Bilet 1

1. Alimentația mixtă și artificială a sugarului. Reguli si cerinte . clasificarea formulelor lactate.

În caz de insufucienţă de lapte matern, lipsa lui sau contraindicaţii pentru

alimentaţia la sân apare necesitataea de a alimenta copilul cu alt tip de
lapte, adică de a trece la alimentaţia mixtă sau artificială
Alimentaţia mixtă este tipul de alimentaţie, când copilul , pe lângă laptele
matern mai primeşte pe parcursul zilei şi un alt tip de lapte – amestec lactat
adaptat sau neadaptat, raportul dintre ele fiind diferit.
Dacă copilul primeşte lapte matern mai puţin de 1/5 din raţia zilnică, restul
revenind amestecurilor lactate, se consideră că el este alimentat artificial.
Reguli si cerinte :

Dacă copilul a primit deja o formulă de lapte,a tolerat-o bine şi se dezvoltă

corespunzător vîrstei, concretizaţi despre ce formulă este vorba şi
recomandaţi administrarea ei în continuare ;
Se va lua neapărat în consideraţie vîrsta copilului;
Se vor prefera formulele cu grad înalt de adaptare, mai cu seamă în
primele 6 luni de viaţă;
Se vor studia minunţios datele, expuse pe etichetă / conţinutul cantitativ şi
calitativ al ingredientelor, termenul de valabilitate );
Formula de lapte trebuie să conţină taurină – un aminoacid, care participă
la formarea ţesuturilor sistemului nervos, retinei ochiului, are un rol anume
in stabilirea unor funcţii de apărare etc.;
E de dorit ca amestecul ales să conţină şi carnitină – o substanţă biologic
activă, importantă pentru buna desfăşurare a metabolizmului proteic, lipidic
şi energetic în celulă;
Formula de lapte trebuie să conţină şi acizi graşi nesaturaţi, care sunt
indispensabili pentru dezvoltarea adecvată a creierului şi retinei oculare;
Formula de lapte e bine să conţină preponderent proteine din zer şi mai
puţin cazeină, pentru a apropia conţinutul de aminoacizi de cel al laptelui
matern şi pentru o mai bună digestie a proteinelor;
Se va aprecia toleranţa individuală faţă de amestecul selectat, iar la apariţia
semnelor de intoleranţă ( erupţii alergice, meteorizm, regurgitări mai
frecvente, dureri abdominale , scaune modificate ) se va face o evaluare a
stării sănătăţii copilului şi, dacă nu există alte explicaţii a semnelor
indicate, se va selecta o nouă formulă. Trebuie de ţinut cont de faptul că nu
e bine de trecut de la o formulă la alta fiecare 1 – 2 zile. Adaptarea faţă de
un produs nou dureză în mediu nu mai puţin de 3 – 5 zile.
Dacă există indicaţii speciale, se va selecta un amestec dietetic

Regimul alimentaţiei cu lapte-praf (în caz de alimentaţie mixta/artificială)

► Până la 3 luini -6 -7 ori /24 ore;
► 7 ori - pentru copii născuţi cu masa corpului mai mică de 3200g
► 6 ori - pentru copii născuţi cu masa corpului mai mare de 3200g
► 3 -6 luni - 6 ori fiecare 3,5 ore
► 6 -12 luni - 5 ori fiecare 4 ore cu pauză de noapte ( 6-00, 10-00, 14-00,
18-00, 22-00 ).
► Respectarea unui regim la alimentaţia mixtă şi artificială este argumentată prin
particularităţile de digestie a laptelui praf şi reţinerea acestuia în stomac o perioadă mai mare decât
laptele matern
O alimentaţie sănătoasă si adecvată necesităţilor organismului este cheia asigurării unei creşteri si
dezvoltări armonioase somatice, dar si psihice, emoţionale şi afective.

2. Particularitatile anatomo-fiziologice ale sistemului reno-urinar la copii.

Sistemul organelor excretorii includ rinichii, care excretă urina, precum şi organele ce
servesc la acumularea şi eliminarea urinei — calicele, bazinetele renale, ureterele, vezica
urinară ţi uretra.
Rinichii îndeplinesc mai multe funcţii, cea principală — reglarea si păstrarea mediului
acido-bazic constant(homeostazei) al organismului.
Cele mai importante funcţii renale în păstrarea homeostazei sunt:
— Păstrarea conţinutului normal de lichide în organism;
— Păstrarea conţinutului normal de electroliţi şi presiunii osmotice;
— Eliminarea substanţelor de deşeu (ureea, creatinina, substanţe minerale şi
organice);
— Reglarea conţinutului normal de H+.
!n afară de aceasta rinichii îndeplinesc funcţia de glandă endocrină:
— Ei produc renina — cu rol important in reglarea tensiunii arteriale;
— Produce eritropoietina — factor stimulator al eritropoiezei;
— Elaborează chinine (urochinaze), prostaglandine;
— Sintetizează calcitriolii (forma cea mai activă a vitaminei D).
Procesele de excreţie îşi încep funcţia la embrion din a 9-a săptămină de dezvoltare
intrauterină, cu toate că principalul organ excretor la embrion şi făt este placenta.
La momentul naşterii, organele excretoare ale copilului sunt deja formate şi
funcţionează bine, dar posedă unele particularităţi:
Rinichii. Masa unui rinichi la nou-născut e de 10—12 g. şi constituie 1/100 parte din
greutatea corpului (la adult — 1/200). La virsta de 5—6 luni masa rinichilor se
dublează, la sfîrşitul l an de viaţă — se triplează şi la vîrsta de 15 ani masa rinichilor
se măreşte de 10 ori. Rinichii cresc pînă la vîrsta de 20 ani. La nou-născut rinichii sînt
situaţi cu o vertebră mai jos ca la adulţi. Capsula lipidică a rinichilor este slab
dezvoltată, de aceea ei sunt mobili şi se palpează mai uşor decît la copiii mai mari. Au
formă rotundă şi nu de bob ca la adult. Ţesutul rinichiului este foarte fin, stratul
cortical este slab dezvoltat, subţire spre deosebire de cel medular bine dezvoltat.
Unitatea morfo-funcţională a rinichiului este nefronul. Se estimează că fiecare rinichi
are circa l mln. de nefroni. Nefronul este alcătuit din glomeruli (tuburile renale şi
sistema de vase sangvine). La nou-nascuţi glomerulii sunt dispuşi foarte compact unul
faţa de altul (50 la Icm') decît la adult (7—8 la Icm3), de aceea suprafaţa de filtrare
este mică, ceea ce explică filtrarea dificilă în rinichi. De aceea la copiii alimentaţi
artificial în deosebi cu lapte de vaci, bogat în cazeină, filtrarea renală devine dificilă
cu reţinerea sărurilor de natriu, apei şi formarea edemelor. Amestecurile fermentate
utilizate în alimentaţia sugarului generează dezvoltarea acidozei în organism.
Abia după vîrsta de un an filtrarea urinei se apropie de cea a adultului. Glomerulii renali cresc
mai intens pînă la vîrsta de 3 ani, apoi la 5—6 ani, la 9—10 ani, la 16—19 ani. La adult prin
rinichi în decurs de 24 ore se filtrează 1000 litri de singe şi se formează 180 litri de urină, insă
98% se reabsoarbe înapoi. In nefron are loc reabsorbţia totală (100%) a glucozei,
aminoacizilor, sărurilor de calciu, clor, natriu.
Căile renale la nou-născut nu sînt dezvoltate definitiv.
Calicele renale la nou-nâscut sînt considerabil mai scurte, lumenul lor e de 2 ori mai îngust
decît la adult.

3. Ajutorul de urgenta in sindromul hemoragic la copii.

Profilaxia bolii se face la nastere prin administrarea tuturor bebelusilor de Fitomenadion
injectabil.
Tratamentul curative se face cu Fitomenadion injectabil in doza de 1-2mg. In formele mai grave
se foloseste plasma proaspata care asigura factorii de coagulare.

Tratament

In profilaxie se recomanda doze de 50 – 100 mcg de vitamina K1, care se considera ca sunt
suficiente si se administreaza in special la cei cu deficiente alimentare sau tulburari de absorbtie
ale vitaminei K. Comitetul de nutritie al Academiei Americane de Pediatrie recomanda pentru
profilaxie o singura doza de 0,5 – 1 mg vitamina K1 pe cale parenterala, sau 1 – 2 mg pe cale
orala.

Terapia bolii hemoragice primare a NN consta in administrarea lenta i.v. de 0,5 – 1 mg vitamina
K1, care normalizeaza in 24 ore nivelul vitaminei K si al factorilor protrombinodependenti.
Administrarea i.v. se practica pentru a nu provoca formarea hematoamelor, in special cand nu s-a
exclus total din diagnostic eventuala existenta a unei hemofilii sau CID in cazuri grave se
administreaza 3 doze de vitamina K la 4 – 8 ore interval. Trebuie cunoscut ca doze mai mari de 5
mg vitamina K, administrate zilnic, sau de 10 mg vitamina K doza totala pot produce
hiperbilirubinemii la NN.

A doua masura terapeutica consta in administrarea de sange integral sau plasma in cantitate de 10
– 15 ml/kgc/zi, in formele grave ajungandu-se la 30 – 50 ml/kgc/zi de sange izogrup Rh negativ.
Daca hemoragiile nu s-au oprit, administrarea de sange sau plasma se va repeta dupa 2 zile, timp
in care se consuma factorii de coagulare cu exceptia F IX. Administrarea concentratelor de
factori dependenti de vitamina K da rezultate bune, dar exista riscul aparitiei trombozelor si a
CID, in special la prematuri, datorita imaturitatii functiei de clearance al ficatului si a deficientei
fiziologice de AT III. Exanguinotransfuzia se indica in cazuri grave, la care se asociaza si o
trombocitopenie. Profilaxia obstetricala consta in supravegherea atenta a gravidei, in vederea
evitarii prelungirii travaliului si a altor cauze de anoxie la nastere.
Biletul 2

1. Hipogalactia . etiologie. Clasificare. Profilaxia hipogalactiei secundare

Hipogalactia - capacitatea de secreţie diminuată a glandelor mamare în perioada de lactaţie . Poate

fi primară sau secundară.
Cauzele ce provoacă hipogalactia secundară, cea mai frecvent întîlnită:
► Aplicarea tardivă la sân a copilului acopilului după naştere;
► Plasarea rară a copilului la sân;
► Poziţionarea şi ataşarea incorectă la sân;
► Factorii psihoemoţionali negativi, stresul;
► Factori socioeconomici nefavorabili;
► Patologiile extragenitale, infecţii virotice, boli renale grave, hepatice, anemiile, maladii
cardiovascularela mamă;
► Medicaţia cu preparate ce suprimă lactaţia: Adrenalina, Noradrenalina,
Gastrocepina, Cimmetidina, Ranitidina, Famotidina, Atropina, Metchină Parlofen, Linestrol,
Levodopa, Progesteron, anticoncepţionale orale, Ergotamina, preparate laxative saluretice,
Phenobarbital, diuretice etc.
Cauzele hipogalatiei primare:
► Diverse perturbări neuroendocrine primare:
► Hipoplazia glandei mamare
► Utilizarea ne argumentată şi abuzivă a preparatelor hormonale
► Administrarea anticopcepţionalelor orale.

2. Boala diareica acuta la copii. Etiologie, manifestari clinice.

Diareea acută se defineşte clinic ca o eliminare frecventă (3 şi mai multe ori în 24 ore) de mase
fecale lichide, ce duce la pierdere spontană de apă şi electroliţi.

Etiologie :

Enterala( gastroenterite acute( virale, bacteriene, parazitare), toxiinfectii alimentare,

Parenterala (infectii ale cailor respiratorii superioare, urinare, otite, colon spastic)

Manifestari clinice :

Sindrom toxic : Febră Slăbiciune. Scădere a poftei de mîncare, anorexie. Vome repetate. În formele
severe: hipertermie, astenie, adinamie, cefalee, somnolenţă, tulburări de conştienţă, convulsii,
semne meningiene, dereglări cardiovasculare, şoc endotoxic (TA scăzută, cianoză, acrocianoză,
extremităţi reci, hipotermie).

Sindrom gastrointestinal : Dureri abdominale. Tenesme. Flatulenţă. Spasm sigmoidian. Diaree:

aspectul scaunelor şi frecvenţa lor (sărace sau voluminoase, apoase, nedigerate, frecvente,
afecaloide, cu mucus şi striuri de sînge).
 3. Principii de tratament a febrei reumatismale la copii.
 Repaus la pat
 Dieta cu restrictii in lichide si hiposodata, aport sporit de potasiu si microelemente, continut
proteic normal
 Tratament medicamentos : eradicare infectiei streptococice si profilaxia ei
 Tratament de reabilitare : balneosanatorial, sanarea focarelor cornice de infectie( ORL,
stomatolog)
 Tratament medicamentos : antibacterial ( benzatin penicillin G, fenoximetilpenicilina,
amoxicilina), aintiinflamator ( acid acetilsalicilic, prednisolon)

BILET 3

1. Alimentatia naturala. Importanta si avantajele alimentatiei naturale pentru copil,

pentru mama

Alimentaţie naturală (la sân) este alimentaţia copilului cu lapte de mamă. Se specifi că
alimentaţia exclusiv naturală, care reprezintă alimentaţia nou-născutului și su- garului
exclusiv cu lapte de mamă, fără nici un alt aliment solid sau lichid, fără apă sau ceai, până la
vârsta de 6 luni.
Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, deoarece are o compoziţie
adaptată la posibilităţile de diges- tie, asigură nevoile nutriţionale ale sugarului în această
peri- oadă și îi este necesar copilului până în al 2-lea an de viaţă in- clusiv. Laptele matern
este mai mult decât o simplă colecţie de nutrienţi și o protecţie unică împotriva infecţiilor și
alergiei, alăptarea la sân asigură niște efecte considerabile de protecţie a sănătăţii mamei.
Necesităţile nutriţionale și energetice cres- cute ale femeii ce alăptează pot fi ușor acoperite
prin respec- tarea recomandărilor privind alimentaţia sănătoasă. Totodată un regim
alimentar adecvat al mamei este mai puţin costisitor decât formulele de lapte praf pentru
copii. Alăptarea la sân are efecte de lungă durată, având în vedere creșterea și dezvoltarea.
Efectele alăptării sunt mult mai mari dacă ea este începută cât mai devreme, adică chiar în
primele 0,5-1-2 ore după naștere, copilul va fi hrănit la cerere și exclu- siv natural în primele
6 luni de viaţă.
2. Insuficienta respiratorie la copii: cauzele principale, conduita clinica.

Insuficiența respiratorie acută la copil, cunoscută și sub denumirea de sindrom de detresă

respiratorie acută, se caracterizează prin scăderea oxigenării tisulare şi evacuarea
necorespunzătoare a dioxidului de carbon la nivelul organismului uman, aceasta fiind
secundare imposibilității sistemului respirator de a realiza schimburile de gaze respiratorii
între alveolele şi capilarele pulmonare.

