: :*:* :*#:.; :##&4&£ :

'IBS;
-.-,-. .•.•.v.-.*X-.%v.'f , fV

W8|
WEfctfB
i ^>?;=>^;..

, !".- !" ; ;;
/ '! ;.';-.-; *-| ; ;! ; .oiiVM' V'i vv>
«" I".",",", -.iVr'rVrViViV
i* /'l "l -
1
V , ,' " i'iVi'i'iVi'iV-'mWi'

, '
"k" •' !"."! -, - -!-!-! j !-!-. !*!»"V.\''"'" , - **' - J ,,
|ii

*' « i"i"-Vi*rr '•*' '/fVi'/'Vi A 1

:
:
. ::;;.:>:
^:; w; ;^;:j^v:^^. :

', I I
'"f""'- , I'F"i"i"i'' i i •''*•
! | i H ''m'i j
,
i'i'i"!" ij! V''''m 'i

^
:

.
y.y.
*'"
t
\'\

_ v»ff-!-Mv
j .< -
, - -
.if'fO-jfx- vf'I, !;> ,X"

*i i
|,
i
,
/>>;;
,
i"i"i j"i"j
p . 1, J 1j

v-
-' fb . v./-----

mm
, .-.H - -
.
.S

y>m:
yyyyy yyy>yy<<<-'
fViVf i"^ip i"' -" i - x X'X"i- | r"X" ivi'.viv z M r K i"!p!
J, ••!'. *
, , , ,
'"
,
i
, , , , , ,,
i
;
->:-i-^- !->^* !-^-i-!-r-iH-i>
fc
j
" H
-i-!"-i'i -i-^" "^"^--r"! -r-"!-> B
- iv" .v" 1 . -•*
,

.
,,
^^^

F"

J
W- ?

i
CUVlNTE vlr

CUNOA§TEREA DUMNEZEU

Cre§tinismul adreseaza persoanei adreseaza


facultaji ale sufletului: cunoa§terea, iubirea §i voinja.

1. Cunoa§terea Sfintei Treimi, aceasta este viaja ve§nica. (loan 17,3).


2. „De ma va iubi cineva, poruncile Mele va pazi §i voi veni impreuna
cu Tatal §i la el ne vom face loca§" (loan 14,23).
3. ,Jar voi fiji desavar§i$i, precum Tatal vostru eel ceresc desavar§it
(Matei 5,48)
lata deci cele trei insu§iri suflete§ti: cunoa§terea de Dumnezeu, ca o
condijie a viejii ve§nice; iubirea, o condijie a indumnezeirii omului; §i

voinja, o condi(ie a desavar§irii.


Nu ni se cer lucruri imposibile. Desavar§irea sa nu sperie pe
nimeni. In fiecare ins e ascunsa o masura a sa, pe care o poate ajunge.
Fiecaruia i s-a dat eel pu$in un talant, cu care-§i poate ca§tiga mantuirea.
Ni se cere doar o centrare a puterilor noastre suflete§ti in jurul lui
Iisus, in care sunt ascunse toate comorile cuno§tin$ei §i ale injelepciunii.
El e calea §i u§a Imparafiei.

Cuvantul: „De se vor aduna doi sau trei in numele Meu, acolo voi
fi §i Eu in mijlocul lor" se poate injelege in mai multe feluri, dupa sfinfii
Paring. Se pot injelege §i oamenii, se pot injelege §i cele trei puteri ale
sufletului, de care am pomenit §i se pot infelege §i cele doua sau trei

parji ale omului: sufletul §i trupul.


Subliniem aceasta centrare a fapturii noastre in jurul persoanei lui
Iisus, fiindca de aceasta centrare a firii noastre in jurul, sau in mijlocul
lui Dumnezeu, atarna calitatea cre§tinismului nostru.
E un cretinism defectuos acela care exalta numai una dintre
cate
aceste trei insu§iri ale sufletului. De pilda: cre§tinismul nu e numai
98 PAREMTELE ARSENIE BOCA

cunoa§tere, caci aceasta duce la rationalism, - la o mic§orare a lui pe


masura minjii omene§ti, marginita §i neajutorata. Nu e nici numai iubire
sau sentiment, caci aceasta duce la misticism, care nu e sanatos, in cele
mai multe cazuri, §i sfar§e§te in fanatism. Nu e nici numai voinja, caci
numai cu aceasta insu§ire, se ajunge la activism §i autoritarism, un fel de
dictatura in numele lui Iisus.
Prin urmare, cata vreme facultajile suflete§ti nu-s unificate in
Hristos, omul nu e centrat in jurul lui Dumnezeu, cre§tinismul sau e un
cre§tinism sectar, sau datator de secta.
§i in confesionalism este ceva sectar cand se exalta deosebirile §i
li se da o importanja pe care n-o au.

Imbinarea armonica a insu§irilor suflete§ti, asta e ceea ce


urmare§te cre§tinismul pentru creerea omului nou, caci a§a erau acestea
in Iisus.

Unde gasim pe Iisus ?


1 • Ascuns in poruncile Sale.
2. Acoperit in Tainele Sale.
3. Nevazut de fa|a in once cruce a vie^ii.
4. Intreg in Biserica, in marea ob§te a Bisericii.

Pe Dumnezeu nu-L putem cunoa§te decat prin Iisus Hristos,


care-I calea noastra la Tatal. Iar pe Iisus nu-L putem ca§tiga fara
poruncile, Tainele, Crucea §i Biserica Sa, prin care faptura noastra se
stramuta din vrajba celor de aici in pacea imparajiei ce va sa vie.
Gasind pe Iisus ne gasim pe noi in§ine, destinul §i ve§nicia noastra.

Oradea,
5.VI.49.
i!t if

«
n CUVlNTE Vll 99

UNDE MAI SUNT LIMBILE DE FOC ?


-25-
U.-'

Astazi, 50 de zile dupa Inviere, s-a intregit Revelafia.


Astazi s-a predicat de oameni, prima data pe pamant, despre
Sfanta Treime.
Duhul Sfant, a treia Faja a lui Dumnezeu, a venit din Cer: „fara
veste, ca o suflare de vifor, §i a umplut toata casa unde §edeau ucenicii.
§i li s-a aratat, despar$indu-se ni§te limbi, ca de foe, §i s-a lasat cate una
pe fiecare din ei. Atunci s-au umplut tofi de Duhul Sfant" (Faptele
Apostolilor 2,2-4). Iar in casa erau Sfinjii Apostoli §i Maica Domnului:
prima societate in Duhul Sfant.
Deci astazi este ziua intemeierii Bisericii.
Societatea care traie§te in Duhul Sfant, sau societatea Duhului
m*
Sfant cu oamenii.
Astazi Duhul Sfant unifica neamurile. Biserica are in lume rolul
unificarii neamurilor.
tl»

Prima Biserica a intemeiat-o Duhul Sfant in Ierusalim §i aceasta


§i-a luat numaidecat misiunea in lucru. Toate neamurile care se
intamplasera de faja in Ierusalim, astazi aud cuvantul lui Dumnezeu in
8*.

limba lor „cat se mirau toji §i se minunau".


De ce se mirau §i se minunau ? lata cateva antecedente.
La inceput a fost o singura limba intre oameni §i se in|elegeau
•* to$i. Aceasta a fost pana la turnul lui Babel. Zidirea din Babilon voia sa

fie o legitima aparare a oamenilor impotriva lui Dumnezeu, care, pentru


faradelegi, ii prapadise cu potopul.
Aceasta „aparare" a fost pedepsita cu inmuljirea §i neinjelegerea
limbilor. Pana in ziua de astazi se aude ecoul acestei pedepse. Orice
neinfelegere, invrajbire §i confuzie se cheama „babilonie" §i „marele

"" ji
WS-.

:
Babilon", §i da a se infelege ca din el lipse§te Dumnezeu, sau a fost
3- -if .

izgonit.
Astazi, in ziua Cincizecimii, pedeapsa din Babilon inceteaza.

is**--..

£? " '
-."

">-
t:' r \j,

1C .'•<?»:.
100 PARINTELE ARSENIE BOCA

Toate neamurile pamantului, adunate in lerusalim - Scriptura


pomene§te 16 - astazi se unifica intru o injelegere de Dumnezeu, prin
puterea §i lucrarea Sfantului Duh, data Sfinjilor Apostoli, data primei
Biserici. Astazi toate neamurile aud, in limba lor, despre singurul lucru
care mai poate uni laolalta: despre existenja unei „Societati" desavar§ite,
a Sfintei Treimi.
Deci marea societate a neamurilor e indemnata sa fie reflexul
pamantesc al acestei cere§ti, singura solute a ie§irii
neamurilor din babilonie.
Dar ziua Pogorarii Duhului Sfant mai insemneaza §i ie§irea
omului din omenesc §i frica, in dumnezeiesc §i senin dumnezeiesc.
Apostolii, de§i vazusera, ba chiar §i ei facusera lucruri mai presus de
fire, ei, care s-au incredin^at de marea realitate a ihvierii din morji, inca

mai plateau tribut: tremurau din toate fibrele neputin^ei omene§ti.


Duhul Sfant, prin pogorarea Sa, a §ters fiica din fire.
Putere de sus §i limba de foe s-a dat omului.
De acum nu mai graiau din ale lor, ci din Duhul Sfant. A§a e
firesc: Dumnezeu sa graiasca omului despre Sine, din om.
Dar atunci omul ia foe §i lumina dumnezeiasca.
Divina prezenja stramuta omul in fericirea dupa care de altfel
umbla - a supremei certitudini. Atunci nu mai e putere pe lume, de care
sa se teama, de§i el nu e o primejdie pentru nimeni.

Numai a§a se explica minunea ca 12 oameni simpli, dar convin§i


de eviden|a divina, au roman, starnind in el o revolujie
biruit imperiul
fara arme, cum nu s-a mai vazut alta. Au cutreierat pana la marginile
pamantului, infruntand toate primejdiile vremii §i locurilor, ca§tigand
credincio§i luiDumnezeu, nu numai prin viaja §i cuvantul lor, ci pana §i
cu moartea lor, ultimul gest, §i eel mai putemic, de biruinja a spiritului
asupra materialita^ii lumii acesteia.
lata ce destin are un om imbracat in Duhul Sfant: ce poate o limba
de foe a divinei prezenje.

- Unde mai sunt astazi limbile de foe ?


- Aceasta nu e o intrebare, ci o propunere, pentru Pogorarea
Duhului Sfant ...

*
Oradea,
6.VI.49.

i
« CUVlNTE Vlt" 101

?•' :
CREDINTA SUTASULUI
-26-

Rar s-a intamplat sa bucure oamenii pe Dumnezeu. Bucurie in cer


s cand un pacatos se-ntoarce; dar bucuria pe care-a facut-o suta§ul

rnaum lui Iisus e totul alta. roman sabie


stapanitoare Cu toate acestea ii placea credinta intr-un
Dumnezeu, al lui IsraiL si in Mesia
rnaum
an roman, lasa la o parte mandria uniformei, lasa la o parte
faja

iubirea de oameni.
prejuie§te pe ordonanfa sa la rangul de om §i intervine

;ru

',, '
Capitanul roman se roaga pentru ordonanja...
&
Dar nu numai rugaciune, nu numai iubire de om, ca om, ci §i
credinta vrednica de Dumnezeu. Suta§ul roman L-a recunoscut pe Iisus
Dumnezeu.
Iudeii n-au putut face aceasta.
Aceasta L-a mirat pe Iisus §i L-a bucurat.
Savar§irea minunii nu ne mai mini. Nu l-a mirat poate nici pe
credinfa sa, un
§i fara discu^ie.

Cam ce-am putea potrivi pentru noi, din Evanghelia cu suta§ul ?


Cred ca acestea:
Ce prej are, inaintea lui Dumnezeu, credinta fara discujie in Iisus
Hristos, ca Dumnezeu.
Ce bucurie-I faceau lui Iisus dovezile iubirii de oameni, - §i mai
ales cand ace§tia-s neinsemna^i.
Ca nu-i neaparat de trebuinja sa vie Mantuitorul personal, pe jos,
oarecum, ca sa se savar§easca lucrul lui Dumnezeu.
102 PARINTELE ARSENIE BOCA

Ca ar fi bine sa avem §i noi smerenia pe care o avea suta§ul, a


nevredniciei de-a intra Dumnezeu in casa noastra, - ca tocmai aceasta
smerenie II sile§te sa vie §i sa puna la rand ale noastre, toate.
Ca numai o viaja curata e in stare sa asigure darurile acestea
suflete§ti, care L-au bucurat pe Iisus.
Sa-i fim recunoscatori acelui suta§ roman, ca ne-a dat model de
credinfa §i curajie sufleteasca. Sa-i fim recunoscatori ca, in locul nostra,
totu§i s-a gasit cineva sa-L bucure pe Iisus. Au mai fost §i alfii : Marta §i

Maria, surorile lui Lazar; cu Lazar era prieten. Avea §i al|i Lazari, iar
mai pe urma L-au bucurat cuvintele infelepte ale talharului de pe crace.

Am bagat de seama ca ori de cate ori bucura cineva pe Iisus, Iisus


salta cu Duhul spimea lucruri privitoare la viaja viitoare. A§a a fost §i
§i

cu prilejul bucuriei pe care i-a facut-o suta§ul. Atunci a descoperit Iisus


soarta evreilor pana la sfar§itul lumii: ca vor ramane cei mai de pe urma,
|

de§i au fost chema$i cei dintai in fmparafia lui Dumnezeu.


Dar daca noi, cre§tinii, suntem inaintea lor, aceasta n-o putem
men^ine decat cu credinja dupa modelul suta§ului.

Prislop.
10.VIL49.

i
I
I*

r<"1

99
r\
» CUVlNTE Vtt 103

&*-*

ijt

tar
PROOROCUL DE FOC
sS>r -27-
1
-rT- :-

:' :
'="

lata o personalitate a Vechiului Testament, care s-a impus lumii


cre§tine, §i la tot poporul, ca nimeni altul. Hie e eel mai manios prooroc.
Pomenirea lui e legata de traznete. (De altfel, intr-o yreme cand numai el
B:.=
s f
-
singur mai ramasese prooroc al Dumnezeului adevarat, pare ca nu mai
ramanea alta cale decat urgia lui Dumnezeu, implinita prin gura
V.

pogoratoare de traznete §i prin cufitul uciga§ de mincino§i al lui Hie.)


