Importanta jocului didactic matematic

Jocurile şi problemele distractive formează un adevărat univers. În ultimul timp ele au

devenit o componentă a vieţii cotidiene. Omul modern, tot mai şcolit şi beneficiind de tot mai
mult timp liber, este tot mai interesat de activităţile intelectuale, iar jocurile sunt ideale ca
teren de antrenament şi problemele obiect de aplicare a priceperii de a raţiona.
Problemele şi jocurile matematice îşi dau întâlnire cu isteţimea, subtilitatea,
inteligenţa, perspicacitatea, spiritul de observaţie, deducţia şi gândirea logică a celui care
participă la desfăşurarea lor.

Lecţia, în învăţământul contemporan, trebuie să aibă un caracter creator, dinamic,

simplu, novator, să fie „eliberată“ de schematism, rigiditate şi formalism. Aceasta se asigură
prin introducerea jocului didactic în cadrul orelor de matematică.
Pentru ca matematica din clasele primare să constituie o bază solidă pentru studiul
ulterior al acestei ştiinţe, trebuie să le dezvoltăm copiilor interesul şi pasiunea pentru
rezolvarea de exerciţii şi probleme.
Folosirea jocului didactic în orele de matematică se corelează/ asociază cu
introducerea unor metode şi procedee de muncă individuală. Pe această cale, elevul îşi însuşeşte
deprinderea de a învăţa, de a studia, este condus pe căile autocunoaşterii şi autoexigenţei,
dezvoltându-şi astfel un ritm de muncă susţinut, continuu şi rapid.
Utilizarea jocului didactic antrenează şi stimulează imaginaţia, gândirea creatoare,
reprezentările, memoria, precum şi unele trăsături pozitive de voinţă şi caracter.
Chiar dacă jocul didactic îndeplineşte numai o parte din funcţiile instruirii, el
reprezintă o modalitate de lucru eficientă, alături de celelalte, la care se apelează în diferite
etape ale lecţiei. Orice joc este folositor, realizează o sarcină, completează o lacună. Orice
exerciţiu sau problemă de matematică poate fi organizat sub formă de joc.
 Folosind jocul didactic ca mijloc de învăţare, se reuseste a se omogeniza colectivul de
elevi, înlăturând, în mare parte, la copiii mai puţin dotaţi, unele obstacole ca: teama de
greşeală, timiditatea, descurajarea.
În joc elevii işi valorifica cunoştinţele şi deprinderile însuşite, işi manifesta spontan
calităţile comportamentale, işi stimuleaza atitudinea pozitivă faţă de muncă şi învăţătură,
relaţiile colegiale.
Prin caracterul său explorativ, inedit, de angajare, jocul didactic a contribuit la
dobândirea unei experienţe pregătitoare a acţiunilor şi activităţilor de mai târziu.

Jocul introduce un element de noutate în lecţiile de matematică. Ele trezesc dorinţa de

a câştiga, mobilizând capacităţile intelectuale ale copiilor, cu condiţia ca ele să aibă un caracter
serios, nu de amuzament. Jocurile, folosite cu precauţie, pentru a nu transforma activitatea de
instruire în ceva neserios, reuşesc să îmbine utilul cu plăcutul. Ele pot duce la formarea unor
deprinderi trainice şi, implicit, la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului
intelectual al elevilor.
În ceea ce priveşte atitudinea copiilor faţă de sarcinile jocurilor, aceştia nu sunt
suprasolicitaţi de ele, ci le doresc, le aşteptă, le solicită. După joc elevii par mai odihniţi, sunt
mai bine dispuşi, nu e ca atunci când sunt obligaţi să înveţe. Chiar şi copiii timizi sau mai slabi
la învăţătură au dobândit încredere în forţele proprii, au dorit să încerce să obţină prin joc
rezultate mai bune.
Pentru ca momentul în care este folosit jocul să fie eficient, este necesară realizarea
unei corelări cât mai strânse între conţinutul lecţiilor predate şi sarcina didactică a jocului,
cunoscându-se, de fapt, că la lecţii accentul se pune îndeosebi pe predarea cunoştinţelor, jocul
didactic fiind/ devenind o activitate de completare a cunoştinţelor.
Jocul didactic matematic are valenţe formativ educative: creşterea randamentului
şcolar, recuperarea unor rămâneri în urmă a unor copii, creşterea motivaţiei şcolare. Totodată,
jocul didactic a influenţat pozitiv volumul şi calitatea cunoştinţelor elevilor, formarea şi
consolidarea deprinderilor de calcul mintal rapid şi corect, capacitatea de înţelegere şi rezolvare
a problemelor, perspicacitatea şi potenţialul lor creativ.
Deşi jocurile pot fi folosite cu succes în orele de matematică, efectul lor instructiv-
educativ este limitat. Lecţia de matematică rămâne forma de bază a procesului instructiv-
educativ de formare a cunoştinţelor matematice în ciclul primar, iar jocul constituie o metodă de
lucru integrată în aceasta.

Necesitatea de a ne distra, dar în primul rând jocul, însoţeşte omul încă din copilărie şi
se termină cu perioada vârstnică, până la final.
Aşadar, să îndreptăm recreaţia copiilor spre jocurile raţionale şi vom creşte generaţii
cu un plus de creativitate. Să ne destindem cu jocuri raţionale şi vom reuşi să rezolvăm mai
bine, mai creator, mai novator problemele profesionale curente. Să oferim publicului larg,
pentru timpul liber, cât mai multe jocuri de minte şi va spori în acest fel creativitatea
individului.

„Jocurile în general fac corpul mai viguros, mai suplu, mai rezistent, vederea mai
pătrunzătoare, tactilul mai subtil, spiritul mai metodic şi mai ingenios. Orice joc întăreşte,
ascute vreuna din capacităţile fizice sau intelectuale.“ (R. Caillois)