În funcție de modul de apariție, factorul etiologic și disfuncția respiratorie prezentă, pot fi

descrise două forme de insuficiență respiratorie acută la copii:
 Insuficiența respiratorie tip I (apariția hipoxemiei)
 Insuficiență respiratorie tip II (apariția hipercapniei în asocierea hipoxemiei).
Tratamentul insuficienĠei respiratorii acute - include ameliorarea oxigenării sângelui,
ameliorarea ventilaĠiei úi terapia adjuvantă. Ameliorarea oxigenării sângelui se realizează
prin oxigenoterapie care asigurând o cantitate crescută de oxigen în aerul inspirat, creúte
atât gradientul de presiune între alveolele pulmonare úi sânge, cât úi presiunea parĠială a
oxigenului.În cazul în care este recomandată oxigenoterapia, este necesară cunoaúterea
indicaĠiilor oxigenoterapiei: concentraĠia optimă de oxigen care trebuie administrată,
metodele care se utilizează la copii, ritmul administrării oxigenului, criteriile de monitorizare
a eficienĠei terapiei úi efectele secundare. Criteriul clinic care indică administrarea de oxigen
este cianoza, iar criteriul de laborator este valoarea presiunii parĠiale a oxigenului. Dacă
valoarea PaO2 este sub 80 mm Hg oxigenoterapia este necesară, iar dacă scade sub 50 mm
Hg este obligatorie.Se apreciază răspunsul terapeutic al administrării oxigenului prin
observaĠia clinică a culorii tegumentelor, măsurarea frecvenĠei respiratorii pe minut úi
valoarea saturaЮiei hemoglobinei în oxigen. Pacientul va fi supravegheat pentru observarea
apariĠiei unor complicaĠii. Oxigenul poate deveni toxic la presiuni parЮiale crescute.
Toxicitatea oxigenului se manifestă la nivelul sistemului respirator prin iritaĠia căilor
respiratorii, tuse, apnee tranzitorie, traheobronúităúi chiar sindrom de detresă respiratorie.
Hiperoxia depinde de valoarea presiunii parЮiale a oxigenului, timpul de expunere la
presiunea respectivă úi se manifestă la nivelul sistemului nervos central prin convulsii úi
pierderea conútienĠei. Ameliorarea ventilaĠiei se realizează prin permeabilizarea căilor
respiratorii. Aceasta se poate efectua prin aspiraĠia mecanică a secreĠiilor, fluidificarea
secreĠiilor traheobronúice, fizioterapia toraco-pulmonară (drenajul postural, percuĠia sau
tapotajul, flutter terapia úi tusea) úi terapia cu aerosoli. Terapia adjuvantă presupune:
corectarea acidozei, hidratarea parenterală, combaterea diselectrolitemiei, agitaĠiei úi
febrei. În formele cu insuficienĠă respiratorie obstructivă produsă prin spasm bronúic se
poate utiliza terapia bronhodilatatoare úi cortizonul.

3. Principiile de tratament si profilaxia afectiunilor cronice ale tractului digestiv la copii

Profilaxia primara a bolilor digestive prevede evitarea factorilor ce conditioneaza aparitia

sau intretinerea acestora si ea este posibila in cazul factorilor infectiosi si bolilor generale
care afecteaza aparatul digestiv, asociatiilor variabile ale factorilor de mediu, alimentari si
comportamentali.
In cadrul profilaxiei prmare se includ:regim de alimentatie normal resind din varsta si
profesie, alimentatie bogata in microelemente lipide, glucide, proteine, fructe legume,
calitatea alimentelor, modul de preparare a alimentelor trebuie sa corespunda normelor,
produse alimentare naturale, respecatrea igienei personale, evitarea stresului, respectarea
unui mod sanatos de viata psiholigic, si nu in ultimul rind examenul medical profilactic care
se realizeaza la cel putin jumatate de an, pentru a verifica starea generala a organismui,
precum si a organelor in parte, pentru a preveni maladiile in stadiile cit mai precoce.
Profilaxia secundara pune accentul pe depistarea bolilor in stadiile cat mai precoce in
scopul prevenirii aparitiei complicatiilor. Prin cunoasterea precoce a bolilor, bolnavilor si a
grupurilor expuse la factori de risc identificati, realizeaza reducerea gravitatii, a recedivelor
si consecintelor acestora. Un rol important in cadrul acestui nivel reprezinta cunoasterea
simptomelor bolii, adica clinica acestora, care este majora in cadrul depistarii. Un alt lucru
important este efecuarea screeningurilor la gravide, precum si la persoane care au avut in
familie cazuri de boala, in pofida aparitiei complicatiilor.
Profilaxia tertiara:
Profilaxia tertiara, prin stabilirea restantului functional-dispensarizarea, prin obtinerea unui
comportament de protectie si prin tratarea complicatiilor.

Tratamentul medicamentos :
Corecţia dereglărilor secretorii:
a) antacide (almagel, maalox, gastal);
b) H2-histaminolitice (ranitidină, famotidină, nizatidină);
c) blocatorii H+K+ATP-pazei (omeprazol, lansoprazol).

Eradicarea Hp (absenţa bacteriei o lună de la întreruperea tra- tamentului):

a) schema triplă: omeprazol + antibiotic (amoxicilina, clari- tromicina) + metronidazol;
durata curei – 7 zile;
b) schema cvadruplă: de-nol + omeprazol + antibiotic (omoxi- cilină, metronidazol) +
metronidazol; durata curei – 7 zile.

Tratamentul nemedicamentos prevede respectarea regimului igienodietetic.

Regimul igienodietetic:
Mese fracţionate în 4-5 prize/zi, cu efect de pansament, prevenind inclusiv refluxul
duodenogastral.
Odată cu introducerea antisecretoriilor, regimurile antiulceroase de cruţare mecanică şi
chimică sunt indicate doar în acutizări, şi doar pentru 2-3 zile, după ce raţia alimentară se
suplimentează cu pesmeţi din pîine albă, supe din crupe şi legume, terciuri pasate, pireuri,
carne fină de pasăre, peşte (totul fiert); fructe coapte sau fierte, sucuri din fructe, lapte,
omlete, budinci etc.
Excluderea produselor şi preparatelor ce stimulează secreţia gastrică.
Asigurarea unui aport alimentar echilibrat, în special cantităţi optime de proteine pentru
acoperirea necesităţilor organismului în material plastic şi ameliorarea proceselor
regeneratorii.
mente (dieta, ape minerale) asigura evitarea agravarilor.
Dispensarizarea Copiii cu GC se menţin la evidenţă pe parcursul a 5 ani. În primul an se
examinează de 3 ori, în al doilea an – de 2 ori. Metodele de bază ale controlului în dinamică
rămân a fi FEGDS și determinarea Hp. Prognosticul

BILET 4

1. Particularitatile dezvoltarii neuropsihice a copilului in primul an de viata

Dezvoltarea progresivă a mişcărilor membrelor superioare se produc de la rădăcina lor către

extremităţi. Între 3 şi 4 luni sugarul foloseşte umerii. Puţin mai târziu apar mişcările de
pronosupinaţie. De la 4 luni el poate apuca cu mâina folosind eminenţa hipotenară şi degetul mic.
Numai după această vârstă îşi ţine pumnul şi degetele desfăcute. Către 6 luni prinde un obiect printr-
o mişcare asemănătoare greblei, îndoindu-şi degetele când apucă.. Între 6 şi 8 luni motilitatea
trunchiului devine voluntară
Tonusul capului. In I lună îşi ridică capul pentru o foarte scurtă perioadă de timp. La 2 luni şi-1 ţine
drept şi stabil.După 2 luni începe să-şi ridice odată cu capul, umerii şi toracele. După 5-6 luni culcat
pe spate şi-1 ridică bine din poziţia corpului. Culcat pe spate de la 4 luni ridicându-şi capul şi umerii,
încearcă să şeadă. La 4-5 luni se rostogoleşte de pe o parte pe alta. Apoi de pe spate pe burtă şi
invers. Poziţia şezândă sugarul o deprinde între 6-8 luni, este anticipată şi dezvoltarea motilităţii
trunchiului şi a membrelor inferioare. Poziţia în picioare e posibilă după dispariţia reflexului de
redresare, respectiv după 6-8 luni. La început ridicarea se face cu ajutorul braţelor şi mâinilor prin
mişcări de agăţare, musculatura membrelor inferioare fiind mult încordată. Apoi el stă în picioare
sprijinit numai cu o mână pentru ca între 10-12 luni el să poată sta nesprijinit. De la 9-10 luni poziţia
de trecere de la cea şezândă la cea în picioare. Mersul propriu zis se dezvoltă în jurul vârstei de 1 an.

1.Văzul. Vede la naştere, la lumină clipeşte de la naştere. Clipitul de apărare apare mult mai târziu.
Nou-născutul pe scurt timp fixează mâna ocular. De la 2 luni activitatea organizată, la 3-4 luni
descoperă corpul, se studiază. Către 4 luni devine eficace privirea convergentă, dezvoltându-se în
paralel percepţia vizuală maculară.

2. Auzul. Nou-născutul răspunde printr-un reflex global de închidere, reflexul Moro. La stimuli
auditivi puternici el răspunde prin grimasă sau plâns, surâs, mimică. La 5-6 luni apare conjugarea
mişcărilor capului şi ochilor către sursa sonoră. Controlul şi supravegherea simţurilor auzului şi
văzului sunt obligatorii din perioada de nou- născut.

3. Gustul este prezent de la naştere. Nou-născutul reacţionează la substanţele acide, amare sau
sărate. Răspunde printr-un reflex de supt la cele dulci. Gustul se dezvoltă în raport cu alimentaţia
copilului. Gustul la ei este adesea paradoxal, bizar şi capricios.

4.Mirosul în mod practic are o dezvoltare mai puţin cunoscută. După 1 an reacţionează la mirosurile
plăcute şi dezagreabile. Dezvoltarea lui este mult influenţată de dezvoltarea gustului.

5.Sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă sunt prezente de la naştere şi se dezvoltă pe măsura

creşterii, cu timpul răspunsul la aceşti stimuli este mai adaptat

2. Alimentatia copilului mai mare de un an

În raţia alimentară a copilului după 1 an e important nu numai de a primi ingredientele alimentare în

cantităţile fiziologice după vârstă. Pentru ei e important determinarea regimului alimentar,
corectitudinea tehnologiei culinare a produselor, prin care se vor păstra maximal valoarea
nutriţională a produselor. Acestea fiind prncipiile de bază în corectitudinea organizării alimentării
copilului de vârstă mică. La acest răstimp copilul creşte intensiv şi se dezvoltă, pe care motive
suportă necesitatea unei necesităţi crescute în toate ingredientele alimentare, energie, vitamine,
micronutrienţi comparativ cu măturul. Necesităţile în proteine în mediu 53 g nictemeral, 70% dintre
care proteine animaliere. Necesitatea medie în grăsimi la copii e la fel ca şi necesitatea în glucide,
care este de 4 ori mau mare – 212 g/24 ore. Necesităţile energetice alimentare a copilului trebuie să
constituie 1540 kcal. Organizînd regimul almentar a copilului după 1 an trebuie de luat în
consideraţie asigurarea copilului cu proteinele necesare, deoare sunt cei mai importanţi compnenţi
plastici pentru organismul copilului în dezvotare. Uleiurile vegetale sunt necesare în alimentaţie
deoarece sunt sursa necesară în grăsmi nesăturate şi vitamine liposolubile. La organizarea meselor
copilului se atrge atenţa că anumite producte cum ar fi laptele, ulei vegetal, pîine, terci, legume,
fructe să fie zilnice încluse în raţia alimentară. Cantitatea generală a laptelui şi productelor lactate
trebuie să constituie 500-600 ml în 24 ore. La alcătuirea raţiei alimentare a copilului trebuie de luat
în consideraţie cîteva reguli necesare: 1. necesarul copilului în ingredientele alimentare. 2.
Conţinutul şi valoarea fiecărui ingredient. 3. împărţirea alimentaţiei pe parcursul zilei. 4. Pregătirea
bucatelor cu păstrarea calităţilor gustative a bucatelor. Copii de la 1,5 ani este necesar să aibă 5
mese pe zi, pe când copii mai mari de 4 mese. Alimentele trebuie să fie gustoase , cu un aspect
apetisant. După 1 an capacităţile de digestie a tractului gastrointestinal sunt crescute. Dezvoltarea
aparatului de masticaţie permite adăugarea în raţia alimentară alimente mult mai tari ca
consistenţă.

Pentru o dezvoltare armonioasă a copilului este necesar ca în alimenaţi lui să fie incluse proteine,
dar nu numai cantitativ să suplinească necesarul, dar şi calitativ. În 24 ore raţia alimentară trebuie să
conţină următorii aminoacizi: - cistidina -32; izoleicină- 90; leicină-150; lizină-150; metionină-65-85;
fenilalanină-90; treonină-60; valină-93; triptofan-22. 40% din necesarul de aminocizi sunt acoperiţi
de către cei esenţiali.Astfel la copii 8-12 ani la alimentaţie cu predominarea proteinelor asilimilarea
lor re loc în 71% şi retenţia de azot în 9,8%. La copii de aceeaşi vârstă la creşterea în raţie a
proteinelor animaliere creşte considerabil asimilarea 90%, şi retenţia de azot constituie 40%, de
aceea la alegerea alimentelor, productelor trebuie de de ales productele cu proteinele integrale. În
alimentaţie asemnea sunt importante şi grăsimile în special cele nesaturate care pot avea rol şi de
proteine.raportul dintre proteine şi lipide trebuie să constituie 1:1. Glucidele asemenea reprezintă o
componentă indispensabilă în alimentaţie La o raţie bogată în glucide necesarul de proteine scade ,
la o raţie săracă în glcide în special o muncă inelectuală energia ste asigurată de grăsimi apoi
compensată de proteine.Trebuie să luăm în consideraţie că glucidele trebuie să acopere 50% din
cesarul diurn de energie. Necesarul în minerale Ca – pătrude e cale alimenară, astfel o alimentaţie
îmbogăţită cu proteine şi grăsimi va scădea metabolismul Ca.Necesarul de Ca este de 1-1,5gr/24 ore
Fosfor- necesarul de fosfor la copii depăşeşte de 1,5 ori necesarul ca la adult. În mediu necesarul
constituie 1-2gr/24ore. Na şi Kaliu- participă în primul rînd la păstrarea presiunii osmotice.
Comparativ cu adulţii copii au mai mare necesitate în Kaliu decît de Na. Magneziu- se conţine în
roducte de origine vegetală. Necesarul fiind de 12- 13 mg/kg/24 ore. Fe- necesarul este de 0,6-
1,9mg/kg la adulti 0,2 mg/24 ore Iod- necesarul diur este de 22-24 mkg/kg. Alientarea raţională a
copilului după 1an este un factor foarte important, ce determină caracteristica dezvoltării fizice,
intelectuale şi formarea imunităţii.

