REFERAT
CALITATEA, SIGURANTA SI SECURITATEA PESTELUI SI PRODUSELOR DIN PESTE
MASTERAND:
AN DE STUDIU: II
BUCURESTI
2020
1
INTRODUCERE
„Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii, în orice moment, au acces fizic şi
economic la alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile de hrană ale organismului
uman, pentru a duce o viaţă sănătoasă şi activă" („Declaraţia Mondiala asupra Nutriţiei"
(FAO/OMS, Roma, 1992) şi „Declaraţia asupra Securităţii Alimentare Mondiale" (FAO/OMS,
1996)”)
Siguranţa alimentară este un parametru care priveşte consumatorul şi în asigurarea ei sunt
implicate toate părţile componente care participa la producerea, procesarea, transportul şi
distribuţia alimentelor.
În urma dezbaterilor, la Bonn, în cadrul simpozionului cu tema "Securitatea
alimentară durabilă pentru toti, până în 2020" s-a concluzionat o serie de priorităţi, în ceea ce
priveşte securitatea alimentară, cum ar fi:
- igienizarea surselor de apă;
- promovarea agriculturii şi dezvoltării rurale;
- dezvoltarea cercetării agricole, în scopul promovării noilor tehnologii agricole moderne;
- îmbunătăţirea administrării resurselor naturale;
- promovarea dezvoltării durabile în zone defavorizate;
- sprijinirea unui comerţ naţional şi internaţional sănătos şi a politicilor macroeconomice;
- efectuarea globalizării în sprijinul săracilor.
Măsurile care se pot lua pot avea caracter stimulativ sau restrictiv în raport cu
producţia de alimente.
Siguranţa alimentară - componentă a securităţii alimentare care este determinată
obligatoriu de 3 condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un produs neprelucrat, prelucrat
parţial, prelucrat total sau nou creat:
1) Să aibă inocuitate, să fie salubru, să nu pună în pericol organismul uman, respectiv
consumatorul normal şi sănătos.
2) Să aibă valoare nutritivă şi energetică.
3) Nutrienţii alimentari să fie disponibili pentru organism.
2
2. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un aliment pentru a fi considerat sigur
sunt enumerate mai jos.
1) Să aibă valoare nutritivă intrinsecă care este exprimată prin calitatea şi cantitatea
principalilor nutrenţi (proteine, lipide şi glucide) care sunt în acelaşi timp şi furnizori de energie.
De asemenea, important este şi conţinutul în compuşi biominerali, vitamine şi alte substanţe
biologic active.
2) Să aibă o valoare nutritivă biodisponibilă cât mai ridicată.
Biodisponibilitatea alimentelor se referă la măsura în care nutrienţii, biomineralele,
vitaminele şi substanţele biologic active sunt utilizate de organismul uman.
Biodisponibilitatea este influenţată de o serie de factori precum:
- Starea fiziologică a organismului
- Natura produsului
- Prezenţa substanţelor cu caracter antinutritiv
- Modalitatea de procesare a materiei prime
- Interacţiunile de tip sinergism, antagonism sau asociativ între nutrienţi şi biominerale
sau nutrienţi şi vitamine
3) Să aibă inocuitate adică:
- Să fie salubru
- Să nu pună în pericol consumatorul normal sănătos
Inocuitatea/calitatea igienică este parte integrată a calităţii globale şi este influenţată de:
a) Substanţele cu caracter toxic care se găsesc în mod natural în materiile prime sau în
produsele finite (aa cu seleniu, alcaloizi, amine biogene,etc)
b) Substanţele cu caracter antinutritiv din materiile prime agroalimentare (hemaglutinine
sau lectine, inhibitorii tripsinici, antivitaminele, antimineralizantele, blocanţii diferitelor enzime
etc)
c) Aditivii – acei aditivi care se folosesc în producţia de alimente fără respectarea
legislaţiei în vigoare cu referire la destinatie, doze etc.
d) Contaminanţi chimici de tipul metalelor grele, pesticidelor, micotoxinelor.
Trasabilitatea are, de asemenea, rol in siguranta alimentelor.Prin aceasta se intelege
capacitatea de a urmari deplasarea unui produs alimentar in diferite etape specifice ale
3
productiei, prelucrarii si distributiei. Trasabilitatea permite urmarirea unui produs mergand pe
traseul acestuia de la materia prima pana la expunerea in vederea comercializarii, inclusiv la
consumator. Consumatorul percepe trasabilitatea ca pe o insusire ce permite parcurgerea fluxului
unui produs alimentar „de la ferma la masa consumatorului” sau „de la furca la furculita”, fiind
vorba despre o politica de idetificare si urmarire cu ajutorul documentelor.
