NSTALATII AVALE E ORD

Razvan Bidoae

Part 3 – Instalatiile de ballast si santina

 Instalatia de ballast – Descriere si specificatii
Instalaţia de ballast are rolul de corecta asieta navei, asigurarea pescajului pupa pentru functionarea propulsorului, modificarea pe vertical
a pozitiei centrului de greutate (doar la vrachiere wing tanks) si a reduce oscilatiilor de ruliul (doar la navele cu tacuncuri anti rului active) si
instalatii special (docuri plutitoare, nave cu clasa de gheata, submarine, etc.). Aceste functii se realizeaza prin balastarea, debalastarea si
transferul intre tancurile de ballast. Balastul folosit pentru aceste operatii este apa de mare. Prin apa debalast se poate muta micro-
organisme dintr-un colt al lumii in al alt colt, astfel incepand cu 2017 s-a adoptat Water Ballast Management Convention care impune
tratarea balastului inainte de debalastare. Conventia se termina de implementat in 2024.
Cerintele constructive ale instalatiei de balast se gasesc in:
- Cerinte IMO: SOLAS; MARPOL;
- Cerinte specific ale autoritatilor de pavilion;
- Regulile Societatilor de Clasificare (Bureau Veritas – Pt C, Ch 1, Sec 10, 7.)

Instalaţiilor de balast trebuie să satisfacă următoarele cerinţe funcţionale:

- să permită ambarcarea şi debarcarea apei pentru asigurarea pescajelor şi stabilităţii navei. Capacitatea si amplasarea tancuri de balast la bord se face în urma calculelor
hidrostatice ale navei;
- să permită transferul controlat al balastului între tancuri: prova-pupa şi babord-tribord, pentru reglarea asietei longitudinale respectiv transversale;
- să nu realizeze suprapresiuni sau subpresiuni în tancuri în timpul manevrei balastului (în acest scop fiecare tanc este prevăzut cu tubulatură de aerisire, aria = 125%);
- să nu permită ambarcarea apei prin aerisiri în cazul inundării punţii;
- să permită măsurarea cantităţii de balast în tancuri în orice situaţie de navigaţie;
- osatura tancurile de balast trebuie să aibă decupări pentru a permite accesul apei către sorburi şi al aerului către aerisiri, astfel încât cantitatea de balast după golire să fie
minimă, iar la umplere, să nu ramână suprafeţe libere în tanc;
- suprafaţa interioară a tancurilor trebuie protejată (vopsire, zincuri, etc) – cerinta IMO
- orice tanc trebuie prevăzută cu guri de vizită pentru acces în scopul întreţinerii; la lungimi mai mari de 35 m cel putin 2 guri de vizita.
- instalaţia şi tancurile trebuie complet separate de instalaţiile care transferă combustibilul, pentru a evita contaminarea cu hidrocarburi a tancurilor şi a instalaţiei de balast.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Instalaţia de ballast este formată din:
- grupul energetic, cuprinzând pompele de ballast sistemele de amorsare a pompelor si aparatura de comanda si control;
- sistemul pentru manevra balastului, format din sistemul de captare, tubulatură de dirijare şi armături care fac legătura între pompe şi tancuri;
- tancurile de balast, cu tubulatura anexă de aerisire, precum şi sistemele de măsurare a nivelului.
- sistemul de tartare a apei de ballast cu rolul de a distruge micro-organismele din apa debalastata.

