VIITURI SI INUNDATII

1. Definirea termenilor de viitura si inundatie

Viiturile si inundatiile fluviale sunt fenomene naturale, ce fac parte din regimul normal al scurgerii apei unui
organism fluviatil. In functie de cauzele care le genereaza ele au amploare diferita si o anumita frecventa de
producere in timp. Viiturile pot deveni dezastre in situatia in care apele se revarsa peste limitele albiei minore,
provocand inundarea albiei majore, cu efecte grave asupra activitatilor social-economice, cladirilor, elementelor de
infrastructura desfasurate in astfel de zone, expuse riscului la inundatii. Dimensiunea dezastrului este rezultatul, pe
de o parte, al amplorii fenomenului natural, iar pe de alta, al gradului de ocupare si valorificare antropica a spatiului
supus in mod natural revarsarilor sau inundatiilor.

Viiturile

Viiturile reprezinta momente de varf in evolutia scurgerii apei unui rau. M. Pardé (1969) le considera ca
„episoadele cele mai dramatice ale hidrologiei”. Ele se caracterizeaza prin cresteri deosebit de rapide (de ordinul
orelor), uneori extraordinare, ale nivelului apei si implicit ale debitului, pana la atingerea unui maxim, dupa care
urmeaza scaderea, de asemenea rapida, a apelor (dar intr-un ritm ceva mai lent decat cresterea) care revin la
parametri normali de scurgere (Pisota, Zaharia, 2002). Desi antreneaza volume bogate de apa, viiturile se deosebesc
de faza de „ape mari” a regimului hidrologic prin intervalul scurt de manifestare. Ele se produc adesea pe fondul
perioadelor cu ape mari, dar pot avea loc si in timpul apelor mici, ca urmare a unor ploi torentiale foarte intense sau a
topirii bruste a zapezilor.

In general, viiturile sunt consecinta directa a conditiilor climatice ce constituie, in majoritatea cazurilor,
factorul declansator al acestor fenomene. Astfel, ele se produc ca urmare a unor ploi cu intensitati si strate de ape
mari (viituri pluviale), a topirii rapide a zapezii (viituri nivale) sau din cauze mixte (viituri pluvio-nivale).

Din punct de vedere cantitativ, viiturile au fost definite in diferite moduri. Dupa cum apreciaza Réméniéras
(1999), unii autori considera ca viiturile se produc atunci cand debitul depaseste de un anumit numar de ori debitul
modul (de 3 pana la 5 ori; in Romania se considera debitul de baza al unei viituri dublul debitului modul). Dupa alti
autori, viitura corespunde unui debit cu frecventa sau probabilitate redusa (1 – 5%). Se considera viituri anualeatunci
cand se produc cele mai mari debite din cursul unui an .

Inundatiile

Adesea, notiunile de viitura si inundatie sunt utilizate ca sinonime, desi diferentele dintre cei doi termeni sunt
foarte clare. Semnificatia hidrologica a notiunii de viitura a fost prezentata mai sus.

Inundatia reprezinta in sensul cel mai general, acoperirea cu apa a unui spatiu care in mod normal este
emers sau uscat. Dintre multiplele definitii care au fost date inundatiilor de-a lungul timpului (Chow, 1973; Ward,
1975, 1978; s.a.), ca fenomene hidrologice, consideram ca cea mai adecvata este cea din Glosarul International de
Hidrologie OMM – UNESCO (1992) conform careia inundatia reprezinta „punerea in submersie a albiei majore de
catre apa care debordeaza din albia minora sau acumularea apei provenite din precipitatii sau topirea zapezilor in
zone cu drenaj natural insuficient”. Inundatiile pot fi provocate de viiturile fluviale, dar si de alte fenomene hidrologice:
ridicarea nivelului apelor freatice si stagnarea lor la suprafata solului, furtuni, maree, valuri (tsunami), ce provoaca
inundatii litorale s.a.. In mediul urban sunt frecvente inundatiile pluviale urbane generate de precipitatii de mare
intensitate si de capacitatea insuficienta a retelei de canalizare de a prelua apa pluviala s.a.

O viitura produsa pe un rau poate determina sau nu o inundatie, in functie de debitul de apa care se scurge.

2. Viiturile si caracteristicile lor

 Undele de viitura se caractrizeaza printr-o ansamblu de parametri, a caror cunoastere permite intelegerea
si stapanirea mecanismelor de producere a acestor fenomene, precum si estimari indirecte ale respectivilor
parametri, pe baza de relatii de sinteza regionale.

Principalii parametri care definesc o viitura sunt: debitul de baza, debitul maxim sau de varf, durata (timpul)
de crestere, durata (timpul) de descrestere, volum (fara cel de baza datorat alimentarii subterane), strat de apa scurs,
coeficient de forma. Aceste elemente se determina pe baza hidrografelor viiturilor singulare (fig. 1).

Debitul de baza (Qb) este debitul rulat in conditii normale de scurgere a apelor, care se inregistreaza inainte
si dupa producerea viiturii. Valoric, el este, in general, dublul debitului mediu multianual.

Debitul de varf (Qmax) este debitul maxim pe care il ating apele in timpul viiturii.

Timpul de crestere (Tc) reprezinta durata (in ore) dintre momentul inceperii viiturii si cel al inregistrarii
debitului de varf.

Timpul de descrestere (Td) exprima durata de retragere a apelor, intre momentele producerii debitului
maxim si cel al revenirii la debitul de baza. El este, de regula, mai mare decat timpul de crestere.

Timpul total al viiturii (Tt) sau durata viiturii reprezinta numarul de ore in care debitul de apa a fost mai
mare decat debitul de baza. Se determina prin insumarea timpilor partiali de crestere (T c) si de descrestere (Td): Tt =
Tc + Td.

3
Volumul viiturii (W) exprima cantitatea de apa rulata in timpul viiturii (in m ). El poate fi determinat pe baza
hidrografului, inmultind suprafata planimetrata a viiturii (cuprinsa intre linia debitului de baza si curbele de crestere si
descrestere a viiturii) cu produsul scarilor de reprezentare. In situatia in care se cunosc debitul maxim si unele
elemente ale undei medii de viitura, volumul se calculeaza cu ajutorul relatiei:

W = Qmax·Tt·γ·3600,

3 3
unde: W = volumul maxim al viiturii (in m ); Qmax = debitul de varf (in m /s); Tt = timpul total (in ore); γ = coeficientul de
forma a viiturii.

Stratul de apa scurs (h) ilustreaza grosimea unui strat uniform de apa (in mm), obtinut prin repartizarea
3 2
volumului de apa al viiturii (W, in m ) pe suprafata bazinului (F, in km ) in amonte de sectiunea considerata:

h= .

