Sunteți pe pagina 1din 141

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI


SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT


LECT. UNIV. DR. VIOREL AGHEANĂ
STOIA CRISTINA-ANDREEA

BUCUREȘTI
2019
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Utilizarea de tehnici și metode ABA la copiii cu


tulburări din spectrul autist în terapia întârzierii în
dezvoltarea limbajului

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT


LECT. UNIV. DR. VIOREL AGHEANĂ
STOIA CRISTINA-ANDREEA

BUCUREȘTI
2019

2
CUPRINS
INTRODUCERE .............................................................................................p 5
I. TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTIST ......................................................p 8

1.1. Definiție și simptomatologie................................................................................p 8

1.2 Criterii de diagnosticare......................................................................................p16

1.2.1 Screening-ul diagnostic....................................................................................p17

1.2.2 Evaluarea psihologică la copilul cu tulburare din spectrul autist......................p20

1.3. Întârzierea limbajului la copilul cu autism.........................................................p21

1.4. Metode de tratament în tulburarea din spectrul autist.........................................p25

II. ANALIZA APLICATĂ A COMPORTAMENTULUI ÎN TERAPIA


ÎNTÂRZIERII LIMBAJULUI......................................................................p29
2.1 Analiza aplicată a comportamentului..................................................................p29

2.2. Tehnici și metode Analiza aplicată a comportamentului....................................p32

2.3. Programe specifice Aba în întârzierea limbajului la copii cu autism...................p38

III. METODOLOGIA CERCETĂRII................................................................p41

3.1. Obiectivele cercetării.........................................................................................p41

3.2. Ipotezele cercetării.............................................................................................p41

3.3. Lotul de participanți implicați în cercetare.........................................................p42

3.4. Descrierea instrumentelor de investigare............................................................p43

3.5. Desfășurarea cercetării ......................................................................................p46

IV. REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA DATELOR .......p50

4.1 Cazul I : K.N........................................................................................................p50

3
4.2 Cazul II: B.C. ......................................................................................................p55

4.3 Cazul III: A.I.......................................................................................................p61

4.4 Cazul IV: N.B .....................................................................................................p65

4.5 Cazul V: S.D .......................................................................................................p70

4.6 Cazul VI: M.A.....................................................................................................p75

4.7 Cazul VII:D.D.....................................................................................................p78

4.8 Cazul VIII: D.E ..................................................................................................p82

4.9 Cazul IX : S.T ....................................................................................................p85

4.10 Cazul X : P.I ......................................................................................................p88

V. DISCUȚII ȘI CONCLUZII FINALE...................................................................p92

5.1. Rezultatele cercetării si demonstrarea valabilității ipotezelor...........................p92


5.2 Concluzii si recomandari...................................................................................p104

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................p108

ANEXE...................................................................................................................p110

4
INTRODUCERE

Autismul este o tulburare des întâlnită în zilele noastre dar în ceea ce privește
tratamentul și recuperarea acesta rămâne o enigmă.

Persoanele cu tulburare din spectrul autist nu reușesc să își exprime nevoile de cele
mai multe ori și să comunice adecvat cu membrii familiei. Primul semn pe care părinții îl
remarcă în dezvoltarea anormală a copiilor lor este lipsa limbajului sau întârzierea acestuia.

De aceea lucrarea de față prezintă tehnicile și metodele pe care le putem folosii la


copii cu autism în întârzierea limbajului . Tehnicile analizei comportamentale aplicate sunt
tot mai folosite în recuperarea copiilor cu autism și joacă un rol important în dezvoltarea
limbajului, acestea pot fi folosite atât în terapia copiilor cu tulburare din spectul autist cât și
la copii tipici, în școlile de masă, în relațiile profesionale, în relațiile de familie sau de cuplu,
acestea având o arie largă de aplicabilitate.

În lucrarea de față, secțiunea care vizează aspectele teorice este alcătuită din două
capitole, în primul capitol este prezentată tulburarea din spectul autist la nivel de
simptomatologie, definiție, importanța diagnosticării precoce și metodele de tratament
specifice copiilor cu tulburare din spectrul autist în terapia întârzierii de dezvoltare a
limbajului.

Capitolul al II-lea prezintă noțiunile teoretice care stau în baza științei analizei
aplicate a comportamentului (ABA), tehnicile aplicate și programele de lucru.

Secțiunea care vizează cercetarea este alcătuită, de asemenea, din trei capitole
diferite. În cadrul capitolului III sunt prezentate aspectele metodologice care fac referire la
cercetarea elaborată și anume: obiectivele cercetării, ipotezele cercetării, lotul de
participanți și instrumentele de investigare cât și procedura de lucru.

Studiile de caz prezentate în capitolul IV au rolul de a evidenția modalitățile specifice


de evaluare și intervenție referitor la nivelul de dezvoltare al limbajului. Ca și metode de
recuperarea au stat la bază tehnicile analizei comportamentale aplicate (ABA) și planul de
intervenție elaborat în funcție de necesitățile copilului.

5
Deoarece copii cu autism au o dezvoltare unică, iar paleta simtomatică este diversă și
complexă, nu s-a optat pentru o metodologie de tip clasic în cadrul cercetării de față. Ca
urmare, s-a făcut apel la studiile individuale, acestea fiind o modalitate prin care am putut
prezenta și ilustra într-o manieră clară progresele participanților și aspectele cuprinse în
cercetare.

Even though nowadays autism is a frequent disorder, aspects about its treatment and
recovery still represent a dillema.

Most of the times, individuals who suffer from a disorder of the autistic spectrum are
unable to express their needs or to communicate properly with the members of their family.
The first sign that parents observe regarding the abnormal development of the children is the
lack of language or the delay of it.

That’s why this paper offers an insight upon the techniques and methods that can be
used for children suffering from autism in connection to language delay. The techniques of
applied behavioural analysis are more and more used in the process of recovery of autistic
children and they play an important part in the development of language. Because of their
large area of applicability, they can be used both in the therapy of children who suffer from a
disorder of the autistic spectrum and of normal children in public schools, in professional,
familial or couple relationships.

In this paper, the section that addresses theoretical aspects consists of two chapters.
Besides the autistic symptomatology, the first chapter discusses the definition of the autistic
disorder, the importance of early diagnosis and the methods of treatment characteristic for
children with such a disorder used in language delay therapy.

The second chapter presents the fundamental theoretical notions of applied


behavioural analysis (ABA), the techniques that are used and the activity schedules.

The section that adresses research also consists of three different chapters. In the third
chapter, there are presented the methodological aspects regarding elaborate research, that is:
objectives, hypotheses, the batch of participants and the method of action.

The case studies presented in the fourth chapter highlight the specific methods of
evaluation and intervention at language development level. As methods of recovery, the
techiques of applies behavioural analysis (ABA) and the intervention plan developed in regard
to the child’s needs have been fundamental.
6
Because autistic children have a unique development and the range of symptoms is
complex and diversified, this research has not made use of a classical methodology. Instead,
it was orientated towards individual studies, these being a way in which the progress of the
participants and the aspects of the research could be presented and depicted in a precise
manner.

7
CAPITOLUL I -TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTIST

1.1 Definiție și simptomatologie

Tulburarea din spectul autist este o tulburare de neurodezvoltare care afectează copilul
încă din primii ani de viață, observăm că dezvoltarea nu este una normală și multe funcții sunt
afectate, cum ar fii: cogniția, dezvoltarea socială, jocul, contactul vizual, limbajul.

Eugen Bleur, la sfârșitul primului deceniu al secolului XX, a folosit termenul de ,,


autismꞌꞌ pentru a descrie unele simptome ale schizofreniei. Termenul de autism provine din
grecescul ,,autosꞌꞌ care înseamnă ,, de sineꞌꞌ și reflectă statutul unei persoane în societate și
dificultățile cu care se confruntă alegând astfel să trăiască izolat.

În anii 1940 termenul de ,, autismꞌꞌ a fost folosit pentru a face referire la copii care se
confruntau cu probleme emoționale și aveau dificultăți sociale.
Mai târziu, în anii 1960, autismul a fost recunoscut ca fiind o tulburare separată de
schizofrenie și a fost tratat folosind tehnici de modificare a comportamentului, pedepsire,
terapie electroconvulsivă și între ani 1980-1990 până în prezent s-au dezvoltat tehnicile
cognitiv comportamentale prin consolidarea pozitivă și motivația copilului dar și organizarea
mediului de învățare. (Autism Spectrum Disorder, The Past, The Present and The Future,
Eman Ahmed Zaky, 2017)

Definiția autismului care ține cont de definițiile publicate de Asociația de Psihiatrie


Americană, (American Psychiatric Association ,APA ) care au publicat DSM- 5 în 2013 poate
fii formulată astfel :

,,Tulburarea din spectrul autismului se definește și prin modele restrictive și repetitive


de comportament, interese, sau activități (...) care prezintă o gamă largă de manifestări în
funcție de vârstă, abilități, intervenție terapeutică și susținerea curentă. Comportamentele
stereotipe sau repetitive includ stereotipii motorii simple, folosirea repetitivă a obiectelor și
vorbirea repetitivă.ꞌꞌ
Tulburarea din spectul autist a înregistrat o prevalență foarte ridicată în ultimele
decenii ceea ce a încurajat oamenii de studiu să realizeze tot mai multe cercetări și să identifice
toate aspectele legate de etiologie, simtomatologie, diagnostic și sa găsească modalități de
recuperare prin terapiile aferente dar și să asigure suport familiilor în cauză.
8
Prevalenta pe Acesta este 1 din
An Anul nasterii Nr de raportare
1000 de cazuri x copii
2000 1992 6 6.7(4.5-9.9) 1 din 150
1 din 150
2002 1994 14 6.6(3.3-10.6)

2004 1996 8 8.0(4.6-9.8) 1 din 125


2006 1998 11 9.0(4.2-12.1) 1 din 110
2008 2000 14 11.3(4.8-21.2) 1 din 88
2010 2002 11 14.7(5.7-21.9) 1 din 68
2012 2004 11 14.6(8.2-24.6) 1 din 68

Tabelul 1. Prevalența pe 1000 de cazuri

Studiile efectuate de către CD’s Autism and Developmental Monitoring (ADDM)


Network arată în prezent faptul că 1 din 68 de copii este diagnosticat cu autism.

S-a demonstrat și faptul că tulburarea din spectul autist apare în cadrul tuturor raselor,
etniilor și este mai des întâlnită în rândul băieților ( 1-42 băieți , 1- 189 de fete).

În ciuda numeroaselor campanii de conștientizare și a gradului ridicat de informare


din toate țările, numeroase studii au semnalat o întârziere semnificativă între momentul
sesizării de către părinte și momentul punerii unui diagnostic real.

Diagnosticarea cât mai precoce a tulburării din spectrul autist este foarte importantă
deoarece permite intervenția timpurie, investigațiile etiologice, consilierea privind recurența
riscului.

În prezent vârsta medie de diagnosticare este de 2-3 ani, existând semnale care indică
prezența autismului cum ar fii : lipsa contactului vizual, lipsa atenției conjugate, nu se întoarce
spre persoana care a facut acțiunea, gânguritul apare târziu, copilul se joacă dese ori singur și
nu plânge după lipsa mamei.

9
Copilul cu autism poate prezenta activități stereotipe, interese și comportamente
repetitive care se poate manifesta astfel: flutură mâinile, merge pe vârful picioarelor, așează
obiectele într-un șir în loc să se joace adecvat cu ele și se frustrează și reacționează inadecvat
dacă este întrerupt, este prezentă ecolalia imediată sau întârziată (se manifestă prin repetarea
de cuvinte ale altor persoane, imediat sau întârziat), prezintă obiceiuri ritualice, merge de
fiecare dată pe același drum către școală, vrea să stea în același loc în autobuz, lucrurile trebuie
sa fie de fiecare dată la locul lor, reacționează exagerat la schimbare, reacționează neobișnuit
la sunete puternice sau moderate, la anumite texturi sau atingere, la frig sau la cald.
(Tulburarea din spectrul autist, Ghid pentru detectare timpurie, Unicef, 2014)

Alte simptome ale tulburării de spectu autist, pe categorii de vârstă:

De la naștere la 6 luni:

- este prea liniștit;

- nu se întinde să fie luat în brațe;

- nu vocalizează;

- poate fi iritabil;

- lipsa zâmbetului atunci când ceilalți încearcă să se joace cu el;

- lipsa contactului vizual.

De la 6 luni la 12 luni:

- relativă indiferența față de părinţi;

- este rigid atunci când este luat în brațe;

- nu începe să folosească cuvinte;

- nu este interesat de jucării și nici de jocuri sociale simple;

- poate fi fascinat de propriile mâini;

- prezența stereotipiilor;

- dezvoltare motorie inegală.

De la 2 ani la 3 ani:

- interesul pentru relațiile personale este limitat;

- se folosește de ceilalţi ca fiind simple unelte pentru a obține ceea ce își dorește;

10
- poate mirosi sau linge obiectele;

- relativă indiferența față de părinţi;

- lipsa contactului vizual său contact vizual limitat;

- prezența stereotipiilor corporale sau legate de anumite obiecte.

De la 4 ani la 5 ani:

- dacă limbajul se dezvoltă apare ecolalia;


- intonația vocii poate fi oscilantă (poate folosi tonuri înalte și subțiri sau foarte
joase și monotone;
- se supără dacă i se schimbă rutina zilnică;
- contactul vizual este încă limitat;
- stereotipiile se mențin;
- autoagresivitate;
- autostimulare;
- afecțiune limitată

Conform Asociația de Psihiatrie Americană – DSM IV , în cadrul tulburărilor


pervazive de dezvoltare, tulburarea din specrul autist include și alte tulburări cunoscute sub
denumirile :
- autism infantil

- autism al copilăriei

- autism Kanner

- autism cu funcționalitate ridicată

- autism atipic

- tulburare pervazivă de dezvoltare nespecificată în alta parte

- tulburare dezintegrativă a copilăriei

- tulburarea Asperger

Dificultățile și întârzierile în interacțiunea socială sunt adesea cele mai vechi trăsături
ale tulburării din spectrul autist, însă uneori ele pot fi subtile și greu de identificat. Absența

11
unei intenții comune ( incapacitatea de a arăta interes), de a împărții. Îngrijitorii descriu faptul
că copilul nu răspunde la numele lor atunci când este chemat în mod repetat, creând impresia
că ar de a suferi de auz. Expresiile faciale sunt inadecvate, incluzând lipsa zâmbetului social
și utilizarea gesturilor, de ex: scuturarea capului, fluturarea mâinilor, aplauzele, sunt de
asemenea trăsături ce indică tulburarea.

Persoanele cu tulburare din spectrul autist nu recunosc sentimentele altora și nu


încearcă să influențeze prin comportamentul lor asupra altora. Uneori acest lucru se manifestă
ca un comportament inadecvat într-un context social specific sau un răspuns inadecvat la
emoțiile celorlalți. Poate exista o interpretare greșită a tonului vocii și a expresiei faciale ale
celor din jur, ducând la dificultăți cu colegii, adesea combinate cu eșecul de a dezvolta
împărtășirea reciprocă a intereselor, a activităților și a emoțiilor. Copii mai mici nu caută să
împărtăsească bucuria cu ceilalți, de exemplu să arate o jucărie unui părinte sau alte obiecte
de interes pentru ceilalți. Dimpotrivă, indivizii cu funcții superioare caută adesea interacțiunea
cu alții și fac încercări de socializare, dar se întâlnesc cu obstacolul ca sunt văzuți ciudați din
punct de vedere social. Adesea, jocul social este limitat și se desfășoară în mod izolat față de
colegii lor.

Îngrijorările pot apărea atunci când un copil nu a reușit să dobândească limbajul așa
cum era de așteptat. Unii copii cu TSA nu pot dezvolta un discurs sau sunete de comunicare
utile. Spre deosebire de persoanele cu tulburări de limbaj specifice, copiii cu TSA nu reușesc
adesea să utilizeze gesturi sau mimica pentru a compensa pierderea limbajului. În schimb,
copilul poate să facă cereri părinților,dacă este învățat sau în mod natural, arătând spre obiectul
dorit sau luând părintele de mână și indicându-i către un obiect.

Limbajul este adesea atipic sunt folosite cuvinte sau expresii din jargon sau când se
referă la sine vorbește la persoana a III- a, exemplu ,,Andreea, vrea mingea” , ,, Andreea,
vrea bomboane”. Alte caracteristici includ difuzarea anormală a vorbirii (prozodiei), adică
voce neobișnuită, viteză, volum sau ton. Oricare ar fi abilitățile lingvistice prezente,
schimburile reciproce de conversație tind să fie dificile, în special dacă subiectul conversației
este limitat la interesul narativ / circumscris și repetitiv al individului afectat.

O persoană cu TSA se luptă adesea să se implice în grupurile sociale și să se bazeze


pe conversația despre altcineva sau interesul altcuiva. Asta în cazul în care există interes din
partea acestuia pentru integrarea lui în colectivitate și în grupuri sociale.

12
Interesele și activitățile persoanelor cu TSA sunt adesea restrictive și repetitive. Se pot
observa maniere motorii stereotipice sau repetitive, cum ar fi lovirea mâinilor, mișcarea
degetelor, lovirea capului și învârtirea. Utilizarea repetitivă a obiectelor, de exemplu,
învârtirea jucăriilor și utilizarea repetată a vorbirii, de exemplu ecolalia întârziată sau frazele
stereotipizate sunt bine recunoscute.

Ecolalia întârziată este termenul aplicat copierii sau discursului direct imitat, de
exemplu de la un adult (cum ar fi o rudă sau profesor, televiziune sau radio), care este repetat
ceva timp după ce a fost audiat inițial. Pentru mulți indivizi, jocul poate fi lipsit de creativitate
și de imaginație, dar sunt exemple izolate de joc simbolic și de comportament imitativ pe care
le poate iniția, însă acestea nu exclud un diagnostic de TSA.

Un copil poate avea o preocupare cu un interes anormal în intensitate și de o frecvență


anormală pentru o anumită activitate, însă acestea se pot folosii în mod funcțional în viața de
zi cu zi, unii copii având abilități speciale și superioare în anumite domenii, cum ar fii:
capacitatea de memorare foarte rapidă, calcule avansate, muzică, înclinații artistice. Un alt
comportament repetitiv poate fi intoleranța la schimbare, dorește de fiecare dată să aibe
aceeasi rutină, să meargă pe acelasi drum, să poarte doar anumite haine, să aranjeze lucrurile
într-un anumit fel. În cazul în care aceste comportamente sunt întrerupe sau rutina zilnică este
perturbată apare protestul, frustrarea, se pot declanșa chiar crize puternice de plans, țipat,
protest.

La copilul cu autism se poate manifesta și o hipersensibilitate la stimulii din mediu și


intres neobișnuit pentru diferite materiale sau texturi, sunete, insensibilitate la durere sau
fascinația pentru diferite mirosuri, culori sau produse alimentare, toate acestea fac parte din
sfera comportamentelor repetitive.

Comportamentele repetitive sunt frecvente la copii mici și fac parte din dezvoltarea
normală. Cu toate acestea, pentru persoanele cu TSA ratele excesive de comportamente
repetitive pot provoca tulburări sociale semnificative, pot încetinii învățarea de noi
competențe și pot contribui la niveluri de stres parental.

În cazul indivizilor cărora nu li se restricționează comportamentele repetitive și


persistă dificultățile în folosirea comunicării verbale și non-verbale, iar acestea limitează

13
comunicarea eficientă în relațiile sociale și împiedică învățarea (în acest caz nu sunt abilități
cognitive scăzute), în DSM-5 este prevăzută ca o tulburare de comunicare socială (practică).

Regresia sau perioada de stagnare are loc în 20-30% din cazuri. Regresia afectează cel
mai frecvent limbajul, de obicei în stadiul în care achiziționează mai puțin de 10 cuvinte, de
aceea este cel mai frecvent raportată de la vârsta de 18 până la 24 de luni. Dezvoltarea motrică
este păstrată, dar alte abilități pot fi afectate, iar părinții pot raporta simultan o schimbare a
interesului de dormit. Semnele și simptomele de regresie în abilitățile de comunicare socială
la un copil cu vârsta de sub 3 ani este puternic asociată cu diagnosticul TSA.

Regresia poate aparea la copiii cu tulburare din spectrul autist de peste 24 de luni, însă
dezvoltarea preexistentă este de obicei atipică. Regresia autistică la copii de peste 3 ani sau
regresia în domeniile motorii justifică o evaluare atentă de către medicul pediatru sau pediatru
pentru a lua în considerare condițiile neurodegenerative, cum ar fi sindromul Rett și sindromul
Landau Kleffner.

Din punct de vedere istoric, autismul a fost recunoscut în special în cazul persoanelor
cu deficiență de intelect și dizabilități de învățare (IQ mai mic de 70). În ceea ce privește
lărgirea spectrului, se observă că dizabilitatea de învățare comorbidă afectează aproximativ
50% dintre persoanele cu autism. Persoanele fizice pot prezenta un profil cognitiv neobișnuit,
cu discrepanțe semnificative între scorurile verbale și cele non-verbale (în ambele sensuri).
Cu toate acestea, este important să rețineți că pentru persoanele cu scoruri înalte în abilitățile
verbale sau non-verbale acest lucru nu reflectă aptitudinile lor sociale și nici aptitudinile lor
de adaptare de zi cu zi, care sunt susceptibile de a fi afectate semnificativ.

Tulburările de comportament, atenție, activitate, gândire, stare de spirit și emoție sunt


frecvente la copiii cu tulburare din spectrul autist, somnul dezordonat și selectivitatea
produselor alimentare sunt bine cunoscute. Problemele de sănătate mintală includ dificultăți
emoționale, cum ar fi o serie de tulburări de anxietate și tulburări de dispoziție și
comportamente care sunt provocatoare. Se pot manifesta comportamente precum: auto-
vătămări, agresivitate, tulburarea de opoziție, instabilitate emoțională, tantrumuri.

Aproximativ 70% dintre copii cu autism îndeplinesc criteriile de diagnosticare pentru


cel puțin o altă tulburare asociată, subliniem importanța identificării problemelor de sănătate
mintală și a problemelor de comportament la copii și tinerii diagnosticați cu autism. Exemple

14
de alte tulburări psihice de neurodezvoltare asociate autismului: tulburarea de hiperactivitate
și deficit de atenție (ADHD), Sindromul Tourette, dislexie, tulburare în dezvoltarea
coordonării, tulburarea obsesiv compulsivă, fobii specifice, anxietate, depresie, dificultăți ale
somnului, selectivitatea alimentelor, comportament opozant, comportament autovătămător. (
Diagnosing autism/ autism spectrum disorders, Kirsty Yates, Ann Le Couteur, publicat în
Elsevier Ltd 2016)

Tulburarea din spectrul autist a fost acceptată ca o tulburare de neurodezvoltarea care


are o bază biologică. Eterogenitatea persoanelor afectate și complexitatea genetică au
contribuit, fără îndoială, la sarcina descurajatoare de a identifica cauza sau cauzele autismului.
Cercetările continue nu au identificat o etiologie clară, însă dovezile sugerează ca are o bază
genetică complexă ( concordanță de până la 60% în studiile efectuate pe gemeni). Ratele de
recurență între frați au fost raportate între 3 și 10%, cu până la 18,7 %, atunci când este luat
în calcul spectrul mai larg al autismului.

Cauzele autismului rămân necunoscute, însă se cunoaște faptul că sensibilitatea


genetică duce la numeroase dezechilibre biologice care favorizează impactul negativ al
factorilor de mediu. Este posibil ca mai multe gene de efect mic să acționeze printr-un
mecanism epigenetic, iar factorii de mediu influențează expresia fenotipică. Factorii genetici
sunt esențiali în dezvoltarea tulburării din spectrul autist și s-a demonstrat asta în studiul
gemenilor, caracterul ereditar variază de la 37% până la 90 % . Se menționează faptul că până
în prezent s-a crezut că stilul de viață al mamei este cel care cauzează apariția tulburării din
spectrul autist, ceea ce nu este adevărat.

Nu s-a putut până în momentul acesta să se stabilească exact o etiologie, cercetările


desfășurate în prezent se axează pe identificarea genelor care, cred oamenii de știință ar fii
implicate în acest proces. Unii cercetători cred că mediul joacă un rol important în apariția
autismului, în timp ce alți cercetători susțin faptul că la nivelul creierului persoanelor cu
autism s-au identificat anomalii ale unor zone cerebrale, printre care și zona responsabilă de
emoții și de relaționarea socială.

Printre factorii de risc putem enumera: existența unui frate care are tulburare din
spectrul autist, afecțiuni ale părinților ( schizofrenie, psihoze ale afectivității), folosirea de
substanțe în timpul sarcinii, dizabilități de intelect, vârsta gestațională mai mică de 35 de
săptămâni, sindromul down, scleroză tuberculoasă, afecțiuni în timpul nașterii asociate cu
sistemul nervos central, inclusiv paralizia cerebrală.

15
Alte afecțiuni asociate cu tulburarea din spectrul autist: ADHD, Anxietate, probleme
gastrointestinale, depresie, sindromul Tourett, distrofie musculară, sindromul alcoolic fetal,
carențe de fier.

1.2 Criterii de diagnosticare

Michael Rutter realizează în anul 1978 primul set de criterii diagnostice cuprinzând 4
mari puncte importante: debutul afecțiunii va fi până în 30 de luni, este afectată dezvoltarea
laturii sociale, limbajul este afectat sau întârziat, copilul nu este autonom și independent și
dezvoltă o rezistență la schimbare.

National Society for Autistic Children în anul 1978 încearcă ulterior să clasifice
criteriile de diagnostic ale autismului preluând sistemul lui Ritvo și Freeman care menționau
ca și simptome anomaliile comportamentului social, afectarea dezvoltării optime, tulburările
de comunicare și debutul timpuriu al bolii.

La sfârșitul anilor ꞌ70 existau suficient de multe argumente care susțineau diagnosticul
și este inclus pentru prima dată în American Psyhiatric Association ꞌs Diagnostic and stastical
Manual of mental Disorders, DSM III (1980), dar și în ICD- 9 (1977). ICD-9 clasifică autismul
alături de psihoze dezintegrative și făcând parte din psihoze cu debut specific în copilărie.
DSM III, înlocuiește denumirea de ,,psihoze cu debut specific în copilărie” cu aceea de
,,tulburări pervazive de dezvoltare” și integrează autismul lângă tulburările pervazive de
dezvoltare cu debut în copilărie dupa 30 de luni.

În timp ce autismul era inclus în categoria ,,psihoze cu debut specific în copilărie” ,


clinicienii și-au îndreptat atenția în cea mai mare parte către tulburările de comportament ale
pacienților și faptul că DSM -III a delimitat autismul ca făcând parte din ,,tulburările
pervazive de dezvoltare” le dă posibilitatea cercetătorilor și clinicienilor să cerceteze
anomaliile apărute în procesul de dezvoltare normală. ( Aspecte generale ale patologiei autiste,
Oana Muraru- Cernomazu, 2005)

În diagnosticarea copilului cu autism se urmărește obținerea unui scor de 6 sau mai


multe răspunsuri pozitive din cele 3 secțiuni, A, B și C din DSM V, publicat în 2013 de
Asociația de Psihiatrie Americană, elementele care susțin diagnosticul sunt afectarea profundă
a comunicării sociale, care pot varia de la o abordare socială necorespunzătoare și eșec în
dialogul cu ceilalți (Criteriul A), activitățile repetitive, comportamentele repetitive,
ritualizarea modelelor de comportament verbal sau nonverbal, interesul crescut și atașamentul

16
excesiv pentru obiecte, hiperactivitatea la stimulii senzoriali cum ar fii fascinația anormală
pentru lumină sau mișcare, reacții adverse la anumite sunete sau texturi, mirosirea sau
atingerea excesivă a obiectelor ( Criteriul B) dar și faptul că tulburarea apare în copilăria mică
și afectează funcționarea normală ( Criteriul C) .

1.2.1 Screening-ul diagnostic

Screening-ul se bazează pe evaluarea comportamentelor copiilor în evoluția acestora


și se defășoară în doua etape:

În prima etapă sunt evaluați prin screening copii care ajung prin diferite mijloace în
atenția serviciilor medicale urmărindu-se descoperirea problemelor de dezvoltare.

Apoi în a doua etapă copii care au fost identificați cu orice tip de problemă în
dezvoltare sunt investigați pentru a se descoperi cei care au autism.

Un dezavantaj al acestei metode este faptul că autismul cu un grad de severitate mai


scăzut rămâne nediagnosticat pentru mult timp, creându-se astfel mari dificultăți la nivelul
școlarizării atât copiilor, profesorilor cât și familiei. Un alt dezavantaj este manifestarea
simptomatologiei autiste și regresiei în dezvoltare anterior perioadei în care a fost aplicat testul
de screening. Fenomenul de regresie se manifestă atunci când copilul deja a achiziționat
limbajul și a avut parte de o perioadă de dezvoltare normală, apoi apare o stagnare sau chiar
o pierdere a achizițiilor anterioare, în special cele verbale. Acest fenomen se întâmplă când
copilul are în jur de 15-19 luni, înainte de a-și putea exprima dorințele în propoziții complexe,
folosește propoziții din maxim 3 cuvinte, însă îi sunt păstrate intact toate abilitățile motorii.

Familia joacă un rol important în diagnosticarea copilului și trebuie ținut cont de


problemele semnalate de aceștia și îngrijorările pe care le au cu privire la etapele de dezvoltare
ale copilului pentru ca de cele mai multe ori aceste îngrijorări se dovedesc a fi întemeiate.
Astfel au fost dezvoltate teste standardizate care să evalueze dezvoltarea copilului din punctul
de vedere al părinților sau al adulților îngrijitori, numite și ,, chestionare pentru părinți”

Dintre testele care au și valoare psihometrică adecvată și sunt folosite ca instrumente


standardizate de screening, s-au remarcat:

17
ASQ ( Ages and Stages Questionaire), este un instrument standardizat care se bazează
pe remarcile îngrijitorului/ părintelul cu privire la dezvoltarea copilului cu vârstă cuprinsă
între 0-3 ani.

BRIGANCE Screens, este un instrument complex, caracterizat printr-o evaluare pe o


perioadă de 12 luni, începând de la vârsta de 21 de luni până la 90 de luni. Testul este aplicat
la vârste mici și urmărește în special dezvoltarea limbajului, a vorbirii, a motricității fine și
grosiere, mai apoi la vârste mai mari se urmărește apariția și dezvoltarea abilităților de
coordonare vizuală (ochi- mână), a abilităților matematice, de citire și a cunoștiințelor
generale.

CHAT (Checklist for Autism in Toddlers) este folosit de către cadrele medicale
primare în vederea identificării simptomelor autiste la copii de 18 luni. Este ușor de aplicat și
se bazează pe modul în care copilul realizează contactul vizual și maniera în care își exprimă
preferabilitatea pentru anumite obiecte. Se iau în calcul atât datele care reies din testele
aplicate de specialist prin observarea directă, cât și declarațiile părinților.

PDDST (Pervasive Developmental Disorders screening Test-stage)- conține itemi care


cuprinde perioada de la naștere la 36 de luni, este adresat părinților și este folosit în asistența
medicală primară. Testul este structurat pe trei nivele de lucru, primul se adresează clinicilor
private, al doilea fiind folosit de echipele care își propun identificarea unei probleme de
dezvoltare generală și al treilea nivel se adresează clinicilor specializate în lucrul cu copii cu
tulburări din spectrul autist și urmărește confirmarea diagnosticului sau gradului de severitate
al acestuia.

În a doua parte a screening-ului se aplică copiilor selectați din primul nivel de


screening. Se efectuează mai întâi o evaluare medicală completă și neurologică, anamneză a
nașterii și a evenimentelor care s-au întâmplat între acestea. Se ia în calcul în anamneză dacă
printre rudele copilului se află persoane care au parcurs un eșec social sau au suferit de
deficiențe la nivel cognitiv.

Se trece apoi la examinarea neurologică a pacientului, una dintre metode fiind


masurarea circumferinței craniene, deoarece în cazul copiilor cu autism circumferința
craniană este mai mare decât a unui copil tipic, examinarea nervilor cranieni, evaluarea
interacțiunilor sociale.

18
Diagnosticul este sigur atunci când se bazează pe mai multe surse valide care includ
observațiile unui medic clinician și istoricul pacientului prezentat de membrii familiei sau de
asistentul personal și declarațiile proprii atunci când este cazul. ( Aspecte generale ale
patologiei autiste, Oana Muraru- Cernomazu, 2005)

Diagnosticul în cazul unui copil cu autism se bazează pe istoricul dezvoltării și


observarea directă pentru a remarca trasaturile specifice autismului. Informațiile despre
simptome, semne și observații directe ar trebui colectate din diferite domenii, inclusiv
domiciliu, educație și din alte medii inclusiv ale serviciilor de asistență socială (dacă este
cazul), menționând durata, severitatea și impactul. Caracteristicile ar trebui să fie
omniprezente, dar pot să apară în medii diferite. Interpretarea ar trebui să ia în considerare
dezvoltarea generală a copilului, istoricul medical și prezența factorilor de risc. Absența
anumitor simptome și semne nu exclude o diagnosticare cu TSA, copilul poate avea contact
vizual sau își poate exprima emoțiile prin zâmbet atunci când se bucură de ceva.

