ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
Specializarea: Teologie baptistă pastorală
Forma de învățământ: cu frecvență
Studiul Noului Testament, anul I, semestrul II.

29. CE ÎNVĂȚĂM DESPRE

RUGĂCIUNE DIN EPISTOLELE
APOSTOLULUI PAVEL?

Coordonator:
Lect. univ. dr. Ovidiu Hanc
Student:
Mitrea Beniamin

Oradea, 2019
 CUPRINS

CUPRINS............................................................................................................................... 1

INTRODUCERE ................................................................................................................... 2

1. CADRUL RUGĂCIUNII .................................................................................................. 3

1.1. Cadrul personal ............................................................................................................... 3

1.2. Cadrul public ................................................................................................................... 3

2. CONȚINUTUL RUGĂCIUNII ......................................................................................... 5

2.1. Mărire ............................................................................................................................. 5

2.2. Mărturisire ...................................................................................................................... 5

2.3. Mulțumire ....................................................................................................................... 6

2.4. Mijlocire .......................................................................................................................... 6

3. CONSECINȚELE RUGĂCIUNII ..................................................................................... 8

3.1. Rugăciunea cu răspuns de tip ”afirmativ” ...................................................................... 8

3.2. Rugăciunea cu răspuns de tip ”mai așteaptă” ................................................................ 8

3.3. Rugăciunea cu răspuns de tip ”negativ” ......................................................................... 9

CONCLUZII ........................................................................................................................ 10

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 11

1
 INTRODUCERE

Lucrarea de față este un studiu tematic-analitic despre ce învățăm cu privire la rugăciune

din Epistolele apostolului Pavel. Rugăciunea este vitală. Ea este motorul vieții de credință atât
la nivel personal dar și la nivel de comunitate frățească. Rugăciunea este dialogul
credinciosului cu Dumnezeu. Cu cât ne vom ruga mai mult, cu atât îl vom experimenta mai
mult pe Dumnezeu în viața personală.

Unul dintre elementele fundamentale ale cunoașterii lui Dumnezeu și una dintre dovezile de bază
ale faptului că Îl cunoaștem pe El este rugăciunea – rugăciunea spirituală, insistentă, binlică.
Scriind cu un secol și jumătate în urmă, Robert Murray M’Cheyne afirma: „Ce este omul singur,
plecat pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, aceea este el, și nimic mai mult.” Noi însă am ignorat
acest adevăr. Am învățat să organizăm, să creăm instituții, să publicăm cărți, să ne implicăm în
mass-media să elaborăm strategii de evanghelizare și să conducem programe de ucenicie, însă am
uitat cum trebuie să ne rugăm.1

Scopul lucrării este să evidențieze atât importanța rugăciunii cât și modul corect de
aplicare al rugăciunii în viața personală. Biserica primară stăruia în patru domenii, așa cum ne
prezintă cartea Faptelor Apostolilor, iar unul dinte aceste domenii este și rugăciunea.

Rugăciunea este o conversație în ambele sensuri. Ori de câte ori ne rugăm, trebuie să ne așteptăm
să auzim ceva. Ce fel de conversație este aceea în care vorbește o singură persoană? Vreau să
încurajez pe fiecare creștin să se roage și apoi să asculte ce-i spune Duhul Sfânt.”2

Apostolul Pavel a fost un om al rugăciunii. El s-a rugat atât ziua cât și noaptea. Analizând
viața lui de rugăciune se va observa că a făcut-o din diferite circumstanțe ale vieții, inclusiv
atunci când a fost în închisoare cu picioarele în butuci sau legat în lanțuri. Această râvnă
pentru rugăciune, a fost unul din secretele care au stat la baza unei dedicări deosebite în
lucrarea la care a fost chemat. Eficiența sa în slujire cât și puterea de a plăti orice preț pe care
l-a avut de făcut pentru Domnul a fost datorită unei vieți îmbibate de rugăciune.