3.Caracteristica sindromului de deshidratare la copii de varsta frageda

Deshidratările acute pot fi clasifi cate după gradul de severitate sau după impactul acestora asupra
osmolarităţii. Practic, putem întâlni deshidratări uşoare, medii sau severe sau deshidratări care
asociază osmolaritate mică, normală sau crescută.
Bilet 5

1. Organizarea asistentei medicale primare pediatrice. Rolul mediculu stomatology in

profilaxia afectiunilor pediatrice

Lucrul profilactic,profilaxia rahitismului hipertrofiei,organizarea alimentatiei

rationale:masuri profilactice
pentru protejarea fatului si nou-nascutului,lucrul antiepidemic si de
vaccinatie,observarea dinamica dupa
copii de gr.1-4 de sanatate,pregatirea copiilor pentru gradinita si scoala,organizarea
dispensarizarii
 copiilor,lucrul cu personalul medical.
2,Lucrul curativ:acordarea ajutorului medical copiilor cu afectiuni acute,observarea
dispensarica dupa
copii din gr.3-4 de sanatate.
3.Lucrul organizatoric:analiza si planificarea documentatiei,lucrul cu documentatia de
evidenta
operativa,incadrarea formelor de lucru neavansate calificatiei,lucrul cu sora medicala la
sector,concentrarea informatiei,despre copii,control asupra dispensarizarii de catre
indicii speciali

2.particularitatile anatomo-fiziologice ale sistemului respirator la copii.

Imaturitate structurală a sistemului respirator:

Formarea şi maturarea alveolelor continuă până la 8-10 ani (300 mln)
Sistemul surfactant este imatur
Imaturitatea structurilor pulmonare :
bronhii înguste – edem inflamator cu semne de obstrucț ie bronș ică carcas fibrocartilaginos
imatur – flexibilitatea bronhiilor, bronhiolelor hidrofilitate tisulară – edem inflamator pronunțat
Imaturitate funcțională :
Respiraţie frecventă, superficială Imaturitatea sistemului muscular al cutiei toracice Rigiditatea
micşorată a toracelui Imaturitatea mecanismelor de protecție locală Imaturitatea mecanismelor
celulare – macrofage, limfocite Imaturitatea sistemelor umorale – sIgA, lizozimul

3. Conduita clinico-terapeutica in sindromul de deshidratare la copiii cu boala diareica

acuta.

Tratamentul diareei acute este in dependenta de gradul de deshidratare.

Planul A : deshidratare negativa
Tratament la domiciliu
Lichide suplimentare, alaptare la sin des si mai indelungat la fiecare priza
Adm. SRO ( pina la 2 ani : 50 – 100 ml dupa fiecare scaun lichid
2 ani si mai mult : 100- 200 ml dupa fiecare scaun lichid) prin inghitituri
mici si frecvente, daca a aparut voma sa astepte 10 min apoi sa continue dar mai lent.
Instruirea mamei referitor la adresarea la medic in caz de agravare.
Plan B : tratati deshidratare moderata cu SRO
Adm SRO 4 ore in dependenta de greutatea copilului ( 75 ml/kg corp * greutatea copilului)
Daca copilul doreste mai mult decit cantitatea calculata, dati-i mai mult SRO
Copiilor mai mici de 6 luni, care nu se afla la alimentatie naturala, dati 100-200 ml apa
curata pentru aceeasi perioada de timp (4 ore).
Instruiti mama referitor la administrarea SRO

Plan C : tratati deshidratarea severa rapid

Infuzie i/v imediat. Daca copilul poate bea adm SRO in timpul infuziei i/v.
Infuzati sol Ringer lactat in vol de 100 ml/kg
Repetati daca pulsul radial este foarte slab sau nu se determina
Apreciati repetat starea copilului la fiecare 1-2 ore.
 Sugar : 30 ml/kg timp de 1 ora , apoi 70 ml/kg timp de 5 ore
Copii de la 1 an- 5 ani : 30 ml/kg – 30 min. , apoi 70 ml/kg - 2,5 ore

Copilul sub observatie cel putin 6 ore dupa terminarea rehidratarii.

Bilet 6

1. . Alimentatia mixta. Formulele lactate folosite ca supliment.

În caz de insufucienţă de lapte matern, lipsa lui sau contraindicaţii pentru
alimentaţia la sân apare necesitataea de a alimenta copilul cu alt tip de
lapte, adică de a trece la alimentaţia mixtă sau artificială
Alimentaţia mixtă este tipul de alimentaţie, când copilul , pe lângă laptele
matern mai primeşte pe parcursul zilei şi un alt tip de lapte – amestec lactat
adaptat sau neadaptat, raportul dintre ele fiind diferit.
Dacă copilul primeşte lapte matern mai puţin de 1/5 din raţia zilnică, restul
revenind amestecurilor lactate, se consideră că el este alimentat artificial.
Dacă copilul a primit deja o formulă de lapte,a tolerat-o bine şi se dezvoltă
corespunzător vîrstei, concretizaţi despre ce formulă este vorba şi
recomandaţi administrarea ei în continuare ;
Se va lua neapărat în consideraţie vîrsta copilului;
23
Se vor prefera formulele cu grad înalt de adaptare, mai cu seamă în
primele 6 luni de viaţă;
Se vor studia minunţios datele, expuse pe etichetă / conţinutul cantitativ şi
calitativ al ingredientelor, termenul de valabilitate );
Formula de lapte trebuie să conţină taurină – un aminoacid, care participă
la formarea ţesuturilor sistemului nervos, retinei ochiului, are un rol anume
in stabilirea unor funcţii de apărare etc.;
E de dorit ca amestecul ales să conţină şi carnitină – o substanţă biologic
activă, importantă pentru buna desfăşurare a metabolizmului proteic, lipidic
şi energetic în celulă;
Formula de lapte trebuie să conţină şi acizi graşi nesaturaţi, care sunt
indispensabili pentru dezvoltarea adecvată a creierului şi retinei oculare;
Formula de lapte e bine să conţină preponderent proteine din zer şi mai
puţin cazeină, pentru a apropia conţinutul de aminoacizi de cel al laptelui
matern şi pentru o mai bună digestie a proteinelor;
Se va aprecia toleranţa individuală faţă de amestecul selectat, iar la apariţia
semnelor de intoleranţă ( erupţii alergice, meteorizm, regurgitări mai
frecvente, dureri abdominale , scaune modificate ) se va face o evaluare a
stării sănătăţii copilului şi, dacă nu există alte explicaţii a semnelor
indicate, se va selecta o nouă formulă. Trebuie de ţinut cont de faptul că nu
e bine de trecut de la o formulă la alta fiecare 1 – 2 zile. Adaptarea faţă de
un produs nou dureză în mediu nu mai puţin de 3 – 5 zile.
 Dacă există indicaţii speciale, se va selecta un amestec dietetic

Metodele de alimentare mixtă

► Metoda complementară este practicată în caz de hipogalactie: la fiecare alimentare copilul se
aplică întâi la sîn, apoi se administrează suplimentul prin formulă artificială. Această metodă este cea
mai recomandabilă, fiind fiziologică şi contribuind la menţinerea şi stimularea în continuare a
lactaţiei.
► Metoda alternativă este utilizată atunci, când mama nu poate aplica destul de frecvent la sân
copilul,lipsind o perioadă de timp de acasă - fie că este îa serviciu, fie că e la studii. În acest caz se
insistă asupra alimentării maxime cu lapte stors, iar deficitul se va compensa cu formulă lactată,
înlocuind una sau mai multe aplicări la sân cu supliment. Acestă metodă este mai puţin recomandată,
deoarece intervalale mari între aplicarea la sân influienţeazî negativ lactaţia, reducând progresiv
cantitatea de lapte produc de către mamă.
Regimul alimentaţiei cu lapte-praf (în caz de alimentaţie mixta/artificială)
► Până la 3 luini -6 -7 ori /24 ore;
► 7 ori - pentru copii născuţi cu masa corpului mai mică de 3200g
► 6 ori - pentru copii născuţi cu masa corpului mai mare de 3200g
► 3 -6 luni - 6 ori fiecare 3,5 ore
► 6 -12 luni - 5 ori fiecare 4 ore cu pauză de noapte ( 6-00, 10-00, 14-00,
18-00, 22-00 ).
► Respectarea unui regim la alimentaţia mixtă şi artificială este argumentată prin
particularităţile de digestie a laptelui praf şi reţinerea acestuia în stomac o perioadă mai mare decât
laptele matern
O alimentaţie sănătoasă si adecvată necesităţilor organismului este cheia asigurării unei creşteri si
dezvoltări armonioase somatice, dar si psihice, emoţionale şi afective.

2. Infectia cailor urinare la copii: etiologie, tablou clinic, principii de diagnostic.

Etiologie: ITU in copilarie sunt in mod obisnuit cauzate de catre bacteriile de pe pielea din
apropierea uretrei care patrund in uretra si ajung astfel la nivelul tractul urinar. Bacteriile care
traiesc in intestinul gros (in fecale) reprezinta cea mai comuna cauza a infectei. Ocazional,
ITU mai sunt cauzate si de catre bacteriile care patrund din sange sau sistemul limfatic in
tractul urinar. (Pielonefrita- e.coli, klebsiella; glometulonefrita- streptococi,stafilococi,
enterococi, pneumococi etc.)
Tablou clinic: La sugar şi copilul mic manifestările clinice ale ITU sunt: febră, iritabilitate,
agitaţie (specifică dacă apare în timpul micţiunii), letargie, vărsături, diaree, inapetenţă,
enurezis, disurie, polakiurie, dureri abdominale, lombalgii, urină urât mirositoare, hematurie,
icter şi falimentul creşterii. ITU diagnosticate la nivelul asistenţei primare se manifestă în
special prin polakiurie şi disurie. În spital cele mai frecvente manifestări ale ITU sunt febra,
iritabilitatea, indispoziţia şi manifestările gastrointestinale. Disuria, polakiuria, urina urât
mirositoare, disfuncţia micţională se întâlnesc mai rar.
Principii de diagnostic: Exam clinic; exam paraclinic: analiza urinei, ecografia urinară,
uretrocistografia micţională, scintigrafia renală

3. Ajutorul de urgent în şoc anafilactic la copii.

Copilul este definit ca pacientul cu vârsta cuprinsă între 1 şi 8 ani. De cele mai multe ori, paşii pe care
trebuie să-i urmaţi într-o situaţie critică nu diferă foarte tare de cei pentru adulţi, însă diferă forţa cu
care realizaţi manevrele.
Primul pas in salvarea celui care a intrat in soc anafilactic este anuntarea serviciilor de urgenta. Pana
la ajungerea acestora, victima trebuie sa fie eliberata de orice o constrange: gulerul de la camasa,
cureaua, pantalonii etc. Este important ca cel afectat sa fie mentinut in pozitie verticala pe cat posibil,
pentru a facilita respiratia intrerupta sau chiar blocata de inflamatia mucoaselor cailor respiratorii. In
cazul in care apar stari de voma, victima trebuie asezata orizontal si intoarsa spre lateral. Sub nici o
forma nu dati persoanei care se afla in soc anafilactic sa bea nici un fel de lichid;Daca pacientul este
intins pe spate, se poate ineca. In cazul in care simptomele indica deficiente circulatorii, persoana
trebuie asezata pe spate, cu picioarele ridicate. In conditiile in care apare stopul respirator, sunt
indicate manevrele de resuscitare cardio-pulmonara.

Epinefrina este un hormon care ajuta la deschiderea cailor respiratorii si imbunatateste respiratia si
presiunea sangelui, reducand reactia alergica din organism.
Oricand ii este administrata epinefrina, copilul trebuie dus la sectia de urgenta a celui mai apropiat
spital.

In timp ce asteptati sosirea medicului sau a ambulantei, ar trebui sa cereti ajutorul altor persoane in
cazul in care este necesara resuscitarea. Desfaceti toate hainele care l-ar putea strange si incercati sa
calmati copilul, care este foarte probabil sa fie speriat si sa nu inteleaga ce i se intampla. Tineti copilul
in pozitie verticala sau pe cat posibil verticala, pentru a-l ajuta sa respire.
In cazul in care vomita, asezati-l pe o parte.

In cazul in care pare apatic sau da semne de blocaj circulator, ca de exemplu daca este palid, rece si
umed, ar trebui sa-l asezati jos si sa-i ridicati picioarele.

Daca isi pierde cunostinta, supravegheati-l cu atentie in cazul in care inceteaza sa respire sau i se
opreste circulatia.
In cazul in care copilul nu respira, incepeti resuscitarea gura la gura. Si in cazul in care nu puteti sa
detectati semne ale circulatiei sangvine, trebuie sa exercitati presiune asupra toracelui.

ATITUDINEA ÎN SOCUL ANAFILACTIC LA COPII DIN GRUPA DE VÂRSTA 7 – 18 ANI

Diagnosticul trebuie pus în maximum 20 de secunde

1. Evaluarea semnelor vitale
- sunt caile respiratorii libere ?
- pacientul respira ?
- inima pulseaza ?
2. Evaluarea cardio-circulatorie
- volumul pulsului (palpare)
- presiunea venoasa jugulara (palpare)
- temperatura si culoarea pielii
- reumplerea capilara
3. Evaluarea neurologica
4. - este bolnavul constient ?

Socul este un diagnostic clinic:

- tensiunea arteriala sistolica 90 mmHg însotita de o evidenta perfuzie tisulara insuficienta a pielii
(rece, cianotica, lipicioasa) si a creierului (agitatie, confuzie, coma) si a rinichiului (debit urinar 20
ml/h).