Coeficientul de forma a viiturii (γ) este definit ca raport intre volumul viiturii si volumul echivalent suprafetei
dreptunghiului circumscris viiturii (pe hidrograf) sau ca raport intre suprafata viiturii si cea a dreptunghiului circumscris
ei:

γ= ,

3 3 3
unde: W = volumul viiturii (in m ); Qmax = debitul de varf (in m /s); Qb = debitul de baza (in m /s), Tt = timpul total al
viiturii (in secunde).
 Hidrograful viiturii din 10 – 13 X 1972

pe raul Milcov la s.h. Golesti

Ca elemente caracteristice ale viiturilor se

mai pot considera:

- coeficientul de scurgere (Ks), care rezulta

din raportul dintre grosimea stratului de apa scurs (h s)
si cea a precipitatiilor care l-a generat (hp):

Ks = hs/hp;

- coeficientul de varf (Kv), adica raportul

dintre debitul de varf (Qmax) si debitul mediu
multianual (Qo):

Kv = Qmax/ Qo.

Elementele caracteristice ale undelor de viitura sunt

influentate de parametrii morfometrici ai bazinelor si
retelei hidrografice (lungimile si pantele cursurilor de
apa, suprafata, altitudinea si panta medie a bazinelor
hidrografice). O corelatie frecvent utilizata este si
aceea dintre stratul de apa maxim al viiturii (hmax.) si
suprafata bazinului de receptie (F): hmax. = f(F).
Legaturile de dependenta dintre elementele
caracteristice ale undelor de viitura si diferiti factori
spatiali constituie instrumente deosebit de utile pentru
determinarea indirecta a elementelor viiturilor (cu
conditia respectarii limitelor de valabilitate ale
corelatiilor).

Frecventa viiturilor

In analiza viiturilor, un element important il constituie frecventa de producere. Aceasta poate fi exprimata
sub forma de probabilitate de depasire sau de timp (perioada) de retur (de reperare).

Probabilitatea de depasire (p(x)) reprezinta probabilitatea (P) ca variabila hidrologica X (in cazul viiturilor,
debitul maxim) de sa depaseasca o anumita valoare x:

p(x) = P(X ≥ x).

Probabilitatea de depasire este complementara functiei de repartitie F(x) ce exprima probabilitatea de

nedepasire a unei valori x:

F(x) = P(X ≤ x).

In aceste conditii, P(X ≥ x) = 1 - F(x).

Timpul sau perioada de repetare (revenire, retur) exprima faptul ca un eveniment de o anumita
amplitudine x sau superioara acesteia, se poate produce in medie o data la T(x) ani. El este definit ca inversul
probabilitatii de depasire:
 T= ,

unde: T = timpul (perioada) de retur (de revenire) a evenimentului X; p (x) = probabilitatea de depasire
sau frecventa de aparitie a evenimentului (variabilei) X; F(x) = probabilitatea sau frecventa de nedepasire (de
neaparitie) a evenimentului X;

De exemplu, timpul de revenire corespunzator unui debit cu probabilitatea de depasire de 1% este de 100
de ani (T = 1/0,01 = 100). Timpul de revenire corespunzator unui debit cu probabilitatea de depasire de 2% este de
50 de ani (T = 1/0,02 = 50).

Un debit cu un timp de retur T este, deci, un debit care poate fi depasit, in medie, la fiecare numar T de ani.
Notiunea de timp de revenire nu implica o regularitate temporala de producere a evenimentelor (acestea nu au loc
regulat o data la T(x) ani). Ea trebuie considerata ca o valoare medie, caracteristica pentru o perioada foarte lunga.

Cunoasterea elementelor caracteristice ale undelor de viitura si estimarea frecventei de producere a unor
asemenea evenimente permit specialistilor elaborarea de prognoze hidrologice privind producerea viiturilor,
dimensionarea corespunzatoare a constructiilor si amenajarilor hidrotehnice, evaluarea riscurilor hidrologice generate
de viituri.

3. Tipuri de viituri

Viiturile pot clasificate in mai multe tipuri, in functie de diferite criterii.

Dupa forma hidrografului, ce reflecta distributia in timp a precipitatiilor, viiturile pot fi:

- simple sau singulare, caracterizate printr-un singur varf, ce sunt provocate, de regula, de un
eveniment pluvial unic, de mare intensitate.

- complexe sau compuse, ce prezinta mai multe varfuri, rezultate din ploi succesive sau din
suprapunerea precipitatiilor cu topirea zapezilor. Sunt specifice raurilor de mari dimensiuni, care
traverseaza mai multe unitati de relief sau zone climatice diferite si care de-a lungul lor primesc
afluenti ale carot viituri nu ajung in acelasi timp in colectorul principal.

In functie de modul de evolutie in timp, se disting viituri lente si viituri rapide.

Viiturile lente sunt specifice cursurilor de apa ce dreneaza suprafete bazinale de marime medie si mare (de
2
ordinul a mii de km ). Ele se manifesta o perioada de timp mai indelungata, ce poate dura de la cateva zile (in cazul
bazinelor de marime medie), la cateva saptamani sau chiar luni, in cazul marilor fluvii (Mississippi, 1993; Yangtze,
1998; Dunarea, 2006).

Asemenea viituri sunt generate, de obicei, de precipitatiile bogate si intense, de lunga durata (cateva zile). In
anotimpul de primavara, la latitudini temperate, acestea se pot asocia cu apa provenita din topirea rapida a zapezilor,
provocand viituri de mare amploare.

In martie 1981, bazinele Crisului Alb, Crisului Negru, Ariesului si Oltului superior au fost afectate de viituri cu
perioada medie de repetare de 1/100 de ani, generate pe de o parte de precipitatii de 100 - 150 mm cazute pe durata
a 48 de ore, iar pe de alta parte, de topirea stratului de zapada care in zonele montane depasea 1 m grosime, in
o
conditiile unor temperaturi ridicate, ce in timpul zilei au ajuns la 20 C (Stanescu si Drobot, 2002). Viitura produsa pe
Dunare in perioada aprilie – mai 2006 s-a datorat, de asemenea, precipitatiilor bogate care s-au suprapus topirii
stratului de zapada ce masura grosimi de pana la 2-3 m in zonele montane din Alpi si Carpati, pe fondul unor
o
temperaturi de 12 - 14 C inregistrate la sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie in cea mai mare parte a bazinului
Dunarii (Serban et all., 2006).
 In cazul viiturilor lente, inundarea albiei majore are loc gradual, in timp relativ indelungat si in general, ea nu
se produce prin deversarea laterala a malurilor, ci prin avansarea apei provenite din sectoarele de rau din amonte,
unde malurile albiei minore sunt mai joase decat in aval (Stanescu si Drobot, 2002). Intrucat viiturile lente provoaca
inundarea unor suprafete intinse, se mai numesc „viituri regionale”.