Cu toate acestea Dumnezeu 1-a smerit §i pe el, ca s-a temut de
Ba §i moartea §i-a rugat-o.
*•

*l-. *

urgia unei femei, regina Izabela, a vremii.


<*=-

Poate ca Providenja il Jinemereu treaz in con§tiin|a cre§tinata|ii §i


pentru ca mai are a-1 trimite pe pamant in vremea celei mai de pe urma
necredinje.
Ravna manioasa pentru Dumnezeu, va avea in vremea acelor
lui

1 290 de zile - de la Daniil - sa vesteasca cele §apte cupe ale maniei lui

Dumnezeu asupra pamantuluL


Cum va fi acea stramtoare, cum n-a mai fost alta de la inceputul
lumii nici nu va mai fi, am putea, pe departe, sa ne dam oarecum seama.
In acele zile: „Mul£ vor fi curafiji, albi(i §i lamuriji; iar cei
nelegiuifi se vor purta ca cei neleghiiji Tofi cei faradelege nu vor
pricepe, ci numai cei infelepji vor injelege" (ce vreme este: apropierea
celei de A Doua Veniri) (Daniil 12,10),
I

Deci cand se va coace neghina, Proorocul de foe ii va vesti vapaia


ce-o a§teapta.
§i-l vor omori; - crezand ca a§a au terminat cu Dumnezeu, Dar
(
Dumnezeu il invie pe Hie,
104 PARINTELE ARSENIE BOCA

Protivnicii i§i dau seama de zadarnicia protivniciei lor, §1


„rama§i$a din Israel" prime§te credinja in Hristos - cum ne asigura
sfantul Pavel (Romani 11,25-26),

Poate ca pentru aceste destine viitoare pomenirea §i mania


fulgerelor sale lovesc cateodata, chiar §i in zilele noastre, de a§a fel cat
te pune pe ganduri...

Prislop,

20.VIL49.

i
V

« CUVtNTE Vtt" 105

IISUS §1 SLABANOGUL
-28-

Ace§tia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus, mai inainte de toji
vecii, §i omul, fiul vremelniciei. Acesta de al doilea, a ajuns rau, a ajuns
slabanog.
Unii sunt slabanogi dupa trap, aljii dupa minte: nu pot injelege §i

nu se pot bucura de bine,


S-a dovedit aceasta in nenumarate randuri, cand Iisus facea bine
omului.

Iisus a tamaduit un slabanog. Nu-i nici o mirare - Dumnezeu


fiind. Ce-a facut ? - L-a iertat de pacate; de gre§elile savar§ite impotriva
viejii, impotriva firii sale, §i i-a dat porunca sa fie iara§i om, rudenia lui

Dumnezeu.
- De altfel pentru aceastS refacere a omului a §i venit Iisus intre
oameni. El ne-a spus, cu toate prilejurile, ca pacatele, gre§elile impotriva
ft':

viejii, acestea sunt cauza pentru care omul a ajuns un mutilat al viejii
&
ft*
%
acesteia.
Refacerea omului este refacerea acestei inrudiri pierdute.
E de neinjeles cum nu simte omul cu sufletul ca a ie§it din
EV ",

omenie, ci abia simte cu trupul, ca s-a departat de Dumnezeu §i a ajuns o


£- gramada de doage.
E
de neinjeles ca durerea trupului il face sa ceara ajutorul lui
I
*'-

f
f.
Dumnezeu, pe cand de durerea sufletului, de strambarea sau amorfirea
lui, nici ca se mi§ca.
E de neinfeles cum oamenii alearga dupa sanatatea trupului, dar
L
f- dupa iertarea pacatelor a§a de pujini. Aceasta din urma face injeleasa pe
cea dintai
106 PARINTELE ARSENIE BOCA

Iisus le avea pe amandoua: §i puterea de-a ierta pacatele §i puterea


de-a tamadui firea de neputinte. Facea ochi unde nu erau din na§tere,
indrepta garbovi, invia nervii omorati de pacate, invia morjii omoraji de
moarte.
Noua, preojilor, inca ne-a dat Iisus jumatate din darul Sau: darul
de-a ierta pacatele omului in numele Sau. A doua jumatate, a tamaduirii
organice, nu ne-a mai dat-o, fiindca §i a§a toji oamenii a§teptam sa fim
transformaji, din oameni pamante§ti, in oameni duhovnice§ti, in oameni
• /K

nemunton, in oameni cere§ti.


A facut Iisus minuni - §i oamenii cred ca cele mai mari sunt cele i

care privesc sanatatea trupului - dar marea minune a invierii din morji, e
ceea ce marturisim cand zicem: „a§tept invierea morjilor §i via^a
veacului ce va sa vie. Amin".
Abia atuncea va scapa firea omului de slabanogie.
Pana atunci are putinta de-a scapa de pacate. - §i aceasta e o
minune mai mare decat a tamadui un stomac, o mana uscata, sau
repararea unui ochi. Sunt lucruri grele §i acestea, dar n-au nimic religios
in ele. Le fac §i medicii.

Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni.


In definitiv ce cere omul ?
Cere sfintenia pe care a pierdut-o.
Acesta-i singurul lucru pe care-1 cere §i Dumnezeu din partea
omului. Iar sfinjenia oamenii cu un trup neputincios.
vie^ii o pot avea §i

De aceea, noua preojilor, Iisus ne-a dat numai o jumatate din


darul Sau, ramanand ca cealalta Insu§i sa o implineasca, cand va inceta
desavar§it slabanogia omului, la inviere.
Dar a doua nu se dobande§te fara prima.
Insa§i vestirea Imparatiei Cerurilor a inceput cu cuvantul
pocain|ei.

Prislop.
24.VII.49

i
?' y

*? CUVINTE vli" 107


Aj

»*

HULITORII §1 MARTURISITORII
-29-

mergand, tamaduise doi orbi §i indata


Iisus, aceea §i un mut
indracit. De fa|a erau doua feluri de oameni: muljimile §i fariseii.
Muljimile mul^umeau lui Dumnezeu, ca niciodata nu s-au aratat
a§a lucruri in Israel, in vreme ce fariseii huleau pe Iisus, zicand ca scoate
dracii cu mai marele dracilor, - cu alte cuvinte, ca e in intelegere cu
dracii, - ca chiar El are drac.
E §tiuta lupta pe care o duceau fariseii impotriva lui Iisus, fiindca
Iisus scotea poporul de sub exploatarea fariseilor §i carturarilor.
E §tiuta §i osanda pe care le-o vestea Iisus, „carturarilor §i
" -' -^ n ~"
fariseilor fa|arnici" §i

„vaiurile care-i a§teptau.

Sa adancim pujin cateva lucruri in legatura.


In carjile lui Moise (Facere 32,28) citim despre Iacov ca intr-o
noapte s-a luptat cu Dumnezeu §i era cat pe ce sa-L biruie. Iacov n-a
§tiut cu cine se lupta, decat la urma.
De la aceasta lupta Iacov s-a numit Israel, adica neamul care s-a
luptat cu Dumnezeu.
Era noapte. Era nepricepere, necunoa§tere de Dumnezeu. Obi§nuit
atunci te lupji cu Dumnezeu cand nu-L cuno§ti. Atunci I te impotrive§ti
cand te crezi cineva.
JDaca e§ti om, in viaja ta trebuie sa te lupji cu Dumnezeu, precum
,

6: S s-a luptat §i Iacov. Ferice de tine daca Dumnezeu va ca§tiga lupta. §i


vai, daca vei invinge tu pe Dumnezeu, - caci vei ramanea singur pe
campul de lupta §i atunci nu tu ai invins, ci moartea." (Nicolae

Velimirovici, „Cugetari despre bine §i rau", p.


Ce poate sa fie ca e in stare omul sa primeasca orice alta parere,
numai adevarul nu. Se impaca omul §i cu gandul fioros ca el e
Dumnezeu, iar tot restul nu-i decat natura.

V-'-.

H.*

E<r.
108 PARINTELE ARSENIE BOCA
-

lata ne-am rugat §i ne rugam pentru statornicirea timpului, ca


innegrea spicul graului in holde.
Daca omul ar fi cine se crede, ar da ordin acestei naturi §i ea ar
trebui sa-1 asculte. Dar ea n-asculta decat de Facatorul ei. De aceea noi,
cunoscandu-L pe El stapanul ei, noi ne rugam, §i, de§i nevrednici,
Dumnezeu ne asculta rugaciunea.
Natura nu asculta de autoritatea omului, ci asculta de autoritatea
lui morala, de sfin^enia lui. Asculta de acea inrudire a omului cu Tatal

sau §i facatorul naturii. Natura nu se impresioneaza de frumusejea


omului, prea pujin de §tiin|a lui, §i deloc de autoritatea lui. Asculta insa
de smerenia lui.
Povestea nemulfumitului, care a cerut s& conduca el vremea §i
care, uitand sa porunceasca vant pe vremea legatului, la seceri§ s-a trezit
cu toate spicele goale. A renunfat sa mai conduca el vremea.
„Cu cat omul e mai aproape de Dumnezeu, cu atat vede pe
Dumnezeu mai mare §i pe sine mai mic. Cu cat omul este mai departe de
Dumnezeu, cu atat se vede pe sine mai mare §i pe Dumnezeu mai mic"
(Velimirovici). De la aceasta apropiere sau departare a viejii tale de
Dumnezeu atarna multe §i injelegem multe. Astfel: „departarea la care
se |ine omul de Dumnezeu il face uneori sa vadS numai omul. Apropie-
rea li face, pe alfii, sa nu mai vada omul". - §i trebuie calea de mijloc.
A spune ca nu este Dumnezeu ci numai natura, nu dovede§te
nimic despre Dumnezeu. Aceasta arata doar atat: departarea aceluia de
Dumnezeu. Smerenia vie{ii sau trufia ei sunt cei doi factori care ne
apropie sau ne departeaza de Dumnezeu. Una II marturise§te alta II
hule§te. De aceea .zicem in toate imprejurarile potrivite, ca mersul vremii
atarna de mersul purtarii.
Daca ne ihjelegem, turma §i pastori, sa cerem ceva lui Dumnezeu,
a§a a spus ca ne va da, spre slava Fiului Sau, Domnului nostru Iisus
Hristos.
§i nu putem indr3zni a cere decat o viaja curata; iar celelalte ni le
va da El, cSci §tie El ca ni le trebuie.

Prislo
30.VII.49
«
« cuvinte vii 109

SCHIMBAREA LA FATA
-30-

TEXTE
Din cantarile Vecerniei §i ale Utreniei:

„... De fata erau Petru, Iacov §i loan, ca cei ce aveau sa fie cu Tine
in vremea vanzarii Tale; ca vazand minunile Tale sa nu se infiico§eze de
»
patimile Tale.
„Ucenicii Tai, Cuvinte, s-au aruncat pre sine jos, pre pamant,
99
neputand suferi sa vaza chipul eel nevazut.
9? ... Ci intarindu-i pre dan§ii,
impreuna §i ferindu-i, ca nu cumva
prin vederea aceea sa-§i piarda §i viata; ci precum puteau cu ochn
trupe§ti, suferind."
„§i pre cei mai mari dintre Prooroci, pre Moise §i Hie i-a adus sa
marturiseasca fara impotrivire dumnezeirea Lui. §i cum ca El este raza
cea adevarata a fiinjii parinte§ti, ce stapane§te preste cei vii §i preste cei
morji."
'

fc 4

fife*

95 §i s-a aratat frumusetea chipului cea dintai, carea a ridicat intru


X 99
sine fiinja omeneasca.
„Schimbarea omeneasca ceea ce va sa fie intru a doua §i
s- <

infiico§ata venirea Ta, cu slava ai aratat-o, Mantuitorule, in muntele


TaboruluL."

Texte din sfinfii Paring


ft

Sfantul loan Guradeaur:


„Toate ale viejii viitoare vor fi ziua, stralucire §i lumina. Ziua
aceea e cu atat mai stralucita ca cea de aici, cu cat aceasta e mai
luminoasa ca o candela. Atunci nu va mai fi noapte, nici seara niciodata,
ci o altfel de pe care numai cei ce se vor invrednici de ea o vor
stare,

cunoa§te. Iar ceea ce va intrece toate acesteavafi bucuriade apetrece


110 PARINTELE ARSENIE BOCA

Domnul, impreuna cu puterile de sus. Ca aceste cuvinte


neintrerupt cu
nu sunt podoaba goala, sa mergem cu gandul pe munte, unde s-a
schimbat Hristos la fata, sa-L vedem luminand cum a luminat, de§i
atunci nu ne-a aratat toata stralucirea veacului viitor." (P.G. 47,291).

„Trupurile celor ce au bineplacut lui Dumnezeu vor imbraca atata


slava cata nici nu pot vedea ochii ace§tia. Oarecari semne §i urme
intunecoase ale acestor lucruri s-a ingrijit Domnul sa ne dea atat in i

Vechiul Testament cat §i in Noul Testament. Acolo fata lui Moise era
luminata de atata slava, incat n-o puteau privi ochii israilitenilor. In
Noul Testament cu mult mai puternic §i decat lui Moisi, a stralucit fata
lui Hristos." (P.G. 48,603).