Terapia de urgenta – la nivelul cabinetului medical

(Epinefrina???)
1. Se aseaza copilul în clinostatism cu membrele inferioare ridicate mai sus decât planul orizontal.
2. De preferat este prinderea de urgenta a unei vene. Daca nu, se foloseste cale de administrare
subcutanata.
3. Primul medicament adrenalina fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila
1 ml = 1 mg
Doza: 0,5 – 1 ml s.c.
sau 1 fiola + 10 ml ser fiziologic
se administreaza 2,5 ml i.v.
4. Al doilea medicament hemisuccinat de hidrocortizon fiole a 25 mg :
8 mg/kg corp i.v
sau Metilprednisolon fiole a 50 mg – 2 mg/kg corp i.v. sau i.m.
5. Pentru bronhospasm
Miofilin – Teofilina
5 mg/kg corp i.v.
5 ml din fiola (fiola are 10 ml/240 mg) administrate i.v. în dilutie obigatorie
5 ml Miofilin + 25 ml ser fiziologic
sau: Salbutamol spray – 2 pufuri
6. Antihistaminic – Romergan – fiole a 2 ml câte 30 mg
Doza: 1 mg/kg corp i.m.
7. Ideal: - Oxigen
- Perfuzie venoasa cu Dextran sau ser fiziologic
- Aspiratie + pipa Guedel

Biletul 7

1. Hipogalatia. Semnele ce indica pozitionarea si aplicarea corecta a copilului la san.

Hipogalactia - capacitatea de secreţie diminuată a glandelor mamare în perioada de lactaţie . Poate

fi primară sau secundară.
Cauzele ce provoacă hipogalactia secundară, cea mai frecvent întîlnită:
► Aplicarea tardivă la sân a copilului acopilului după naştere;
► Plasarea rară a copilului la sân;
► Poziţionarea şi ataşarea incorectă la sân;
► Factorii psihoemoţionali negativi, stresul;
► Factori socioeconomici nefavorabili;
► Patologiile extragenitale, infecţii virotice, boli renale grave, hepatice, anemiile, maladii
cardiovascularela mamă;
► Medicaţia cu preparate ce suprimă lactaţia: Adrenalina, Noradrenalina,
Gastrocepina, Cimmetidina, Ranitidina, Famotidina, Atropina, Metchină Parlofen, Linestrol,
Levodopa, Progesteron, anticoncepţionale orale, Ergotamina, preparate laxative saluretice,
Phenobarbital, diuretice etc.
Cauzele hipogalatiei primare:
► Diverse perturbări neuroendocrine primare:
► Hipoplazia glandei mamare
► Utilizarea ne argumentată şi abuzivă a preparatelor hormonale
► Administrarea anticopcepţionalelor orale.
 2.Profilaxia afectiunilor reno-urinare la copii.

Albuminuria ortostatica: evitarea ortostatismului prelungit, gimnastica medicala pentru

corectarea lordozei; odihna în pat în cursul diminetii si dupa amiaza
Albuminuria ocazionala: evitarea eforturilor sportive exagerate, a emotiilor puternice.
Infecţiile urinare pot fi prevenite prin:
- important este tratarea maladiilor care pot duce la apariţia infecţiilor tractului reno-urinar,
tratarean afectiunilor ce pot servi drept focar()amigdalite,otite,absces dentar,piodermite ;
- igiena corecta, educarea culturii de igiena a copilului
- consumul crescut de lichide poate preveni infecţiile de tract urinar;
- după micţiune, ştergerea se face din faţă în spate, pentru a se evita răspândirea bacteriilor din jurul
anusului;
- trebuie să urineze atunci când au senzaţia de urinat şi nu trebuie să se abţină mult timp;
- copiii trebuie învăţaţi să se relaxeze atunci când urinează pentru a goli complet vezica urinară;
- atunci când copilul are scaun (defecaţie), îl ajută să elimine bacteriile care pot cauza infecţii de tract
urinar. Dacă este nevoie, în caz de constipaţii, se recomandă laxativele uşoare,
- fetiţele trebuie să evite folosirea frecventă a săpunurilor sau a spumelor de baie cu ph-ul puternic
acid;

3.Tulburarile cronice de nutritie. Etiologie. Clasificare.Profilaxie.

TULBURĂRILE STĂRILOR DE NUTRIŢIE – sunt o afecţiune cronică

caracterizată prin întârzierea sau oprirea creşterii ponderale, staturale sau mixte
pentru o perioadă mai mare de o lună cu o diferenţă mai mare de 10% faţă de
valorile medii ale vârstei.
TREI FORME DE DISTROFII:
Hipotrofia – încetinirea, stagnarea creşterii ponderale;
Hipostatura – stagnarea neuniformă ponderală şi staturală;
Paratrofia – masa excesivă
CLASIFICAREA HIPOTROFIILOR (după OMS)
◊ DUPĂ PROVENIENŢĂ
I. Hipotrofie congenitală prenatală (intrauterină);
II. Hipotrofie postnatală (dobândită);
III. Hipotrofie mixtă (prenatal-postnatală).
I. HIPOTROFIA CONGENITALĂ
1. Forma neuropatică;
2. Forma neurodistrofică;
3. Forma neuroendocrină;
4. Forma encefalopatică.
II. HIPOTROFIA DOBÂNDITĂ
◊ DUPĂ GRADUL DE SEVERITATE
A. Malnutriţie uşoară – gradul I (10%-20%);
B. Malnutriţie medie – gradul 2 (20%-30%);
C. Malnutriţie severă – gradul 3 (mai mult de 30%).
◊ FORME CLINICE:
A. Malnutriţie proteinocalorică severă (marasmul);
B. Malnutriţie proteică severă (Kwarshiorkor).
◊ MODALITĂŢILE DE PRODUCERE
A. Deficit de proteine;
B. Deficit caloric global;
C. Deficit mixt de proteine şi calorii.
ETIOLOGIE
HIPOTROFIA CONGENITALĂ – este consecinţa diferitor factori:
- Afecţiunile şi noxele profesionale în timpul gravidităţii;
- Gestozele gravidelor;
- Anomaliile placentei;
- Alimentaţie deficitară;
- Factori ereditari – mutaţii cromozomiale;
- Maladii genetice determinate: mucoviscidoză, celiachie, galactozemie etc.
HIPOTROFIA DOBÂNDITĂ
I.FACTORI EXOGENI:
-ALIMENTĂRI CANTITATIVI:
1. Hipogalactie maternă;
2. Diluţii necorespunzătoare de lapte;
3. Aport insuficient cantitativ, dominat de vomitări cronice;
4. Copii anorexici;
5. Tulburări neuropsihice de glutiţie, de supt.
ALIMENTĂRI CALITATIVI:
1. Aport insuficient de proteine;
2. Exces de făinoase;
3. Aport insuficient de grăsimi etc.
- INFECŢIOŞI ŞI TOXICI
1. Infecţii respiratorii recidivante, pneumonii, infecţii urinare;
2. Tulburări gastrointestinale cronice, boli diareice;
 3. Administrarea excesivă şi de lungă durată a antibioticelor.
- NEGLIJARE DE REGIM, INGRIJIRE ŞI EDUCAŢIE:
1. Neglijarea regimului fiziologic de alimentaţie;
2. Trecerea precoce la o alimentaţie necorespunzătoare vârstei.
II. FACTORI ENDOGENI
- Anomalii de dezvoltare ale organelor şi sistemelor
- Afecţiuni metabolice ereditare
- Stări imunodeficitare congenitale
- Sindrom de malabsorbţie
- Boli endocrine
PROFILAXIA MALNUTRIŢIEI
1. Supravegherea medicală obligatorie
2. Menţinerea cât mai mult timp a unei alimentaţii cu lapte matern
3. Alimentaţie corectă în caz de: alimentaţie mixtă, artificială, diluţii
corespunzătoare vârstei.
4. Diversificare adecvată vârstei
5. Educarea părinţilor
6. Vaccinări conform vârstei
7. Tratamentul precoce al infecţiilor
8. Supravegherea atentă a copiilor cu risc

Biletul 8

1. Particularităţile de colectare a anamnezei la copii.

ANAMNEZA LA NOU-NĂSCUT
Răspunde la următoarele întrebări:
- vârsta gestaţională, lungimea, perimetrul cranian (percentile)
- primele manifestări vitale - dacă a plâns imediat, dacă a trebuit să fie resuscitat
- respiraţia, sistemul circulator în conditii clinice de funcţionare bună
- culoarea pielii - rozalie, palidă, cianotică- albastră-galbenă, hemoragii cutanate de diferite tipuri
- adinamie, convulsii, paralizii
- malformaţii congenitale majore sau minore sau suspiciunea acestora
- incompatibilitate de RH sau de grup
- probleme de alimentaţie - dacă înghite normal, dispoziţia copilului pentru supt, timpul la care a fost pus la sân, ritmul
alimentaţiei, somnolenţa în timpul alimentaţiei, prezenţa vărsăturilor
- diureza, scaune cantitativ şi calitativ
- debutul sindromului icteric, intensitatea, durata, eventual caracterul cianozei
- scădere ponderală fiziologică
- prezenţa febrei de deshidratare
- modul alimentaţiei - dacă nu este alimentat natural, denumirea preparatului de lapte, raţia, distribuţia pe 24 de ore -
prezenţa eventualei regurgitaţii sau a vărsăturilor
- dacă a fost vaccinat BCG

ANAMNEZA LA SUGAR
1. PRIMELE ÎNTREBĂRI
- dezvoltare statică şi psihomotorie
- când s-a întors spre zgomot şi lumină, când a apucat sau a vrut să apuce obiecte
 - când şi-a ridicat capul, sau a ocupat poziţia sprijinită
- întoarcere laterală sau pe abdomen, sau poziţia şezândă
- statul în picioare, umblatul sau târâşul
- perceperea primelor cuvinte, imitarea unor mişcări sau mimica persoanelor din mediu
- creştere în lungime, creşterea în greautate, perimetrul cranian şi toracic – exprimat numeric şi în timp
- dinamica dentiţiei
- dacă dezvoltarea copilului nu a fost perturbată de anumite afecţiuni ca otita, infecţia urinară, rahitismul
2. ALIMENTAŢIA SUGARULUI ÎN MOMENTUL EXAMINĂRII
- naturală, mixtă, artificială
- alimentaţia naturală până la ce vârstă în mod exact
- când şi care a fost motivul înţărcării
- când a primit primul aliment artificial
- la ce intervale şi cât a mâncat sugarul înainte de a se îmbolnăvi
- cantitatea de ceai, cantitatea de lichide pe 24 de ore
- când au introdus alimente noi şi cum au fost primite de sugar
- apetitul sugarului în momentul de faţă
- regurgitează sau varsă în momentul de faţă
- numărul scaunelor, cantitatea, calitatea lor
- existenţa şi caracterul diurezei
- caracterul somnului diurn şi nocturn, ritm, durată

ANAMNEZA LA COPILUL ŞCOLAR

- date detailate despre perioada de nou-născut şi sugar - în această perioadă sunt mult mai importante:

 condiţii familiale şi de mediu

 obiceiurile copilului
 randamentul psihic şi fizic a copilului
 evaluarea manifestărilor sensitive şi sensoriale a copilului
 caracterul copilului:
o vesel, echilibrat, prietenos, supus, îngăduitor, retras, introvertit
o optimist cu spirit de prezenţă, hotărât
o emotiv, impulsiv, desechilibrat, nervos, agresiv
 toleranţa copilului la eforturi psihice susţinute
 iubeşte părinţii, fraţii, prietenii, educatorii şi colectivitatea în general în care trăieşte
 timpul afectat pentru preocupări de pregătire scolară
 timpul liber pentru alte preocupări distractive
 modul de desfăşurare a obligaţiilor îndeplinite
 cît de frecvent este bolnav - dacă este predispus la afecţiuni respiratorii superioare, angine, amigdalite, faringite,
pneumonii, stare de nutriţie, alergie la medicamente, acuze gastro-intestinale repetate, rinită alergică, bronşite
obstructive, astm infantil
 dacă prezintă stare de rău, colici, dureri abdominale sau cefalee
 apetitul copilului - în momentul de fată şi în general
 dacă s-a scimbat caracterul copilului de cînd este bolnav
 boli infecţioase în antecedente, sau dacă este contact cu bolnav cu boală infecţioasă
 internări în spital, intervenţii chirurgicale, abuz de medicamente
 ÎN UNELE CAZURI ANAMNEZA SE POATE LUA FĂRĂ PREZENŢA APARŢINĂTORILOR, DAR ÎN
TOTDEAUNA CU SUSCEPTIBILITATE

2. Sindromul anemic sau anemia este definită ca o reducere a valorilor hemoglobinei şi a hematocritului
sub valorile de referinţă, în funcţie de vârstă. La nivel mondial, carenţa de fier este cea mai comună
 formă de malnutriţie. Ea apare la toate grupele de vârstă, însă cei mai expuşi sunt copiii şi femeile, mai
ales la vârsta reproductive

Ca şi mecanisme de producere a anemiei la sugar avem:

 insuficienţa rezervelor de fier la naştere;

 insuficienţa de aport de fier;
 necesar crescut de fier cum întâlnim la prematuri, gemeni sau dismaturi;
 malabsorbţia intestinală a fierului;
 pierderi de fier prin hemoragii mici şi repetate, sau hemoragii oculte, sau hemoragii de cauze chirurgicale.

Carenţa de fier se instalează insidios şi progresiv, în trei faze:

1. în prima fază se epuizează rezervele de fier şi scade nivelul de feritină serică;

2. în faza a doua, eritopoieza devine deficitară şi biologic apare scăderea sideremiei;
3. în ultima fază se instalează anemia feriprivă, când se modifică toţi parametrii bilogici

Simptome:

- culoare anormala sau lipsa culorii pielii (paloare), unghii casante

- batai rapide ale inimii (tahicardie)
- scurtarea respiratiei sau dificultate in respiratie (dispnee)
- lipsa energiei sau oboseala rapid instalata (letargie)
- ameteala sau vertigo, in special in pozitia sezand
- durere de cap
- irascibilitate sau probleme comportamentale
- cicluri menstruale neregulate (in cazul adolescentelor) sau absente/intarziate (amenoree)
- limba umflata/inflamata (glosita)
- icter (ingalbenirea pielii, ochilor si gurii)
- splina sau ficat marit (splenomegalie, hepatomegalie) asociata cu durere in partea stanga
superioara absomenului, respectiv in cea dreapta superioara
- urina de culoare inchisa sau scaune cu sange
- infectii repetate
-pierderea apetitului
- transpiratie excesiva
- pofte alimentare ciudate (pica) cum este pentru noroi
- crestere si dezvoltare lenta/intarziata (in anemia cronica circumferinta craniana ramane
constanta) cum se intampla in anemia Fanconi (statura mica, cap mic, piele
hiperpigmentata). La copii pot apara si activitate motrica scazuta si probleme cu
interactiunea sociala si nivelul de vigilenta.
- deficiente in vindecarea ranilor si tesuturilor, petesii si invinetire (semn
de trombocitopenie)
- mai rar intalnite sunt durerile acute in crizele de siclemie si diaree cronica recurenta ce
pot indica un sindrom de malabsorbtie (boala celiaca

3. Rahitism.clasificare.manifestarile clinice a rahitismului.

Rahitismul este o boală metabolică generală apărută în perioada de creştere, provocată de

hipovitaminoza D şi caracterizată prin dereglarea metabolismului calciului şi fosforului cu tulburarea
funcţiilor organismului, mineralizării osoase.
CLASIFICARE
 E55 Carenţa în vitamine
 E55.0 Rahitism evolutiv
 Osteomalacia
- infantilă
- juvenilă
Cu excepţia: Rahitism
- celiac (K 90.0)
- Crohn (K 50)
- neevolutiv
- renal (N 25.0)
- rezistent la vitamina D (E 83.3)
 E 55.9 Carenâa în vitamina D fără precizare
 Avitaminoza D

MANIFESTARI CLINICE

1. Perioada de debut
(de la 1 lună până la 3-4 luni)
Sindrom de afectare a sistemului nervos central
 excitabilitate
 hipertranspiraţii
Simptome posibile
 crize convulsive, convulsii hipocalciemice
 laringospasm
 hipotonie musculară
 paloare tegumentară
 alopecie occipitală

2. Perioada de stare
 Craniotabes rahitic (osteomalacie) al oaselor craniene parieto-occipitale
 Flexibilitatea bordurilor fontanelei mari
 Deformări craniene, aplatizare occipitală
 Asimetria şi proeminenţa boselor frontale, parietale, frunte "olimpiană", plagiocefalie
 Torace rahitic: mătănii costale, deformaţia cutiei toracice, şanţ subpectoral Harrison, cifoză
 Plămân rahitic: modificările anatomice şi funcţionale produse de rahitism (deformaţia
toracică, hipotonia musculară, bronhomalacia rahitică) agravează simptomele infecţiilor
respiratorii, favorizează evoluţia recidivantă
 "Brăţări rahitice" la membrele superioare în regiunea distală a radiusului (formarea ţesutului
osteoid)
  Deformarea picioarelor în curbură "O" sau "X"
 Întârzierea erupţiei dinţilor
 Întârziere staturo-ponderală
 Rezistenţă redusă la infecţiile virale, bacteriene (reducerea fagocitozei

3. Perioada de reconvalescenţă
 Starea generală se ameliorează
 Se normalizează somnul
 Dispare sindromul sudoripar
 Se normalizează tonusul muscular
 Persistă deformarea oaselor

4. Sechele postrahitismale
 gradul I -Deformarea oaselor capului sub formă de bose frontale parietale uşor exprimate
 gradul II -Deformarea oaselor capului cu bose frontale parietale mai accentuate şi mătănii
costale
 gradul III -Deformarea structurilor sistemului nervos, caput quadratum, şanţ subpectoral,
brăţări, genu valgum, varum

Biletul 9

1. Creșterea și dezvoltarea coilului.

Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un proces biologic

complex, specific a tot ce este viaţă, caracteristic fiecărei

rase şi particular fiecărui individ.

