Introducere in Contabilitate Idd 2019-2020

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE1
SUPORT DE CURS IDD
An universitar
2019-2020
1
Suportul a fost elaborat pe baza materialelor Bazele contabilităţii şi Bazele contabilităţii – aplicaţii şi studii de caz, coordonatori:
Caraiani, C. şi Dumitrana, M., autori: Lungu, C., Guşe, R., Calu, D., Olimid, L., Răileanu, S., Dascălu, C., Ştefănescu, A.,
Dumitru, M., Jianu, I., Jinga, G., Editura, Universitară, Bucureşti, 2010.
Introducere:
Acest curs se adresează studenţilor de la Facultatea CIG, forma de învăţământ ID, fiind inclus în planul de
învăţământ în anul I, semestrul I.
Obiectivul acestui curs constă în: prezentarea principiilor de bază ale teoriei şi practicii de contabilitate, în
vederea formării aptitudinilor de comunicare în limbaj contabil.
Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

 Posibilitatea utilizării teoriei contabile pentru recunoaşterea şi contabilizarea principalelor
tranzacţii şi evenimente;
 Pregătirea, analiza şi interpretarea situaţiilor financiare.
Structura cursului:
Cursul INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE este structurat pe trei unităţi de învăţare (capitole).
Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

 evaluare continuă, pe baza temelor de control postate pe platformă (30%);
 evaluare la examen (70%) (pentru a se lua în calcul activitatea pe platformă în vederea stabilirii
notei finale, nota obținută la examen trebuie să fie minim 5).
2
CUPRINS
Unitatea de învăţare 1
1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor
contabile
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1
1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional
1.2.1. Forme de organizare a entităţilor
1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile
1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă.
1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile
1.3.1. Bilanţul/Situaţia poziţiei financiare
1.3.2. Contul de profit şi pierdere/Situaţia rezultatului global
1.3.3. Alte rapoarte financiare
1.3.4. Principii contabile
1.3.5. Documentele contabile
1.3.6. Evaluarea în contabilitate
1.4. Teste de autoevaluare
1.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
1.6. Bibliografia unităţii de învăţare 1
1.7. Lucrarea de verificare nr. 1
2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă
2.2. Definiţia, forma şi structura contului
2.3. Planul de conturi
2.4. Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor
2.5. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor
2.6. Stornarea
3. Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază
3.2. Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările
3.3. Conturile şi analiza contabilă privind stocurile
3.4. Conturile şi analiza contabilă privind creanţele
3.5. Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria
3.6. Conturile şi analiza contabilă privind datoriile,
3.7. Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii,
3.8. Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele
3
1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor
contabile
După studiul acestei unităţi de învăţare veţi dobândi cunoştinţe despre:
 Rolul contabilităţii şi informaţiile furnizate mediului economic;
 Tipurile de entităţi economice
 Situaţiile financiare întocmite de o întreprindere şi componenţa acestora;
 Documentele ce stau la baza înregistrărilor contabile;
 Principiile contabile;
 Modificările ce survin în contabilitate pe parcursul activităţii unei întreprinderi
1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional

Contabilitatea este o disciplină cu rol informaţional. Aceasta studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale
altor evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi
contabile, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Aceste informaţii formează baza pentru
evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi din exteriorul unei organizaţii.
Dintre diferitele tipuri de organizaţii (întreprinderi comerciale, fundaţii şi asociaţii non-profit, diferite
instituţii publice etc.), acest curs este destinat întreprinderilor al căror scop este obţinerea profitului.
1.2.1. Forme de organizare a entităţilor

Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, există următoarele tipuri de societăţi:
 Societatea cu răspundere limitată (SRL) are drept principală caracteristică limitarea răspunderii
acţionarilor pentru obligaţiile societăţii la capitalul social subscris de fiecare acţionar. Capitalul este
împărţit în părţi sociale care sunt liber transferabile numai între asociaţi;
 Societatea pe acţiuni (SA) păstrează limitarea răspunderii la capitalul subscris. Capitalul social este
divizat în acţiuni, deţinute de fiecare acţionar. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor se transmite liber,
fără consimţământul celorlalţi acţionari, acestea putând fi tranzacţionate pe piaţa de capital;
 Societatea în comandită simplă (SCS) are două tipuri de asociaţi: comanditaţi şi comanditari. Faţă de
asociaţii comanditari, asociaţii comanditaţi au în plus dreptul de administrare a societăţii, dar răspund
solidar şi nemărginit. Riscul comanditarilor se limitează la capitalul subscris.
 Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) este similară din punct de vedere a caracteristicilor cu
societatea în comandită simplă. Spre deosebire de aceasta, există acţionari, iar capitalul social este
compus din acţiuni.
 Societatea în nume colectiv (SNC) are drept caracteristică obligaţia solidară (în egală măsură) şi
nemărginită (cu întreaga avere) a asociaţilor pentru operaţiunile desfăşurate în numele societăţii.
1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile

Principalii utilizatori ai informaţiei contabile sunt consideraţi:
 Investitorii. Aceştia doresc informaţii cu privire la performanţa capitalului investit, riscul estimat şi
dividende. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să
vândă;
 Angajaţii, sunt în principal interesaţi de informaţii despre profitabilitatea şi continuitatea activităţii, care
le sunt utile în aprecierea capacităţii întreprinderii de a oferi remuneraţii, pensii, participarea la profit,
premii, precum şi alte aspecte sociale (locuri de muncă, asigurări de sănătate etc.);
 Creditorii (băncile), dat fiind faptul că oferă împrumuturi şi garanţii bancare, doresc în principal
informaţii despre capacitatea întreprinderii de a rambursa creditele la scadenţă şi de a plăti dobânzile;
 Furnizorii şi alţi creditori comerciali doresc informaţii despre indicatorii de performanţă ai societăţii
(lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc.);
 Clienţii, doresc informaţii despre asigurarea continuităţii activităţii întreprinderii;
4
 Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de informaţii cu privire la politicile de alocare
centralizată a resurselor bugetare, fiscalitate şi agregarea informaţiilor la nivel macroeconomic;
 Publicul, este interesat de mai multe tipuri de informaţii, interesele sale putând fi diverse.
 Managerii sunt consideraţi utilizatori interni ai informaţiei, deoarece ei dispun de orice informaţie doresc
cu privire la firma pe care o conduc, fiind interesaţi îndeosebi de informaţiile cu caracter intern (costul
de producţie al unui bun, pragul de rentabilitate, etc.), în vederea luării deciziilor.
1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă
 Profesia contabilă este compusă din:

 CECCAR - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
 CAFR – Camera Auditorilor Financiari din România
 Reglementarea contabilă: În prezent, reglementările referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare pentru întreprinderile din România sunt prezentate prin OMFP 1802/2014 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile
Au rolul de a prezenta o imagine asupra activităţii întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar contabil
(în România acesta este echivalent cu anul calendaristic). Potrivit legislaţiei din România, acestea sunt:
1. BILANŢUL
2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
3. SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR
4. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII
5. POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE
Primele două situaţii financiare (bilanţul şi contul de profit şi pierdere) sunt elaborate pe baza celor cinci
elemente (active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli şi venituri), următoarele trei au rolul de a oferi
informaţii prelucrate sau mai detaliate, asupra realităţii unei întreprinderi.
1. BILANTUL (SITUAȚIA ACTIVELOR, DATORIILOR ȘI CAPITALURILOR PROPRII)

Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de regulă la sfârşitul exerciţiului
financiar.
1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE BILANŢULUI (ACTIVE, CAPITALURI PROPRII,
DATORII)
Potrivit reglementărilor contabile din România (OMFP 1802/2014), elementele componente ale
bilanțului sunt următoarele:
A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă îndelungată (mai

mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima utilizare. Mecanismul prin
care valoarea uzurii (deprecierii ireversibile, consumului treptat) a imobilizărilor este recunoscută în
contabilitate poartă numele de amortizare. Aceasta reprezintă o alocare treptată a costului unui activ
imobilizat pe toată durata de utilizare a acesteia. Aceasta se recunoaşte în contabilitate la sfârşitul
fiecărei luni, iar în bilanţ este scăzută din valoarea activelor imobilizate (a se vedea elementele
rectificative). România, metodele de amortizare agreate potrivit reglementărilor în vigoare sunt:
 metoda liniară: valoarea amortizabilă se împarte în cote egale, pe parcursul duratei de viaţă utile a activului;
 metoda degresivă: conduce la valori ale amortizării mai mari (şi descrescătoare) în primii ani de funcţionare
a imobilizării şi mai mici în ultimii ani, până la un nivel constant;
 metoda accelerată: presupune ca maxim jumătate din valoarea amortizabilă a unei imobilizări să fie
amortizată în primul an de utilizare, iar restul în mod egal pe durata de viaţă rămasă.
5
I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active care se
prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.
1. Cheltuieli de constituire
Acestea sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea şi fuziunea întreprinderii numai când
reglementările permit includerea acestora în bilanţ. Amortizarea se realizează sistematic pe parcursul unei
perioade de maximum 5 ani.
Exemple: Taxe și alte cheltuieli de înregistrare și înmatriculare, cheltuieli privind emiterea și vânzarea de
acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de aceeași natură, legate de înființarea și de extinderea
activității unei entități.
2. Cheltuieli de dezvoltare
Acestea sunt reprezentate de costurile efectuate pentru aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe,
în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de
serie sau utilizării. Ele presupun realizarea unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate
tehnologică a fost demonstrată şi care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate. Amortizarea se
realizează sistematic pe durata pe care se estimează că vor fi folosite rezultatele activităţii de dezvoltare.
Exemple: Costuri suportate în etapa de dezvoltare a unor produse/serviciu/tehnologii noi, referitoare la
proiectarea, construcția și testarea de prototipuri, modele, instrumente, șabloane, matrițe, tipare,
dispozitive, procese, produse, sisteme etc. înainte de faza de producție și utilizare.
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare și alte imobilizări
necorporale
Acestea includ costurile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau
serviciu (în cazul concesiunilor), a unui brevet, a unui know-how, a unei licenţe, a unei mărci şi a altor
drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. Amortizarea acestor active se realizează sistematic
pe durata pentru care întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de
imobilizări. În categoria alte imobilizări necorporale sunt incluse orice active necorporale care nu sunt
nominalizate în grupele precedente, cum ar fi programele informatice create de entitate sau achiziționate de
la terți pentru necesități proprii de utilizare, precum și rețete, formule, modele, proiecte și prototipuri.
Acestea se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.
Exemple: Un teren utilizat în baza unui contract de concesiune pe o perioadă de 50 ani, un soft pentru care
deținem o licență de utilizare.
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale

Acestea includ cheltuielile efectuate pentru prospectarea resurselor minerale (minereuri, petrol, gaze
naturale și resurse similare neregenerative), în intervalul cuprins între:
 T0. momentul în care entitatea a obținut drepturile legale de a explora într-o anumită zonă și
 T1. momentul în care a fost demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției
unei resurse minerale.
Aceste active trebuie reclasificate după momentul T1.
Exemple: Exemple de cheltuieli care pot fi recunoscute ca active de explorare și evaluare: cheltuieli cu
achiziția drepturilor de a explora, studii topografice, geologice, geochimice și geofizice, foraje de explorare,
săpături, eșantionare, activități de evaluare a fezabilității tehnice și a viabilității comerciale ale extracției
unei resurse minerale.
5. Fond comercial
Fondul comercial este reprezentat de elemente imateriale care nu pot fi recunoscute distinct în contabilitate,
spre exemplu clientela, vadul comercial, firma, reputația, dar care generează pentru entitatea deținătoare un
surplus de beneficii economice viitoare. Elementele menționate anterior nu pot fi recunoscute în
contabilitate deoarece atunci când ele rezultă în urma activității comerciale a unei entități (fond comercial
generat intern) nu este îndeplinit cel de-al doilea criteriu de recunoaștere: evaluarea credibilă. Astfel, fondul
comercial este recunoscut ca activ necorporal numai atunci când rezultă din achiziția unei alte întreprinderi
al cărei cost de achiziție este superior valorii de piață a activelor nete dobândite (activele dobândite mai
puțin datoriile preluate). În acest caz, se consideră că surplusul s-a plătit pentru elementele de fond
6
comercial achiziționate, iar valoarea poate fi calculată credibil, ceea ce conduce la recunoașterea unei
imobilizări necorporale în bilanțul cumpărătorului.
Fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. Totuși, entitățile
pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, dar nu mai mare de
10 ani, cu condiția ca această perioadă să fie prezentată și justificată în notele explicative.
6. Avansuri
Acestea sunt reprezentate de avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, în cazul în care
tranzacția de achiziție nu a fost finalizată, a fost plătită o sumă pentru achiziția lor, iar activele necorporale
nu au fost încă livrate sau puse în funcțiune. Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare, aceste elemente nu
se amortizează.
II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma unor bunuri cu
conţinut material (corporal). Potrivit legislaţiei din România, sunt considerate imobilizări obiectul
singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
(1) au o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent 2.500 lei); şi
(2) au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
1. Terenuri şi construcţii
Elementul terenuri cuprinde două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au durată de
utilizare nelimitată (sunt considerate resurse regenerabile) şi nu se amortizează. În schimb, investiţiile
efectuate pentru amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun amortizării. Un exemplu de
amenajări de terenuri este reprezentat de terenul pe care a fost construit un stadion, un teren pe care a fost
amplasată o bază de agrement.
Construcţiile sunt reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau provenite din producţie proprie, care se
supun amortizării, deoarece ele au durată de utilizare limitată. Cu toate că o construcţie nu poate fi separată
de terenul pe care îl ocupă, este importantă evidenţierea lor separată în bilanţ.
2. Instalaţii tehnice şi maşini
Acestea sunt reprezentate de echipamentele tehnologice, mijloace de transport, utilaje şi instalaţii de lucru,
aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare.
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
Acestea includ active neprecizate în mod explicit în grupele menţionate anterior, cum ar fi: mobilier,
aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.
Exemplu: Un laptop care au valoare mai mare de 2.500 lei este încadrat în categoria activelor imobilizate.
Un laptop care costă 2.499 lei nu va fi considerat imobilizare corporală, ci stoc (materiale de natura
obiectelor de inventar).
4. Investiții imobiliare
Acestea sunt reprezentate de terenurile, clădirile sau părți ale acestor active, aflate în proprietatea entității
sau deținute în baza unui contract de leasing financiar, mai degrabă pentru a obține venituri din chirii sau
pentru creșterea valorii capitalului (ori ambele), decât în scopul utilizării sau vânzării. Sunt incluse în
această categorie și terenurile a căror utilizare viitoare nu a fost încă determinată, precum și clădirile aflate
în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca investiții imobiliare.
Exemplu: Societatea X deține două apartamente identice, în valoare de 800.000 lei, fiecare. Unul este
utilizat ca sediu al societății și va fi clasificat ca fiind construcție, celălalt este închiriat unul angajat al
societății și va fi clasificat ca fiind investiție imobiliară.
5. Activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ activele corporale
utilizate pentru prospectarea resurselor minerale, în intervalul T0-T1 (definit la imobilizările
necorporale, categoria 1.4). Aceste active trebuie reclasificate în momentul în care este demonstrată
fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resursei minerale (după momentul T1).
Exemple: Instalațiile de forare și vehiculele specifice.
6. Active biologice productive sunt animalele vii sau plantele vii, care generează (dar nu reprezintă)
produse agricole.
Exemple: Animalele de lapte, vița de vie, pomii fructiferi, copacii din care se obține lemn de foc dar care nu
sunt tăiați.
7
7. Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție includ imobilizările în curs de execuție
(care nu au fost finalizate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de terți, inclusiv
sumele de bani achitate în scopul dobândirii unor imobilizări corporale care nu sunt încă în posesia
entității. Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare și nu se folosesc, aceste active nu se
amortizează.
Exemple: O clădire neterminată, un utilaj achiziționat care nu a fost pus în funcțiune, o sumă de bani dată
unui furnizor pentru achiziționarea unui utilaj.
III. IMOBILIZĂRILE FINANCIARE (numite și investiții financiare pe termen lung) reprezintă valorile
financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri (acțiuni) și creanțe financiare
(împrumuturi pe termen lung acordate altor entități, depozite bancare), în scopul obținerii de venituri
financiare sub forma dividendelor, dobânzilor sau redevențelor. Imobilizările financiare nu se amortizează.
În principal, în cadrul imobilizărilor financiare sunt incluse titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni) deținute
de entitatea economică pe o perioadă mai mare de 1 an și creanțe. Acest tip de acțiuni se regăsesc, de regulă,
în cadrul grupurilor de societăți. Un grup de societăți este format dintr-o societate-mamă (societate
consolidantă) care deține acțiunile pe termen lung și toate entitățile pe care aceasta le controlează (filiale).
În funcție de relația existentă între entitatea deținătoare a titlurilor și emitent, acțiunile și
împrumuturile acordate pe termen lung se clasifică astfel:
1. Acțiuni deținute la filiale
2. Împrumuturi acordate entităților din grup
3. Acțiunile deținute la entitățile asociate și la entitățile controlate în comun
4. Împrumuturi acordate entităților asociate si entităților controlate în comun
5. Alte titluri imobilizate
6. Alte împrumuturi: sumele acordate ca împrumuturi pe termen lung entităților care nu sunt
menționate în categoriile de mai sus, garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de entitate la terți.
B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă scurtă în

activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic, modificându-şi în
permanenţă forma. Reglementările contabile în vigoare definesc activul circulant ca o resursă care (1) se
aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru consum sau vânzare, în cursul normal al ciclului de
exploatare; sau (2) este deţinut, în principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a
fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de
numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţ inute fie pentru a fi
vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, fie pentru a fi consumate la
prima lor utilizare.
1. Materiile prime şi materialele consumabile
 Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la generarea
produselor, regăsindu-se integral sau parţial în produsul finit.
Exemplu: Făina achiziționată pentru a fi utilizată pentru obținerea blatului de pizza
 Materialele consumabile sunt destinate utilizării în procesul de producţie şi participă sau ajută la
procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi fizic în produsul finit.
Exemplu: Făina utilizată pentru tapetarea tăvii de pizza.
 Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita
prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări, indiferent de durata lor de utilizare sau cu o durată
mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora.
Exemple: Un laptop cu o valoare de 1.000 lei, echipamente de protecție cu o valoare de 500 lei.
 Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în proprietatea
întreprinderii, dar care fizic se găsesc la terţi, în custodie, prelucrare sau consignaţie.
8
 Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau depozitării diverselor
active.
Exemplu: Navetele în care sunt transportate sticlele.
 Stocurile în curs de aprovizionare
Exemplu: Cereale achiziționate din Franța al cărui transport cu vaporul durează 2 săptămâni
2. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de
prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice.
Se includ, de asemenea, lucrările şi serviciile în curs de execuţie.
Exemplu: Un scaun care nu are montate încă picioarele.
3. Produsele finite şi mărfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse finite, produse
reziduale, animale şi mărfuri, fiind depozitate şi destinate în principal comercializării către terţi.
 Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de fabricaţie şi care
pot parcurge în continuare procesul tehnologic al altor faze de fabricaţie sau pot fi livrate terţilor în forma
actuală.
Exemplu: Blatul de pizza pentru care există două posibilități: poate fi vândut ca atare sau urmează să
reintre în procesul de producție pentru a fi obținută pizza.
 Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de procesul
tehnologic al întreprinderii, fiind depozitate în vederea vânzării către terţi.
Exemplu: Pizza obținută din procesul de producție.
 Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie sub formă de rebuturi, materiale
recuperabile, deşeuri.
Exemple: Pizza arsă parțial.
 Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse agricole sau
vândute ca active biologice.
Exemple: Animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzării, peștii din
fermele piscicole, culturile și copacii crescuți pentru cherestea.
 Produsele agricole sunt acele produse rezultate la momentul recoltării de la activele biologice ale
entității.
Exemple: Lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, fructe culese etc.
 Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere de la terţi în vederea revânzării.
Exemple: Făina achiziționată în vederea revânzării.
4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri (furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura

stocurilor) reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie furnizorilor în vederea aprovizionării cu bunuri
de natura stocurilor.
II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar de întreprindere
terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un echivalent (o sumă de bani
sau un serviciu).
1. Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creanţele faţă de clienţi, efecte
de primit şi avansurile achitate furnizorilor de servicii.
 Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate, serviciile prestate, a
căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.
 Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin etc., care atestă
existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe termen scurt, de obicei
până la 90 de zile.
 Avansurile pentru cumpărări de servicii reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie
furnizorilor de servicii (furnizori-debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări).
9
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate: creanțe rezultate din relațiile de decontare cu filialele.
3. Sume de încasat de la entitățile asociate și entitățile controlate în comun: creanțe rezultate din
relațiile cu entitățile menționate.
4. Alte creanțe sunt reprezentate de creanțele generate de relațiile de decontare ale întreprinderii cu
personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurările sociale, protecția socială, debitori
diverși etc.
5. (Creanțele generare de) capitalul subscris și nevărsat (Decontări cu asociații privind capitalul) sunt
reprezentate de creanțele generate de relațiile întreprinderii cu acționarii săi, referitoare la subscrierile
de capital efectuate și nedepuse.
6. Creanțele reprezentând dividendele repartizate în cursul exercițiului financiar reprezintă sume ce
urmează a fi încasate de acționari, reprezentând valoarea dividendelor repartizate în cursul anului
curent.
III. INVESTIȚIILE PE TERMEN SCURT reprezintă valorile financiare investite de

întreprindere în vederea realizării unui câștig pe termen scurt. În structura investițiilor
financiare pe termen scurt se includ:
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (dacă entitatea are intenția de a le valorifica în termen mai mic
de un an, prin vânzare)
2. Alte investiții pe termen scurt: acțiuni cotate și necotate, obligațiunile emise de entitate și
răscumpărate, obligațiunile și alte valori mobiliare achiziționate de entitate în vederea obținerii unui
profit pe termen scurt (de exemplu, în urma unor speculații bursiere), certificatele de emisii de gaze cu
efect de seră, depozite bancare pe termen scurt. În literatura de specialitate, termenul „titluri de
plasament” este folosit uneori pentru a desemna acțiunile deținute la alte entități, cumpărate în scop
speculativ.
IV. CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma de
bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.
1. Conturile la bănci se referă la cecuri de încasat, disponibilităţi în lei şi devize şi sume în curs de
decontare. Disponibilităţile sau depozitele aflate în conturile bancare pot funcţiona în mod curent sau la
termen.
2. Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în devize.
3. Acreditivele sunt depozite bancare deschise de entitate şi rezervate în vederea achitării unor obligaţii
faţă de anumiţi furnizori pe măsura îndeplinirii condiţiilor de livrare sau prestare de servicii.
Funcţionarea acestor conturi bancare este restricţionată (retragerile de numerar nu se pot efectua decât
de către furnizor, după îndeplinirea condiţiilor contractuale, sau de către client – cel care a deschis
contul – dacă obligaţiile contractuale nu sunt îndeplinite de către furnizor) şi condiţionată de derularea
contractelor comerciale care au stat la baza creării lor.
4. Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse la dispoziţia
personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numele entităţii.
5. Viramentele interne reprezintă sumele aflate în “tranzit”, spre exemplu în cazul în care sunt
transferate din contul bancar în casierie.
6. Alte valori constau în timbre fiscale și poștale, bilete de tratament și odihnă, tichete și bilete de
călătorie, etc.
C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar
numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile înregistrate în avans.
10
CAPITALUTRILE PROPRII ŞI DATORIILE
Reglementările contabile din România prevăd următoarea clasificarea capitalurilor în ordinea
descrescătoare a exigibilității lor (termenul de decontare): Capitaluri proprii; Provizioane; Datorii (termen
lung, termen scurt) și Venituri în avans. Pentru aceste elemente, prezentarea se va face în ordinea
exigibilității.
A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (capitalul propriu) reprezintă sursele de finanţare stabile de
care dispune o întreprindere. Alături de datoriile pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din
categoria capitalurilor permanente.
I. Capitalul subscris (în termeni juridici numit capital social) reprezintă sursa de finanţare a unei
entităţi provenită de la investitori, mai exact contravaloarea aportului proprietarilor în numerar sau în
natură/bunuri. Acesta este constituit la înfiinţarea entităţii, când proprietarii subscriu (promit)
aporturile şi primesc în schimbul acestora acţiuni (acţionari, în cazul SA) sau părţi sociale (asociaţi,
în cazul SRL) emise de entitatea nou constituită. Astfel, capitalul subscris este divizat în acţiuni sau
părţi sociale de valori egale. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de valoare nominală.
Capitalul subscris se poate modifica pe parcursul desfăşurării activităţii, prin majorări sau reduceri de
capital care implică tranzacţii cu proprietarii pentru ajustarea numărului şi valorii titlurilor, astfel
încât să fie valabilă permanent relaţia:
Capital subscris = Număr acţiuni (părţi sociale) x Valoarea nominală
Capitalul subscris se lichidează odată cu desfiinţarea entităţii.
Capitalul subscris se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.
1. Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să îl pună la dispoziţia
întreprinderii, dar pe care nu l-au vărsat efectiv (nu au adus încă aporturile promise).
2. Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost deja pusă de către
proprietari la dispoziţia întreprinderii.
Exemple:
1. La data de 15 octombrie N se constituie SC ALFA S.A., prin emisiunea unui număr de 1.000 acţiuni,
cu o valoare nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care
sunt elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
ACTIVE CAPITALURI PROPRII
Creanțe față de acționari: 25.000 lei Capital subscris nevărsat: 25.000 lei
(Decontări cu asociații privind capitalul)
DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
2. La data de 20 octombrie N acţionarii depun în contul bancar contravaloarea acţiunilor. Pe baza

egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele componente ale activelor,
capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
Remarcă:
Depunerea contravalorii acțiunilor determină următoarele modificări, care se reflectă în activ:
 Scăderea creanței față de acționari cu suma de 25.000 lei;
 Creșterea disponibilităților bănești cu suma de 25.000 lei.
Pe de altă parte, din punct de vedre juridic are loc o reclasificarea capitalului social, astfel, ce se reflectă la
nivelul capitalurilor proprii:
 Scade capitalul subscris nevărsat cu suma de 25.000 lei;
 Crește capitalul subscris vărsat cu suma de 25.000 lei.