Securitatea alimentară
4
- integrarea participativă a acestei politici a necesităţilor la nivel naţional, cu cele zonale,
regionale, comunitare în contextul schimbului activ al pieţei produselor agroalimentare;
- urmărirea prospectivă a implicării proceselor de urbanizare, migrare a populaţiei şi în
ansamblu a evoluţiei stilului de viaţă, cu impact esenţial asupra stilului de alimentaţie;
- evidenţierea, monitorizarea stilului de viaţă şi de alimentaţie a grupelor vulnerabile ale
populaţiei, în vederea creării condiţiilor promovării profilului disponibilităţilor alimentare
destinate acestora;
- instituţionalizarea sistemelor de educare a populaţiei în procesele asigurării, a
distribuţiei şi consumului alimentar, sub aspectul cerinţelor calitative faţă de produsele
agroalimentare, a normelor igienico-sanitare ce se impun în distribuţia acestora, în complexarea
comportamentului alimentar, prin cunoaşterea modului în care produsele satisfac exigenţele
protecţiei actului alimentar şi a sănătăţii.
Situaţia securităţii alimentare şi asigurarea acesteia nu se rezumă doar la satisfacerea
cantitativă a cererii alimentare a populaţiilor. Starea nutriţională a populaţiilor sărace, chiar şi din
ţările dezvoltate, este afectată de intervenţia unei alimentaţii neadecvate calitativ, în principal sub
aspectul asigurării complexului de nutrienţi cu rol esenţial în procesele metabolice ale fluxului
alimentaţie-nutriţie.
Siguranţa alimentară
Odată cu creşterea consumului alimentar între ţări, siguranţa alimentară a devenit mai
degrabă o problemă de comerţ global decât o problemă de sănătate publică. Creşterea comerţului
internaţional cu produse alimentare deschide noi posibilităţi pentru ca patogenii alimentari să
atingă regiuni noi ale lumii.
Satisfacerea siguranţei alimentare înseamnă:
- acurateţea componentelor alimentelor, a structurilor şi informaţiilor integrate în sensul
caracterizării complete: compoziţional şi nutriţional, în vederea asigurării cerinţelor
organismului, concomitent cu informarea corectă a consumatorilor prin caracterizarea aportului
în procesul alimentaţiei;
- asigurarea inocuităţii, hotărâtoare pentru acceptul în calitate de „aliment” prin
eliminarea în fluxul realizării-desfacerii a implicaţiilor de ordin patologic, toxic, prin
5
contaminanţi microbiologici, chimici, biologici, micotoxine, componente prin a căror procesare
digestivă-metabolică se formează substanţe toxice sau posibil de a deveni prin mecanismele
metabolismului, afectând sănătatea organismului;
- evitarea în condiţiile alimentelor procesate industrial a creării de produse carenţate în
nutrienţi esenţiali şi în mod expres a substanţelor minerale-vitamine; - eliminarea din sfera
distribuţiei-consumului a produselor alimentare care depăşesc termenul de valabilitate,
sancţionarea fraudei la realizarea comercializarea acestora;
- asigurarea cerinţelor igienico-sanitare specifice în sfera producţiei – distribuţiei -
consumului, condiţie esenţială pentru menţinerea inocuităţii produselor.
Ansamblul acestor cerinţe implică necesitatea integrării lor în conceptul de siguranţa
alimentului, componentă a securităţii alimentare, respectiv a fluxului operaţional al acesteia.
Creşterea îngrijorării publice privind contaminarea alimentelor cu poluanţi
microbiologici, chimici şi radioactivi a determinat organizaţiile oficiale de sănătate publică şi
Organizaţia Mondială a Sănătăţii să apeleze la intensificarea acţiunilor de prevenire şi control ale
efectelor acesteia.
In vederea prevenirii apariţiei bolilor cauzate de alimentaţie, un rol important îl are
aplicarea sistemului HACCP în producţia şi comercializarea alimentelor. Iniţial, metoda s-a
aplicat pentru inspecţia siguranţei alimentelor pentru serviciu militar (SUA,1971), ulterior fiind
adoptată de către FDA (Food and Drugs Administration) pentru inspecţia întreprinderilor de
industrie alimentară civilă.