Grupul energetic. De regulă, grupul energetic se amplasează în compartimentul de maşini în apropierea surselor de energie, situaţie în
care tubulatura care face legătura cu tancurile poate fi foarte lungă. Capacitatea pompelor de balast trebuie să satisfacă funcţionarea
instalaţiei conform cerintelor de exploatare a navei. În general, vor trebui pompe cu debite mari şi gabarite mici, capabile să realizeze
manevra balastului în timpi rezonabili, impuşi de exploatare şi cu sarcini suficiente pentru funcţionarea atât pe aspiraţie, în timpul golirii
balastului, cât şi pe refulare, în timpul umplerii. Aceste condiţii sunt îndeplinite de pompele centrifuge cu rotor simplu sau cu rotor dublu
montat pentru funcţionarea în paralel, pentru mărirea debitului.
Pompele de balast trebuie să fie autoamorsabile pentru a putea evacua, cât mai complet, apa din tancuri. La golire, când
rămâne puţină apa în tanc, poate pătrunde aer prin sorb şi sa se dezamorsează pompa de balast. De aceea se recomandă
pompe cu autoamorsare sau utilizarea unei instalaţii separate pentru amorsarea. Deoarege instalatia de ballast este una
vitala, pompa principală de balast trebuie dublată cu o pompă de rezerva din compartimentul de maşini cu parametri
funcţionali apropiaţi cu cei ai pompei principale.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Sistemul de captare. Constă din armături speciale amplasate pe fundul navei si pe bordaj, sub linia de plutire, numite şi prize de fund
respectiv de bordaj. Cele doua prize sunt legate printr-o tubulatură numită magistrală Kingston, prin care apa din exterior intră în navă şi
este dirijată către consumatori, dintre care instalaţiile de balast şi de răcire sunt printre consumatorii principali. Prizele se pot monta direct
pe fund, în cazul navelor mici fără dublu fund sau deasupra unei casete relizată în dublu fund, amenajata cu: grătar pentru a impiedica
pătrunderea impurităţilor, cu sisteme de prevenire a blocării cu gheaţă şi cu aerisire pentru eliminarea aerului intrat în casete, la navigaţia
pe valuri, evitându-se astfel dezamorsarea pompelor cuplate la magistrală. Atât prizele, cât şi tubulatura magistrală, au construcţia
reglementată prin Reguli şi sunt protejate împotriva coroziunii. Prizele de fund sunt folosite la navigaţia în ape cu adâncime mare, iar cele
de bordaj la navigaţia în ape puţin adânci, când prin prizele de fund există riscul pătrunderii impurităţilor dislocate de pe fund de trecerea
navei.
Sistemele de captare au evoluat, către solutii mai simple. În acest
sens, magistrala Kingstone este inlocuit de un canal structural cu
secţiune dreptunghiulară, realizat între varange şi învelişul fundului
şi al dublului fund. Capetele canalului sunt amenajate pentru
amplasarea prizelor de fund şi de bordaj şi a filtrelor, în mod
asemănător cu magistrala tubulară.
Armăturile. Sunt din oţel, fonta sau bronz şi sunt utilizate individual
în schemele instalaţiei de balast sau grupate în casete de valvule prin
care se face distribuţia balastului în şi din tancuri. Ele trebuie să
asigure circulaţia în ambele sensuri şi să introducă pierderi hidraulice
minime. La navele mari, cu magistrale de balast, montate în tunele,
sunt utilizate armături cu acţionare de la distanţă, de regulă hidraulică.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Tubulatură de dirijare este legata într-o schema care permite următoarele manevre:
- umplerea oricărui tanc de balast, cu pompa principală sau cu cea de rezervă;
- umplerea gravitaţională a tancurilor de balast aflate sub linia de plutire;
- transferul controlat al balastului prova-pupa, pentru reglarea asietei longitudinale;
- transferul controlat al balastului între tancurile aflate în borduri pentru reglarea asietei transversale;
- golirea oricărui tanc cu oricare din pompele de ballast şi golirea gravitaţională a tancurilor de sub punte. Evacuarea apei din instalatie, se face prin valvulele de bordaj.
Cerintele pentru valvulele de bordaj se gasesc Load Line, SOLAS si Registrele de clasificare