Se poate întâmpla ca în prezența simptomelor și a semnelor în concordanță cu


tulburarea din spectrul autist să poate fi explicată și de alți factori cum ar fii spre exemplu
lipsa preocupării părinților față de dezvoltarea timpurie ceea ce împiedică o istorie normală a
dezvoltării. Instrumentele standardizate pot fi utilizate pentru a oferi o structură de evaluare
și sunt revizuite în orientările NICE. Evaluările trebuie efectuate de către profesioniști cu
competențe clinice în evaluarea deficienței, diagnosticarea și planificarea intervenției.
Instrumentele standardizate nu sunt esențiale pentru fiecare evaluare, dar pot spori sau facilita
diagnosticul prin faptul că pot aduce o înțelegere mai largă cu privire la punctele forte și la
dificultățile cu care se confruntă pacientul și familia. Acestea nu ar trebui utilizate în mod
izolat și sunt mai puțin fiabile în grupul de vârstă mai mică (mai puțin de 2 ani).

Diagnosticul diferențial al tulburării din spectrul autist: întârzierea globală de


dezvoltare, insuficiență intelectuală, probleme de auz, insuficiență vizuală, tulburări de limbaj,
tulburări de comunicare socială, mutism selectiv, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă,
tulburări de atașament, lipsa posibilității de interacțiune, sindromul Rett (dacă există trăsături
de regresie), encefalopatie epileptică. Diagnosticul diferențial este o etapă care precede
stabilirea diagnosticului pozitiv, adica identificarea naturii și cauzei afecțiunii de care este
afectat pacientul prin înlăturarea diverselor diagnostice apropriate.

19
1.2.2. Evaluarea psihologică la copilul cu tulburare din spectrul autist

Scopul evaluării în TSA este de a face un diagnostic acolo unde este cazul și de a
orienta intervențiile și tratamentul bazat pe un profil al punctelor tari, al deficiențelor,
abilităților și nevoilor copilului și ale familiei. Aceasta include identificarea co-morbidităților
și a problemelor de dezvoltare asociate care pot avea un impact semnificativ asupra unui copil
cu tulburare din spectrul autist și a familiei acestuia. Diagnosticarea poate fi dificilă datorită
tulburărilor de comunicare și posibilelor probleme cognitive asociate, ceea ce face dificilă
determinarea caracteristicilor rezultate din TSA, datorită condițiilor comorbide, factorilor de
mediu sau unei combinații a celor trei.

Primul pas către intrarea într-un program terapeutic la copilul cu tulburare din spectrul
autist este evaluarea psihologică aceasta se desfășoară într-o cameră cu multe materiale și
jucării pentru a-i crea copilului o stare de relaxare și de deschidere, se folosesc metode precum
observația directă a copilului cateva ore chiar și câteva sesiuni dar și aplicarea mai multor
teste standardizate sau scale de dezvoltare , cum ar fii : ADOS, M-CHAT, ADI-R și interviu
cu părinții pentru a oferii mai multe detalii despre alimentație, somn, comportamente
inadecvate, abilități de comunicare, stereotipii, etc.

În timpul evaluării psihologice se testează nivelul de dezvoltare pe diferite arii, cum


ar fii: dezvoltarea limbajului la nivel receptiv (identifică obiecte, răspunde la comenzi simple),
dar și la nivel expresiv (denumește obiecte, vorbește în propoziții), dezvoltarea cogniției,
dezvoltarea interacțiunii sociale pentru a se observa la final nivelul global de dezvoltare al
copilului.

În ultima parte a evaluării se întocmește un plan de intervenție personalizat ce conține


activități și tehnici pentru modelarea comportamentelor inadecvate care vor fii lucrate inainte
de începerea terapiei, apoi o dată cu intrarea in terapie se va respecta atat de către terapeut cât
și de către părinți planul de intervenție terapeutică.

Trebuie ținut cont de faptul că datele din rezultatul evaluării pot fii afectate de
probleme de comportament, de starea de anxietate și nu în ultimul rând de motivația copilului
cu tulburare din spectrul autist. (Evaluarea psihologică a copiilor, Claudia Matei, 2018)

20
1.3.Întârzierea limbajului la copilul cu autism

În DSM V, publicat în 2013 de Asociația de Psihiatrie Americană este specificat faptul


că la copilul cu autism deficiența verbală și inadaptarea comunicării sociale se manifestă
diferit de la un copil la altul, unii dintre ei pot avea întârzieri ale limbajului sau limbajul nu
va fi achizitionat niciodată, pe cand alții pot avea o înțelegere redusă a limbajului sau ecolalie.
La unii copii cu autism limbajul poate să fie intact la nivel de vocabular și gramatical dar nu
se pot folosii de limbaj la nivel social, în relațiile cu cei din jur, nu pot iniția dialoguri sau
răspunde în propoziții complexe dacă nu au fost învățate în terapie aceste lucruri. Limbajul
este folosit de cele mai multe ori pentru a face cereri sau a denumii obiecte și nu pentru a face
schimb de informații sau de a comenta acțiuni sau evenimente, este prezentă o deficiență la
nivelul socio- emoțional, fiind foarte greu pentru ei să își exprime gândurile și sentimentele.
Autistul încearcă să comunice din necesitate și se exprimă prin comportamente agresive,
autostimulări, tandrum, pentru a-și exprima dezacordul în participarea la anumite activități,
față de anumite persoane.

O mare parte a copiilor cu tulburare din spectrul autist manifestă întârzieri în


dezvoltarea abilităților de comunicare, în jurul vârstei de 3-8 luni, copii tipici dezvoltă o serie
de comportamente intenționate în scopul de a obține anumite beneficii din partea adultului (
Bogdashina, 2005), plânsul are rolul de a transmite mesaje, iar copii învață aceste
comportamente și le manifestă ori de câte ori resimt un disconfort, în cazul copiilor cu autism,
mamele acestora nu pot remarca atunci când copilul nu este în regulă, acesta nu transmite
mesaje în sensul decodificării lor și de manifestare a nevoilor acestora. Olga Bogdashina
(2005) spune în sens metaforic că în etapa timpurie de dezvoltare a abilităților de comunicare,
bebelușii autiști vorbesc o ,,limbă străină” pe care și mamele lor sunt incapabile să o
decodifice sau să o înțeleagă.

În etapa gânguritului, la copii cu autism aceasta se manifestă mai târziu fiind mult mai
săracăcioasă în sunete, pattern-urile vocale nu se sincronizează cu cele ale mamei sau cu ale
persoanelor din jur. Ricks (1979) a surprins acest lucru prin studiile sale, urmărind
expresivitatea vocalizărilor la copii autiști, utilizând stimuli care produc stări de emoție
diferite (placere, frustrare, surpriză, necesitate), urmând apoi ca părinții să decodifice din
înregistrări emisiile vocale. Părinții au recunoscut cu succes vocalizările propriilor copii, însă
nu au putut distinge corect mesajele acestora. Stone și colaboratorii săi (1990) au remarcat că

21
o mare parte dintre copii cu autism au o rată scăzută a abilităților de imitare vocală, prezintă
deficiențe ale abilității de imitare a unor sunete și au un repertoriu restrâns de vocalizări.

Și la nivelul limbajului nonverbal există o deficiență, în intecțiunea socială contactul


vizual este redus, gesturile și expresiile faciale sunt sărace și când apar sunt exagerate ( bucuria
și tristețea sunt afișate fără reținere chiar dacă anumite situații cer discreție), zâmbesc mult
mai rar la expresia facilă a celorlalți și reacționează selectiv la auzul propriului nume,
manifestându-se o deteriorare a atenției, copilul nu arată obiecte, nu le prezintă și nu le
împărtășește cu ceilalți. Copilul cu tsa nu folosește în mod spontan gesturi prin care să își
exprime sentimentele, dar pot învăța cum să reacționeze într-o anumită situație. De asemenea,
deficiențele de împărtășire a atenției și de manifestare a interesului față de partenerii sociali
sunt alți indici ce conturează problemele de ordin comunicativ specific copiilor cu TSA.
Distanța față de interlocutor nu este nici ea respectată, acesta se plasează fie prea aproape, fie
prea departe.

Limbajul din perspectiva lui Skinner (1957) este privit ca un comportament învățat și
dobândit, considerând că orice răspuns este un comportament verbal luând în considerare și
gesturile, mimica, plânsul în cazul copiilor mici, aplaudatul, dar limbajul privit din perspectivă
lingvistică reprezintă un sistem de simblori și reguli gramaticale care are rolul de a asigura
schimbul informațional și de comunicare.

Funcțiile limbajului sunt multiple și se prezintă astfel într-o clasificare realizată de


Anca în 2001 și de Munteanu în 2005:

- Funcția comunicațională această funcție asigură transmiterea de informații, de


relaționare cu mediul social și de comunicare a propriilor nevoi
- Funcția socială înlesnește procesul de formare al relațiilor interumane, a
legăturilor dintre aceștia, având o mare importanță în procesul terapeutic, aici
putem face referire la copii cu tulburări din spectrul autist deoarece funcția
socială a limbajului este vizibil afectată
- Funcția cognitivă. Limbajul prin bogăția sa și prin caracterul simbolic și
abstract pune sub semnul întrebării în cazul tulburărilor de limbaj dacă
subiectul se confruntă și cu o dizabilitate intelectuală.
- Funcția reglatorie a limbajului are rolul de a permite oferirea de feedback, de
exteriorizare a emoțiilor, de reglare și de autoreglare. (Terapia Tulburărilor de
limbaj. Structuri deschise, Carolina Bodea Hațegan, 2016)

22
Procesul de comunicare este în sine un fenomen dinamic și complex, copilul încă de
la vârste fragede învață să transmită mesaje, realizează și decodează comportamente
comunicaționale care joacă un rol important în procesul relaționării sociale ale copilului cu
cei din jur. În condițiile tulburărilor din spectrul autist tulburările de comunicare și întârzierea
limbajului au conotații negative asupra vieții acestor indivizi dar și a familiei acestora. Așadar
aproximativ o treime până la 50% dintre copii diagnosticați cu autism nu dezvoltă un limbaj
verbal funcțional și se remarcă dificultăți ale dezvoltării limbajului încă din primul an primul
an de viață.

La nivelul comunicării în majoritatea descrierilor copiilor cu tulburări din spectrul


autist regăsim caracteristici precum: evită să privească în față persoana cu care
interacționează, evită orice formă de comunicare, par să nu audă și nu răspund atunci când
sunt strigați sau când li se pune o întrebare, cei care vorbesc au un limbaj bizar, folosesc tonuri
înalte sau joase ale vocii, se amuză și de cele mai multe ori folosesc puține cuvinte, nu pentru
a comunica ci pentru a face o anumită cerere.

Copilul cu autism prezintă dese ori un atașament intens față de obiecte și de stimuli:
învârte o roată și privește cum aceasta se mișcă, urmărește luminile și nu are nici o problemă
să se uite direct la acestea, fascinația pentru elementul sonor etc. Atunci când un copil cu
autism va dorii să transmită o nevoie, sau o emoție aceasta se va rezuma dese ori la un simplu
țipăt, intenția de comunicare fiind prezentă dar modul de manifestare este inadecvat, neștiind
cum să comunice, acesta nu caută privirea celor din jur și nu inițiază conversații, rare ori i se
întâmplă să se asigure de disponibilitatea partenerului căutându-i privirea. (Comunicarea
Aspecte generale și particulare, Mariana Popa, 2006)

Unul dintre primele semne care alarmează părintele în dezvoltarea normală a copilului
său este întârzierea limbajului sau lipsa totală a limbajului, copilul cu autism nu articulează
cuvinte, nu imită sunete sau onomatopee, nu caută contactul social cu cei din jur și de
asemenea nu își poate exprima dorințele și nevoile și astfel copilul cu TSA și întârziere în
dezvoltarea limbajului manifestă frecvent crize de furie, plâns.

Întârzierea în dezvoltarea limbajului la copilul cu autism se manifestă atunci când până


la vârsta de 3 ani copilul folosește un număr redus de cuvinte, nu formează la nivel semantic
propoziții, cel mai des folosește un singur cuvânt pentru nevoile sale, aparatul fonoarticulator
este dezvoltat corespunzător, nu prezintă un QI scazut sau o formă ușoară de retard mintal.

23
La copii cu autism apariția limbajului este întârziată avand mai mult rolul de
reproducere a cuvintelor și mai puțin folosirea adecvată în comunicare, predomină ecolalia
dar și folosirea inadecvată a pronumelui personal. Râsul, zambetul și plânsul nu sunt folosite
în contextele adecvate, de cele mai multe ori acesta poate râde sau plânge fără motiv. ; Emil,
Florin Verza (2007), Fundamentele psihopedagogiei speciale, Bucureşti, pag 203-207

În cazul copiilor cu autism dificultățile legate de limbaj și de comunicare au fost


întotdeauna ușor de sesizat devenind o caracteristică specifică acestora, însă dacă se ia în
considerare tulburarea ca întreg observăm faptul că problema fundamentală este cea legată de
comunicare și nu ține neapărat de limbaj fiind afectate atât formele nonverbale ale comunicării
cât și utilizarea într-un mod adecvat a limbajului în relațiile cu cei din jur.

În prezent, mulți copii cu tulburări din spectrul autist continuă să demonstreze un nivel
de competențe lingvistice cu mult mai slab dezvoltat decât al colegilor lor de acceași vârstă
atât în limbajul expresiv, care este folosit cel mai frecvent în comunicare dar și la nivel
receptiv.

Numeroase studii au arătat faptul că există o asemănare între vocalizările timpurii și


dezvoltarea vorbirii, teoria infraphonologică (Infraphonological theory, Oller, 2000)
demonstrează că vocalizările devin din ce în ce mai asemănătoare în întreaga dezvoltare,
asemănările fonologice dintre vocalizările infantile și cuvintele timpurii sugerează faptul că
vocalizările timpurii sunt continuu cu dezvoltarea limbajului. Frecvența vocalizării și
utilizarea consonantă în vocalizările prelingvistice prezic limbajul expresiv mai târziu la copiii
cu dezvoltare tipică (Camp, Burgess, Morgan și Zerbe, 1987; Stoel-Gammon, 1991; Watt,
Wetherby, & Shumway, 2006). Intervenția și stimularea copilului în etapa prelinguistică poate
modifica traiectoria unui copil cu tulburare din spectrul autist pentru a produce cuvinte
vorbite.

S-au realizat numeroase studii la nivelul proceselor cognitive implicate în analizarea


informațiilor cu impact semnificativ în dobândirea abilităților de comunicare verbale iar
rezultatele acestora au demonstrat că există o serie de deficiențe ce apar la nivelul abilităților
de procesare și conceptualizare a stimulilor, perturbări ale procesului adițional, dificultăți la
nivelul memoriei și în modul de stocare al informațiilor dar și formarea inadecvată a
abilităților de codare a informațiilor. Distingem de aici existența unui paterrn lent și atipic de
dezvoltare a abilităților de comunicare și limbaj cel mai des întâlnite în cazul copiilor cu
autism și al tulburărilor pervazive de dezvoltare.

24
În literatura de specialitate găsim informații puține despre evoluția limbajului și a
comunicării înaintea vârstei de 3-4 ani atunci când se pune diagnosticul de tulburare din
spectrul autist. Studiile orientate în acest sens sunt bazate pe relatările familiei și probele
audio-video din perioada de dinaintea diagnosticării. Informațiile acestea demonstrează faptul
că pe parcursul formării abilităților de comunicare este afectat și limbajul non-verbal ceea ce
denotă dificultăți la nivelul tranzitării dinspre comunicarea preintențională și cea intențională
,de la cea pre-simbolică la cea simbolică, cum se întâmplă în cazul copiilor tipici.

1.4 Metode de tratament în tulburarea din spectrul autist

Metoda TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other Communication –


Handicapped Children) - Terapia și educația copiilor cu autism sau cu alte probleme de
comunicare.

Este o metodă dezvoltată în Universitatea din Carolina de Nord, SUA, care ajută la
pregătirea persoanelor cu autism într-un anumit domediu de interes, printr-o diversitate largă
de metode și tehnici, individualizat în funcție de abilitățile și de nevoile fiecarei persoane.

Avantajul acestei terapii îl constituie îmbunătățirea adaptării, colaborarea cu părinții,


promovarea unui program de terapie individualizat.

Această metodă este una relativ nouă, dezavantajul fiind că nu a fost îndelung testată
și cercetată pentru a i se valida eficiența.

Metoda PECS – Sistem de comunicare prin schimb de imagini

Este o metodă de intervenție AAC, dezvoltată de Andy Body și Lori Frost (1994) și
utilizată în terapia persoanelor cu autism și nu numai. Prin această metodă specialiștii au
urmărit să se facă diferența dintre limbaj și comunicare, așadar sistemul de comunicare prin
imagini îmbină concepte din terapia limbajului și ortofoniei și este cel mai des întâlnită în
cazul indivizilor cu tulburări severe de comunicare verbală, nu utilizează și nu este atra de
folosirea cuvintelor.

Metoda VIA ,Visual Interaction Augumentation- Interacțiunea vizuală augumentivă

25
Propusă de către Bryna Siegel în anul 2003, VIA este o metodă adresată în mare parte
copiilor cu autism pre-verbali sau non-verbali care utilizează simbolurile în scop de
comunicare.

Interacțiunea vizuală augumentativă se bazează pe 3 modalități fundamentale care au


rolul formării abilităților de comunicare funcțională: stimulează comunicarea non-verbală și
decodează mesajele transmise gestual, utilizarea de cuvinte simple, adecvate vârstei,
dezvoltarea abilităților din Teoria Minții.

Metoda de stimulare a limbajului și Comunicării adresată persoanelor cu autism


(MSLCA)

La baza metodei MSLCA stau mai multe abordări terapeutice printre care și PECS,
ABA, VIA, aceasta este o metodă ce rezultă din îmbinarea mai multor principii și tehnici. Este
o metodă similară PECS, dezvoltată din nevoia de a diferenția vorbirea de comunicare, se
bazează pe creșterea progresivă a complexității sarcinii și a comportamentelor dezirabile în
comunicare, copilul este promtat să comunice cu un partener social într-un mod adecvat.

Se folosesc principiile analizei comportamentale și copilul este învățat să comunice cu


membrii familiei prin schimb de obiecte sau imagini. MSLCA vine în ajutorul persoanelor
care nu folosesc limbajul verbal și nu reușesc șă își exprime nevoile, materialele folosite sunt
simple și ușor de folosit.

Metoda ABA- Applied Behaviour Analysis

Este o metodă inițiată de Ivar Lovaas, aparută în anii 70 în SUA, metoda propune un
sistem strict de reguli care trebuiesc urmate de către toți membrii familiei și urmărește
integrarea copilului cu autism în societate, dezvoltarea autonomiei, a limbajului și modelarea
comportamentelor.

În urma diagnosticării, evaluării de către persoanele specializate, se ia în vedere


aspectul tratamentului și formarea unui plan de recuperare bine organizat, formată dintr-o
echipă de terapeuți și membrii familiei copilului. Toate persoanele care iau contact cu copilul
trebuie să respecte și să pună în practică planul individualizat de terapie al copilului, conform
metodelor și tehnicilor specifice planului.

26
Simptomele tulburării din spectrul autist se pot asocia și cu alte deficiențe, de aceea
planul de recuperare va fi individualizat fiecărui copil în funcție de nevoie lui de învățare și
de cunoștiințele și abilitățile pe care le are asimilate în momentul în care începe tratamentul.

Diagnosticarea și punerea în practică a planului individualizat cât mai precoce îl poate


ajuta pe copilul cu autism să se dezvolte la capacitatea lui maximă. Principalul obiectiv este
creșterea comportamentelor dezirabile și scaderea comportamentelor indezirabile dar mai ales
se pune accent pe creșterea autonomiei personale a copilului în funcție de gradul de severitate
al tulburării din spectrul autist.

Vorbim în cazul copilului cu autism de recuperare, prin metodele enumerate mai sus
sau prin alte metode, în sensul de reducere a comportamentelor indezirabile, învățare sau de
extindere a achizițiilor dar nu ne referim la o ,,vindecare ” completă sau de ,,înlăturare” a
tulburării. Șansele recuperării depind în mare parte de gradul de afectare pe care o are
tulburarea asupra copilului.

Criterii în cazul tratamentului copiilor cu autism (Simeonnson, Olley şi Rosenthal,


1987):

1. Accentuarea comportamentală se produce atunci când modificăm mediul în favoarea


noastră pentru a avea un control cât mai mare al stimulilor
2. Participarea familiei – fără sprijinul familiei și continuarea punerii în practică a
metodelor terapeutice, eforturile făcute de specialiști în mediile adaptate copilului ar
îngreuna procesul de recuperare
3. Instrucție individualizată- în primele 6-12 luni de recuperare copilul va beneficia de
instrucție individualizată și nu în grupuri, deoarece copii cu tulburări din spectrul autist
învață mult mai bine în situații individuale.
4. Integrarea se face în momentul în care copilul cu autism a fost pus în cât mai multe
situații de comportamente sociale adecvate și a fost învățat cum să raspundă în anumite
contexte sociale, copii cu tulburări din spectrul autist necesită o instruire cât mai
explicită în cazul interacțiunii cu mediul social.
5. Complexitatea face referire la faptul că copii cu tsa trebuie să învețe o varietate de
itemi, aceștia având dezvoltate puține comportamente adecvate, se urmarește învățarea
de noi comportamente și întărirea acestora, ei vor învăța treptat noi abilități. De
exemplu în cazul unui copil cu tsa care a învățat abilitățile lingvistice va fii capabil să

27
raspunda la întrebari simple sau să facă cereri dar nu va putea iniția o conversație
independent dacă nu a fost învățat în prealabil.
6. Durata tratamentului- acesta va dura toată viața în cazul în care copilul are această
nevoie și nu se poate integra, excepție o fac copii care au început tratamentul foarte
devreme și la vârsta de 7 ani se integrează. ( Manual de Terapie Aba, Lovaas)

28
CAPITOLUL II- TEHNICI ȘI METODE ABA ÎN TERAPIA ÎNTÂRZIERII
LIMBAJULUI

2.1 Analiza aplicată a comportamentului

,,Analiza aplicată a comportamentului este știința care se dedică înțelegerii


comportamentului uman (...) pe scurt analiza aplicată a comportamentului sau ABA (...) are
ca scop descoperirea variabilelor mediului care pot influența în mod clar comportamentul cu
semnificație socială și dezvoltarea unei tehnici de modificare comportamentală, având
avantajele practice ale acestei descoperiri. ꞌꞌ ( pag 3, Analiza aplicată a comportamentului, a
doua ediție, John O. Cooper, Timothy E. Heron, William L. Heward, București 2016)

Analiza aplicată a comportamentului este derivată din teoria învățării și tehnicile de


condiționare a operanților bazate pe opera lui B. F. Skinner. Scopul principal este de a învăța
noi abilități și comportamente, apoi imediat recompensarea performanțelor acelui
comportament până la obținerea independenței. Progresele către obiective generale, precum
dezvoltarea comportamentului funcțional sau a limbajului vorbit semnificativ, se realizează
printr-o serie treptată de competențe identificate de specialistul ABA. În ceea ce privește
copiii cu autism, programele ABA au o varietate de obiective, în special legate de dezvoltarea
limbajului și a comunicării, pentru a permite învățarea formală și toleranța în mediile
educaționale.

Spre deosebire de abordările pragmatice ale dezvoltării, ABA tinde să fie condusă de
către adulți, profesioniștii fiind deseori integrați în gestionarea programului și adesea lucrează
în instituții de asistență socială și școalii speciale. Cu toate acestea, părinții pot fi, de asemenea,
esențiali în demersul intervenției într-un context acasă, susținut de terapeuții ABA. Un avantaj
al încorporării părinților în intervenții îl reprezintă faptul că părinții se pot simți împuterniciți
prin implicarea lor în progresul copiilor lor.

În anul 1993 analiza aplicată a comportamentului a cunoscut o creștere substanțială în


momentul publicării cărții ,,Lasă-mă să-ți aud glasulꞌꞌ de Cathrine Maurice, în care autoarea
povestește despre terapia celor doi copii ai săi și modul în care i-a influențat tehnicile
comportamentale, mai întâi a fost de părere că intervenția are o aplicabilitate limitată și îi
robotizează pe cei doi copii, apoi a descoperit cum poate face totul într-un mod mai flexibil și
mai natural, astfel a încurajat prin scrierea sa o mulțime de părinți.
29
Analiza comportamentală aplicată nu este o terapie utilizată doar în tulburările de
spectru autist; are scopul de a înţelege și a îmbunătăți comportamentul uman în general. Acest
tip de terapie ajută la identificarea variabilelor de mediu care influențează comportamentul
social. În ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficiența analizei comportamentale aplicate
în mai multe domenii: copii și adulți cu anumite tulburări mentale, tulburări de dezvoltare,
tulburări din spectru autist, comportament ( social, academic, stereotipii, agresivitate, limbaj
etc.), se poate aplica deasemenea cu scopul îmbunătăţirii relațiilor din anumite grupuri sociale:
familie, școala, instituții, spitale etc.), ajută tinerii și bătrânii să gestioneze provocările ce vin
o dată cu înaintarea în vârstă îmbunătățind stilul de viață și sănătatea fizică și psihică.

Analiza aplicată a comportamentului (ABA) se poate folosii pentru a îmbunătății


comportamentele specifice cum ar fii abilității sociale, abilitățile de învățare, dar și pentru
îmbunătățirea motricității fine, igiena, abilități de autoservire.

Rezultatele cercetărilor în urma aplicării acestui tip de terapie în rândul copiilor cu


autism demonstrează că dacă terapia este începută înainte de vârsta de 4 ani, este intensivă (de
la 30 la 40 de ore/săptămâna) și este continuată până la doi ani, 50% dintre copii pot fi
recuperați. (Ghid de terapie ABA Partea I, Ron Leaf, John McEachin, Jamison Dayharsh,
Marlene Boem, pag 14)

În analiza aplicată a comportamentului o mare importanță o are eficacitatea tehnicilor


utilizate la nivel practic, comportamentul copilului ar trebuii să se îmbunătățească vizibil la
nivel social, mai apoi să aibă o constanță în timp și să se manifeste și în alte medii decât în
mediul de predare ( camera de terapie/ școala) și influențează și alte comportamente care nu
au fost predate anterior, această modificare având termenul de generalitate.

Gambrill (2003) descrie analiza aplicată a comportamentului ca o abordare prin care


înțelegem comportametul și prin care testăm idei, anticipăm rezultate, fiind un proces prin
care rezolvăm probleme și învățăm din greșeli.

Informațiile despre Analiza Aplicată a comportamentului (ABA) au fost vizibile și


publice întotdeauna, fiind bazată pe modelarea comportamentelor este ușor de înțeles,
neexistând intervenții ascunse, aceasta ar putea fii utilizată într-un spațiu mult mai larg de
desfășurare cum ar fii: educația, educația părinților și îngrijirea copiilor, sănătate, asistență
socială, productivitatea angajatului în scopul motivării și întăririi comportamentelor pozitive.

30
Analiza aplicată a comportamentului ( ABA) se mai caracterizează și prin faptul că
este realizabilă, profesorii din cadrul instituțiilor de învățământ public sau privat, părinții,
antrenorii, suraveghetorii la locurile de muncă și uneori chiar participanții, au pus baza unor
intervenții considerate utile în multe studii ABA. A aplica analiza comportamentului implică
mult mai mult decât administrarea unor simple proceduri, nu este un proces complicat dar
necesită multă naturalețe, adaptare din partea terapeutului, creativitate și simțul foarte bine
dezvoltat al observării funcției comportamentului, o bună organizare a mediului de lucru,
optimizarea motivației copilului în funcție de dificultatea cerințelor.

Datele colectate după fiecare ședință de terapie ne oferă atât noua ca și echipă, cât și
părinților, o monitorizare a progreselor și abilităților pe care copilul le învață zi de zi, dar și
un sentiment mobilizator care insuflă încredere practicienilor, acest fapt creează nu doar un
sentiment de bine, în același timp ridică nivelul de încredere în asumarea unor sarcini chiar
mai dificile în viitor.

Practicienii în analiza comportamentului sunt optimiști în mod real din patru motive,
după cum au exemplificat și autorii ( Strain și Joseph, 2004) :

În primul rând, se consideră din perspectiva înconjurătoare, exceptând factorii genetici


bruți, că toți indivizii posedă un potențial aproximativ egal. Analiștii comportamentali pornesc
de la premisa că rezultatele slabe sunt cauzate de modul în care au interacționat cu mediul,
acesta din urmă modelând comportamenul prezent al individului. Pentru îmbunătățirea
rezultatelor subiectului, putem planifica și organiza mediul în funcție de nevoile acestuia.

În al doilea rând, masurarea directă și continuă a datelor și colectarea acestora dau


posibilitatea analiștilor comportamentali să constate îmbunătățirile cele mai mici și astfel să
nu treacă neobservate.

În al treilea rând, cu cât o metodă are rezultate pozitive, cu atât mai mult va fii utilizată
de practicant și acesta va avea o atitudine optimistă în ceea ce privește succesele viitoare. Și
nu în ultimul rând, literatura de specialitate ABA, oferă foarte multe exemple de subiecți care
au avut succes în învățarea de noi abilități, datorită tehicilor și metodelor comportamentale.
Succesul continuu al metodelor ABA oferă un sentiment de optimism pe care ne bazăm în
dezvoltările viitoare.

31
O mulțime de studii au demonstrat efecte pozitive ale intervenției ABA, însă afirmația
că este un remediu nu a fost dovedită. Cele mai frecvente beneficii au fost în legătură cu
creșterea comportamentului funcțional, a abilităților pre-academice și de autonomie personală
și a reducerii comportamentului nedorit și problematic. Conceptualizarea limbajului ca și
comportament verbal nu este în general acceptată de cei din afara comunității ABA, iar
utilizarea tehnicilor pentru a îmbunătăți abilitățile de comunicare nu sunt în general acceptate
ca o modalitate eficientă de promovare a limbajului, comunicării spontane și flexibile.

Un concept fundamental în analiza aplicată a comportamentului este definirea


comportamentului. Comportamentul uman include toate acțiunile unei persoane, inclusiv felul
în care merge, tonalitatea sau ritmul vocii, ceea ce gândesc sau ce simt.

2.2. Tehnici și metode Analiza aplicată a comportamentului

În analiza aplicată a comportamentului se urmărește la copilul cu autism sa se crească


frecvența comportamentelor dezirabile și a abilităților, cum ar fii creșterea autonomiei
personale, a contactului vizual, stimularea limbajului, folosirea adecvată a obiectelor și a
jucăriilor, întărirea comportamentelor sociale prin programe de predare și scaderea în
frecvență a comportamentelor neadecvate cum ar fii ecolalia, comportamentele
autostimulatoare, folosirea indacvată a obiectelor prin intervenție pe comportamente.

Pentru a fii posibile aceste schimbări în comportament în primul rând ducem copilul
într-un mediu în care el se va simții în largul său, creăm o legatură cu acesta în calitate de
terapeut și observăm de fiecare dată care sunt funcțiile comportamentului pe care îl manifestă
copilul la un moment dat prin Analiza funcțională a comportamentului.

Analiza funcțională a comportamentului sau ABC (antecedent A, comportament B,


consecință C ) îndeamnă terapeutul sau observatorul să fie foarte atent la copil pentru a
determina cât mai aproape de realitate funcția comportamentului.

La copilul cu autism comportamentele problemă se manifestă în cele mai variate


moduri și putem să enumerăm câteva dintre ele: țipatul, aruncatul cu obiecte, spargerea
obiectelor, lovitul, trasul de păr, mușcatul mâinilor, comportamentele obsesive, stereotipiile,
autostimulările, din această cateorie a comportamentelor inadecvate poate face parte și
ecolalia (imediată sau întârziată) și respirația greșită acestea fiind dificil de controlat.

32
Funcțiile comportamentelor problemă se împart în mai multe categorii după cum
urmează:

- Copilul vrea să obțină ceva ( recompensă pozitivă; acces la obiecte, atenție din
partea celorlalți, )
- Copilul vrea să scape de ceva ( recompensă negativă prin înlăturarea stimulului
neplacut )

Pentru a înțelege mai bine această tehnică o sa dau câteva exemple în tabelul de mai
jos.

Antecedent Comportament Consecință Funcția


comportamentului
Doi adulți discută Copilul aruncă Adultul țipă la copil Copilul fiind
jucăriile prin cameră și îi spune să înceteze ignorat de către
adulți folosește
acest
comportament
pentru a atrage
atenția
Acest
comportament
este întărit de
către adult
deoarece copilul
primește atenția
mult așteptată
Când copilul i se cere Copilul începe să țipe Copilul este lăsat să Întărire a unui
să îndeplinească o se joace. comportament
sarcină. inadecvat, scapare
din sarcină.

33
Adultul îi cere Copilul aruncă gunoiul Copilul primește Întărire a
copilului să arunce la coș laude (recompensă comportamentului
gunoiul la coș socială) și un suc adecvat
Tabelul 2.

Formarea de comunicare funcțională pornește de la premisa unui comportament


problemă, așa cum am arătat în tabelul de mai sus, în primul rând se identifică funcția
comportamentului inadecvat, apoi se predă o abilitate de comunicare adecvată care să îl ajute
pe copil să își exprime nevoile. În cazul copilului care țipă atunci când i se cere să realizeze o
anumită sarcină acesta poate fi învățat să spună verbal cand dorește să ia pauză sau să indice
prin gesturi atunci când o sarcină este dificilă în loc să țipe.

Cercetările arată faptul că învățarea comunicării funcționale crește comunicarea la


copii cu autism și scade frecvența comportamentelor provocatoare astfel favorizând gradul de
învățare în predarea celorlalte abilități, crearea unui cadru ludic în timpul terapiei și gradul
mult mai mic de frustrare al copilului.