In acest sens, legislaţia recentă a U.E. recomandă aplicarea sistemelor de management al
calităţii bazate pe HACCP în ţările care doresc să exporte produse alimentare în U.E. Din 2006
acest sistem este obligatoriu a fi implementat în toate întreprinderile producătoare de alimente,
europene.
Securitatea alimentară: populaţia şi alimentaţia
În accepţiunea sa actuală, conceptul de securitate alimentară include disponibilitatea
produselor alimentare, posibilitatea de acces la hrană şi dorinţa de a avea o alimentaţie
sănătoasă, dar şi securitatea alimentului. Securitatea alimentului se limitează strict la
produsul alimentar şi înglobează toate etapele circuitului tehnico-economic al acestuia, de la
obţinerea materiei prime până la consumul produsului finit. Conceptul se referă la ajungerea în
6
consum a produsului în stare de siguranţă, la evitarea sau anihilarea agenţilor toxici, a
poluanţilor şi contaminanţilor, care ar putea ajunge în aliment.
Securitatea alimentară are largi implicaţii în sfera economică, demografică, socială,
culturală şi politică, determinând autorităţile statului la elaborarea unor politici de preţuri, de
protecţie socială, de comerţ, de dezvoltare economică, etc.
Se poate afirma ca exista două determinante majore ale securităţii alimentare –
disponibilitatea hranei şi accesul la hrană. Accesul limitat la o ofertă suficientă de hrană duce
la foamete, malnutriţie şi insecuritate alimentară.
La nivel global şi naţional, securitatea alimentară se determina cu ajutorul unor indicatori
fizici şi economici, cum ar fi: producţia alimentară globală şi pe persoană, stocurile de
cereale, preţurile produselor alimentare şi veniturile populaţiei. Indicatorii sunt uşor de măsurat
şi pot fi comparaţi între ţări sau regiuni geografice.
Producţia de cereale este indicatorul principal al evaluării securităţii alimentare, pentru
că cerealele asigură aproximativ jumătate din necesarul de energie pentru om, consumate în
mod direct sau prin diferite produse derivate. Cerealele se pot stoca asigurând rezerve de hrana
pe timp îndelungat, sunt puțin perisabile în comparaţie cu alte produse alimentare. Un alt
indicator al securităţii alimentare cuantifică stocurile de cereale existente în silozuri. Când
stocurile scad sub necesarul de consum pe 60 zile, situaţia devine critică, nu se mai poate
asigura o aprovizionare continuă.
Preţurile produselor alimentare condiţionează securitatea alimentară prin limitarea
consumului de către populaţia săracă.
Securitatea alimentară implică următoarele aspecte, mult mai complexe:
optim, măsuri de planificare în caz de urgenţe şi dezastre, condiţii bune de viaţă, stil de viaţă
sănătos bazat pe dietă şi exerciţii fizice)
7
ulturale şi
nutriţionale)
PEŞTE PROASPĂT
Condiţii tehnice de calitate
Specificaţia tehnică se referă la peştele proaspăt răcit cu gheaţă din speciile de apă dulce
şi marine, destinat consumului alimentar sau prelucrării în industria alimentară. Peştele proaspăt
poate fi de crescătorie, sălbatic de apă dulce şi marin.
- peşte întreg;
- peşte eviscerat;
- peşte decapitat şi eviscerat.
În funcţie de lungime şi masă precum şi de specie, peştele proaspăt se clasifică în
următoarele categorii:
8
Nr. Denumirea Denumirea Lungimea Masa unui
Categoria de
crt. comercială a ştiinţifică a unui exemplar exemplar, kg,
mărime
speciilor speciilor cm, min. min.
1 Perca fluviatilis
Biban - - 0,050
L.
2 Carassius
Caracudă - 15 -
carassius L.
3 Carassius auratus
Caras - 12 -
gibelio B.
mare - 2
Cyprinus-carpio
4 Crap de crescătorie f. Lausitz şi f. mijlociu - 1
galiţiană
mic - 0,250
mare - 2
Cyprinus carpio
5 Crap sălbatic mijlociu - 1
L.
mic - 0,250
Stisostedion
7 Şalău - 35 -
lucioperca L.
Scomber mare 20 -
8 Scrumbie albastră
scombrus L. mic 12 -
Scrumbie de
9 Alosa potnica E. - 17 -
Dunăre
Alosa macotica
10 Scrumbie de mare - 15 -
G.
Scophthalmus
11 Calcan - 35 -
macoticus P
9
Mugil saliens R. mic 10 -
Mugil auratus R.