Pentru manevra balastului, se utilizează armături de diferite tipuri cu acţionare locală (manuală), sau de la distanţă, (acţionate electric,
hidraulic sau pneumatic).
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Tancurile de balast. Sunt amplasate de-a lungul navei după următorele criterii:
- capacitatea lor trebuie să asigure pescajele cerute de stabilitate şi de imersiunea elicei, în cazul navigaţiei în balast;
- poziția lor la bord trebuie să asigure corectarea asietei longitudinale sau transversale.
- pentru corectarea poziţiei centrului de greutate al navei (caz întâlnit la mineraliere) se dispun tancuri de balast sub punte (wing - tancuri),
astfel încât parametrii cinematici ai ruliului să corespundă normelor.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Amenajarea interioară a tancurilor include:
Aerisire
- tubulatura de aerisire, montată în partea cea mai ridicată a tancului care are la capătul de pe
tank
puntea navei un dispozitiv care nu permite pătrunderea apei în tanc in orice conditie a marii.
Aria secţiunii tubulaturii de aerisire trebuie să fie mai mare decât cea umplere-golire pentru
a nu se crea suprapresiuni sau depresiune în tanc. Aria tubulaturii de aerisire 125% din
tubulatura de umplere golire. Plasarea capetelor de aerisire se face deasupra puntii principale
in la 760mm (zona I).
- tubulatura de sonda permite masuarea nivelul de lichid din tank cu ajutorul unei rulete
gradate numita sonda. Pe langa aceasta posibilitate manuala de masurare la unule nave exsta
si posibilitatea de masurare automanta a nivelului lichidului prin traductori (masurarea
presiunii de lichid la fundul tancului, determinarea distantei de la puntea principala la
suprafata libera a lichidului. Diametrul mimim at tubulaturii de sonda 32mm. Volumul
lichidelor din tanc sa determina pe baza ‘tabelelor de sonde’.
- tubulatura de umplere golire pune in corespondenta tancul cu instalaţia de balast printr-unul Tubulatura
sorb. Amplasarea sorbului se face cat mai in pupa tancului. umplere-golire
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Sistemul de tartare a apei de ballast (BWTS). Odată cu apa de balast pot fi introduse în tancuri organisme marine caractersitice unui anumit
ecosistem. Organismele marine ambarcate folosesc apa de balast ca vector pentru răspândirea lor pe glob. In acest caz poate conduce la
distrugerea unor ecosisteme consolidate si la adevarate catastrophe ecologice.
Sistemele de tartare a apei de ballast au rolul de a omora flora si fauna aflta in apa de ballast. Acest lucru se poate face prin:
- Micro filtrare. Aceste sisteme elimină elementele microscopică fie micro-organism, fie particole solidele ne-organice. Ce ramane, este descărcată în ocean de unde a fost preluată
apa de balast, sau este reținut la bord si distrus.
- Sisteme cu Ulta-Violete. Sistemele de purificare cu ultra-violete combină filtrarea cu tehnologia UV. Într-un astfel de sistem, apa de balast iradiata cu lumini UV. Radiația UV
„sterilizează” organismele marine, ele devenind inofensive și nu se mai pot reproduce.
- Tratare chimica (otravire). In apa de balast se adaugă biocide speciale care s-au dovedit eficiente în combaterea organismelor marine. Aceste biocide sunt alese pentru eficiența
lor și, de asemenea, pentru capacitatea lor de a se bio-degrada sau de a fi îndepărtate cu ușurință pentru a împiedica apa balastului să fie contaminată de toxine.
- Biocidele oxidante includ clor, brom și iod. Acești dezinfectanți distrug membrana celulară sau acizii nucleici ai microorganismelor.
- Biocidele ne-oxidante combate reproducerea și funcțiile neuronale sau metabolice ale organismelor.
- Dezo-oxigenarea. Azotul sau alt gaz inert este injectat în spațiul de deasupra nivelului apei în rezervoarele de balast. Acest lucru face ca oxigenul din apă să fie îndepărtat. Fără
oxigen, organismele marine devin asfixiate și mor. Procesul durează două-patru zile. Pentru ca deoxigenarea să aibă succes, rezervoarele de balast trebuie să fie perfect etanșe.
- Tratarea termica. Apa de balast este încălzită la o temperatură suficient de ridicată pentru a ucide organismele. Se poate instala un sistem de încălzire dedicat pentru încălzirea
apei din rezervor. În mod alternativ, apa de balast ar putea fi agentul de răcire motorul principal.
- Tratamente cu socuri electrică și cu plasma. În acest sistem, care este încă în curs de dezvoltare, în apa de balast sunt produse explozii scurte de energie pentru a ucide
organismele. Tratamentul se face sub una dintre cele două forme:
- În tehnologia cu socuri electrice, doi electrozi metalici generează descarcari electrice de mare intensitate.
- În tehnologia cu plasmă, un arc de plasma este generat pentru a ucide organismele.
- Tratarea cu ultrasunete de intensitate mare.
- Tratarea cu campuri magnetice de intensitate mare. Pulberea magnetică este amestecată cu coagulanți și se adaugă în apa de balast din rezervor. Se formează aglomerari sau
fulgi magnetici. Acestea conține cantități mari de organisme marine. Eliminarea se face prin intermediul unor magneti ca capteaza aglomerarile/fulgii și conținutul este eliminat în
siguranță.
Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Instalatia de balast – Descriere si specificatii
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
Calculul instalatiei de ballast are ca date de intrare capacitatea tancurilor de ballast, timpul total de balastare/debalastare si dispunerea
tancurilor la bord, obiectivele lui fiind:
1. alegerea schemei funcţionale a instalatiei;
2. adoptarea debitului pompelor şi a diametrelor tubulaturii magistrale şi ramificaţiilor;
3. calculul sarcinilor totale şi pe aspiraţie cerute de instalaţie în condiţiile cele mai grele de funcţionare;
4. alegerea pompelor şi verificarea funcţionării lor în instalaţie;
5. verificarea timpilor de manevră a balastului; acesta este un parametru important pentru exploatare şi trebuie să fie corelat cu timpul de operare al navei.

1. Alegera schemei funcţionale se face funcţie de tipul navei, respectând criteriile funcţionale a instalatiei de ballast.
2. Adoptarea debitului pompelor, se face cunoscând capacitatea tancurilor de ballast si timpul de balastare-debalastare. Qmed = Vtot/ τb.
De regulă balastarea (WBTS present la bord) nu se face în mare deschisă deoarece surafeţele libere ale apei din tancuri afecteaza
negative stabilitatea navei. Nava pornește în marș cu tancurile de balast complet umplute sau complet golite. Pentru instalaţiile de
balast care asigură corectarea asietei în timpul încărcării - descărcării, debitul pompelor trebuie sa verifice cantitatea de apă transferată
pentru a obține înclinările navei sau a nivelul de ballast in tancuri pentru reducerea momentului incovoietor pe apa calma. In cazul
sistemelor anti rului active debitul pompelor se detrmina din cantitatea de ballast transferat si perioada oscilatiilor.
Pentru calcul instalaţiilor se va considera manevra cea mai grea (de ex. de golire a tancurilor amplasate sub de sub lina de plutire, când
pompa lucrează cu sarcini geodezice mari). Din schema adoptată rezultă numărul pompelor care pot lucra în paralel pentru manevra
balastului. Debitul unei pompe va fi: Q1 = Qmed unde kp = 0.75 – 0.8 coeficientul de cuplare in parallel.
n pk p
Dacă pompele de balast nu sunt identice, atunci debitele lor se aleg astfel încât: Qmed = Q1 + Q2
3. Calculul sarcinilor. Este necesară alegerea manevrei al cărei traseu implică cele mai mari sarcini pe aspiraţie şi pe refulare. De regulă
sarcinile mari sunt date de lungimea mare a tubulaturii, de diferența de nivel sau de efectul lor cumulat
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
3. Calculul sarcinilor. Este necesară alegerea manevrei al cărei traseu implică cele mai mari sarcini pe aspiraţie şi pe refulare. De regulă
sarcinile mari sunt date de lungimea mare a tubulaturii, de diferența de nivel sau de efectul lor cumulate. Pentru exemplu se considera
o manevră de transfer a balastului dintr-un tanc din către picul pupa. Sarcina geodezică la aspirație este dată de ρ g zO iar la refulare de
ρ g zR