Disponibil în lei la bancă 25.000 lei Capital subscris vărsat 25.000 lei
DATORII
11
II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de majorare a capitalului prin noi emisiuni
de acţiuni, fuziune, aport în natură sau transformare a obligaţiunilor în acţiuni. La fiecare majorare a
capitalului subscris se emit acţiuni noi, care trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală cu a acţiunilor
vechi pentru a conferi drepturi egale deţinătorilor. Valoarea de emisiune a acţiunilor noi este de
obicei diferită de valoarea lor nominală, deoarece reflectă o valoare negociată. Diferenţa dintre
valoarea de emisiune (mai mare) şi valoarea nominală (mai mică) poartă denumirea de primă de
capital. În funcţie de metoda aleasă pentru majorarea capitalului, distingem:
1. Prime de emisiune: apar în cazul majorării de capital prin aporturi noi în numerar, ca diferenţă
între valoarea la care sunt vândute acţiunile noi (preţ de emisiune) şi valoarea nominală.
Exemplu:
Pe 20 decembrie N SC ALFA SA decide emiterea unui număr de 200 acţiuni, preţul de emisiune
fiind 30 lei/acţiune, iar valoarea nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza egalităţii fundamentale a
contabilităţii, explicaţi care sunt elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii,
respectiv a datoriilor.

Creanțe față de acționari: 30.000 lei Capital subscris nevărsat: 25.000 lei
(Decontări cu asociații privind capitalul) Prime de emisiune: 5.000 lei
DATORII
2. Prime de aport: apar când majorarea de capital se realizează prin aporturi noi în natură, ca
diferenţă între valoarea bunurilor primite de la acţionari şi valoarea nominală a acţiunilor emise şi
atribuite lor.
3. Prime de fuziune/divizare: apar în cazul în care majorarea de capital se realizează prin fuziunea
cu o altă entitate sau în cazul în care o societate se divide în două sau mai multe entități.
4. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni: apar când majorarea de capital se realizează prin
transformarea unor titluri de credit în titluri de capital, ca diferenţă între valoarea nominală mai
mare a obligaţiunilor anulate (împrumut din emisiunea de obligaţiuni) şi valoarea nominală mai
mică a acţiunilor emise.
III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor
imobilizate, ca diferenţă între valoarea reevaluată (mai mare) şi valoarea înregistrată anterior în
contabilitate (mai mică).
Exemplu:
Pe 31 decembrie N SC BETA SA deţinea un teren cu o valoare de 20.000 lei, numerar în valoare de
5.000 lei şi capital subscris în valoare de 25.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii,
explicaţi care sunt elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
Teren: 20.000 lei Capital subscris vărsat: 25.000 lei
Casa: 5.000 lei DATORII
În data de 31 decembrie SC BETA SA decide reevaluarea terenului, noua valoare a acestuia fiind de
22.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele componente
ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor, după reevaluarea terenului.
Teren: 25.000 lei Capital subscris vărsat: 25.000 lei
Casa: 5.000 lei Rezerve din reevaluare: 5.000 lei
DATORII
12
IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de
reglementările legale, de statutul societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării generale a
acţionarilor – AGA. În structura lor se includ:
1. Rezervele legale se constituie din profitul brut sau din primele de capital, fiind destinate protejării
capitalului.
2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor, conform prevederilor
din actul constitutiv al acestora.
3. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite facultativ din profitul net potrivit
hotărârii AGA, cu respectarea prevederilor legale.
V. Profitul sau pierderea reportat(ă) (Rezultatul reportat) reprezintă partea din rezultat a cărei
repartizare a fost amânată de AGA. Acesta poate fi pozitiv, în cazul profitului nerepartizat, sau
negativ, în cazul pierderilor neacoperite încă din punct de vedere financiar.
VI. Profitul sau pierderea la sfârșitul perioadei de raportare (rezultatul exercițiului) poate fi
favorabil, caz în care reprezintă un profit şi o sursă proprie de finanţare până în momentul
repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o
pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul
minus, micşorând capitalul propriu.
B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii probabile ale întreprinderii care sunt constituite, de regulă, la
sfârşitul exerciţiului. Reglementările contabile din România definesc provizioanele ca fiind datorii cu
exigibilitate sau valoare incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în care: (1) o
întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior; (2) este
probabil ca o ieşire de resurse care afectează beneficiile economice să fie necesară pentru a stinge obligaţia
respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.
Diferenţa dintre provizioane şi celelalte datorii ale întreprinderii constă în incertitudinea care le
afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa.
În structura provizioanelor sunt incluse:

1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale și alte acțiuni similare legate de
acestea
4. Provizioane pentru pensii sau obligații similare
5. Alte provizioane: se pot constitui pentru pentru acordurile de concesiune, pentru contracte cu titlu
oneros, pentru cheltuieli legate de protecția mediului înconjurător, pentru obligații asumate în comun cu o
terță parte, etc.
C. DATORIILE (capitalul străin sau capital împrumutat) sunt sursele de finanţare externe puse la
dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori sau terţi şi pentru care
întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Potrivit reglementărilor contabile din
România datoriile sunt clasificate în funcţie de exigibilitatea lor în datorii pe termen scurt sau datorii
curente (datorii care trebuie plătite într-o perioadă de un an) şi datorii pe termen lung (datorii care trebuie
plătite într-o perioadă mai mare de un an).
I. O datorie pe termen scurt este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al
ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor
prime care intră într-un proces şi finalizarea sa în numerar sau sub forma unui instrument uşor
convertibil în numerar.
II. Datoriile pe termen lung reprezintă toate celelalte datorii.
În funcţie de exigibilitate, există posibilitatea ca o datorie să fie separată în două componente, una pe
termen lung şi cealaltă pe termen scurt.
13
Exemplu: SC OMEGA SA a contractat la data de 31 decembrie N un credit bancar în valoarea de 36.000 lei,
pe o perioada de 3 ani. Care este valoarea ce trebuie recunoscută ca o datorie pe termen scurt şi care este
valoarea ce va fi recunoscuta ca o datorie pe termen lung?
 Datorie pe termen scurt: 12.000 lei;
 Datorie pe termen lung: 24.000 lei.
Ambele categorii de datorii sunt reclasificate apoi în funcţie de natura lor. Astfel, atât în structura
datoriilor pe termen lung, cât şi în structura datoriilor pe termen scurt, sunt incluse următoarele categorii de
datorii:
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor emise de entitate.
Ele constituie surse de finanțare pe termen lung, asigurate prin vânzarea de titluri de credit negociabile
către public, de regulă prin intermediul unor instituții financiare. Obligațiunile sunt rambursabile la
termen sau eșalonat și purtătoare de dobânzi.
2. Sume datorate instituțiilor de credit sunt reprezentate de împrumuturile primite de la bănci și alte
instituții financiare. Includ creditele pe termen lung și creditele pe termen scurt (credite de trezorerie),
precum și datoriile din contracte de leasing financiar. Aceste credite sunt purtătoare de dobânzi.
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (clienți-creditori) reprezintă sumele încasate de la clienți,
pentru care entitatea urmează să livreze bunuri sau să presteze servicii.
4. Datorii comerciale - furnizori reprezintă datoriile entității, echivalente valorii bunurilor, lucrărilor și
serviciilor primite de la terți.
5. Efecte de comerț de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligația de plată a entității în
cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii.
6. Datorii din operațiuni de leasing financiar reprezintă datoriile generate de preluarea în regim de
leasing financiar a unor active.
7. Sume datorate entităților din grup reprezintă datoriile rezultate din relațiile de decontare cu filialele.
8. Sume datorate entităților asociate și entităților controlate în comun: datorii rezultate din relațiile cu
entitățile menționate.
9. Datorii rezultate din operațiunile cu instrumente derivate reprezintă datoriile generate de anumite
utilizarea unor anumite instrumente financiare.
10. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale reprezintă datoriile
fiscale, salariale, sociale ale entității față de bugetul statului (impozite și taxe), față de personalul angajat
(salariile și alte drepturi asimilate), față de asigurările sociale (contribuția la asigurările sociale), față de
asociați (capital de rambursat, dividende de plată), față de creditori diverși etc.
D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar
numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţiile pentru investiţii şi veniturile
înregistrate în avans.
1. Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse
nerambursabile, de care beneficiază o entitate, destinate achiziţionării sau producerii de echipamente sau
alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli
de natura investiţiilor. Valoarea imobilizărilor primite cu titlu gratuit (donaţie) sau constatate plus la
inventar este asimilată în bilanţ subvenţiilor pentru investiţii.
2. Veniturile înregistrate în avans sunt valori contabilizate în cursul exerciţiului, ca sume încasate pentru
servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca venituri ale
perioadei (de exemplu chirii sau abonamente încasate în avans). În bilanţ, veniturile în avans sunt
clasificate în funcţie de exigibilitate, în (1) Sume de reluat într-o perioadă de până la un an şi (2) Sume
de reluat într-o perioadă mai mare de un an.
3. Veniturile în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienți.
14
1.2. ELEMENTELE RECTIFICATIVE ȘI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA BILANȚULUI
Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ, capital propriu
sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / din valoarea elementului bilanţier
se obţine o valoare « reală » la momentul prezentării informaţiilor. Astfel de elemente sunt:
 Amortizările reprezintă reducerile ireversibile de valoare ale unor active imobilizate, apărute ca
urmare a utilizării (uzura fizică) sau neutilizării acestora (uzura morală).
Exemplu: SC DELTA SA deţine un automobil în valoare de 25.000 lei. După un an, se constată că
deprecierea acestuia este de 20%. Ştiind că societatea are o valoare a capitalului subscris de 23.000 lei, un
profit de 4.000 lei şi disponibil în contul bancar de 7.000 lei, pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii,
prezentaţi structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.