Viiturile rapide se caracerizeaza prin durata scurta de manifestare, de ordinul zecilor de minute sau al orelor.
2
Sunt specifice cursurilor de apa ce dreneaza bazine hidrogafice de mici dimensiuni (pana la cateva sute de km )
caracterizate prin pante mari, fragmentare accentuata a reliefului, grad redus de impadurire si pondere ridicata a
suprafetelor impermeabile. Sunt generate de ploi torentiale cu intensitati mari, frecvent de tip convectiv, cu durate
scurte (de 2 – 6 ore) ce depasesc timpul de concentrare al bazinului. Viteza de scurgere a apei este foarte mare,
ceea ce determina un impact mecanic puternic asupra albiei si obstacolelor intalnite, provocand dislocarea si
antrenarea lor. Asemenea viituri au un caracter, in general local, dar distrugator, motiv pentru care mai sunt
denumite „viituri brutale” (Stanescu si Drobot, 2002). In conditiile in care antreneaza cantitati importante de aluviuni,
ele pot deveni viituri noroioase.

Printre factorii favorizanti ai viiturilor rapide se inscriu despaduririle si extinderea urbanizarii, care conduce la
impermeabilizarea terenurilor.

A. Guilcher (1965, citat de Grecu, 2004), in functie de caracteristicile si regiunile de producere, distinge mai
multe tipuri de viituri: mediteraneene, oceanice, tropicale, de vara.

Viiturile mediteraneene sunt specifice raurilor de dimensiuni medii si mici care dreneaza spatii montane din
areaul mediteranean. Sunt specifice pentru sudul Frantei, sudul Italiei, insulele Sicilia si Sardinia, sudul Turciei. Se
caracterizeaza prin rapiditate de manifestare, violenta deosebita si frecventa ridicata. Sunt generate de ploi cu
intensitati foarte mari, ce pot depasi 500 mm in 24 de ore, ajungand pana la 1000 mm in 24 de ore. Se produc cu
precadere vara si toamna si genereaza trei tipuri principale de inundatii: toerntiale, litorale si urbane (Laganier et
Davy, 2000).

Inundatiile torentiale afecteaza majoritatea cursurilor de apa mediteraneene. Prezinta o mare rapiditate in
evolutie. Timpul de crestere a apelor este foarte scurt, ceea ce face dificila alertarea in timp util a populatiei, din care
cauza asemenea viituri provoaca adesea decese prin inecare.

Inundatiile litorale afecteaza zonele costiere fiind consecinta conjugarii conditiilor meteorologice si
hidrologice. Vanturile si furtunile puternice din spatiul marin provoaca intensificarea valurilor si cresterea nivelului apei
care inunda campiile joase litorale. In cazul in care furtunile coincid cu producerea de viituri pe cursurile de apa care
debuseaza in mare, apa adusa de rauri va inunda, la randul ei, spatiile joase litorale.

Inundatiile urbane sunt generate de ploile torentiale care cad pe spatiile urbanizate, caracterizate printr-un
coeficient ridicat de impermeabilizare a suprafetelor. Ele sunt consecinta capacitatii insuficiente a sistemului de
drenaj urban de a colecta apa pluviala, datorita pe de o parte, intensitatii deosebite a ploii, iar pe de alta, functionarii
deficitare a sistemului de drenaj (care poate fi subdimensionat sau gestionat si intretinut necorespunzator).

Viiturile oceanice se produc indeosebi in timpul iernii, pe cursuri de apa tributare oceanului. Sunt specifice
raurilor de pe fatada atlantica a Frantei, din Marea Britanie, din centrul si estul Statelor Unite s.a.

Viiturile tropicale sunt caracteristice zonelor afectate de cicloni, tornade, uragane.

Viiturile de vara sunt generate de precipitatii torentiale produse in sezonul de vara. Au caracter local si sunt
specifice zonelor temperat –continentale (Europa centrala, S.U.A.). In Romania astfel de viituri sunt caracteristice
indeosebi raurilor din regiunile montane si deluroase.

4. Tipuri de inundatii

In functie de factorii care contribuie la producerea lor si de spatiile care sunt afectate, se disting mai multe
tipuri de inundatii, dintre care cele mai frecvente sunt inundatiile fluviale, litorale si urbane.
 Inundatiile fluviale sunt generate de revarsarea apei unui organism fluviatil peste limitele albiei minore in
spatiul albiei majore. Ele pot fi provocate de mai multe cauze, precum: precipitatiile bogate, cresterea nivelului apei
ca urmare a agradarii albiei prin aluvionare, blocaje de gheata, ruperea digurilor si barajelor s.a.

Inundatiile litorale afecteaza zonele costiere, fiind generate de cauze precum: furtuni puternice ce provoaca
valuri de mari dimensiuni ce pot conduce uneori la ruperea digurilor; cresterile mareice amplificate de furtuni. In
functie de factorii generatori, inundatiile litorale pot fi cu apa sarata sau salmastra.

Inundatiile urbane sunt datorate dimensionarii necorespunzatoare sau a intretinerii defectuase a sistemului
de drenaj urban, care, in timpul episoadelor pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea apelor pluviale.

Alte tipuri de inundatii:

- inundarea zonelor joase de la baza versantilor prin acumularea apei de siroire de pe versanti;

- inundare prin exces de apa subterana (in zonele cu panza freatica apropiata de suprafata topografica).

Inundatiile pot avea caracter natural sau accidental.

Inundatiile naturale sunt generate de cauze naturale: precipitatii bogate, topirea zapezilor, valuri s.a.

Inundatiile accidentale sunt determinate de cauze antropice: ruperea barajelor si a digurilor, lucrari
hidrotehnice necorespunzatoare, exploatarea defectuoasa a unor asemenea lucrari s.a. In general inundatiile
accidentale au consecinte foarte grave asupra societatii umane si provoaca dezechilibre ecologice importante.

5. Cauzele viiturilor si inundatiilor

Cauzele care genereaza viiturile si inundatiile se pot clasifica in functie de mai multe criterii. Frecvent, cauzele
viiturilor/inundatiilor se clasifica in naturale si antropice. Amploarea inundatilor este data atat de factorii declansatori,
cat si de factorii favorizanti.

