Activităţile extracurriculare -

modalităţi eficiente de formare a caracterului copiilor

Educaţia nu este un proces limitat spaţial şi temporal, cu incidenţă determinată asupra

biografiei personale. Formarea individului după principii etice şi axiologice solide trebuie să devină un
proces continuu. Transformarea educaţiei într-un fenomen permanent este imperativ pentru lumea
contemporană. Îndeplinirea acestuia reclamă efortul solidar al familiei, al şcolii de toate gradele, al
instituţiilor cu profil educativ şi al mass-media, care prin impactul covârşitor asupra audienţei poate
deveni o tribună a educaţiei. Individul, aflat în centrul acestui proces, trebuie ajutat să-şi formeze o
concepţie corectă asupra existenţei, întemeiată pe moralitate şi respect social, să adopte drept puncte de
reper valori autentice şi să se integreze armonios în societate.

De cele mai multe ori, alternativele alese de elev la încheierea unei zile de şcoală sunt: camera
personală, unde se pregăteşte pentru a doua zi ori stă la calculator sau la televizor, sau strada cu
tentaţiile şi problemele ei. Aceste activităţi produc dezechilibre greu de controlat, dar mai ales, greu de
corectat, creează premisele dezvoltării unei personalităţi izolate social, cu probleme de integrare în
colectiv. Sunt generatoare de personalităţi controversate cu tendinţe de deviere într-o zonă nu tocmai
bună din punct de vedere moral şi civic.

Activităţile educative bine echilibrate, bine motivate şi mai ales bine organizate oferă
posibilitatea valorificării acumulărilor elevului pe parcursul întregului ciclu de pregătire sau unele
dintre acestea pot avea un ecou în sufletul lor toată viaţa. Aceste activităţi au un rol important şi
decisiv în evitarea situaţiilor extreme enumerate mai sus.

Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile complementare
concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un
anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei. Însă o mai mare contribuţie în dezvoltarea
personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin
personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. În activitatea mea de 25 de ani în învăţământul
1
primar, am încercat să-l privesc pe copilul cu care lucrez nu ca pe adultul în miniatură, ci ca pe un om
în continuă dezvoltare, am căutat să-mi organizez astfel activităţile încât să trezesc elevilor mei
curiozitatea.

În realizarea activităţilor extraşcolare am antrenat întotdeauna cei trei factori implicaţi în actul
educaţional:

- Elevii, prin responsabilităţi asumate atât individual, cât şi în grup;

- Familiile, prin susţinerea morală, financiară şi de cele mai multe ori implicarea chiar şi
în organizarea activităţilor;

- Şcoala, prin obţinerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice,

realizarea unităţii dintre cei trei factori, finalizarea activităţilor întreprinse.

În realizarea unei activităţi extraşcolare am respectat următoarele etape:

 Planificarea activităţii - stabilirea datei, obţinerea avizelor, anunţarea scopului propus,

pregătirea materialelor necesare;
 În preziua deplasării- enunţarea obiectivelor urmărite, discutarea regulamentului, anunţarea
programului zilei;
 Culegerea de informaţii pe parcursul activităţii;
 Prelucrarea datelor;
 Notarea observaţiilor.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv-educative să primeze, dar să fie prezente în mod
echilibrat şi momente recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. Orice
activitate extracurriculară devine un moment de destindere în viaţa de elev a copiilor prin caracterul lor
distractiv, festiv, antrenant.

Bibliografie:

1.Revista Învăţământul primar,nr. 1, Editura Discipol, Bucureşti, 2002

2.Revista Învăţământul primar,nr. 4, Editura Discipol, Bucureşti, 1998