SfantuI Andrei Criteanul:


?> Ce vrea sa inveje Mantuitorul, suind pe ucenici pe munte ?
- Sa arate slava §i stralucirea atotluminoasa a dumnezeirii Sale, in care
s-a mutat natura omeneasca, ce auzise odinioara cuvantul: «Pamant e§ti
§i in pamant te vei intoarce.»" (P.G. 97,932-33)

SfantuI Vasile eel Mare:


„Rasplata virtutii e ca devii dumnezeu §i straluce§ti in lumina cea
preacurata, devenind fiu al zilei aceleia neintrerupte de intunerec... Caci
s-a zis: dreptii vor straluci ca soarele..." (P.G. 29,400.D)

Pa teric :

„Se spunea pentru un Awa al pustiei, ca atunci cand avea sa se


savar§easca, §ezand parin^ii langa dansul, a stralucit faja lui ca soarele.
§i le-a zis lor: «Iata, Awa Antonie a venit». §i dupa pufin a zis: «Iata

ceata Proorocilor a venit». §i s-a indoit in lumina fata lui. §i se pSrea ca


§i cum cu oarecine, §i i s-au rugat lui batranii, zicand: «Cu
el ar fi vorbit

cine vorbe§ti, Parinte ?» Iar el a zis: «Iata ingerii au venit sa ma ia §i ma


rog sa ma mai lase putin sa ma pocaiesc». §i i-au zis lui batranii: «Nu
mai ai trebuin^a sa te pocaie§ti, parinte». §i le-a zis lor batranul: «Cu
adevarat, nu ma §tiu pe mine sa fi pus inceput» §i au cunoscut parinfii .

ca a atins desavar§irea. §i iara§i de naprazna s-a facut fa|a lui ca soarele;


§i s-au temut toji. §i le-a zis lor: «Vede|i, Domnul a venit !». Iar Domnul
a zis: «Aduce|i-Mi pe vasul pustiului !»" (Awa Sisoe 14).

t ^^^HtiH Mm
t

St

95 CUVINTE Vlt" 111

i?
\->
Sfantul Simeon Noul Teolog: ,
Jmnele iubirii divine
Cuv. XXXIV:
„Ziditorul, - ia aminte ce-Ji spun,
Iti va trimite Duhul eel din Dumnezeu
4
K

§i te va insufla, va locui §i se va sala§lui fiintial


§i luminandu-te §i umplandu-te de stralucire, te va turna din nou
intreg.
Stricaciosul il va face nestricacios §i va cladi iara§i
Casa invechita, casa sufletului tau:
§i va face cu totul nestricacios §i trupul intreg
§i te va face pe tine dumnezeu dupa dar, asemeni lui Iisus.

Cuv. XIV:
„Caci cum ar putea sa vada omul
Slava lui Dumnezeu §i firea smerita a omului, firea dumnezeirii ?
w Daca n-ar trimite El insu§i Duhul Sau dumnezeiesc
?*•&•

§i prin el se da neputinjei firii


M-;.

Vigoare, tarie §i putere §i sa faca pe om


In stare sa vada Slava Lui dumnezeiasca ?
e
-v-

|
Caci altfel nu va vedea, va putea sa vada
nici
t

js..
Vreunul din oameni pe Domnul venind in Slava
§i a§a vor fi despartiji nedrep|ii de drepti,
§i vor fi acoperiji de intunerec pacato§ii
§i toti ca|i nu vor avea lumina in ei de aici.
Iar cei uni^i cu El de-aici, §i atunci
Vor fi impreunati tainic §i adevarat cu Dumnezeu
§i vor fi nedesparfti de imparta§irea cu El.
Iisus:
A aratat marea lumina a veacului viitor.
Imparatia Cerurilor s-a coborat pe pamant,
& •

* Mai bine zis imparatui celor de sus §i al celor de jos


A voit sa vina sa se faca asemenea noua,
Ca imparta§indu-ne toji din El, ca din lumina,
Sa ne aratam lumini de-al doilea, asemeni celei dintai
§i parta§i imparajiei cerurilor §i impreuna parta§i
Ai slavei sa fim, §i mo§tenitori
Ai bunurilor ve§nice, pe care nimeni nu le-a vazut vreodata.

\
»

H
a

112 PARINTELE ARSENIE BOCA

Nicolae Arseniev: „Biserica rasariteana* (pp. 93-94)

Poveste§te Motovilov ca intr-o zi, pe cand


de vorba custa
batranul Serafim, i se intampla sa vada pe nea§teptate luminand lumina
Duhului Sfant.
Motovilov, barbat foarte evlavios, staruia necontenit pe langa
batranul Serafim sa-1 lamureasca: ce este aceea a fi plin de Duhul
dumnezeiesc Dar lamuririle sfantului Serafim nu-1 multumeau.
I

t
„Atunci, poveste§te insu§i Motovilov, ma cuprinse stra§nic de umeri,
§i-mi zise: «In acest moment, eu §i cu tine, prietene, amandoi suntem in
Duhul lui Dumnezeu. - De ce te uiji a§a la mine ? - Nu pot sa mai
privesc, Parinte, raspunsei, fiindca din ochii tai scapara fulgere. Fata ti

s-a luminat ca soarele §i nu pot sa o ma dor ochii...


mai privesc fiindca
Sfantul Serafim zise: «Nu te teme: uite §i tu luminezi la fel. Acum tu
msuti e§ti in plinatatea Duhului dumnezeiesc; altfel n-ai fi putut sa ma
vezi intr-o asemenea stare.» §i plecandu-mi capul catre el, imi spuse
inceti§or la ureche: «Da mul^umire lui Dumnezeu pentru darul nespus ce
ti-a facut !» Apoi il privii iara§i in fata §i ma cuprinse o teama §i un
respect §i mai mare.
In plina lumina a soarelui, in lumina mare de amiaza zilei,

inchipui^i-va fata unui om care va vorbe§te. Ii vedeji mi§carea buzelor,


expresia schimbatoare a ochilor, ii auziji glasul, simjiji ca cineva v-a
cuprins de umeri - numai nu-i vedeji mainile, nici pe el, nici formele lui,

ci numai o lumina orbitoare, care se intinde pe intinsul catorva verste de


jur imprejur, luminand cu raza sa limpede covorul de ninsoare care
acopera paji§tea §i padurea. §i ninsoare u§oara care pica in jural meu §i a
9?
falnicului batran.

Aceasta e lumina invierii - care se arata din cand in cand pe fejele


sfintilor - marturie de aici a veacului ce va sa vie.

Prislop,

6.VIIL49

f
%- "
s

t--si

« CUVINTE vii" 113

IISUS PE MARE
-31-

- Iisus pe ucenicii Lui sa intre in corabie (in Biserica).


sili

- Corabia trecea de cea parte a marii.

- Iisus e luat pe valuri drept o naluca.

- Petru, ca sa scape de indoiala nalucirii, cere o proba despre

i$a lui Dumnezeu pe mare. I se impline§te dorinta, dar „vazand


urgia valurilor" se teme §i incepe sa s scufunde
Cufiindarea lui Petru in indoi* cauza
ne invata virtutea credinjei: sa crez
marii. fine sufletul tau lini§tit in Dumnezeu talazurilor
evidente. A pune evidenja valurilor in primul plan al sufletului, e
indoiala declarata din punct de vedere al credinjei.
A fi in indoiala, din cauza evidenjei, e dupa fire; a fi in chemarea
har. Aceasta nu se scufunda
mare.

Prislop,
7.VIIL49.

II

lata pe scurt faptele petrecute inainte, a caror urmare e Evanghelia


de astazi:
Dupa inmul|irea minunata a catorva paini §i pe§ti la mai multe mii
de oameni, oamenii au vrut sa-L puna pe Iisus imparat; - spun locurile
paralele ale intamplarii. Ziceau ei ca Iisus, iata, poate sS-i scape de grija
- ve§nica grija a omului - ca moare de foame.

Iisus S-a amaratprofund vazandu-i ca a§a pamante§te in^eleg ei


minunea cu painea. Iisus voia altceva cu ei: voia sa-i suie la injelegerea
superioara a unei paini cere§ti, la trebuin^a Sfintei imparta§anii.
114 PARINTELE ARSENIE BOCA

o injelegere superioara, pe o femeie - §i


Izbutise Iisus sa ridice la
aceea p&c&toasa - de la apa obi§nuita la apa cea vie, la o invajatura §i la
o veste, care a facut-o sa-§i lase galeata cu apa obi§nuita §i sa trezeasca
Samaria in intampinarea lui Dumnezeu.
- Dar aci, cu muljimile n-a izbutit acela§i lucru. -

De aceea, din cauza amaraciunii, ca n-a avut pe cine ridica la


trebuinfa dupa o paine a viejii ve§nice, de aceea a incheiat repede cu ei,
a silit pe ucenicii Sai sa intre intr-o corabie, indreptandu-i de ceea parte
a marii Galileii, iar El s-a retras singur sa se roage.
Era seara §i s-a facut noapte. Pe mare s-a iscat furtuna. Corabia
era in mijlocul m&rii §i in mijlocul nopjii. - Ucenicii ingrijoraji - daca
nu - se gandeau la Iisus, Cand erau mai bantuifi de
chiar speriatf groaza,
iata vad pe Domnul umbland pe mare §i apropiindu-Se de ei.
Pe ei nu-i parasise.

Lasam trecem la semnificajia lor.


descrierea faptelor concrete §i

Toate intampl5rile §i faptele in care apare §i persoana Mantuitorului au o


semnificajie pentru toate veacurile. Toata via|a lui Iisus, cu toate
amanuntele ei, are o permanent peste veacuri. -

Deci corabia ucenicilor e cotabia Bisericii. Biserica e corabia


ucenicilor lui Iisus, care are sa-i treaca de cea parte a marii, de cea parte
a lumii.
Marea e marea viejii acesteia, care, cateodata se infurie de
vanturi. Sfantul Pavel le spune: „Vanturile tuturor invajaturilor". Marea
infiiriata incepe sa fie o primejdie; pe deasupra o mai acopere §i
iar
noaptea: „noaptea ne§tnn|ei §i a uitarii de Dumnezeu", - cum ii zic
Parin^ii.

In atare imprejurari Iisus, de§i vine pe mare ca pe uscat, e luat


drept o n&luca, - poate tocmai de aceea ca e mai presus de marea
infiiriata.

Petru se face delegatul acestei societal omene§ti, zbuciumate de


valuri §i acoperite de intunerec, cere o proba despre existenja reala a lui
Dumnezeu, ca s& scape de indoiala n&lucii.
I se impline§te dorin^a, dar, „v&zand urgia valurilor, se temu §i

incepu a se scufunda".
! .

rV

5*
9* cuvInte vii 115

Cufundarea lui Petru in indoiala, din cauza evidenjei protivnice,


ne invaja sa luam aminte la virtutea credinjei: sa crezi in chemarea lui
Iisus impotriva marii. Sa Jii sufletul tau lini§tit in Dumnezeu, impotriva
talazurilor evidente.
A pune evidenja valurilor in primul plan al sufletului, aceasta e
indoiala declarata, din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
Pe aceasta a mustrat-o Iisus, zicandu-i lui Petru: „De ce te-ai
99
indoit, pujin credinciosule ?

Recunoa§tem: a fi in indoiala, din cauza evidenfei, din cauza


intunerecului nopfii, din cauza sufletului ingrozit, a banuielii: „nu cumva
Dumnezeu e o naluca", - recunoa§tem: e dupa fire.

Dar, a fi in chemarea lui Iisus, in credinja in El, impotriva


evidenjei contrare, aceasta e mai presus de fire, e firea dupa Har.
Aceasta credinja, mai presus de fire, e clar ca nu se scufunda in
mare.
Dupa ce Iisus a tamaduit indoiala din sufletul ucenicului, a
tamaduit §i marea de vifor, incat s-a facut lini§te mare, cat s-au temut
ucenicn.
lata, trebuie sa creada Cineva pentru noi, pana ce credem §i noi:
ca Iisus nu e o naluca. (- §i ca totu§i de El asculta marea...)

Dar corabia Casa Barbatului injelept; - Iisus e


Bisericii e §i
barbatul injelept, care §i-a cladit casa pe stanca - dumnezeirea Sa - §i au
venit ploile §i vanturile §i valurile §i au izbit intr-insa §i n-au putut-o
darama, fiindca era claditH pe stanca. Dar iata, in minunea aceasta,
stanca umbla pe mare §i sprij inea corabia ucenicilor

A§a a fost pana acum: au venit cercarile asupra Bisericii:


vanturile, ploile, valurile: ereziile, prigoanele - veacuri de-a randul - §i

ispitele triumflilui. - Da, §i biruinjele Bisericii sunt incercSri. Un


cugetator cre§tin din zilele noastre zice, nici mai mult nici mai pu|in, c&
Biserica a supraviejuit ereziilor, a supraviejuit prigoanelor, dar nu se
poate spune ca s-a comportat la fel, cand a ajuns in ispita triumflilui.
E de-ajuns sa ne amintim de veacul al IV-lea al erei creatine -
veac de libertate pentru cre§tinism, cre§tinismul religie de stat -, a§a se
ticalo§isera cre§tinii, incat un istoric al vremii scrie c& dac& n-ar fi trimis

It-
116 PARINTELE ARSENIE BOCA

Dumnezeu pe sfintii Vasile, Grieorie si loan Guradeaur. ar


Hristos
Dumnezeu ca marea sa fie infuriata
cateodata.

i
t

i
%
i

Unde
i
i

]
e Biserica ? i

Zic unii: „Unde-s doi sau trei, adunaji in numele Meu..."


Zic aljii: „Incuie-te in camara ta §i te roaga in ascuns..."
»)
§1 larasi alpi: „Biserica sunt eu «Templu al Duhului SSnt».
Iar alfii zic: „Unde e Papa, acolo e Biserica".

Vechiul Testament - Sfanta Sfintelor cuprindea:


1) Tablele Legii; 2) Mana din pustie, §i 3) Toiagul lui Aaron.
Noul Testament - Sfantul Altar:
1) Sfanta Evanghelie; 2) Sfanta imparta§anie, §i 3) S^nta Cruce

Unde sunt acestea acolo e Biserica. Acolo e §i Painea Vie^ii de


care voia sa le vorbeasca mul^imilor, - dar n-a avut la cine.

Arad.
14.VIII.49.

Lebarq,
Marcu

202: rica e asem§nata cu o casa zidita pe stanca §i totu§i ca o


are inoata prin mijlocul valurilor, bantuita de vanturi §i
furtuni Parca nimic mai slab ca Biserica, mereu agitata; §i mmic
tare ca ea, fiindca nimic n-a putut-o cufunda, §i iata ramane
mereu neatinsa, cu toate sfoitarile iadului.
Iisus pare sa o paraseasca furtunii, §i El vrea sa treaca pe langa
ea, ca si cand nu L-ar fi atins primejdia ei.
nu credetf c-a
Totu§i sa uitat-o: El va ingadui ca valurile sa o
zbuciume, dar nu sa inece, nici sa o cufunde. El porunci vanturilor
si «ele se oprira; El intrS in corabie §i ajunge la liman».