5.1.Cauze naturale

Intre factorii naturali declansatori ai viiturilor si inundatiilor, se inscriu: conditiile climatice, cresterea nivelului
marii, cutremurele de pamant, alunecarile de teren:

Conditiile climatice reprezinta cauza principala a producerii viiturilor si inundatiilor. Ele determina manifestarea
unor asemenea fenomene, atat direct, cat si indirect, prin diferite aspecte.

Ploile, mai ales cele torentiale de intensitate crescuta si cu cantitati mari de apa cazuta intr-o perioada scurta de
timp, constituie o cauza climatica aflata frecvent la originea viiturilor si inundatiilor fluvialesi urbane.

Inundatiile din iulie 1975, din iunie 1979 de pe Arges, din iunie 1988 si din iunie-august 1991 de pe Siret, etc,
inclusiv cele din iulie, august si septembrie 2005 au fost generate de ploile abundente.

2 3
Precipitatiile bogate din iulie 2005 (peste 200 l/m ) au produs un debit de 2800m /s pe Trotus, la postul Vranceni.
Ca urmare 2 persoane au decedat, 16 case au fost distruse, 709 au fost inundate, 18 poduri si 179 de podete au fost
rupte, 1,5 km de drum national a fost inundat, 300 de fantani si 181 ha de teren arabil etc (Gabor, 2005).

Topirea rapida a zapezilor datorata invaziei unor mase de aer de aer cald sta la baza formarii viiturilor de tip
nival, frecvent provocatore de inundatii. Topirea brusca a zapezilor si a ghetarilor poate fi generata si de eruptii
vulcanice in arealele active din punct de vedere vulcanic.
 Viitura din decembrie 1995-ianuarie 1996 a fost generata in primul rand de topirea zapezilor. Ea a afectat cu
precadere raurile din vestul si centru tarii, depasindu-se debite cu probabilitati de retur de 10 ani pe Mures la Ocna
Mures si Alba Iulia (Mustatea, 2005).

Topirea zapezilor suprapusa cu caderea precipitatiilor poate conduce la producerea unor viituri de tip mixt
insotite de inundatii.

In Romania acest fenomen a fost caracteristic pentru inundatiile si viiturile catastrofale produse in luna mai
1970 pe raurile din Transilvania, pe Olt, pe Siret si pe Dunare. In primele 4 luni ale anului 1970 au cazut precipitatii
abundente care au saturat solul, iar la munte au generat un strat de zapada de grosimi apreciabile. In primele 14 zile
din luna mai precipitatiile bogate cazute au gasit un sol saturat si s-au scurs in proportie de 80%, iar la munte au
3
topit zapezile. Pe Somes, la Satu Mare, debitul a ajuns la 3200 m /s, iar la Sighisoara, Tarnava Mare a ajuns
aproape la nivelul primului etaj (Grecu, 2004). Probabilitatea de depasire a debitelor inregistrate a fost cuprinsa intre
1% si 0,5%, deci au fost viituri rare (Stanciu, 2004). In 1970, ca urma a inundatiilor, au fost afectate total 83 de
localitati, partial 1528 si au fost evacuate 256000 de persoane (Grecu, 2004).

Temperaturile foarte scazute ale aerului in regiunile reci si temperate determina producerea de sloiuri si
poduri de gheta care afecteaza scurgerea apei raurilor. Incalzirea aerului si precipitatiile lichide specifice perioadei de
trecere catre sezonul cald determina cresteri ale debitelor si vitezei apei, care antreneaza cu ele blocuri de gheata ce
se pot aglomera in sectoarele de ingustare si de meandrare, formand baraje naturale (zapoare) care blocheaza
scurgerea, generand cresteri de nivel in spatele acestora sau scurgeri puternice in momentul ruperii, provocatoare de
inundatii (Pisota, Zaharia si Diaconu, 2005).

Pe Dunare, cea maispectaculoasa crestere de nivel datorata unui asemenea

fenomen a fost consemnata in anul 1838 cand gheturile au blocat fluviul in dreptul
orasului Budapesta, nivelurile depasind cu 2 m pe cele mai mari inregistrate, desi
debitele s-au situat in limite normale (5000 – 6000 m3/s). In urma acestui blocaj natural
datorat zaporului, nivelurile crescute si actiunea gheturilor sub influenta vanturilor au
afectat partea de est a orasului, distrugand 4254 de case si inundaand o suprafata de
cca. 6000 kmp (Grecu, .2004).

In Romania inundatiile provocate de zapoare sunt frecvent intalnite pe raurile de

munte cu albii ce prezinta alternanta de sectoare largite si inguste sau de meandre (de
exemplu, Bistrita superioara).

Furtunile puternice, provocate de ciclonii tropicali sau de musoni genereaza inundatii ale coastelor marine,
provocand pagube materiale si umane de proportii. Astfel de inundatii sunt specifice zonelor costiere din golful Mexic
(peninsula Florida), in jurul Philipinelor, in India, China, Bangladesh, pe tarmurile Europei vestice (in special in
Olanda si Belgia) (Grecu, 2004).

63% din decesele inregistrate in timpul ciclonilor ce afecteaza S.U.A. se datoreaza inundatiilor.

Cresterea nivelului marii in perioadele de flux poate provoca inundatii in cazul estuarelor cu tarmuri joase
si panta redusa.

Mareele ce avanseaza pana la 400 km in interiorul continentului in perioadele de ape mari ale fluviilor
Gange si Brahmaputra pot genera inundatii catastrofale. Ca urmare a suprapunerii acestor cauze, doua treimi din
statul Bangladesh au fost acoperite de apa in perioade iulie-septembrie 1974. Au fost distruse terenuri agricole, s-au
inregistrat aproximativ 2000 de morti ca urmarea inundatiei, iar epidemiile generate de excesul de apa si foametea
au facut peste 80 000 de victime in nord-vestul tarii, valoare inregistrata la sfarsitul lunii octombrie 1974.

Alunecarile de teren pot produce inundatii prin obstructionarea albiei raurilor (Stanescu, Dobrot, 2002).

Cutremurele de pamant, in special cele produse in domeniul marin, genereaza valuri foarte mari (tsunami) ce
provoaca inundatii in regiunile de coasta.
 Cutremurul de pamant de 9,0 pe scara Richter, produs pe 26 decembrie 2004 in
apropierea insulei Sumatra, a provocat un tsunami urias ce a inundat coastele
Indoneziei, insulei Sri Lanka, Indiei, sudului Thailandei provocand o adevarata
catastrofa (cel putin 222 046 morti si disparuti).
Ruperea „pungilor” de gheata din masa ghetarilor. Limbile glaciare contin
„pungi” de apa care in anumite conditii se pot rupe generand inundarea localitatilor
amplasate la baza limbii glacire.
Un asemenea eveniment s-a produs la sf. sec. al XIX-lea in Alpii Francezi, afectand
orasul Saint Gervais, din vecinatatea renumitei statiuni montane Chamonix.