Se alege după schema de manevră traseul 1=P pentru aspiratie, pe care se definesc elementele necesare calculului hidraulic: lungimi,
pierderi locale, diametre, etc. Diametrele se adoptă indirect prin debitul cunoscut al pompei şi vitezele recomandate în instalaţia de
balast: pe aspiratie ~ 2 m/s; pe refulare intre 2.5 si 4 m/s
4Q
Diametrul tubulaturii se calculează cu relația: d= . Se adoptă valoarea standardizată superioară cu care se recalculează vitezele
vπ
fluidului şi se fac calculele hidraulice asa cum a fost prezentat in capitolul anterior. In urma calcului se obtime HA.
Condiția funcţionării fără cavitație impune ca: H at < p
H vad

Se procedează similar pentru traseul de refulare: P – 2 şi se determina HR. Cu debitul pompei cunoscut, QP şi cu sarcinile totală a
pompei cunoscuta: HT = HA + HR se alege pompa. Dacă nu este îndeplinită condiția funcţionării pe aspiraţie în cazul aspirației dintr-un
tanc se recomandă mărirea dimetrelor ramificației sau efectuarea golirii simultane a două tancuri amplasate în borduri opuse.
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
4. Verificarea timpilor de balastare-debalastare. Se face după manevra de umplere sau golire şi constă în stabilirea debitului efectiv
funcție de caracteristica pompei şi a instalaţiei şi calculul timpului de manevră cunoscând volumul tancului. Calculul se poate reduce la
două cazuri care acopera situțiile practice întâlnite pe navele de suprafață:
a) cazul în care aria suprafeței libere a lichidului se poate
considera constantă. În acest caz înălțimea geodezică la care
lucrează pompa se poate aproxima ca fiind constantă în timpul
manevrei de umplere/golire fiind egală cu înălțimea de la axul
pompei la centrul tancului.

b) cazul tancurilor la care aria suprafeței libere variază cu

nivelul apei din tanc. O aproximare a timpului de manevră se
face împărțind tancul în porțiuni de volume cunoscute Vi, care
se aproximează că sunt golite/umplute la sarcina geodezică
constantă, dată de cota zi dintre centrul fiecărui volum şi
nivelul lichidului de peste bord. Se calculează caracteristica
tubulaturii pe traseul pe care se face manevră, hi (Q ) şi se
determină caracteristica instalaţiei HIi.
H I ,i (Q ) = hi (Q ) + ρgzi
Debitele effective a pompei se detrmina prin intersectarea
carecteristicei pompei cu caracteristica aferenta fiecarui volum.
Vi
Timpul total va fi τ = ∑τ i unde τ i =
Qef ,i
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
In cazul instalaţia de balast anti heeling care corectează asieta transversală, pe măsura descărcării mărfii. Instalaţia este utilizată pe
portcontainerele mari şi constă din tancuri amplasate în borduri, între care este circulat balast în ritmul descărcării mărfii pentru
menținerea constantă a asietei transversale. În acest context debitul pompei se determină din cantitatea de apă transferată pentru
corectarea asietei induse de introducerea/scoaterea unui container în intervalul de timp dat de ciclul instalaţiei de încărcăre.

Debitul este influentat de diferenta de nivel dintre tancuri, fiind maxim când diferența de nivel ajută transferul şi minim când aceasta se
opune transferului. Debitul pompei se va lua: Qmin + Qmax
Qp =
2
iar caracteristica de sarcină a instalaţiei va depinde de configurația acesteia.
 Instalatia de santina – Consideratii generale
Instalaţia de santină are rolul de a elimina apele reziduale care patrund în compartimente, în urma exploatării normale a navei:
- neetanseiti (capacele magazilor, deschideri de usi);
- scurgeri tehnologice (ungerea lagarelor din lemn de gaiac cu apa de mare - linii de axe, solutie technologica veche);
- avarii la instalatiile navei.

Cerintele constructive ale instalatiei de santina se gasesc in:

- SOLAS: Chapter II-I Regulation 35-1;
- MARPOL;
- Cerinte specific ale autoritatilor de pavilion;
- Regulile Societatilor de Clasificare (Bureau Veritas – Pt C, Ch 1, Sec 10, 6.)
 Instalatia de santina – Consideratii generale
Cerintele SOLAS se gasesc in Chapter II-I Regulation 35-1;
Cerinte pentru toate navele:
- An efficient bilge pumping system shall be provided, capable of pumping from and draining any watertight compartment other than a space
permanently appropriated for the carriage of fresh water, water ballast, fuel oil or liquid cargo and for which other efficient means of pumping are to be
provided, under all practical conditions. Efficient means shall be provided for draining water from insulated holds.
- Sanitary, ballast and general service pumps may be accepted as independent power bilge pumps if fitted with the necessary connections to the bilge
pumping system.
- All bilge pipes used in or under fuel storage tanks or in boiler or machinery spaces, including spaces in which oil-settling tanks or oil fuel pumping units
are situated, shall be of steel or other suitable material.
- The arrangement of the bilge and ballast pumping system shall be such as to prevent the possibility of water passing from the sea and from water
ballast spaces into the cargo and machinery spaces, or from one compartment to another.
Cerinte specific nave pasager:
- Each power bilge pump shall be capable of pumping at 2 m/s
- The diameter d of the bilge main shall be calculated according to the following formula. However, the actual internal diameter of the bilge main may
be rounded off to the nearest standard size: d = 25 + 1.68 L( B + D)
- Provision shall be made to prevent the compartment served by any bilge suction pipe being flooded in the event of the pipe being severed or otherwise
damaged by collision or grounding in any other compartment. For this purpose, where the pipe is at any part situated nearer the side of the ship than
one fifth of the breadth of the ship, or is in a duct keel, a non-return valve shall be fitted to the pipe in the compartment containing the open end.
- Distribution boxes, cocks and valves in connection with the bilge pumping system shall be so arranged that, in the event of flooding, one of the bilge
pumps may be operative on any compartment; in addition, damage to a pump or its pipe connecting to the bilge main outboard of a line drawn at one
fifth of the breadth of the ship shall not put the bilge system out of action.
Cerinte specific nave comerciale:
- At least two power pumps connected to the main bilge system shall be provided, one of which may be driven by the propulsion machinery. If the
Administration is satisfied that the safety of the ship is not impaired, bilge pumping arrangements may be dispensed with in particular compartments.
 Instalatia de santina – Consideratii generale
Cerintele MARPOL se gasesc in Annex I Chapter 3;
Regulation 12 - Tanks for oil residues (sludge);
- Every ship of 400 gross tonnage and above shall be provided with a tank or tanks of adequate capacity, having regard to the type of machinery and
length of voyage, to receive the oil residues (sludge) which cannot be dealt with otherwise in accordance with the requirements of this Annex.
- Shall have no discharge connections to the bilge system, oily bilge water holding tank(s), tank top or oily water separators except that the tank(s) may
be fitted with drains, with manually operated self-closing valves and arrangements for subsequent visual monitoring of the settled water, that lead to
an oily bilge water holding tank or bilge well.
Regulation 13 - Standard discharge connection;
To enable pipes of reception facilities to be connected with the ship’s discharge pipeline for residues from machinery bilges and from oil residue (sludge)
tanks, both lines shall be fitted with a standard discharge connection in accordance with the following table:
Standard dimensions of flanges for discharge connections
Description Dimension
Outside diameter 215 mm
Inner diameter According to pipe outside diameter
Bolt circle diameter 183 mm
Slots in flange 6 holes 22 mm in diameter equidistantly placed on a bolt circle of the above diameter, slotted to the flange periphery. The slot width to be 22 mm
Flange thickness 20 mm
Bolts and nuts: 6, each of 20 mm in diameter and of suitable length
quantity, diameter
The flange is designed to accept pipes up to a maximum internal diameter of 125 mm and shall be of steel or other equivalent material having a flat face. This flange, together
with a gasket of oil-proof material, shall be suitable for a service pressure of 600 kPa.