I
1

i
95
„CUVlNTE VII 117

203: lata cele fiirtuni au tulburat starea


furioase care
Bisericii: de indata ce aparu pe pamant, s-a ridicat necredinja §i a
intent persecujiile; apoi curiozitatea s-a starnit §i ea a facut sa se
nasca ereziile; in sfar§it corupjia moravurilor s-a ivit, care a§a de
puternic a umflat talazurile, «cat corabia parea aproape invaluita».
Necredincio§ii s-au adunat ca sa-i distruga temeliile; ereticii
au ie§it ca sa-i smulga copiii §i sa-i de§ire maruntaiele; iar daca
cre§tinii rai au ramas in sanul sau, aceasta ca sa-i impinga veninul
pana la inima.
Trebuie ca e bine intarita aceasta Biserica, daca ea §i-a
sus|inut trainicia, cu toata silin^a prigoanelor; cu toate atacurile
ereziilor, ea a fost stalp al adevarului; cu toate pogoramintele
depravarilor, Biserica a ramas totu§i centrul iubirii.
204: Nu e de mirare - daca vom in|:elege omul. Spun, ca noi toji
avem in adancul inimi o incepatura (principiu) de impotrivire §i
de respingere a tuturor adevarurilor divine; in a§a masura ca, omul
lasat de capul lui, nu numai ca nu le poate in^elege, ci, ca urmare,
nu le poate suferi, §i fiind izbit in acest punct, el e ca forjat sa le
combata. Aceasta incepatura de respingere se nume§te in Scripturi
necredin|a (Luca 9,41); alteori duh de neincredere (Efeseni 2,2);
alteori duh de necredin|a (Coloseni 3,6). El e in toji oamenii, dar
A
nu produce in noi toate efectele sale, pentru ca darul lui

Dumnezeu il impiedeca.

DacS vefi sui panS la obar§ii, ve^i gasi, dumneavoastra, ca


doua lucruri produc in noi aceasta respingere: prima e orbia; a
doua trufia. Orbia ne e aratata in Scripturi intr-un chip limpede:
ele spun ca «pacatosii au uitat pe Dumnezeu... » (Psalmii 9,18;
118,139; 49,22). Ce vrea sa spuna acest «uitat», fra^ii mei ? E
usor de in^eles: ca Dumnezeu, in adevar, luminase omul cu
cunostin^a de bine, dar omul a inchis ochii de la aceasta lumina; el
s-a lasat condus de simjurile sale; pu^in cate pu^in el n-a mai
gandit la ceea ce nu mai vedea: el a uitat cu usurin^a ceea ce nu
mai gandea.
205: Aceasta uitare n-ar fi mare lucru, ca sa ne indemne la
impotrivire, daca nu i s-ar uni orgoliul (trufia); dar el a venit, spre
nenorocirea noastra,ca, pe langa ca omul sa fie orb desavarsk
118 PARINTELE ARSENIE BOCA

(a l'extremite), pe deasupra sa mai fie si trufas. Parasind


injelepciunea lui Dumnezeu, el si-a facut o injelepciune dupa
chipul sau: el nu stie nimic si crede ca §tie toate; - iar daca i-am

aminti ca din tot ce spune nu infelege nimic, o ia ca o infruntare


pentru nestiinja; el n-o poate suferi, il irita. Daca ii lipseste

rajiunea, el intrebuinjeaza for$a.


206: ce nu injelege, combate. «Tot ce nu injelege, huleste.»
...Tot
(Judecatori 10). lata pentru ce le spune Iisus: «Voi vreji sa ma
omorati, rai ce sunteti, pentru ca cuvintele Mele nu incap (prind)
oan
pentru
• • • adevarurile
rajiune era turtita (etourdie) §i nebuna
icepatura a im
care o ignorant §i trufa§a a brazdat- in mima
oamenilor impotriva lui Dumnezeu §i a adevarurilor Iisus

Hristos a nrobat-o primul.


A
Biserica Sa, dainuind in lume, ca sa sus$ie aceea§i
hvatatura prin care dumnezeiescul Invajator smintise pe trufasi
mei
rua pe care o marturiseste ea surprinde lumea prin
turbura duhurile prin inaltimea sa; sperie simturile
prin aspnmea sa. iata de ce se pregateste ea de suferinfe !

urata
crestini, lucru
Dumnezeu vreme de aproape 400 de ani sub imparaji
ciosi. Ar fi nesfarsit de spus. Mulfumiji-va cu aceasta ca

de impovarata de ura publica si de invinuirile de tot


si

;era acuzata puternic de toate neoranduielile lumii.


aca nu ploua pe pamant, daca barbarii navaleau si faceau
iaca inunda Tibrul, crestinii erau cauza !

207 mul 128: «Copiii mei, raspunde Bisenca, nu ma


am trecut: sunt obisnuita din tineretile mele; ao
am
Avel, omorat de frate-sau Cain... Enoh... familia 1
Avraam... Moise... Hie... Profejii... Iisus Hristos
!


95
CUViNTE vli 119

Apostolii. Prin urmare, fiii mei, zice Biserica, nu e mirare de


»\':£J
prigoane. Prive§te vechimea mea, parul meu argintiu... Nu-mi
intorc fa^a impotriva lor, pentru a ma impotrivi prigoanelor...
208 Cu toate ca par mereu plutind, mana atotputernica ce-mi
serve§te de sprijin va §ti cum sa ma fereasca de inec."
Daca Dumnezeu o a cu atata putere impotriva
sprijinit

prigoanelor, credeji, dragii mei, ca o va lasa infranta de erezii ?


Nu, dragii mei, sa n-o crede^i.

209 II. A doua furtuna asupra Bisericii a intejit-o curiozitatea:


curiozitatea, fraji cre§tini, e pacostea minjilor, ruina evlaviei §i
mama ereziilor. Pentru a injelege bine acest adevar, trebuie aratat,

inainte de toate, ca injelepciunea divina a pus margini


cuno§tin^elor noastre. Caci dupa cum Providenja vazand ca apele
marii se intind §i se impra§tiasera peste tot pamantul, acoperindu-i
toata suprafaja, le-a prescris un hotar care sa nu le permits de a-1

trece, tot a§a, §tiind c& neinfranarea minjilor se va intinde pana la


infinit, i-a hotarnicit limite peste care i-a poruncit sa nu se intinda.
(Tit 3,9)
... Dar curiozitatea minjilor trufa§e nu poate suferi aceasta
modestie. «Valurile se ridica pana la cer §i se pogoara pana in
strafunduri» - zice Scriptura (Psalmul 106, 25-26)
210 ... Ei sunt turburaji ca be^ivii. In capul lor e huruiala. Acolo
toata in^elepciunea lor se impra§tie, §i pierzand drumul ratacesc,
infundandu-se in erezii. Arie, Nestorie... curiozitatea voastra v-a
pierdut
Singurul remediu: ascultarea de Biserica.

211 ... Trufia ereticului se rascoala: Ce ?! voi crede eu credinja


altuia ? Eu vreau sa vad, sa injeleg eu.
... Copii denaturaji...

Nu va pot ascunde ru§inea sa: vreau sa zic despre purtarile


stricate ale celor din sanul sau.
Prosperitatea a atras pierzarea. (Trandavia a venit,
disciplina a slabit.) In vreme ce numarul credincio§ilor cre§tea,
ardoarea credinjei scadea...
. J

120 PARINTELE ARSENIE BOCA ftW-j^L*- .* >j

£**: v:\gi

214: Biserica nu-i facuta decat pentru sfm{i - drept ca din toate f *;. -I

parjile sunt chemaji copiii lui Dumnezeu; toji cei ce sunt in '
"i*H
/-:." KJ
: -
J1

.
:
:*V

numar, sa intre, - dar mulji intra peste numar.

... Dragostea a racit, scandalul (sminteala) s-a ridicat pana mm


**3%<

in Casa lui Dumnezeu. Iar Satana va zice: «Aceasta e Biserica ?


Ace§tia sunt urma§ii Apostolilor ?»"
I Corinteni 1 3

Ms

Arad .
smM
&'.:- :-.--v*

14.VIII.49

'X.
A-
- .,-?.x2

?J-v

**..

- J- 'J

3
#*

>?

*«:." :"^
?*' '">'$
m
5-
> •
;.;. : $
\*
>u

% -i.v'^n

iv: ;.*."

*• <" '• \„

J{L-
; s *,

IS.".. ^^1-i

t£;Mi

ii
n
„CUVINTE vii 121

MAICA DOMNULUI
-32-

Maica Domnului
i prevazuta de Providenta
Deci pomenirea Ei, pune din plin, problema refacerii omului.
Primul om refacut, e Iisus, Fiul Ei, §i toji ucenicii lui Iisus, deci
I /
Ea e §i Maica Bisericii. A fost instituita, chiar de Iisus, cand era pe
cruce, ca maica a crestinatafii, cand i-a dat pe loan de fiu §i lui loan i-a
dat-o pe Ea de maica.
Daca viafa noastra s-ar reduce numai la viaja aceasta, cea intre
leagan mormant, toata zdroaba
si viejii ar fi fara sens. Dar viafa noastra
nu e numai atata.
St aratat El,
"*
£
cand Iisus, a§a

[7 %
sfanta

;*;
nostru trebuie sa ajunga
nostru
urmare numai urmare Domnului, o „imitatio
Christi", ci §i o urmare a Maicii Domnului. Iar Maica Domnului n-a ft
scutita de niciuna din durerile omene§ti. De mica a cunoscut refugiul
prigoana lui Irod. Sabia durerilor a fost profejita pentru sufletul Ei.
pana
pana sub crucea Rastignitului
Maica Domnului

Tot a§a, pe langa orice rastignit al vie^ii acesteia, pujinimai raman


pentru el catre Dumnezeu, si printre cei putini, e Maica Domnului. -
ajunge la refacerea noastra, trebuie sa trecem
rastigniri, avem trebuinfa de o inima de mama pentru
Dumnezeu
!

122 PARINTELE ARSENIE BOCA

Dumnezeu ne parase§te uneori; sfintii nu sunt ascultaji, dar


iubirea de mama intoarce asprimea Dreptatii lui Dumnezeu din nou in
iubire.

Exod 32: Moise se ruga, stramtorand pe Dumnezeu: Inceteaza


Doamne urgia Ta §i potole§te-Ti mania §i socote§te cu blandete gre§ala
poporului Tau. Ada-ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac §i Iacov...
- Nu ! a raspuns Dumnezeu. Lasa-Ma sa-i zdrobesc, caci cu urgie
M-am maniat asupra lor §i vreau sa-i prapadesc !

- Daca nu-i lerti, §terge-ma §i pe mine din Cartea Viejii


§i a incetat urgia lui Dumnezeu; §i pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat
pe ei.

Cine-i Moise §i cine-i Maica Domnului ?


Cand te-a lepadat Dumnezeu §i nici sfinjii nu se mai roaga pentru
tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar
Maica Domnului e ascultata.
A
95 Intre robii lui Dumnezeu Dumnezeu e o deosebire
§i Maica lui
fara margini" - zice sfantul loan Damaschin. Daca Moise, un rob, poate,
prin rugaciunea lui, sa opreasca urgia lui Dumnezeu §i nu-L lasa sa se
razbune pe inchinatorii la idoli, - cu atat mai mult rugaciunea sfintei
Fecioare Maria, va opri sa nu cada urgia divina, peste pacatosul popor
cre§tin.
Al Vll-lea Sobor ecumenic, avand in vedere ratacirile ereticilor
despre sfinti §i despre Maica Domnului, hotara§te:
„A cinsti §i a mari mai intai pe Nascatoarea de Dumnezeu: mai
inalta decat toate puterile cere§ti; iar de asemenea §i pe sfintele Puteri
ingere§ti, fericitii §i intru tot laudatii Apostoli §i Prooroci, pe sfintii
mucenici, morti pentru Hristos, pe sfintii §i de Dumnezeu purtatorii
dascali, §i to|i drep^ii cuvio§i barba|i, §i a cere mijlocirea lor, pentru ca ei
ne pot apropia de Imparatul tuturor - Dumnezeu."

§i canta Biserica:
„Sub milostivirea Ta scapam Stapana, Nascatoare de Dumnezeu
A
Fecioara Intru rugaciunile noastre nu ne lasa pe noi in scarbe, ci ne
!

mantuie§te din nevoi: Una, curata, Binecuvantata: Preasfanta Nascatoare


99
de Dumnezeu.

Arad,
15.VIIL49

f L

a
«
» CUVINTE Vtt 123

f
LUCRATORI UCIGA§I
VIE SALBATACITA
-33-

Pilda lui Iisus rezuma toata stradania lui Dumnezeu cu via Sa:
lumea aceasta §i cu lucratorii viei: oamenii. Intr-o pilda, rezumatul
istoriei.

)
De aci rezulta ca Dumnezeu are un rost cu lumea Sa, la care a
intovara§it §i pe om.
Se tanguie Dumnezeu omului:
„...Am sadit vi{a buna, de soi, §i lata acum rode§te struguri
5>
salbateci... Voi smulge-o §i-o voi arunca-o !

Implinindu-se urgia lui Dumnezeu cu via, Ieremia proorocul,


omul, se tanguia lui Dumnezeu:
« ... Doamne ai mila de via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta, ca
iata toata e paraginita §i o rama mistrejiil din padure..."
Ce insemneaza intunerecul §i ascunzi§ul padurii, precum §i cine e
mistreful din padure, e u§or de banuit.

Iisus a fost scos din vie §i omorat.


Oamenii cred ca Dumnezeu nu mai are nici o putere, nici un drept
asupra lumii...
Oamenii II prigonesc pe Iisus §i in istorie.
Iisus a fost prigonit personal §i omorat.
Au fost prigonite faptele Sale: minunile.
A fost prigonita invajatura Sa.
§i au fost prigoniji toji ucenicii Sai de-a lungul istoriei.
Pentru acest lucru s-au rasculat §i s-au unit impotriva Lui: ereziile,
prigoanele §i coloana nesfar§ita a slabiciunilor omene§ti.

Prislop,
11.IX.49.
:

I
124 PARINTELE ARSENIE BOCA

VIATA §1 VIATA VE§NICA...


-34-

To{i suntem condamnaji la moarte §i mai nimeni nu crede ca va


muri; - vorbesc de-o credinfa care sa-{i transforme via|a in vederea
moitii, in vederea Viejii. Toji suntem chemafi la viaja §i mai nimeni nu
traie§te viaja aceasta dupa aceea la care suntem chemaji. Traim omorand
aceasta chemare.
Nu e pujin lucru sa zici unui mort: „Scoala, intoarce-te la viaja !"