Factori naturali care favorizeaza producerea viiturilor si inundatilor

In afara factorilor naturali cu rol declansator in producerea viiturilor si inundatiilor exista mai multi factori, de
asemenea naturali, care pot contribui la intensificarea inundatiilor. Acestia privesc caracteristici morfometrice ale
bazinului hidrografic (suprafata, forma, panta, morfografie), ale retelei hidrografice (panta, densitate) si ale albiei
minore (panta, grad de meandrare, grad de despletire, rugozitate), caracteristici ale solului (permeabilitate, grad de
umiditate, temperatura solului), gradul de acoperire cu vegetatie, debitul solid al raurilor, adancimea nivelului freatic
s.a.

Astfel permeabilitatea redusa a solului si a rocilor din arealul bazinului de receptie, coroborata cu lipsa
vegetatiei, favorizeaza concentrarea rapida a scurgerii pe versant si in albie. Rugozitatea, care depinde de natura
constitutiva a patului albiei si a malurilor, de prezenta vegetatiei, de forma canalului de scurgere, afecteaza viteza si
marimea valului de viitura. Propagarea undei de viitura se face mai rapid in cazul bazinelor si cursurilor de apa cu
pante mari. Varful viiturii este mai inalt si mai ascutit in cazul bazinelor hidrografice cu forma rotunda, iar tipul de
drenaj dendritic imprima scurgerii aceeasi caracteristica (Mustatea, 2005). Excesul de umiditate datorat apelor
freatice de la adancime mica poate duce la inundarea crovurilor frecvent seci, a unor suprafete joase de lunca si a
unor terenuri orizontale in mod obisnuit emerse (Gastescu, 1979, citat de Grecu, 2004).

5.2. Cauze antropice

Printre principalele cauze antropice declansatoare sau favorizante ale viiturilor si inundatiilor, se remarca:
ruperea barajelor si digurilor, irigatiile,despaduririle si lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta, proiectarea
si intretinerea necorespunzatoare a sistemelor de canalizarevulnerabilitatea sociala.

Ruperea barajelor si digurilor (fluviale sau marine) constituie cauza ce poate genera inundatii cu consecinte
foarte grave ale zonelor protejate. Ruperea unor asemenea lucrari cu rol de protectie impotriva inundatiilor, poate
surveni ca urmare a unor cauze naturale sau a unor accidente legate de proiectarea, de constructia barajului/digului
sau de modul defectuos de exploatare a acestora.

In unele situatii particulare ruperea digurilor se realizeaza in mod deliberat, ca masura de protejare a unei regiuni
de interes crescut social si economic.

2
In Tarile de Jos au fost realizate de-a lungul timpului diguri marine ce au scos de sub apele marii cca. 2200 km .
In ianuarie 1953, ca urmare a unei furtuni puternice, s-au produs valuri de pana la 12 m ce au produs ruperea
digurilor estuarelor, provocand pagube catastrofale: 1800 de morti, 4000 de case distruse, 25 000 de case avariate,
70 000 ha de teren inundate (Grecu, 2004).

Orasul Satu Mare a fost inundat in anul 1970 prin ruperea unui dig de aparare de pe raul Somes (Diaconu, 1972
citat de Mustatea, 2005.)

Distrugerea barjului Belci de pe raul Tazlau in noaptea de 28/29 iulie 1991, de catre o viitura exceptionala a avut
drept urmare producerea in aval a unei viituri soldate cu mari distrugeri si pierderi de vieti omenesti (Podani si
Zavoianu, 1992 citati de Mustatea, 2005).
 Irigatiile, prin pierderile de apa din sistemele de irigare si in conditiile unei capacitati reduse de tranzitare a
acviferelor pot contribui la cresterea nivelului freatic si inundarea subsolurilor constructiilor sau inundarea arealelor
mai joase ale suprafetei topografice (crovuri, micro-depresiuni) prin stagnarea apei freatice.

Despaduririle si lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta sunt factori favorizanti in producerea

inundatiilor prin cresterea volumului de apa care se scurgere, a vitezei si deci a timpului de concentrare a scurgerii pe
versanti.

Proiectarea si intretinerea necorespunzatoare a sistemelor de canalizare pot genera inundatii grave in

mediul urbanizat ca urmare a drenajului deficitar al apelor pluviale, indeosebi in timpul evenimentelor pluviale
extreme.

Vulnerabilitatea materiala si sociala constituie un important factor ce poate amplifica efectele inundatiilor.
Vulnerabilitatea materiala este datorata amplasarii in zonele expuse riscului la inundatii a asezarilor umane, a
practicarii de activitati economice. Vulnerabilitatea sociala depinde de gradul de pregatire a societatii in fata unui
eveniment extrem. Ea deriva din spaima, din neconstientizarea riscului, din lipsa unei educatie adecvate.

6. Efectele viiturilor si inundatiilor

Efectele viiturilor si inundatiilor sunt multiple si complexe. Dupa domeniul care este afectat, pot fi considerate
efecte sociale, economice si ecologice.

6.1. Efecte sociale

Efectele sociale pot imbraca diferite aspecte. Cele mai grave si dramatice sunt pierderile de vieti
omenesti. Dintre fenomenele naturale de risc, atat la nivel mondial, cat si in Romania, inundatiile sunt raspunzatoare
de cele mai mari pierderi umane. Acestea sunt cauzate in cea mai mare parte in mod direct, de decesul prin inecare,
in urma unei crize cardiace sau ca urmare a fortei fizice exercitate de apa in miscare ce poate antrena diferite corpuri
sau poate produce prabusirea constructiilor. Decesul este determinat, pe de o parte, de caractersiticile inundatiei
(inaltimea apei, viteza de scurgere, prezenta corpurilor plutitioare), iar pe de alta parte, de locul (in cladire, in
autoturism, pe strada s.a.), starea (in activitate sau in timpul somnului) si comportamentul individului (refugiere,
resemnare) in momentul in care a fost surprins de apa.

In mod indirect, inundatiile pot provoca victime omenesti prin maladiile pe care le genereaza si care
afecteaza populatia dupa producerea inundatiilor. Acestea sunt considetate efecte sanitare. Diminuarea resurselor
de apa potabila, contaminarea acestora, dificultatea aprovizionarii cu apa si alimente, a accesului la institutiile
sanitare, afectiunile de ordin fizic si psihic produse de asemenea evenimente pot afecta sanatatea oamenilor,
generand in unele situatii boli grave, chiar fatale. Efectele sanitare pot fi analizate la diferite scari temporale (Ledoux,
2006):

- in timpul inundatiei sau imediat dupa aceasta;

- in perioada ulterioara inundatiei (zile, saptamani);

- efecte pe termen lung (luni sau chiar ani).