1
Arthur Donald Carson, Chemare la reformare spirituală ( Oradea: Făclia, 2006), 19.
2
Steve Sampson, Tu poți auzi ce spune Dumnezeu (Oradea: Învățătorul, 1996), 56.
2
 1. CADRUL RUGĂCIUNII

Analizând contextul în care apostolul Pavel se roagă, se va descoperi că deși el nu

menționează într-un mod direct unde și cu cine ar trebui să aibă loc rugăciunea, privind la
cadrul rugăciunilor sale se vor descoperi două tipuri de rugăciune: rugăciunea personală și
rugăciunea publică.
Practicarea rugăciunii în viața personală, se va observa întotdeauna atunci când ea va fi
făcută într-un cadru public. Sunt prea puțini creștini care se mai roagă în biserici, nu din lipsa
timpului din cadrul părtășiei care ar putea să nu le permită; ci pentru că sunt deficitari în
primul rând în domeniul rugăciunii personale.

1.1. CADRUL PERSONAL

Rugăciunea personală este cel mai intim mod în care credinciosul poate veni înaintea lui
Dumnezeu. În acest cadru el Îl poate lăuda pe Dumnezeu, Îi poate mulțumi pentru lucrările
minunate pe care le experimentează în viață, își poate mărturisi păcatele și pocăi de ele, se
poate confesa înaintea Domnului, sau poate mijloci pentru problemele personale sau a celor
dragi.
Apostolul Pavel a practicat din plin acest mod de rugăciune. În Romani 1:9, el menționează
faptul că îi pomenește pe credincioși neîncetat în rugăciunile sale. Un alt exemplu este cel din
2 Timotei 1:3 în care îi spune copilului lui în credință că: „... te pomenesc neîncetat în
rugăciunile mele, zi și noapte.”

Rugăciunea începe în momentul în care, în loc să ne gândim la un Dumnezeu îndepărtat, la un „El”,

la un „Atotputernicul” și așa mai departe, te gândești la Dumnezeu ca la un „Tu” ceea ce face
relația ta cu El să nu mai fie una la persoana a treia, ci una la persoanele întâi și a doua....Nu poate
fi vorba de rugăciune, cât timp există o distanță precaută, o relație distantă și rece, atât timp cât
există convenționalism între noi și Dumnezeu, atât timp cât nu-i putem vorbi, ci trebuie să trecem
printr-un complicat șir de cuvinte și de acțiuni.3

1.2. CADRUL PUBLIC

Rugăciunea în public, sau rugăciunea în cadrul părtășiei fraților este un alt mod de a
comunica cu Dumnezeu. Privind la viața din biserica primului secol se va observa că ei au
făcut din rugăciune, un mod de viață. Ei stăruiau în rugăciune pentru că au experimentat în
mai multe împrejurări puterea rugăciunii.

3
Antonie Mitropolit, Școala rugăciunii (București: Sofia, 2011), 153.
3
 Apostolul Pavel manifestă și încurajează și acest mod de rugăciune: în cadrul public. În 1
Tesaloniceni 5:17, el îi îndeamnă pe frați să se roage în orice moment din viață. Doar peste
câteva versete adresează din nou acest îndemn: 1 Tesaloniceni 5:25 „Fraților, rugați-vă pentru
noi”. El nu face altceva decât îi învață pe cei din biserică să facă ceea ce Domnul Isus a zis și
a promis: „Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru
oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19)
Rugăciunea făcută în biserică îi înflăcărează pe cei din cadrul părtășiei. Chiar și atunci
când viața e mai puțin plăcută, credinciosul este încurajat și îmbărbătat să audă atâția frați
care îl susțin în rugăciune.

4
 2. CONȚINUTUL RUGĂCIUNII

Ca oricare altă discuție din viața reală, rugăciunea are anumite ”reguli” care stabilesc într-
un anume fel atât ordinea în care sunt exprimate gândurile cât și un echilibru între ceea ce este
exprimat către Dumnezeu.
În majoritatea rugăciunilor adresate de apostolul Pavel se va observa că rugăciunea lui este
caracterizată de aceste aspecte: mărire, mărturisire, mulțumire și mijlocire; și într-o măsură
destul de mare el respectă și ordinea în care sunt spuse aceste lucruri.

2.1. MĂRIRE

Mărirea lui Dumnezeu este acea parte din rugăciune a credinciosului, în care el vine
înaintea Domnului și Îl laudă pentru ceea ce este El; pentru toate atributele Sale, măreția Sa și
desăvârșirea ființei Sale.
Atât Epistola 2 Corinteni cât și Epistola către Efeseni începe cu următoarea afirmație:
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos...” și apoi apostolul Pavel
enumeră câteva aspecte care stau la baza adorării lui Dumnezeu.