Descret Trial sau instrucțiile distrincte este o metodă eficientă de predare și cea mai
des folosită în analiza aplicata ABA, a unor itemi noi prin încercarea distinctă a copilului de
a denumii sau a arata obiecte. De obicei pentru ca acestă tehnică să dea rezultate se folosește
concomitent cu alte tehnici precum predarea incidentală, pentru a-i fii mai ușor copilului cu
autism să transfere informațiile în mediul de zi cu zi.

Învățarea incidentală

Învățarea incidentală este folosită pentru a sporii comunicarea unei persoane,


așteptând ca acea persoana să inițieze o conversație despre un subiect iar celălalt să raspundă
în moduri care încurajează verbalizarea la acea persoană (Hart & Risley, 1968). Învățarea
incidentală se produce în timpul activităților preferate de copil, atunci când se joacă, sau vă
plimbați împreună, mediul de joacă poate fii amenajat cu jucăriile lui preferate și puse la o
anumită distanță astfel încât sa le poată vedea dar să le ceară adultului, copilul va fii
recompensat de fiecare dată cand cere obiectul dorit atât social cât și material, se încurajează
verbalizarea acestuia și denumirea obiectelor. În cazul copiilor mai mici care nu pot cere
specific un anumit obiect sunt încurajate vocalizările, gesturile și expresiile faciale.

34
Modelarea

Modelarea este un proces în care terapeutul urmărește un comportament țintă prin


întărirea aproximărilor succesive, de exemplu în cazul în care dorim să îl învățăm pe copil să
spună cuvântul ,,mașinăꞌꞌ, la început îl încurajăm și îl recompensăm atunci când imită ,, mmmꞌꞌ,
apoi după ce a învățat să spună singur ,,mꞌꞌ, îl recompensăm doar atunci când spune ,,maꞌꞌ, apoi
,,șiꞌꞌ, apoi ,,naꞌꞌ și într-un final crescând gradul de dificultate și învățând să reproducă celelalte
sunete din cuvânt îl vom recompensa doar cand va spune ,,ma-și-naꞌꞌ sau ,,mașinaꞌꞌ.

În funcție de complexitatea sarcinii pe care dorim să o efectueze sau a itemului pe care


îl va mastera și de abilitățile anterioare ale persoanei în procesul de modelare pot fii necesare
mai multe aproximări succesive înainte de a obține comportamentul dorit.

S-a dovedit de-a lungul timpului că modelarea este o procedură eficientă în învățarea
copiilor cu autism o varietate de aptitudini însă dezavantajul pe care îl are este că poate
necesita timp.

Promtul

Promtul este orice modalitate prin care copilul este ajutat să răspundă corect la un
anumit item sau să finalizeze o sarcină. Promturile pot fii de mai multe feluri, promturi verbale
( SD :,,Cum te cheamă” ?, non raspuns, promt : ,,Ma cheamă David!” ), promt fizic ( se ia
mâna copilului și se indică raspunsul corect) sau promt de modelare ( i se demonstrează
copilului răspunsul pentru ca acesta să vadă și să-l imite). În timp promtul va fii scăzut treptat
și sistematic pe parcursul sesiunilor de lucru astfel încât copilul să realizeze sarcinile în mod
independent.

Amânarea promt-ului (Time Delay Prompt) este o procedură prin care timpul dintre
SD, stimulul discriminativ și promtul este crescut treptat. La început, când copilul învață itemi
noi, promtul sau ajutorul îi este dat imediat, apoi acesta este încurajat să răspundă independent
și promtul inițial este amânat prin creșterea treptată a intervalului de timp. De exemplu, atunci
când învață să răspundă la întrebarea: Câti ani ai?, i se oferă răspunsul corect, imediat după
prezentarea întrebării pentru primele trei încercări. Apoi terapeutul pune iar întrebarea și
așteaptă 3 secunde răspunsul copilului, dacă acesta nu răspunde i se indică din nou răspunsul
corect.

35
Extincția

Extincția este o metodă prin care reducem frecvența unui comportament problemă,
punem în extincție comportamentul problemă pe care neintenționat le-am întărit anterior, de
exemplu încetăm să mai răspundem la toate întrebările pe care le pune un copil, dacă acesta
întrerupe de fiecare dată adultul pentru a atrage atenția.

,,Analiza funcțională a comportamentului joacă un rol foarte important în procedura


de extincție făcând o diferență clară între procedura de extincție, ignorare a comportamentului
în cazul funcției de atragere a atenției și varițiile funcționale ale extincției, retragerea
întăritorilor de menținere.” (Analiza funcțională a comportamentului, a doua ediție, John O.
Cooper, Timothy E. Heron, William L. Heward, București 2016, pag 477)

Procedura de extincție trebuie aplicată în mod constant de toți membrii echipei


(terapeuți) si de toate persoanele cu care copilul intră în contact (părinți, alți membrii ai
familiei, profesori), elementul constanței fiind cel mai dificil în acest proces dar care duce pe
parcurs la scăderea în frecvență a comportamentului problemă și apoi la eliminarea acestuia.

Întărirea pozitivă

Întărirea socială pozitivă sau atenția este folosită de multe ori pentru a întării
comportamentele problemă prin atenția imediată a adultului atunci când copilul tipă sau
plânge fără motiv sau cand aruncă cu lucruri prin încăpere, adultul reacționează imediat prin
expresii faciale sau prin mustrări, aceste reacții întăresc pozitiv comportamentele problemă
iar copilul va învăța să se manifeste și în alte situații la fel pentru a primii atenție, grijă sau
mustrari din partea adultului.

Comportamente de obținere a unui întăritor material se manifestă pentru a obține


lucruri materiale cu valoare recompensatoare cum ar fii: copilul plânge, declanșând o criză de
furie și tandrum pentru a obține un lucru material, bomboane, baloane sau orice alta jucărie la
care nu poate avea acces. Comportamentul problemă se dezvoltă atunci când copilul recurge
dese ori la aceste metode pentru a obține întăritorii materiali.

Întărirea pozitivă automată, persoana în lipsa celorlalți stimuli sociali sau materiali
desfășoară comportamente care sunt prin ele însele recompensatoare cum ar fii autostimulările
vizuale, copilul învârte roata unei mașini și privește mișcarea roții sau stimularea fizică pentru
gură sau pentru mână prin sugerea degetului mare de la mână pentru a produce relaxare.

36
Întărirea negativă

Întărirea socială negativă sau scăparea se referă la acțiunile pe care le facem pentru a
scăpa de anumite sarcini cum ar fii neprezentarea la o ședintă pentru a scăpa de o anumită
responsabilitate sau încheierea unei conversații pentru evita finalizarea unei sarcini, la fel și
în cazul copiilor aceștia folosesc întărirea negativă prin comportamente agresive sau auto-
agresive, vorbirea bizară, tandrum, crize de furie pentru a evita o posibilă activitate de cele
mai multe ori neplăcută pentru aceștia (teme, proiecte, activități educative desfășurate cu
terapeutul, părintele sau profesorul). Aceste comportamente pot fi întărite prin întărirea
negativă în cazul în care comportamentul se repetă și copilul sau adultul reușește să scape sau
să evite de fiecare dată sarcina.

Recompensa diferențiată reprezintă procesele de întărire pe care le-am prezentat mai


sus, însă pentru activitățile mai dificile recompensa (întăritorul) trebuie să aibă o valoare
motivațională mai mare și să se folosească doar în activitățile dificile, deoarece dacă va primii
același întăritor la toate activitățile acesta valoare motivațională va scădea.

Organizarea sesiunii de terapie

Înainte de începerea sesiunii de terapie, terapeutul analizează fișele din dosar, anterior
completate de colegii, apoi stabilește prioritățile sau obiectivele sesiunii respective, alege și
pregătește recompensele specifice pentru fiecare comportament care va fii modificat,
pregătește stimulii și materialele necesare orei de lucru.

În timpul terapiei ritmul de lucru trebuie adaptat în funcție de abilitățile de concentrare


ale copilului, apoi se parcurg programele de lucru într-un număr suficient și cele care nu au
fost lucrate în sesiunea anterioară. Se urmăresc comportamentele copilului atât în timpul
siting-ului cât și în timpul pauzelor și se oferă soluții în corecția comportamentală. Stimularea
permanentă a imitației, a dezvoltării jocului și a comunicării verbale adecvate, se încurajează
independența în cazul abilităților de autoservire și generalizarea cunoștiințelor prin
diversificarea materialelor de lucru.

După sesiunea de lucru se notează observațiile necesare în funcție de obiectivele


stabilite împreună cu echipa, se informează părintele despre evoluția copilului și
comportamentele pe care acesta le-a avut pe parcursul sesiunii de terapie și cum au fost
gestionate în mod adecvat.

37
2.3. Programe specifice Aba în întârzierea limbajului la copii cu autism

1. Expunere la verbalizare

Se lucrează la nivelul limbajului expresiv pe obiectele din cameră, poze, onomatopee


din cadrul jocurilor se duc la nivelul gurii și se repetă de 3-4 ori, este important sa nu frustrăm
copilul și să ne oprim înainte ca acesta să protesteze, dacă simțim ca acesta se frustrează putem
să îi dăm o sarcină de lucru mai ușoară, pe care o poate realiza.

Obiectivul este să se uite la noi în timp ce pronunțăm cuvintele. Acest program se


lucrează des, de 3-4 ori în sitting-uri scurte de 2-3 minute. Se vor nota toate vocalizările
realizate de către copil în timpul sittingului.

2. Mișcări fonoarticulatorii

Copilul imită mișcările faciale făcute de adult la nivelul gurii, imită mișcările cu
limba, imită mișcările de suflat, imită mișcările sonore. Itemii se introduc pe parcurs în funcție
de cât de repede sunt masterați aceștia și de gradul de dificultate al mișcării.

Exemplu de itemi:

Mișcări faciale la nivelul gurii: deschide gura larg, clănțăne dinții,face motorașul,
buzele unite ca pentru a fluiera, mișcări de masticație, întinderea buzelor în surâs, acoperirea
buzei inferioare cu cea superioare, acoperirea buzei superioare cu cea inferioară, sărut cu
sonoritate

Mișcări cu limba : scoate limba, mișcă limba spre dreapta, mișcă limba spre stânga,
șterge buzele cu limba, mișcarea limbii sus-jos.

Mișcări faciale de suflat și mișcări expresive : suflă, absoarbe spre interior obrajii, aspiră
prin pai, se încruntă, ridică sprâncenele, mimică bucurie/ tristețe.

3. Imitare verbală:

Acest program se adaptează în funcție de nevoile copilului, în cazul în care copilul nu


verbalizează deloc sau verbalizează foarte puțin acesta va imita în prima fază sunete simple,
vocale (A, E, I, O, U) și consoane, apoi grupuri de sunete până în momentul când se vor forma
cuvinte simple, mai apoi complexe.

38
În cazul în care copilul folosește deja cuvinte simple lucram în imitare verbală propoziții
simple din 2 cuvinte, apoi din 3 sau 4 cuvinte.

Ex: pe cartonaș il punem să denumeasca acținea ,, Bea apa”, apoi ,, Fata bea apă” sau ,,
Fata bea apă din cană”

Folosim imitarea verbală și în cazul cererilor, promtând copilul să ceara obiectul dorit: ,,
Dă apa.”, ,,Dă plastilina.”, ,,Dă bobo”, mai întâi din 2 cuvinte apoi din 3 sau 4 cuvinte:
,,Andreea, da-mi apa.”, ,, Dă bomboană verde”. Acest program ajută copilul în consolidarea
sunetelor și a cuvintelor dar și în exprimarea de zi cu zi învățând să utilizeze propoziții și să
le extindă pe parcurs.

4.Numește obiecte/ expresiv obiecte- programul se realizează pe scaun în fața copilului


sau la masă folosind obiecte (3D) sau imagini (2 D) este întrebat ,, Ce este? ” și ajutat să
răspundă corect, îi sunt recompensate răspunsurile independente. Obiectivul programului este
acela de a dezvolta limbajul expresiv, de a învăța noi cuvinte, de a denumii obiecte, forme,
culori, cifre și de a-și lărgii cât mai mult cunoștiințele. Cu cât copilul deține o arie mai largă
de cunoștiințe și denumește imagini, obiecte sau acțiuni îi este mai ușor să le utilizeze și să
generalizeze aceste cunoștiințe și în alt mediu în afara camerei de terapie.

5.Fluență

Prin acest program de lucru se masoară cate cuvinte pot fii spuse intr-un interval de timp
de 30, 40 sau 50 de secunde, se urmarește ca subiectul să reușească să spună cât mai multe
cuvinte într-un interval de timp cât mai scurt. Acest program îmbunătățește fluența și
rapiditatea în vorbire.

6.Secvențialitate ( mai întâi, apoi și la final)

Copilul povestește întâmplări simple cu ajutorul imaginilor folosind expresia ,, mai întâi...
apoi și la final” astfel învață să povestească acțiuni în ordinea corectă a evenimentelor
întâmplate în viata de zii cu zi.

Exemplu:

- ,, Mai întâi fata are părul ciufulit, apoi se piaptănă și la final se uită în oglindă. ”
- ,, Mai întâi avem o bicicleta, apoi copilul se plimbă cu bicicleta, apoi copilul cade și
la final plânge.”

39
7.Expresiv Acțiuni- copilul numește acțiuni, mai întâi folosind doar un cuvânt, apoi
folosind 2-3 sau 4 cuvinte.

Exemplu: S.D1: Ce face? R: Mănâncă.

S.D2: Ce face? R: Copilul mănâncă.

S.D3: Ce vezi? R: Copilul mănâncă măr.

S.D4: Ce face? R: Copilul mănâncă măr din farfurie.

8. Exerciții de consolidare a sunetelor: Sunt exersate diverse sunete aratându-i copilului


cum se formează fiecare sunet în parte, poziția buzelor, poziția limbii.

9. Discriminare întrebări: pe diverse imagini(obiecte, acțiuni, animale), copilului i se pun


3-4 întrebări, scopul acestui program este acela de a conștientiza că sunt întrebări diferite,
răspunsurile vor fi de asemenea diferite.

Exemplu: pe obiecte : S.D1.:- Ce este?, S.D2 : -Ce culoare are? S.D3: -Ce formă are?
S.D4:-Ce faci cu x?

Pe acțiuni: S.D1: -Ce face?, S.D2: -Cine face x? S.D.3 Unde este x? S.D4: -De ce face
x?

Pe animale: S.D1: -Ce animal este?, S.D2: -Din ce categorie face parte?, S.D.3:- Unde
traiește x animal?, S.D4: Cum face x?

Programele de interveție sunt adaptate fiecărui copil în funcție de necesitățile acestuia,


de achizițiile existente și de achizițiile care urmează a fi învățate. Acestea joacă un rol foarte
important în recuperarea copilului cu tulburare din spectrul autist, atât în dezvoltarea
limbajului cât și la nivel cognitiv.

40
CAPITOLUL III – METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Obiectivele cercetării

1. Identificarea subiecților cu TSA și alcătuirea unui grup terapeutic pentru terapia ABA.

2. Evaluarea limbajului și comunicării a copiilor cu TSA și alcătuirea unor planuri terapeutice


individualizate

3. Indentificarea influenței terapiei ABA la copiii cu tulburare din spectrul autist în întârzierea
dezvoltării limbajului.

4. Evaluarea rezultatelor copii cu tsa după intervenția terapeutică la nivel de dezvoltare al


limbajului.

3.2. Ipotezele cercetării

1. Se prezumă că utilizarea de tehnici ABA la copii cu tulburare din spectrul autist are drept
rezultat recuperarea rapidă în ceea ce privește dezvoltarea limbajului.

2. Se prezumă ca dezvoltarea limbajului la copilul cu autism are drept consecinta


imbunatatirea adaptarii sociale și creșterea comportamentelor dezirabile, datorită tehnicilor și
metodelor ABA.

3.3. Lotul de participanți implicați în cercetare

În cercetare vor fi incluși 10 copii ( 3 fete și 7 baieți) , diagnosticați cu tulburare din


spectrul autist și întârziere în dezvoltarea limbajului și alte tulburări asociate, din cadrul
Asociației de Terapie Comportamentală aplicată din București. Includerea acestora în cadrul
cercetării s-a realizat în concordanță cu acordul dat de către părinții acestora.

41
Subiecți

30%

70%

Fete Băieți

Figura 1. Lotul de subiecți, împărțirea pe sexe

Vârsta copiilor este un factor important care influențează dezvoltarea limbajului,


vârsta copiilor participanți la studiu este cuprinsă între 3 și 6 ani:

Vârstă copii

6 ani
10%

3 ani
40%

5 ani
40%

4 ani
10%

Figura 2. Lotul de subiecți, vârsta copiilor.

42
3.4. Descrierea instrumentelor de investigație

În cadrul cercetării se vor folosii următoarele instrumente: Anexa A Chestionarul


Miller și Testul Cars-T.

Anexa A Chestionarul Miller : este un chestionar care urmărește dezvoltarea


copilului pe 11 arii: reacția la senzori, organizarea corporală, rezolvarea unor probleme,
situații și folosirea uneltelor, contactul social, comunicarea (receptivitatea), comunicarea non-
verbală, comunicarea verbală anormală, comunicarea verbală adaptativă, funcționarea
simbolică, comportament anormal, funcționarea sistemică.

Reacția la senzori- face referire la modul în care reacționează copilul în contact cu


factorii senzoriali din mediu, cum ar fi: reacția la durere, reacția la zgomote slabe sau
puternice, reacția la acțiunile celor din jur (gâdilat, îmbrățișări).

Organizarea corporală- se referă la cât de mult își conștientizează copilul propriul corp
și la abilitățile pe care le are dezvoltate în legătură cu acesta (sărit, cățărat, mers ghemuit, mers
pe bicicletă, lateralitate, echilibru).

Rezolvarea unor probleme situații și folosirea uneltelor- modul în care copilul găsește
soluții în rezolvarea de probleme cu ajutorul unor obiecte prezente în mediu.

Contactul social- modul în care copilul relaționează cu ceilalți, dacă are sau nu contact
vizual atunci când comunică cu cineva, dacă este mai interesat de obiecte decât de oameni,
cum reacționează atunci când este lăsat cu un străin, dacă are preferințe legate de anturajul
său etc.

Comunicarea- receptivitatea, se referă la comunicarea la nivel receptiv, dacă copilul


aduce obiectele preferate, dacă arată părțile corpului, dacă aduce obiecte la cerere.

Comunicarea non- verbală - copilul folosește limbajul non-verbal pentru a-și exprima
necesitățile.

Comunicarea verbală anormală- copilul încurcă pronumele ,,eu” cu ,,tu”, vorbește


despre el la persoana a III-a, vorbește dar nu se adresează unei persoane, imită persoanele din
jur.

43
Comunicarea verbală- adaptativă – măsoară funcționalitatea limbajului copilului,
complexitatea actului verbal.

Funcționarea simbolică- modul în care copilul înțelege funcționarea simbolică a


obiectelor, dacă se poate preface că obiectele sunt ceea ce nu sunt, dacă are capacitatea de a
potrvii obiecte la fel, dacă înțelege că atunci când ia o poză cu un obiect poate face o cerere,
dacă poate înțelege diferite sensuri ale cuvintelor cunoscute.

Comportament anormal- se referă la stereotipiile pe care le poate avea copilul,


agresiuni față de propriul corp, autostimulări vizuale, tactile, kinestezice.

Funcționare sistemică- atenția pe care o are copilul atunci când desfășoară o activitate,
atracția pe care o are față de sunetele noi, reacția la schimbările din mediu.

Testul CARS- T : este o scală folosită pentru evaluarea severității autismului. Scala
cuprinde 15 itemi: relații sociale, imitație, răspunsuri emoționale, utilizarea corpului,
utilizarea obiectelor, frică- anxietate, adaptarea la schimbare, răspunsuri vizuale, răspunsuri
auditive, gust-miros-pipăit, comunicare verbală, comunicare non-verbală, funcționare
intelectuală, nivel de activitate și impresia generală. Fiecare item este notat cu o notă de la 1
la 4 (unde 1= funcționare normală, 4= funcționare perturbată severă). Notările intermediare
1.5, 2.5, 3.5, sunt folosite atunci când comportamentul pare a fi situat între două categorii.

Rezultatele categoriilor sunt adunate pentru a ajunge la un rezultat final de mininim


15 puncte şi maxim 60 de puncte. Scorul inferior unui punctaj total de 30 de puncte nu permite
stabilirea diagnosticului de autism. Un scor cuprins între valorile de 30 – 37 de puncte indică
diagnosticul de autism mediu. Scorul superior unui punctaj total de 37 de puncte determină
stabilirea diagnosticului de autism sever.

Descrierea celor 15 itemi ai testului


Interacțiunea socială – este vorba despre comportamentul copilului în situații și
interacțiuni diferite. Se observă modul de reacție al copilului în situații structurate sau
nestructurate în care copilul poate comunica, inițierea de către copil a unor interacțiuni cu
ceilalți, sensibilitatea la persoane straine, etc. .
Imitația- imitația verbală poate include repetarea unor sunete simple sau a unor fraze
întregi; imitația mișcărilor constă fie în reproducerea mișcărilor mâinilor sau ale corpului în
întregime, fie în imitarea unor acțiuni ca: decupări cu foarfeca, copierea cu creionul a unor
forme, jocul cu obiecte.

44
Răspunsuri emoționale- se evaluează maniera în care reacționează copilul la stimuli
plăcuți de genul mângâierilor, felicitărilor, încurajărilor și la stimulii neplăcuți de genul
reprimărilor și al criticilor, luarea unor jucării sau a unor dulciuri, durerea sau pedeapsa.
Utilizarea corpului- se evaluează mișcările copilului, dacă sunt anomalii ale posturii și
comportamente anormale ca: legănări, mersul pe vârful picioarelor și autoagresivitatea.
Utilizarea obiectelor- se observă maniera în care copilul intră în interacțiune cu
jucăriile sau cu alte obiecte.
Adaptarea la schimbare- această scală este axată pe dificultățile copilului de a modifica
rutinele și organizarea stabilită, ca și dificultăți de a trece de la o activitate la alta, aceste
probleme sunt legate de comportamentele repetitive.
Răspunsuri vizuale- aici se observă dacă copilul își folosește în mod normal ochii în
timp ce privește obiectele sau în timp ce interacționează cu oamenii.
Răspunsuri auditive- se evaluează comportamentele neobișnuite care apar la anumite
sunete, dar se poate afla cu ajutorul acestui item și interesul copilului pentru anumite sunete.
Răspunsuri și moduri de explorare- se evaluează răspunsurile copilului la stimulii
gustativi, olfactivi și tactili ( inclusiv durerea), se observă și dacă copilul utilizează aceste
modalități într-o manieră adecvată.
Frică, anxietate- se urmăresc comportamentele de frică sau anxietate ale copilului
într-o manieră exagerată, se ia în considerare și absența fricii într-o anumită situație.
Comunicare verbală- sunt evaluate prezența sau absența limbajului și toate
aspectele legate de limbaj.
Comunicare non-verbală- este evaluată pornind de la expresiile faciale, postura,
gesturi și mișcări ale corpului.
Nivelul de activitate – se evaluează activitatea pe care o are copilul atât în timpul
pauzelor cât și în situațiile structurate.
Nivelul intelectual și omogenitatea funcționării intelectuale- se iau în considerare
toate cunoștiințele copilului pe arie variată de domenii, se ia în considerare și modul ăn care
expoatează mediul și maniera în care înțelege funcționalitatea lucrurilor.
Impresia generală- este vorba de impresia subiectivă a utilizatorului asupra
gradului de autism raportată la cei 14 itemi precedenți.

45
3.5 Desfășurarea cercetării

Metoda utilizată pentru cercetare este studiul de caz aplicat pe 10 subiecți, pe o


perioadă de aproximativ 5-6 luni, prin colectarea sistemică și permanentă de date și prin
observația directă.

Am considerat că această metodă este cea mai relevantă în această cercetare deoarece
este vorba de o terapie individual aplicată și pe termen lung, iar numărul de subiecți este
limitat din motive de timp, deoarece a trebuit să merg constant și să îi observ în activități, cu
unii dintre ei am lucrat personal.

Pentru a evalua subiecții atât la nivelul comportamentului, a abilităților cognitive dar


și a dezvoltării limbajului am ales două teste pe care le-am aplicat la începutul perioadei de
cercetare și la sfârsitul acesteia, teste pe care le-am descris mai sus.

Cercetarea în sine prezintă cazurile a 10 copii, diagnosticați cu tulburare din spectrul


autist și având întârziere în dezvoltarea limbajului, am prezentat date despre istoricul
medical, familial, achizițiile cu care au venit aceștia la începutul terapiei și evoluția pe care
au avut-o după cele 6 luni de terapie comportamentală aplicată.

Lucrul cu copii s-a desfășurat individual și intensiv, la fel cum sugerează metoda de
lucru ABA, astfel limitele cercetării sunt impuse de spațiul fizic limitat, de numărul de
terapeuți care să lucreze cu aceștia și de timpul disponibil pentru a lucra cu aceștia într-un
mod intensiv, fiecare copil intrat în terapie a beneficiat de un plan individualizat de
intervenție, format din programe și sugestii de lucru structurate pe necesitățile fiecărui
copil.

Pentru a explica într-un mod cât mai concis programele de lucru folosite în
recuperarea copiilor, le-am grupat pe acestea în câteva categorii:

- Asocierea și sortarea – sunt primele programe pe care un copil le învață și stau la


baza achizițiilor următoare, la dezvoltarea funcțiilor cognitive, bazându-se pe
stimulii vizuali, au fost foarte ușor de predat dar au fost și foarte rapid masterate și
generalizate de către subiecți. Copilul învață să asocieze itemi(imaginile) care sunt
similari sau identici din mai multe puncte de vedere ( după funcționalitatea acestora,
după formă sau culoare, pot face parte din aceeași categorie) . Un beneficiu al acestui
program de asociere sau sortare este acela că subiectul învață în același timp și să fie
mai receptiv la stimulii din mediu, să facă asocieri între aceștia și îmbunătățește
46
atenția vizuală a acestora. Acest program este ușor de masterat, datorită situlilor
vizuali, la polul opus se situează programul de imitație verbală, care se bazează în
cea mai mare parte pe stimulii auditivi și prezintă un grad mai mare de dificultate.
- Limbajul receptiv- pentru a se putea descurca în societate, copiii cu tulburare din
spectrul autist necesită o predare structurată a acestor abilități față de copii
neurotipici care învață limbajul receptiv fără prea mari dificultăți, aceștia vor învăța
abilități precum: să privească persoana atunci când comunică cu aceasta, instrucții
precum ,, stai jos” , ,,vino la mine”, să arate obiecte, să dea obiecte la cerere, dar și
instrucții mai grele, ,, după ce mănânci mergem în parc”, segvențialitate, etc.
- Învățare și diferențiere- învățarea prin diferențiere reprezintă un proces prin care
subiectul învață să diferențieze cerințele sau sarcinile pe care le are de făcut la un
moment dat, acest exercițiu dezvoltă atenția subiectului deoarece trebuie să fie atent
și receptiv la sarcinile pe care le are de executat. De exemplu cu un singur obiect i se
poate cere să execute mai multe sarcini, ,, Șterge nasul cu șervețelul. /Șterge masa.
/Șterge tabla”.
- Discriminarea întrebărilor- este un program care poate face parte din aceeași arie cu
programul de învățare și diferențiere, dar stimulii pot fi aici, atât verbali, cât și
vizuali, i se prezintă mai multe obiecte sau imagini și în baza acestora învață să
diferențieze întrebările puse. De exemplu, i se prezintă o imagine cu o acțiune, i se
pun următoarele întrebări: ,,Cine este ?”, ,,Ce face?” ,,Unde este?”, sau i se prezintă
un obiect și îl întrebăm ,, Ce este?”, ,,Ce culoare are?”, ,,Ce formă are?”.
- Identificarea receptivă a obiectelor- acest program are rolul de a învăța subiectul să
identifice obiectele și persoanele întâlnite în viața de zi cu zi, este o abilitate ce poate
fi învățată indiferent dacă subiectul deține sau nu abilități de limbaj expresiv. Modul
de predare este unul relativ simplu, i se pun pe masă, în fața copilului 2 sau 3 obiecte
cunoscute și îl punem să ni le arate, după ce le masterează pe acestea adăugam noi
obiecte și îl promtăm să răspundă corect, se iau pe rând obiecte din diferite categorii
sau imagini cu persoane apropiate copilului. După ce acesta masterează itemi, se pun
în generalizare, îl punem să ne aducă obiecte din mediu, sau sa ni le arate, putem
adăuga cuvinte care să îi dea o specificitate obiectului ( exemplu: adu-mi mașina
albastră, caută mingia roșie).
- Imitația- imitația se poate realiza atât la nivelul imitației fizice, grosiere, sau cu
obiect cât și la nivelul imitației verbale. La început, copilul învață să imite gesturi

47
simple precum bătutul din palme, să facă gestul de salut sau de la revedere, să
ciocăne, să se învârte sau să țopăie, să lovească o tobă sau să pună obiectele în cutie,
treptat, copilul este învățat și încurajat să își dezvolte comportamente mai complexe
precum jocul simbolic, tot prin imitație, învață să se prefacă fiind un doctor, sau să
gătească cu ajutorul jucăriilor, sau să conducă o mașină sau o locomotivă de tren.
Prin acest program subiectul învață să fie mai receptiv la cei din jur și devine motivat
să învețe prin urmărirea comportamentului celor din jur.
- Imitația la nivel verbal se realizează mai întâi prin imitarea vocalelor, a consoanelor,
a cuvintelor scurte, din 3 litere și a silabelor identice duble. Apoi, folosindu-ne de
tehnicile modelării, ajutăm copilul să pronunțe cât mai corect, să lege cuvinte scurte,
să facă propoziții din 2-3 cuvinte ca în final limbajul să se dezvolte adecvat să învețe
să pună întrebări, să descrie animale, obiecte, fenomene ale naturii sau propriile sale
caracteristici.
- Activități pentru dezvoltarea motricității fine- din nenumărate studii s-a ajuns la
concluzia că o data cu dezvoltarea motricității și în special a motricității fine, se
dezvoltă și limbajul, dezvoltarea abilităților de mânuire a obiectelor mici, a
dexterității este extrem de importantă atât pe partea de autonomie a copilului cât și a
ariei cognitive, copilul este curios, descoperă noi obiecte, pune piese de diverse
forme, înșiră mărgele pe un fir de ață.

Programele de imitație verbală, de stimulare a limbajului și de miogimnastică sunt


prezente în toate planurile copiilor din studiile de caz, acestea au cunoscut în decursul celor
6 luni un adevărat succes.

Pe partea de dezvoltare a comportamentelor dezirabile s-au folosit tehnicile și metodele


din analiza aplicată a comportamentului, s-au făcut grafice, tabele și am colectat date despre
frecvența comportamentelor problemă, dura acestora în timp și s-a făcut analiza funcțională
a comportamentului, din care a reiesit funcția comportamentului indezirabil. Dacă funcția
comportamentului era aceea de a atrage atenția, prin lovirea altor copii sau aruncarea de
obiecte, copilul era oprit, redirecționat dar fără să punem foarte mare accent pe ceea ce a
făcut. Dacă funcția comportamentului era accea de a scăpa din sarcină, copilul plângea, evita
sau făcea lucruri pentru a scăpa de o anumită activitate, s-au folosit întăritorii cei mai
puternici pentru sarcinile respective și ducerea sarcinii până la final indiferent de atitudinea
sau protestul subiectului.

48
Pentru ca tratamentul să dea randament maxim am ținut cont de câteva regulii esențiale:
am implicat activ familia în procesul terapeutic și ne-am asigurat că respectă cerințele și
indicațiile date de către terapeuți și pun în practică tehnicile folosite de către aceștia, copii au
beneficiat de un program intensiv de terapie, cel puțin 2 ore în fiecare zi de lucru structurat
și alte câteva ore de lucru cu părinții, incidental. Lucrul individual cu copii a fost și acesta
unul dintre factorii decisivi în progresul și recuperarea copiilor, deoarece, terapeutul, s-a
ocupat in mod individual de acesta, nu au fost alți factori perturbatori și copilului i s-a predat
individual fiecare item în parte, dacă erau mai mulți copii cu un singur terapeut, atenția
acestuia ar fi fost împărțită și randamentul acestuia dar și al copiilor ar fi scăzut.

49
CAPITOLUL IV – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

CAZUL I K.N.

1. Date de identificare

Nume: K.N
Sex: F/M
Varsta: 3 ani și 9 luni
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist și întârziere în dezvoltarea limbajului

N. este un băiețel în vârstă de 3 ani si 9 luni, diagnosticat cu tulburare din spectrul


autist și întârziere în dezvoltarea limbajului, care locuiește într-o localitate de lângă București
împreună cu asistentul maternal și familia acesteia. N. merge la gradiniță împreună cu copii
tipici, iar în paralel urmează un program de terapie aplicată a comportamentului, sub
îndrumarea unei echipe terapeutice formată din doi terapeuți și un coordonator, acesta urma
un program de 2h pe zi, de 3 ori pe saptamână.

N. a început programul terapeutic susținut din fondurile asociației pentru cazurile


sociale și adus de asistentul maternal, în aprilie 2018.

În urmă cu câteva luni am luat legătura cu părinții adoptivi ai lui N. care se implică
momentan în procesul terapeutic iar programul de terapie a fost mărit cu încă doua zile pe
săptămână, în total 5 zile pe saptămână a câte 2h, este stimulat la nivel verbal și cognitiv în
permanență, descoperă lucruri și locuri noi, este mult mai sociabil și își arată afectivitatea mult
mai mult de când a luat contact cu noii săi părinți.

