Dezvoltarea interesului pentru lectură în cadrul orelor de biologie

Societatea contemporană este marcată de o explozie informaţională de o amploare fără

precedent şi de aceea, educaţia este mai importantă ca oricând. Educaţia nu este numai pregătirea
şcolară, ci este înţeleasă tot mai mult ca un flux continuu de influenţe modelatoare şi
transformatoare exercitate pe tot parcursul vieţii individului. Şcoala dezvoltă la copil anumite
stări fizice, intelectuale şi morale pe care le reclamă de la el ulterior societatea. Toate achiziţiile
copilului se pot împleti armonios doar în condiţiile în care se face un apel permanent şi susţinut
pentru lectură. Avantajele lecturii sunt multiple şi extrem de utile în dezvoltarea personalităţii
umane.
Profesorul trebuie să stârnească curiozitatea şi interesul pentru lectură, pentru universul
cărţilor şi pentru tot ceea ce înseamnă erudiţie. În cadrul orelor de biologie, el poate stimula
interesul elevilor pentru lectură, prin metodele didactice alese, prin materialele care îi servesc
atingerii obiectivelor propuse, cât şi prin propriul model de personalitate.
O metodă modernă care stimulează lectura şi care implică activ elevul în procesul de
învăţare este metoda “Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat”. Metoda “Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat”
se poate folosi la clasa a VII-a, în cadrul lecţiei “Sistemul circulator la om”. La început li se cere
elevilor să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ceea ce ştiu despre sistemul circulator la om -
aceştia au studiat în clasa a VI-a sistemul circulator la iepure - mamifere. În acest timp, se
trasează pe tablă un tabel cu trei coloane: Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat. Li se cere apoi câtorva
perechi de elevi să spună celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toată lumea
este de acord în coloana din stânga: “Ştiu” în legătură cu sistemul circulator la om. Elevii pot
nota de exemplu în această coloană alcătuirea sistemului circulator, tipurile de vase, alcătuirea
inimii. În continuare, elevi sunt ajutaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt
siguri. Aceste întrebări pot apărea în urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse
de curiozitatea elevilor. Aceste întrebări se notează în coloana din mijloc: “Vreau să ştiu”.
Aspectele pe care elevii vor să le afle referitoare la tema propusă pot fi de exemplu: modul în
care comunică camerele inimii, modul în care se realizează circulaţia sângelui, afecţiunile
sistemului circulator la om. Li se cere apoi elevilor să citească un text dat. Acesta este momentul
cel mai important în care elevii, angajaţi în lectură, trebuie să surprindă şi să reţină cât mai multe
aspecte noi referitoare la tema discutată. După lectura textului, se revine asupra întrebărilor pe
care elevii le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana: “Vreau să
ştiu“. Se trec în coloana: “Am învăţat“ răspunsurile pe care elevii le-au găsit în text. În
continuare, se trec tot în coloana: “Am învăţat” alte informaţii care apar în text, în legătură cu
care nu s-au adresat întrebări la început. În încheierea lecţiei, elevii revin la schema S-V-I şi
decid ce au învăţat din lecţie. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar
putea să apară întrebări noi. În acest caz, întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru
investigaţii ulterioare.
Metoda “Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat” are avantajul că angajează elevii în actul
cititului. Lectura textului nu este una pasivă, ea are o finalitate precisă solicitându-li-se elevilor
să găsească ei înşişi răspunsuri la întrebările formulate. Lectură de acest tip, o lectură îndrumată,
ordonează gândirea, dezvoltă vocabularul, conferă noi cunoştinţe completând volumul
achiziţiilor elevilor. Un alt avantaj conferit de metodă este acela că întrebările cărora nu li s-a
oferit răspuns ar putea fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. Investigaţiile
acestea pot fi realizate de elevi ca temă pentru acasă şi pentru aceste teme, elevii pot recurge
tocmai la lectura unor pasaje din cărţi de specialitate, a unor referate, etc.
Alături de metodele la care recurge profesorul în desfăşurarea orelor, materialele
didactice folosite, au un rol important în vederea stimulării lecturii şi învăţării eficiente la
biologie. Astfel, dacă profesorul face apel adesea la manual, dacă aduce în sala de clasă diverse
cărţi, broşuri, reviste şi stârneşte interesul elevilor pentru lectura acestora, se creează în felul
acesta o obişnuinţă a lecturii la oră, un interes pentru carte, care poate fi exersat de elevi cu o mai
mare uşurinţă acasă.
Una dintre finalităţile învăţământului ar trebui să fie introducerea în spiritul tineretului a
“voluptăţii de a citi”, cum se exprima Paul Valery, de aceea demersurile dascălilor sunt
canalizate către o mai mare apropiere a elevilor de carte şi de universul cărţilor.
Bibliografie:
1. Costică, Naela, “Metodica predării biologiei”, Editura Graphys, Iaşi, 2008;
2. Cucoş, Constantin, “Pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
3. Popa, George, “Istoria culturii şi a civilizaţiilor”, Editura Cugetarea, Iaşi,1997.