Dezvoltarea fizică în concepţia clinicii pediatrice se

subînţelege ca un proces dinamic de creştere (majorarea

taliei, masei corpului, dezvoltarea fiecărui segment aparte

a corpului etc.) şi maturizarea biologică a copilului în

anumite perioade ale copilăriei. De regulă, tot aici se

referă unii parametri fiziometrici, iar la copiii de vârstă

fragedă în special până la un an - formarea funcţiei

statice, motorii ce determină în general capacitatea de

muncă sau rezerva potenţialului fizic.

Deşi creşterea şi dezvoltarea interesează în mod

continuu întregul organism pe întreaga copilărie ritmul şi

intensitatea creşterii în diferite perioade este diferă.

 Dezvoltarea organismului uman interesează, din

punct de vedere funcţional, toate procesele, mecanismele

de adaptare şi perfecţionare la care este supus continuu, în

limitele unor parametri biologici impuşi de mediu şi

activităţile umane (fizice, psihice, intelectuale).

Dezvoltarea corespunde, astfel, acelor fenomene prin

care se maturizează organele, sistemele, precum funcţiile

şi activităţile lor.

Ritmul, intensitatea şi succesiunea fenomenelor

creşterii şi dezvoltării se diferenţiază de la o perioadă la

alta de viaţă variind de la sistem, aparat şi organ. Aceste

schimbări sunt determinate onto- şi filogenetic şi impuse

de factorii de influenţă ai creşterii şi ai proceselor de

adaptare.

2. Diversificarea alimentatiei naturale.Termeni si modalitatea de

introducere a complimentului
Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi lichide
noi suplimentar la laptele matern. Hrana comlementară poate fi divizată în felul următor:
1. Hrana perioadei de tranziţie – acestea sunt produsele (alimentele) complementare ,
destinate satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice, specifice organizmului copilului
sugar;
2. Hrana din masa familiei – acestea sunt produsele complementare , care se dau
copilului de vârstă fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de întreaga familie .
În perioada de trecere de la alimentaţia exclusiv naturală la întreruperea alimenttării
naturale copiii sugari se deprind treptat să mănânce alte alimente din masa familiei, până
când acestea din urmă nu înlocuesc complet laptele matern. Copiii sunt fizic pregătiţi să
consume alimente din masa familiei către vârsta de 1 an, termen după care nu mai este
necesar ca aceste alimente să fie într-un fel sau altul modificate şi adaptate necesităţilor
copilului.
Termenii, la care începe să fie întrodusă în alimentaţie hrana perioadei tranzitorii,
reprezintă o perioadă destul de vulnerabilă pentru dezvoltarea copilului. Raţia alimentară a
copilului suferă schimbări radicale, cea mai importantă fiind trecerea de la unicul produs
( laptele matern), unde izvorul principal de energie erau grăsimile, la o întreagă
diversitate de produse, necesare pentru suplinirea necesităţilor alimentare. Această
perioadă este importantă nu numai prin creşterea continuă şi modificarea necesităţilor în
ingrediente alimentare, dar şi prin ritmul intens de creştere , dezvoltare şi maturizare
fiziologică.
Alimentaţia proastă, principiile şi metodele incorecte de alimentare în acestă perioadă pot
spori riscul de tulburare de nutriţie, retard în creştere şi dezvolatre, carenţă de diferite
substanţe nutritive, în deosebi a fierului, având urmări serioase pentru sănătatea copiluli
şi dezvoltarea lui mintală. Deaceea este deosebit de important rolul cadrelor medicale,
care pot influenţa şi îmbunătăţi considerabil practicile alimentare a le copiilor sugari şi de
vârstă fragedă.
Întroducerea prea precoce a alimentelor complementare impune unele riscuri şi
anume:
18
- Hrana complementară , înlocuind o parte din laptele matern, va duce la scăderea
producţiei de lapte şi, respectiv, la posibilitatea micşorăriii consumului de energie şi
substanţe nutritive de către copil;
- Copii sugari sunt supuşi acţiunii microbilor patogeni, pezenţi în produsele
alimentare şi lichide, care pot fi contaminate, astfel sporind riscul fenomenelor
dispeptice, respectiv a tulburării de nutriţie;
- Riscul bolilor diareice şi a alergiei alimentare este amplificat de către imaturitatea
intestinului sugarului, fapt, care la fel poate induce o tulburare de nutriţie;
- Mamele devin mai devreme fertile, deoarece scăderea consumului de lapte
matern reduce perioada de suprimare a ovulaţiei.
Şi întroducerea prea tardivă a hranei complementare nu este lipsită de probleme,
deoarece:
- Aportul insuficient de energie şi substamţe nutritive pe contul exclusiv al laptelui
maern poate duce la retard în creştere şi nutriţie scăzută;
- Incapacitatea laptelui matern de a asigura, de la o anumită vârstă nevoile copilului
poate duce la carenţe diferite de micronutrienţi, mai cu seamă de fier şi zinc;
- Nu va fi asigurată dezvoltarea optimală a abilităţilor motorii corespunzătoare, ca de
exemplu mestecatul, precum şi recepţia adecvată de către copil a noului gust şi
structură a hranei.
- Reeşind din toate cele expuse, alimentele complementare se vor întroduce în
raţia sugartului la timp.

Administrarea la timp a alimentelor complementare, adecvat selectate, are o mare importanţă:

fortifică starea sănătăţii, starea de nutriţie, dezvoltarea fizică a copiilor sugari şi de vârstă fragedă în
perioada de creştere intensă, deaceea necesită o atenţie deosebită din partea sistemului de ocrotire a
sănătăţii.
► E indiscutabil faptul, că către vârsta de 6 luni copilul are nevoie şi de alte alimente decât
laptele (matern sau formula)
► Aceasta este legat de faptul, că laptele matern sau formula nu mai acoperă nevoile crescânde
de ingrediente alimentare
► Către vârsta de 6 luni "se maturizează” fermenţii de bază, implicaţi în digestia proteinelor,
lipididelor şi glucidelor scade permeabilitatea mucoasei intestinale, cşe puterea motorie a tractului
digestiv, factori, care argumentează introducerea noilor alimente anume la acestă vârstă
► Este necesar de menţionat, că introducerea neargumentată a complementului la o vârstă mai
mică sporeşte incidenţa reacţiilor alergice şi tulburărilor din partea tractului digestiv
Pe parcursul întregii perioade de întroducere a complimentului, laptele matern trebuie să rămână
principalul tip de lapte, consumat de către copil.
Alimentele complementare se recomandă a fi întroduse către vârsta de 6 luni.
Nu este recomandabilă administrarea laptelui de vaci nemodificat pâna la împlinirea vârstei de 12-24
luni ca băutură, dar, poate fi folosit, în cantităţi mici la prepararea hranei
24
complementare începând cu vârsta 12 luni. La modul ideal laptele de vaci se recomandă a fi
întrebuinţat în alimentaţia copilului numai după împlinirea vârstei de 12 luni.
Alimentele complementare cu densitate energetică mică pot scădea consumul de energie, deaceea se
recomandă un nivel mediu al densităţii energetice a hranei, corespunzător cifrei de 1 kkal/g.
Densitatea energetică a hranei depinde de frecvenţa alimentării (la o frecvenţă mare densitatea e mai
mică). Tot din acecte considerente nu-i recomandabilă administrarea laptelui de vaci degresat
copilului până la vârsta de minimum 2 ani.
Introducerea complementului trebuie să reprezinte un proces de întroducere a unor produse
alimentare noi, diverse după consistenţă, gust, miros şi aspect exterior, concomitent continuând
alimentarea la sân.
Nu este recomandat să se dea copilului în acestă perioadă produce sărate şi nici nu se sărează
suplimentar bucatele, administrate micuţului.
Introducerea complementului (diversificarea alimentaţiei)
Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi lichide noi
suplimentar la laptele matern. Hrana comlementară poate fi divizată în felul următor:
► Hrana perioadei de tranziţie - acestea sunt produsele (alimentele) complementare , destinate
satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice, specifice organizmului copilului sugar;
► Hrana din masa familiei - acestea sunt produsele complementare , care se dau copilului de
vârstă fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de întreaga familie .
În perioada de trecere de la alimentaţia exclusiv naturală la întreruperea alimenttării naturale copiii
sugari se deprind treptat să mănânce alte alimente din masa familiei, până când acestea din urmă nu
înlocuesc complet laptele matern. Copiii sunt fizic pregătiţi să consume alimente din masa familiei
către vârsta de 1 an, termen după care nu mai este necesar ca aceste alimente să fie într-un fel sau altul
modificate şi adaptate necesităţilor copilului.
Termenii, la care începe să fie întrodusă în alimentaţie hrana perioadei tranzitorii, reprezintă o
perioadă destul de vulnerabilă pentru dezvoltarea copilului. Raţia alimentară a copilului suferă
schimbări radicale, cea mai importantă fiind trecerea de la unicul produs ( laptele matern), unde
izvorul principal de energie erau grăsimile, la o întreagă diversitate de produse, necesare pentru
suplinirea necesităţilor alimentare. Această perioadă este importantă nu numai prin creşterea continuă
şi modificarea necesităţilor în ingrediente alimentare, dar şi prin ritmul intens de creştere , dezvoltare
şi maturizare fiziologică.
Alimentaţia proastă, principiile şi metodele incorecte de alimentare în acestă perioadă pot spori riscul
de tulburare de nutriţie, retard în creştere şi dezvolatre, carenţă de diferite substanţe nutritive, în
deosebi a fierului, având urmări serioase pentru sănătatea copiluli şi dezvoltarea lui mintală. Deaceea
este deosebit de important rolul cadrelor medicale, care pot influenţa şi îmbunătăţi considerabil
practicile alimentare a le copiilor sugari şi de vârstă fragedă.
Întroducerea prea precoce a alimentelor complementare impune unele riscuri şi anume:

► Hrana complementară , înlocuind o parte din laptele matern, va duce la scăderea producţiei de
lapte şi, respectiv, la posibilitatea micşorăriii consumului de energie şi substanţe nutritive de către
copil;
► Copii sugari sunt supuşi acţiunii microbilor patogeni, pezenţi în produsele alimentare şi
lichide, care pot fi contaminate, astfel sporind riscul fenomenelor dispeptice, respectiv a tulburării de
nutriţie;
► Riscul bolilor diareice şi a alergiei alimentare este amplificat de către imaturitatea intestinului
sugarului, fapt, care la fel poate induce o tulburare de nutriţie;
► Mamele devin mai devreme fertile, deoarece scăderea consumului de lapte matern reduce
perioada de suprimare a ovulaţiei.
Şi întroducerea prea tardivă a hranei complementare nu este lipsită de probleme, deoarece:
► Aportul insuficient de energie şi substamţe nutritive pe contul exclusiv al laptelui maern poate
duce la retard în creştere şi nutriţie scăzută;
► Incapacitatea laptelui matern de a asigura, de la o anumită vârstă nevoile copilului poate duce
la carenţe diferite de micronutrienţi, mai cu seamă de fier şi zinc;
► Nu va fi asigurată dezvoltarea optimală a abilităţilor motorii corespunzătoare, ca de exemplu
mestecatul, precum şi recepţia adecvată de către copil a noului gust şi structură a hranei.
► Reeşind din toate cele expuse, alimentele complementare se vor întroduce în raţia sugartului
la timp.
Până la momentul actual există multe opinii privint termenul de întroducere a complementului, dar,
care la majoritatea specialiştilor se încadrează între 4 şi 6 luni. Cu toate acestea, ultimele recomandări,
promovate de către Academia americană de Pediatrie şi Biroul regional European OMS în cadrul
Programului CIMC indică vârsta de 6 luni ca vârstă optimală pentru întroducerea
complimentului.

Recomandări practice pentru întroducerea complementului

Mai jos sunt expuse principalele etape de tranziţie de la alimentarea copilului cu lapte matern la
alimentarea lui cu hrană din masa familiei. Aceste etape constituie un proces neântrerupt, iar trecerea
de la unul la altul se face treptat, dar relativ repede . Este raţional ca de fiecare dată să se ia în
consideraţie particulărităţile individuale ale copilului în ceea ce priveşte dezvoltarea şi pregătirea lui
către alimentaţia complementară, deci nu se neglijează posibilitatea alcătuirii unor scheme individuale
de întroducere a hranei complementare.

