Scoala Gimnaziala “Nicolae Lahovary”,Trestieni

Educatoare Trifan Floarea

George Toparceanu - Rapsodii de

toamna Intr-o clipa, alarmate,
Ies din santuri vrabiile.
1 Papura pe lac se zbate
Leganandu-si sabiile.
A trecut intai o boare
Pe deasupra viilor, Un lastun, in frac, apare
Si-a furat de prin ponoare Sus pe-un varf de trestie
Puful papadiilor. Ca sa tie-o cuvantare
In aceasta chestie.
Cu acorduri lungi de lira
I-au raspuns fanetele. Dar broscoii din rastoaca
Toate florile soptira, Il insulta-n pauze
Intorcandu-si fetele. Si din papura-l provoaca
Cu prelungi aplauze.
Un salcam privi spre munte
Mandru ca o flamura. Lisitele-ncep sa strige
Solzii frunzelor marunte Ca de mama focului.
S-au zburlit pe-o ramura. Cocostarci, pe catalige,
Vin la fata locului.
Mai tarziu, o cotofana
Fara ocupatie Un tantar, nervos si foarte
A adus o veste-n goana Slab de constitutie,
Si-a facut senzatie: In zadar vrea sa ia parte
Si el la discutie.
Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile Cand deodata un erete,
Spun ca vine-un vant de iarna Politai din nastere,
Rascolind padurile. Peste balta si boschete
Vine-n recunoastere
Si-auzind din departare
Vocea lui tiranica, Cu porunca de la centru
Toti ciulinii pe carare Contra vinovatului,
Fug cuprinsi de panica... Ca sa-l aresteze pentru
Siguranta statului...
Zvonul prin livezi coboara.
Colo jos, pe mlastina. De emotie, in surdina,
S-a-ntalnit un pui de cioara Sub un snop de bozie,
C-un batlan de bastina O pastaie de sulcina
A facut explozie.
Si din treacat ii arunca
Alta veste stranie,
C-au pornit-o peste lunca
Frunzele-n bejanie!

2
Scoala Gimnaziala “Nicolae Lahovary”,Trestieni
Educatoare Trifan Floarea

Văl de brumă argintie

Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.
Cântec pentru Brumărel
Peste creştet de dumbravă
A-nceput să cadă Norii suri îşi poartă plumbul,
Frunza în livadă. Cu podoaba zdrenţuită
Bruma arde via Tremură pe câmp porumbul.
Tristă e câmpia.
Şi cum de la miazănoapte
Vum! Vum! Vine vântul fără milă,
Vântul sună! De pe vârful şurii noastre
Intră-n casă. Smulge-n zbor câte-o şindrilă.
Nu-i a bună!
De viforniţa păgână
Treosc- pleosc! Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Focul face Plânge-un pui de ciocârlie
Sfârr- sfârr! Sus pe cumpăna fântânii.
Mâţa toarce
Sfârr- sfârr- sfârr! Îl ascult şi simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Bate tare vântul - Ni se-aseamănă povestea,
Duduie pământul Pui golaş de ciocârlie.
Ramurile-s ude
Ploaia se aude
Pic- pic! Pic- pic! Pic

Moş Brumar

Bârr! Bârrr!
Eu sunt Moş Brumar
Dar e în zadar, că am cojoc pe mine
Pentru că: Bârrr! Bârrr!
Vine iarna, vine!
Bârr! Bârrr! Bârrr!

Octavian Goga- Toamna

Scoala Gimnaziala “Nicolae Lahovary”,Trestieni
Educatoare Trifan Floarea

De-nvălit umerii săi.

Vasile Alecsandri- Toamna ţesătoare
Şi torcând de-a lungul trece
Toamna mândră, harnică Peste brazda murgă, rece,
Şi de bunuri darnică Unde ies painjini mii.
A-mpărţit a ei comori: Iar fuioru-i de matasă
Frunza-i dat-au vântului, Pe pământ în urmă lasă
Iar roada pământului Mreji de raze argintii.
Dat-o-au la muncitori.
Câte lanuri, văi întinse,
Dat-au in pentru ştergare Toate-acuma sunt cuprinse
Şi porumb pentru coşare De lungi fire ce lucesc.
Plin de ţinte aurii, Unele s-adună-n caier,
Şi toţi strugurii de vie Altele, perdute-n aer,
Pentru dalba veselie Tainic, lin călătoresc.
De la nunţi şi cumătrii.
Toamna grabnic le urzeşte,
Dat-au încă pentru coasă Le-mpleteşte, nevedeşte,
Iarba-i verde şi frumoasă Şi cu toate la un loc
Care-n mai au înflorit; Ea-şi lucrează-o-nvălitoare
Ş-a ei paseri cântătoare, Ca să meargă-n şezătoare
Ş-a ei şiruri de cucoare Şi să ia parte la joc.
Tainicului Răsărit.
Iat-o în cămeşă albă,
Ş-au rămas, sărmana, goală, Cu lefţi mari lucind în salbă,
Pe când viforul se scoală Mari cât ochii săi căprii.
Aducând gerul de an! ... Trista iarnă-o pizmuieşte
Ce-a să facă ea la iarnă? Şi prin neguri o pândeşte
Norii vin ca să aştearnă Descântând vrăjitorii.
Pe câmpii un lung troian.
Iar românul cu drag spune:
Vai de ea! ... Ce-a să devie „Doamne! fă încă-o minune!
Sub cumplita vijelie Scoate-o faţă-n calea mea,
Care suflă oţerit Ca şi toamna harnică
Peste văile uscate, Şi de suflet darnică,
Peste apele-ngheţate, Să-mi fac traiul meu cu ea!“
Peste codrul desfrunzit?

George Topârceanu- Balada unui

Dar nu-i pasă! ... Cât e soare, greier mic
Toamna, mândră ţesătoare,
Pune furca-n brâul ei, Peste dealuri zgribulite,
Ca să toarcă şi să ţese
Peste ţarini zdrenţuite,
Pânză lată-n iţe dese
Scoala Gimnaziala “Nicolae Lahovary”,Trestieni
Educatoare Trifan Floarea

A venit aşa, deodată, Ridicând un picioruş,

Toamna cea întunecată. Dar de-acuş s-a isprăvit…
Lungă, slabă şi zăludă, Cri, cri, cri,
Botezând natura udă Toamnă gri,
Cu-n mănunchi de ciumăfai,- Tare-s mic şi necăjit.
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Si cum vine de la munte

Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină-n cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,

Din căsuţa lui de humă,
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
- Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică.

Fiindcă nu-mi dă niciodată,

Şi-apoi umple lumea toată,
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Scoala Gimnaziala “Nicolae Lahovary”,Trestieni
Educatoare Trifan Floarea

Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.

George Coşbuc- Zile de toamnă

Ieri vedeam pe luncă flori…

Mândri fluturi zburători,
Şi vedeam zburând albine!
Ieri era şi cald şi bine.

Azi e frig şi nori şi vânt,

Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veştejesc de brumă toate.

Ieri era frumos pe-afară

Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea şi bate vânt.

Demostene Botez- Toamna

Toţi acei ce-ntreaga vară

Am muncit din zori în seară,
Toamna au roade bogate,
Au şi fructe şi bucate.

Mere, pere, în panere,

Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui
Cu puf galben ca de pui,
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume.
O. Cazimir- Toamna

Trece vântul prin copacii goi

Şi zvârle cu castane-n noi.
Dar în liniştea din umbra lui,
Nu-i răspunde glasul nimănui.

Doar o frunză-a mai foşnit, departe,