Copilul a fost adus de către asistentul maternal la evaluarea psihiatrică și luat în


evidență la Spitalul de Psihiatrie ,,Doctor Alexandru Obregia”, în anul 2018, luna ianuarie,
fiind diagnosticat cu ,,Tulburare din spectrul autist și întârziere în dezvoltarea limbajului”, din
luna aprilie, atunci până în prezent N. a început terapia aplicată a comportamentului în cadrul
Asociației de Terapie Comportamentală Aplicată, beneficiind de un raport de evaluare
periodic, de un plan de intervenție personalizat, stimulare cognitivă și stimularea limbajului.

2. Istoricul cazului:
A. Acuze principale:

50
N. se prezintă la cabinetul psihologic însoțit de asistentul maternal, aceasta menționând
anumite comportamente ieșite din comun ale copilului, precum: mersul pe vârfuri, lipsa
contactului vizual, sărăcia limbajului expresiv și receptiv, interesul neobișnuit pentru anumite
obiecte, probleme de înțelegere și folosire a limbajului expresiv.

a) Istoricul tulburării prezente:

Asistentul maternal sesizează că anumite comportamente sunt bizare; copilul nu răspunde


atunci când este strigat și nu menține contactul vizual, nu sesizează prezența sau absența
adulților din jurul său, nu este interesat de jucării, nu observă atunci când calcă pe obiecte, nu
le ocolește; mergând la medicul de familie acesta îi recomandă o vizită la medicul psihiatru
pentru o evaluare psihologică complexă și completă.

b) Istoricul personal și social:

N. este născut în București, la data de 22.06.2015, nu se cunosc date despre evoluția


sarcinii sau despre alte accidente prenatale, perinatale sau postnatale, acesta a fost abandonat
în spitalul în care s-a născut iar la 6 luni a fost luat în grija asistentului maternal, la ea acasa.

Asistentul maternal este o doamnă în vârstă de 47 de ani, care are 2 copii în vârstă de 23,
respectiv 25 de ani, aceasta locuiește în apartamentul din București doar câteva zile pe
săptămână, când se desfășoară procesul terapeutic, în cea mai mare parte a timpului N. locuia
cu aceasta și familia ei într-o localitate de lângă București, N. nu a fost stimulat suficient pe
partea de dezvoltare a limbajului și nici corectat atunci când spunea anumite cuvinte greșit;
N. a dezvoltat un comportament pe care doar acasă la asistentul maternal îl manifesta, aleargă
dintr-o parte în alta, împingându-se în ușă sau în perete pentru a fi luat în brate și pentru a i se
acorda atenție; N. folosea plânsul sau cuvinte scurte pentru a-și exprima dorințele sau nevoile
și îi sunt satisfăcute de fiecare dată fără să i se ceară să facă propoziții complexe sau să
denumească obiectele pe care și le dorește.

Asistentul maternal și familia sa nu manifestă o preocupare deosebită față de problemele


cu care se confruntă copilul, nerespectând întocmai indicațiile terapeuților, întărind
comportamentele inadecvate și nestimulând limbajul acestuia. Cu toate acestea între N. și
asistentul maternal s-a creat o relație foarte puternică de atașament, astfel copilul chiar dacă a
fost abandonat are toate șansele de a-și dezvolta un atașament sigur, securizant.

Părinții adoptivi, sunt foarte implicați în procesul terapeutic, în prezent ei îi susțin orele în
plus de terapie și lucrează pe cât posibil și acasă, copilul generalizând informațiile din cadrul
51
terapiei foarte repede, îi sunt prezentate noi medii zi de zi, îi sunt citite povești și îi este asigurat
un mediu liniștit și plăcut.

B. Istoric medical:

Nu au existat probleme medicale grave, asistentul maternal susține că acesta s-a confruntat
doar cu ,, mici răceli care treceau repede cu medicație specifică” .

La vârsta de 2 ani și 6 luni a fost diagnosticat cu tulburare din spectrul autist și întârziere
în dezvoltarea limbajului.

3. Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice


Rezultatele obținute de K.N în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea acestora:
 Relații sociale, scor 3, N. prezintă comportamente de retragere în sine, inițiază
un contact minim, iar contactul poate fi impersonal.
 Imitația, scor 3, copilul are o imitație mediu anormală, nu imită spontan, ci
doar cu insistență din partea adultului, frecvent copilul imită cu întârziere.
 Răspunsuri emoționale, scor 3, N. reacționează emoțional necorespunzător în
diferite momente și situații, reacțiile pot fi relativ inhibate sau excesive, câte o
dată copilul rămâne nemișcat dacă nimic din mediul înconjurător nu-i poate
provoca o emoție.
 Utilizarea corpului, scor 2, în general N. prezintă anumite stângăcii în
utilizarea corpului, este prezentă slaba coordonare ochi-mână, dificultăți la
nivelul motricității fine, foarte rar apar mișcări mai neobișnuite.
 Utilizarea obiectelor, scor 2, obiectele nu prezintă un interes pentru el,
cercetând obiectele apoi renunțând la ele, nefolosindu-le într-o manieră
adecvată, de cele mai multe ori lovește cu jucăria sau o ține în gură.
 Adaptarea la schimbare, scor 4, de cele mai multe ori, copilul reacționează
exagerat la schimbare, manifestându-se prin protest și plâns excesiv.
 Răspunsuri vizuale, scor 3, în timpul sesiunii trebuie amintit copilului dese ori
să privească ceea ce face și evită frecvent să stabilească contact vizual cu cei
din jur.
 Răspunsuri auditive, scor 3, răspunsul copilului este acela de a ignora
zgomotele, chiar și pe cele foarte puternice.

52
 Frică-anxietate, scor 3, N. prezintă din când în când o frică sau angoasă
exagerată în comparație cu un copil de acceași vârstă, în acceași situație.
 Gust-miros-pipăit, scor 2, dese ori N. exploatează anormal obiectele, ducându-
le la gură, mirosindu-le și pipăindu-le.
 Comunicare verbală,scor 3.5, N. nu utilizează un limbaj funcțional, acesta
având un caracter ecolalic, iar la nivel limbajului expresiv se remarcă un retard
global.
 Comunicare non-verbală, scor 2.5, comunicarea non-verbală este imatură, nu
reușește tot timpul să își exprime nevoile prin gesturi, nu indică cu degetul de
fiecare dată când își dorește un obiect de la distanță.
 Nivel de activitate, scor 3, N. este ușor agitat, uneori dificil de controlat, nivelul
de activitate nu interferează decât ușor cu performanța sa.
 Nivel intelectual, scor 3, la nivel cognitiv nu are o inteligență atât de dezvoltată
cât un copil de acceași vârstă, capacitățile sale sunt întârziate în toate
domeniile.
 Impresie generală, scor 3, N. prezintă un grad mediu de autizare.

Scor total, înregistrat de către N. la această probă este de 43 puncte și se încadrează conform
grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism ușor până la mediu.

4. Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului
Începutul programului terapeutic a fost foarte dificil deoarece N. s-a acomodat destul
de greu programului terapeutic și protesta de fiecare dată când intra in camera de terapie,
având din nou sentimentul de abandon și fiindu-i dificil să stea departe de asistentul
maternal, s-a acomodat după o lună de terapie, având doar câte două ședințe de terapie din
partea centrului din sponsorizări.
Când a început programul de tratament recuperatoric acesta avea un vocabular
expresiv foarte restrâns, maxim 20 de cuvinte pe care le repeta în mod ecolalic încercând
să se exprime, vorbea de cele mai multe ori la persoana a-III-a, nu punea întrebări, nu
făcea cereri complexe,dar arăta cu degetul obiectul dorit, nu căuta prezența celorlalte
persoane pentru a socializa cu acestea. La nivel receptiv, arata obiectele preferate sau
cunoscute; totodată motricitatea fină era slab dezvoltată, putând construii lego cu ajutor,

53
nu putea să facă puzzle sau să pună piese mici, să desfacă capacul unei sticle și să îl
înfileteze la loc.
Cuvintele folosite de acesta erau: mama, apa, bobo, Mickey, Pluto, număra în engleză,
,,vrei la mama” în loc de ,,vreau la mama” și ,, bei apa? ” în loc de ,,vreau să beau apă” ,
ciocan, tractor, bebe, mașina.
Progresul după primele luni de acomodare a fost într-un ritm constant iar în ultimele
6 luni de când a cunoscut părinții adoptivi și având un program de terapie intensiv de 2
ore pe zi terapie dimineața, structurată și 3-4 ore după amiază lucrând cu părinții,
socializând cu alți copii și cunoscând și alte medii ( locuri de joacă noi, magazine,
restaurant, gradină zoologică), s-a produs o creștere a abilităților atât la nivel limbajului
verbal cât și la nivel cognitiv.
In ceea ce privește dezvoltarea fizică a învațat să se joace adecvat cu mingea, a
dezvoltat abilități de motricitate fină precum închisul și deschisul unei sticle, însurubarea
obiectelor, prinderea unor obiecte mici cu doua degete și să coase pe cartonase; de
asemenea a învățat sa țină creionul in mână, să copieze linii simple, să lipească și să
decupeze pe linii drepte și scurte.
Pe aria de dezvoltare a limbajului, băiatul a învățat să răspundă la instrucții simple și
duble cu obiecte sau fără obiecte ( limbaj receptiv), a dezvoltat mult mai multe abilități de
imitație vocală ceea ce îi face mult mai ușoară imitarea cuvintelor ce conțin grupuri de
consoane, a cuvintelor mai lungi de 3-4 silabe, ajungând până la a putea imita propoziții
din 3 cuvinte. De asemenea, copilul a învățat să își exprime nevoile într-un mod adecvat,
realizând cereri vocale din 3 cuvinte. Repertoriul lui de cereri include cereri de obiect și
cereri de acțiuni precum și răspunsul cu ,,Da” sau ,,Nu” la anumite întrebări dar și
exprimarea propriului refuz ,,Nu vreau”. Totodată, N. arată îmbunătățiri ale limbajului
expresiv la nivel de structură gramatică, acesta începând să utilizeze corect verbele la
persoana I și a III-a.
În ceea ce privește dezvoltarea socială, în interacțiunea cu adultul, a început să
participe la strângerea jucăriilor, să adreseze întrebări (din 1-2 cuvinte) pentru a obține
informații, să realizeze o activitate după ce primește sugestii sau indicații din partea
adultului. Copilul a dezvoltat abiltăți de susținere a jocului simbolic, de a iniția activități
împreună cu alți copii ( jocuri de socializare), de a realiza schimburi de jucării cu alți copii,
află lucruri despre alți copii ( Cum te cheamă? Câți ani ai ?) această abilitate este în curs
de dezvoltare.

54
Cazul II B.C

1. Date de identificare

Nume: B.C
Sex: F/M
Varsta: 5 ani și 2 luni
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist

C. este un băiat în vârstă de 5 ani și 2 luni, născut la data de 02.02.2014, în București,


diagnosticat cu tulburare globală de dezvoltare prezentând note din tulburarea din spectrul
autist, locuiește în București împreună cu părinții săi și nu frecventează cursurile în cadrul
unei școli sau grădinițe, părinții axându-se pe progresul pe care C. îl face în terapie.

C. a început programul terapeutic la vârsta de 3 ani, terapia este susținută integral de părinți
și urmează un program recuperatoric de terapie aba în număr de 2h pe zi, de 5 ori pe săptămână
împreună cu o echipă de terapeuți formată dintr-un terapeut și un coordonator acreditat BCBA,
acesta mai urmează și un program de kineto terapie și terapie ocupațională de 2, 3 ori pe
săptămână.

Părinții lui C. muncesc din greu pentru a-i susține terapia acestuia și se implică în procesul
terapeutic, dar din lipsa timpului acesta vine la terapie însoțit de bona sa care este și aceasta
foarte implicată și respectă în tocmai indicațiile terapeutului dar și a coordonatorului, de a fixa
și generaliza deprinderile pe care copilul le masterează în cadrul terapiei și de a întării
comportamentele pozitive.

C. a fost adus de către părinții săi și luat în evidența Staționarului de Zi Copii și


Adolescenți al Spitalului de Psihiatrie Titan ,,Dr. Constantin Gorgos” în anul 2017, fiind
diagnosticat de către psihiatrul acestuia cu ,,Tulburare globală în dezvoltare și prezentând note
din tulburarea din spectrul autist” , de atunci până în prezent C. a făcut terapie în mai multe
centre dar și la domiciliu beneficiind de evaluări periodice, logopedie, kinetoterapie, terapie
ocupațională, terapia aplicata a comportamentului.

2. Istoricul cazului

A. Acuze principale

55
C. se prezintă la cabinetul psihologic pentru o evaluare acuzând următoarele modificări
ale comportamentului: hiperactivitate, crize de agitație, râs sau plâns isteric, balansatul
mâinilor sub formă de exprimare a emoțiilor, prezintă fixații pe anumite lucruri sau obiecte,
autostimulări vizuale și kinestezice, lipsa limbajului expresiv și receptiv.

a) Istoricul tulburării prezente

După vârsta de 2 ani si 6 luni, mama lui C. sesizează faptul că C. nu achiziționează


abilitățile care ar trebuii să și le însușească în mod normal, în sensul că: nu răspunde la nume,
acesta nu este interesat de jucării și nu se joacă funcțional cu acestea, cel mai mult îi place să
,,asculte” muzică la tabletă dar o face într-un mod repetitiv, schimbând încontinuu melodia;
este atras și de mașini dar modul în care se joacă cu ele nu este unul adecvat, acesta preferă să
învârtească roțile și să privească mișcarea acestora cât mai mult timp posibil. Este hiperactiv
și nu poate să stea pe scaun mai mult de 5 minute, apărând imediat protestul, nu menține
contactul vizual în sarcină pe fond de anxietate și uneori din opoziționism ( de multe ori a fost
îngreunată terapia din cauza acestui impediment și anume opoziționismul și lipsa contactului
vizual).

Mama se prezintă atât la medicul de familie, cât și la medicul psihiatru care îi pune
acest diagnostic prezumtiv de Tulburare în dezvoltarea globală și note autiste, se recomandă
un examen de specialitate O.R.L dar și oftalmologic, suspectând ca C. nu aude și nu vede bine,
ulterior examinării se constată faptul că C. nu prezintă deficiență de auz dar prezintă o
deficiență la nivelul văzului.

b) Istoricul personal și social

C. este născut în București la data de 02.02.2014, într-o familie legal constituită, este
unicul copil, mult dorit și așteptat de către familie. Înaintea lui mama a mai avut două sarcini
dar care nu au fost duse la termen din cauza unor probleme care s-au ivit pe parcursul sarcinii,
aceasta pierzând sarcinile în stadii avansate. Părinții au nivel de educație postuniversitară,
lucrează și au o situație financiară foarte bună. Până la vârsta de 2 ani C. a fost îngrijit de
mamă, apoi de bunică și de bonă până în momentul actual, pentru a putea mama să-și
desfășoare activitățile de serviciu. Între 3 și 4 ani, familia a încercat să-l integreze într-o grupă
de preșcolari dar manifestările comportamentale ale copilului și lipsa limbajului expresiv au
făcut acest lucru imposibil de realizat.

56
Bona este o doamnă de vârstă mijlocie, cu studii medii, care împreună cu membrii
familiei manifestă o preocupare deosebită față de problemele cu care se confrunta C. și se
implică activ în programele de recuperare ale acestuia. Relația dintre C. și membrii familiei
este una armonioasă, părinții acceptă diagnosticul și fac tot posibilul pentru recuperarea
copilului, atașamentul față de părinții săi este unul sigur, securizant.

B. Istoricul problemelor medicale

Mama spune faptul că au fost câteva complicații în timpul nașterii, nașterea s-a realizat
prin cezariană iar fătul a avut aproximativ 3.80 kg, C. a fost un bebeluș retras care folosea
plânsul foarte rar pentru a comunica, gânguritul i s-a dezvoltat târziu, iar mai târziu s-au
constatat și afecțiuni ale vederii, urmând la vârsta de 3 ani să i se pună diagnosticul de
,,Tulburare din spectrul autist”

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de B.C. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea


acestora:
 Relații sociale, scor 4, copilul prezintă anomalii severe ale relațiilor sociale,
este insensibil la ceea ce face adultul, nu caută niciodată contactul cu acesta,
nu răspunde la stimulii adultului decât atunci când adultul depune un efort
prelungit pentru a-i atrage atenția
 Imitația, scor 3.5, la acest nivel, imitația se desfășoară greoi și cu întârziere, la
cerere în cazul în care adultul insistă și îl ajută.
 Răspunsuri emoționale, scor 3.5, reacțiile lui C. sunt uneori inhibate (nu surâde
celor din jur), alte ori excesive manifestându-se prin râs excesiv atunci când
descoperă o jucărie nouă sau o activitate plăcută.
 Utilizarea corpului, scor 3, este inadecvată, se caracterizează prin mișcări
bizare ale mâinilor, balansare, învârtire, rapiditate în mișcare, agitarea
degetelor.
 Utilizarea obiectelor, scor 3, copilul manifestă puțin interes pentru jucării sau
alte obiecte, utilizându-le în mod bizar, fiind fascinat doar de o parte a jucăriei,
în cazul lui C. de învârtirea roților și jucându-se repetitiv doar cu o anumită
jucărie.

57
 Adaptarea la schimbare, scor 2, atunci când intervine o schimbare în
activitatea copilului, acesta continuă să folosească aceleași materiale sau să
realizeze acea activitate, fără să protesteze în acest sens.
 Răspunsuri vizuale, scor 3.5, dese ori trebuie amintit copilului să privească
ceea ce el face, de asemenea evită în mod constant să privească celelalte
persoane.
 Răspunsuri auditive, scor 3, reacția la sunet este una de evitare, punându-si de
fiecare dată degetele în urechi atunci când aude o melodie, sau alte sunete mai
ascuțite.
 Frică-anxietate, scor 3.5, starea de anxietate este una crescută în comparație
cu cea a unui copil normal. C. nu sesizează pericolele și nu reacționează la
pericole.
 Gust-miros-pipăit, scor 1, copilul explorează obiectele în mod adaptat vârstei,
în general prin atingere și privire.
 Comunicare verbală, scor 4, limbajul este foarte afectat, C. nu utilizează un
limbaj funcțional, el poate emite câteva sunete, silabe și onomatopee.
 Comunicare non-verbală, scor 4, la nivelul comunicării non-verbale copilul nu
arată cu degetul spre obiectele dorite, nu își exprimă necesitățile și nu înțelege
semnificația gesturilor sau a expresiilor faciale ale celorlalți.
 Nivel de activitate, scor 3, nivelul de activitate este unul anormal caracterizat
uneori prin hiperactivitate, agitație, fiind dificil de controlat.
 Nivel intelectual, scor 2, C. nu are o inteligență atât de dezvoltată cât a unui
copil de acceași vârstă dar poate prezenta o performanță normală sau chiar
apropiată într-unul sau mai multe domenii de funcționare intelectuală.
 Impresie generală, scor 3, C. prezintă mai multe simptome și un grad mediu
de autizare.
Scor total, înregistrat de C. la această probă este de 46 puncte și se încadrează conform grilei
de cotare în segmentul aferent gradului de autism ușor până la mediu.

4.Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

La nivelul limbajului receptiv, la începutul terapiei C. nu arata deloc obiectele chiar


dacă acesta le recunoștea, atunci când își dorea ceva se ducea la obiectul respectiv și îl lua sau

58
întindea mâna spre el daca era situat undeva mai sus și nu avea acces sau lua adultul de mână
și gesticula spre obiectul dorit.

Pentru a modela pointing-ul am lucrat pe obiectele cunoscute de el cerându-i să-mi


arate ,,apa” , ,, bobo” sau ,,bebe” și promtându-l să arate cu degetul arătător. Am modelat
pointingul și lucrând pe carte și cerându-i să îmi arate obiectele, culorile, animalele sau
personajele de pe fiecare pagină.

C. este un copil cu autism dar și opoziționist, la început a fost foarte încântat să lucreze
cu mine pentru că avea fixație pe anumite mașini pe care le foloseam ca și recompensă în
programele cele mai solicitante, iar la programele cu o dificultate mai scăzută primea alte
jucării sau recompensă materială cum ar fii skitels, ciocolata, batoane cu fructe, pufuleți.

Fiind un copil foarte activ abordat o manieră de lucru în care siting-urile au fost foarte
scurte (3-4 SD-uri) apoi luam pauză 2-3 minute.

Imitație cu obiect- în primă fază programul de imitație cu obiect se desfășura doar cu


promt, ulterior reușind să realizeze sarcina în mod independent, adăugând pe parcurs cât mai
mulți itemi și jocul simbolic : bebe bea/ bebe mănâncă, gătim pentru bebe sau pentru animale,
le dăm să mănânce cu lingura.

Promovarea limbajului- acest program a fost lucrat atât în mod incidental cât și
structurat, față în față, pe covor sau pe scaun, la masă.

În promovarea limbajului am folosit reproducerea de onomatopee, la început cele


cunoscute de C. și pe care le putea imita verbal, apoi cele pe care le imita mai greu și le-am
repetat împreună de nenumărate ori folosind tehnica modelării.

Listă onomatopee:

- Ham- Ham ( + ) ,Oac ( oa), Mac- mac ( ma), I-ha ( i- a ), Ou ( +), Mu ( realizat cu
dificultate, -p+ )
În momentul în care C. a masterat mai multe sunete din programul de imitație verbală
am reușit treptat să formăm cuvinte simple : bo-bo , ma-și-na, a-pa, pa-pa, bu-nă, ga-ta, ca-na,
to-ba, pe-pe-ne, ca-ca, ta-ta, ma-ma.

Imitație verbală- vocale și sunete pe care le poate pronunța cu ușurință: A, E, I, O, U,


ma, pe, da.

59
Când a intrat în terapie C. putea pronunța doar vocalele și sunetele de mai sus, apoi
am început să testez diverse litere, consoane și grupuri de cuvinte, consolidând sunetele
existente și stimulând cât mai mult vorbirea, apoi de la o oră la alta C. reușea să imite cât mai
multe sunete.

Din data de 17.08. 2018 până în data de 02.11 a masterat următoarele silabe și cuvinte:
ma, ta, pe, pu, po, pi, da, dă,di, ba,be, bi, bo, bu, mi, mo, mu, ai, și, c, f, r, bebe, mama, mașina,
pepene, bobo, toba, masa, cana, apa ; dezvoltându-și totodată și limbajul receptiv, până în
acel moment C. nu arăta deloc cu degetul la cerere un anumit obiect.

Pentru a-i dezvolta limbajul expresiv am încurajat cererile, notând frecvența acestora.
La început C. cerea doar mașina, dar prin semne și gesturi, l-am încurajat să spună ,,ma” când
vrea mașina, apoi ,,ma-și” întărindu-i cererea prin oferirea obiectului dorit și la final
recompensandu-l doar atunci când spunea ,,mașina”.

Treptat l-am promtat să facă cereri și i-am întărit acest comportament, apoi a reușit să
facă cereri independent :

- BIS -pentru biscuite


- BO-BO-pentru bomboane
- PUP - atunci când voia să fie pupat
- A-PA - atunci când își dorea să bea apă
- GÂ-DI -dacă dorea să fie gâdilat
- DA - atunci când era întrebat dacă își dorește un anumit obiect a cărui denumire
nu o putea pronunța
- HAI- dacă voia să îl ridici sau să stai lângă el
La început cererile nu au avut foarte mare succes dar întărindu-i acest comportament
și promtandu-l de fiecare dată să ceară obiectul dorit, din data de 13.09 când am început să
colectăm primele date, până în data de 25.09, i s-au îmbunătățit considerabil cererile și
limbajul a fost stimulat, învățând să spună cuvântul ,,mașina” și celelalte cuvinte de mai sus.

Din cauza opoziționismului și a anxietății, C. nu avea contact vizual prelungit, mai


ales în activități îmi evita privirea, așa că am lucrat separat în siting-uri ,,contactul vizual”,
cerându-i prin SD-ul ,, Uita-te la mine! ” sau ,, Uită-te în ochii mei!” și recompensându-l de
fiecare dată cand menținea contactul vizual pentru 5-6 secunde. Acest program l-a ajutat pe

60
C. să își mențină contactul vizual în activități în care urmarirea feței mele era esențială, cum
ar fii imitarea verbală sau mișcările fono-articulatorii.

Cazul III A.I

1. Date de identificare

Nume: I.A.
Sex: F/M
Varsta: 5 ani
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist și retard asociat

I.A. este un băiat în vârstă de 5 ani, diagnosticat cu tulburare din spectrul autist și retard
moderat asociat, care locuiște în București împreună cu părinții adoptivi și bunica adoptivă.
I.A nu este integrat într-o gradiniță de masă și nici nu este înscris la o altă grădiniță specială
din cauza gravității diagnosticului, acesta nu ar face față momentan unui astfel de program
care să includă și gradinița.

Copilul desfășoară terapia în centrul, ATCA, Asociația de terapie comportamentală


aplicată, cu o echipă formată din 2 terapeuții și un coordonator BCBA, cu un program de 2h
în fiecare zi de luni până vineri, unde beneficiază de programe special concepute nevoilor și
abilităților sale, de stimulare a limbajului, exerciții de atenție, exerciții pentru dezvoltarea sa
fizică, a abilităților vizual-motrice, de orientare în spațiu, dezvoltarea motricității fine,
dezvoltarea contactului vizual, expunerea la verbalizare prin cereri.

I.A a fost adoptat la vârsta de 1 an, de către părinții săi adoptivi, aceștia au observat încă
de la început că I.A nu era ca ceilalți bebeluși, fiind catalogat drept retras și cuminte, acesta
nu plângea când era lăsat singur, dar medici fiind, au hotărât că orice afecțiune ar avea copilul,
acesta are nevoie de un camin sigur și de afecțiune, mergând pe premisa că din cauza
nestimulării acesta este mai retras și este posibilă o mică întârziere în dezvoltarea limbajului.

2. Istoricul cazului :

A. Acuze principale

61
I.A se prezintă la medicul de familie, alături de bunica sa, în anul 2016, la vârsta de 3 ani
și 5 luni, aceasta relatând anumite probleme în comportamentul copilului și lipsa limbajului,
lipsa contactului vizual, crize de agitație, stereotipii motorii accentuate, lipsa interesului
pentru jocul funcțional. Aceasta este trimisă împreună cu copilul pentru o investigație mai
amănunțită la un medic specialist, psihiatru, la spitalul ,, Dr. Constantin Gorgos”, secția
psihiatrie pediatrică, unde i se pune diagnosticul de ,,Tulburare din spectrul autism și retard
asociat”.

a) Istoricul tulburării prezente

La vârsta de 3 ani, bunica copilului sesizează că ceva este în neregulă cu copilul, aceasta
ocupându-se exclusiv de creșterea lui, părinții adoptivi fiind ocupați cu serviciul. Bunica se
prezintă cu copilul la medicul de familie care o liniștește spunându-i că ,, fiecare copil are
ritmul său specific de dezvoltare” și îi recomandă un examen de specialitate ORL, suspectând
că I.A. nu aude bine, dar examenul O.R.L efectuat de către acesta ulterior a exclus o tulburare
prezentă de acest fel. Părinții medici și bunica continuă investigațiile, astfel ajungând la un
medic specialist psihiatru la spitalul ,, Dr. Constantin Gorgos”, unde i se pune diagnosticul de
,,Tulburare din spectrul autism și retard asociat” și i se recomanda o evaluare psihologică și
logopedică.

b) Istoric personal și social

A. este născut în București, nu se cunosc foarte multe detalii despre locul nașterii, fiind
dat în centrul de plasament imediat după naștere și adoptat la vârsta de un an, în momentul
adopției acesta nu avea dezvoltată nici-o abilitate, nu participa la discursul emoțional alături
de alte persoane, nearatând nici-un zâmbet sau grimasă, nu statea în șezut singur.

B. Istoricul problemelor medicale

Bunica și părinții susțin că nu cunosc foarte multe detalii despre problemele apărute
în timpul sarcinii sau imediat după, iar pe până în prezent A. nu a prezentat antecedente
medicale grave, suferind de răceli ușoare, varicelă, otită.

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de I.A. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea


acestora:

62
 Relații sociale, scor 4, copilul suferă de anomalii severe ale relațiilor sociale,
fiind retras în sine, răspunde foarte greu la stimulii adultului și nu caută
contactul cu acesta.
 Imitația, scor 4, A. imită foarte rar sau deloc sunetele sau mișcările adultului
chiar și atunci, nu imită niciodată în mod spontan.
 Răspunsuri emoționale, scor 4, A. nu identifică emoțiile celor din jur, nu
răspunde emoțional conform situațiilor iar atunci când se află într-o stare
emoțională (râs sau plâns) este dificil de redirecționat pentru a face ceva în
mod adecvat.
 Utilizarea corpului, scor 4, copilul prezintă o utilizare a corpului sever
anormală care se manifestă prin comportamente de balansare a mâinilor, țipete,
autoagresiune, fixarea privirii pe un anumit obiect, de o frecvență și o
intensitate exacerbată.
 Utilizarea obiectelor, scor 3, în general A. nu utilizează obiectele în mod
adecvat, utilizându-le într-un mod bizar.
 Adaptarea la schimbare, scor 2, prezintă un răspuns lejer anormal privind
adaptarea la schimbare, uneori renunță la obiectul pe care îl are, uneori persistă
în activitatea pe care o făcea anterior.
 Răspunsuri vizuale, scor 4, A. nu prezintă contact vizual prelungit, în activități
menține contactul vizual cu greu, de cele mai multe ori evită privirea adultului.
 Răspunsuri auditive, scor 3, lui A. îi plac zgomotele puternice, răspunsurile lui
auditive sunt sever anormale.
 Frică-anxietate, scor 3, copilul prezintă o reacție de frică sau angoasă prea
slabă în cele mai multe situații comparativ cu un copil normal de aceeasi vârstă.
 Gust-miros-pipăit, scor 3, modul prin care A. folosește gustul, mirosul și
pipăitul în contact cu obiectele din jur, este unul inadecvat, prezentând un
răspuns mediu anormal de utilizare a acestor simțuri.
 Comunicare verbală, scor 4, limbajul este absent, copilul poate emite sunete,
țipete infantile, poate imita silabe.
 Comunicare non-verbală, scor 4, comunicarea este afectată atât la nivel verbal
cât și la nivel non-verbal, copilul fiind incapabil să integreze semnificația
gesturilor sau a expresiilor faciale ale celorlaltor persoane.

63
 Nivel de activitate, scor 3, copilul este activ în cea mai mare parte a timpului,
fiind uneori dificil de controlat, acest nivel de activitate se interferează cu
rezultatele pe care le are acesta în terapie.
 Nivel intelectual, scor 3, A. nu are o inteligență atât de dezvoltată comparativ
cu un copil de acceași vârstă, prezentând un retard la nivel global (pe toate
ariile de funcționare).
 Impresie generală, scor 4, copilul prezintă mai multe simptome sau un autism
de grad sever.
Scor total, înregistrat de către I.A. la această probă este de 52 puncte și se încadrează conform
grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism sever.

4.Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

Evoluția lui A. este una cu multe fluctuații atât la nivel cognitiv, cât și la nivelul
limbajului receptiv și expresiv, din cauza diagnosticului de autism sever si retard asociat,
acesta a făcut de multe ori progrese spre recuperare dar acestea s-au soldat cu regresii pe toate
ariile și a pierdut din achizițiile și abilitățile pe care și le formase.

În ceea ce privește dezvoltarea sa fizică acesta reușește să treacă peste obstacole, să


prindă cu degetele pise mici și să le înfigă într-o planșă, pune pise în incastru fără foarte mari
dificultăți, poate construii din piese de lego turn (4-5 piese), a învățat să țină în mână creionul
și să traseze linii la cerere.

La nivel cognitiv acesta recunoaște acțiuni și le arată, construiește prin imitație din 3
piese, copiază cerc, cruce, linie orizontală sau linie verticală, potrivește imagini identice,
obiecte identice 3d, identifică părți ale corpului, identifică obiecte familiare precum, jucării,
obiecte de igienă personală, identifică culori, cifre.

Pe aria de dezvoltare a limbajului, copilul a învățat să răspundă la instrucții simple cu


sau fără obiect ( Aruncă la cos. Bate palma. Mâinile sus. Dă noroc. Bate toba. Împinge mașina.
Pune în cutie. Dă obiecte la cerere. ), a dezvoltat abilități de imitație verbală, imită cuvinte,
completează cântecele, spune cuvinte spontan, face cereri scurte, din doua cuvinte, (Dă, apa!
Dă, bobo! Dă, bis ( de la biscuite)), știe cum fac animalele și reproduce onomatopee ( muu,
bee, ga, ham, miau).

64
Cazul IV N.B

1. Date de identificare

Nume: N.B
Sex: F/M
Varsta: 5 ani și 10 luni
Localitate de rezidenta: Bucuresti
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist

B. este o fetiță în vârstă de 5 ani și 10 luni, diagnosticată cu tulburare din spectrul autist
și întârziere în dezvoltarea limbajului, care locuiește în București împreună cu ambii părinți
și sora, într-o familie constitută legal, aceasta nu urmează nici-un program de școlarizare (
gradiniță), dar beneficiază de 4h de terapie comportamentală aplicată, de luni până vineri, în
cadrul unei asociații private care oferă servicii de terapie comportamentală aplicată,
stimulare senzorială, logopedie, dezvoltarea abilităților cognitive și motrice. În weekend
fetița desfășoară activități împreună cu părinții și cu sora s-a mai mare, activități de
socializare (parc, locuri de joacă special amenajate), sora mai mare își dedică câte 2 h în
timpul weekend-ului implementând programele terapeutice din planul individual de
intervenție al lui B. .