Principiile generale ale diversificării alimentaţiei sugarului

► Diversificarea va începe numai dacă sugarul este sănătos.
► Se va întroduce numai câte un singur aliment nou, la un singur prânz, în cantitate mică (20-30
gr ) , care se va mări treptat în zilele următoare la acelaşi prânz, reducând proporţional laptele, astfel
încât in 7-8 zile să se înlocuiască complet prânzul de lapte cu noul aliment.
26
► Nu se întroduc simultan 2 sau mai multe alimente noi, ci la intervale de minimum 5 zile.
Aceasta este necesar pentru adaptarea copilului la noul produs şi pentru monitorizarea toleranţei lui
faţă de acesta. La cele mai mici semne de intoleranţă (vărsături sau diaree) se exclude alimentul nou
întrodus pe un timp de 1-2 săptămâni, până la refacerea digestivă, după care se va încerca
reîntroducerea lui cu mai multă prudenţă (în cantităţi mai mici).
► Alimentul nou complementar va administra de preferinţă cu linguriţa şi nici într- un caz prin
biberon. Astfel se vor dezvolta deprinderile de alimentare pe deoparte, iar pe de altă parte - veţi avea
siguranţa că copilul a primit o hrană consistentă din punct de vedere nutritiv şi caloric.
► Consistenţa alimentelor complementare se va schimba treptat de la o masă bine omogenizată
la pireu, tocătură,apoi bucăţele mici.
► Nu este raţional de a administra două prânzuri de acelaşi fel pe zi. De obicei primul
complement în zi se administrează la a doua priză alimentară, prima fiind cu lapte.
► Alimentul nou complementar se administrează înaintea laptelui pe care îl înlocuieşte, dacă
copilul este alimentat artificial şi după aplicarea la sân , dacă este alimentat natural.
► Alegerea primului aliment nou se face în funcţie de starea de nutriţie a sugarului: pentru
sugarul eutrofic - pireu de legume, iar pentru cel de nutriţie scăzută - terci făinos fără gluten ,
preferabil pregătit pe un amestec adaptat, iar în lipsa lui - pe lapte de vaci diluat, apoi integral.
► Toate prânzurile de diversificare trebuie să aibă o valoare calorică mai mare decât prânzurile
de lapte, care se scot din alimentaţie. Dacă copilul beneficiază de alimentaţie la sân, conform
recomandaţiilor OMS, produsul complementar se administrează după aplicarea la sân.
► Dacă sugarul refuză sistematic alimentul nou întrodus, se renunţă temporar la administrarea
lui, deoarece există riscul apariţiei anorexiei psihogene la sugar.
► Pe măsura creşterii copilului oferiţi-i psibilitatea de a se alimenta singur, să ia alimente cu
mânuţa de exemplu, dar continuaţi să-l alimentaţi activ şi să-l încurajaţi să mănânce.
► Diversificarea urmăreşte scoaterea treptată a prânzurilor de lapte în scopul obişnuirii
sugarului cu alimente asemănătoare alimentaţiei adultului.
► Pe parcursul diversificării se efectuiază un continuu monitoring al stării sănătăţii copilului.
 3. Sindromul hemoragic la copii.

Profilaxia bolii se face la nastere prin administrarea tuturor bebelusilor de Fitomenadion

injectabil.
Tratamentul curative se face cu Fitomenadion injectabil in doza de 1-2mg. In formele mai
grave se foloseste plasma proaspata care asigura factorii de coagulare.

Tratament

In profilaxie se recomanda doze de 50 – 100 mcg de vitamina K1, care se considera ca sunt
suficiente si se administreaza in special la cei cu deficiente alimentare sau tulburari de absorbtie ale
vitaminei K. Comitetul de nutritie al Academiei Americane de Pediatrie recomanda pentru profilaxie
o singura doza de 0,5 – 1 mg vitamina K1 pe cale parenterala, sau 1 – 2 mg pe cale orala.

Terapia bolii hemoragice primare a NN consta in administrarea lenta i.v. de 0,5 – 1 mg

vitamina K1, care normalizeaza in 24 ore nivelul vitaminei K si al factorilor protrombinodependenti.
Administrarea i.v. se practica pentru a nu provoca formarea hematoamelor, in special cand nu s-a
exclus total din diagnostic eventuala existenta a unei hemofilii sau CID in cazuri grave se
administreaza 3 doze de vitamina K la 4 – 8 ore interval. Trebuie cunoscut ca doze mai mari de 5 mg
vitamina K, administrate zilnic, sau de 10 mg vitamina K doza totala pot produce hiperbilirubinemii la
NN. A doua masura terapeutica consta in administrarea de sange integral sau plasma in cantitate de
10 – 15 ml/kgc/zi, in formele grave ajungandu-se la 30 – 50 ml/kgc/zi de sange izogrup Rh negativ.
Daca hemoragiile nu s-au oprit, administrarea de sange sau plasma se va repeta dupa 2 zile, timp in
care se consuma factorii de coagulare cu exceptia F IX. Administrarea concentratelor de factori
dependenti de vitamina K da rezultate bune, dar exista riscul aparitiei trombozelor si a CID, in special
la prematuri, datorita imaturitatii functiei de clearance al ficatului si a deficientei fiziologice de AT
III. Exanguinotransfuzia se indica in cazuri grave, la care se asociaza si o trombocitopenie. Profilaxia
obstetricala consta in supravegherea atenta a gravidei, in vederea evitarii prelungirii travaliului si a
altor cauze de anoxie la nastere.

Biletul 10

1. Dezvoltarea fizică a copilului.

Dezvoltarea fizică în concepţia clinicii pediatrice se

subînţelege ca un proces dinamic de creştere (majorarea
taliei, masei corpului, dezvoltarea fiecărui segment aparte
a corpului etc.) şi maturizarea biologică a copilului în
anumite perioade ale copilăriei. De regulă, tot aici se
referă unii parametri fiziometrici, iar la copiii de vârstă
fragedă în special până la un an - formarea funcţiei
statice, motorii ce determină în general capacitatea de
muncă sau rezerva potenţialului fizic.
Deşi creşterea şi dezvoltarea interesează în mod
continuu întregul organism pe întreaga copilărie ritmul şi
intensitatea creşterii în diferite perioade este diferă.
Dezvoltarea organismului uman interesează, din
punct de vedere funcţional, toate procesele, mecanismele
4
de adaptare şi perfecţionare la care este supus continuu, în
limitele unor parametri biologici impuşi de mediu şi
activităţile umane (fizice, psihice, intelectuale).
Dezvoltarea corespunde, astfel, acelor fenomene prin
care se maturizează organele, sistemele, precum funcţiile
şi activităţile lor.

2. Diagnosticul si principiile de tratament al bronsitei acute la copii:

Se bazeaza pe datele anamnestice,tabloul clinic specific,modificari paraclinice. Explorarile
virusologice precizeaza etiologia bronsitei acute.
Diagnosticul diferenciat se face cu:
a.pneumonia
b.mucoviscidoza
c.corpi straini
Tratamentul:
1.Repaus la pat in perioada febrei 2-3 zile,dupa normalizarea temperaturii corporale.
2.Dieta cu produse lactate si vegetale, si excluderea ingridientelor extractive si alergice.
3.Interferon leucocitar.In primele 2 zile 0.25 ml in ductul nazal la fiecare 1.5-2 ore. In caz de infectii
adenovirotice se administreaza dezoxiribonucleaza in fiecare narina 3-4 picaturi.
4.In caz de hipertermie- antipiritice conform virstei.
5.Mucolitice in caz de tusa uscata, la ameliorarea tusei se indica expectorante.
6.Terapia de sustragere – sinapisme pe cutia toracica, frectie cu unguent de calendula, etc.
7. Vitaminoterapia – (C, B1,B2) per os in doze majore de 2-3 ori
8.Antihistaminice la pacienti alergici.
9.Terapia cu antibiotic nu este indicate.

3.Conduita terapeutica în sindromul convulsiv la copii.

DEFINIȚIE: Convulsiile reprezinta contractii involuntare ale musculaturii corpului;

ele pot afecta intreaga musculatura - convulsii generalizate sau numai o parte din
musculatura - convulsii focale. Apar ca urmare a unor descarcari electrice bruste si
anormale, excesive si sincrone datorate depolarizarii neuronilor din sistemul nervos
central (SNC).

Desi convulsiile sunt caracteristice epilepsiei, ele pot apare si in alte situatii:
- convulsiile febrile la copii in primii 3-5 ani, in contextul unor pusee febrile(hiperventilatie in caz de
febra mare)
- tulburari metabolice: hipoglicemie, tulburari hidroelectrolitice, encefalopatia hepatica sau uremica
- traumatisme cerebrale, tumori cerebrale
- intoxicatii cu: stricnina, insecticide organofosforice, alcool, droguri, otrăvire etc.
- soc termic,soc electric
Convulsiile reprezintă descarcarea electrica
Desi convulsiile au un aspect dramatic, ele provoaca rareori probleme prin ele insele. Acestea
sunt rezultatul loviturilor din cadere sau prin lovire de obiectele din jur.
TABLOU CLINIC:
Faza tonică:
- se instalează brusc,
- cu pierderea conștienței înainte sau concomitent cu apariția contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii plafonează,
- copilul devine rigid, muschii devin rigizi, dupa care apar miscari spastice si neregulate,
- cu capul în hiperextensie maxilarele sunt încleștate,
- membrele sunt înțepenite, antebrațele flectate, pumnii strânși, copsele și gambele în extensie,
- toracele este imobilizat,
- apar apneea și cianoza,
- dacă este surprins în ortostatism bolnavul cade,
- ochii se dau peste cap
- pot aparea pierderi necontrolate de urina sau scaun - dupa ce convulsiile iau sfarsit, bolnavul
devine somnoros si confuz.
Faza clonică:
- capul se mișcă ritmic, lateral sau în extensie,
- musculatura feței se contractă ritmic,
- globii oculari execută mișcări în toate direcțiile, pleopele palpită, exită midriază,
- apar spume la gură care devin sanguinolente când limba este rănită
- membrele execută mișcări bruște de flexie și extensie,
- respirația este sacadată, neregulată, zgomotoasă,
- pulsul accelerat și slab, facies vuluos (față cianozată),
- uneori emisiune involuntară de urină și fecale
Faza de rezoluție:
- contracturile încetează,
- respirația devine normală,
- faciesul se recolorează.

CONDUITA DE URGENȚĂ:

- Împiedicarea autotraumatizării. Daca bolnavul este gata sa cada, incercati sa-l prindeti si sa-l
așezați usor întins, pe jos. (poziție culcată, depărtare de surse de foc, de obiecte tari sau tăioase, de
sticle etc,; va fi supravegheat să nu cadă din pat)
Atenție! se va incerca evitarea producerii unui traumatism in cadere: se va incerca prinderea victimei
sau indepartarea unor obstacole de care s-ar putea lovi.
- Menținerea permeabilității căilor respiratorii:
- copilul va fi așezat în poziție de siguranță (decubit lateral, semipronație, astfel se evită căderea
limbii în hipofaringe, și pentru a preveni înecarea cu secreții, sange sau lichide de vomă.
- pipa Guedel,
- aspirarea secrețiilor,
- Verificarea funcțiilor vitale și vegetative,
- Daca respirația se opreste si nu se reia imediat dupa convulsii, mentinem calea aeriana deschisă.
Efectuăm respiratie artificiala dupa criza,
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu Glucoză 10 %, adminsitrarea medicației aticonvulsivante
la indicația medicului,
- Verificăm daca nu sunt si alte leziuni, ca sângerări, fracturi si luăm masurile necesare pentru a le
trata,
- Supravegherea pacientului și a FV.
 BILETUL 11

1.Ajutorul de urgent a în sindrom hemoragic la copii.

Profilaxia bolii se face la nastere prin administrarea tuturor bebelusilor de
Fitomenadion injectabil.
Tratamentul curative se face cu Fitomenadion injectabil in doza de 1-2mg. In formele
mai grave se foloseste plasma proaspata care asigura factorii de coagulare.

Tratament

In profilaxie se recomanda doze de 50 – 100 mcg de vitamina K1, care se considera ca

sunt suficiente si se administreaza in special la cei cu deficiente alimentare sau tulburari de
absorbtie ale vitaminei K. Comitetul de nutritie al Academiei Americane de Pediatrie
recomanda pentru profilaxie o singura doza de 0,5 – 1 mg vitamina K1 pe cale parenterala,
sau 1 – 2 mg pe cale orala.

Terapia bolii hemoragice primare a NN consta in administrarea lenta i.v. de 0,5 –

1 mg vitamina K1, care normalizeaza in 24 ore nivelul vitaminei K si al factorilor
protrombinodependenti. Administrarea i.v. se practica pentru a nu provoca formarea
hematoamelor, in special cand nu s-a exclus total din diagnostic eventuala existenta a unei
hemofilii sau CID in cazuri grave se administreaza 3 doze de vitamina K la 4 – 8 ore interval.
Trebuie cunoscut ca doze mai mari de 5 mg vitamina K, administrate zilnic, sau de 10 mg
vitamina K doza totala pot produce hiperbilirubinemii la NN. A doua masura
terapeutica consta in administrarea de sange integral sau plasma in cantitate de 10 – 15
ml/kgc/zi, in formele grave ajungandu-se la 30 – 50 ml/kgc/zi de sange izogrup Rh negativ.
Daca hemoragiile nu s-au oprit, administrarea de sange sau plasma se va repeta dupa 2 zile,
timp in care se consuma factorii de coagulare cu exceptia F IX. Administrarea concentratelor
de factori dependenti de vitamina K da rezultate bune, dar exista riscul aparitiei trombozelor
si a CID, in special la prematuri, datorita imaturitatii functiei de clearance al ficatului si a
deficientei fiziologice de AT III. Exanguinotransfuzia se indica in cazuri grave, la care se
asociaza si o trombocitopenie. Profilaxia obstetricala consta in supravegherea atenta a
gravidei, in vederea evitarii prelungirii travaliului si a altor cauze de anoxie la nastere.

2.Particularitatile anatomo fiziologice a sistemului imun la copii.

Primordiile sistemului imun sunt apreciate la embrion in a 7 saptamina de

dezvoltare intrauterine la care se detectează limfocitele-T. La embrionul de 12
saptamini de sarcina e deja prezent timusul si incepind de la aceasta virsta
gestationala pot apărea reacţiile de respingere a transplantului (avort
spontan). La 13 saptamini in organismul fătului deja se determina limfocite -B,
iar la 20 saptamini fătul are capacitatea de a sintetiza toate Ig. dar cel mai
efectiv sintetizează IgM. La nou-nascuti mecanismele de protecţie împotriva
infecţiei include factorii nespecifici ca fagocitoza si reacţia cu interferoni.
Interacţiunea factorului lizozima, properdina si complementul. Imunitatea
celulara la nou-nascuti e imatura , scăzuta dar IgM se sintetizează uşor si spre
virsta de 2 ani atinge nivelul adulţilor. La nou-nascuti este insuficienta
producţia de IgG, sinteza cărora se intensifica către sfirsitul 1 an de viata.
Concentraţia IgG atinge nivelul maturilor lavirsta de 5 ani. Nou-nascutii
sintetizează insuficienta IgA, sintenteza acestora se activează dupa 2-3 ani si
atinge adult la 14 -15 ani. IgE la nou-nascuti sintetizata sufficient, maximum de
sinteza a acestor Ig revine la virsta de 6-7 ani, apoi scade treptat, cel mai mult
către virsta pubertara.

