CRITICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE

SEPTIMIU CHELCEA (coord.), Fricile sociale ale românilor. Studii de psiho-

sociologie, Bucureşti, Editura Tritonic, 2015, 423 p.

Volumul Fricile sociale ale românilor. Studii de psihosociologie este unul

colectiv şi este coordonat de profesorul onorific de la Facultatea de Sociologie şi
Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, Septimiu Chelcea. Coordonatorul a
adunat aici 15 din studiile publicate de el împreună cu diverşi colaboratori în
ultimii 15 ani. Gândurile care i-au animat pe profesorul Chelcea şi pe colaboratorii
săi au pornit de la ideea că „influenţele socio-culturale ale prezentului se grefează
pe caracterul naţional, reconfigurându-l”. Fricile sociale, zvonurile, idolii, eroii,
antieroii, justiţia socială, discriminarea socială, identitatea socială sunt teme asupra
cărora s-a oprit domnul profesor Chelcea, considerându-le relevante şi astăzi.
„Idolii de o clipă” şi unele persoane din mass-media au avut o faimă mare,
dar trecătoare, în rândul românilor, dar eroii românilor (Ştefan cel Mare şi Sfânt,
Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Carol I) s-au păstrat în memoria
colectivă. Studiile de psihosociologie incluse în acest volum relevă falsitatea
etichetărilor de genul „Numai în România se poate aşa ceva” sau „La noi ca la
nimeni”. Coordonatorul acestei remarcabile lucrări îşi exprimă credinţa conform căreia
„a venit momentul indigenizării psihosociologiei” şi recomandă „să încercăm să
devenim din consumatori producători de psihologie socială, pornind de la problemele
sociale din ţara noastră şi de la cultura românească”. Autorul supune atenţiei
specialiştilor modele precum „Piramida fricilor sociale”, „Schema celor zece C-uri” şi
„Piramida fericirii” ca elemente ale indigenizării psihosociologiei în România.
Primul capitol, „Fricile sociale în România” se deschide cu un motto extrem
de sugestiv pentru ce va urma din Seneca „Toate spaimele noastre sunt biruri ale
vieţii”. Autorul Septimiu Chelcea subliniază că frica i-a însoţit pe oameni de-a
lungul istoriei, ia mereu forme noi şi nu dispare niciodată. Cititorul este îndrumat
să înţeleagă distincţia dintre frică, fobie, anxietate, angoasă. Pornind de la celebra
piramidă a trebuinţelor a lui Maslow, profesorul Septimiu Chelcea, alegând ca
perioadă istorică de referinţă anii 1945–2009, a luat în considerare: teama pentru
pierderea vieţii, libertăţii, domiciliului, averilor şi condiţiilor decente de trai, locului de
muncă, privilegiilor sau a confortului, viitorului urmaşilor şi a vieţii, libertăţii sau a
domiciliului celor apropiaţi. O observaţie demnă de reţinut pe care o face autorul se
referă la faptul că, în piramida fricilor sociale, nivelele inferioare nu condiţionează
trăirea fricilor plasate spre vârful piramidei. De asemenea, neincluderea fricilor
sociale de la nivelele precedente la cele de la nivelele superioare diferenţiază
piramida fricilor sociale de piramida anxietăţilor, propusă de Cristophe André şi
Patrick Légeron.

Rev. Psih., vol. 62, nr. 1, p. 93–97, Bucureşti, ianuarie – martie 2016
94 Critică şi bibliografie 2