A§a ceva nu poate decat Stapanul viejii §i al moitii. §i Iisus e Stapan §i

al morjii §i al viejii.

Pe oameni ii infioara intoarcerea unui mort la viaja, fiindca


obi§nuit, a§a ceva nu se intampla. Pe Iisus L-a cople§it mila de durerea
omeneasca §i a mangaiat-o, ca nimeni altul.
Trei morji a inviat: o copila, un tanar, - eel de astazi - §i pe un
prieten al Lui, pe Lazar. Cineva a bagat de seama ca Iisus a inviat pe
ace§ti trei morji a§a: pe unui in casa, pe al doilea in drum spre groapa §i
pe al treilea din groapa, dupa patru zile.

Putea sa invie pe toji.

Putea sa opreasca moartea.


Totu§i n-a oprit definitiv moartea, nici pentru cei pe care i-a
inviat. Ei au murit mai tarziu iara§i.

Iisus insa dorea omului o alta inviere: o inviere a sufletului; o


inviere fara de moarte. Iisus tanjea dupa transformarea sufleteascS a
omului, dupa convertirea lui la Dumnezeu.
Iisus a venit inaintea oamenilor cu propria Sa inviere din mor^i.
Prin aceasta ne arata noua, oamenilor, ce vom avea sa fim. Acum
suntem ca noi, atunci vom fi ca El. Numai cat, acum, trebuie sa tr&im, sa
sim{im, sa tanjim §i sa suferim ca El - §i pentru acelea§i pricini. In
temeiul unui a§a acum, n&d&jduim un a§a atunci.
:

„CUVlNTE Vtl" 125

Iisus ne-a asigurat zicand:


„Amin, amin zic voua: Cel ce asculta cuvintele Mele §i crede in
Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaja ve§nica §i la cats nu vine, ci s-a
mutat din moarte la viaja" (loan 5,24). Iar in alt loc ne spune: „Iar viaja
ve§nica aceasta este, ca sa te cunoasca pe Tine, singurul, adevaratul
Dumnezeu, pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (loan
§i 17,3),
Deci ve§nicia noastra, intrucat atarna §i de noi, atarna de:
ascultarea, credinfa §i cunoa§terea lui Dumnezeu, Trup-suflet; voinja,
simjire §i minte; tot omul e chemat §i ajutat sa-§i lucreze luminos
ve§nicia. urmaresc rosturile viejii dincolo de
Pentru ace§tia, care
hotarele mormantului, pentru ace§tia Insu§i Iisus ne-a spus ca se roaga.

De ce este totu§i moarte intre oameni §i dupa pradarea iadului ? -


Fiindca nu e acum definitiva biruinja asupra morfii, §i in ce ne prive§te
pe noi, oamenii.
Intr-una din dezlegarile morjilor se arata motivul
„Pentru ca rautatea sa nu fie nemuritoare, ai poruncit ca aceasta
faptura sa se dezlege: sufletul sa se intoarca la Dumnezeu care L-a dat,
iar trupul sa se intoarca in pamantul din care a fost luat..." pana la
invierea cea de ob§te, cand il vom primi transformat §i nestricacios, cum
tanjea §i apostolul Pavel.

Aceasta e biruinja Viejii asupra morjii, biruinja pe care o


a§teptam.

Prislop,
10.X.49.

*•,
!

126 PARINTELE ARSENIE BOCA

PORUNCA DESAVARSIRII
-35-

de noi, n-ar trebui sa vorbim despre aceasta porunca a


indaratnicii
desavar§irii §i iubirii de vrajma§i, fiindca nu facem altceva decat ne
scuzam mereu, ca nu putem. Cu alte cuvinte repetam acela§i pacat, pe
care 1-a facut Adam, dand vina pe Dumnezeu pentru caderea sa.
Infruntam pe Dumnezeu, ca ne-a pomncit un lucru imposibil.
Desavar§irea §i iubirea de vrajma§i nu sunt nici macar sfaturi
evanghelice; sunt porunci. Prin urmare cu implinirea sau neimplinirea
lor, stam sau cadem din cre§tinism.
Sa nu descurajeze nimeni; fiecare are masura sa, pe care trebuie
sa o ajunga. Pe ce cunoa§tem aceasta ? - Pe cele ce ni se Tntampla; pe
cele ce ne vin fiecaruia sa le trecem, Jinand seama de aceste doua
porunci. Providenja conlucra cu noi pentru desavar§irea noastra:
prin toate imprejurarile grele, din care nu putem ie§i teferi decat
lepadandu-ne de noi in§ine, ducancf o cruce in fiecare zi §i imbia^i cu
protivnici, plini de ura, capabili sa ne §i dezlege de viaja aceasta.
Daca nu injelegem feserea Providen^ei, care urmare§te
desavar§irea noastra, prin tot felul de incercari inevitabile, atunci cadem
in parerea ca desavar§irea noastra trebuie sa ne-o facem noi, ceea ce e o
trufie fara seaman. Incremenim desavar§irea intr-o problema.

Cat suntem de departe de iubirea de vrajma§i, §i zarea desavar§irii


cat e de departe, ne sta proba faptul ca aproape in fiecare casa traiesc
oameni care nu se in^eleg.
laolalta
Dar sa ne intoarcem la noi: abia se mai propoveduie§te iubirea de
oameni Ar trebui sa devenim intai oameni
!

Nu-i vorba - trebuie sa in|elegeti §i aceasta - ca din toate


suferin^ele care turbura furios viafa omeneasca, cea mai mare este ura,
. .

„CUVINTE Vlt" 127

ania si razbunarea boarea iadului intre


oameni
O, tu ura, care vii din iad §i faci §i lumea iad ! . .

Sigur ca a propovedui iubirea de vrajma§i intre asemenea c

, insemneaza sa o patesti la sigur. Astazi se intelese lucrul


cand
oameni, asemenea lui Dumnezeu
sunt ultime: crucea
a§teapta.
- Sa nu se creada ca in lumea aceasta poji crede in desavar§ire
nepedepsit ! Iar Iisus se ruga pentru uciga§ii Sai...
Aceasta n-o pot face decat oamenii hotarafi sa sfar§easca pe o
cruce. Ce facem ? Frico§ii - scrie - ca nu intra in Imparajia lui
Dumnezeu. Deci porunca aceasta, a iubirii de vrajma§i §i a desavar§irii,
chiar si Dumnezeu a olatit-o cu viata.

Deci pana nu ne cheama Dimmezeu, trimi^andu-ne El


imprejurarile care sa ne dezlege de fiica §i de ihdrazneala trufiei,
§i

curajul nostru ar semana mai mult a pacat decat a virtute. Ar fi


sinucidere §i nu jertfa a iubirii.
E aci o cumpana rezemata pe con§tiinJa: noi suntem §i din lumea
aceasta, desavar§irea nu-i din lumea aceasta. Porunca desavar§irii ne
cere, pur §i simplu, stramutarea - inca in lume fiind - in Impara^ia din
care ne-a venit desavar§irea, imbracata concret, intr-un Om-Dumnezeu,
in Iisus Hristos.
Iisus a trezit in noi indemnul desavar§irii, indemn intarit profund
in insa§i natura cre§tinismului, dar prin condi^ia umana ni se refiiza.
Suntem hotarat indemna^i spre §i opriti de
hotarat opriji la. Ce rost are
a§ezarea noastra intre pintenii acestui imperativ §i franele acestui
refuz -, e greu de spus.
Cand tensiunea acestei cumpene de con§tiin{a va aduna destula
energie, Providenja va aduce dezlegarile. .

A incercat omul toate: bogajia, puterea, §tiin{a, pacatul, dar fericit


nu 1-a facut niciuna „Iisus ne imbie incercarea Sa, cea din urm&:
!

incercarea iubirii. Aceea pe care nimeni n-a facut-o, sau pe care pujini

m^m HMMMMMM
3

128 PARINTELE ARSENIE BOCA

au incercat-o, doar clipe ale viejii lor. Cea mai cutezatoare, cea mai
4. protivnica pornirilor din noi; dar singura care se poate Jine de ceea ce
M
f&gaduie§te (Papini) !

lata de ce crucea e o taina, §i se dezleaga numai celor ce o iubesc.


Ace§tia sunt „fiii Celui Preainalt".

Prislop

2.X.49.

'- r J ' V^i*


'.,V,
:.:S::;:S,^
55
55 CUVINTE vil 129

OSANDIREA IERTARII
-36-

Sf
Unul din marile pacate ale fariseilor.
Fariseul - dreptul dupa parerea sa - osandea in cugetul sau pe
pacatoasa - nu pacatul.
71;
Iisus dreptul dupa adevar - ierta pacatoasa, fiindca singura se
;-: osandea de pacatele sale.

Osandirea din ochii fariseului interzicea pocainja femeii. Dupa


'<

fariseu, dupa punctul de vedere nu exista convertire. Poate ca


fariseic, §i

de aceea a lepadat Iisus „dreptatea" mioapa a fariseilor.


Dar osandirea cade in propria sa sentinfa: fiindca ea interzice
iertarea, atrage asupra-§i aceasta interzicere. Osandirea nu are indrep-
,•

tare. Rico§eaza in ea chiar §i tactica divina, caci fariseul osandi iertarea,


pe care o dadea Iisus femeii; adica osandea pe Dumnezeu Insu§i pentru
F? ca ierta.

Cine §tie, poate ca la farisei s-a gandit Iisus cand a zis ca vor
:

fi

judecati cu judecata cu care j

y.
Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea pana §i criteriul

lui Dumnezeu.
* ^
Ce trufie groaznica gase§ti la cate unii „drep$i".
1

Nu in zadar a zis Iisus, ca mai mare bucurie se face in Cer pentru


un pacatos care 99 de „drep$i".
se intoarce, decat pentru
A
Nu in zadar se zice ca cea mai primejduita este mantuirea
sfantului. De aceea Dumnezeu le ascunde con§tiinfa de sine a sfinjeniei.
Sfinfii sunt fara sa stie ca sunt. Acestia Jin mortis, ca-s pacatosL
- :

Prislon, LuniXXI
9.X.49. Luca 7,36-50

*•
130 PARINTELE ARSENIE BOCA

DINCOLO DE CHIP
-37-

Evanghelia aceasta prezinta pe Iisus in misiune „prin ora§e §i sate,


propoveduind §i binevestind Impara|ia lui Dumnezeu". Era insojit de cei
1 2 ucenici §ide ni§te femei, carora Iisus le facuse bine §i de aceea ele II

urmau §i-I aveau de grija din averile lor.


E un tablou simplu §i impresionant.
i

Ignatiu de Loyola era un militar ambijios; din ambijie a creat


ordinul iezuit, numai ca sa faca §i el ceea ce facuse sfantul Francisc de
Assisi. Metoda duhovniceasca a lui Ignatiu de Loyola se bazeaza pe
imaginable.
I$i reprezinji cu mintea pe Iisus intr-o imprejurare oarecare §i te

inchipui §i pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Iisus. Starui

in aceasta inchipuire §i in toate sentimentele ce le treze§te aceasta


transpunere.
Pentru incepator e o treaba de ajutor; dar riscurile imagina^iei sunt
ocolite in duhovnicia Rasaritului. (Naluciri, vedenii false, etc.)

Rasaritul mediteaza fara imagini, chiar contra imaginilor, ba §i

vedeniile reale le refiiza - nu din rea credinja sau din duh de impotrivire,
ci din grija de-a nu gre§i primind orice. §i se §tie ca Dumnezeu nu se
supara cand se sta pe acest punct de vedere.
?9
Meditajia ortodoxa e cu termenii care „nu pun tipar pe minte
cum zice unul din sfinji, termeni care nu starnesc nici o imagine,
lata cajiva termeni fara chip: „Eu sunt Adevarul"; „Dumnezeu este
iubire"; ,J)uh este Dumnezeu"; „Cunoa§terea de Dumnezeu este viaja
ve§nica", etc.
Dar fiindca noi nu putem
contemporami lui Iisus, ca unii ce
fi

traim in hotarele vremii, poate fi Iisus contemporanul sufletului nostru


peste veacuri; contemporan peste timp §i chip.
.

>} CUVINTE vli


tt
131

lata o motivare §iun cadru a rugaciunii meditative: „Doamne


W
»."*
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie§te-ma pe mine pacatosul".

Inspiram atotprezenja Sa in Preasfant numele Sau §i expiram


chipul nostra de pacat. .

jf!:

it
Prislop. Marti XXI
tW"
10.X.49 Luca 8,1-3

r>: •
132 PARINTELE ARSENIE BOCA

SUPRAFATA §1 AD ANC
-38-

Iisus dormea in corabie.


Ce pilda de omenitate ! Frant de ostenit, face §i Iisus ce face
omul: se odihne§te, doarme. E ascunsa aci o divina smerenie.
„S-a starnit vant vijelios". Iisus dormea. Corabia se primejduia.
Iisus dormea inainte. Ucenicii s-au alarmat de spaima mortii, §i

apropiindu-se de Iisus cu spaima lor „L-au de§teptat zicand:


<<Inva$atorule, invaJatorule», treze§te-Te ca pierim f
!

Iisus a certat vanturile. Marea s-a lini§tit cat s-au temut ucenicii.
Mai ramanea de lini§tit defecjiunea sufleteasca a ucenicilor.
Sufletul lor speriat de valuri s-a speriat §i de lini§tirea lor. Frica de valuri
patrunsese furtuna in suflete.
Iisus dorea de la ei - §i de la to$i credincio§ii lumii -o lini§te de
adancime: lini§tea siguranjei in Dumnezeu. Aceasta ar da sa se in|eleaga
ca, in jurul unui om lini§tit - din cauza radacinilor lui in adancul Cerului
- se face lini§te pe pamant. Omul trebuie sa fie statomic in adanc de cer
ca sa nu-1 sperie nelini§tile de la suprafaja vie|ii. Cam pe a§a ra^iuni cred
sa-§i fi intemeiat Iisus infruntarea de necredinja, pe care a adus-o
ucenicilor.
Intrebandu-i de credin$a, Iisus a certat furtuna indoielilor.
Iisus a adus credinta Sa, lini§tea Sa de adanc, leac nestatorniciei
marii §i spaimelor sufletului omenesc.
Furtunile sunt lecfii inevitabile ale Carfii Viejii. Cea mai grea e
furtuna raspunderilor. „Mai multe sunt furtunile care zbuciuma sufletul
preotului, decat talazurile care bantuie marea",', - zice sfantul loan
Guradeaur, despre preot.
Sunt insa ucenici ai lui Iisus, in care Cerul a prins radacini adanci.
De ace§tia a ascultat pana §i firea neinsuflejita. Taina lor e aceasta: prin
nevoin^a §i dar au dobandit o ascultare desavar§ita de Dumnezeu: au
Scut lini§te in firea lor mai intai; - §i zic parinjii: „De cine asculta de
li".