In afara deceselor, in timpul inundatiilor populatia poate fi afectata de raniri mai mult sau mai putin grave.
Deteriorarea unor infrastructuri de transport special (conducte de gaze, retea de canalizare, a unor iazuri de
decantare a deseurilor chimice s.a.) poate determina contamiarea apei si a aerului, cu efecte asupra sanatatii umane.
Consumul de apa contaminata poate provoca aparitia bolilor hidrice precum dezinteria, hepatita, holera.

Un efect social important asociat inundatiilor il constituie cel psihologic. Acesta se manifesta indeosebi prin
stari de stres post-traumatic ce prezinta ca simptome: angoasa, depresie, tulburari ale somnului, dificultati de
concentrare, ce pot conduce in cazuri extreme la sinucidere. Aceste sunt generate indeosebi de traumatismele fizice
la care a fost supusa persoana in timpul inundatiei, precum si de pierderile de fiinte apropiate si materiale.
 Efectele sociale ale inundatilor includ, de asemenea, distrugerea si deteriorarea lucuintelor si
gospodariilor familiale, afectarea ale unor activitati instructiv-educative, culturale, sportive, precum si
deteriorarea unor obiective si instituitii social-culturale (de invatamant, sanitare, culturale, religioase s.a.).

6.2. Efecte economice

Efectele economice includ pagube directe si indirecte.

Pagubele directe vizeaza afectarea mai multor elemente de importanta economica, precum:

- constructiilor corespunzatoare unor unitati industriale;

- terenuri si culturi agricole;

- ferme zootehnice si depozite de furaje;

-depozite de materii prime agricole si industriale;

- infrastructuri de transport (cai ferate, sosele, poduri, linii electrice, conducte petriliere s.a.);
- retele de utilitati publice (alimentare cu apa, cu gaz, retele telefonice);
- lucrari hidrotehnice (baraje, lacuri, diguri) etc.

Pagubele economice indirecte constau in pierderile datorate disfunctionalitatii institutiilor publice si

unitatilor economice ca urmare a diminuarii sau intreruperii temporare a activitatii generata de lipsa fortei de munca, a
materiilor prime, a intreruperii alimentarii cu energie electrica s.a. La acestea se adauga costurile suplimetare legate
de refacerea elementelor deteriorate.

Plata asigurarii bunurilor materiale si umane este o alta consecinta a inundatiilor.

6.3. Efecte ecologice

Efectele ecologice pot include:

- modificari ale albiei si malurilor (eroziunea malurilor, depuneri de sedimente, despletiri, schimbari ale
cursului);

- modificari ale proprietatilor fizico-chimice si bacteriologice;

- colmatarea lacurilor de acumulare;

- efecte bio-edafice;

- reducerea stabilitatii versantilor (alunecari de teren, prabusiri);

Modificarea albiei se realizeaza ca urmare a proceselor de eroziune, transport si acumulare desfasurate de

apa. Desi aceste procese se manifesta pe tot parcursul anului, ele sunt mai accentuate in timpul apelor mari, la viituri
si inundatii. Totodata se modifica profilul longitudinal si transversal al raului, modificare insotita, in unele cazuri, de
schimbarea directiei cursului de apa, migrarea pragurilor aluviale, de formarea si modificarea unor ostroave etc.

Scurgerea solida atinge valori maxime in timpul viiturilor. Astfel depunerile de sedimente se adauga
celorlalte consecinte ale inundatiilor. Depunerile de sedimente depind atat de magnitudinea viiturii, cat si de ceilalti
factori naturali locali (particularitatile geologice, relieful, vegetatia, solul). Debitul maxim de aluviuni in suspensie se
produce, de obicei, inainte de atingerea debitului de varf al raului (Stanescu, Dobrot, 2002). Scurgerea solida din
perioada apelor mari reprezinta 85-95% din scurgerea anuala de aluviuni. In zonele montane, in bazine cu suprafete
mici de receptie, domina aluviunile tarate de diametre considerabile (1-1,5 m); acestea pot produce distrugeri prin
impact dinamic, iar depunerile de pietre sunt greu de indepartat din zonele inundate. In zonele de dealuri cu roci
friabile pe pante mari, cantitatile de aluviuni tarate si in suspensie sunt importante si depind de intensitatea ploii.
Aceste aluviuni sunt depuse cu precadere in zonele de campie, unde pantele sunt lente, ceea ce poate produce
inaltarea albiei, blocarea canalului de scurgere, favorizand deci o noua inundatie.

O astfel de viitura s-a produs pe data de 11 iulie 1999 (datorita precipitatiilor abundente)
in bazinul Raului Mare din Muntii Retezat. Formarea unui baraj temporar din trunchiuri
de copaci si din fragmente de roca a produs o viitura insotita de o curgere de
sfaramaturi care a generat 13 victime, 21 de raniti si distrugerea cailor de comunicatie
pe zeci de km.

Alunecarile de teren se produc in conditii morfo-litologice speciale si de supraumectare. Ele pot fi favorizate
de viiturile de pe versantii cu panta mare ce se produc in urma ploilor torentiale.
In luna februarie 2006, dupa doua saptamani de precipitatii, alunecarile de teren din Filipine au distrus un
sat, acoperind 40 ha cu un strat de noroi de 6 m. Au fost inregistrati 200 de morti si 1500 de disparuti.

Poluarea zonelor inundate se datoreaza antrenarii de catre apa a diverse substante, precum hidrocarburi,
ingrasaminte chimice, alti produsi datorati „spalarii orasului” (si nu numai) si cu bacterii. Sedimentele transportate si
depuse in timpul inundatiilor pot contine metale grele care afecteaza calitatea apei de termen lung. Scurgerea solida
antreneaza microorganismele in aval, modificand echilibrul ecologic al raului.

Hazardele naturale in general si inundatiile in particular pot genera, la randul lor, hazarde tehnologice denumite in
limba engleza NATECH (natural triggering technological hazards) Succesiunea de evenimente cu reactie in lant
poarta numele de efect domino. Cele mai frecvente exemple de hazarde tehnologice produse de inundatii se refera la
poluarea cu diverse substante.

In ianuarie si martie 2000 prin accidentele la iazurile de decantare Aurul si Novat,

cantitati importante de material steril ce contineau cianura si metale grele au fost
deversate in urma acestor accidente, generand astfel poluarea raurilor respective.
Cauzele accidentelor au fost suprapunerea unei perioade cu cantitati sporite de
precipitatii si cu topirea brusca a zapezii, asadar cauze naturale. Acestea s-au combinat
cu unele defectiuni in sistemul de proiectare si intretinere a iazurilor de decantare
(Serban Balteanu).