Capitolul al II-lea este consacrat zvonului care este analizat în contextul

anului 1968, anul invadării Cehoslovaciei de către unele din ţările care făceau parte
din Tratatul de la Varşovia, dar nu şi de România (Aurelian Stoica, Septimiu
Chelcea). „Zvonurile din august 1968: invadarea Cehoslovaciei şi îngrijorarea
României” conţine următoarele subcapitole: „Eşecul socialismului cu faţă umană”,
„Zvonuri la frontiera cu Uniunea Sovietică”, „Zvonuri la graniţa cu Bulgaria”,
„Zvonuri în zona Mării Negre”, „Zvonuri la graniţa cu Ungaria”. Autorii acestui
studiu nu îşi propun o expunere a datelor ştiinţifice într-o manieră exhaustivă, ci
„şi-au propus să prezinte doar o versiune documentată a unui cadru social atent
surprins în acea perioadă”.
În capitolul al III-lea, intitulat „Idolii, eroii şi antieroii românilor (Septimiu
Chelcea, Dorel Abraham, Sebastian Lăzăroiu), sunt analizaţi comparativ idolii
românilor şi idolii americanilor, preşedinţii, regii şi şefii guvernelor văzuţi ca idoli,
femeile idoli, eroii şi antieroii românilor în memoria colectivă. Toate aceste analize
sunt făcute având la bază unele sondaje de opinie postrevoluţionare. Concluzia
autorilor este că „cei mai şcoliţi şi mai bine informaţi sunt dispuşi să admire cu
pasiune, să-şi construiască idoli”.
În „Justiţia socială în perioada de tranziţie în România: opinii studenţeşti”,
care este titlul celui de-al patrulea capitol (Septimiu Chelcea, Lucian Radu, Cristian
Ciupercă), ne sunt prezentate opiniile studenţeşti despre justiţia socială în perioada
de tranziţie în România. Chestionarul a fost aplicat colectiv, prin tehnica extem-
poralului, în perioada martie–aprilie 2000 (în Centrul Universitar Braşov). Concluzia a
fost aceea că studenţii sunt de acord cu principiile justiţiei sociale capitaliste, dar
nu şi cu modul în care s-a realizat ea în perioada de tranziţie postcomunistă.
Datele cercetărilor de teren clasice, practica Eurobarometrelor, precum şi
rezultatele sondajelor naţionale ne relevă faptul că studierea criminalităţii şi analiza
politicilor penale şi de prevenire a criminalităţii rămân incomplete fără cunoaşterea
opiniei publice, iar capitolul „Opinia publică despre criminalitate, justiţie şi poliţie”
(Septimiu Chelcea) se concentrează tocmai pe aceste fenomene şi pe opinia publică
legată de ele. Suntem puşi în faţa unei analize riguroase a evoluţiei opiniei românilor
legată de criminalitate şi prevenirea ei începând cu 1989, trecându-se în revistă şi
particularităţile cogniţiei sociale în construirea opiniilor despre criminalitate. Toate
acestea se împletesc armonios şi necesar cu analiza opiniei publice privitoare la
instituţiile de poliţie şi justiţie şi la felul în care acestea aplică legea.
Capitolul al VI-lea, „Anchetele şi sondajele de opinie publică despre sexualitate,
hărţuirea sexuală şi relaţiile sexuale la locul de muncă” (Septimiu Chelcea, Alexandru
Zodieru), ne arată că tinerii (15–30 de ani) aprobă sexul la locul de muncă într-o
proporţie mai mare decât persoanele cu vârsta peste 55 de ani. Aceşti tineri
consideră perversiunile ca fiind ceva normal şi cred că infidelitatea trecătoare
întăreşte iubirea.
În capitolul al VII-lea, referitor la „Efectul de regrupare în jurul învingă-
torului din sondajele de opinie versus efectul susţinerii celui învins în sondaje.
3 Critică şi bibliografie 95

Studiu experimental” (Septimiu Chelcea, Gabriel Jderu, Loredana Ivan), se arată că