Părinții și sora fetiței se implică foarte mult în procesul terapeutic, în ciuda progresului
greoi și al rezultatelor care au întârziat să apară, aceștia nu și-au pierdut speranța și fac tot ce
este posibil ca B. să urmeze în fiecare zi orele de terapie 1 la 1 și să participe la toate
activitățile de socializare.

2. Istoricul cazului :

A. Acuze principale

B. se prezintă împreună cu părinții la cabinetul psihologic, aceștia acuză modificări în


comportamentul copilului lor, observând că B. a avut o dezvoltare relativ normală până la
vârsta de 1 an și jumătate, având contact vizual și fiind atrasă de comunicarea socială cu
membrii familiei, jucându-se funcțional cu jucăriile, însă au observat o nedezvoltare
adecvată a limbajului, stereotipii și fixații ( aranja excesiv obiecte, litere sau cifre iar în
momentul în care era întreruptă din acea activitate se declanșa o criză de plâns, lovit, se

65
freca excesiv la ochi, se punea pe spate și te lovea cu picioarele dacă încercai să o
redirecționezi spre altceva).

a) Istoricul tulburării prezente

După vârsta de 2 ani, părinții sesizează aceste schimbări la nivelul comportamentului și al


comunicării lui B. ,activitățile repetitive și crizele puternice de plâns, nedezvoltarea limbajului
atât la nivel receptiv cât și la nivel expresiv și decid să meargă cu aceasta la un specialist,
ajungând prima data la cabinetul psihologic, făcându-i o evaluare privind nivelul de dezvoltare
al abilităților, aceștia sunt îndrumați de către psiholog să se prezinte la un medic psihiatru,
medic care mai apoi îi pune diagnosticul de ,,Tulburare din spectrul autist și întârziere în
dezvoltarea limbajului”, apoi revin la psihologul care i-a făcut pentru prima dată evaluarea,
cu actele necesare începerii programului terapeutic. I se întocmește un plan individual de
intervenție terapeutică și li se explică părinților toate metodele care vor fi folosite și cum
trebuie să acționeze pe viitor în modelarea comportamentelor indezirabile și corectarea
acestora folosind principiile ABA și puse în practică de toți membrii familiei. Li se recomandă
stimularea B. la nivelul limbajului, sunt puse obiectele de care acesta este interesată la nivelul
gurii și ea va fi atentă la cum se articulează anumite sunete și o desensibilizare la nivelul gurii
( deoarece aparatul fono articulator este foarte rigid și nu poate să scoată sunete tocmai din
această cauză), se folosesc mișcările fonoarticulatorii și metode logopedice de introducere a
unei spatule cu ceva dulce pentru a executa corect mișcarea limbii pentru un anumit sunet.

b) Istoric personal și social

B. este născută în București,la data de 10.08.2013, într-o familie legal constituită, mai are
o soră de 14 ani, sora ei cea mare nu a avut probleme la naștere și s-a dezvoltat perfect normal,
și de aceea părinții nu s-au temut să își mai dorească un al doilea copil, sarcina cu B. a fost
normală și s-a născut la termen, mama spune că o cauză poate fi o raceală mai puternică din
timpul sarcinii, dar o influență o poate avea și vârsta înaintată a tatălui.

Părinții au un nivel de educație liceal în cazul mamei și postuniversitar în cazul tatălui,


mama se implică cel mai mult în procesul terapeutic, aducând-o pe micuță zi de zi la terapie,
relația pe care o are cu mama este una normală, fetița dezvoltând un atașament sigur,
securizant, mama este atentă la toate nevoile acesteia și lucrează cu aceasta și acasă și în toate
activitățile pe care le desfășoară împreună respectând în tocmai indicațiile terapeuților.

66
Tatăl se implică mai mult financiar, susținând orele de terapie și afectiv în timpul pe care
îl au la dispoziție, în weekend-uri sau seara, cel mai important este că ambii părinți cât și sora
cea mare acceptă diagnosticul și se implică activ în procesul de recuperare al fetiței; pentru a-
i înțelege mai bine nevoile și dorințele în momentul de față se folosesc și pictograme sau
planșe pentru a se exprima, metodă preluată din PECS.

B. Istoricul problemelor medicale

Părinții susțin că B. a fost un copil dorit, mama neîntâmpind foarte mari probleme în
timpul sarcinii, doar o răceală puțin mai puternică care din spusele medicului de familie nu
i-a afectat dezvoltarea.

De la naștere până în prezent B., a suferit de răceli ușoare, otită, pojar şi nu prezintă
antecedente medicale grave.

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de N.B. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea


acestora:
 Relații sociale, scor 4, B. nu inițiază interacțiuni cu cei din jur, se prezintă ca
un copil retras și insensibil la acțiunile adultului.
 Imitația, scor 3, la nivelul imitației, B. nu imită în mod spontan, răspunsurile
acesteia fiind mediu anormale, imită cu întârziere.
 Răspunsuri emoționale, scor 3, se consideră că B. are răspunsuri emoționale
inadecvate pentru că sunt frecvente crizele de furie și agitație ca răspuns al unui
eveniment minor, aceasta răspunde adecvat stimulilor plăcuți de genul:
gâdilatului, mângâierilor, felicitărilor, pupatul, încurajărilor, jocurilor fizice.
 Utilizarea corpului, scor 3.5, sunt prezente comportamente neobișnuite față de
un copil de acceași vârstă, prezentă balansarea, frecatul excesiv cu mâinile la
ochii, autoagresiune, agitarea degetelor.
 Utilizarea obiectelor, scor 3.5, utilizează obiectele într-un mod anormal,
neprezentând interes pentru jucării, aranjează obiecte și reacționează într-un
mod exagerat dacă este întreruptă din activitate.
 Adaptarea la schimbare, scor 3, reacționează inadecvat dacă îi este modificat
mediul sau dacă rutina planificată îi este afectată.

67
 Răspunsuri vizuale, scor 3, este fascinată de lumini și de forma obiectelor,
uneori privind în gol.
 Răspunsuri auditive, scor 2, este tolerantă la stimulii auditivi din mediu,
reacționând aproape normal la sunetele prea puternice.
 Frică-anxietate, scor 3, copilul prezintă o frică și angoasă exagerată în
exploatarea de noi medii sau în locurile aglomerate chiar dacă este însoțită de
părinți.
 Gust-miros-pipăit, scor 2, gustul și mirosul sunt utilizate pentru a exploata
obiecte non-comestibile.
 Comunicare verbală, scor 4, B. nu utilizează limbajul funcțional, uneori
reproduce anumite sunete, silabe, dar fără sens.
 Comunicare non-verbală, scor 4, copilul nu utilizează gesturile pentru a-și
exprima dorințele sau nevoile.
 Nivel de activitate, scor 3, prezintă un nivel de activitate mediu anormal, uneori
fiind dificilă de controlat, în permanență se află în continuă mișcare.
 Nivel intelectual, scor 2, copilul are câteva dificultăți care se manifestă și un
nivel slab de dezvoltare pe toate ariile.
 Impresie generală, scor 4, datorită numeroaselor stereotipii, fixații, lipsa
limbajului și a slabei comunicări sociale aceasta se încadrează în grad de
autism sever.
Scor total, înregistrat de către N.B. la această probă este de 49 puncte și se încadrează
conform grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism mediu până la sever.

4.Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

Evoluția pe care a avut-o B. la nivel cognitiv și comportamental a fost una bună însă
la nivelul limbajului expresiv aceasta a întâmpinat anumite dificultăți iar dezvoltarea
limbajului se realizează într-un ritm lent, întins pe o perioadă mare de timp, la început B.
refuza să privească adultul (în programul de stimulare verbală) și se frustra foarte tare, având
un comportament de protest exprimat prin plans, lovirea adultului, scarpinat la ochii, ceea ce
a îngreunat sarcinile terapeutului, treptat, a început să vocalizeze spontan diferite sunete.

Pentru o mai bună evidență s-au colectat date despre evoluția limbajului pe o perioadă
de mai multe luni, după cum urmează.

68
Luni Iunie Iulie August Septembri Octombri Noiembri Decembri
e e e e
Imitație H, I, J , Hai , Ra-lu, Ja-ja (jos), Aa,mm, n, I, O, U, A, A, EE, V,
Ha Ni- ha-ha, lu- na (nu), da, uuu, ooo, H, E, Hai, Na,
ni(nu) lu, di sa(ma-sa), ii, hai, ai, duci (unde OOO,la,
, lu, a, (gâ-di), Ma-ma, ma-ma, te duci?), flu
ma- gea tot-tot, tic- da. ȘI, Dă, (fluier).
mi, (mingea) tac, hap, Ra.
da, lu- , Pi hai, Ral,
lu, (pipi), ce, trrr,
ciu, Su( sus), doi, ai,
De mije
(haide), (minge),
jos.
Sponta La-la La-la , Tu-ru-ru, La-la, Ll, ii, di, Ma-ma, Ma-ma,
n Tu-tu tu-tu, lala, dii, suuus, bi, ni, la, lu, ni, di-di, nuu, ciu,
Lu-lu na-na, șu, uuu, di-di, si, șuu, le-le, ciu-ciu, ni, a, la, tu,
Mmm sss, ai, ciu-ciu, uu, uța, lu, nu, ma- șu-șu, F, p, si, c, l, t,
m pu, ua, tâl, bai, la, aa, na- ma, oo, T, O, A, o, m, j, ri,
Da cea, aa, le-le, na, la-la, uu, eii. E, V, I, G, hai, ha, v,
Na șu, di, da, ei. ușșșa, titi, Duci, ti-ti, ba, ti, hi-
da, bu, cei, nu- ra hi, și-și,
gâdi, nu, lll, iii, (brățara), șu, ti.
oo, șo, ci-ci,
uu, ba, ma-ma,
mm, ooo.
nu.
Tabelul 3. Evoluția limbajului pe o perioadă de 6-7 luni.

Observații privind tabelul de mai sus: în luna iunie 2018, B. ,a început să emită sunete
în mod spontan, de o frecvență foarte ridicată, sunetele erau aceleași, neputând să le
diversifice, imita foarte puțin și se frustra foarte tare din cauză că nu reușea să se exprime,
treptat, a început să poată spună sunete cât mai diversificate iar acestea se repetau din ce în ce
mai mult, în timpul ei liber sau în interacțiunea cu ceilalți, în prezent imită vocalele și câteva

69
consoane (V, C, J, H), iar în mod spontan apar din ce în ce mai multe sunete pe care le folosește
în mod adecvat, în acțiuni, în joculețe.

În ceea ce privește dezvoltarea fizică, a învățat să se joace adecvat cu mingea, a


dezvoltat abilități de motricitate fină precum: face semnul ok, ridică două degete, arată cu
degetul, rulează plastilina, învârte un titirez, strânge pumnii, desface un cârlig de rufe, pune
piese în incastru.

La nivel cognitiv, copilul, a dezvoltat abilități complexe precum, identifică acțiunile


în imagine, identifică animalele după sunetul pe care îl produc, sortează categorii, identifică
noțiunile opuse, identifică persoanele apropriate în poze și le arată, recunoaște și arată partile
corpului, completează fișe ( unește forme, culori, cifre, litere identice, taie, încercuiește),
potrivește număr-cantitate (pune un număr de obiecte la cifra corespunzătoare), imită instrucții
duble, se ridică și țopăie, bate din palme și atinge podeaua, face morișca și pune mâinile pe
cap, realizează o construcție din cuburi după o construcție deja realizată 2D sau 3D.

Cazul V S.D

1. Date de identificare

Nume: S.D
Sex: F/M
Varsta: 3 ani și 4 luni
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist
S.D este o fetiță în vârstă de 3 ani și 4 luni, născută în București, diagnosticată cu
tulburare din spectrul autist și întârziere în dezvoltarea psihomotorie a limbajului,
aceasta urmează în prezent un program de terapie comportamentală aplicată încă de la
vârsta de 2 an și 7 luni.
Mama fetiței a observat imediat comportamentele atipice, având încă o fiică de 6 ani,
a făcut comparația între modul în care s-au dezvoltat acestea. Printre comportamentele
problematice se număra aruncatul cu obiecte, lipsa contactului vizual, nedezvoltarea
corespunzătoare a limbajului, jocul sărac și lipsit de funcționalitate caracterizat prin
acțiuni repetitive ( învârte roțile jucăriilor, aruncă cercuri pentru a le observa mișcarea
acestora)

70
2. Istoricul cazului :

A. Acuze principale

La vârsta de 2 ani și 5 luni, S.D, se prezintă împreună cu mama la medicul de familie,


mama îi descrie medicului simptomatologia copilului și este îndrumată către un medic
psihiatru, acesta după o investigare amănunțită îi pune diagnosticul de ,,Tulburare din
spectrul autist și întârziere în dezvoltarea limbajului. Primul lucru observat de mamă este că
atunci când copilul era strigat pe nume, nu răspundea, nu arăta obiecte cu degetul și nu le
aducea, de cele mai multe ori se juca singură sau nu folosea corespunzător jucăriile, nu se
preface că jucăriile sunt ceea ce nu sunt, de exemplu: ne putem preface că putem bea apă
dintr-o cană de jucărie sau le dăm animalelor de pluș să bea apă.

a) Istoricul tulburării prezente

În prezent S.D. urmează cursurile unei grădinițe cu program prelungit și beneficiază de un


program de terapie individualizat de 2 ore, de 3 ori pe săptămână în cadrul unei asociații.
Echipa este formată din 2 terapeuți și un coordonator supervizat BCBA, aceștia aplică
metodele terapiei comportamentale aplicate și copilul beneficiază de un plan de intervenție cu
programe specifice necesităților sale.

b) Istoric personal și social

D. este născută în București la data de 10.11.2015, al doilea copil, dorit și mult așteptat,
într-o familie legal constituită, sora cea mare este în vârstă de 6 ani, cea mai mare parte a
timpului o petrec împreună atunci când aceasta nu este la gradiniță sau la terapie.

Părinți iau parte activ în viața ambelor fete însă, potrivit spuselor acestora ,, Atunci
când D. avea doar 1 an, a fost lăsată destul de mult să se joace singură sau să stea la
televizor, ori pe tabletă” crezând astfel că este un copil mai cuminte și profitând de timpul
liber pentru a efectua treburile caznice. Aceștia afirmă : ,, și cealaltă fetiță a căpătat mai
greu limbajul și am crezut că este ceva normal, dar aceasta ne răspunde de fiecare dată și
se juca frumos, neavând alte semne ale autismului”.

B. Istoricul problemelor medicale

71
Mama susține că nașterea a fost ușoară, fără alte complicații și realizându-se pe cale
naturală, nu au existat incidente prenatale, perinatale sau postnatale. Mama având
dintotdeauna o dietă echilibrată și un stil de viață sănatos.

Până în prezent D. nu a sufetit de boli grave, confruntându-se doar cu simple răceli.

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de S.D. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea


acestora:
 Relații sociale, scor 2, aceasta prezintă anomalii minore în ceea ce privește
dezvoltarea normală a relațiilor sociale, evitând privirea adultului fiind excesiv
de timidă.
 Imitația, scor 4, imitația este grav afectată, nu imită în mod spontan și imită
greu cu ajutor, atât la nivelul imitației verbale cât și la nivel motric.
 Răspunsuri emoționale, scor 3, manifestă răspunsuri emoționale excesive față
de ceilalți copii de acceși vârstă.
 Utilizarea corpului, scor 3, copilul prezintă câteva autostimulări la nivel
vizual,privește îndelung jucăriile din diferite poziții, privește jocul de lumini și
la nivel motric, merge pe vârfuri.
 Utilizarea obiectelor, scor 3, nu utilizează adecvat obiectele, de cele mai multe
ori aruncă aceleași obiecte de mai multe ori sau le învârte.
 Adaptarea la schimbare, scor 2, se adaptează relativ ușor la schimbare,
prezinintă foarte rar frustrări sau se opune la schimbarea activității.
 Răspunsuri vizuale, scor 1, atunci când este cu membrii familiei și nu apare
anxietatea, prezintă răspunsuri vizuale bune.
 Răspunsuri auditive, scor 2, răspunsuri auditive lejer anormale, plânge sau țipă
atunci când aude sunete puternice, de exemplu sunetul unei ambulanțe, chiar
daca aceasta este foarte departe.
 Frică-anxietate, scor 1, de obicei comportamentul este adaptat vârstei și
situației.
 Gust-miros-pipăit, scor 2, copilul duce obiecte necunoscute la gură, în scopul
cunoasterii și explorării acestora.
 Comunicare verbală, scor 4, comunicarea verbală este grav afectată, nu
vorbește în propoziții, nu face cereri independent.

72
 Comunicare non-verbală, scor 4, grav afectată, nu arată cu degetul, nu arată
spre obiectele pe care le dorește, nu recunoaște gesturile sau expresiile faciale
la ceilalți.
 Nivel de activitate, scor 1, prezintă un nivel de activitate relativ normal, ceea
ce facilitează învățarea.
 Nivel intelectual, scor 3, prezintă o performanță relativ normală pe toate ariile
de dezvoltare.
 Impresie generală, scor 3, manifestă simptomatologie specifică autismului de
grad mediu.
Scor total înregistrat de către S.D. la această probă este de 38 puncte și se încadrează conform
grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism ușor.

4.Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

Evoluția pe care a avut-o D. a fost una normală, datorată în mod expres terapiei din
ultimul an, dar și a potențialului ei cognitiv și a curiozității și entuziasmului de a învăța, de a
se juca și de a comunica cu cei din jur.

În ceea ce privește dezvoltarea fizică, aceasta se joacă cu mingia, aruncă celuilalt


coechipier și se uită în ochii persoanei atunci când pasează, realizează următoarele mișcări
de imitație grosieră: bate palma, dă noroc, bate cu palmele pe genunchi, ridică mainile sus,
pune mainile pe cap, țopăie, se învârte, ciocăne la ușă. La nivelul dezvoltării motrice fine
aceasta a învățat să țină creionul în mână, trasează linii și mâzgălește pe hârtie, pune pise
foarte mici, face puzzle din 2-3 piese independent, pune pise de lemn în incastru, pune
bănuți în pușculită.

Evoluția la nivel cognitiv a avut un adevărat succes, copilul potrivește acum culorile,
identifică animalele și le arată ( limbaj receptiv), arată cu degetul obiecte, face cereri tot prin
limbaj receptiv dar și expresiv, sortează categori, identifică părțile corpului (nas, gură, mână,
ochii, burta), contactul vizual i s-a îmbunătățit considerabil, răspunde atunci când este
strigată realizând contact vizual, nu utilizează întotdeauna limbajul verbal. Au fost
îmbunătățiri și la nivelul jocului simbolic, aceasta se joacă adecvat, se preface că îl plimbă
pe bebe, îi dă de mâncare, face de mâncare, îl pune la oliță sau îi face baie.

73
Limbajul s-a dezvoltat greoi față de aria cognitivă și fizică, dar și aici sunt rezultate
considerabile. Când a venit în terapie, în luna 08.18, spunea doar mama, tata, caca, haha și
apa, pe parcurs au apărut noi emisii de sunete și cuvinte scurte. Pentru a evidenția sunetele și
cuvintele spuse, am colectat următoarele date:

Luni August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Ianuarie

Imitație Mama, Apa, Baba, A, E, I, O, Stea, Carioca, Cerc, hai,


tata, caca, A, E, Pa, U, S, Ș, inima, ba, cerc, ham, sus, puu,
haha, A, E, Da, Dă Na-na, La- bo, bi, pa, ba, be, bi, pe, pi, ba,
M la, Ba-Ba, I (cu bo, bu, A, be, bi, na,
be, bi, Pa, dificultate), E, I, O, U, la-la, vaca,
Pe, Be. A, E, Ochi, (I, O, U, mama, tata,
Ma, Cac( realizate cu m, s, c, t, o,
(I, O, U, Ș, mac), Bee, dificultate), e, i, u, a,
realizate cu Ham Pa, pe , pi, nima, ham,
dificultate) Da, Dă, bee, cu, mi,
cac (mac),
doi.
Spontan Mama, Apa, Apa, Da, apa, Da, pa, Coco
tata, caca, mama, tata, mama, mama, tata, apa, mama, (cocoș),
haha caca, haha, caca, da. doi, pa, stea, ochi, vaca, muu,
da hai, aa, doi, rdea ham, hai,
ham. (râdea), da,dă, pa,
erde ochi, doi,
(verde), ai( ele
hai), dă. (frunzele),
le
(animalele),
nima
(inima),
cerc.
Tabelul 4. Evoluția limbajului pe o perioadă de 6 luni

74
Cazul VI M.A

1. Date de identificare

Nume: M.A
Sex: F/M
Varsta: 3 ani și 4 luni
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist

2. Istoricul cazului :

A. a fost adus de către părinți la Spitalul de Psihiatrie Titan ,,Dr. Constantin Gorgos”
la începutul anului 2018, fiind diagnosticat cu ,,Tulburare din spectrul autist”, prezentând
următoarea simptomatologie, după cum susține mama ,, copilul părea pierdut, se uita în toate
părțile, nu vorbea, nu cerea nimic, mergea greoi, nu arata niciodată cu degetul și nu
răspundea atunci când era chemat”, de atunci până în prezent copilul urmează un program
terapeutic, beneficiind de un plan de intervenție propriu, axat pe nevoile sale de dezvoltare,
i se fac evaluări periodice iar relația dintre părinți și terapeuți este bazată pe profesionalism,
comunicare și deschidere de ambele părți la noi idei și metode de lucru.

A. Acuze principale

Principalele acuze, așa cum am menționat mai sus, au fost lipsa contactului vizual,
abilitățile absente de a evita pericolele comune, de a-și exprima afecțiunea față de
persoanele din jur, de a cere permisiunea, la nivelul comunicării acesta are absente
următoarele: nu imită cuvinte familiare din două silabe identice (papa, mama, tata), nu imită
cuvinte dintr-o singură silabă (nas,pui).

a) Istoricul tulburării prezente

M.A este un băiețel în vârstă de 3 ani și 4 luni, născut la data de 18.03.2016, în București,
diagnosticat cu tulburare din spectrul autist și întârziere în dezvoltarea limbajului, locuiește
în București împreună cu părinții sai și urmează cursurile unei grădinițe private, fiind însoțit
de un adult, câte 2 ore pe zi, în fiecare dimineață, acest lucru îl ajută în a-și dezvolta abilitățile
de socializare cu copii de acceși vârstă. După amiaza acesta urmează un program terapeutic

75
de 2 ore pe zi, de luni până vineri, împreună cu o echipă formată din 2 terapeuți și un
coordonator acreditat în analiza comportamentală aplicată, acesta mai urmează și un program
de kineto-terapie, o dată pe săptămână și o oră de logopedie, o dată pe săptămână.

b) Istoric personal și social

A. este unicul copil, mult dorit și așteptat, părinții au un nivel de studii post universitare
și au o situație financiară bună, se implică activ în procesul terapeutic și în recuperarea
acestuia, mama a trebuit să renunțe la serviciu pentru al putea însoții pe copil la orele de
terapie.

A. în afara de copii cu care socializează la centru sau la gradiniță, terapeuții, familia și


însoțitorul nu ia contact cu alte persoane, acesta fiind universul în care își desfășoară
activitățile de zi cu zi.

B. Istoricul problemelor medicale

Părinții susțin ca nu au fost alte complicații și nu a suferit de boli cronice, manifestând


doar simptomele unor simple răceli care au fost tratate cu medicație specifică, în ceea ce
privește nașterea, acesta s-a născut prin cezariană, nu au fost complicații la naștere.

3. Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de M.A. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea


acestora:
 Relații sociale, scor 4, copilul nu inițiază contact social, poate fi insensibil la
ceea ce face adultul, nu caută contactul cu acesta.
 Imitația, scor 4, A. nu imită mișcările sau acțiunile adultului, imită rar atunci
când este ajutat îndelung de adult.
 Răspunsuri emoționale, scor 4, răspunsurile emoționale sunt de cele mai multe
ori exagerate, se manifestă prin râs sau plâns excesiv în situații nepotrivite.
 Utilizarea corpului, scor 2, este caracterizată prin stângăcii, mișcări lente sau
greoaie, mișcări repetitive.
 Utilizarea obiectelor,scor 4, copilul nu înțelege funcția obiectelor, nu se joacă
adecvat cu acestea.

76
 Adaptarea la schimbare, scor 2, se acomodează relativ repede cu schimbările
rutiniere și nu se opune schimbării activității, dacă un copil îi ia jucăria din
mână, renunță la ea cu lejeritate.
 Răspunsuri vizuale, scor 2, contactul vizual cu persoanele cu care comunică
este afectat, însă nu prezintă alte autostimulări la nivel vizual.
 Răspunsuri auditive, scor 3, sunt relativ normale, uneori tresare la zgomotele
foarte puternice sau își acoperă urechile.
 Frică-anxietate, scor 2, frica sau anxietatea se manifestă într-un mod lejer
anormal, nu prezintă crize de furie exagerată, dar nu reacționează la stimulii
din mediu la care un copil tipic ar reacționa.
 Gust-miros-pipăit, scor 2, stimulii olfactivi, gustativi și tactili sunt folosiți lejer
anormali, uneori copilul utilizează gura pentru a descoperii obiectele din
mediu, nu manifestă reacții la durerea de intensitate mică.
 Comunicare verbală, scor 4, copilul nu folosește comunicarea verbală, nu
folosește limbajul funcțional deși poate să emită sunete infantile, poate să imite
anumite silabe.
 Comunicare non-verbală, scor 3, prezintă un retard gobal la nivelul
comunicării non-verbale, acesta nu folosește limbajul non-verbal în
exprimarea emoțiilor și nu le înțelege atunci când se manifestă la cei din jur.
 Nivel de activitate , scor 1, nivelul de activitate este redus ceea ce duce la o
bună desfășurare a orelor de terapie și influențează în mod pozitiv învățarea.
 Nivel intelectual, scor 2, A. nu are o inteligență egală cu a copiilor de aceeași
vârstă, prezentând un retard la nivel global în ceea ce privește dezvoltarea
abilităților.
 Impresie generală, 2.5 scor , copilul dă impresia că prezintă un grad de autism
mediu, datorită simptomatologiei existente.
Scor total înregistrat de către M.A la această probă este de 41,5 puncte și se încadrează
conform grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism ușor până la mediu.

4.Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

Evoluția lui A. este una foarte bună, mai ales la nivel cognitiv și în dezvoltarea limbajului
receptiv.

77
M.A știe să: arate la cerere trei obiecte sau persoane, arată și identifică obiecte de uz
caznic sau îmbracaminte, identifică și arată la cerere cel puțin trei părți ale corpului, la nivel
cognitiv, sortează obiecte/ imagini în categorii simple, identifică acțiuni, identifică animalele,
culorile.

La nivelul dezvoltării fizice imită mișcările adultului ( ridică mâinile, freacă palmele,
face gestul nu-nu, face morișca, trimite pupic) , imită acțiuni cu obiecte ( punem apă în cană,
împinge mașina, pune piesele în cutie), a dezvoltat abilități de motricitate fină.

Îmbunătățirile la nivelul limbajului expresiv sunt: vocalizează combinații repetitive de


sunete și silabe identice (Pa-pa, ba, ma, ta, na, la ), vocalizează și folosește gesturi asociate cu
concepte verbale pentru ,,gata”, ,,pa-pa”, ,,hai”; folosește una sau mai multe exclamații (
ooauu! uraa! Upss!), denumește obiecte sau persoane, se întoarce în direcția în care a fost
strigat pe nume, se uită la persoana cu care vorbește.

Cazul VII D.D

1. Date de identificare

Nume: D.D
Sex: F/M
Varsta: 6 ani
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist și retard sever asociat
D.D este un băiețel în vârstă de 6 ani, născut și crescut în București, provine dintr-o
familie legal constituită, este primul copil și are o surioară mai mică în vârstă de 4 ani,
este diagnosticat cu ,,Tulburare din spectrul autist și retard sever asociat” și în prezent
urmează un program terapeutic format din 2 ore pe zi, în fiecare zi, de terapie
comportamentală aplicată (ABA) și 2 ore pe săptămână de logopedie.
D. umează și cursurile unei gradinițe de zi, unde este însoțit de mama sa, sau de altă
persoană, terapia a început-o de la vârsta de 2 ani și 8 luni, atunci când părinții au
observat primele semne.

78
2. Istoricul cazului :

D. a fost adus de către părinți la spitalul ,, Dr. Alexandru Obregia”, la îndemnul


medicului de familie și al altor cunoștiințe, prezentând următoarele semne care susțin
diagnosticul: lipsa limbajului, lipsa contactului vizual și autostimulări atât la nivel fizic
(fluturat din mâini și mers pe vârfuri), cât și la nivel vizual, era atras de lumini, se uita la
jucării sau la alte obiecte din anumite unghiuri.

A. Acuze principale

a) Istoricul tulburării prezente

După vârsta de 2 ani, părinții sesizează ca dezvoltarea acestuia nu este una normală,
copilul nu a achiziționat limbajul și nu are multe dintre abilitățile pe care ar fi trebuit să le aibe
la vârsta sa, aceștia merg mai întâi la doctorul de familie, apoi la doctorul psihiatru. Copilul
nu se juca adecvat cu jucăriile, în prezent a învățat să facă puzzle sau sa utilizeze corespunzător
jucăriile dar încă are multe momente când nu se joacă funcțional, ci doar bagă jucăriile în
gură, le miroase sau le învârte.

După toate acestea, copilul ajunge la un centru unde i se face o evaluare psihologică, iar
în baza acesteia i se întocmește un plan de intervenție individualizat, care conține programe
specifice dezvoltării abilităților, indicații către părinți pentru a lucra cu acesta acasă.

b) Istoric personal și social

D. locuiește împreună cu părinți și sora, într-un apartament în București, părinții au studii


medii și o stare financiară bună și fac tot posibilul să îi susțină terapia acestuia, se implică
activ în procesul de recuperare și respectă indicațiile terapeuților.

B. Istoricul problemelor medicale

Mama spune că nu au fost complicații în timpul nașterii, acesta este un copil care nu a
suferit de alte boli, înafară de bolile copilăriei și simple răceli.

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de D.D. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea


acestora:

79
 Relații sociale, scor 4, copilul este grav afectat în ceea ce privește contactul
social cu persoanele din jur, este retras, preferă să se joace singur, nefuncțional,
prezintă multe autostimulări și nu inițiază niciodată contact social cu adultul.
 Imitația, scor 4, este grav afectată, nu imită spontan, ci doar la insistențele
adultului.
 Răspunsuri emoționale, scor 4, sunt exagerate, se manifestă exagerat față de
copii tipici în situații similare.
 Utilizarea corpului , scor 4, este grav afectată, este într-o activitate continuă la
nivelul utilizării corpului, flutură mâinile, se mușcă sau suge degetele, prezintă
autostimulări verbale.
 Utilizarea obiectelor, scor 3, funcționalitatea obiectelor îi este neclară, arată
obiecte la cerere, dar se joacă inadecvat cu acestea.
 Adaptarea la schimbare , scor 2, nu prezintă manifestări exagerate atunci când
este întrerupt dintr-o activitate, renunță imediat la o jucărie fără să protesteze,
nu prezintă fixații legate de rutina zilnică și aceasta îi poate fi modificată cu
ușurință.
 Răspunsuri vizuale, scor 4, D. prezintă răspunsuri vizuale inadecvate și
exagerate, evită să privească persoanele din jur, privește mișcarea frunzelor sau
a luminilor fiind fascinat de acestea, acest aspect îngreunează învățarea și
afectează atenția.
 Răspunsuri auditive , scor 4, la fel ca în cazul răspunsurilor vizuale și
răspunsurile auditive sunt exagerate, atunci când aude plânsul altui copil, sau
zgomote puternice, reacționează exagerat.
 Frică-anxietate, scor 2, anxietate este prezentă într-un mod relativ normal, față
de copilul tipic, acesta nu conștientizează gravitatea unui pericol, nu evită
obstacolele din jur.
 Gust-miros-pipăit , scor 3, în principal, reacționează adecvat la stimulii din
mediu, dar pipăie exagerat obiectele și nu reacționează adecvat la stimulii
durerii.
 Comunicare verbală, scor 4, grav afectată, copilul emite țipete, sunete fără o
semnificație anume, nu utilizează limbajul verbal.
 Comunicare non-verbală, scor 4, nu arată obiecte, nu aduce sau nu dă obiecte
la cerere.

80
 Nivel de activitate, scor 2, nivelul de activitate fluctuează, în ciuda
autostimulărilor continue, acestea au început să mai scadă din intensitate și
frecvență, deoarece i s-a administrat un medicament care reduce nivelul de
activitate.
 Nivel intelectual , scor 3, ținem cont aici și de faptul că băiețelul are ca și
diagnostic asociat retardul sever.
 Impresie generală , scor 4, copilul manifestă simptomele care ne dau impresia
generală de tulburare din spectul autist, cu un grad sever de manifestare.
Scor total înregistrat de către D.D la această probă este de 51 puncte și se încadrează conform
grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism sever.

4. Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

D. are o evoluție în care sunt prezente multe perioade de regres, datorită diagnosticului
său, însă progresele sunt clare, mai ales pe partea de comportament, a învățat să stea frumos
pe scaun, să își oprească mâinile din fluturat atunci când aude indicația ,,mâinile cuminți” .
La nivelul limbajului receptiv recunoaște membrii familiei și îi arată la cerere în poze, aduce
obiecte, potrivește obiecte la fel, recunoaște cifrele de la 1 la 10 și le denumește (cu
dificultate), la nivelul limbajului non verbal, recunoaște emoțiile la ceilalți sau în poze, face
cereri scurte sau arată ceea ce își dorește.

D. folosește limbajul verbal cu dificultate, atunci când este forțat să o facă și să


comunice, însă nu comunică în mod spontan decât foarte rar ( spune bună sau pa), imită
cuvinte scurte, imită silabe.

81
Cazul VIII D.E.

1. Date de identificare

Nume: D.E
Sex: F/M
Varsta: 4 ani
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist

D.E este o fetiță de 4 ani, diagnosticată cu ,,Tulburare din spectrul autist”, aceasta
frecventează cursurile unei grădinițe de masă, fără însoțitor, folosește limbajul verbal și se
joacă adecvat, însă, în trecut E. nu făcea toate aceste lucruri și a avut nevoie de ajutor să se
integreze printre ceilalți copii.

Datorită terapiei ABA, fetița a învățat multe lucruri și a crecut la nivel cognitiv dar și
comportamental.

Părinții acesteia susțin că sunt foarte mulțumiți de progresele pe care le-a avut fetița în
ultimul an.

2. Istoricul cazului :

A. Acuze principale

Părinții împreună cu E. au venit la centru pentru o evaluare psihologică, în urma


evaluări li s-a sugerat să meargă cu aceasta la un medic psihiatru, unde a primit diagnosticul
de Tulburare din spectrul autist. Primele semne au fost lipsa limbajului funcțional, deși fetița
știa să imite cuvinte sau silabe, nu făcea cereri, nu formula propoziții, manifesta
hiperactivitate și deficit de atenție.

a) Istoricul tulburării prezente

Părinții au sesizat că fetița prezintă unele întârzieri în dezvoltarea sa, primele acuze au fost
cele descrise mai sus, prezintă un mers stângaci sau desfășoară cu greutate anumite activități
care necesită abilități dezvoltate ale motricității atât fine cât și grosiere, răspunde exagerat la
schimbările rutiniere, este afectată latura comunicări verbale cât și non-verbală.

82
b) Istoric personal și social

În prezent copilul copilul este integrat într-o grădiniță obișnuită și merge fără însoțitor,
face propoziții din 3-4 cuvinte, cere spontan lucruri, pune întrebări și este foarte curioasă să îi
cunoască pe cei din jur și să socializeze cu aceștia.

Locuiește în București împreună cu părinții și bunicii, părinții sunt foarte implicați în


procesul terapeutic și respectă indicațiile acestora, mămica lucrează structurat cu aceasta zi de
zi și o aduce la terapie. Terapia se desfășoară într-un centru și are un număr de 2 ore pe zi, în
fiecare zi.

B. Istoricul problemelor medicale

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de D.E. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea


acestora:
 Relații sociale, scor 1 , relațiile sociale nu sunt grav afectate, copilul manifestă
interes în a relaționa atât cu adulții cât și cu copii de acceași vârstă.
 Imitația, scor 2, este lejer afectată, imită cu o anumită întârziere.
 Răspunsuri emoționale, scor 3, copilul prezintă răspunsuri emoționale de o
intensitate exagerată atunci când rutina îi este schimbată, uneori râde fără un
motiv anume și este greu de redirecționat sau oprit.
 Utilizarea corpului , scor 2, E. prezintă un mers stângaci sau desfășoară cu
greutate anumite activități care necesită abilități dezvoltate ale motricității atât
fine cât și grosiere.
 Utilizarea obiectelor, scor 2, înțelege funcționalitatea obiectelor și utilizează
obiectele aproape într-un mod adecvat, uneori poate să le arunce pe covor
pentru a privi cu interes mișcare produsă de acestea.
 Adaptarea la schimbare, scor 3, reacțiile pe care le manifestă atunci când este
întreruptă dintr-o activitate sau îi este schimabată rutina zilnică, sunt exagerate,
manifestă probeleme comportamentale, mușcă, țipă sau trage de obiectele pe
care le utiliza.

83
 Răspunsuri vizuale , scor 3, dese ori fetița este caracterizată drept ,,neatentă”
pentru că privește în în gol sau îi este atrasă atenția foarte ușor de stimulii
vizuali.
 Răspunsuri auditive , scor 2, sunt lejer anormale, prezintă o reacție lejer
excesivă la sunetele puternice.
 Frică-anxietate, scor 3, fetița prezintă o frică sau angoasă atunci când îi sunt
prezentate noi jucării, nu dorește să se joace cu aceste și protestează, apoi frica
scade și explorează adecvat obiectul.
 Gust-miros-pipăit, scor 2, de cele mai multe ori explorează adecvat obiectele
din mediu, uneori apărând anumite comportamente inadecvate de mirosire a
obiectelor.
 Comunicare verbală, scor 3, aceasta cunoaște limbajul verbal, poate să
denumească obiecte, culori, să imite cuvinte simple formate din silabe duble,
se manifestă limbajul ecolalic, limbajul este folosit doar atunci când adultul
insistă, nu se manifestă spontan.
 Comunicare non-verbală, scor 3, este afectat și limbajul non-verbal, copilul
este incapabil să indice ceea ce vrea prin gesturi.
 Nivel de activitate, scor 2, nivelul de activitate este redus, poate sta până la 10
minute pe scaun și poate asculta și pune în practică instrucțiile simple.
 Nivel intelectual, scor 2, este lejer afectat, nu are un nivel intelectual egal cu
copii de aceeași vârstă deoarece manifestă anumite dificultăți pe mai multe ari
de dezvoltare.
 Impresie generală, scor 2, copilul, prin simptomele specifice autismului, a dat
dovadă de o tulburare din spectrul autist de nivel scăzut.
Scor total înregistrat de către D.E la această probă este de 35 puncte și se încadrează conform
grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism ușor .

4.Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

În ceea ce privește dezvoltarea fizică, s-au reglat problemele de motricitate, dar și


limbajul verbal s-a îmbunătățit considerabil, fetița utilizândul funcțional, face cereri
independent, pune întrebări, recunoaște acțiuni, recunoaște emoțiile.

84
Tot pe aria de dezvoltare a limbajului, fetița a învățat să răspundă la instrucții simple
și duble, cu obiecte sau fără obiect, a dezvoltat abilitatea de imitație vocală, ceea ce îi face
mult mai ușoară imitarea cuvintelor ce conțin grupuri de consoane, a cuvintelor ce sunt mai
lungi de 3-4 silabe ajungand pana la a putea sa imite propozitii din 3 cuvinte. De asemenea,
copilul a invatat sa isi exprime nevoile intr-un mod mult mai adecvat, realizand cereri vocale
din 3 cuvinte. Repertoriul ei de cereri include cereri de obiect și cereri de acțiuni, precum și
răspunsuri cu Da și Nu la anumite întrebări dar și exprimarea propriului refuz. Totodată, fetița,
arată îmbunătățiri ale limbajului expresiv, la nivel de structură gramaticală, aceasta începând
să utilizeze corect verbele la persoana I și a IIIa.

Cazul IX S.T.

1. Date de identificare

Nume: S.T.
Sex: F/M
Varsta: 3 ani
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist

S.T este un băiețel în vârstă de 3 ani, diagnosticat cu Tulburare din spectrul autist, locuiește
în București împreună cu părinții săi, nu urmează cursurile unei gradinițe, însă beneficiază de
un program terapeutic, de terapie aplicată a comportamentului (ABA) și are un plan
individualizat de terapie, acest plan ne ajută să ne axăm pe nevoile copilului și să monitorizăm
progresele acestuia prin sistemul de notare.

2. Istoricul cazului :

Băiețelul a început terapia în urmă cu 6 luni și a fost diagnosticat cu 2 luni înainte de a


începe tratamentul recuperatoric, programul de care beneficiază este de 2 ore pe zi, în fiecare
zi, părinții susțin financiar demersurile terapeutice.

T. a fost adus de către părinți la Spitalul Clinic de copii Dr. Victor Gomoiu, unde a fost
văzut de un medic specialist în tulburările neurologice și a primit și diagnosticul de ,,Tulburare
din spectrul autist”.

A. Acuze principale

85
Principalele acuze au fost următoarele: copilul părea absent în majoritatea timpului,
deși părinții au negat în primă fază diagnosticul, spunând că ,,el învață mai greu și are nevoie
de mai multă socializare, ori că este mai retras și îi este rușine să meargă la copii”, la nivelul
limbajului verbal înțelege comunicarea verbală, scoate anumite sunete, dar nu verbalizează,
poate spune doar câteva cuvinte simple, din 3 litere (apa, lac), are anumite comportamente,
fixații care îi fac pe copii să se îndepărteze de el, aleargă dintr-un loc în altul, fără oprire, trage
de uși, închizându-le și deschizându-le.

a) Istoricul tulburării prezente

Cazul lui T. este unul fericit, deoarece părinții au fost îndrumați corespunzător către
medici specializați și psihologi și l-au înscris într-un program de terapie imediat după
diagnosticare, renunțând la gradiniță din motive financiare, dar și pentru că T. nu se adapta
și nu reușea să facă față cererilor de acolo.

Datorită negării diagnosticului, părinții au luat parte într-un program de consiliere și


sprijin și asta a fost un mare avantaj pentru ei, dar și un ajutor în a înțelege că nu sunt
singurii care se confruntă cu această problemă.

b) Istoric personal și social

T. interacționează în prezent doar cu terapeuții și familia, uneori participă la grupurile


de socializare unde ia parte la diverse activități împreună cu ceilalți copii.

B. Istoricul problemelor medicale

Copilul nu a suferit de alte probleme medicale, confruntându-se doar cu simple răceli, otite
și pojar.

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de S.T. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea acestora:


 Relații sociale, scor 2, T. caută cu privirea persoanele din jur, face lucruri
pentru a le atrage acestora atenția și înceacă prin acest mod să socializeze un
persoanele în felul său.
 Imitația, scor 3, pe partea de imitație, acesta imită după multe insistențe din
partea adultului, imitația având un grad de latență.
 Răspunsuri emoționale, scor 3, sunt inadecvate, mediu anormale, se prezintă
prin reacții excesive, la orice stimul care îl irită pe acesta.

86
 Utilizarea corpului, scor 2, lejer anormală, prezintă mici stângăci și stereotipii.
 Utilizarea obiectelor, scor 2, de cele mai multe ori utilizează obiectele în mod
adecvat, uneori așează obiectele în linie dreaptă și privește către acestea.
 Adaptarea la schimbare, scor 3, este dificilă, acesta protestează când este
întrerupt din activitatea pe care o defășoară.
 Răspunsuri vizuale, scor 3, copilul manifestă răspunsuri vizuale mediu
anormale, manifestate prin privitul în gol.
 Răspunsuri auditive, scor 2, sunt lejer anormale, prezentându-se prin
răspunsuri putin mai exagerate față de un copil de aceeași vârstă, în aceeași
situație.
 Frică-anxietate, scor 3, prezintă o frică prea intensă de păsări, față de un copil
tipic de aceeași vârsta.
 Gust-miros-pipăit, scor 2, copilul exploatează obiectele noi în mod adecvat
vârstei, prezintă mici comportamente anormale, de mirosit a obiectelor
preferate.
 Comunicare verbală, scor 4, deși înțelege comunicarea verbală, încearcă să
emită cuvinte, se străduiește să învețe limbajul vorbit
 Comunicare non-verbală, scor 4, înțelege semnificația obiectelor, a
instrucțiilor, dar se opune comunicării non-verbale adecvate, nu aduce obiecte,
nu arată obiectul pe care și-l dorește.
 Nivel de activitate, scor 1, scăzut, ajută la o mai bună captare a atenției și
facilitează învățarea.
 Nivel intelectual, scor 1, copilul a dat dovadă de un nivel intelectual similar cu
cel al copiilor de aceeași vârstă, prezentând un retard la nivelul comunicării
verbale.
 Impresie generală, scor 2, copilul se încadrează conform simptomelor
prezentate în gardul de autism lejer.
Scor total pe care l-a înregistrat S.T. la această probă este de 37 puncte și se încadrează
conform grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism ușor.

4. Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

87
În ceea ce privește dezvoltarea limbajului, T. a învățat să: utilizeze cuvinte atunci când își
dorește să ceară ceva (apa, bobo, dă), să repete după interlocutor sunete și silabe ( baba, mama,
tata, bobo), dar și cuvinte mai complexe sau animale ( vaca, cuțu, leu, cana, masa, papa,
scaun), arată culorile, spune cum fac animalele (miau, gaga, bee, mu, ham), să utilizeze aceste
cuvinte învățate în mod adecvat ( să spună ,,mama” atunci când o vede, să spună ,,bună” sau
,,pa”.

Evoluția a fost una rapidă și T. continuă să achiziționeze imediat informațiile și să le


generalizeze dar și la nivelul comportamentului se văd rezultate, când a intrat în terapie nu
voia să lucreze nimic, plângea după mama și arunca cu obiectele din cameră, acum el reușește
să stea la masă mai mult de 10 minute dacă este nevoie și să lucreze după indicațiile
terapeutului, răspunde la instrucțiile simple, imită mișcările adultului, sunt îmbunătățiri și la
nivelul motricității fine, reușește să mute obiecte mici cu lingurița dintr-un recipient în altul,
să pună bănuți în pușculiță, să înșire mărgele pe un șnur.

Pe domeniul de dezvoltare cognitivă, T. a învățat să potrivească imaginile identice, a


învățat să facă asocieri de obiecte și construcții din cuburi având ca model o structură deja
realizată, în ceea ce privește realizarea de raționamente, copilul a învățat să folosească obiecte
pentru a realiza problema ( ia scaunul pentru a ajunge la un obiect).

Cazul X P.I.

1. Date de identificare

Nume: P. I.
Sex: F/M
Varsta: 5 ani
Localitate de rezidență: București
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist
2. Istoricul cazului :

P.I. este un băiețel în vârstă de 5 ani, care locuiește împreună cu familia sa în București,
acesta a fost diagnosticat la vârsta de 3 ani cu ,,Tulburare din spectrul autist” , frecventează
cursurile unei grădinițe, unde merge însoțit și participă la activități împreună cu ceilalți
copii.

I. a început programul terapeutic la vârsta de 3 ani și 4 luni, terapia este susținută


integral de părinți și urmează un program recuperatoric de terapie aba, în număr de 2 ore
88
pe zi, în fiecare zi, împreună cu o echipă de terapeuți formată din 2 terapeuți și un
coordonator BCBA și activitățile pe care le desfășoară la gradiniță.

A. Acuze principale

I. a fost adus de către părinți la Spitalul de Psihiatrie Dr. Alexandru Obregia, deoarece au
observat anumite comportamente anormale în purtarea acestuia, lipsa achiziționării limbajului
verbal și non-verbal fiind și ea un semn al unei disfuncționalități.

a) Istoricul tulburării prezente

După vârsta de 2 ani și 10 luni, părinții sesizează aceste comportamente anormale ale
copilului, le este foarte greu să accepte faptul că micuțul are o problemă, punând lipsa
limbajului pe seama faptului că ,,băieții vorbesc mai greu”.

După diagnosticare, aceștia au fost îndrumați de medicul specialist către un centru de


recuperare unde a început un program recuperatoric de terapie comportamentală aplicată
(aba).

c) Istoric personal și social

Copilul ia contact în cea mai mare parte a timpului cu părinții și cu bona care îl și
însoțește la grădiniță, interacționează cu ceilalți copii doar la insistența adultului și ia parte
la activități cu aceștia.

C. Istoricul problemelor medicale

Mama spune că nu au fost complicații la naștere și nu au existat factori de risc


prenatali, postnatali sau perinatali, I. a fost un bebeluș retras, care nu plângea foarte mult
în lipsa părinților.

3.Interpretarea şi prezentarea rezultatelor obţinute la probele psihologice

Rezultatele obținute de P. I. în urma aplicării scalei Cars-T și interpretarea acestora:


 Relații sociale, scor 2 , băiețelul prezintă anomalii minore în interacțiunea cu
cei din jur.
 Imitația, scor 3, este afectată, imită cu întârziere și la insisitențele adultului.
 Răspunsuri emoționale, scor 2, sunt relativ normale, puțin mai exagerate față
de ale copiilor de acceași vârstă, când nu dorește să facă o activitate țipă.

89
 Utilizarea corpului, scor 3, este mediu anormală, uneori este prezent mersul pe
vârfuri și fluturatul mâinilor.
 Utilizarea obiectelor, scor 3, este inadecvată, nu se joacă în mod funcțional cu
acestea, aruncă obiectele atunci când nu le mai vrea.
 Adaptarea la schimbare, scor 2, se adaptează relativ ușor la schimbările din
jur, în trecerea de la o activitate la alta, renunță repede la lucrurile sau obiectele
pe care le folosește.
 Răspunsuri vizuale, scor 3, este afectat contactul vizual cu cei din jur, poate fi
și pe motiv de anxietate față de persoanele cu care intră în contact.
 Răspunsuri auditive, scor 2, sunt ușor afectate, nu reacționează la zgomotele
puternice.
 Frică-anxietate, scor 3, copilul are un nivel de anxietate, frică, ridicat în
comparație cu un copil normal în acceași situație.
 Gust-miros-pipăit, scor 2, băiatul utilizează relativ normal simțurile.
 Comunicare verbală, scor 4, este grav afectată, nu comunică folosind limbajul
verbal.
 Comunicare non-verbală, scor 4, este grav afectată, nu reușește să își exprime
nevoile prin gesturi sau mimică, nu înțelege expresiile faciale ale celor din jur.
 Nivel de activitate, scor 2, este redus, având unele momente de autostimulare,
neatenție sau hiperactivitate.
 Nivel intelectual, scor 2, este relativ asemănător cu al copiilor de aceeași vârstă,
prezentând întârzieri pe mai multe ari de dezvoltare.
 Impresie generală, scor 3, copilul dă impresia că are anumite semne ale
autismului mediu.
Scor total înregistrat de către P.I. la această probă este de 40 puncte și se încadrează
conform grilei de cotare în segmentul aferent gradului de autism mediu până la sever.

1. Evoluția pe care a avut-o în terapia comportamentală aplicată în întârzierea


limbajului

Pe aria de dezvoltare a limbajului, copilul a învățat să răspundă la instrucții simple și duble


cu obiecte sau fără obiecte, a dezvoltat limbajul expresiv, răspunzând la întrebarea ,, Ce este?”

90
cu denumirea obiectului indicat, folosește adecvat limbajul non-verbal, arătând obiecte, face
cereri atât vocal cât și la nivel non-verbal.

Este de menționat faptul că I. face terapie în centrul în care am aplicat testele, cu doar
câteva luni înainte și evoluția lui a fost una accelerată, atât la nivel de modificare a
comportamentului, cât și la nivel de dezvoltare a abilităților limbajului verbal.

În ceea ce privește interacțiunea cu adultul, copilul pune întrebări simple ,,Unde este?”,
,,Ce este?” și cere ajutorul ,,Ajută-mă”, ,,dă-mi”, participă la jocurile sociale, dă cu zarul,
numără și mută pionul, aștepându-și rândul, strânge jucăriile și le pune la loc în dulap.

Evoluția este evidentă și la nivel cognitiv, realizează construcții identice, după un model
dat, face puzzle-uri din 6-7 piese, folosește obiecte în rezolvarea de probleme și are o
capacitate mai mare de atenție.

Pentru consolidarea sunetelor și dezvoltarea limbajului, copilul, în planul individualizat


are ca și activitate, stimularea limbajului, prin diverse joculețe și prin imitație, mișcările
fonoarticulatorii care îl ajută în exersarea sunetelor dă mobilitate aparatului fono-articulator
pentru o mai bună pronunție.

91
V. DISCUȚII ȘI CONCLUZII FINALE

5.1. Rezultatele cercetării si demonstrarea valabilității ipotezelor


Fiecare copil în parte a fost evaluat înainte și după aplicarea tehnicilor ABA privind
dezvoltarea limbajului.

În prima noastră ipoteză am considerat că utilizarea de tehnici ABA la copii cu tulburare


din spectrul autist are drept rezultat recuperarea rapidă în ceea ce privește dezvoltarea
limbajului.

Pentru a evalua viabilitatea ipotezei am analizat comparativ rezultatele subiecților pe ariile


limbaj-comunicare folosind ambele instrumente utilizate în cercetare.

La chestionarul Miller rezultatele au fost următoarele:

Comunicarea
evaluare inițială
12

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

niciodată rar cateodata adeseori intotdeauna

Figura 3. Comunicarea, evaluare inițială.

Primii 3 itemi, arată dezvoltarea copilului la nivel receptiv, dacă aceștia identifică și indică
părțile corpului la el sau la alte persoane din jur, răspunsurile preponderente au fost niciodată
și rar, ceea ce ne arată lipsa limbajului receptiv.

Următorii 5 itemi (4-8) se referă la înțelegerea mesajului verbal, dacă aceștia răspund sau
nu la instrucțiile simple date de adult. Din datele de mai sus, observăm că cea mai mare parte
dintre aceștia au întâmpinat dificultăți în a răspunde instrucțiilor. Itemul 8 ne arată că nici unul
dintre subiecții nu reușește să aducă două obiecte dintr-o altă încăpere dacă este rugat într-o
singură propoziție.

92
Itemul 9 arată că doar jumătate dintre copii reușesc să răspundă la nume atunci când sunt
strigați, dar nu o fac în mod constant.

Toți subiecții răspund adeseori la indicația adultului, de a se oprii atunci când fac un lucru
nepermis.

Comunicarea
evaluare finala
12

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

niciodata rar cateodata adeseori întotdeauna

Figura 4. Comunicarea, evaluarea finală.

În evaluarea finală la nivelul comunicării, copii dau dovadă de răspunsuri mult mai bune.
Preponderent este răspunsul ,,întotdeauna” la primii 3 itemi, care arată dezvoltarea limbajului
receptiv.

Evoluțiile sunt remarcate și în ceea ce privește înțelegerea mesajului verbal (5-8),


răspunsurile fiind în cea mai mare parte pozitive, aceștia au întâmpinat dificultăți tot la itemul
8, fiind și cel cu cea mai mare dificultate.

S-au înregistrat îmbunătățiri și la nivel comportamental, reușesc să răspundă fără mari


dificultăți la instrucțiile adultului și se opresc din comportamentele neadecvate atunci când li
se cere.

93
Comunicarea
evaluare inițială-finală

0
niciodata rar cateodata adeseori întotdeauna

evaluare initiala evaluare finala

Figura 5. Comunicarea evaluare inițială-finală

Tabelul de mai sus arată modificările la nivelul limbajului receptiv, al înțelegerii mesajului
verbal dar și modificările asupra comportamentului, răspunsurile fiind preponderent pozitive
în evaluarea finală.

Comunicare non-verbală
evaluare inițială
12

10

0
1 2 3 4 5 6

niciodata rar cateodata adeseori intotdeauna

Figura 6. Comunicare non-verbală, evaluare inițială

Acest tabel măsoară comunicarea non-verbală la subiecții cercetării, observăm că


răspunsurile sunt preponderente ,,câteodată” și ,, rar”.

94
Primii 3 itemi arată că subiecții scot rar sunete asemănătoare celor articulare sau alte
sunete pentru a atrage atenția.

Următorii 3 itemi arată că ,,adeseori” și ,,câteodată”, subiecții folosesc limbajul non-verbal


(trage de mână, indică, gesticulează cu mâna înspre obiectul dorit).

Comunicarea non-verbală
evaluare finală
12

10

0
1 2 3 4 5 6

niciodata rar cateodata adeseori întotdeauna

Figura 7. Comunicarea non-verbală, evaluare finală

În ceea ce privește comunicarea non-verbală, în urma evaluării finale, copii au înregistrat


scoruri mult mai bune la toți itemi, obținând preponderent răspunsurile ,,adeseori” și
,,întotdeauna”.

Primii 3 itemi, arată că subiecții emit adeseori sau întotdeauna, sunete asemănătoare
sunetelor articulare sau gesticulează.

Următorii 3 itemi, arată că subiecții folosesc preponderent adeseori sau întotdeauna


limbajul gestual pentru a obține obiectul dorit.

95
Comunicare non-verbală
evaluare inițială-finală

4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
niciodata rar cateodata adeseori intotdeauna

evaluare initiala evaluare finala

Figura 8. Comunicare non-verbală, evaluare inițială- finală

Tabelul de mai sus arată modificările la nivelul comunicării non-verbale, în urma evaluării
și a terapiei ABA.

Subiecții au înregistrat scoruri mai ridicate în evaluarea finală.

Comunicarea verbală anormală


evaluare inițială
12

10

0
1 2 3

niciodata rar cateodata adeseori întotdeauna

Figura 9. Comunicarea verbală anormală, evaluare inițială.

La nivelul comunicării anormale, la primul item, copii nu imită niciodată cuvintele


rostite de către ceilalți.

Al doilea item răspunsurile au fost ,,niciodată”, subiecții nu vorbesc fără să se adreseze


unei persoane.

96
La al 3-lea item am obținut răspunsuri preponderent ,,întotdeauna”, ceea ce înseamnă
că subiecții încurcă în vorbire persoana a I-a cu a II-a.

Comunicarea verbal anormală


evaluare finală
12

10

0
1 2 3

niciodata rar cateodata adeseori întotdeauna

Figura 10. Comunicarea verbal anormală, evaluare finală

În urma reevaluării, subiecții au obținut preponderent răspunsul ,,niciodată”, în ceea ce


privește comunicarea verbală anormală, observându-se o îmbunătățire într-o proporție mai
mare la itemi 1 și 2, s-a îmbunătățit imitația, dar și la itemul 3, unde subiecții încurcă
,,câteodată” pronumele ,,eu” și ,,tu”.

Comunicarea verbal anormală


evaluare inițială-finală

7
6
5
4
3
2
1
0
niciodata rar cateodata adeseori întotdeauna

evaluare initiala evaluare finala

Figura 11. Comunicarea verbal anormală, evaluare inițială-finală.

97
Tabelul de mai sus arată rezultatele subiecților în evaluarea inițială și finală pentru
comunicarea verbal anormală, unde rezultatele sunt unele pozitive, deci s-a îmbunătățit
comunicarea verbală.

Comunicarea verbal adaptativă


evaluare inițială

12

10

0
1 niciodată2 rar 3cateodata 4 adeseori 5 întotdeauna
6 7

Figura 12. Comunicarea verbal adaptativă, evaluare inițială

La nivelul comunicării verbal adaptative, itemi arată abilitățile subiecților de a se exprima


verbal, în structuri gramaticale complexe, dacă poate povestii întâmplări prezente sau din
trecut.

La primul item răspunsul cel mai des întâlnit este ,,întotdeauna”, cea mai mare parte dintre
subiecți folosesc doar un singur cuvânt pentru a-și exptima nevoile.

Apoi, la ceilalți itemi, rezultatele cele mai frecvente sunt ,,niciodată”, copii întâmpinând
dificultăți în a completa cântecele (2), a folosii propoziții complexe(3) în care să folosească
adjective sau verbe (5) , și a povestii situații (6,7).

98
Comunicarea verbal adaptativă
evaluare finală
12

10

0
1 2 3 4 5 6 7

niciodata rar cateodata adeseoori întotdeauna

Figura 13. Comunicare verbal adaptativă, evaluare finală

La a doua evaluare s-au constatat îmbunătățiri la nivelul comunicării verbal-adaptative,


aceștia învățând să își exprime nevoile formând propoziții scurte din (2-3 cuvinte), formulând
cereri, au învățat să completeze cuvinte din cântecele și chiar să povestească acțiuni scurte
despre ei sau despre ceilalți.

Comunicarea verbal adaptativă


evaluare inițială-finală

8
7
6
5
4
3
2
1
0
niciodata rar cateodata adeseoori întotdeauna

evaluare initiala evaluare finala

Figura 14. Comunicarea verbal adaptativă, evaluare inițială- finală.

În graficul care compară evaluarea inițială și finală, observăm îmbunătățiri la nivelul


comunicării verbal adaptative prin scăderea răspunsurilor ,,niciodată” și creșterea
răspunsurilor ,, rar”, ,,câteodată” și ,, adeseori”.

99
Am extras raspunsurile subiecților pentru aria cominicare de la chestionarul CARS iar
datele sunt următoarele:

CARS
Comunicare verbală
4.5
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
K.N B.C I.A M.A P.I. S.D. S.T. D.D N.B D.E.

evauare initiala evaluare finala

Figura 15. Comunicare verbală.

CARS
Comunicare non-verbală
4.5
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
K.N B.C I.A M.A P.I. S.D. S.T. D.D N.B D.E.

evauare initiala evaluare finala

Figura 16. Comunicare non-verbală.

Toate aceste date ne permite să facem afirmația că utilizarea tehnicilor ABA in terapia
copiilor cu TSA are drept rezultat o îmbunătățire în sfera limbajului și cominicării la acestea,
deci considerăm că prima noastră ipoteză a fost confirmată.

100
Ce-a de-a doua ipoteză a fost următoarea: se prezumă ca dezvoltarea limbajului la copilul
cu autism are drept consecinta imbunatatirea adaptarii sociale și creșterea comportamentelor
dezirabile, datorită tehnicilor și metodelor ABA.

Pentru a vedea în ce măsura ipoteza se confirmă sau infirmă într-o primă fază am extras
din chestionarul Miller datele privind adaptarea socială.

Contact social
evaluare initială
12
10
8
6
4
2
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
niciodată rar câteodată adeseori întotdeauna

Figura 17. Contact social, evaluare inițială

În ceea ce privește contactul social, subiecții nu inițiau contactul social cu cei din jur,
fiind mai interesați de obiecte decât de oameni, evitând contactul social cu aceștia, sunt retrași
și preferă de cele mai multe ori să se joace singuri, însă de cele mai multe ori jocul nu este
funcțional, folosind inadecvat jucăriile, le miroase, le bagă în gură sau învârtește jucăria, la
nivel de joc simbolic cea mai mare parte dintre aceștia nu se prefăceau niciodată că jucăriile
sunt altceva (să ia jucăria și să o consulte apoi să îi dea pastile), neînțelegând emoțiile, tristețea,
bucuria, entuziasmul și empatia.

101
Contact social
evaluare finală
12

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

niciodată rar cateodata adeseori întotdeauna

Figura 18. Contact social, evaluare finală

La a doua testare, subiecții au obținut rezultate mult mai pozitive în ceea ce privește
contactul social, realizând îmbunătățiri atât la nivelul jocului simbolic dar și o înțelegere a
emoțiilor și reușind să empatizeze cu cei din jur, fiind mult mai receptivi la nevoile semenilor
săi și inițiând mult mai des contact social cu aceștia.

Contact social
evaluare inițială -finală

0
niciodată rar câteodată adeseori întotdeauna

evaluare initiala evaluare finala

Figura 19. Contact social, evaluare inițială- finală

După cum se observă, dupa desfasurarea terapiei ABA putem constata o îmbunătățire a
răspunsurilor subiecților în ceea ce privește contactul social. Unele comportamente au devenit
mai frecvente, iar raspunsurile sociale mai adaptate.

102
La chestionarul CARS am evaluat subiecții inclusi in cercetare în acelasi mod: înainte de
desfasurarea terapiei și după ce aceasta s-a terminat.

CARS
evaluare inițială
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0

K.N B.C I.A M.A P.I. S.D. S.T. D.D N.B D.E.

Figura 20. CARS evaluare inițială

Mediile obținute de subiecți CARS


evaluare inițială
4.5
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0

Figura 21. Mediile obținute de subiecți CARS evaluare inițială

103
CARS
evaluare finală
Impresia generală
Nivelul de activitate
Comunicare verbală
Răspunsuri și moduri de explorare
Răspunsuri vizuale
Utilizarea obiectelor
Răspunsuri emoționale
Relații sociale
0 5 10 15 20 25 30

K.N. B.C. I.A. M.A. P.I. S.D. S.T. D.D. N.B. D.E.

Figura 22. CARS evaluare finală

Mediile obținute de subiecți CARS


evaluare finală
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0

Figura 23. Mediile obținute de subiecți CARS, evaluare finală

104
CARS
evaluare inițială-finală
4.5
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0

evaluare finala evaluare initiala

Figura 24. CARS evaluare inițială-finală

Mediile obținute de subiecți la testul CARS sunt următoarele: au crescut relațiile


sociale, imitația , utilizarea corpului, comunicarea verbală și non-verbală, scăzând nivelul de
activitate și impresia generală, răspunsurile vizuale și auditive ajungând aproape de normal.

După trecerea în revistă a aspectelor legate de adaptarea socială dar și elementele


privind comportamentele dezirabile identificate la copiii cu autism prezentați anterior, putem
afirma că și cea de-a doua ipoteză a fost confirmată: dezvoltarea limbajului la copilul cu
autism are drept consecinta imbunatatirea adaptarii sociale și creșterea comportamentelor
dezirabile, datorită tehnicilor și metodelor ABA.

5.2 Concluzii si recomandari

„Patologia autistă reprezintă un complex simptomatologic de etiologie variată, specific


patologiei psihice a copilului mic. Denumirea i se datorează autismului, simptomul central în
jurul căruia se grupează o sumă de manifestări între care cele mai importante se consideră a fi
tulburările de limbaj şi stereotipiile plasate într-un amestec particular si bizar de forme şi
mijloace primitive şi pervertite de exprimare a funcţiilor psihice cu altele mai elaborate, insule
izolate de abilităţi şi resurse uneori bine conservate, alteori monstruos dezvoltate.” Milea
(1988).