Regulation 14 - Oil filtering equipment

Oil filtering equipment referred to in paragraph 1 of this regulation shall be of a design approved by the Administration and shall be such as will ensure
that any oily mixture discharged into the sea after passing through the system has an oil content not exceeding 15 parts per million.
 Instalatia de santina – Consideratii generale
Oil and oil delivered wastes under the scope of Marpol 73/78 Annex-I which arise due to normal activities of vessels;
- Bilge: oily wastewater formed in the machine and auxiliary machine, tanks of vessels, cofferdams, etc.
- Sludge: residue and oily sediments formed in engine rooms, fuel tanks of vessels or cargo tanks of oil tankers.
- Slop: tank washing water formed due to washing of the cargo tanks of vessels, oily water wastes accumulated in slop tanks.
- Dirty Ballast: ballast water that cases the appearance of oil or causes accumulation of solid materials/emulsion in suspension.
- Waste oil: dirty oils that lost its nature after used by machines in the vessel.
- Solid sludge: Oil sludge solidified at the bottom of oil tank of the vessel.
 Instalatia de santina – Consideratii generale
Instalaţia de santină a apărut din perioada navelor cu vele. Navele având corpul din lemn, nu realizau o etanșare perfectă şi infiltrațiile de
apă în compartimente se colectau în partea cea mai coborâtă a acestora, numită santină. Evacuarea acestor ape se făcea cu pompe
mobile acționate manual numite pompe de santină. La navele cu corpul metallic unde imbinarea tablelor se facea prin nituire problemele
de neetanseitate au fost mult mai mari decat la cele cu corpul din lemn.
Apariția navelor cu inveliș metalic sudat a permis etanșarea corpului şi eliminarea infiltrațiilor din exterior. Totuși, datorită existenței
instalaţiilor prin care circulă lichide, în compartimentele unde acestea sunt montate apar scurgeri, colectate în santină și eliminate prin
instalaţia de santină.
Scurgerile sunt datorate exploatării normale sau provin în urma unor avarii la instalaţii, când neetanșări accidentale provoacă scurgeri
importante în compartimente, care trebuie evacuate.
Caracteristic acestei instalaţii este faptul că debitul ei nu poate fi determinat după criterii funcționale precise. Debitul minim al instalatiei
de santina se face conform cerintelor IMO.
Instalaţia de santină, are rolul de a evacua apa din compartimente şi lucrează exclusiv pe aspiraţie, fiind admis un singur sens de circulație
pe tubulatură: de la compartimente către exteriorul navei. În acest scop, Regula impune utilizarea valvulelor cu sens unic pentru a
împiedica inundarea, prin instalaţia de santină, a altor compartimente, de la un comparetiment inundate.
În timpul exploatării normale, instalaţia de santină trebuie să deverseze peste bord numai apă curată. Apele contaminate cu hidrocarburi în
compartimente sunt gestionate pentru a nu fi deversate decat atunci când concentrația de hidrocarburi ajunge sub valoarea admisă. În
acest sens sunt impuse dotări capabile să separe hidrocarburile din apa de santină, numite separatoare de santină. Ele se caracterizează
prin capacitate: debit separate şi calitatea seprării definită prin concentrașia de hidrocarburi, rămasă după trecerea prin separator, dată în
ppm (părți pe mlion).
 Instalatia de santina – Constructie
Apele ce apar in compartimentele navei si sunt contaminate cu hidrocarburi nu pot deversate peste bord. In prealabil rezidurile de
hidrocarburi trebuie separate din apa ce se deverseaza si stocate sau distruse la bord. Deversarea peste bord se face in condintii foarte
stricte si se monitorizeaza, toate informatiile se stocheaza la bord in vederea verificarii de catre PSP. In zonele special (mari inchise, ape
teritoriale, etc) nu se poate deversa nimic si toate lichidele se predau la mal pentru procesare.
Structura instalatiei de santina este influențată de amplasarea compartimentelor, de dimensiunile lor şi de tipul navei (petrolier, transport
marfuri periculoase, vs. cargou marfuri generale). Schema principială de colectare, depozitare, separare şi deversare a apelor reziduale,
contaminate cu hidrocarburi, în compartimentul de mașini sau în compartimente similare este:

1 - pompa de santină
2 - pompa de balast
3 - casete de valvule cu
4 - reținere a instalației
5 - de santină din afara CM

6 - pompa de santină în CM
7 - separator de santină
8 - casete de distribuție
9 - filtre
10 - puțuri de santină
11 - sorburi
Instalatia de santina – Constructie

1- ramificații 3 - casete de distribuție

2 - puțuri de santină 4 - sorburi

1 - tubulatura magistrală 4 - sorburi

2 - ramificații 5 - armături comandate de la distanță
3 - puțuri de santină
Oily-bilge 1/2
Oily-bilge 2/2
Clean bilge
 Instalatia de santina – Constructie
În componența instalaţiei de santină intră:
Pompele. Trebuie să aibă calități foarte bune pe aspiraţie (sunt recomandate pompele volumice cu piston sau pompe centrifuge
cu sisteme de amorsare automate, pentru compartimente isolate sau la nave foarte mici se folosesc si ejectoarele).
Puțurile de colectare. Sunt amenajate în punctele cele mai coborâte pentru colectarea apelor reziduale.
SOLAS II-1, Regulation 9. Small wells constructed in the double bottom in connection with drainage arrangements of
holds, etc., shall not extend downward more than necessary. Other wells (e.g., for lubricating oil under main engines)
may be permitted by the Administration if satisfied that the arrangements give protection equivalent to that afforded
by a double bottom complying with this regulation. In no case shall the vertical distance from the bottom of such a
well to a plane coinciding with the keel line be less than 500 mm.