7. Viituri si inundatii in Romania

Viiturile din Romania pot avea origine pluviala, nivala sau mixta. Cea mai mare pondere o detin viiturile
pluviale., in timp ce cele provenite din topirea zapezilor sunt mai rare. Cel mai frecvent afectate de viituri sunt raurile
din zona de vest a tarii: Somes (12-13% din numarul total inregistrat intr-un an), Crisuri (10-11%). Regiunile de sud si
de est sunt afectate mai rar de viituri. In privinta repartitiei anotimpuale a viiturilor, o analiza a frecventei acestora intr-
o perioada de cca. 70 de ani a evidentiat faptul ca numarul cel mai mare de viituri se inregistreaza primavara (30-
46% din numarul total analizat). Toamna si iarna sunt cele mai reduse frecvente ale acestor fenomene: 8-20%,
respectiv 5-29% (Stanciu, 2004).

Pe raurile cu suprafete bazinale mici debitele maxime si viiturile sunt generate de ploile torentiale, in timp ce
la nivelul bazinele mari efectul ploilor torentaile scade simtitor, rolul determinant revenind ploilor de lunga durata si
topirii zapezilor

Printre cele mai grave inundatii produse in ultimii 50 de ani in Romania se inscriu cele din mai 1970,
octombrie 1972, iulie 1975, decembrie 1995 – ianuarie 1996, iulie 1999, aprilie, iulie, septembrie 2005, aprilie – mai
2006 (fig. 1). Cu ocazia acestora s-au scurs debite extrem de mari (de zeci, chiar sute de ori superioare mediei
multianuale). Astfel, in timpul inundatiilor din 1970, pe raurile Somes si Mures, in unele sectiuni, s-au inregistrat
debite si volume cu frecvente istorice, de 0,5 – 0,2%. Inundatiile din 22 decembrie 1995 – 5 ianuarie 1996 au avut
origine mixta: ploi abundente si calde (provenite din zona centrala a bazinului Marii Mediterane) suprapuse apelor
provenite din topirea brusca a zapezii, la care s-a adaugat producerea de baraje de gheata si zapoare. Debitele
maxime atinse de rauri au avut asigurari mai mici de 10%: Ariesul la s.h. Campeni, 1 – 1,5%; Somesul la s.h. Nepos,
Beclean, Salva, 2 – 6%; Crisul Negru la s.h. Beius, Tinca, Zerind, 3 – 6% (Hidrotehnica, 2, 1996).

Principalele cauze ale producerii inundatiilor provocatoare de pagube umane si materiale importante in
Romania sunt (Gabor si colab., 2005):

- caracterul torential al precipitatiilor;

- imposibilitatea prognozei fenomenelor hidro-meteorologice locale din cauza lipsei unui sistem automat
de urmarire si prognoza a acestora;

- despaduririle masive;

- dezatenuarea produsa prin lucrari de indiguire pe lungimi mari fara masuri suplimentare privind
atenuarea acestor efecte;

- intretinerea necorespunzatoare a albiilor mai ales in zona podurilor si a localitatilor (neefectuarea

lucrarilor de decolmatare si de defrisare a vegetatiei din albia minora, depozitarea deseurilor etc);

- neintretinerea corespunzatoare a lucrarilor hidrotehnice;

- amplasarea unor constructii neautorizate in zona torentilor si in albiile majore ale cursurilor de apa;

- retele de canalizare subdimensionate.

Tinandu-se seama de acest ansamblu de factori favorizanti pentru inundatii, s-au declarat ca judete cu un
grad foarte mare de vulnerabilitate: Maramures, Suceava, Salaj, Bistrita-Nasaud, Cluj, Mures, Alba, Hunedoara,
Arad, Timis, Caras-Severin, Mehedinti.

Anul 2005 s-a caracterizat prin viituri exceptionale, ce au afectat aproape intregul teritoriu al tarii, fie in
reprize unice, fie in reprize succesive. In cursul acestora numeroase cursuri de apa au inregistrat debite istorice ce s-
au situat pe primele pozitii ale seriilor cronologice de date, a caror lungime a depasit in unele cazuri 100 de ani. In
tab. nr. 1 sunt redate cele mai importante debite inregistrate in anul 2005 si pozitia lor in seriile de date.

Viitura de pe Dunare din perioada aprilie – mai 2006 reprezinta cea mai mare viitura produsa in perioada de
observatii 1840 – 2006. In timpul acestei viituri Dunarea a inregistrat cele mai mari valori ale debiteleor maxime din
3 3 3
perioada mentionata, atingand la Bazias, pe 15 aprilie, 15 800 m /s (fata de 15082 m /s in anul 1895) si 17700 m /s
3
(debit reconstituit) la Isaccea (fata de 17000 m /s, in 1897). Amploarea sa s-a datorat pe de o parte cauzelor
climatice (precipitatii abundente suprapuse peste topirea stratului de zapada), iar pe de alta parte, producerii aproape
simultane de viituri pe afluenti ai Dunarii, in amonte de intrarea in tara (Tisa, Sava, Velika Morava, Timis) (Serban et
all., 2006).

Inundatiile mentionate au produs imense pagube materiale (distrugeri de terenuri, case, obiective industriale,
cai ferate, sosele) si chiar vieti omenesti.
 Fig. 1. Cele mai
mari viituri produse in
Romania inainte de anul
2005 si regiunile afectate

Principalele cauze
ale producerii inundatiilor
din anul 2005 au fost
urmatoarele (Raport privind
efectele inundatiilor si
fenomenelor meteorologice
periculoase produse in anul
2005, MMGA, 2006):

- caderea unor
cantitati importante de
precipitatii(cumulat peste
200 l/mp), care in perioada
de primavara s-au suprapus
peste stratul de zapada
existent (in unele zone
acesta depasind 1 m),
conducand la volume ale
viiturii exceptionale(pe raul
Timis, in sectiunea Sag,
volumul viiturii a fost de 770 mil. mc., depasind pe cel din anul 2000, care a fost de 250 mil. mc);

- avarierea digurilor ca urmare debitelor produse, care au depasit debitele de calcul proiectate, precum si a
timpului extrem de mare de solicitare al acestora (peste 20 zile, la maxim 5 zile aparand, in general, fenomenele de
tasare si infiltratii);

- crearea unor brese in acumularile piscicole din administrarea Consiliilor Locale si persoanelor fizice, ca
urmare a intretinerii deficitare, obturarii evacuatoarelor sau efectuarii unor suprainaltari neautorizate;