datele experimentului susţin ipotezele conform cărora efectele bandwagon şi
underdog se manifestă şi în cazul prezentării unor informaţii statice referitoare la
un mod de a acţiona. Se confirmă faptul că în raport cu activitatea guvernului,
indivizii se raportează la părerile celorlalţi, opiniile individuale se regrupează în
jurul opiniei majoritare. Cititorul este familiarizat cu Modelul tridimensional, propus
de Septimiu Chelcea în 2002, model care ia în discuţie dimensiunile psihologică,
psihosociologică şi sociologic-politologică ale opiniei publice.
La fel de riguroase din punct de vedere analitic sunt şi capitolele referitoare la
„Preluarea datelor din sondajele de opinie publică în mass-media din România în
anul electoral 2004: incorectitudine, subiectivitate şi ambiguitate” (Septimiu Chelcea,
Gabriel Jderu) şi la „Influenţă sau manipulare prin sondaje de opinie” (Dorel
Abraham, Ionela Şufaru, Septimiu Chelcea). Analizele făcute în aceste două
capitole au avut ca rezultat şi recomandări pertinente adresate comunităţii socio-
logilor specializaţi în sondarea opiniei publice.
Capitolul al X-lea, „Frauda intelectuală în universităţi, vinovăţia şi ruşinea”
(Septimiu Chelcea, Andreea Bobb), abordează un fenomen din ce în ce mai discutat,
comentat în societatea românească, respectiv frauda intelectuală în ansamblul său
şi plagiatul în mod deosebit din universităţi. Studiul fraudei intelectuale în
universităţi are în vedere următoarele întrebări: cine practică frauda intelectuală, ce
tipuri şi forme de fraudă intelectuală se practică, cum se procedează, la ce tip de
profesori se practică frauda intelectuală, cu ce consecinţe, cât de răspândită este
frauda intelectuală printre studenţi, care este climatul universitar, care este contextul
social general.
Ne reţin atenţia şi ultimele capitole asupra cărora din raţiuni de spaţiu limitat
nu ne vom opri mai în detaliu, limitându-ne la a le enumera numai: „Discriminarea
socială în România, cercetare comparativă internaţională. Eurobarometrul special
nr. 296” (Septimiu Chelcea, Abraham Dorel), „Opinia publică despre discriminarea
vârstnicilor pe piaţa muncii în România” (Septimiu Chelcea), „Indigenizarea
psihosociologiei: cazul României” (Septimiu Chelcea), „Identitatea naţională a
românilor: cercetări psihosociologice” (Septimiu Chelcea), „Spre o psihosociologie
a fericirii” (Septimiu Chelcea).
Având în vedere dimensiunea profesională a coordonatorului, calităţile
ştiinţifice reale ale volumului, demersul experimental amplu, documentarea ştiinţifică
riguroasă, ţinuta academică, nu avem nicio îndoială că lucrarea se va bucura de o
bună primire din partea specialiştilor, psihologi, sociologi, antropologi, cercetători,
cadre didactice, studenţi, pentru care analizele experimentale prezente aici pot fi
modele de referinţă. Nu în ultimul rând, credem că acest volum se adresează şi
cititorilor obişnuiţi, dar cu preocupări în domeniu, care se găsesc în faţa unui munte
de informaţii atent alese şi analizate.

Georgeta Preda
96 Critică şi bibliografie 4

RYLAN JAY TESTA, DEBORAH COOLHART, JAYME PETA, The gender

quest workbook. A guide for teens & young adults exploring gender identity,
California, Library of Congress, 2015, 191 p.