M
n CUVINTE VII 133
He

i?:,-

Dumnezeu §i Dumnezeu asculta !" In preajma lor fiarele §i talazurile i§i


uita salbatacia. Ascultarea aceasta restabile§te omul §i natura in starea §i

prietenia straveche din Rai.

„Fiule, zice sfantul Serafim, aduna duh de pace in sufletul tau, §i


mii de in§i se vor mantui in jural tau".

Prislop. Miercuri XXI


12.X.49 Luca 8,22-25 t

*?•

m
r;s-5

k
V..-

•*«

r.

"^

f
i
134 PARINTELE ARSENIE BOCA

CINE E IISUS ?
-39-

S-a intrebat Irod care, afland de la Magi, eine-I, L-a osandit la


moarte, crezand ca, omorand 14.000 de prune i, va scapa §i de Iisus. S-a
intrebat Irod Tetrarhul, fiul sau, care, „auzind toate cate facea Iisus, nu
se dumerea ce sa creada despre Dansul".
Se intrebau carturarii §i fariseii, smintindu-se pentru formalitati
fnfrante, §i sarind ca ar§i; C'me-i Acesta, de iarta ?i pacateJe ?!

Se intrebau pana §i Apostolii: Cine-i Acesta: ca asculta de El §i

vanturile §i raarea ?
§i s-au intrebat un §ir nesfar§it de nedumerifi.
S-a intrebat puterea lumeasca.
S-a intrebat toata trufia min|ii.
S-a intrebat §i toata necredinfa.
To^i ace§tia L-au refuzat, L-au osandit §i L-au omorat pe Iisus. Iar

aceasta s-a intamplat permanent in istorie.

E semn ca Iisus e Cineva care sparge permanent limitele istoriei;

iar istoria se apara.

Cine e Iisus pentru noi ?

Pe contemporanii lui Iisus ii injelegem ca le era greu sa-L creada


chiar Dumnezeu. Dar dupa dovada Invierii Sale, dovada dumnezeirii,
dupa aratarea Sa §i intrarea mai presus de fire prin u§ile incuiate, dupa
petrecerea Sa cea nevazuta in preajma gandurilor omene§ti, dupa
aratarile Sale in drum spre Emaus, lui Luca §i Cleopa, pe drumul
Damascului, prigonitorului Saul, unui alt prigonitor al veacului nostru,
indianului Sundar Singh, - cu aproape un nor de martori, noi nu mai
putem fi fara raspuns.
Las ca §tiute raspunsurile Teologiei.
U *

M
„cuvInte vii 135

Pentru noi Iisus e Sensul viejii §i al Istoriei: reazemul ei in ispitele


§i furtunile timpului. Iisus e asemanarea dupa care tanjim §i insetam
de-a lungul de§ertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastra,
dar,mai mult decat acestea, Iisus este Prietenul nostru, care singurul ne
ramane credincios §i nu ne parase§te niciodata. §i mai mult: e Sfanta
noastra Imparta§anie cu desavar§irea: foamea noastra metafizica.
hi--

Prislop. JoiXXI a

13.X.49 Luca 9,7-11

is-
136 PARINTELE ARSENIE BOCA

DOUA SOCOTELI...
-40-

Se banuieste de la inceput ca nu se vor potrivi.


Pericopa aceasta, luata separat, vorbeste despre inmu
minunata a painii si pestilor. De data aceasta, acestea s-au lnmuljit,
vadit, prin cuvantul lui Dumnezeu si cu ajutorul tarinii si marii. Natura
rodeste si ea, dar minunea natura rodeste la
binecuvantarea Supra-naturii. Aceasta dovedeste ca la mersul vremii
mersul naturii, e im si toata purtarea omeneasca fafa
Supranatura, fa^a de Stapanul naturii
oameni simpli vazand mulpmile, lar e
si practici:

iu, s-au gandit, omeneste: oamenilor le va fi foame

Doamne, da-le drumul". Oameni naturali, gandeau natural, sub


ategoria naturii. Nu-i o vina; e chiar semn de sanatate a gandi natural.
se gandeau la trebuinja painii naturale, care stampara foamea
trupului
gandea
gandea la Sfanta Impartasanie gand
aceasta paine noua, plecand de la minunea painii naturale
supenoara §1

aceea pacatoasa fantana vorbindu-i despre apa vie §i

adevarul ca Dumnezeu e Duh


Adevar si ca e pretutindenea
si

fa% nu numai in templul din Ierusalim unde mai nu mai


multimile. Multimile sunt grele. Mul^imile
ii>»
gandesc cu stomacul. Multimile „via^a un
ve§nic. La a§a mentalitate se gandea sfantul Pavel cand zicea despre unn
ca „dumn^zeul lor e pantecele" (Filipeni 3,19).
Din context §i locurile paralele ale acestei Evanghelii gasim ca
intr-adevar Iisus n-a fost in^eles §i ca in multime a prins fulgerator
gandul pamantesc: sa-L puna pe Iisus imparat, fiindca are putere sa le
8

« CUVINTE VH" 137

pana si in pustiu. MuUimile care-L urmau


pamantesc. Iar
Domnului
N-are rost sa ne intrebam cine are dreptate. Se injelege. Chiar
socoteala ingusta, socoteala de gloata, da dreptate socotelii divine.
Omuldoreste o vesnicie, e adevarat; numai cat aceasta trebuie
stramutata cu om cu tot in Impara^ia lui Dumnezeu, de unde e de
obarsie. Spre stramutarea omului din raza naturii in zarea mai presus de
fire, avem trebuinta mereu, nu numai de painea naturala, ci mai ales de
painea mai presus de fire, a Sfintei Impartasanii.

r.

a-r

i
ft/-

1
I
L

'-•-.
Prislop. Vineri XXI
1 3 .X.49 Luca 9, 1 2- 1
•a
s

i
x

- .
m .'.\
.
.'.'7

'-.v^V-'"-"
«?jK:">:-;
SShV^r.

."-'-',
.* :~. r .W\ m

t •m\. -. :' .-
• .
*.*,-

/- *;, *%.

vv . • • •> ^V-"

*>?' '

.< xi , .
•* >>: -

• -"^V "«x
^ >>' .. ?! <f ">.

/
\
*. . :-s
# ••
if
* :
aV *-a. v.. • -.-

t^ .".- - .-
1

as? r*
v>X..
•ft. .^* *: .

5f% & ';::;



^ ,-.-: >:-.-

" :

-%::,.
,. ir

I $Sfr

•.V..-V.-.-.- ."-
v.V-' ---A

^-"^

t
138 PARMTELE ARSENIE BOCA

OMUL... DUMNEZEUL FARA VREME...


-41-

Nimic mai greu §i mai periculos decat sa te lupji cu ingustimea,


cu prejudecajile §i cu formalismul.
Nimic mai primejdios decat a combate rautatea, care crede ca are
dreptate, ca apara adevarul §i ca sluje§te lui Dumnezeu.
Reaua vointa, sub formele acestea, a infrant pana §i pe Iisus.
De§i Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul
iudaic a ihtors-o impotriva Sa, lui Dumnezeu.
Nu „dupa Scriptura" L-au rastignit ei pe Iisus ?
lata ce poate rautatea: sa stea impotriva evidenjei, impotriva
adevarului in numele adevarului, sa stea impotriva iubirii lui Dumnezeu
de oameni, in numele iubirii de Dumnezeu,
Impotriva acestei situa^ii nici Iisus n-a putut nimic.
De aceea rautatea, fiindca nu se poate nicidecum schimba in
* ^
f bunatate, ea nu are lertare; - ea e impotriva lertani §1 a oncarei
tamaduiri, - de aceea nu are decat judecata.
Rautatea a infrant pe Dumnezeul iubirii, dar se va infringe de
Dumnezeul judecajii.
*

- De unde oare atata perversiune in fiii lui Dumnezeu ?


- De la acea fagaduinja demonica, §optita omului: „Tu vei fi (ca)

Dumnezeu !" §i pe care omul a crezut-o, nebagand de seama cine i-o

spune.
dumnezeu neizbutit: scos afara, inainte de vreme
devenire.
.:

dumnezeu creat, dumnezeu dupa dar


:

dar a iesit un dumnezeu satanizat, chip neispravit, desfigurat, care


Dumnezeul Adevarului. De aci se nazareste
cursul istoria rand: masura tuturor
p

„CUVINTE VII" 139

lucrurilor, ca el e criteriul adevarului, ca lumea exista in funcjie de el, ca


el e creatorul lumii, caDumnezeu ajunge la con§tiin$a de sine abia in
om, ca de aci un altul sa spuna ca „Nu Dumnezeu a facut pe om, ci omul
a facut pe Dumnezeu" (Feuerbach).

l
F

?
E

Iisus ii aduce iara§i nimbul divinei deveniri, printr-o coroana de


spun...

*.

Prislop. Sambata XXI


14.X.49 Luca 6,1-10

:;

\
140 PARINTELE ARSENIE BOCA

SEMANATORUL CERULUI
-42-

Ca tanjim, ne framantam,ne chinuim, pentru a ne realiza Sensul


in marea Imparatie a existentei lui Dumnezeu, nu mai e nici o indoiala.
Porunca desavar§irii e o porunca de care nu se poate scapa pe pamant.
Ea apartine Cerului §i scanteiaza ca o stea in con§tiinta. Iar aceasta se
intampla tuturor oamenilor inclinati spre Dumnezeu. Numai cat unora
mai mult, altora mai putin; unora foarte mult, altora foarte putin.
Cre§tinismul, cuvantul Imparatiei, Iisus, prind via^a in oameni, in
trepte diferite.

Pilda Semanatorului e pilda lui Iisus, care §i-a talcuit profetic


soarta soliei Sale intre oameni. A talcuit-o §i pe intelesul apostolilor,
care L-au rugat sa le-o talcuiasca, dar tot a ramas §i talcuirea pe care
avea s-o aduca depanarea veacurilor.
De§i oamenii au fost totdeauna la de aceste patru categorii: cu
fel,

mintea batuta de toate vanturile invataturilor omene§ti, ca o cale prafuita


a lumii; cu o inima de piatra, fara focul iubirii intr-insa; cu sim^urile
aruncate in haji§ul dintre griji §i placeri, §i abia ca a patra parte, ca un
pamant roditor de Cer, - totu§i ceva se simte structurat deosebit §i

incre§tinat in lume.

Sunt minti ale lumii care gandesc contand pe existen^a lui


Dumnezeu. Sunt pietre, monumente de piatra, catedrale la care s-a lucrat
sute de ani, care marturisesc pe Dumnezeu. Sunt griji §i placeri parasite
in decursul istoriei din cauza lui Dumnezeu. Iar despre §irul de sfinti ai
veacurilor, rasfiraji ca ni§te stele, nici nu mai pomenesc.

a inclinat structural omenirea spre Cer.


Iisus
Oamenii nu mai pot scapa de aceasta inclinare, fie ca-L
marturisesc afirmandu-L, fie ca-L marturisesc tagaduindu-L pe
Dumnezeu.
A

55
55 cuvinte vii 141

Oamenii sunt provocaji, individual, sa se pronunte intr-un fel sau


altul, cum stau faja de solia lui Iisus.
Aceasta e biruinta cerescului Semanator !

Prislop, Dumineca XXI


15.X.49 Luca 8,5-15

^:v:-;v^v^:v^v:%v>:-:v
* v*. * v** ? at -v* ; v vi
yy. - i .
J.i fcj . i
>T- i .
'-

:<
.

142 PARINTELE ARSENIE BOCA

SEMANATORUL
-43-

Evanghelia s-a dat tuturor structurilor suflete§ti, s-a dat tuturor


claselor sociale, tuturor varstelor §i tuturor neamurilor pamantului.
Neamurile inca n-au dezvoltat toata bogatia Cre§tinismului §i
Cre§tinismul inca n-a pus in valoare de mantuire toate structurile
neamurilor.
Pe scurt: care-i samanja menita sa rodeasca ?
Mai intai e toata invajatura Evangheliei: tot ceea ce trebuie sa
§tim despre noi §i Dumnezeu spre asigurarea mantuirii noastre
Dar saman^a caracteristic divina e insu§i Iisus: omul eel nou,
faptura cea noua, omul ceresc. El locuie§te real in faptura noastra
duhovniceasca de la Botez. Dar, ca aceasta cunoa§tere sa nu duca gre§it
la un fel de autodivinizare luciferica a omului - cum s-a intamplat de
altfelcu un intreg curent de gandire, idealismul, -
Biserica invaja,
dogmatic, ca Iisus este §i deosebit de noi, e Mijlocitorul intre Dumnezeu
§i oameni.
In parte II avem fiecare pe Iisus §i pe Sfantul Duh; intreg e in
Biserica, in ob§tea luptatoare §i triumfatoare; iar desavar§it in veacul
viitor, cand:„Dumnezeu va fi totul in toate".
Noi oamenii nu ne dam seama ce lucruri mari ne-a§teapta in
privin^a prelucrarii noastre, prin mijlocirea cerescului Semanator, §i a
descoperirii valorii noastre eterne ! Prea suntem oameni, infa§ura^i la
ochi cu materia de pe noi cu structura noastra pamanteana, care ne
§i

cam cheltuie toata vremea de aici §i ne scurteaza zarea.

Trebuie sa fim mai deci§i pentru afirmarea Dumnezeu, de la


lui

care avem obar§ia, fiindca ceilal^i, care afirma numai materialitatea


lumii,o afirma mai tare. §i ni se cade noua, cre§tinilor, ca pe aceea§i
masura sa-i afirmam totodata §i spiritualitatea.
! !