3 Conduita terapeutica a sindromului hipertermic la copii.

Depistarea urgentelor prin examenul clinic si examenele complemetare
paraclinice nu trebuie sa impiedice aplicarea unei antibioticoterapii si cit si
masurile de sustinere a hemodinamicii(oxigenare, ventilatie artificiala,
perfuzie).
Sunt 2 urgente:
1. pacientii prezinta purpura extinsa(administrarea de urgenta a cefalosporinei
generatia 3-a i.v asociata cu ampicilina. + transferul in sectia de terapie
intensiva pediatrica)
2. sugari cu virsta sub 6 saptamiini(internarea in unitate pediatrica pu
supraveghere si instituire a terapiei)
In cazul in care febra e unicul simptom se recurge la realizarea
prelevarilor si depistarea unui semn de infectie bacteriana severa(tulburari de
vigilenta sau de tonus, tulburari de comportament, anomalii hemodinamice,
iritabilitate sau necooperare, semne de deshidratare), iar in lipsa unui semn de
infectie bacteriana severa se fac examene complementare(nr leucocite,
proteina C-reactiva, hemocultura, examen bacteriologic urinar).
Pentru reglarea termica
Metode fizice: dezbracarea copilului si pozitionarea corpului fara
imbracaminte, aerisirea incaperii, administrarea de lichide, frectii cu spirt,
eter, otet, apa a corpului si rece la cap si pe vasele magistrale.
 Terapia medicamentoasa: Paracetamol,aspirina,antiinflamatoare
nesteroidiene(ibuprofen incepind cu luna 3-a, ketoprofen incepind cu luna a 6-
a)

Biletul 12
1.Factorii favorabili si nefavorabili ce influienteaza dezvolatrea neuro-psihica a copiilor
in perioada post natala.

2 ani-urca si coboara scara,alearga cu usurinta prinde o minge,se joaca cu

alti copii isi inchee
nasturii,formeaza propozitii din 3-4 cuvinte isi spune numele.
2 ani si 6 luni-sare pe loc pe ambele piciioare se opreste la comanda din
alergare,deseneaza tinind
corect creionul,isi spune numele intreg varsta si adresa se autoserveste
hraneste inchee,imbraca se
spala foloseste in cuvinte trecutul.
3 ani-miscarile sunt mult mai sigure,poate sta intrun picior,arunca si prinde
mingea inchee si decide
nasturii se imbraca si desbraca,recita o poezie,raspunde la intrebarile
puse,povesteste mici
evenimente,vocabularul format din 300-500 cuvinte

2.Alimentaţia artificială: indicaţii, reguli şi cerinţe privind volumul,

produsele, regimul de administrare.
Alimentatia artificiala- este alimentatia sugarului in primele 4 luni de viata cu
un alt lapte in loc de laptele matern.
Tehnica de alimentatie artificiala include un sir de principii obligatorii si
anume:
• • Noul aliment se va introduce in alimentatie numai cand copilul este
sanatos.
• • Fiecare aliment nou se va introduce progresiv, prin talonarea tolerantei
digestive, in cantitati mici, care ulterior se vor mari.
• • Nu se vor introduce niciodata simultan doua sau mai multe alimente noi.
• • Nu este rationala folosirea a doua sau mai multe formule de aceeasi
compozitie, folosirea mai multor formule mareste riscul aparitiei tulburarii
digestive.
• • Nu se va apela la schimbarea prea frecventa a alimentatiei sugarului la o
stagnare neinsemnata a sporului ponderal sau la cea mai usoara schimbare a
scaunului, mai ales in primele 3 luni de viata; fiecare aliment nou necesita o
perioada de adaptare adecvata.
• • stagnare a sporului ponderal de unu, cinci- doua saptamani va impune
modificari in dieta, calcularea ratiei alimentare de facto, normata de corectiile
calitative si cantitative necesare.
• • Se va tine cont de particularitatile individuale ale sugarului in raport cu
alaptarea la san alimentatia artificiala a sugarului impune respectarea unor
reguli suplimentare de igiena ceea ce priveste pastrarea, pregatirea si folosirea
vaselor necesare pentru prepararea amestecurilor latescente.
• • Se impun masuri suplimentare de sterilizare a biberoanelor si tetinelor,
preparaea formulelor de lapte la fiecare masa.

• Daca bebelusul refuza un anumit supliment, nu se va insista, se renunta, apoi

se va reluaadministrarea lui dupa cateva zile.
• • Se vor urmari scaunele bebelusului, daca apar varsaturi, si se
monitorizeazacresterea ponderala.
• • Pe toata perioada alimentatiei artificiale, si nu numai, parintii trebuie sa
tine legatura cu medicul copilului, care va monitoriza starea de nutritie a
copilului si evolutia curbei ponderale.
• • Un lucru trebuie de avut in minte, si anume ca fiecare copil are apetitul
sau si ritmul sau de crestere si dezvoltare, de aceea el nu trebuie comparat cu
alti copii, ci evaluat din punct de vedere clinic de catre medic

3Principiile de tratament si profilaxia afectiunilor cornice ale tractului

digestive la copii

Tratamentul nemedicamentos prevede respectarea regimului igienodietetic.

Regimul igienodietetic:
Mese fracţionate în 4-5 prize/zi, cu efect de pansament, prevenind inclusiv
refluxul duodenogastral.
Odată cu introducerea antisecretoriilor, regimurile antiulceroase de cruţare
mecanică şi chimică sunt indicate doar în acutizări, şi doar pentru 2-3 zile, după
ce raţia alimentară se suplimentează cu pesmeţi din pîine albă, supe din crupe şi
legume, terciuri pasate, pireuri, carne fină de pasăre, peşte (totul fiert); fructe
coapte sau fierte, sucuri din fructe, lapte, omlete, budinci etc.
Excluderea produselor şi preparatelor ce stimulează secreţia gastrică.
Asigurarea unui aport alimentar echilibrat, în special cantităţi optime de
proteine pentru acoperirea necesităţilor organismului în material plastic şi
ameliorarea proceselor regeneratorii.
Profilaxia afectiunilor cornice ale tractului digestive
Profilaxia primara a bolilor digestive prevede evitarea factorilor ce
conditioneaza aparitia sau intretinerea acestora si ea este posibila in cazul
factorilor infectiosi si bolilor generale care afecteaza aparatul digestiv,
asociatiilor variabile ale factorilor de mediu, alimentari si comportamentali.
In cadrul profilaxiei prmare se includ:regim de alimentatie normal resind din
varsta si profesie, alimentatie bogata in microelemente lipide, glucide, proteine,
fructe legume, calitatea alimentelor, modul de preparare a alimentelor trebuie sa
corespunda normelor, produse alimentare naturale, respecatrea igienei
personale, evitarea stresului, respectarea unui mod sanatos de viata psiholigic, si
nu in ultimul rind examenul medical profilactic care se realizeaza la cel putin
jumatate de an, pentru a verifica starea generala a organismui, precum si a
organelor in parte, pentru a preveni maladiile in stadiile cit mai precoce.
Profilaxia secundara pune accentul pe depistarea bolilor in stadiile cat mai
precoce in scopul prevenirii aparitiei complicatiilor. Prin cunoasterea precoce a
bolilor, bolnavilor si a grupurilor expuse la factori de risc identificati, realizeaza
reducerea gravitatii, a recedivelor si consecintelor acestora. Un rol important in
cadrul acestui nivel reprezinta cunoasterea simptomelor bolii, adica clinica
acestora, care este majora in cadrul depistarii. Un alt lucru important este
efecuarea screeningurilor la gravide, precum si la persoane care au avut in
familie cazuri de boala, in pofida aparitiei complicatiilor.
Profilaxia tertiara:

Profilaxia tertiara, prin stabilirea restantului functional-dispensarizarea, prin

obtinerea unui comportament de protectie si prin tratamente (dieta, ape
minerale) asigura evitarea agravarilor, complicatiilor

Biletul 13.

1. Imunizarea. Calendarul de vaccinări.

Imunizarea impotriva

Difteriei,
tetanosului, Rujeolei, Infectiei Infectiei cu
Hepatitei Infectiei tusei Difteriei, oreionului, cu pneumococ
virale B Tuberculozei Poliomielitei Hib convulsive tetanosului rubeolei rotavirus i

HepB BCG VPO Hib DTP DT/Td ROR RV PC

24 ore HepB-0
2-5 zile BCG-1

PC-
2 luni HepB-1 VPO-1 Hib-1 DTP-1 RV-1
1
PC-
4 luni HepB-2 VPO-2 Hib-2 DTP-2 RV-2
2

6 luni HepB-3 VPO-3 Hib-3 DTP-3

PC-
12 luni ROR-1
3

22-24 luni VPO-4 DTP-4

6-7 ani VPO-5 DT ROR-2

15-16 ani Td ROR-3

Adultii: La
20, 30, 40,
Td
50 si 60
ani

2. Clasificarea amestecurilor folosite în alimentația mixtă și artificială:

Există mai multe clasificări ale formulelor de lapte în funcţie de principiul, după
care sânt repartizate:
A. După gradul de adaptare:
1. Ne adaptate (“Clasice”)
2. Parţial adaptate
3. Adaptate (“umanizate”, maternizate”)
4. Preparate speciale (terapeutice, dietetice)
B. După vârsta, la care sânt indicate:
1. De start (complete)
a) pentru prematuri
b) pentru nou-născuţi la termen
2. De continuare (de diversificare)
C. După particularitatea tehnologică de pregătire:
1. Dulci
2. Acidulate (fermentate)
D. După sursa proteinelor:
1. Din lapte de vacă
2. Din soia (“lapte vegetal”)
3. Din carne (rareori folosită în acest scop)
E. După particularitatea compoziţională:
1. Fără lactoză sau cu cantitatea redusă de lactoză
2. Semicremate sau degrăsate
3. Cu conţinut sporit de lipide
4. Cu conţinut sporit de proteine
5. Cu conţinut sporit de oligoelemente, vitamine etc.
6. Fără gluten
 7. Fără fenilalanină
Avantajele formulelor de lapte adaptate
1) Sunt preparate superioare celor clasice; înlocuesc cu succes laptele uman în primele luni de
viaţă .
2) Concentraţiile de lipide, glucide, proteine şi minerale din formulele adaptate sânt apropiate de
cele din laptele uman
3) Glucidele sunt reprezentate exclusiv prin lactoză
4) Formulele adaptate aduc pentru rinichii copilului o sarcină osmotică şi H+ apropiată de laptele
uman
5) Prin folosirea lor se evită înfometarea prin restricţie de lipide, însetarea prin exces de glucide,
suprasolicitarea metabolică hepatorenală
6) Nivelul scăzut de cazeină din formulele adaptate duce la corectarea raportului proteine din
zer/cazeină , apropiindu-l de laptele uman .
7) Formulele adaptate au conţinutul de aminoacizi esenţiali apropiat de cel din laptele uman
(prin adaos de zer demineralizat)
8) Raportul acizi graşi saturaţi/acizi graşi nesaturaţi din formulele adaptate este apropiat de cel
din laptele uman (45/55), realizat prin adaos de grăsimi vegetale.
9) Formulele adaptate sânt suplimentate cu vitamine şi fier, conform raţiilor dietetice
recomandate.
De menţionat, însă, că oricât de sofisticate nu ar fi noile tehnologiii de adaptare, nici odată aceste
formule nu vor putea fi ideale şi nu vor putea înlocui cu adevărat laptele matern din simpla cauză, că
ingredientele, din care se prepară, aparţin altor specii, diferite de cea umană, iar posibilităţile maxime
de adaptare ţin, practic, în exclusivitate de factorii alimentari. Factorii imunitari şi ceilalţi, specifici
speciei umane, sunt imposibil de fabricat artificial.

3. Diagnosticul și principiile de tratament a pneumoniei acute la copii.

Biletul 14

1. Importanta vitaminelor pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a copiilor.

Avem vitamine : liposolubile (A,D,K,E) si hidrosolubile (B1,B2,B3,B6,B12,C,P).

-Vitamina A itirzie activitatea gl.teroide si homonului tireotrop din hipofiza si mareste activitatea
horm. Gonadotrop. Aceaste vitamine este numeste antiinfectioasa, in lipsa ei se micsoreaza
imunitatea organismului, duce la micsorarea cresterii in lungime a scheletului, in SNC apare
schimbari de denevrare, actioneaza asupra vederii, aceasta vitamina este foarte raspindita in
alimente alimaniere si vegetariene (morcov,in fructe si legume de culoare verzi inchisi).
-Vitamina D – sunt citeva tiputi (D1D2D3D4D5),cel mai important este D3,apsorbtia lui are loc in
duoden sau in portiunea proximala a intestinului subtire,dupa absorbtie patrunde in vena porta apoi
in ficat unde sufera un complex de modificari sub actiunea fementilor. In caz de boli ale ficatului
insuficienta vit. D pot duce la rahitism ,osteoporoza.
-Vitaminsunita K are 3 tipuri dintre care 1, 2 sunt liposolubile dar K3 este hidrosolubila. Insuficienta
de vitamina duce la deateza hemoragica, are loc dereglarea hemostazei, apar hemoragii.
-Vit. E – are o functie antioxidanta care preintimpina distrugerea membranei celulare,mai ales in
diferite boli si stresuri. O cantitate mare de vit.E copilul primeste drept depozit in ultimele 2 luni de
sarcina. Bogate in vit.E sunt: carnea, ficat, galbenus de ou si ulei.
-Vit. B1 – teamina,intra in componenta unor enzime,ia parte la excitarea si transmiterea senzatiei
nervoase spre organul efector. Necesitatile in vitamina B1 creste odata cu cresterea organismului si
in caz de folosirea unor cantitati mari de energie. Insuficienta vit. B1 duce la scaderea poftei de
mincare , voma, dispepsie, slabiciuni generale, astenie, somnolenta.
-Vit. B2- periboflavin , are rolul de transportarea hidrogenului de la substrat la receptor,schimbul de
vit.B2 depinde de cantitatea de proteine in alimentatie. In caz de insuficienta apare: stomatita
angulara, glosita, uscaciunea gurei, fisuri ale buzelor, conjunctivita,colaps.
-Vit. B3(PP)- intra in componenta NATPH sau NAT,o mare cantitate se gaseste in ciuperci,lapte
,ficat,peste,in caz de insuficienta apare dearee, glusita, astenie.
-Vit. B6- joaca un rol important in schmbul de lipide,intra in componenta unor enzime, se absoarbe
mucoasa intestinului, in caz de insuficienta duce la stoparea cresterii copilului. Copilul este
exitat,anemie.
-Vit . B12 – prticipa la maturizarea eritrocitelor, in caz de insuficienta duce la anemie B12 dificitar.
- Vit. C – acidul ascorbic, are functii de activarea fermentilor,care duc la schimbarea de
lipide,glucide,participa la absorbtia glucozei din intestin, sporeste activitatea ficatului. Insuficienta de
vit. C este foarte rar intilnit,doarec ea este aproape in toate produsele alimentare si apare numai in
caz de o foame indelungata. Vitaminele joaca un rol important in metabolismul proteic, lipidic,
glucidic, ele activeaza actiunea unor enzime intestinale, participa la absorbtia mai buna a mucoasei
intestinale.