Autoturism: 20.000 lei2 Capital subscris vărsat: 23.000 lei
Disponibilități bancare: 7.000 lei Profitul sau pierderea la sfârșitul perioadei de raportare 4.000 lei
DATORII
 Ajustările pentru depreciere reprezintă elemente echivalente reducerii reversibile de valoare a unor
active (reducere generată, de exemplu, de variaţia preţurilor pe piaţă pentru elementele de activ).
Rolul lor e de a permite evaluarea elementelor de activ la minimul dintre valoarea contabilă şi
valoarea actuală, în spiritul prudenţei. Valoarea bilanţieră a unui element de activ se determină ca
diferenţă între valoarea cu care acesta a fost recunoscut în contabilitate (de exemplu, costul de
achiziţie, dacă activul provine de la terţi) şi valoarea amortizărilor şi a ajustărilor pentru deprecierea
elementului de activ.
Exemplu: SC DELTA SA deţine un stoc de cereale care a a fost achiziţionat în vederea revânzării, la costul
de achiziţie 6.000 lei. Valoarea de piaţă a acestui stoc la 31 decembrie N este de 4.000 lei. La ce valoare se
face prezentarea stocului în activul bilanţier?
 Repartizarea profitului reprezintă partea din profitul sau pierderea existent la sfârșitul perioadei de
raportare care a fost repartizată pe diverse destinaţii. Aceasta este prezentată în categoria capitalurilor
proprii, cu semnul minus.
Exemplu: SC DELTA SA a obţinut în cursul unui exerciţiu financiar un profit de 40.000 lei, pe care l-a
repartizat pentru constituirea de rezerve legale în valoare de 2.000 lei. Restul profitului urmează a se reporta
în exerciţiul viitor. Capitalul subscris este de 64.000. Care este structura capitalurilor proprii prezentate în
bilanţ?
Rezolvare:
o Capital subscris – 64.000 lei;
o Profitul sau pierderea la sfârșitul perioadei de raportare – 40.000 lei;
o Repartizarea profitului – (3.800) lei;
o Rezerve legale - 2.000 lei.
 Acţiunile proprii reprezintă un element cu rol rectificativ din structura capitalurilor proprii. Sunt
constituite din acţiunile emise de întreprindere, care au fost răscumpărate, de regulă, în vederea
anulării pentru reducerea capitalului subscris. Din acest considerent, elementul este prezentat cu
semnul minus în postul bilanţier Capital şi rezerve, deşi substanţa sa economică este cea a unui
element de activ.
2 Pentru autoturism valoarea din bilanț se calculează astfel: 25.000 lei – 5.000 lei = 20.000 lei.
15
 Primele privind rambursarea obligaţiunilor sunt calculate ca diferenţă între valoarea de emisiune şi
valoarea de rambursare a obligaţiunilor emise de entitate. Acestea corectează valoarea
împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni.
Exemplu:
Încadraţi următoarele informaţii, în funcţie de structura prezentată anterior:
Element Clasificare
Acţiuni emise de entitate Capital propriu, Capital subscris
Acţiuni deţinute în scop speculativ Active circulante, Investiții pe termen scurt, Acțiuni deținute la
entitățile afiliate
Acţiuni deţinute în vederea deţinerii Active imobilizate, Imobilizări financiare, Acțiuni deținute la
controlului asupra unei firme entitățile afiliate
Obligaţiuni emise pe o perioadă de 4 ani Datorii, Datorii pe termen lung, Împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni
Obligaţiuni deţinute pe o perioadă de 6 Active circulante, Investiții pe termen scurt, Alte investiții pe
luni termen scurt
Dreptul de joc asupra unui fotbalist Active imobilizare, Imobilizări necorporale, Concesiunile,
brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare
Împrumuturi contractate pentru 7 ani Datorii, Datorii pe termen lung, Sumele datorate instituțiilor de
credit
Împrumuturi acordate pentru 2 ani unei Active imobilizate, Imobilizări financiare, Împrumuturi acordate
entități la care deținem acțiuni entităților afiliate
Împrumuturi acordate unei filiale pentru Active circulante, Creanțe, Sume de încasat de la entitățile
9 luni afiliate
Avansuri de trezorerie Active circulante, Casa și conturi la bănci, Avansuri de
trezorerie
Avansuri acordate personalului Active circulante, Creanțe, Alte creanțe
Avansuri plătite în vederea construcţiei Active imobilizare, Imobilizări corporale, Avansurile și
unei clădiri imobilizările corporale în curs de execuție
Avansuri plătite în vederea primirii unor Active circulante, Stocuri, Avansurile pentru cumpărări de
stocuri stocuri
1.3. MODELE DE BILANŢ
La nivel internaţional,există două modele de bilanţ:

 Modelul cont (orizontal), bazat pe egalitatea:
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII, sau ACTIV = PASIV
 Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:
ACTIV – DATORII= CAPITALURI PROPRII
16
Modelul cont are următorul format de prezentare:
BILANŢ
întocmit la 31 decembrie ……………
N-1 N N-1 N
ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITAL PROPRIU, din care:

Imobilizări necorporale Capital subscris
Imobilizări corporale Acțiuni proprii
Imobilizări financiare Prime de capital
B. ACTIVE CIRCULANTE Rezerve din reevaluare
Stocuri Rezerve
Creanţe Profitul sau pierderea la sfârșitul perioadei de raportare
Investiţii pe termen scurt Profitul sau pierderea reportată
Casa şi conturile la bănci Repartizarea profitului
C. CHELTUIELI ÎN AVANS B. PROVIZIOANE
C. DATORII
D. VENITURI ÎN AVANS
TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D)
Modelul listă are următorul format de prezentare:

BILANŢ
ELEMENTE N-1 N
A. ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri
Creanţe
Investiţii pe termen scurt
Casa şi conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII PE TERMEN SCURT
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)
G. DATORII PE TERMEN LUNG
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL PROPRIU, din care:
Capital subscris
Acțiuni proprii
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve
Profitul sau pierderea la sfârșitul perioadei de raportare
Profitul sau pierderea reportată
Repartizarea profitului
Potrivit reglementărilor contabile actuale din România, entitățile economice trebuie să prezinte
bilanțul în formatul listă. Acesta are avantajul că accentuează lichiditatea și capacitatea de plată a
întreprinderii prin intermediul indicatorilor E și F și pune în evidență capitalul propriu.
17
2. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE (SITUAȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR)
În cadrul contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a profitului sau pierderii existente la sfârșitul
perioadei de raportare (rezultatul exercițiului), element prezentat în capitalurile proprii din bilanţ. Structurile
contului de profit şi pierdere sunt veniturile şi cheltuielile (a se revedea definiţiile acestora). Veniturile şi
cheltuielile perioadei de raportare sunt structurate în două mari categorii: cheltuieli şi venituri din
exploatare, respectiv, cheltuieli şi venituri financiare.
 Veniturile din exploatare provin din activităţi întreprinse în vederea derulării obiectului de activitate.
Exemple:
Venituri din vânzarea mărfurilor, Venituri din prestarea serviciilor, Venituri din cedarea activelor
imobilizate, Venituri aferente costului stocurilor produselor obținute, etc.
În cadrul veniturilor de exploatare, un indicator foarte important este cifra de afaceri, determinată astfel:
Cifra de afaceri = Totalul veniturilor provenite din vânzări de stocuri, prestări de servicii și executări de
lucrări – Reducerile comerciale acordate + Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri
 Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.

Exemple:
Cheltuieli cu mărfurile vândute, Cheltuieli cu materiile prime, Cheltuieli cu cedarea activelor imobilizate.
 Veniturile şi cheltuielile financiare provin din activitatea cu caracter financiar a întreprinderii.
Exemple de cheltuieli și venituri financiare

 Cheltuieli cu dobânzile;  Venituri din dobânzi
 Cheltuieli cu sconturile acordate;  Venituri din sconturile acordate
 Cheltuieli din diferențe de curs valutar;  Venituri din diferențe de curs valutar
 Cheltuieli privind investițiile financiare cedate  Venituri din investițiile financiare cedate
 Venituri din imobilizări financiare
În funcție de clasificările de mai sus, în contul de profit și pierdere se pot calcula următoarele tipuri de
rezultate (algoritmul de calcul al acestora este prezentat în macheta contului de profit și pierdere de mai jos):
 Profitul sau pierderea din exploatare;
 Profitul sau pierderea financiar;
 Profitul sau pierderea brută;
 Profitul sau pierderea net(ă) la sfârșitul perioadei de raportare.
Remarcă privind profitul sau pierderea netă a perioadei de raportare:

Profitul sau pierderea netă a perioadei de raportare din contul de profit și pierdere este preluat în bilanț.
Cont de profit și pierdere (format listă, cu clasificarea elementelor după natura lor)
ELEMENTE N-1 N
VENITURI DIN EXPLOATARE
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE
A. Profitul sau pierderea din exploatare
(Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare)
VENITURI FINANCIARE
CHELTUIELI FINANCIARE
B. Profitul sau pierderea financiară
(Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
C. Profitul sau pierderea brut(ă) (A + B)
Cheltuieli cu impozitul pe profit
D. Profitul sau pierderea net(ă) la sfârșitul perioadei de raportare
(Profitul sau pierderea brut(ă)– Cheltuieli cu impozitul pe profit)
18
Exemplu: Se cunosc următoarele elemente ce aparţin unei societăţi comerciale la data de 31decembrie N:
Capital subscris 30.000 Rezerve 23.000 Amortizare clădiri 5.000
Conturi la bănci în lei 25.500 Credite bancare pe termen 48.000 Mărfuri 6.000
lung
Clădiri 50.000 Cheltuieli cu asigurările 6.500 Personal-salarii datorate 7.000
plătite în avans
Clienţi 15.700 Cheltuieli cu amortizarea 20.000 Cheltuieli de constituire 500
Profitul sau pierderea net(ă) a X Venituri din prestări 40.000 Venituri din chirii încasate în 3.000
perioadei de raportare servicii avans
Cheltuieli cu energia şi apa Y Furnizori 12.000 Cheltuieli cu dobânzile 600
Cheltuieli cu salariile 14.000 Acțiuni deținute pe TS 7.500 Acțiuni deținute pe TL 2.200
Se cere: Utilizând ecuaţia de bază a contabilităţii, aflaţi mărimea elementelor „Profitul sau pierderea la
sfârșitul perioadei de raportare” şi „Cheltuieli cu energia şi apa”, iar apoi întocmiţi contul de profit şi
pierdere şi bilanţul societăţii la data de 31 decembrie N.
Bilanț simplificat (format cont) întocmit la data de 31.12.N
ACTIVE SUME CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE 47.700 A. CAPITAL PROPRIU, din care: 38.900
I. Imobilizări necorporale 500 I. Capital subscris 30.000
II. Imobilizări corporale 45.000 3 II. Prime de capital 0
III. Imobilizări financiare 2.200 III. Rezerve din reevaluare 0
B. ACTIVE CIRCULANTE 54.700 IV. Rezerve 23.000
I. Stocuri 6.000 V. Profitul sau pierderea reportat(ă) 0
II. Creanțe 15.700 VI. Profitul sau pierderea net(ă) la sfârșitul perioadei de X4 = (14.100)
raportare
III. Investiții pe termen scurt 7.500 B. PROVIZIOANE 0
IV. Casa și conturile la bănci 25.500 C. DATORII 67.000 5
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 6.500 D. VENITURI ÎN AVANS 3.000
TOTAL ACTIV (A+B+C) 108.900 TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D) 108.900
Bilanț simplificat (format listă/vertical) întocmit la data de 31.12.N