B *
55
55 CUVINTE VII 143

Necredincio§ii, - spre ru§inea noastra - i§i cred necredinja lor


mai tare decatcredem noi credinja noastra.
(Sa n-ave^i nici o teama: mintea, prin puterile sale numai, nu
poate dovedi constrangator, nici ca este, nici ca nu este Dumnezeu).
De aceea, pentru ca puterile omului sunt hotarat marginite, de
aceea a venit Iisus, Dumnezeu, personal, sa ne vorbeasca El cele ale
eternitajii noastre. Aceasta este siguranja noastra in plus.
Impotriva lui Iisus oamenii n-au putut nimic, fie ca purtau toga
filosofilor, fie ca purtau hlamida imparatilor.
Dar, lucru de |inut seama e ca: apartenenta noastra la Iisus e
supusa incercarilor, prigonirilor, ba chiar §i osandirii la moarte. Aceasta
ne-a spus-o El cu toate prilejurile.

A§a trebuie sa fie: nimeni nu poate crede in Iisus nepedepsit


Daca Iisus ne-a rascumparat din moarte ve§nica cu pre|ul viejii,
noi de asemenea ca§tigam viaja Lui lepadand pe-a noastra, daca vremea
o va cere.
De aceea sunt ingaduite incercarile fiindca numai ele „coc"
samanja pe pamant a „dumnezeilor dupa dar".
Ace§tia sunt cre§tinii, in care Iisus aduce rodul insutit.

§i intereseaza rodul - sensul dat viejii §i morjii - §i nu intereseaza


pamantul de pe el.

Sa injelegem aceasta

Prislop

& <
16.X.49

^>:<:
;
^ -^'*^!**-^^'
:
144 PARINTELE ARSENIE BOCA

. ,<

ST?' j

I?1

'

INTREBAREA INTREBARILOR: ".MA

*^

„CINE ZICE LUMEA CA SUNT EU ?"


-44-
-Wl
f

dupa o convorbire cu Tatal, - o rugaciune — a venit


Iisus, la
ceasul sa puna lumii intrebarea intrebarilor: „Cine ziceti ca sunt Eu ?"
Lumea a dat aproape toate celelalte raspunsuri decat raspunsul.
Apostolii culesesera cateva pareri contemporane din popor: ca Iisus ar fi

un prooroc oarecare din 9


cei de demult.
Fariseii §i carturarii, ba chiar §i unele din rudeniile Sale, ti ziceau
ca-i smintit §i indracit
??
Sinedriul a gasit ca-i „hulitor de Dumnezeu" §i „trebuie omorat
Deci, - ca organ legislativ §i executiv al Legii Vechi - a raspuns
„hulitorului de Dumnezeu" cu rastignirea pe cruce intre doi talhari.

La intrebarea lui Iisus insa nu se poate raspunde decat din acela§i


izvor, al intrebarii. Raspunsul valabil nu 1-a dat decat Revelatia: „Tu e§ti

Hristosul, Fiul lui Dumnezeu". „Acesta este Fiul Meu eel iubit"
Dar §i Iisus a raspuns la intrebare: maintea sfintelor Sale patimi,
zicand: „Sa §titi ca Eu sunt Acela de care au zis Proorocii !" (loan
13,19)
§i a mai dat Iisus un raspuns: „Eu sunt Calea, Adevarul §i Viaja".
„Calea", „Adevarul" §i „Viata", acestea sunt fiinta vie, una §i aceea§i
persoana, nu abstractii; existenja personala absoluta §i absolut concreta.
E palmuitor faptul ca §i dracii s-au apropiat de adevaratul raspuns
mai mult decat s-a apropiat rajiunea omeneasca decazuta !

Prin urmare §i pe scurt e limpede: dupa lume, Iisus e un om ca


oricare altul; dupa Revelajie e un om ca nimeni altul.
Iisus e Dumnezeul-Om §i Omul-Dumnezeu.
Exact atata cat mai avem pana la destinul nostru.
Prislop, Luni XXII
16.X.49 Luca 9,18-21

*tw- . *h
55
55 CUVINTE Vtl 145

ASCEZA... RATIUNII...
-45-

Din pricina ca Iisus nu poate fi injeles prin categoriile rajiunii,


prin felul de a fi al lumii, ci numai prin Revelatie - iar omul anevoie se
ridica la inaljimea Revelajiei - faptul acesta il sileste pe om sa-§i vada
cu ochii toata. mizeria intreprinderii sale in cunoasterea Dumnezeu.
lui

Neputinja cuprinderii lui Dumnezeu il constrange pe om sa-§i vada


marginile, caducitatea, neajunsul cunoasterii, tragedia rajiunii. Rajiunea
trebuie sa admita credinja, aceasta asceza a rapunu.
De aci, fa$a de impune, rezulta numai doua atitudini:
Iisus, care se

sau e refuzat si osandit la moarte, ca o absurditate in lume, ca pe unul ce


ameninja lumea cu sfarsitul, sau e primit ca un sfarsit al lumii, ca o
:
* J
cruce a rafiunii, o smerenie a ei. Sau picatura de apa va nega oceanul
fiindca. . . nu-1 poate cuprinde §i ca urmare il va tagadui ca obarste a sa,
sau picatura de apa nu va nega oceanul, de§i nu-1 poate cuprinde, ci isi
va recunoaste obar§ia sa in el. Este prin urmare si o rastignire a mintii.
Luarea crucii lui Hristos e totuna cu smerenia, iar smerenia e
recunoasterea masurii de om §i primirea misterului ce ne depa§e§te, ca
mister.
Daca cunoa§terea, superioritatea subiectului fa^a de „obiect" e tot
sufletul nostru, atunci fa^a de Iisus suntem in situa^ia sa ne pierdem
sufletul, fiindca Iisus se impune, dar nu ca „obiect". Iisus ne impune un
alt mod de-a-L cunoaste; si ne pova^uieste simplu, divin de simplu: sa ne

pierdem sufletul pentru El, caci numai asa-L vom ca§tiga. Numai asa va
invia sufletul nostru. Cu alte nu ne mai tinem
cuvinte, in faja lui Iisus, sa
de zidul chinezesc al marginirii noastre, decat ca de un puternic motiv
de smerenie. Altfel nu se largeste fiin^a noastra; altfel nu pierdem lumea,
preferand pe Iisus.
Cine va face asa va fi marturisit de Iisus inaintea Tatalui, ca unul
ce a infruntat pe pamant riscul marturisirii lui Dumnezeu. Cine
rastigneste in sine cunoa§terea lumii (care nici pentru lumea aceasta nu e
!

'

146 PARINTELE ARSENIE BOCA

toata buna), preferand cunoa§terea care era in Iisus, „in care sunt
ascunse toate comorile cuno§tin|ei §i ale injelepciunii" (Coloseni 2,3),
acela pune viu fiinta sa in fa|a lui Dumnezeu.

Abia aceasta e „cunoa§terea Adevarului", „care


?? ne va face

liberi

Prislop. Marti XXII


1 7.X.49 Luca 9,23-26

."
5?
w CUVtNTE VII 147

AMARACIUNE DIVINA
-46-

De ne plangem impotriva limitelor noastre, impotriva


multe ori
condijiei umane. Tanjirea dupa o desavar§ire a omului ne da dreptate.
Dar intrebare daca, in condijia noastra de acum, putem suporta
desavar§irea ? De pilda ce-am face noi daca am §ti dinainte, cum §tia

Iisus, numai acest singur fapt: cat vom avea de suferit ?


'>~
lata Iisus le spuse ucenicilor ca le sta inainte divina tragedie a
Dumnezeu in mainile rautajii omene§ti; -
caderii Fiului lui ispita fara
seaman avea Dumnezeu de intins rautajii vazute §i nevazute.
Rautatea nu-L primea pe Iisus ca Dumnezeu, ci numai ca om; de
aceea i s-a dat de sus Jibertatea" sa-I faca lui Iisus toate relele de care-i
•ft"'

in stare. De§i Iisus le-a spus aceasta ucenicilor deschis, totu§i ei au fost
fc
Jinuji sa nu in^eleaga, - poate ca pentru ca era §i Iuda printre ei, care,
poate ca n-ar mai
'•4*

r" daca ar fi injeles, fi fost Iuda.


1 Desavar§irea lui Iisus e, printre altele, stralucita §i de lini§tea Sa
|v;*
supra-omeneasca in fata suferin|ei, in capacitatea Sa de suferinja: nu ca
un resemnat sau condamnat neputincios, ci ca unul ce impline§te activ
marele Sens al Providenjei, care va mantui pe oameni. (Aceasta era taina
bucuriei Sale care o ascundea de oameni. Evrei 12,2). Ucenicii n-au
indraznit sa ceara explica^ii; §i ca dovada ca n-au injeles nimic, au cerut
un lucru foarte strident cu atmosfera desavar§irii lui Iisus: „cine e mai
>W-.
mare intre ei ?"
5S--
&.

Desavar§irea vorbea cu migaleau in minte nimicuri


ei, iar ei
i
omene§ti, mici invidii de marime de§arta. Profund se va fi amarat Iisus.
Deci, vazandu-i ca nu injeleg deloc cele ale barbatului desavar§it,
St

intamplandu-se un copil la indemana - Tradijia crede ca ar fi fost


§i
{ X-

v
sfantul Ignatie de mai tarziu - le-a dat raspunsul printr-un copil.
if:

It
J 1
Vreji sa §ti$i cine-i mai mare ? Raspunsul e paradoxal: cine-i
* .V

V
mai mic in ochii sai, acela-i mai mare in ochii lui Dumnezeu. Mare e
acela care numai de marimea lui nu se ocupa. Mare e eel ce cre§te fara

a, :

••v
4<

m
H
IJ>V

148 PARINTELE ARSENIE BOCA


2

-is

sa §tie: ca bobul de grau in stralucirea soarelui §i bataia vantului. Daca e ;"C


3

o cre§tere naturala, dupa fire, naturala e §i cre§terea mai presus de fire, 3•I

^0

caci adevarata dimensiune a desavar§irii smerenia este. Drept aceea,


daca nu puteji injelege Imparajia lui Dumnezeu, eel putin primiti-o ca un
copil, in care nu se intampla nici o rava§ire dialectica.

Prislop. Miercuri XXII


18.X.49 Luca 9,44-48

V. .*»

• 0". ?«

"^"> '•
li> ' . .

rt. r.V,^

V'* ""• f ~

ft M.j.i .13

PI

;" £!-
m
--

. ^-„ —„^_J^
.
1M I " »
„CUViNTE VII" 149

VARSTELE LIBERTATII
-47-

Sunt epoci in care constatam revarsari neobi§nuite de har. Prima a


fost contemporana cu Iisus. Revelajia Adevarului §i a Puterilor era in
toi. Mulfi erau atra§i catre Adevar. Pentru un astfel de interval istoric
Iisus ne-a spus cuvintele: „Cel ce nu-i impotriva noastra, acela e cu noi".
Revelajia s-a incheiat Ramanea la libertatea oamenilor - libertate
pe care, primul, cre§tinismul a pus-o, §i a atarnat de ea toata ve§nicia -
ca sa se vada ce curs au sa aiba lucrurile, §i, dupa cursul liberta^ii sa vina
§i raspunsurile Cerului.
Au urmat vremi de uscaciune spirituala ca urmare a folosirii
§i

libertafii in sens rau, Pentru aceste vremi Iisus a atras ucenicilor aminte:

Baga$i de seama „Cine nu-i cu noi e impotriva noastra. Cine nu aduna cu


Mine, risipe§te" (Matei 12,30). E tocmai vremea, descoperita §i lui
Pavel, a lepadarii de credinja, a lepadarii liberta^ii spiritului, vremea
pierderii liberta|ii, noaptea intunecarii spiritului. E cufundarea veacului
in noaptea lucrurilor din afara. - Iar El va veni a doua oara la miezul
acestei nopji.
A§a vedea lumina aceea, mai inainte de intemeierea
Iisus: prin
soarelui, cu care arcuia ve§nicia, ca sa vina cu aceea§i lumina in miezul
nopjii omene§ti, care a pierdut sensul ve§niciei.
Daca Iisus §tia cele ale veacului prin cele ale ve§niciei - ca un
Dumnezeu - sigur ca §tia §i cele ale ve§niciei prin veac, prin care avea
sa treaca personal, ca om. ,yApropiindu-se zilele luarii Lui din lume, s-a
hotarat sa mearga la Ierusalim" §i a trimis inaintea Sa vestitori. Ace§tia
s-au oprit intr-un sat samarinean, care a refuzat sa-L primeasca (odata le
facuse mare bucurie venirea lui Iisus, doua zile printre ei «Ioan 4,40»).
Ucenicii n-au infeles - §i, omene§te era imposibil de in^eles - acest
refiiz. Evanghelia insa descopera motivul: „pentru ca mergea la
Ierusalim".
150 PARINTELE ARSENIE BOCA

Viaja pe pamant n-a fost injeleasa decat de El. Dovada:


lui Iisus

ucenicii cereau blagoslovenie sa se roage ca Hie, sa-i trazneasca


Dumnezeu pe samarineni, §i dupa ei, poate ca pe to{i samarinenii" ,

vremilor. Dar Cel ce vedea peste veacuri i-a oprit, afirmand ca pana la
1
sfar§itul veacurilor, pana la sfar§itul istoriei, misiunea Sa e sa

mantuiasca, nu sa piarda suflete.


Cand se va incheia perioada veacurilor, cand §i cei mai de pe
urma ucenici ai lui Iisus vor fi trecut, ca El, prin Ierusalim, - fiindca alt
loc nu-i va primi decat o Golgota - atunci vom tn^elege ca mersul
liberta|:ii ce ne-a adus-o Iisus avea, pentru noi, Sensul Noului Ierusalim !