Criteriile fundamentale care stau la baza diagnosticării cu tulburare din spectrul autist sunt:
copilul cu autism are dificultăți majore în a iniția și dezvolta relații sociale; prezintă întârzieri

105
ale limbajului care afectează viața acestuia, este prezentă vorbirea ecolalică, se manifestă
comportamente autostimulative sau automutilante, copilul nu răspunde la nume atunci când
este strigat chiar dacă nu este prezentă o deficiență de auz.

În urma diagnosticării, evaluării de către persoanele specializate, se ia în vedere aspectul


tratamentului și formarea unui plan de recuperare bine organizat, formată dintr-o echipă de
terapeuți și membrii familiei copilului.

Simptomele tulburării din spectrul autist se pot asocia și cu alte deficiențe, de aceea planul
de recuperare va fi individualizat fiecărui copil în funcție de nevoie lui de învățare și de
cunoștiințele și abilitățile pe care le are asimilate în momentul în care începe tratamentul.

Metodele de tratament sunt diverse, însă cea care a demonstrat cele mai mari reușite este
Terapia Aplicată a Comportamentului (ABA) la care am apelat și în cercetare, aceasta se
ghidează după principiul clasic al condiționării operante elaborate de Skinner și alte tehnici
precum modelarea comportamentelor, extincția, întărirea sau recompensa, analiza funcțională
a comportamentelor. În cadrul acestei terapii, copilul este abordat într-o manieră
individualizată, învățarea realizându-se într-un mediu structurat, lipsit de stimuli care să îi
distragă atenția. Generalizarea este un concept cheie în terapia ABA, deoarece se referă la
capacitatea copilului de a transfera informațiile și abilitățile învățate și în alte medii, precum
în familie, la școală sau în cadrul social și în prezența altor persoane. Predarea se realizează 1
la 1 și se desfășoară pe o durată de mai mulți ani, copilul învățând fiecare abilitate în parte și
apoi generalizând-o, efectele terapiei ABA nu influențează doar copilul, ci se resfrâng și
asupra familiei și a mediului în care acesta trăiește.

Comunicarea la copilul cu autism este afectată pe toate ariile sale, atât la nivelul limbajului
verbal, dar și la nivelul limbajului non-verbal, în intecțiunea socială contactul vizual este
redus, gesturile și expresiile faciale sunt sărace și când apar sunt exagerate, copilul nu arată
obiecte, nu le prezintă și nu le împărtășește cu ceilalți. Terapia ABA este cea care are cea mai
mare aplicabilitate și cele mai multe reușite, deoarece prin modelarea comportamentelor,
modificarea mediului și prin motivarea copilului acesta învață cum să interacționeze cu
ceilalți, îi este stimulat limbajul și încurajat să cunoască și să exploreze mediul, este învățat să
se joace într-o manieră adecvată și să își exprime nevoile și sentimentele.

Cercetarea de față și-a propus identificarea subiecților cu TSA și alcătuirea unui grup
terapeutic pentru terapia ABA, în acest scop am alcătuit grupul terapeutic, în baza anamnezei

106
și a informațiilor despre aceștia dicutând cu terapeuții și părinții copiilor, mai apoi după
formarea grupului terapeutic am urmărit îndeaproape cazurile și am colectat date despre
aceștia privind dezvoltarea limbajului și îmbunătățirea comportamentelor problemă. Am
aplicat teste pentru evaluarea limbajului și a comunicării copiilor cu TSA și am alcătuit
planurile terapeutice.

În urma aplicării planurilor de intervenție adaptate și individualizate bazate pe modalități


de intervenție specifice utilizate în terapia subiecților, s-au constatat progrese în ariile de
dezvoltare a comunicării, al relațiilor sociale, răspunsurilor emoționale, comunicării verbale
și non-verbale, fapt prin care se confirma ipoteza numărul 1.

O dată cu dezvoltarea limbajului și învățarea comportamentelor alternative de comunicare,


s-a constatat o creștere a comportamentelor dezirabile, datorită tehnicilor și metodelor ABA
aplicate, ca urmare se confirmă ipoteza numărul 2.

Ca urmare, realizarea unor evaluări corecte permite elaborarea unui plan de intervenție
individualizat care se pliază pe necesitățile de recuperare ale copilului în ceea ce privește
dezvoltarea limbajului. Progresele realizate de acesta conduc atât la achiziționarea de noi
abilități cât și la ameliorarea simptomelor cuprinse în sfera autismului și o dată cu acestea la
independența și autonomia copilului și scăderea comportamentelor indezirabile.

107
BIBLIOGRAFIE

1. Alina Porumboiu ,Tulburarea din spectru autist, Drumul parcurs spre normalitate,
2012, editura Sper.
2. Ana Drăgu, Mâini cuminți, Copilul meu autist, 2015, Polirom.
3. Claudia Crișan, Tulburările din spectrul autist. Diagnoză, evaluare, terapie,2014,
Eikon.
4. Daniela Cucuruz, Autismul, Cartea pentru părinți, 2004, Licentia Publishing.
5. DSM- V, Manual de diagnostic şi statistică a tulbularilor mentale. Ediţia a cincea,
2013, Bucureşti: Editură Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România.
6. Emil Verza și Florin Emil Verza, Tratat de psihopedagogie specială, 2011, Editura
Universității din București.
7. Emilia Oprișan ,Descifrând autismul, 2018, Editura A.P.A.R.
8. Eman Ahmed Zaky Autism Spectrum Disorder, The Past, The Present and The Future,
2017 .
9. Eric Zander, An introduction to autism, 2004, Autism Forum.
10. Greg Pasco, The value of early intervention for children with autism, 2018, Published
by Elsevier Ltd.
11. Gheorghe Schwartz, Fundamentele psihologiei speciale, Ed. a-2 a, 2014, Institutul
European
12. John O. Cooper, Timothy E. Heron, William L. Heward, Analiza aplicată a
comportamentului, a doua ediție, 2016, București.
13. Kirsty Yates, Ann Le Couteur, Diagnosing autism/ autism spectrum disorders, 2016,
Published by Elsevier Ltd.
14. Lovaas, O.I. The development of a treatment – research project for developmentally
disabled and autistic children, 1993, Journal of Applied Behavior Analysis.
15. Muhammad Waqar Azeem, Nazish Imram, Imram S. Khawaja, Autism Spectrum
Disorder: An Update, 2016, Psychiatric Annals.
16. Otilia Secară, Autismul, 2009, Teracus Arte.
17. Oana Muraru- Cernozomazu,Aspecte generale ale patologiei autiste,2005,editura
Universității Suceava.
18. Popa Mariana ,Comunicarea aspect generale și particular,2006, Editura Paideia.
19. Ron Leaf, John McEachin, Jamison Dayharsh, Marlene Boem, Ghid de terapie ABA
Partea I, 2008, tradus în limba română de Ileana Achim.

108
20. Saul Axelrod, Kelly Kates McElrath, Byron Wine, Applyed behaviour analysis:
Autism and beyond, 2017, Temple University.
21. Theo Peeters, Autismul, Teorie și intervenție educațională, 2016,Polirom.
22. Unicef și Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, Tulburarea din spectrul autist,
Ghid pentru detectare timpurie, 2014.
23. Zhuo Chen and Li-Jen Kuo, Language and Literacy Development among Children
with Autism Spectrum Disorder, 2017, Journal of Childhood & Developmental
Disorders.
24. CD’s Autism and Developmental Monitoring (ADDM) Network
25. https://atca.ro/evaluarea-psihologica-a-copiilor/, Claudia Matei, 2018
26. Applied Behavior Analysis (ABA) Association for Science in Autism
Treatment. Accesat la data de 05 Ianuarie, 2019
27. Applied Behavior Analysis (ABA), Autism Speaks.

109
CARS
SCALA DE EVALUARE A AUTISMULUI INFANTIL

NUME :
DATA EXAMENULUI :
DATA DE NASTERE :
VARSTA CRONOLOGICA :
EXAMINATOR :

SCORURI LA DIFERITE CATEGORII

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV SCOR TOTAL

INSTRUCTIUNI :

Pentru fiecare categorie, folositi spatiul prevazut dedesubtul fiecareia pentru a


lua notite despre comportamentele ce urmeaza a fi evaluate. Dupa ce
observarea este terminata, cotati comportamentele corespunzatoare fiecarui
item. Pentru fiecare item, incercuiti numarul care corespunde cel mai bine
descrierii comportamentului copilului. Este posibila nuantarea descrierii prin
utilizarea de note intermediare, 1,2 - 2,5 - 3,5. Pentru fiecare item sunt furnizate
criteriile de cotare. A se raporta la manual pentru a lua cunostintain mod
detailat criteriile de cotare.

110
Fiecare categorie este notată pe o scală de la 1 la 4, unde:
1 = funcţionare normală;
4 = funcţionare perturbată sever.
Rezultatele categoriilor sunt adunate pentru a ajunge la un rezultat final de mininim 15 puncte
şi maxim 60 de puncte.
Scorul inferior unui punctaj total de 30 de puncte nu permite stabilirea diagnosticului de
autism.
Un scor cuprins între valorile de 30 – 37 de puncte indică diagnosticul de autism mediu.
Scorul superior unui punctaj total de 37 de puncte determină stabilirea diagnosticului de
autism sever.

Pentru fiecare categorie folositi spatiul prevazut dedesubtul fiecareia pentru a lua notite despre
comportamentele care urmeaza a fi evaluate. Dupa ce observarea este
terminata, cotati comportamentele corespunzatoare fiecarui item. Pentru
fiecare item incercuiti numarul care corespunde cel mai bine descrierii
comportamentului copilului. Este posibilia nuantarea descrieii prin utilizarea
de note intermediare: 1,5 – 2,5 – 3,5. Pentru fiecare item sunt furnizate criteriile
de cotare.

I. RELATIILE SOCIALE :

1 Lipsa dificultatilor sau anomaliilor in relationarea cu alte persoane.

Comportamentul copilului este potrivit varstei.


Un anumit grad de timiditate, jena sau contrarietate legate de faptul de a fi
ghidat in activitate poate fi observat, dar acesta poate fi prezent si la copiii
normali de aceeasi varsta.
1,5
2 Anomalii minore ale relatiilor copilului.

Copilul poate evita privirea adultului, poate evita adultul sau se poate
manifesta ca reticent daca interactiunea este initiata de o maniera fortata.El
poate fi excesiv de timid, mai putin sensibil la prezenta adultului decat un
copil de aceeasi varsta, poate cauta prezenta parintilor mai des decat
majoritatea copiilor de aceeasi varsta.
2,5
3 Anomalii medii ale relatiilor.

111
Copilul prezinta cateodata comportamente de retragere in sine (pare
insensibil la prezenta adultului). Cateodata este necesara o insistenta de lunga
durata pentru a atrage atentia copilului. Copilul initiaza un contact minim, iar
contactul poate fi impersonal.
3,5
4 Anomalii severe ale relatiilor.

Copilul este retras in sine de o maniera durabila sau insensibil la ceea ce face
adultul. Practic el nu raspunde niciodata la stimulii adultului si nu cauta aproape
niciodata contactul cu acesta. Numai eforturile cele mai prelungite cu intentia
de a-i atrage atentia, pot avea un efect.

OBSERVATII :

II. IMITATIA :

1 Imitatie normala

Copilul poate imita sunete, cuvinte si maiscari care corespund nivelului sau.
1,5
2 Imitatie lejer anormala

Majoritatea timpului, copilul imita comportamente simple ca batutul din


palme sau reproduce sunete. Ocazional , el nu imita decat daca este fortat
sau imiat cu o anumita intarziere.
2,5
3 Imitatie mediu anormala

Copilul nu imita decat din cand in cand, adultul trebuie sa-l ajute si sa insiste
pentru ca el sa o faca. Frecvent copilul imita cu intarziere.
3,5
4 Imitatie sever anormala

Copilul nu imita decat foarte rar sau deloc sunetele sau miscarile, chiar daca
este fortat sau ajutat de catre adult.

OBSERVATII :

112
III. RASPUNSURI EMOTIONALE :

1 Raspunsuri emotionale potrivite varstei si situatiei

Copilul prezinta un raspuns de tip si intensitate normale. Acesta se manifesta


printr-o schimbare la nivelul expresiei faciale, a posturii si a modului de a se
comporta.
1,5
2 Raspunsuri emotionale lejer anormale.

Cateodata copilul prezinta un tip si grad de reactie emotionala nepotrivite ;


raspunsurile nu sunt legate decat intr-o mica masura de obiectele sau
evenimentele prezente.
2,5
3 Raspunsuri emotionale mediu anormale.

Copilul prezinta semne inadecvate tipului si intensitatii raspunsurilor


emotionale. Reactiile pot fi relativ inhibate sau excesive, sau fara raport cu
situatia. Copilul poate face grimase, ride sau chiar sa stea nemiscat daca nimic
din mediul incojurator nu-i poate provoca o emotie.
3,5
4 Raspunsuri emotionale sever anormale.

Raspunsurile sunt foarte rar potrivite situatiei. Daca copilul se afla intr-o stare
emotionala determinata, este dificil ca aceasta sa fie schimbata. Invers, el
poate prezenta emotii foarte diferite in timp ce situatia nu s-a schimbat.

OBSERVATII :

113
IV. UTILIZAREA CORPULUI :

1 Utilizarea normala a corpului, conform varstei

Copilul se misca cu aceeasi indemanare si acelasi nivel de coordonare ca un


copil de aceeasi varsta.
1,5
2 Utilizarea lejer anormala a corpului

Particularitati lejere ca stangacii, miscari repetitive, slaba coordonare, sunt


observate. Miscari mai neobisnuite pot aparea dar foarte rar.
2,5
3 Utilizarea mediu anormala a corpului

Comportamente care sunt in mod clar stranii si neobisnuite pentru un copil de


aceasta varsta sunt relevate : miscari bizare ale degetelor, posturi particulare
ale degetelor sau corpului, fixarea privirii asupra unei anumite parti a
corpului, auto-agresiune, balansarea, invartire, agitarea degetelor sau mersul
pe varful picioarelor.
3,5
4 Utilizarea sever anormala a corpului

Miscari de genul celor descrise deasupra apar cu o intensitate si frecventa


importanta corespunzand unei utilizari sever anormale a corpului. Aceste
comportamente pot persista in pofida incercarilor de a le elimina sau de a
implica copilul in alte activitati.

OBSERVATII :

V. UTILIZAREA OBIECTELOR :

1 Interes normal pentru jucarii sau alte obiecte, utilizare adaptata.

114
Copilul manifesta un interes normal pentru jucarii sau alte obiecte adaptate
nivelului sau de indemanare si le foloseste intr-o maniera adaptata.
1,5
2 Interes lejer anormal pentru jucarii sau alte obiecte, utilizare lejer
inadaptata.

Copilul poate prezenta un interes atipic pentru obiecte sau se poate juca cu
acestea intr-o maniera imatura (de ex. loveste cu jucaria sau o tine in gura).
2,5
3 Interes mediu anormal pentru obiecte, utilizare mediu inadaptata.

Copilul poate manifesta putin interes pentru jucarii sau alte obiecte, sau le
poate utiliza in mod bizar. El isi poate focaliza atentia asupra unei parti
insignifiante a jucariei, poate fi fascinat de reflexia luminii
asupra obiectului, poate manevra in mod repetitiv o anumite parte a obiectului
sau se poate juca cu un singur obiect, excluzandu-le pe celelalte.
3,5
4 Interes normal pentru obiecte, utilizare sever inadaptata.

Copilul se poate angaja in comportamentele descrise mai sus, cu o frecventa si


intensitate marcata. Este foarte dificil de distras de la aceste activitati
inadaptate.

OBSERVATII :

VI. ADAPTAREA LA SCHIMBARE :

1 Raspuns la schimbare adaptat varstei

Copilul poate remarca schimbarile rutinei si face comentarii, dar accepta


aceste schimbari fara a da semne de stress.
1,5
2 Raspuns lejer anormal la schimbare

115
Cand adultul incearca schimbarea de sarcini, copilul poate continua aceeasi
activitate sau utiliza acelasi material.
2,5
3 Raspuns mediu anormal la schimbare

Copilul rezista activ la schimbarile de rutina, incearca sa continue vechea


activitate si este dificil de a sustras de la aceasta. El poate da semne de
nemultumire sau sa se arate perturbat cand rutia stabilita este modificata.
3,5
4 Raspuns sever anormal la schimbare

Copilul prezinta reactii severe la schimbare. Daca o schimbare este impusa, el


se poate supara, refuza sa coopereze si isi poate manifesta nemultumirea.

OBSERVATII :

VII. RASPUNSURI VIZUALE :

1 Raspunsuri vizuale adaptate varstei

Comportamentul vizual al copilului este normal si adaptat varstei. Vederea


este utilizata impreuna cu celelalte simturi pentru explorarea unui obiect nou.
1,5

2 Raspunsuri vizuale lejer anormale

Necesita amintirea din timp in timp a sarcinii de a privi obiectele. Copilul


poate fi mai interesat de privirea oglinzilor sau a luminilor decat de semenii
sai; cateodata poate privi in gol. El poate evita sa priveasca oamenii in ochi.
2,5
3 Raspunsuri vizuale mediu anormale

116
Trebuie amintit frecvent copilului sa priveasca ceea ce face. El poate privi in
gol, poate evita sa priveasca oamenii in ochi, poate privi obiectele sub un
unghi neobisnuit, sau poate tine obiectele foarte aproape de ochi.
3,5
4 Raspunsuri vizuale sever anormale

Copilul evita in mod constant sa priveasca semenii sau anumite obiecte si


poate prezenta formele extreme ale particularitatilor vizuale descrise mai sus.

OBSERVATII :

VIII. RASPUNSURI AUDITIVE

1 Raspunsuri auditive adaptate varstei

Raspunsurile auditive ale copilului sunte normale si adaptate varstei. Auzul


este utilizat impreuna cu celelalte simturi.
1,5
2 Raspunsuri auditive lejer anormale

O lipsa de raspuns sau o reactie lejer excesiva la anumite zgomote pot fi


relevate. Raspunsurile la sunete pot fi diferite. Poate fi necesara reproducerea
unui sunet pentru a atrage atentia copilului. Copilul poate fi distras de sunete
exterioare.
2,5

3 Raspunsuri auditive mediu anormale

Reactia la sunet a copilului poate varia. El ignora adesea un zgomot la prima


prezentare. Poate tresari sau isi poate acoperi urechile la auzul unor sunete pe
care le poate auzi in mod cotidian.
3,5
4 Raspunsuri auditive sever anormale

117
Copilul raspunde prea mult sau prea putin la zgomote. Raspunsul este excesiv
indiferent de tipul stimulului sonor.

OBSERVATII :

IX. GUST-MIROS-TACT (RASPUNSURI SI MODURI DE


EXPLORARE)

1 Raspunsuri normale la stimuli gustativi, olfactivi si tactili : utilizarea normala


a acestor simturi.

Copilul exploreaza obiectele noi in mod adaptat varstei, in general prin atingere si
privire. Gustul si mirosul pot fi utilizate cand acestea sunt adaptate obiectului.
Copilul reactioneaza la dureri minime si curente exprimandu-si disconfortul fara a
manifesta insa o reactie excesiva.
1,5
2 Raspunsuri lejer anormale la stimuli gustativi, olfactivi si tactili : utilizarea
lejer anormala a acestor simturi.

Copilul poate continua sa duca obiectele la gura, sa guste sai sa miroasa obiecte
non-comestibile, sa ignore o durere de intensitate mica sau poate prezent ao reactie
excesiva in comparatie cu simpla reactie de disconfort a copilului normal.
2,5
3 Raspunsuri mediu anormale la stimuli gustativi, olfactivi si tactili : utilizarea
mediu anormala a acestor simturi.

Copilul poate fi preocupat intr-o maniera medie de atingerea, mirosirea, gustarea


obiectelor sau a persoanelor. El poate reactiona prea puternic/putin la durere.
3,5

4 Raspunsuri sever anormale la stimuli gustativi, olfactivi si tactili : utilizarea


sever anormala a acestor simturi.

118
Copilul poate fi preocupat de atingerea, mirosirea, gustarea obiectelor mai mult
pentru senzatie decat in scopul explorarii sau utilizarii obiectelor. El poate ignora
complet durerea sau poate reactiona foarte puternic la un disconfort lejer.

OBSERVATII :

X. FRICA, ANXIETATE

1 Frica sau anxietate normala.

Comportamentul copilului este adaptat situatiei si varstei.


1,5
2 Frica sau anxietate lejer anormala.

Copilul prezinta din cand in cand o frica sau angoasa prea intensa sau prea slaba in
comparatie cu reactia unui copil normal de aceeasi varsta intr-o situatie
asemanatoare.
2,5
3 Frica sau anxietate mediu anormala.

Copilul prezinta din cand in cand o frica sau angoasa prea intensa sau prea slaba in
comparatie cu reactia unui copil normal chiar mai mic ca varsta in aceeasi situatie.
3,5
4 Frica sau anxietate sever anormala.

Fricile persista chiar dupa experienta repetata a situatiilor sau obiectelor care nu
prezinta nici un pericol. Copilul este foarte greu de calmat. In mod invers, este
posibil ca el sa nu reactioneze la pericole evitate de catre copii de aceeasi varsta.

OBSERVATII :

119
XI. COMUNICARE VERBALA

1 Comunicare verbala normala pentru varsta si situatie.

1,5
2 Comunicare verbala lejer anormala.

Limbajul prezinta un retard global. Esentialul discursului are o semnificatie,


echolalia si inversiunea pronominala putand aparea. Cuvinte particulare sau un
jargon pot fi utilizate in mod ocazional.
2,5
3 Comunicare verbala mediu anormala.

Limbajul poate fi absent. Daca este prezent, comunicarea verbala poate fi un


melanj de limbaj dotat cu un sens si particularitati de genul jargonului, echolaliei
sau inversiunii pronominale. Limbajul poate comporta particularitati ca intrebariel
repetate sau o preocupare exagerata pentru subiecte specifice.
3,5
4 Comunicare verbala sever anormala.

Copilul nu utilizeaza un limbaj functional. El poate emite tipete infantile, sunete


bizare sau asemanatoare animalelor, zgomote complexe apropiate de limbaj, sau
poate utiliza in mod bizar sau persistent anumite cuvinte sau fraze.

OBSERVATII :

XII. COMUNICARE NON VERBALA

1 Comunicare non-verbala normala pentru varsta si situatie.

120
1,5
2 Comunicare non-verbala lejer anormala.

Comunicarea non-verbala este imatura. Copilul poate arata, in mod vag cu degetul
sau poate atinge ceea ce vrea, in situatii in care un copil normal de aceeasi varsta
arata cu degetul sau prezinta gesturi specifice pentru a indica ceea ce vrea.
2,5
3 Comunicare non-verbala mediu anormala.

Copilul este in general incapabil sa isi exprime dorintele sau nevoile prin gesturi.
El este incapabil sa indice ceea ce vrea prin gesturi.
3,5
4 Comunicare non-verbala sever anormala.

Copilul nu utilizeaza decat gesturi bizare sau particulare care nu au nici o


semnificatie aparenta. El nu integreaza semnificatia gesturilo sau expresiilor
faciale ale celorlalti.

OBSERVATII :

XIII. NIVELUL DE ACTIVITATE

1 Nivel de activitate normal pentru varsta si situatie.

Copilul nu este nici mai activ, nici mai putin activ decat un copil normal intr-o
situatie asemanatoare.
1,5
2 Nivel de activitate lejer anormal.

121
Copilul este cateodata lejer agitat sau incetinit. Nivelul de activitate al copilului nu
se interfereaza decat foarte lejer cu performanta sa.
2,5
3 Nivel de activitate mediu anormal.

Copilul poate fi foarte activ si dificil de controlat. El poate consuma energie fara
limita si seara sa mearga fortat la culcare. In mod invers, el poate fi
apaticnecesitand o stimulare importanta pentru a-l misca.
3,5
4 Nivel de activitate sever anormal.

Copilul prezinta nivele de activitate extreme, mergand de la hiperactivitate la


apatie. El poate chiar trece de la o extrema la alta.

OBSERVATII :

XIV. NIVELUL INTELECTUAL SI OMOGENITATEA FUNCTIONARII


INTELECTUALE

1 Inteligenta normala si functionare intelectuala omogena.

Copilul este la fel de inteligent ca un copil de aceeasi varsta si nu prezinta nici


indemanari exceptionale dar nici probleme.
1,5
2 Functionare intelectuala lejer anormala.

Copilul nu are o inteligenta atat de dezvoltata cat a unui copil de aceeasi varsta,
capacitatile sale fiind retardate in mod egal in toate domeniile.
2,5
3 Functionare intelectuala mediu anormala.

122
In general, copilul nu are o inteligenta atat de dezvoltata cat a unui copil normal de
aceeasi varsta. Totusi el poate prezenta o performanta apropiata de normal intr-
unul sau mai multe domenii de functionare intelectuala.
3,5

4 Functionare intelectuala sever anormala.

In timp ce copilul , general, nu are o inteligenta atat de dezvoltata cat a unui copil
normal de aceeasi varsta, el poate fi capabil sa functionezela un nivel superior in
comparatie cu copii de aceeasi varsta -unul sau mai multe domenii.

OBSERVATII :

XV. IMPRESIA GENERALA

1 Lipsa autismului.

Copilul nu prezinta nici un simptom caracteristic al autismului.


1,5
2 Autism lejer.

Copilul prezinta doar cateva simptome sau un autism de grad lejer.


2,5
3 Autism mediu

Copilul prezinta un anumit numar de simptome sau un autism de grad mediu.


3,5
4 Autism sever

Copilul prezinta multe simptome sau un autism de grad sever.

123
OBSERVATII :

Descrierea celor 15 itemi ai testului

I. Interactiunea sociala

Definitie : este vorba despre definirea comportamentului copilului in situatii si interactiuni


diferite.

Elemente ce trebuiesc retinute :

- observarea situatiilor structurate sau nestrucurate in care copilul poate interactiona cu un


adult, cu unul/una dintre frati sau surori sau cu un alt copil ;
- observarea modului de reactie a copilului la diferite atitudini, de la solicitari intensive si
persistente pana la lipsa totala a acestora ; in mod special relevarea insistentei si intensitatii
necesare solicitarilor pentru a obtine atentia copilului ;
- observarea reactiei copilului la contactul fizic, la gesturi de atentie de genul mangaierilor si
al strangerilor in brate, la critica si pedeapsa ;
- relevarea importantei comportamentului de apucare, agatare fata de parinti sau alte
persoane ;
- initierea de catre copil a unor interactiuni cu ceilalti ;
- sensibilitatea la persoanele straine si constiinta prezentei lor, retragerea in sine si
timiditatea.

II. Imitatia

Definitie : evaluarea manierei in care copilul imita comportamentele verbale si non-verbale.


Comportamentul de imitat trebuie sa se situeze in limita posibilitatilor copilului.
Aceasta scala are ca scop evaluarea capacitatii de a imita, si nu pe aceea de a efectua sau
produce anumite comportamente. E interesanta incercarea de a-l face pe copil sa imite, in
mod spontan, comportamente deja prezentate.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-imitatia verbala poate include repetarea unor sunete simple sau a unor fraze intregi;
-imitarea miscarilor consta fie in reproducerea miscarilor mainilor sau ale corpului in
intregime, fie in imitarea unor actiuni ca : decupari cu foarfeca, copierea cu creionul a unor
forme, jocul cu obiectele.

Utilizatorul testului trebuie sa se asigure ca copilul intelege cerinta de imitare.

124
De exemplu, se noteaza modul in care copilul raspunde la un semn de « la revedere » facut
cu mana, modul in care imita o bataie din maini sau un cantec fredonat de adult.
Trebuie relevat modul in care copilul imita sunetele si miscarile simple sau complexe.
Trebuie facuta diferenta intre incapacitatea copilului de a imita, de a intelege ceea ce i se
cere si refuzul de imitare al acestuia.
Este importanta durata de timp necesara aparitiei imitatiei.

III. Raspunsuri emotionale

Definitie : evaluarea manierei in care copilul reactioneaza la situatii agreabile si


dezagreabile si determinarea acordului sau dezacordului acestor emotii la situatie. Se ia in
considerare tipul si intensitatea raspunsului.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se evalueaza maniera in care copilul raspunde stimulilor placuti de genul mangaierilor,
felicitarilor, incurajarilor, jocurilor fizice in care adultul se joaca cu acesta ;
- se evalueaza maniera in care copilul raspunde stimulilor neplacuti de genul reprimarilor si
al criticilor, luarea unei jucarii sau a unor dulciuri, durere sau pedeapsa ;
Raspunsul de tip inadecvat include si schimbarea starii copilului imprevizibil si fara motiv
aparent.
Se considera ca intensitatea raspunsului este anormala atata timp cat copilul nu manifesta
nici o emotie in situatiile in care acestea sunt prezente la copii normali de aceeasi varsta .
Tot un raspuns anormal este considerata si aparitia crizelor de manie sau agitatie ca raspuns
la un eveniment minor.

IV. Utilizarea corpului

Definitie : evaluarea coordonarii si a miscarilor normale ale corpului ; sunt relevate anomalii
ale posturii, comportamente ca : leganari, mersul pe varful picioarelor si autoagresivitatea.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-observarea activitatilor de genul : decupaj, desen, puzzle si jocuri mai active.


Se evalueaza frecventa si intensitatea utilizarii bizare a corpului.
Se noteaza, de asemenea, reactiile subiectului la tentativele de preventie a acestor
comportamente din partea adultului, ca si persistenta acestor reactii.

V. Utilizarea obiectelor

Definitie : evaluarea atat a interesului copilului pentru jucarii sau alte obiecte cat si a
utilizarii acestora.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-observarea manierei in care copilul intra in interactiune cu jucariile sau cu alte obiecte, mai
ales in cadrul activitatilor nestructurate, cand o mare varietate de material este disponibila.
125
O atentie deosebita trebuie acordata manierei in care copilul utilizeaza jucariile care au
anumite parti mobile. De exemplu, se noteaza daca copilul manifesta o preocupare deosebita
pentru rotile unui camion care se invartesc, in loc sa il faca sa ruleze.
De asemenea, in cazul cuburilor, trebuie remarcata utilizarea acestora de catre copil, de
exemplu, daca o activitate repetitiva este preferata in locul uneia constructive.
Se inregistreaza interesul excesiv pentru lucruri de care, in mod obisnuit, un copil normal de
varsta lui nu este atras. De exemplu, un copil care petrece timp indelungat pentru a privi
cum curge apa de la chiuveta, care este preocupat de o carte care contine liste (de genul
anuarelor) si nu de o carte cu imagini.
Se noteaza daca copilul este capabil sa utilizeze jucariile si obiectele de o maniera mai
adaptata dupa o demonstratie din partea adultului.

VI. Adaptarea la schimbare

Definitie : aceasta scala este axata pe dificultatile copilului de a modifica rutinele si


organizarea stabila, ca si dificultatile de a trece de la o activitate la alta ; aceste probleme
sunt adesea legate de comportamentele repetitive si de aspecte anterior redate.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se noteaza reactia copilului la schimbarea de activitate, mai ales in cazul in care acesta era
foarte implicat in activitatea precedenta ;
-se noteaza reactia copilului la tentativele de modificare a activitatilor organizate. De
exemplu, daca copilul, lasat singur, aseaza cuburile gramada sau de o maniera specifica, se
noteaza reactia lui la incercarea adultului de a modifica aranjamentul.
- se observa reactia copilului la schimbarea rutinei. De exemplu, da copilul semne de stress
la sosirea neasteptata a oaspetilor sau cand este adus la scoala pe un alt drum, cand este
schimbata mobila din casa, cand un profesor este inlocuit cu un altul, sau cand un copil nou
soseste in clasa ?
-se noteaza existenta unui comportament elaborat cu privire la activitati specifice ca, de
exemplu, luarea mesei sau mersul la culcare ; insista copilul pentru a aranja anumite obiecte
de o maniera particulara sau nu accepta sa manance decat cu un anumit ustensil ?

VII. Raspunsuri vizuale

Definitie : evaluarea formelor neobisnuite de lipsa a atentiei vizuale, prezentate de numerosi


autisti. Se observa raspunsurile copilului la vederea unor obiecte.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se observa daca copilul isi foloseste ochii in mod normal in timp ce priveste obiectele sau
in timp ce interactioneaza cu oamenii. De exemplu, daca priveste obiectele sub un anumit
unghi sau daca evita contactul vizual in timpul interactiunii sociale.
Este necesar, adesea, ca adultul sa-i intoarca capul pentru a-i obtine atentia ?
Observarea raspunsurilor vizuale neobisnuite include, de asemenea, comportamente
particulare de genul fixarea privirii asupra degetelor in miscare sau faptul de a fi absorbit de
anumite reflectii luminoase sau miscari.

126
VIII. Raspunsuri auditive

Definitie : evaluarea comportamentelor neobisnuite si a raspunsurilor bizare la sunete. Acest


item denota si interesul copilului pentru sunete variate.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se noteaza atractia sau frica neobisnuita suscitata de sunete de genul zgomotului
aspiratorului, a masiniii de spalat, a camioanelor de pe strada ;
- se noteaza daca copilul reactioneaza de o maniera nepotrivita la intensitatea sunetelor ;
De exemplu, copilul pare sa nu auda sunete foarte puternice ca cel al unei sirene, in timp ce
reactioneaza la sunete foarte usoare de genul susotelilor.
Copilul poate reactiona de o maniera excesiva (tresarind sau acoperindu-si urechile cu
mainile), la sunete normale carora ceilalti nu le acorda atentie.
Unii copii par sa auda sunete numai cand sunt lipsiti de ocupatie, in timp ce altii pot fi
interesati pana la a fi distrasi de la activitate, de sunete fara raport cu situatia.
Utilizatorul trebuie sa se asigure ca noteaza interesul copilului provocat de sunete si nu de
vederea obiectului care produce sunetul.