Tubulatura. Face legătura între puțuri şi pompe, asigurând evacuarea apei din compartiment. Ea are traseul amplasat astfel
incat sa se evite distrugerea ei la manevra mărfii, în magazii.
 Instalatia de santina – Constructie
Armăturile. Permit cuplarea pompelor la orice puț de colectare si dirijarea traseului apei intre punctele dorite.
Sistemele de tratare a apelor reziduale. Au rolul de separare a rezidurilor de hidrocarburi din apele ce vor fi evacuate peste
bord, pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi.
Conform cerintelor in vigoare, prin tubulatura instalaţiei de santină apa trebuie să circule de la puturile de santina către pompe şi spre
tancurile de stocaj si trebuie exclusă posibilitatea inundării compartimentelor prin tubulatura instalaţiei, cu apa din magistrală sau din alte
compartimente. În acest scop se prevăd armături cu reținere pe traseul tubulaturii de la compartimente către pompe. In anumite cazuri,
se cere montarea clapeților cu reținere la sorburi, pentru a evita innundarea respectivului compartiment in cazul cand se produce o gaura
de apa in alta regiune a navei.
 Instalatia de santina – Sisteme de separare
Reglementările internaționale privind navigaţia maritimă şi fluvială, prevăd Norme pentru calitatea apelor deversate de la nave din
compartimente contaminate cu produse petrolifere, astfel încât să se evite poluarea mediului cu produse petrolifere, care au un impact
ecologic negativ asupra mediului acvatic. Aceste Norme limitează concentrațiile maxime de hidrocarburi din apele deversate de la nave.
Pentru respectarea lor sunt impuse sisteme de separare a hidrocarburilor din apele de santină înaintea deversării acestora peste bord,
numite separatoare de santină. Rolul lor este:
- de a separa produsele petrolifere din apele deversate şi a le reține la bord;
- de a semnaliza când concentrația de hidrocarburi din apele deversate depășește limita;
- de a montitoriza cantitatea de produse petrolifere deversate. Funcțiunile şi performanțele separatoarelor de santină trebuie să corespundă
Normelor, tot mai severe în privința poluării.
Tratarea apelor de santină implică:
- reținerea componentelor solide, se face prin proceduri de separare gravitațională in tancul de santina.
- reținerea hidrocarburilor, aflate în suspensie sub forma unor particule de diverse dimensiuni, în apa de santină. Separarea hidrocarburilor este mai
dificilă din cauza stării lor lichde şi datorită diferențelor mici de densitate.
Pentru separarea hidrocarburilor sunt utilizate, cel mai frecvent, două proceduri:
- separarea gravitațională;
- separarea prin filtrare.
Separarea gravitațională, este simplă şi se bazează pe diferența de densitate dintre apă şi hidrocarburile aflate în suspensie. Apare o forță
arhimedică ascensională de separare:
πd 3
Fa = (ρ a − ρ c )g
6
Fa determina miscarea de separate a particulei cu viteza va. Aceasta viteza de separare va genera o forta de frecare F f = 3πµv a d in care µ
este coeficientul vâscozității dinamice al apei.
 Instalatia de santina – Sisteme de separare
Într-un separator gravitațional, în care amestecul de apă şi hidrocarburi intră prin partea superioară, având o mișcare
descendentă vd separarea are loc când forța ascensională Fa începe să depășească forța de frecare ce tinde să antreneze
particula în jos.
Viteza descendentă critica vcr, la care particula nu se mai mișcă față de cilindru, ceea ce marchează inceputul separării,
are loc când: Fa = F f de unde rezultă:
v cr =
g
(ρ a − ρ c )d 2
18 µ
Debitul separatorului care va reține prin separare gravitațională particulele cu diametre d p > dva fi:
πD 2
πD 2
Q gr = v cr =
g
(ρ a − ρ c )d 2
4 4 18 µ
Debitul este proporțional cu diferența de densități şi cu diametrul
particulei. Particulele cu diametre mici nu se separă gravitațional şi din
acest motiv calitatea separării gravitaționale nu satisface concentrațiile
de hidrocarburi admise de norme (15 ppm). Concentrația ceruta de
norme nu poate fi obținută numai prin separare gavitațională, motiv
pentru care aceasta se combină cu alte proceduri de separare mai
eficiente. Debitul separatorului creste du marirea lui D, d, si g.
Diametrul particulei poate fi mărit prin proceduri de aglomerare sau
prin preseparare, caz în care tot sistemul de preluare a amestecului nu
trebuie să producă fragmentarea particulelor în armături, filtre sau
pompe astfel încât la intrarea în separator ele să aibă volumul cât mai
mare, pentru o separare gravitațională eficientă. În general, un sistem
de separare al apelor de santină include mai multe proceduri care se
aplica amestecului, astfel că la ieșire concentrația să fie sub 15 ppm.
 Instalatia de santina – Sisteme de separare
Apa cu hidrocarburi din compartimentele contaminate este preluat de pompa separatorului care nu trebuie să emulsioneze particulele de
combustibil, în acest scop fiind recomandate pompele cu șuruburi, cu roți dințate sau cu lamele culisante. Pentru a evita complet
emulsionarea amestecului în pompă, ea se poate monta după separatorul gravitațional, caz în care separatorul gravitațional este sub
vacuum şi descărcarea combustibilului colectat este mai complicată. După prima treaptă de separare gravitațională concentrația este în jur
de 100 ppm prea mare pentru a permite deversarea. A doua treaptă utilizează separarea prin filtrare, care reduce concentrația la ~10 ppm,
funcție de construcția filtrului. Normele prevăd dotarea navelor cu separatoare capabile să realizeze concentrația impusă, şi cu sisteme de
control în măsură să evite deversarea apelor cu concentrații care depășesc Normele. În acest scop sunt prevăzute traductoare de ppmprin
care se blochează evacuările cu concentrații nepermise şi se monitorizează deversările.
Dezavantajul acestui system consta in debitul foarte mic si filtrele care trebuie distruse dupa ce se utilizeaza.
Pentru a elimina aceste neajunsuri au aparut separatoarele centrifugale in care valoarea acceleratiei centrifuge este in jur de 100 g.
 Instalatia de santina – Calculul instalatiei
Calculul instalaţiei de santină.
Calculul instalaţiei de santină are următoarele obiective:
- alegerea schemei instalaţiei;
- dimensionarea tubulaturii;
- adoptarea debitului pompei;
- verificarea funcţionării pompei, pe aspiraţie din toate compartimentele deservite de instalație.
Schema instalaţiei.
Se adoptă după compartimentarea navei, putând alege varianta cu casete de distribuție sau cu magistrală. La nave mai mici se pot adopta
scheme mai simple cu drenare locala. Deoarece instalaţia lucrează pe aspiraţie se vor alege traseele şi soluțiile care implică pierderi
hidraulice minime.
Amplasarea sorburilor trebuie sa se faca astfel incat colectarea apei sa se faca cand nava este orizontala sau apupata si cu o inclinatie
maxima transversal de 5 grade. Pentru aceasta trebuie amplasate cel putin :
- In CM se vor amplasa 2 sorburi din care unul conectat direct cu pompa. Aditional in spatial ce contine motorul de propulsive trebuie sa fie un sorb de
avarie
- In restul spatiilor cel putin 1
- In compartimentele mai lungi de 30 m cel putin 2; 1 in prova
spatiului si unul in pupa spatiului
 Instalatia de santina – Calculul instalatiei