2.2. MĂRTURISIRE

Mărturisirea este momentul din rugăciune în care omul vine în fața lui Dumnezeu cu
falimentele sale, cu nimicnicia sa. Omul lui Dumnezeu David este cel care dezvoltă acest
domeniu atât de mult în psalmii ”rugăciune” pe care i-a compus, iar un exemplu în privința
aceasta este Psalmul 32.
Chiar dacă nu întâlnim decât într-un singur loc că apostolul Pavel ar fi făcut acest lucru, și
poate nu într-un mod atât de explicit, totuși prin cuvintele spuse în Romani 7:19 „Căci binele,
pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac” se poate înțelege
că dacă a făcut această mărturisire fraților, cu siguranță el făcea acest lucru și în rugăciune.

Cine poate fi sigur că a ajuns cu totul liber de puterea gândurilor pătimașe? Și dacă pentru o clipă
am fost ținut de un gând rău, unde este garanția faptului că această clipă nu se va preface în
veșnicie? De aceea, întrucât nu ne putem vedea pe noi înșine, trebuie să ne mărturisim riguros
păcatele, ca nu cumva să le ducem cu noi după moarte.4

4
Sophrony Archimandrite, Rugăciunea – experiența Vieții Veșnice (Sibiu: Deisis 2001),
83.
5
 2.3. MULȚUMIRE

Mulțumirea trebuie să fie un mod de viață, dar de asemenea ea cuprinde o parte din
rugăciunea celui mântuit. Mulțumirea este recunoștința arătată față de Dumnezeu pentru toate
atributele Sale care au un efect direct asupra credinciosului, cum ar fi îndurarea, dragostea,
generozitatea; dar și pentru atributele transmisibile, pe caer și le poate însuși datorită Lui.
Mulțumirea este adresată lui Dumnezeu și pentru ceea ce a făcut, face și va face pentru copii
Săi.
Poate cea mai dominantă parte din rugăciunea apostolului Pavel este aceasta: mulțumirea.
Privind la rugăciunea sa, se va observa că el mulțumește lui Dumnezeu pentru îndurarea
manifestată față de el, pentru binecuvântările Sale, pentru oamenii de lângă el care îl susțin,
pentru exemplul încurajator pe care îl vede în viața fraților săi, și lista ar putea continua.

2.4. MIJLOCIRE

Una dintre cele mai eficiente metode de a susține pe un credincios, indiferent de distanță
sau context este rugăciunea. Mijlocirea în rugăciune pentru sfinți este întâlnit adesea în viața
lui Pavel. Da, susținerea cu lucruri materiale sau financiare își are rostul ei, dar fără rugăciune,
viața este expusă multor pericole. De aceea se poate observa că apostolul Pavel îi îndeamnă
de mai multe ori pe cei credincioși: „Rugați-vă pentru noi”; cu alte cuvinte, mijlociți la
Dumnezeu pentru noi. Ex. Coloseni 4:3, 1 Tesaloniceni 5:25, 2 Tesaloniceni 3:1, ș.a.m.d.

Iată de ce a putut fi chemată de către Dumnezeu să mijlocească exact în momentele în care mă

confruntam cu mari pericole în timpul slujirii mele în India, chiar dacă nu știa că mă aflu în
primejdie. Mama mea era o adevărată luptătoare în rugăciune, care petrecea multe ore din zi în
adevărata mijlocire și simțea deseori imboldul Duhului Sfânt. Identificându-se cu mine în
rugăciune, ea evangheliza India pentru Cristos!5
Cuvântul lui Dumnezeu este temelia pe care se întemeiază toată rugăciunea noastră; căci cum am
ști noi cum să cerem, dacă Dumnezeu, în grija Sa, nu ne-ar fi dat Cuvântul în care putem găsi voia
Sa prezentată atât de clar? Promisiunile Lui sunt cuvintele pe care ne bazăm cererile. Nu este de
mirare deci că Satan v-a ataca acest Cuvânt cu toate puterile lui și va căuta să-i anuleze
promisiunile prin necredință.6

5
Wesley Duewel, Tu poți schimba lumea prin rugăciune (Oradea: Cartea Creștină 1997),
66.
6
Edwin și Lillian Harvey, Triumfători pe genunchi (București: Tipografia Centrală, 1996)
,173.
6
 Dar mijlocirea poate fi făcută și pentru cei nemântuiți. De-a lungul istoriei Dumnezeu a
onorat rugăciunile sfinților săi care au mijlocit pentru cei dragi care erau nemântuiți sau
pentru cei care îi persecutau pentru credința lor, dându-le și lor harul pocăinței.