2. Principiile de diagnostic și tratament a pneumoniei

3. Șocul anafilactic la copil
Biletul 15.
1. Serviciul de consultaţii pentru copii (existent pe lîngă fiecare circumscripţie
sanitară) ţine în evidenţă şi supraveghează copii sănătoşi sau bolnavi din
localitatea respectivă. Se acordă o atenţie deosebită copiilor din primul an de
viaţă, personalul medical fiind obligat să-i viziteze periodic la domiciliu. Atît
sora, cît şi medicul pediatru învaţă mama cum să creeze acasă condiţii igienice
pentru copil.
2.
Laptele de femeie, care prin compoziţia lui este alimentul adaptat perfect
posibilităţilor digestive şi nevoilor nutriţionale ale sugarului sănătos până la
vârsta de 6 luni este format dintr-un lichid în care se găsesc celule libere,
micelii de cazeină, globule de grăsime şi glucide solubilizate. Secreţia glandei
mamare cuprinde stadiul de colostru, laptele de tranziţie, urmat de laptele
matur.
LAPTELE MATUR DE FEMEIE Laptele matur de femeie, cu o compoziţie diferită de laptele animalelor,
prezintă variaţii de la o femeie la alta, de la un supt la altul şi chiar în cursul aceluiaşi supt, în funcţie
de alimentaţie, de starea fizică şi psihică, de faza lactaţiei şi de vârsta sugarilor, fapt care explică
ineficienta analizelor chimice a laptelui de femeie, puţin practicate în pediatrie.

Câteva constante: densitatea în jur de 1 030, pH-ul 6,6—7,2, punctul de congelare —0,53 până la —
0,58°C.

Proteinele în medie 9—10 g/l, diminua în cursul suptului, reprezentate de cazeină şi proteinele
lactoserului, deşi cantitativ reduse la mai puţin de jumătate faţă de cele din laptele de vacă, au o
valoare biologică mai mare şi asigură condiţii optime de creştere a copilului. Laptele de femeie este
mai sărac în proteine totale şi mai bogat în albumine şi globuline decât laptele de vacă (caracterul
albuminos al laptelui de femeie).

Glucidele în proporţie de 46—83 g/l, cu o medie de 70 g/l în laptele de femeie sunt reprezentate de
lactoză (62 g/l) şi oligozaharide (8—13 g/l). Lactoza este sintetizată în glanda mamară. Nivelul
glicemiei şi alimentaţia femeii nu afectează sinteza lactozei. Oligozaharidele sunt polizaharide, care
simple sau azotate se găsesc în cantitate mai mare în laptele de femeie (0,4»/0) decât în cel de vacă
(0,0lo/0). Pe lângă rolul lor nutritiv lactoza şi oligozaharidele favorizează proliferarea florei bifide
intestinale.

Lipidele Lipidele laptelui de femeie, cu variaţii între 32—40 g/l (media 36 g/l) sunt absorbite în
proporţie de 95—96%, asigurând 50°/0 din valoarea calorică a laptelui. Sunt dispuse în formă de
globuline, înconjurate de o membrană globulară, realizând o emulsie fină stabilă în mediul apos al
laptelui.

Vitamine

Cantitatea vitaminelor din laptele de femeie variază cu alimentaţia şi starea sănătăţii mamei.
Vitamina A cu nivel maxim în colostru şi laptele de tranziţie, în cantitate de 0,5 mg/1 sau 1 000 ui,
acoperă nevoile zilnice ale sugarului.
Vitamina Bx(tiamina), în cantitate mai mică în laptele de femeie (200 micrograme/l) nu acoperă
nevoile zilnice ale sugarului (300—400 micrograme/l).

Vitamina B2(riboflavina), în medie de 0,5 mg/l, asigură nevoile zilnice ale sugarului. Vitamina PP
(niacina) în cantitate de 1,1—2 mg, 8/1 pare să nu acopere nevoile zilnice ale sugarului, de 3—5
mg/zi. Diferenţa este completată de sinteza ei din triptofanul organismului sugarului. Acidul
pantotenic, în cantitate de 2 mg/l din laptele de femeie acoperă nevoile sugarului (1 mg/zi).

Vitamina B6(piridoxina), în cantitate de 100 micrograme/l nu acoperă nevoile zilnice ale sugarului (1
mg/zi). Vitamina B12, în cantitate de 1—5 micrograme/l asigură nevoile sugarului din primul
trimestru de viaţă. Acidid folie, după o lună de lactaţie, depăşeşte nevoile sugarului.

Vitamina C, în cantitate mai mică în laptele de femeie, de 50 mg/l, cu variaţii în funcţie de

alimentaţia mamei, acoperă în general nevoile sugarului.

Vitamina D, în cantitate mai mică în laptele de femeie (100 u.i./l) nu acoperă nevoile sugarului
(500—l 000 ui/zi).

Vitamina E, în cantitate de 0,5—1 mg/l, depinde de aportul alimentar.

Vitamina K, în cantitate de 15 micrograme/l acoperă nevoile sugarului.

3.
Hemofilia este o tulburare de coagulare a sângelui cu caracter ereditar, cu
transmitere X-lincată. Aprecierea şi caracteristica factorilor de coagulare VIII şi
IX au demonstrat, că starea patologică numită hemofilie poate fi divizată în 2
forme - hemofilia A (deficitul factorului VIII) şi hemofilia B (deficitul factorului
IX).
Bolnavul cu hemofilie este permanent ameninţat de o posibilă hemoragie.
Părinţii şi cei care îl înconjoară trebuie să cunoască particularităţile de îngrijire
a unui astfel de bolnav pentru a-1 proteja de traumatisme. Sunt necesare
precauţii în organizarea educaţiei la grădiniţă, instruirii la şcoală, orientarea
profesională. Unul din factorii de predispunere la hemoragii este infecţia.
Prevenirea infectării, sanarea dinţilor, organelor ORL sunt condiţii de conduită
în hemofilie. Toate preparatele medicamentoase se administrează per os şi
intravenos. Injecţiile intramusculare sunt contraindicate. Pentru bolnavii cu
hemofilie sunt contraindicate aşa preparate ca: Acidul acetilsalicilic,
Indometacina, Brufenul .

Biletul 16.
1. La copil dentitia se caracterizează prin dinţii de lapte si cei permanenţi. Dinţii de lapte sunt
20 la număr si apar in următoarea ordine :
6-8 luni - incisivii mediali inferiori ( 2 )

8-10 luni - incisivii mediali superiori ( 2 )

10-12 luni - incisivii laterali superiori/inferiori ( 4 )

18-24 luni - primul molar de lapte ( 4 )

24-30 luni - al doilea molar de lapte ( 4 )

Dentitia de lapte se incheie la 30 luni. La erupţia dentara apare un discomfort caracterizat prin stare
de subfebrilitate, nelinişte, agitaţie, anorexie, dereglări dispeptice.

2.

Pneumonia acută

Definiţie. Pneumonia este o maladie infecţioasă acută produsă de diferiţi agenţi infecţioşi patogeni,

caracterizată printr-un proces inflamator infiltrativ a ţesutului pulmonar (umplerea alveolară cu

exsudat) cu manifestări clinice ale organismului de caracter general la infecţie (febră, semne de
toxicoză), insuficienţă respiratorie şi schimbări fizice locale.

Etiologia în majoritatea cazurilor are caracter infecţios.

Rolul acţiunii infecţiilor virale constă preventiv în afectarea (necrotizarea) epiteliului aparatului
respirator, dereglarea clearance-ului mucociliar, suprimarea mecanismelor imune. Toate acestea
pregătesc terenul pentru activizarea agresiunii infecţiilor microbiene care duc la dezvoltarea
pneumoniei.

Mai frecvent factorii etiologici ai pneumoniei sunt de caracter micro-bian mai rar viral.

în conformitate cu vârsta, în pneumoniile primare pe fond normal se întâlnesc următorii factori

patogenici:

1. La nou-născuţi în primele zile de viaţă - streptococii grupei B, infecţia anaerobă (peptostreptococi,

bacteroizi), virusul citomegalic, herpetic, Micoplasma hominis etc.

2. La vârsta de 5 zile - 1 lună - stafilococul rezistent la antibiotice, St. viridans, bacteriile coliforme
(Klebsiella,

Enterobacter, E. coli, Pseudomo-nas aeroginosa), Protei, Citomegalovirus, V. herpes, RS-virus,

Hlamidia

trahomatis, Micoplasma hominis.

3. De la 1 lună - 6 luni - Pneumococul, Stafilococcus, Haemofillus influenzae, RS-virusul, Paragripal I şi

II,

Citomegalovirus, Hlamidia trahomatis.

4. 6 luni - 5 ani - Pneumococcus, Heamofillus influenzae, Stafilococcus viridans, RS-virus, adenovirus,

gripal,

Herpes, Hlamidia trahomatis.

5. După 5 ani şi mai mult - Pneumococcus influnzae, virusul gripal A, B, Micoplasma pneumoniae,
Hlamidia

etc.

Factori patogenici mai frecvent întâlniţi sunt Pneumococul (60-70%), Haemofillus influenzae (40-
50%),

enterobacteriile (10%), stafilococi (8-10%). Mai rar pneumonia este provocată de diferite virusuri.

Din infecţiile nozocomiale mai frecvent provoacă pneumonie Klebsiella, enterobacterii, E. coli,
Pseudomonas aerogenosa, Protei, St. aureus, infeefecţiile anaerobe, mai rar adenovirusurile, RS-
virus, paragripal, gripal,micoplasma.

Factoriipredispozanţi. La copiii de vârstă fragedă sunt:

- prematuritatea;

- patologia perinatală gravă (hipoxie intrauterină, asfixie, traumele spinale, intracraniene);

-sindromul vomei şi regurgitaţie;

- alimentaţia artificială;

- diatezele;

- malnutriţia;

- malformaţii congenitale dc cord;

- mucoviscidoză;

- anomaliile de dezvoltare ale aparatului bronhopulmonar;

- maladiile imunodeficitare şi ereditare;

- hipovitaminozele.

La copii de vârstă şcolară:

1. Răceala;

2. Situaţiile de stres;

3. Focarele cronice de infecţii în urma activării infecţiilor endogene.

în P.A. tabloul clinic se constitue din acuze respiratorii caracteristice, stare toxică, insuficienţă
respiratorie şi simptomatică locală.

Apare sau progresează tuşea umedă, dispneea apare în repaus sau după efort fizic, cianoză
perioorală, junghi intercostal.

în P.A. se pot deosebi trei sindroame de bază:

1. Sindromul infecţios (toxico-septic, toxico-infecţios) depinde de agentul patogen şi răspunsul

macroorganismului. în formele grave, febra din primele zile este peste 38°C şi durează mai mult de
trei zile. Menţinerea febrei în tratament antibacterian agravează procesul pulmonar şi precede
dezvoltarea complicaţiilor. Starea toxică se caracterizează prin scăderea apetitului sau refuz de la
mâncare; copilul devine palid, apare cefaleea. în debutul bolii copiii sunt excitaţi, apoi devin
somnolenţi, pot fi vărsături, diaree, meteorism. In lipsa de aport de lichid poate apărea
deshidratarea.

2. Sindromul hipoxic (insuficienţa respiratorie) la copiii de vârstă precoce apare mai întâi, iar
simptomatica locală mai tărziu. Cu cât procesul inflamator este mai voluminos cu atât şi isuficienţa
respiratorie este mai frecventă şi mai pronunţată.

3.

Gastroduodenita cronica (GDC) – afectiune inflamatorie a mucoasei gastrice si duodenale (in focar
sau difuza) cu diverse modificari secretorii si motorii, evolutie progresiva, deseori spre modificari
eroziv-ulceroase ale mucoasei.

Sunt mai multe cauze de apariţie a gastritei sau duodenitei la copii:

 Bacteriile: helicobacter pylori, helicobacter heilmani;

 Viruşii: citomegalovirus, herpes simplex;

 Medicamente: preparatele de fier, paracetamolul, ibuprofen;

 Alergiile alimentare;

 Substanţe chimice.

Manifestari clinice gastroduodenitei cornice

Sindrom algic:

Dureri asociate

Dureri pronunţate

Dureri nocturne

Sindrom dispeptic:

 dureri în regiunea stomacului,ombilicului ce apar frecvent după alimentaţie (mai ales prăjite,
grase, fast food-uri)

 eructaţii cu aer

 greaţă, vomă postprandială ce aduce uşurare

 pirozis

 pofta de mîncare scăzută

 slăbiciune generală, vertij

 hemoragii digestive (vomă, scaun cu sînge)

 bronşită spastică, alergii

Diagnostic
 Endoscopia digestivă superioară va permite
vizualizarea mucoasei esofagiene, a stomacului şi a
porţiunii iniţiale a intestinului subţire (duoden) cu
ajutorul unui instrument subtire, flexibil ce are o
cameră de luat vederi în capăt, numit endoscop.
Această procedură se indică la:
o pacienţii cu suspecţie de gastroduodenită;

o simptomele nu se ameliorează în urma

tratamentului;
o simptomele scad în timpul tratamentului, dar

reapar după întreruperea tratamentului.

 În timpul endoscopiei se pot realiza biopsii (adică
prelevarea unui fragment mic de ţesut pentru analiza
microscopică) pentru efectuarea testelor la
Helicobacter pylori. Cum am vorbit mai sus o bacterie
Gram negativ, spiralată, flagelată ce cauzează ulcere
peptice (leziuni erozive la nivelul stomacului sau
intestinului subţire).
 Examinarea infecţiei cu HP:
o Examinarea HP pe culturi - „standardul de aur”

pentru diagnostic, oferă posibilitatea de a aprecia

sensibilitatea la antibiotice.
o Examinarea maselor fecale pentru antigenii HP –

utilpentru controlul eradicării.

o Serodiagnosticul – determinarea anticorpilor de

tipul Ig G împotriva HP prin colectarea

sîngelui.Este rapid, uşor şi ieftin,poate evita
endoscopia, dar nu determină stadiul infecţiei.
 Analiza generală a sîngelui ne oferă informaţie despre
evoluţia bolii şi uneori geneza (anemii, limfocitoză,
VSH accelerat).
 Ecografia organelor interne pentru diagnosticul
stărilor patologice asociate.
 Examinarea maselor fecale la sînge ocult în caz de
sîngerări a intestinului.
 Examenul coproparazitologic pentru excluderea
infestaţiilor intestinale.