Cei trei autori propun o lucrare de mare interes atât din punct de vedere
teoretic, cât şi practic. Abordând identitatea de gen, cartea se adresează specialiştilor,
precum şi tuturor celor care doresc cunoaşterea de sine şi vizează studiul relaţiei
dintre gen si identităţile de rol multiple. Volumul cuprinde opt capitole, fiecare
conferind fişe de lucru practic, utile celor care doresc aprofundarea cunoaşterii de
sine. Contribuţia este revelarea dinamicii conturării personalităţii în contextul
relaţiilor interpersonale cotidiene, cât şi surmontarea barierelor mentale cu referire
la stigma socială a celor încadraţi în categoria devierilor de la normalitate. Prin
cunoaşterea şi autoacceptarea modalităţilor diverse de exprimare a genului, indivi-
duarea şi acceptarea mutuală a diversităţii devin o posibilitate actualizată practic.
Clasificarea identităţilor de gen este variată, cuprinzând, spre a exemplifica enumerând,
definiţii precum, „agender”, persona fără gen, „bigender”, persona cu caracteristici
atât masculine, cât şi feminine, „cisgender”, persona a cărei expresie a genului
corespunde aproape perfect cu sexul biologic atribuit la naştere, „cross-dresser”,
„gender fluid”, „gender nonconforming”, „two-spirit” etc. Autorii invită încă din
primul capitol al cărţii la înţelegerea în profunzime, prin intermediul unui exerciţiu
practic simplu referitor la reflexia asupra amintirilor celor mai recente, persoane
importante care au afirmat păreri asupra comportamentelor de gen şi modul de
recepţionare a acestora, în plan emoţional, la respectivul moment, explorarea
sentimentelor de adecvare la gen pe care persoanele le trăieşte în prezent sau pe
care le-ar trăi în raporturile sale sociale, în cazul unei schimbări a percepţiei
celorlalţi, altora-semnificativi, asupra genului, într-un cuvânt, conştientizarea modelelor
de rol, benefică pentru armonizarea relaţiilor cu sine şi cu munca, colegii, familia.
Pe parcursul călătoriei interioare, descoperirea şi integrarea polarităţilor constituie
o aventură sine-qua-non. Un efect menţionat este acela că, odată cu schimbarea
modului propriu de prezentare în lume, lentilele folosite de către ceilalţi în
cunoaşterea, filtrarea şi reprezentarea realităţii, îşi actualizează potenţialul de a se
modifica.
Autorii sunt recunoscători pentru realizarea acestei cărţi prietenilor, familiei,
copiilor, şi, fără îndoială, clienţilor. Cuvântul-înainte este elaborat de Ryan K.
Sallans, autor şi educator de prestigiu.
În primele două capitole, Gender identity, respectiv Gender expression,
autorii conferă o structură a explorării problematicii de gen. Consecutiv clarificării
diferenţelor conceptuale, în sinteză, sunt prezentate o serie de fişe de lucru practic.
Capitolele introductive se încheie cu concluzia conform căreia flexibilitatea mentală
oferă posibilitatea alegerii responsabile din multitudinea modalităţilor conştientizate
asupra expresiei de sine, prin intermediul genului.
5 Critică şi bibliografie 97

Pe parcursul următoarelor trei capitole, Family, School and work, Friends

and other peers, autorii abordează, pe rând, problematici precum: atitudinea faţă de
gen, surprinsă prin intermediul tehnicii conversaţiei semistructurate, starea internă
de preparare pentru implementarea şi conştientizarea îngrijorării sau confuziei,
elaborarea celui mai potrivit scenariu pentru comunicarea adecvată, spre experi-
mentarea sentimentului de incluziune socială, eventual prin acceptarea necondiţionată.
Identificarea resurselor sociale de suport constituie un demers necesar în prevenţia
comportamentelor de tip „bully”. Autorii semnalează o serie de modalităţi de
protejare de invazia intimităţii care prezintă o vulnerabilitate ridicată la socializarea
prin intermediul reţelelor online. Printre acestea, remarcăm autoinformarea şi
oferirea de informaţii utile către ceilalţi, cererea specifică de ajutor, recunoaşterea
faţă de sine a emoţiilor şi a nevoilor, construirea curajului de a comunica, primind
feed-back în ceea ce autorii numesc „safe zone” a persoanei în cauză.
Spre final, în capitolele Dating and sex, Balancing multiple identities şi
Dealing with the hard stuff, autorii promovează strategii de inter-relaţionare satis-
făcătoare prin alevierea stresului pe care confruntarea cu explorarea genului o poate
determina. Este vizată problematica integrării confortabile a identităţilor etnice, socio-
economice, religioase, într-o combinatorică care valorizează pe deplin unicitatea
persoanei.
Cartea constituie o pledoarie pentru acceptarea diversităţii prin autoexplorare
şi înţelegere experienţială prin intermediul fişelor de lucru. Precum subliniază
Diane Eherensaft, profesor si medic pediatru, reîntregirea de sine este posibilă atâta
timp cât se conferă harta unei explorări topografice a genului. Autorii înşişi dedică
lucrarea celor care au curajul de a se îmbarca în drumeţia explorării genului,
soldată cu beneficii asupra deblocării resurselor creative şi schimbării viziunii
asupra potecilor disponibile viitorilor tineri.

Ioana Cristina Brătescu Muscalu