METODE PENTRU STIMULAREA CREATIVITÃŢII LA ORELE DE LITERATURÃ

ROMÂNÃ

De ce ar trebui ca profesorul de limba şi literatura română să fie preocupat de căile şi de

metodele de a stimula învăţarea creativă? De ce este importantă conceperea învăţării limbii şi
literaturii române ca proces creativ? Câteva răspunsuri ar putea fi: în ierarhia comportamentelor de
învăţare creativitatea reprezintă nivelul maxim al dezvoltării personalităţii; oamenii cei mai
predispuşi către o activitate creativă ca adulţi sunt cei ale căror aptitudini şi motivaţie pentru
creativitate au fost dezvoltate în copilărie; creativitatea reprezintă un potenţial propriu oricărui elev,
nu o trăsătură doar a elevilor dotaţi; diferenţa dintre potenţialul creativ al fiecărui elev şi
performanţele sale creative pot fi atenuate printr-o educaţie bine orientată prin promovarea
comportamentului creativ, elevii pot fi apăraţi împotriva rezistenţelor ce se nasc din conformismul
societăţii; învăţarea creativă este un mod de a asigura securitatea psihică a copilului etc. În sfârşit,
potenţialul creativ propriu oricărui elev - aptitudini şi atitudini creative, trăsături de personalitate,
motivaţia etc. - poate fi antrenat în cele mai variate activităţi creative, în orice situaţii de viaţă.
Astfel, scopul profesorului este de a organiza util, plăcut, timpul elevilor, de a produce trăiri
afective intense, capabile se revitalizeze dorinţa şi curiozitatea de a explora, de a descoperi
veleităţile fiecărei personalităţi, conform inteligenţelor multiple predominante. El poate realiza
asociaţii, întrebări, ce facilitează comportamentul creativ, angajând elevii într-un “joc” al
inteligenţei. Iată mai jos câteva metode de stimulare a creativităţii:

Jocul de-a creaţia poate să înceapă încă de la titlul operei literare, dacă elevii n-au mai avut
contact cu acel text. Astfel, li se cere acestora să imagineze un conţinut pentru titlul respectiv pentru
ca ulterior el să poată fi comparat cu textul propus spre studiu. Urmează apoi lectura predictivă prin
care elevii sunt incitaţi să ghicească parcursul evenimentelor sau, eventual, să completeze unele
părţi care li se par lacunare. Rescrierea finalului, mai ales dacă acesta este tragic sau vag precizat,
este foarte importantă, pentru că astfel li se oferã elevilor posibilitatea de a alege un final pe măsura
personalităţii lor.

Un alt exerciţiu incitant poate fi numit trezirea metaforelor moarte, joc ce constã în
alcãtuirea unui text epic sau liric în care metaforele banalizate prin uz îndelung şi frecvent precum:
gâtul sticlei, braţul fotoliului, poala pãdurii, ochiul de geam, inima pãmântului etc., sã-şi
dobândească sensul expresiv iniţial. Textele epice oferã multiple posibilitãţi de dezvoltare a
creativitãţii, prin continuarea unui fragment, modificarea unui moment al subiectului, prin realizarea

1
brainstormingului legat de un motiv sau un personaj controversat, prin posibilitatea de a realiza
procese sau dezbateri literare şi rescrieri ale unor fragmente în alte registre stilistice.

Creativitatea poate fi descoperită şi prin întrebări ce valorifică inteligenţele multiple ale

elevului. O schema posibilă ar putea fi aplicată la sfârşitul clasei a V-a, la basmul popular. Noutatea
vine din atribuirea unor sarcini de învăţare care urmăresc cunoaşterea profilului de inteligenţă a
elevilor. Pe lângă inteligenţa lingvistică şi logico-matematică, ce dezvoltă vocabularul, funcţiile
limbajului dar şi folosirea analogiei, interesante sunt şi inteligenţa spatial-vizuală şi cea muzicală.

Astfel, prin inteligenţa spatial-vizuală, copilul se joacă repovestind basmul prin desene. El poate
realiza un portret-caricatură ce sugerează defectele personajelor negative din basm. Inteligenţa
muzicală dovedeşte sensibilitatea la sunete, elevii pot crea o melodie sau un ritm. Ca sarcină de
învăţare, ei pot fredona un cântec, pe care l-ar fi cântat fetele de împărat furate de zmei, pentru a-l
îndupleca pe Prâslea să le salveze. De asemenea, prin inteligenţa corporal-kinestezică, elevii pot
participa la un joc de rol. Ei pot realiza o mica scenetă în care să interpreteze secvenţe din basm.

Toate cele opt tipuri de inteligenţe pot fi valorificate atât în predarea creaţiilor lirice sau epice,
fiindcă stimulează creativitatea.

Realizarea unor jurnale de lectură dă elevilor posibilitatea de a păstra dintr-o operã literară
ceea ce se potriveşte cel mai bine cu sufletul şi personalitatea lor, de a se identifica în personaje şi
situaţii, de a găsi, dincolo de cuvântul scris soluţii şi inspiraţie pentru viaţa reală şi aforisme care să
le conducă procesul de formare a propriului destin.

Aşadar, orice creaţie reprezintă o aventură spirituală, o călătorie nouã, mereu atrăgătoare şi
fascinantã prin originalitate. Profesorul e dator să descopere fondul creativ al elevului şi să-l pună în
valoare. El trebuie să-l îndrume prin jocuri didactice către mari creaţii literare. Nu poţi şti niciodată
dacă din copilul de azi nu se va naşte un scriitor.

Bibliografie:

Bernat, Simona-Elena, Tehnica învãtãrii eficiente, Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-
Napoca, 2003

Cosmovici, Andrei, Iacob Luminita, Psihologie scolarã, Editura Polirom, Iasi, 1999

Pamfil, Alina, Limba si literatura românã în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura
Paralela 45, 200o