7
 3. CONSECINȚELE RUGĂCIUNII

Frumusețea rugăciunii este că ea nu este făcută în zadar, cel puțin atunci când ea are loc
conform cerințelor prezentate în Biblie. Întotdeauna Dumnezeu va onora rugăciunile copiilor
săi, și asta nu presupune ca El să împlinească orice dorință ce îi este adusă înainte prin rugă.

Rugăciunea este un dialog, nu un monolog. Pentru a ne ruga în mod eficient, trebuie atât să
ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu cât, și să vorbim. Deoarece Dumnezeu ne-a chemat la o
relație de dragoste, trebuie să conștientizăm importanța tuturor aspectelor pe care le implică o
asemenea relație...este extrem de important să știm cum să ascultăm vocea lui Dumnezeu.7

De multe ori însă oamenii uită să mai asculte răspunsul care vine din partea Domnului. Ei
se roagă, și mai apoi dacă nu văd un rezultat concret și imediat la problema pe care au, trag
concluzia că Dumnezeu nu îi aude. În ceea ce urmează se va vedea că sunt trei răspunsuri pe
care credinciosul le poate primi de la Domnul.

3.1. RUGĂCIUNEA CU RĂSPUNS DE TIP ”AFIRMATIV”

Cu siguranță aceasta este cel mai iubit și așteptat răspuns pe care cel ce se roagă îl așteaptă
din partea lui Dumnezeu. Domnul Isus îi învăța pe ucenicii săi să ceară de la Tatăl orice în
numele Lui și vor primi. Ceea ce mulți nu au înțeles însă, este că atunci când rugăciunea este
făcută în Numele Domnului Isus, automat se limitează cadrul dorințelor exprimate.
Apostolul Pavel a experimentat de multe ori ascultarea rugăciunii sale, văzând cum
Dumnezeu lucrează în viața sa, a fraților lui; uneori într-un mod supranatural. În Filimon 1:22
el spune că are nădejdea că va ajunge la frații săi datorită rugăciunilor lor. Cu alte cuvinte:
pentru că Dumnezeu este credincios și va onora rugăciunile credincioșilor, Pavel avea să
ajungă din nou în mijlocul fraților.

3.2. RUGĂCIUNEA CU RĂSPUNS DE TIP ”MAI AȘTEAPTĂ”

Rugăciunea de acest fel, cel mai probabil, este cea care se întâlnește cel mai des în viața
credinciosului. De multe ori acesta este răspunsul din partea lui Dumnezeu, care îngăduie un
timp până să împlinească cererile copiilor Lui. Nu pentru că ar avea o plăcere în a-și vedea
copiii rugându-se insistent pentru un lucru fără a vedea rezultatele imediat, nu pentru că nu ar
avea puterea să îndeplinească imediat acele lucruri bune care Îi sunt cerute; ci pentru că
Domnul are timpul Lui, și planul Său este perfect cu privire la fiecare credincios.

7
Paul Yonggi Cho, Rugăciunea: cheia trezirii (Satu Mare: Leș, 2010), 171.
8
 Privind la rugăciunile adresate de Pavel, în multe situații se va observa perseverența în
cererile pe care le-a adresat el sau care le-au adresat frații pentru apostol, dar sunt menționate
de el în epistolele sale; ceea ce dovedește că nu au primit un răspuns imediat, fie el și negativ;
ci mai degrabă au trebuit să aștepte un timp până când Dumnezeu să îndeplinească cererile
adresate către El.

3.3. RUGĂCIUNEA CU RĂSPUNS DE TIP ”NEGATIV”

Răspunsul la rugăciune uneori poate să fie ”nu”. Deși nimeni nu așteaptă un asemenea
răspuns la rugăciunile sale, cu siguranță Dumnezeu face acest lucru pentru binele celor
mântuiți, deoarece El știe cel mai bine ce este folositor copiilor Lui, sau ce i-ar putea întina
sau îndepărta de El. Nici măcar într-o relație interumană, buna înțelegere nu e condiționată ca
întotdeauna ca celălalt să spună da, pentru că s-ar putea ca unul dintre ei să vadă pericolul și
să îi motiveze celuilalt de ce a avut această atitudine.