Gobius
13 Guvid - 12 -
cephalarges P
Acipenser
14 Nisetru guldenstaedhytl - 140 -
B
Salmo trideus
shasta L
16 Pătsrăv curcubeu - 15 -
Salmo gairdneri
irideus G
Acipenser
17 Păstrugă - 100 -
stellatus P.
mare - 1
18 Ştiucă Esox lucius L
mică - 0,100
pană - 10
mare - 3
19 Somn Silurus glanis L.
mijlociu - 1
mic - 0,150
Celelate specii de peşte proaspăt se livrează sub formă de peşte întreg sau, cu acordul
beneficiarului, eviscerat ori decapitat şi eviscerat.
10
Prin lungimea peştelui se înţelege distanţa dintre vârful botului şi baza cozii,
exprimată în centimetri.
Proprietăţi organoleptice
Aspectul peştelui întreg Nevătămat, fără semne aparente de boală, fără mucus, se admit
pe suprafaţă vătămări mecanice cu lungime de până la 4 cm la
peştii mai mari de 25 cm, iar pentru peştii mai mici de 25 de
cm, până la 1 cm, dar nu la mai mult de 5 % din totalul peştilor
din lot.
Cosistenţa cărnii Fermă, elastică (amprenta revine); carnea bine legată de oase.
11
Proprietăţi fizico-chimice
Proprietăţi microbiologice
Salmonella: absent/25g;
- ambalarea,
- marcarea,
- proprietăţile organoleptice,
- proprietăţile fizico-chimice,
- proprietăţile microbiologice,
- lungimea sau masa,
- temperatura.
12
Marcarea
Recepţia
13
PEŞTE CONGELAT
- peşte întreg;
- peşte decapitat şi eviscerat;
- peşte decapitat, eviscerat şi decodat;
- peşte eviscerat;
- peşte porţionat.
În funcţie de lungime peştele oceanic congelat se clasifică în :
- mare;
- mic.
Nr. Lungimea
Denumirea Denumirea Mărimea şi Masa unui
crt. unui
comercială a ştiinţifică a modul de exemplar, g,
exemplar cm,
speciilor speciilor prelucrare min.
min.
- peşte decapitat -
eviscerat 250
- peşte întreg. -
20
a) mare
- peşte întreg 20 -
Merluccius
3 Merlucius
merluccius - peşte
decapitat
eviscerat
14
b) mic - 150
- peşte întreg
15 -
Proprietăţi organoleptice
În stare congelată:
15
În momentul predării la beneficiar a peştelui oceanic congelat, glazura trebuie să
reprezinte minim 3 % din masa brichetei.
În stare decongelată:
Aspectul exterior al peştelui Tăiere uniformă; se admite tăierea abdomenului până la anus;
decapitat , eviscerat şi decodat, nu se admite prezenţa viscerelor, icrelor, a lapţilor sau a
peşte decapitat şi eviscerat, peşte ficatului; nu se admite îngălbenirea suprafeţei tăiate, datorită
eviscerat şi peşte porţionat, după oxidării grăsimii şi a musculaturii. Se admite deshidratarea în
îndepărtarea gheţii zona de tăiere a capului şi abdomenului. Nu se admit sângerări.
Gust şi miros după decongelarea Specific peştelui proaspăt congelat şi decongelat, fără miros de
peştelui alterare sau alt miros sau gust străin.
Proprietăţi chimice
16
Proprietăţi microbiologice
- ambalarea,
- masa netă,
- marcarea,
- proprietăţile organoleptice,
- proprietăţile fizico-chimice,
- proprietăţile microbiologice,
- lungimea sau masa,
- temperatura.
-
Marcarea
Depozitare şi transport
17
Recepţia
PEŞTE AFUMAT
Peştele afumat se obţine prin afumarea la rece sau la cald a diferitelor specii de peşte.
Proprietăţi organoleptice
18
Proprietăţi fizico-chimice
Proprietăţi microbiologice
Salmonella : absent/25g
Salmonella : absent/25g
Drojdii şi mucegaiuri:100/g
19
Reguli pentru verificarea calităţii
- ambalarea,
- marcarea,
- proprietăţile organoleptice,
- proprietăţile fizico-chimice,
- proprietăţile microbiologice.
Marcarea
Ambalajul peştelui afumat se marchează prin ataşarea unei etichete care cuprinde cel
puţin următoarele informaţii:
Depozitare şi transport
Recepţia
20