- defrisarea padurilor si efectuarea necorespunzatoare a unor lucrari agrotehnice care faciliteaza procesele
de eroziune si conduc la marirea coeficientului de scurgere pe versanti si antrenarea unor cantitati mari de aluviuni;

- inexistentt rigolelor si a santurilor de scurgere a apelor pluviale sau neintretinerea celor existente, in multe
localitati rurale;

- colmatarea, subdimensionarea sau neintretinerea retelelor de canalizare a localitatilor, care sunt

neadecvate regimurilor torentiale de scurgere;

- amplasarea unor obiective neautorizate (case, anexe gospodaresti etc) in zonele inundabile;

- construirea locuintelor, in zone inundabile, pe fundatii necorespunzatoare si din materiale de foarte slaba
calitate;

- depasirea capacitatii de transport a sectiunii podurilor si podetelor, atat datorita subdimensionarii, cat si
datorita obturarii sectiunilor de scurgere cu materiale lemnoase, deseuri menajere sau reziduri tehnologice,
depozitate in albia raurilor sau antrenate de pe versanti; nerealizarea de catre detinatori a lucrarilor pentru asigurarea
scurgerii in zona podurilor in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

- lipsa sau insuficienta stocurilor de materiale si mijloace de interventie, la nivelul comitetelor locale pentru
situatii de urgenta;

- neasigurarea permanentei la unele primarii din mediul rural, ceea ce intrerupe functionarea fluxului
informational pentru avertizarea-alarmarea populatiei;
 - necunoasterea de catre administratia publica locala si de catre populatie a atributiilor si respectiv, a
masurilor ce trebuie luate in situatii de urgenta generate de inundatii si fenomene meteorologice periculoase.

Tab. nr. 1 CELE MAI IMPORTANTE DEBITE INREGISTRATE IN 2005 COMPARATE CU VIITURILE
EXCEPTIONALE ANTERIOARE

Nr. RAUL STATIA DEBIT DEBIT MAXIM Pozitia Qmax 2005

in sirul de maxime
HIDROMETRICA MAXIM 2005 anterior anului 2004 (m3/s) anuale
si anul producerii
(m3/s)
1. Bega Balint 250 283 1999 A doua valoare
2. Timis Lugoj 1144 1247 2000 A doua valoare
3. Barzava Partos 182 162 2000 Debit istoric

4. Caras Varadia 330 440 1978 A treia valoare

5. Prahova Prahova 660 544 1977 Debit istoric
6. Cricov Sarat Cioranii de S 334 290 1966 Debit istoric
7. Cricov Baltita 413 359 1997 Debit istoric
8. Vulcana Sotanga 135 147 1997 A doua valoare
9. Teleajen M.Domneasca 582 850 1975 A doua valoare
10. Vedea Buzesti 226 412 1970 A treia valoare
11. Vedea Alexandria 676 949 1972 A doua valoare
12. Topolog Saraiu 203 209 2002 A doua valoare
13. Siret Lungoci 4650 3270 1991 Debit istoric
14. Cazaci Tarcau 217 141 1997 Debit istoric
15. Trotus Tg.Ocna 1260 722 1991 Debit istoric
16. Trotus Onesti 1680 1300 1991 Debit istoric
17. Trotus Vranceni 2800 3720 1991 A doua valoare
18. Tazlau S. Lucacesti 425 457 1991 A doua valoare
19. Putna Colacu 1510 709 1991 Debit istoric
20. Putna Mircesti 1094 786 1991 Debit istoric
21. Putna Botarlau 1323 1250 1970 Debit istoric
22. Milcov Golesti 577 560 1970 Debit istoric
23. Ramna Gr.Tufei 354 446 1979 A doua valoare
24. Ramna Jiliste 666 180 1979 Debit istoric
25. Rm.Sarat Puiesti 550 230 1996 Debit istoric
26. Arges Gradinari 514 436 1996 Debit istoric
27. Valea Mare Dacia 152 131 1998 Debit istoric
28. Prut Radauti Prut 2640* 1963 1998 Debit istoric
29. Teleorman Tatarasti 123 141 1997 A doua valoare
30. Neajlov Vadu Lat 216 372 1970 A treia valoare
31. Ialomita Cosereni 1332 1440 1975 A doua valoare
32. Prahova Adancata 912 1220 1975 A doua valoare
* debit influentat si de exploatarea acumularilor din Ucraina

Sursa: Raport privind efectele inundatiilor si fenomenelor meteorologice periculoase in anul 2005, Ministerul Mediului
si Gospodaririi Apelor, 2006.

Efectele inundatiilor si fenomenelor meteorologice periculoase din anul 2005 (Raport privind efectele
inundatiilor si fenomenelor meteorologice periculoase produse in anul 2005, MMGA, 2006)

Inundatiile din revarsari ale cursurilor de apa, deversari si avarieri ale digurilor si acumularilor mici, scurgeri de
pe versanti, precum si fenomenele meteorologice periculoase (indeosebi intensificari de vant, grindina si descarcari
electrice), produse in anul 2005 au afectat toate judetele tarii si 1734 de localitati, valoarea totala a pagubelor
fiind estimata la 5.975.201,5 mii RON. Au decedat 76 persoane. Au fost avariate 93.976 case si anexe
gospodaresti, 1063 obiective sociale si economice, iar peste 656.392 ha teren agricol au fost grav afectate.
Infrastructura a suferit pagube importante, inregistrandu-se avarii la 9860,63 km drumuri judetene si
comunale, 560,4 km drumuri nationale, 2465,84 km strazi in localitati, 2644,9 km drumuri forestiere, 9113
poduri si podete, 23,8 km cale ferata, retele de alimentare cu apa, retele electrice si telefonice.

A fost de asemenea grav avariat un numar de 630 constructii hidrotehnice cu rol de aparare impotriva
inundatiilor, in principal diguri, consolidari si aparari de maluri, regularizari ale cursurilor de apa, care au necesitat
lucrari urgente de refacere.

I Cele mai afectate de inundatii si fenomene meteorologice periculoase (in functie de marimea valorii
pagubelor) au fost judetele: Vrancea(507.841,9 mii RON), Buzau (462.227,5 mii RON), Timis (mii
406.069,3), Caras-Severin (363.209,8 mii RON), Bacau (338.641,9 mii RON), Teleorman(320.122,6 mii
RON), Mehedinti (258.224,7 mii RON), Olt (220.672,1 mii RON), Galati (214.470,4 mii RON), Botosani (209.215,0
mii RON), Dolj(203.397,1 mii RON), Suceava (202.092,0 mii RON), Satu Mare (195.276,9 mii RON).