Prislop JoiXXII
19.X.49 Luca 9,49-56
M
« cuvinte vii 151

MIEII, MISIONARI INTRE LUPI


-48-

Aceasta inseamna ca Dumnezeu conteaza pe posibilitatea


transformarii naturii de lup in natura de miel. Natura intreaga a ie§it
„buna foarte" prin Cuvantul lui Dumnezeu la create, dar intam
decaderea omului de la spirit la lucruri, au cazut §i lucrurile, a cazut §i
„natura" in salbaticie.
Rautatea e o osanda, o moarte anticipate, care chinuie§te firea, dar
nu e o venetica in fire. Pe aceasta vrea Dumnezeu sa o
naturala, e
izgoneasca din fire, dar cu ajutorul omului, care a introdus-o in fire. I-a
dat omului apostolia acestei misiuni: „Iata Eu va trimit pe voi ca pe ni§te
55
miei in mij locul lupilor.
Esenjialul urmarit de Iisus e revenirea intregii fapturi la Sensul ei
catre Dumnezeu, sensul ei originar, chiar din acest eon decazut al lumii.
Firea perversa §i firea curata, originara, stau laolalta in raportul in care
se afla un miel care bea apa dintr-un rau, fa^a de lupul care se afla mai la
deal, §i-ibaga mielului de vina ca-i tulbura apa, gasindu-i acesta motivul
„intemeiat" sa-1 manance. E absurditate multa §i variata lipita pe fire.
Misiunea lui Iisus, data §i mieilor, e descojirea firii de absurditate, de
salbaticie, de caricatura existen|ei: demonicul.
Aceasta insemneaza ca Iisus conteaza pe un miez originar
necontaminat, existent inca in fire, de§i comprimat, dar capabil sa-§i
reca§tige dimensiunile §i valoarea paradisiacal miezul capabil de har.
Precum ca acestea sunt a§a ne stau marturie mieii lui Dumnezeu, sfin|ii,

in preajma carora se imblanzeau fiarele. Luam la intamplare exemplul


vazut de martori in preajma sfantului Serafim, cand locuia in padurea
Sarovului, ca adesea erau in jurul lui deodata: vulpi, iepuri §i lupi,

bucurandu-se de bucuria sfantului. (Sfin^enia nu e tristej;e, e bucurie.


Sfin^enia trista e o trista sfin|enie.) Iar bucuria era nota caracteristica a
sfantului Serafim. Oamenilor li se adresa: „Bucuria mea". Pacatul a
creat fiarele. Sfinjenia le dezleaga de povara acestei uniforme straine.
152 PARINTELE ARSENIE BOCA

Tot binele, toata blandefea, toata bunatatea e un graunte de energie


'.'4$

divina in om, capabil sa creasca pana la sensul §i valoarea unei misiuni.


Aceasta e o misiune crescuta natural §i lucrand binefacator in jur, intr-un
de la sine injeles. Sa nu descurajeze mieii, vazand cofyii lupilor
ranjind, fiindca sta marturie istoria: lupii n-au putut manca mieii 1 Sa nu 2* ' £ *

descurajeze mieii, caci nu suntem „arunca$i in lume" (Heidegger), ca ai


lumii, ci suntem trimi§i: plini de Sens §i Adevar, sa transfiguram lumea.

„Sunt candela sub boltile divine,


A
In haos spanzur, dar atarn de Tine..."
(Nichifor Crainic)

Aceasta explica minunea ca mieii au biruit lupii: Mielul lui


Dumnezeu era cu ei.

Prislop Vineri
mm
XXII
m^mm

20.X.49 Luca 10,1-15

\ - - iA
„CUVtNTE Vll" 153

SMERENIE ROMANA
-49-

Gase§ti calitafi suflete§ti unde nu te a§tep{L C£pitanul roman al

ora§ului Capernaum, dator sa faca simJitS, in Israel gheara Aquilei


romane, da trei dovezi de om, care au mirat profiuid §i pe Iisus.
Romanul acesta era democrat: alerga panS la Dumnezeu pentru
ordonanja sa; §i iubea §i pe cei de alt neam, pe iudei, pe care trebuia s&-i
apese, dupa rosturile lui oficiale printre ei. Romanul acesta credea in
A A A
Dumnezeu, nu in zeii romani. §i credea bine in Dumnezeu: in
atotputernicia, in atotprezenja - si deci in puterea la distant, peste orice
distanja, a Cuvantului Dumnezeu. El credea §i ce nu credeau iudeii:
lui

ca Iisus e Dumnezeu. §i in sfarsit, e omul real, care a trimis lui Iisus


cuvintele: ,JDoamne nu te osteni, dk nu sunt vrednic sS inui sub
acoperisul meu, de aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic sa vin la
tine, ci zi un cuvant numai, si se va tamadui sluga mea".
Poate nicaieri pe pamant n-a gSsit Iisus atata smerenie. De aceea
1-a §i ridicat mai presus de Israel. CSpitanul roman din Capernaum era
deodata: omul ordinei, al stapanirii romane, omul iubirii de oameni,
omul iubirii §i credin^ei in Dumnezeu §i omul smereniei. Om concret §i
totusi duhovnicesc: reprezenta o centurie de ostasi, dar mai mult,
reprezenta un stil spiritual a multe centurii de sfin^i.
De asa oameni asculta Dumnezeu in toate vremile...
Cine stie daca nu, sub chipul vamesului, Iisus a ascuns tocmai
calita^ile sutasului din Capernaum, pe care-1 dadea lumii model iubit de
Dumnezeu...

Prislop. Sambata XXII


21.X.49 Luca 7,1-10
154 PARINTELE ARSENIE BOCA

BOGATUL SARACUL
-50-

Prin pilda bogatului anonim


a saracului anumit, Lazar,
§i

Revelajia arunca lumini decisive asupra soartei omului pe pamant, pe


planul lumii, precum §i asupra urmarilor, cu necesitate, pe planul
vesniciei.
Deocamdata desprindem cateva probleme:

I. Situajia in lumea aceasta:

1 . Slava si mizeria existand deodata, intr-un conflict surd: una in


usa celeilalte. - 2. Slavitul bogafiei e anonim; saracul e numit cu
numele, e Lazar; - Lazarii lumii la porjile bogajilor ! - 3. Bogajii nu
injeleg nimic; injelegerea lor nu se intinde nici pana la porjile casei.
- 4. Cainii injeleg mai mult; „inima de caine" au dat-o bogatului, iar ei
se milostivesc §i ling bubele saracului.

Vine moartea. Moartea e un factor „neprevazut" (!), care nu


II.

simplified nicidecum, ci complica toate problemele. Moartea, in primul


moment al ei, pune capat la o stare de lucruri: cose§te §i slava desarta si
mizena neinjeleasa. Cu moartea se termina timpul, galceava istoriei, dar
incepe vesnicia. Napasta morfii e: ca pe bogat il trimite in vapaie
vesnica si pe Lazar in fericire vesnica. Dar e o acuza nedreapta pe
socoteala morjii: nu ea face deosebirea, nu moartea da sentin^a.
Omul trece prin moarte ca printr-o poarta. Dar dincolo de poarta
are intinsa inainte, asteptandu-1, ve§nicia in care a trait vremelnicia.
Bogajia 1-a facut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, incolacit
de placeri; nu s-a dezvoltat suflete§te, nu §i-a format chip nemuritor de a
fi.

Pe Lazar, bubele si saracia 1-au desfacut din inlanfuirea cu via^a.


El rabda in nadejdea ca nu va fi tot asa, in nadejdea unei drepta^i a lui
Dumnezeu. Nu s-a inselat in credinfa sa. Toata suferin|a si meditajia sa,
"

99 CUVlNTE Vil" 155

meditate simplificatS desigur, dar existentfaia foarte sigur, au realizat

din Lazar un cetacean spiritual al Cerului.


Nici bogatia in sine, precum nici saracia in sine, n-au calitatea de
a te osandi sau ferici pe planul vesniciei. Atitudinea sufletului fa|a de ele
e aceea care determina vesniciile. Pot fi bogafi care se mantuiesc §i pot
fi saraci care se osandesc. Unul a lasat sa i se scrie pe piatra
!

mormantului „Ce-am dat, am castigat; ce n-am dat, am pierdut


:

Dincolo de cele vazute, in fondul lor, al rasfrangerii lor in suflet, e


eternitati

aici standu-^i amandoua


netrecut intre ele.
dre
Vad, pricep, infeleg tot ceea ce erau imbiaji sa vada, sa priceapa, sa
isca sj sa traiasca inca de pe cand vrut
aminte de oameni, de alti oameni, ceea ce nu faceau pe
W A
pamant Nu mai discuta daca este sau nu este Dumnezeu. Acum I se
lar e tarziu. Cand bogatul era pe pamant radea de nadejdea

dreptului §i de rugaciunea lui; acum rad dracii de rugaciunea sa.


Cea mai sfasietoare rugaciune e aceasta: de-a trimite Dumnezeu,
de pe ceea lume pe asta, pe Lazar sa le spuna la cei cinci fra^i ai sai

(Sfantul Maxim Marturisitorul ar zice: cele cinci simturi): cum stau


lucrurile dupa moarte, ca si nu vie §i ei in acest loc de munca.
Rueaciune. motivata in sine, dar refuzata de Avraam, zicand
altfel

cS au Legea si au Revelajia motivarea divina a refuzului


!

cunosc: .JDacS nu ascultS de Moise §i de Profe0 (Lege


n
morti
morti, si, din vremi
a implinit Dumnezeu, in diferite forme, aceasta rugSciune
adanc de genune, dar cei necredinciosj tot ca ei au rSmas: in
absoluta nepasare.
mare orimeidie: o pnmeidie mnnita, dm cauza
unui timp
II
Umbland, am bagat de seamS ca aproape la toate porjile bog
Dumnezeu cite un Lazar. Multora li 1-am arStat si le-am
i de rostul lui.
156 PARINTELE ARSENIE BOCA

Bubele lui LazSr §i toata mizeria lui cutremura, fireste; dar fiori
de groazS ne cuprind cand, sub str&lucirea trupeasca a bogatului, vedem
ascunsS neagra mizerie a unui suflet fara nici o virtute, un om decazut
tuturor pacatelor, tuturor bubelor spurcaciunii, pe care nu i le lingeau
nici camii. Pe acestea i le gadilau doar dracii.

Inmormantarea inc& a fost deosebita.


A bogatului: cu surle si prieteni, plans de toji.
Lazar: dus de aprozii ora§ului, ca o mortaciune.
Pe unul il asteptau dracii.
Pe Lazar, ingerii.
DouS destine deosebite, ca de la Cer la lad. Justifia divina e oare
nedreapta ? - Nu. Scrie despre ea c&: Judecata e far& mils celor ce n-au ,

facut mils !" Prin urmare e cu dreptate: singur te-ai scos din imparajia
milei, neavand grijS s& intri, In vremea sortitS pentru aceasta pe pamant.
§i mai scrie: „Mila §i Adevarul ajung inaintea Ta". Prin urmare iubirea
si cunoasterea Adevarului, Implinirea iubirii §i marturisirea Adevarului

sunt cele ce ne cresc raptura noastrS pana la m&sura de persoane ale


fmpar&tiei. - §i: „Dumnezeu e Adevarul" §i „Dumnezeu este iubire"...

A murit un pustnic, mancat de flare.


A murit §i un bogat, tiran, §i a fost ingropat cu cinste.
Un
vazand acestea, s-a mtrebat intru sine pentru aceasta
c&lugar,
deosebire, pe care a ing&duit-o Dumnezeu, §i n-o putea pricepe. Deci
rugandu-se el mult si postind, i-a descoperit Dumnezeu taina:
Pustnicul, ca om pamantean, mai avea un p&cat. Pentru curajirea &*• = M
:

lui s-a dat trupul s&u la fiare. Bogatul facuse §i el un singur bine, §i i s-a

rasplatit lui cu cinstea inmormantarii...

O femeie rea se chinuia in muncile farS de sfarsft ale iadului.


Blestemand pe Dumnezeu zise si aceasta: Dumnezeu e nedrept: numai
eu n-am facut nici un bine, Doamne ?
Auzind Dumnezeu aceasta trimite un inger sS-i cerceteze faptele
in vazul ei. §i a gasit ingerul c& femeia aruncase cu o ceapa dupS un
sarac. SSracul a luat-o si a muljumit lui Dumnezeu de ea. „Deci am facut
nedreptate femeii" zise dreptul Dumnezeu. „Du-te, atarn8-i ceapa £ ''m

!"
deasupra ei §i se va ag&ta de r&dacinile ei §i a§a adu-o in Rai Y.J'i - .'

i M ll— tf lt *** T fc.' rfl il * ^plH^m || | UN |gg .


ll|
!

95 CUVlNTE VII
59
157

§i ingerul facu a§a. Dar de mainile §i picioarele femeii se mai


agajara muljime de deznadajduiji, iar de ace§tia aljii §i iar&§i al{ii.
Ingerul urea spre Cer un ciorchine imens de chinuiji. In lumina ingerului
i-a vazut femeia pe ceilalji §i a inceput s& strige la ei, sS-i blesteme,
zicand ca numai pe ea a chemat-o Dumnezeu, nu §i pe ei, §i le f&cea vant
cu picioarele, descotorosindu-se de ei. Valuri-valuri de oameni c&deau
iara§i in intunerec §i chin. Dar pe masura ce c&deau oamenii, zvarliji de
rautatea femeii, ingerul urea spre Cer din ce in ce mai greu.
Cand n-a mai ramas agajat decat unul singur de mana femeii, ea
i§i desfacu mana de pe radacina sa se descotoroseascS §i de acesta, dar,
pe cand acela cadea iara§i in genuni, i se rupse rad&cina de ceapS de care
se Jinuse numai cu o mana §i cazu §i ea iara§i in adanc.
Pildele acestea, descojite de descrierea pSmanteascS, care nu merg
pentru celalalt taram al existenjei, au talcul lor.
Nu-i destul sa faci fapte bune: trebuie s& te faci tu insufi bun.
Numai fapta buna, savar§ita adesea, te imbun&t&te§te. Faptele bune, pe
langa rostul real ce-1 au de-a ajuta pe Lazarii lumii, mai au §i rostul ca
sa-$i faca Jie bunatatea, milostivirea, iubirea: a doua natur&. §i i§i

implinesc rostul acesta, al doilea, cu atat mai degrabS, cu cat nu se


urmare§te acesta. E bine a face binele ca pe-un lucru de la sine injeles,
u §i firesc, cum rasare soarele.
Cu o
ceapa zvarlita dupa un sarac, n-ai fScut bun&tatea a doua ta
natura. Dar nu e vorba de a doua natura, e vorba de revenirea la natura
noastra primara, natura noastrS de obar§ie, la care ne readuce Iisus.
Dumnezeu a facut totul din partea Sa. Mai urmeazS partea din
partea noastra.
Deciziile acestea sau nepasarea de ele, hotSr&sc simplu §i decisiv
de ve§nicia noastra.
Mai hotarator nu se poate vorbi

Prislop, Dumineca XXII


23.X.49 Luca 16,19-31