Dimensionarea tubulaturii.
Diametrele minime ale tubulaturii instalaţiei de santină sunt impuse de SOLAS, funcție de dimensiunile navei si ale compartimentelor la care
tubulatura se cuplează. Conform SOLAS, pentru navele pasager, diametrul magistralei tubulaturii de santină va avea diametrul:
d m = 25 + 1,68 (B + H )L [mm] L [m] - lungimea navei

Cerintele pentru diametrul ramificațiile care aspiră apa din compartimente sunt date in cerintele Registrelor de clasificare si acesta este:
d r = 25 + 2,25 (B + H )l [mm] l [m] - lungimea compartimentului la care se cuplează ramnificația

Cerintele pentru diametrul magistrarelor si a ramnificatiilor la navele comerciale se gasesc doar in regulile Registrelor de clasificare si sunt
identice cu cele de la pasagere.
Pentru navela petrolier cerintele Registrelor referitor la diametul tubulaturii de santina din compartimentul de masini difera. Astfel Bureau
Veritas cere diametrul tubulaturii cel putin egal cu:
d r = 35 + 3 (B + H )l [mm] l [m] - lungimea compartimentului de masini.

Debitul pompei se determine pe baza diametrului magistralei si a vitezei minime a apei impuse de IMO de 2 m/s. Unele socoetati de
clasificare dau direct formula de calcul, spre exemplu DNV – GL indica: .
 Instalatia de santina – Calculul instalatiei
Verificarea funcţionării pe aspiraţie.
Instalaţia de santină trebuie să evacueze apa din toate compartimantele la care este cuplată. Ea va lucra pe aspiraţie şi trebuie să se verifice
dacă pompa funcționează fără cavitatie, în conditiile cele mai grele de lucru, care se stabilesc alegând cel mai departat compartiment de la
care trebuie aspirată apa sau puțul de colectare cel mai coborat. În primul caz se consideră că pompa evacuează apa din compartiment, prin
toate sorburile, simultan, conform schemei:

S-a admis că cele mai grele condiții funcționale apar la evacuarea apei din compartimentul cel mai depărtat din prova, 1, simultan prin cele
două sorburi cuplate la ramificațiile 1 - 2 si 1’ – 2. Toate datele referitoare la dimensiunile instalaţiei (diametre, lungimi, pierderi locale, etc.)
sunt cunoscute. Debitul pompei QP este cel calculat după Reguli şi în timpul funcţionării se consideră distribuit egal pe cele două ramificații.
Se calculează pierderile de sarcină pe aspiraţie h1,4 = h1,2 + h2 ,3 + h3 ,4
 Instalatia de santina – Calculul instalatiei
In care: s1, 2  l  8ρ Qp
=  λ + ∑ς  v1, 2 =
1, 2 π d1, 2
2 2
 d 2πd 2
1, 2

 l  8ρ Qp
s1', 2 ' =  λ + ∑ς  v1', 2 ' =
1', 2' π d1', 2'
2 2
 d 2πd 2
1', 2 '

 l  8ρ
s2 , 3 =  λ + ∑ς  v2 , 3 =
Qp
 2,3 π d 2,3
2 2
 d πd 2
2,3

 l  8ρ
=  λ + ∑ς 
hA = s AQ 2
s2 ',3' Qp
 d  2 ',3' π d 2 ',3'
2 2 v2 ',3' =
πd 2
2 ', 3' p
s1,3 = s1, 2 + s2,3

s1',3' = s1', 2 ' + s2 ',3'

1
s1,1',3 = 2
 1 1 
 + 
 s1,3 s1',3' 
 

 l  Qp
s3, 4 =  λ + ∑ς  v3, 4 =
 d  3, 4 πd 2
3, 4

s A = s1,1',3 + s3, 4
 Instalatia de santina – Calculul instalatiei
iar sarcina totală la aspiraţie a instalaţiei va fi: i
Ha = h1,4 + ρgz a
valoare care se compară cu sarcina vacuumetrică a pompei. Funcționarea fără cavitație impune ca:
p
H vad ≥ i
Ha
2
Sarcina pe refulare a pompei este  l  v Qp
h4, S =  λ + ∑ ς  4, S
v4 , S =
 d  4, S 2 πd 2
4, S

H r = h3 ,4 + ρgz r
i

Sarcina totala a pompei va fi: Hp = i

Ha + i
Hr
Alegerea pompei se face cu parametrii: Q p , H p , H
p
vaq ≥H i
a