Să presupunem, prin reducere la absurd, că de fiecare dată când I-am cere ceva lui Dumnezeu și ne-
am încheia rugăciunea cu formula corectă, să spunem, „în Numele lui Isus”, am primi imediat
lucrul cerut. Cum am considera atunci rugăciunea? Ce am crede despre Dumnezeu? Nu ar deveni
rugăciunea un instrument magic? Nu ar fi Dumnezeu Însuși nimic mai mult decât un duh deosebit
de puternic pe care l-am putea invoca, nu frecând lampa lui Aladin, ci rugându-ne? „Dă-mi te rog,
soțul ideal. Astăzi. În numele lui Isus, Amin.” „Te rog să aduni Tu încă 82 de misionari pentru
Zair, împreună cu ajutoarele necesare, până la sfârșitul săptămânii. În numele lui Isus, Amin.” Ce
religie facilă și domestică!8

Domeniul în care apostolul Pavel a primit acest răspuns este unul destul de delicat,
sănătatea trupească. „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți
este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult
mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea
simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos,
căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:8-10) Deși a insistat și nu a primit
răspunsul pe care și-l dorea, Pavel nu a devenit un frustrat ci dimpotrivă el spune că simte
plăcere și se laudă cu slăbiciunile lui, deoarece este conștient că numai Dumnezeu îi
garantează biruința în orice circumstanță, indiferent dacă el înțelege pe deplin sau nu acest
lucru.

8
Arthur Donald Carson, Chemare la reformare spirituală (Oradea: Făclia, 2006), 260.
9
 CONCLUZII

În concluzie, rugăciunea este ”combustibilul” vieții de credință. Fără ea am fi lipsiți de

putere, de eficiență în lucrare, privați de o călăuzire specifică din partea lui Dumnezeu. Cu
toate că știm aceste lucruri, de multe ori neglijăm rugăciunea, și avem timp pentru orice alt
lucru, mai puțin pentru rugăciune.
Un alt lucru pe care îl învăță de la apostolul Pavel este faptul că indiferent de răspunsul
primit la rugăciunea pe care o adresăm lui Dumnezeu, atitudinea noastră trebuie una de
ascultare, de acceptare a planului Său și de conformare în totalitate.

Ce este rugăciunea? Ce este, de fapt, pentru fiecare dintre noi rugăciunea? Ne rugăm să ne
dăruiască Dumnezeu cele de trebuință. Ne rugăm să ne dăruiască Dumnezeu mâncare. Ne rugăm să
ne dăruiască sănătate. Ar trebui să ne dăm seama că modul în care ne raportăm la rugăciune e legat
de modul în care ne raportăm la Însuși Dumnezeu. Dacă noi stăm de vorbă cu Dumnezeu doar
câteva minute pe zi, dimineața și seara, închinându-ne la repezeală, spunându-ne dorințele la
repezeală, și în rest, trăim după cum ne modelează înțelepciunea lumii acesteia, suntem departe de
mântuire.9

Cu siguranță privind la viața de rugăciune a apostolului Pavel, fiecare dintre noi avem
motive să ne smerim, să ne cerem iertare pentru lipsa rugăciunii din viața noastră și să luăm
atitudine cu privire la felul în care putem face din rugăciune un mod de viață și nu ceva care
să ne indispună sau mai rău să manifestăm apatie față de ceea ce este ”comunicarea noastră cu
Dumnezeu”.

9
Vasile Danion, Duhovnicul. Rugăciunea. Postul (București: Areopag, 2011), 63.
10
 BIBLIOGRAFIE

Archimandrite, Sophrony. Rugăciunea - experiența Vieții Veșnice. Sibiu: Deisis, 2001.

Carson, Arthur Donald. Chemare la reformare spirituală. Oradea: Făclia, 2006.
Danion, Vasile. Duhovnicul. Rugăciunea. Postul. București: Areopag, 2011.
Duewel, Wesley. Tu poți schimba lumea prin rugăciune. Oradea: Cartea Creștină, 1997.
Harvey, Edwin și Lillian. Triumfători pe genunchi. București: Tipografia Centrală, 1996.
Mitropolit, Antonie. Școala rugăciunii. București: Sofia, 2011.
Sampson, Steve. Tu poți auzi ce spune Dumnezeu. Oradea: Învățătorul, 1996.
Yonggi Cho, Paul . Rugăciunea: cheia trezirii. Satu Mare: Leș, 2010.

11