IX. Gust-Miros-Tact (Raspunsuri si moduri de explorare)

Definitie : evaluarea raspunsurilor copilului la stimuli gustativi, olfactivi si tactili (incluzand


durerea). Se observa si daca copilul utilizeaza aceste modalitati senzoriale de o maniera
potrivita sau nu.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se noteaza posibilitatea ca, copilul sa prezinte un interes excesiv sau o reactie de evitare
pentru anumite mirosuri, alimente, gusturi si texturi.
De exemplu, este copilul preocupat de perceptia anumitor suprafete ca paharul de hartie sau
captuseala scaunelor ?
Miroase copilul obiecte uzuale ca piesele de puzzle sau cuburile ?
Incearca el sa manance obiecte non comestibile ca noroi, hartii sau lemn ?
Trebuie facuta distinctia intre explorarea bucala infantila si ocazionala si comportamentele
particulare si mai frecvente care nu au nici un raport cu utilizarea obiectului.
-se noteaza reactiile neobisnuite la durere ale copilului ; reactioneaza putin sau mult la
durere ? Pentru a raspunde, este necesara cateodata ciupirea copilului de catre utilizator.

X. Frica, Anxietate

Definitie : evaluarea fricii si a anxietatii neobisnuite sau inexplicabile. Se ia in considerare,


de asemenea, absenta fricii in situatii in care copilul normal de aceeasi varsta prezinta in
mod normal o reactie de frica sau ingrijorare.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se urmaresc comportamente de genul fricilor, tipetelor, rasului nervos.


127
Trebuie tinut cont de frecventa, severitatea si durata reactiilor copilului. Reactiile de frica
manifestate de copil, sunt ele normale si li se pot gasi un corespondent ?
Se tine cont de durata raspunsului : este limitat la un singur tip de circumstante, sau este
legat de un numar mai mic sau mai mare de situatii ? Copiii de aceeasi varsta reactioneaza
de aceeasi maniera ?
Intensitatea raspunsului poate fi evaluata prin dificultatea calmarii copilului. Acest tip de
reactie poate aparea la separarea de parinti, ca raspuns la proximitatea fizica sau al faptului
de a fi ridicat de la locul de joaca.
Comportamente neobisnuite pot aparea ca raspuns la elemente de genul ploii, la vederea
unei jucarii, a unei marionete, a plastelinei.
Un alt gen de raspuns nepotrivit se refera la incapacitatea de a prezenta o reactie de frica
justificata de situatii ca : circulatie intensa, caini necunoscuti, si toate situatiile in care un
copil normal reactioneaza conform situatiei.
Trebuie depistata eventuala existenta a unei nervozitati inadaptate : Copilul tresare cu
usurinta ca raspuns la zgomote sau miscari normale ?

XI. Comunicare verbala

Definitie : sunt evaluate prezenta sau absenta limbajului, toate aspectele limbajului.
Cand limbajul este prezent sunt urmarite particularitatile, bizareriile si anomaliile vorbirii, ca
si evaluarea vocabularului si a sintaxei, intonatiei, volumului, ritmului vorbirii, semnificatia
discursului si adecvarea sa la situatie.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se iau in considerare frecventa, intensitatea si intinderea enunturilor particulare, bizare sau
nepotrivite ;
-se noteaza modul in care copilul vorbeste, raspunde la intrebari si repeta cuvinte sau sunete
cand i se cere.
Problemele legate de comunicarea verbala includ mutismul sau absenta limbajului,
intarzierea in achizitionarea limbajului, utilizarea unui limbaj specific unui copil de o varsta
inferioara, utilizarea unor cuvinte particulare sau fara semnificatie.
Trei tipuri de particularitati ale limbajului sunt de remarcat, daca ele apar dupa varsta la care
ele sunt observate in mod normal : inversarea pronominala, echolaliile si jargonul.
Este cazul :
1) inversarii pronominale, atunci cand copilul spune « tu vrei sa
mananci » in loc de « eu vreau sa mananc »
2) echolaliei, cand copilul repeta ceea ce aude. De exemplu, el poate
repeta intrebarile in loc sa raspunda la acestea.
3) jargonului, cand se constata utilizarea unor cuvinte bizare si fara
semnificatie, folosite fara intentia de a transmite un mesaj.

Pentru copiii ce poseda limbaj, trebuiesc notate calitatea vocala, ritmul si volumul sau
intensitatea vocii. Se iau in considerare repetitiile pastrate dupa o anumita varsta.

128
XII. Comunicare non verbala

Definitie : comunicarea non verbala este evaluata pornind de la expresiile faciale, postura,
gesturi si miscari ale corpului. Se tine cont si de raspunsul copilului la comunicarea non-
verbala a altora.
Chiar daca copilul are un nivel relativ bun al limbajului el poate avea o comunicare non
verbala saraca ; copiii ce prezinta anomalii ale comunicarii verbale pot avea/nu avea
dezvoltate mijloacele de comunicare non verbala.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se ia in considerare comunicarea non-verbala a copilului in momentul in care acesta are o


nevoie sau doreste sa se exprime ;
-se noteaza si raspunsul copilului la comunicarea non-verbala a celorlalti.

Copilul utilizeaza gesturi si expresii faciale pentru a indica, de exemplu, ca vrea sa manance
sau sa se joace ?
Incearca copilul sa utilizeze mana adultului ca extensie a propriei maini ?
Pentru a indica faptul ca vrea sa merga undeva, copilul utilizeaza gesturile pentru a indica
sau trage persoana pentru a o duce acolo unde vrea el sa mearga ?

XIII. Nivelul de activitate

Definitie : evaluarea activitatii atat in situatii structurate cat si in cele in care copilul este
liber sa faca ce vrea. Trebuiesc considerate hiperactivitatea si pasivitatea.

Elemente ce trebuiesc retinute :

-se observa modul de miscare al copilului in situatii de joc liber si reactia acestuia la cererea
adultului de a sta asezat ;
-se tine cont de constanta activitatii.
Daca copilul este pasiv, poate fi incurajat sa se miste mai mult ?
Daca este activ de o maniera excesiva, poate fi calmat ?
In timpul evaluarii, trebuie tinut cont de factori ca varsta copilului, distanta pe care a
parcurs-o pentru a veni, durata examinarii, plictiseala si oboseala.
Trebuie tinut cont si de eventuala influenta a medicamentelor care pot modifica nivelul
activitatii.

XIV. Nivelul intelectual si omogenitatea functionarii intelectuale

Definitie : evaluarea pe de o parte a nivelului general de functionare intelectuala si evaluarea


omogenitatii acestei functionari, pe de alta parte.
In functionarea mentala atat a copiilor normali cat si a celor ce prezinta un handicap apar
anumite fluctuatii ; scopul acestei scale este acela de a identifica scorurile ridicate,
neobisnuite in anumite domenii, ceea ce este caracteristic descrierii autismului facuta de
Kanner.

Elemente ce trebuiesc retinute :


129
-se ia in considerare nu numai intelegerea limbajului, a numerelor si conceptelor, dar si
maniera in care copilul isi aminteste de lucruri pe care le- vazut sau auzit, modul de
explorare a mediului si, prin urmare, maniera in care intelege functionalitatea lucrurilor.
Trebuie identificata eventuala existenta a unor aptitudini exceptionale in ceea ce priveste
inteligenta copilului, ca de exemplu : talent in utilizarea cifrelor, memorie mecanica,
memorie muzicala.
-se vor releva elemente ale gandirii concrete sau tendinta de a intelege lucrurile
corespunzatoare unei varste sau unui nivel de functionalitate intelectuala inadecvata.

XV. Impresia generala

Este vorba de impresia subiectiva a utilizatorului asupra gradului de autism, raportata la cei
14 itemi precedenti. Aceasta evaluare trebuie facuta direct, fara calcularea mediei celorlalti
itemi. Pentru a face aceasta evaluare trebuie tinut cont de toate celelalte informatii
disponibile, cum ar fi : dosarul medical al copilului, interviul cu parintii.

ANEXA A
TEORIE, SUMAR SI CONCLUZII

STADIILE DE DEZVOLTARE
Exista 3 stadii in teoria sistemelor de dezvoltare cognitiva: stadiul gestual(0-18 luni); stadiul
simbolic-gestual(18 luni-5 ani); stadiul symbolic(de la 5 ani in sus).
STADIUL GESTUAL- perioada in care comportamentul copilului este mai mult sau mai
putin dominate de posesivitatea asupra obiectelor sau asupra propriei persoane-
egocentrismul. Inspre partea finala a acestiu stadiu ,pe masura ce relatia dintre corp si lume
devine mai diferentiata, copilul devine progresiv din ce in ce mai capabil de a initia actiuni .
STADIUL SIMBOLIC-GESTUAL- pe masura ce copilul devine capabil sa isi reprezinte
corpul ca o entitate coerenta cu brate, picioare, maini, un anumit sex, un anumit nume, de
asemenea ei incep sa denumeasca obiecte independente de contextual propriu si sa le
numeasca, in acest fel numele devine un surogat al obiectelor. In ciuda acestor realizari
copilul nu este format complet, de aceea are nevoie de un tipar de a realize anumite lucruri,
dar se impune ca sa se faca legatura intre cuvinte, nume si obiecte.
STADIUL SIMBOLIC- pe masura ce copilul ajunge la functionarea sub forma de
simbolistica in fiecare domeniu, puterea de a se “smulge” de prezenta obligatorie a
obiectului in timp ce se vorbeste despre acesta.Copilul poate sa demonstreze ca el deja
cunoaste cunoaste relatia arbitrara intre cuvinte si contextul in care se pot folosi, poate
stabili noi relatii intre formele simbolice si obiectele sau evenimentele legate de acestea.
Acest stadiu permite impartirea in categorii si subcategorii ale obiectelor si evenimentelor,
relatiile reciproce, abilitatea de a gasi diferite moduri de a vedea unele lucruri, dezvoltarea
gandirii reversibile, si “actiunea practica”in locul incercarilor si erorilor.Acest stadiu permite
de asemenea scrierea si citirea fonematica, operatiile de calcul si analiza.

130
De asemenea este important sa intelegem modul in care copilul percepe lumea si
relationeaza cu obiectele.

DEZVOLTAREA LATERALA SI VERTICALA


“Dezvoltarea laterala” se refera la relationarea cu obiectele si evenimentele “aici si acum”.
Include abilitatea de a merge printer obstacole , de a se deplasa dintr-un loc in
altul(intelegerea relatiilor spatiale), abilitatea de a rezolva o problema sau o situatie
(folosind o ustensila sau sa ia o ustensila dintr-un loc greu de ajuns de pe un raft), si
abilitatea de a folosi uneltele.
“Dezvoltarea verticala”- distantarea de realitate – se refera la abilitatea progresiva de a
reprezenta”aici si acum”- prin simboluri. Tranzitia de la obiect la imaginea obiectului, de la
semne sau limbaj la cuvantul scris pentru a reprezenta obiectul, pana la folosirea
simbolurilor algebrice- reprezinta o indepartare progresiva de obiect.Pentru o dezvoltare
reusita este nevoie de integrarea celor doua moduri de dezvoltare astfel incat copilul nu
numai sa poata rezolva anumite situatii sau problem din mediul apropiat , ci sa si poata
comunica cu el insusi sau cu altii in legatura cu experientele prin care a trece. De multe ori
pentru a ajuta un copil cu deficiente sa isi insuseasca dezvoltarea laterala si verticala , la fel
ca si integrarea lui, este nevoie de pasi bine proportionati.

PASII NECESARI IN FORMAREA ACESTUI SISTEM


Orientarea- aceasta stare poate fi indusa in conditiile in care unui copil I se vorbeste cu voce
tare, apoi cu voce soptita si I se cere acsestuia sa fie atent la tot ce I se spune.
Implicarea in actiune- dup ace un copil vede o mingie, el trebuie sa ia mingea si sa o ridice,
dar nu este singura necesara sa stabileasca un sistem.Doar cand copilul de cate ori vede o
minie o ridica si o arunca si are loc relationarea actiune-obiect ca un sistem.
Reactia compensatorie- Dupa ce un copil este implicat de mult timp in joc, orice intrerupere
a sistemului va declansa o “reactie compensatorie”- tendinta de a pastra sistemul intact. De
exemplu, daca cineva ii ia copilului mingea, copilul va incerca s-o ia inapoi , sau va face un
gest care sa sugereze actiunea, va spune “mingea”.Folosirea multor intreruperi are ca scop
dezvoltarea semnelor si cuvintelor la copii.Cand profesorul, terapeutul sau parintele
raspunde la acele semne sau cuvinte ca si cum ar fi intentionate copilul invata rapid sa le
foloseasca in comunicare.

PROPRIETATILE SISTEMULUI
Sistemele copiilor difera in functie de rigiditatea lor, complexitatea lor, si distantarea de
realitate.Rigiditatea sistemului se refera la cat de importanta este nevoia copilului de a-si
pastra sistemul neschimbat’; complexitatea sistemului se refera la modul de organizare a
acestuia(formarea unui minisistem sau sistem integrativ); distantarea de realitate se refera la
gradul in care copiii substituiesc simbolurile corespunzatoare unei persoane, obiect
eveniment cu contactul direct, fizic.
131
DIFERITELE TIPURI DE DISFUNCTIONALITATI ALE SISTEMULUI
DISFUNCTIONALITATI INCHISE ALE SISTEMULUI- un copil implicat repetitive si
profund cu un obiect , care nu permite altor oameni sa devina parte din sistemul sau
actiune-obiect demonstreaza o disfunctionalitate de sistem inchisa. Exista doua tipuri :
A. – implicat in unu sau doua sisteme obiect-actiune
B. – implicat in mai multe sisteme actiune-obiect

TULBURARI DE FORMARE A SISTEMULUI- un copil care are dificultati in formarea


sistemului pentru ca el sau ea este condus constant de diversi stimuli din mediu sau pentru
ca slaba coordonare interfera cu abilitatea de a se implica in actiuea data.

TRECEREA DE LA SFERE LA SISTEME


Sferele consista in activitatile repetitive in jurul unui obiect sau eveniment pentru a ajuta
copiii cu tulburari de a invata moduri noi si organizate de a coopera si astfel acestia isi vor
umple “golurile” din educatie.Acestea pot fi mai mult sau mai putin complexe.Cand copiii
pot realize actiuni sferice fara ajutorul cuiva avem un sistem.
Avem trei tipuri de sfere:
1. Minisferele- ghidarea comportamentului unui copil in jurul unui singur eveniment ,
de exemplu, deschiderea si inchiderea usilor, ridicarea si lasarea jos a obiectelor,
asezarea cestilor la locul lor, sau taierea in fasii a lutului.
2. Sfera integratoare- odata ce minisferele au fost combinate si introduce ca serii legate
intre ele, ca de exemplu urcatul scarilor pentru a ajunge undevasau spalarea vaselor
murdare si punerea acestora la uscat, acestea reprezinta sferele integratoare. Acestea
include cateva component.

GENERALIZAREA SISTEMELOR CU PLOP


PLOP este un termen care ne reaminteste ca inainte ca un copil sa poate generaliza o actiune
invatata, el trebuie sa invete sa efectueze acea actiune cu diferiti oameni, in diferite locuri,
cu diferite obiecte si in momentul in care obiectul respectiv este reprezentat din mai multe
pozitii. Odata ce un copil poate folosi obiectele in diferite situatii , este foarte probabil ca el
sau ea va putea generaliza actiunea in oricare conditii.

PRINCIPII PENTRU EXTINDEREA SISTEMELOR


1.PRINCIPIUL INCLUZIUNII- in momentul in care copilul este implicat sa cunoasca o
proprietate a unui obiect sau eveniment, acesta este stimulat de catre un aspect specific al
situatiei , acest aspect devenind parte dintr-un tot unitar al unui sistem. Cand doar partea de
background a sistemului apare, reactiile compensatorii ale copilului sunt la fel ca si cum ar fi
fost in mediul original.

132
2. PRINCIPIUL EXTENSIUNII- cand un sistem de implicare actioneaza asupra unei noi
proprietati a unui obiect sau eveniment acea proprietate devine o parte vasta a sistemului
original.Apoi copilul mentine integritatea noului sistem extins cand este interrupt ca si cum
ar fi sistemul original.

INTERVENTII IMPORTANTE PE BAZA SISTEMULUI MILLER


ORIENTAREA MULTIPLA- aceasta strategie este importanta pentru copiii care au tendinta
de a folosi acelsi sistem in orice ocazie. Pentru a revitaliza sistemul deja oboist si a creea un
contact mai bun al copilului cu terapeutul sau parintele , el sau ea “se razgandeste” constant
intr-un fel care ii cere copilului sa fie atent la el sau la ea pentru a-si da seama care este
urmatorul pas. De exemplu, un copil care pare sa se “scufunde” intr-un sistem particular de
actiune, caruia I se cere sa urce scarile pe langa anumite obstacole si sa le coboare, I se
spune sa coboare cate doua trepte sau sa foloseasca alte metode.
RESTABILIZAREA- cand un copil pare sa piarda contactul cu ceilalti, strategii de
restabilizare pot ajuta foarte mult pentru a-I adduce pe respectivul copil sa iasa din propria
lui preocupare. Pentru a reztabiliza copilul trebuie sa il tragi pe copil in mod repetat si
surprinzator de tricou in fata si in spate, in stanga si in dreapta, pentru a creea un mic
dezechilibru. Astfel, copilul devine mai constient in legatura cu propriul sau corp si poate
satbili o legatura cu cei din jur. Restabilizarea are rezultate foarte bune daca este copilul
asezat pe un scaun sau o banca si in momentul crizei acesta este ridicat pana la nivelul tau
pentru a stabili contactul vizual cu acesta.Trebuie avut grija ca zgaltaieturile sa nu il
determine sa cada pe copil, ci doar sa-l surprinda.
ATINGEREA FETEI- cand un copil evita contactul vizual si nu relationeaza cu altii,
aceasta atingere a fetei este utila. Luati mainile copilului in ale voastre si incepeti, cu mana
voastra peste a copilului, s ail lasati pe copil sa va loveasca usor peste obraz, lucru pe care
trebuie sa i-l faceti si voi copilului.Acest lucru trebuie dacut cu un ritm si de fiecare data
cand acesta va loveste usor, voi trebuie sa ii rostiti usor numele.Dupa ce aceasta alteratie
ritmica este stabilita, trebuie sa incetati actiunea brusc sufland asupra mainii
copilului.Contrastul dintre ritmul calm si tacut si rapiditatea suflatului ii induce copilului
nevoia de a se uita la profesor pentru a determina ce mai urmeza.
RESTBILIZREA SI ATINGEREA MUTUALA A FETEI
UTILIZAREA- se refera la o strategie folosita la copiii care au suferit o trauma de a repeta
anumite actiuni care i-au traumatizat.De exemplu, daca un copil a fost batut sau s-a tipat la
el, profesorul sau terapeutul ii va cere copilului sa loveasca sau sa tipe dar nu in acelasi timp.
Cand copilul face aceste lucruri, un comportament care era initial o parte involuntara a
traumei, acest mod de comportament devine o parte a unui sistem care leaga componenetele
de limbaj. Cu alte cuvinte, copilul devine constient de ceea ce face. In acest mod, trauma
dispare de cele mai multe ori si apoi sunt facute deliberat.
SCHEMA CORPORALA- a fost introdus de catre Henry Head, un medic neurolog, si mai
tarziu, extins de Paul Schilder in 1951. Se refera la formarea conceptului de corp datorita
caruia putem sa stam, sa ne ridicam, sa sarim, sa alergam, de asemenea sa initiem actiuni
asupra lucrurilor sau oamenilor.

133
ZONA DE INTENTIE- spatiul in interiorul caruia un copil cu autism percepe informatii.De
obicei acest spatiu este foarte aproape de corpul copilului. Terapeutul trebuie sa observe
zona de intentie a copilului si sa il mareasca progresiv astfel incat sa poata primi informatii
cat mai departe de aceste zone.
ARHITECTURA- relatia optima dintre copil si obiect sau persoana. Un exemplu obisnuit de
arhitectura gresita este ca atunci cand profesorul ii cere copilului sa puna niste cartonase la
locul lor dar profesorul sta in picioare si elevul sta jos si panoul in care trebuie sa introduca
jetonul este la table.Profesorul ar trebui sa fie la acelasi nivel cu copilul pentru a asigura
contactul vizual si panoul este intre ei la o distant care ii permite copilului sa piarda
contactul vizual cu profesorul.
CONTAGIEREA PRIN IMITARE- tendinta caracteristica a copiilor cu o slaba organizare
structural este de a fi “prinsi”de catre comportamentul altora.(La crese, cand un bebelus
plange si ceilalti incep sa planga). In mod deliberat se creeaza situatii in care se folosesc
situatiile de “contagiere” pentru a ajuta la stabilirea sistemelor.Totusi se poate contracara
acest efect inca din primele stadia de dezvoltare. Pentru copiii care prezinta dificultati in
integrarea si combinarea diferitelor componente ale sistemelor , trebuie sa ii prezentam
copilului foarte pe scurt toate componentele sistemului pentru a nu uita ce a facut anterior.
NARAREA- pentru a-I ajuta pe copii sa faca legatura intre ceea ce aud si ceea ce fac. Acest
lucru este vital pentru dezvoltarae limbajului receptive si expresiv , la fel ca si in dezvoltarea
constiintei de sine. Profesorul sau terapeutul “povesteste” ceea ce face copilul in acelasi
timp in care acesta executa actiunea. Modul in care se povesteste trebuie sa exprime
multumirea profesorului fata de elev.Povestirea poate fi mult mai stimulanta decat daca
progesorul ii spune copilului “Ai facut o treaba buna”.
EXPANSIUNEA SPONTANA- abilitatea copilului de a schimba modul original de a face
un lucru
EXECUTAREA UNEI ACTIUNI- abilitatea copilului de a interactiona intentionat cu
mediul din jurul sau si componentele acestuia. Include planificarea, rezolvarea problemelor,
alegerea unui sistem actiune obiect pe care copilul doreste sa-l activez

134
ANEXA B
CHESTIONARUL MILLER PENTRU COPIII CU DIFICULTATI DE DEZVOLTARE

NUMELE COPILULUI……………..
NUMELE PARINTELUI……………………………
DATA NASTERII……………………………………
DIAGNOSTICUL…………………………………………………
ADRESA DE E-MAIL………………………………….
DIAGNOSTICAT DE CATRE……………………………….
NR DE TELEFON…………………………………….
ADRESA………………………………………………………………………………………
………………………………………………..
Programele la care a luat parte
copilul…………………………………………………………………………………………
Ingrijorarile
parintilor……………………………………………………………………………….............
REACTIA LA SENZORI
1. Copilul dumneavoastra raspunde la gadilat cu rasete si arata ca ii face placere?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
2. Cand te joci mai “dur” cu copilul(aruncat in aer, rostogolire)copilul rade si cand va
opriti pare sa vrea mai mult?

Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna


3. Daca faceti un zgomot puternic in spatele copilului se intoarce acesta pentru a cauta
sursa sunetului?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
4. In momentul in care copilulcade mai rau , atinge ceva fierbinte sau este lovit plange?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
5. Localizeaza si atinge partea lovita?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
ORGANIZAREA COPRPORALA
6. Cauta copilul lucruri pe care sa se catere si din ce in ca mai inalte?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
7. Cand se catara pe un gard stie care picior sa-l puna primul?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
8. Cand merge pe strada evita obstacolele de pe strada?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna

135
9. Foloseste toaleta pentru a-si face nevoile?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
10. Poate sa mearga pe bicicleta sau tricicleta fara ajutor?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
11. Poate copilul sa evite obstacolele din jurul sau in timp ce merge cu bicicleta?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
12. Stie copilul sa ajunga singur dintr-o camera in alta?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
13. Stie copilul sa ajunga singur acasa?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
14. Cand este mai departe de casa si deja nu mai poate vedea blocul sties a se mai
intoarca?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
15. Poate sa ridice copilul obiecte mici cu doua degete?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
16. Poate copilul sa apese pe clanta si sa deschida usa?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
17. Poate copilul sa deschida un borcan al carui capac trebuie intors de doua ori?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
18. Cand copilul face o actiune(ridica o haina, isi strange jucariile), urmareste cu privirea
mainile?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
19. Poate pune copilul o piesa de lego peste alta?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
20. In momentul in care construieste copilul se asigura ca ceea ce a construit are
echilibru?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
21. Isi poate pune copilul haina in ciuer astfel incat sa nu cada?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
REZOLVAREA UNEI PROBLEME, SITUATII SI FOLOSIREA UNELTELOR
22. Cand viziteaza un nou parc cu jucarii si locuri de urcat, este interest copilul sa
incerce toate noutatile?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
23. Daca ati plasat 3 scaune pe podea in pozitii diferite(unul in pozitie normal, altul spate
in spate cu celalalt si cel de-al treilea invers)si ii cereti copilului sa aranjeze scaunele
cum trebuie, poate sa faca acest lucru?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
24. Isi aseaza copilul correct mainile pentru a ridica scaunele?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
25. Reuseste copilul sa deschida si alte feluri de usi?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
26. Daca doreste sa ia o unealta de pe un raft care nu ii este la indemana si este o scara
langa raft, copilul foloseste scara pentru a lua unealta?

136
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
27. Daca scara sau scaunul este in celalalt colt al camerei, le poate gasi usor si folosi
corespunzator?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
28. Daca scara este in alta camera , poate copilul sa o gaseasca repede si sa o foloseasca
pentru a lua obiectul?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
29. Daca un copil nu poate rezolva singur o problema, dup ace vede un model de
rezolvare va fi capabil sa o rezolve?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
30. Poate copilul sa traga de o sfoara atasata de o jucarie pantru a o trage inspre el sau
pentru a plimba jucaria?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
31. Foloseste copilul un bat sau alte obiecte pentru a lovi anumite lucruri?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
CONTACTUL SOCIAL
Contactul social anormal
32. Evita copilul contactul visual cu ceilalti?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
33. Este copilul mai interesant de obiecte decat de oameni?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
34. Copilul trece de oameni ca si cum ar fi obiecte
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
35. Daca un strain vine inspre copil si il ia de mana, copilul ia mana strainului si accepta
sa plece cu acesta?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
36. Cand treceti cu copilul de o usa care sa misca, acesta neglijeaza sa tina usa ca sa nu
va loviti?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
37. Cand 3 sau 4 adulti stau in sufragerie , incearca acesta sa se apropie de cei prezenti
in camera?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
38. Cand cel care are grija de copil il lasa cu persoane necunoscute, se supara copilul si
incerca sa se duca la cel pe care il cunoaste?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
39. Cand se loveste copilul, vine la dumnenoasta sa-I alinati durerea?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
40. Interactioneaza copilul bine cu ceilalti copii de varsta lui?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
41. Cand se afla intr-un spatiu nou, copilul intrerupe jocul pentru a veni la dumnevoastra
si apoi revine la ceea ce facea?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
42. Copilul are preferinte legate de copiii din anturajul lui?

137
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
43. Se poate juca de-a vati ascunselea?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
44. Se uita copilul la dumneavoastra cu entuziasm cand ii spuneti”Fugi ca te prind?”
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
45. Poate copilul sa paseze mingea celuilalt coechipier?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
46. Poate juca bowling sau un alt joc asemanator copilul dumneavoastra?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
47. Poate astepta copilul sa ii vina randul in timpul unui joc?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
48. Copilul intelege faptul ca unele lucruri ii apartin iar altele le apartin altora?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
49. Cand aveti un joc in care cine ia primul un obiect de pe masa de exemplu, copilul
doreste sa ia obiectul pentru a castiga?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna

COMUNICAREA
Receptivitatea

50. Poate copilul sa va arate gura, nasul, ochii, gura lui, daca ii cereti?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
51. Poate sa arate copilul aceleasi parti ale corpului la dumneavoastra?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
52. Cand ii cereti copilului sa arate partile corpului pe o plansa, poate sa faca acest
lucru?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
53. Daca se afla o jucarie sau un obiect in fata copilului si dumneavoastra intindeti mana
si il rugati sa vi-l dea, poate face acest lucru copilul?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
54. Daca ii cereti copilului sa va dea un obiect din camera si apoi i-l aratati cu degetul,
poate acesta sa vi-l dea?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
55. Daca este rugat copilul sa aduca un alt obiect cunoscut din camera si verbal si
gestural, il poate aduce?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
56. Daca este rugat copilul sa aduca un obiect cunoscut dintr-un loc necunoscut, poate
aduce obiectul?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
138
57. Daca este rugat copilul intr-o singura propozitie sa aduca doua obiecte din alta
camera, poate face acest lucru?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
58. Cand il strigati sa vina la dumnevoastra easpunde la chemare?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
59. In momentul in care copilul face un lucru nepermis si I se cere sa se opreasca, va
asculta?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
COMUNICAREA NONVERBALA
60. Copiii scoate anumite sunete pentru a atrage atentia
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
61. Copilul emite sunete asemanatoare sunetelor articulate
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
62. Copilul emite anumite sunete sau gesticuleaza pentru a anunta ca ii este foame sau
are nevoie sa mearga la toaleta
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
63. Cand copilul vrea ceva isi exprima nevoia tragandu-te de mana inspre obiectul dorit
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
64. Copilul arata cu mana sau gesticuleaza pentru a obtine obiectul dorit
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
65. Cand copilul arata inspre obiectul dorit prima oara se uita la el
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
COMUNICARE VERBALA ANORMALA
66. Copilul imita cuvintele rostite de catre ceilalti
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
67. Copilul vorbeste dar nu se adreseaza unei persoane
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
68. Copilul incurca “eu “ cu “tu”, si se adreseaza la propria persoana cu “tu”.
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
COMUNICAREA VERBALA ADAPTATIVA
69. Copilul foloseste un singur cuvant pentru a-si exprima nevoile
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
70. Dupa ce spuneti primele cuvinte ale unui cantec , copilul completeaza restul
cantecului?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
71. Copilul foloseste propozitii complexe pentru a exprima propriile nevoi
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
72. Copilul va priveste cand va spune ceva si asteapta raspunsul
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
73. Copilul poate varia propozitiile punand adjectivele si verbele la forma potrivita
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna

139
74. Copilul povesteste ce I s-a intamplat la scoala sau in alta parte
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
75. Copilul povesteste lucruri care au avut loc in trecut sau care crede el ca se va
intampla
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
FUNCTIONAREA SIMBOLICA
76. Potriveste copilul imaginile cu obiectele?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
77. Intelege ca este posibil sa arate o imagine pentru a exprima dorinta de a lua un
obiect?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
78. Deseneaza copilul pe hartie?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
79. Poate copilul sa termine desenul unei fete daca ii desenati un cerc?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
80. Deseneaza copilul obiecte pe hartie?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
81. Copilul deseneaza diferit anumiti oameni, anumite lucruri, personaje sau evenimente
in functie de cat de atasat este de acestea
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
82. Se poate preface ca el conduce o masina cu ajutorul unei masini de jucarie sau ca
hraneste bebelusul cu ajutorul unei papusi si a unei sticlute?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
83. Poate numara copilul de la 1 la 10?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
84. Poate da un numar de obiecte(trei, patru, cinci obiecte)?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
85. Poate aduna si scadea numere?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
86. Poate efectua adunari si scaderi pentru a cumpara un produs?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
87. Poate citi cuvinte ca STOP, MERGI, PERICOL, CALD si sa le explice intelesul?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
88. Poate citi propozitii si cu ajutorul imaginilor si sa le inteleaga sensul?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
89. Poate intelege diferitele sensuri ale cuvintelor cunoscute?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
90. Poate scrie o scrisoare cu putin ajutor din partea cuiva?
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
COMPORTAMENT ANORMAL
91. Copilul este atras de orice obiect care ii iese in cale
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna

140
92. Copilul are miscari necontrolate ale mainilor si picioarelor
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
93. Cand este suparat copilul se bate singur, isi musca mainile sau se loveste cu pumnii
in cap
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
94. In locuri necunoscute copilul fuge in cerc sau dintr-o parte in alta a camerei
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
FUNCTIONAREA SISTEMICA
95. Copilul este atat de atras de sunete noi astfel incat trebuie sa vada de unde vine
sunetul
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
96. Daca in timp ce o piesa de lego cade, simte nevoia sa o puna la locul ei
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
97. Cand copilul urca sau coboara , pare sa uite pe unde a coborat sau a uitat
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
98. Copilul are probleme in rezolvarea unui puzzle deoarece in timp ce mana sa este in
locul corect , privirea lui este in alta parte
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
99. Cand copilul are o jucarie in mana si cineva i-o ia, acesta este foarte suparat
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
100 Cand I se da un obiect asemanator dar nu acelasi in locul obiectului car i-a fost luat,
acesta il respinge
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
101 Copilul aranjeaza diferite obiecte si se opune oricui vrea sa le schimbe ordinea
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
102 Copilul face unul sau mai multe din urmatoarele: inchide si deschide usa, aprinde si
deschide lumina, trage apa la toaleta, deschide si inchide robinetul
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
103 Copilul este deranjat de orice schimbare apare
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
104 Este curios in legatura cu o jucarie noua dar nu doreste sa se joace cu ea
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna
105 Copilul refuza sa treaca de la un lucru la altul
Niciodata Rar Cateodata Adeseori Intotdeauna

141