ELEMENTE SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE 47.700
I. Imobilizări necorporale 500
II. Imobilizări corporale 45.000
III. Imobilizări financiare 2.200
B. ACTIVE CIRCULANTE 54.700
I. Stocuri 6.000
II. Creanțe 15.700
III. Investiții pe termen scurt 7.500
IV. Casa și conturile la bănci 25.500
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 6.500
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 19.000 6
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I) 38.200
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E) 85.900
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 48.000
H. PROVIZIOANE 0
I. VENITURI ÎN AVANS 3.000
J. CAPITALURI PROPRII 38.900
I. Capital subscris 30.000
II. Prime de capital 0
III. Rezerve din reevaluare 0
IV. Rezerve 23.000
V. Profitul sau pierderea reportat(ă) 0
VI. Profitul sau pierderea net(ă) la sfârșitul perioadei de raportare (14.100)
Repartizarea profitului 0
Pentru verificarea egalității bilanțiere în cazul formatului de bilanț tip cont (Active- Datorii = Capitaluri proprii), trebuie făcut
următorul calcul suplimentar: F-G=J. În cazul nostru acesta devine: 85.900 – 48.000 = 38.900.
3 Calculat astfel: 50.000 – 5.000.

4 Determinarea profitului sau pierderii aferente perioadei de raportare are loc astfel: 108.900 = 30.000 + 23.000+X+67.000+3.000. În consecință X = - 14.100 lei.
5 Calculat astfel: 48.000 + 12.000 +7.000.
6 Calculat astfel: 12.000 +7.000.
19
Contul de profit și pierdere întocmit la data de 31.12.N
ELEMENTE SUME
VENITURI DIN EXPLOATARE 40.000
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE 34.0007 + Y
A. Profitul sau pierderea din exploatare (Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare) 6.000 - Y
VENITURI FINANCIARE 0
CHELTUIELI FINANCIARE 600
B. Profitul sau pierderea financiară (Venituri financiare – Cheltuieli financiare) (600)
C. Profitul sau pierderea brut(ă) (A + B) 5.400 - Y
Cheltuieli cu impozitul pe profit 0
D. Profitul sau pierderea net(ă) la sfârșitul perioadei de raportare (Profitul sau pierderea brut(ă)– (14.100) 8
Cheltuieli cu impozitul pe profit)
Analizând informațiile se poate deduce Y (Cheltuieli cu energia şi apa) din egalitatea 5.400 – Y = -14.100. În
consecință, valoarea Cheltuielilor cu energia şi apa a fost de 19.500 lei.
3. SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
Rolul Situaţiei fluxurilor de trezorerie este de a raporta fluxurile de numerar din perioada respectivă,
clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.
 Activităţile de exploatare: reprezintă principalele activităţi producătoare de venit ale întreprinderilor,
precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie şi de finanţare.
 Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active imobilizate.
 Activităţile de finanţare sunt activităţi care constau în schimbarea dimensiunii şi componenţei capitalului
propriu şi datoriilor unei întreprinderi
Situaţia fluxurilor de trezorerie poate fi întocmită utilizând metoda directă sau metoda indirectă.
4. SITUATIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII
În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii:

 profitul net sau pierderea netă a perioadei;
 fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în capitalul propriu,
precum şi totalul acestor elemente;
 veniturile şi cheltuielile totale ale perioadei, calculate ca sumă a primelor două elemente anterior
prezentate, arătându-se separat sumele totale atribuibile acţionarilor majoritari şi celor minoritari;
 efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor contabile.
5. POLITICI CONTABILE SI NOTE EXPLICATIVE
Este o secţiune a situaţiilor financiare, în cadrul cărora sunt prezentate, cifric sau descriptiv, informaţii
despre diverse componente prezentate în cadrul celorlalte situaţii financiare (informații despre stocuri, active
imobilizate, active deținute în baza unor contracte de leasing financiar sau de exploatare, etc.).
I. EFECTUL TRANZACŢIILOR ASUPRA SITUAŢIILOR FINANCIARE

Orice tranzacţie are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea pot fi încadrate fie în
una, fie în două dintre următoarele categorii: active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli sau venituri. Dacă
elementele respective sunt încadrate în active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede în
mod direct în bilanţ. Aceste modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează doar elementele
bilanţiere (în mod direct). În cazul în care unul dintre cele două elemente implicate într-o tranzacţia este
încadrat în categoria cheltuielilor sau în cea a veniturilor, atunci modificările aferente elementului respectiv
de cheltuială sau venit se reflectă în mod indirect în bilanţ, prin modificarea profitului sau pierderii aferente
perioadei de raportare. Spre exemplu, apariţia (creşterea) unei cheltuieli (reflectată în mod direct la nivelul
7 Calculat astfel: 14.000 + 20.000 = 34.000.

8 Preluat din bilanț.
20
contului de profit și pierdere) generează o diminuare a profitului sau pierderii aferente perioadei de raportare
şi implicit o diminuare a capitalurilor proprii. În mod compelmentar, apariţia (creşterea) unui venit
generează o majorare a profitului sau pierderii aferente perioadei de raportare şi implicit o majorare a
capitalurilor proprii. Aceste modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează atât bilanţul (în
mod indirect) cât şi contul de profit şi pierdere (în mod direct). Este posibilă orice combinaţie de modificări
(creşteri sau diminuări), cu condiţia respectării egalității Activ = Capitaluri proprii + Datorii.
Din punct de vedere teoretic, modificările pot genera următoarele efecte:
1. Modificări numai în activ:

A + x – x = Cp + D
2. Modificări numai în capitalul propriu:
A =(Cp + x - x) + D
3. Modificări numai în datorii:
A =Cp + ( D + x – x)
4. Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:
A = (Cp + x) + (D – x)
5. Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:
A = ( Cp – x ) + ( D + x)
6. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul creşterii:
A+x = ( Cp + x ) + D
7. Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii:
A+x = Cp + (D + x)
8. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul micşorării:
A–x = ( Cp – x ) + D
9. Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării:
A–x = Cp + (D – x)
Valoarea la care se realizează egalitatea bilanţieră în urma unei modificări poate fi constantă
(modificarea este doar de structură, la nivelul uneia din părţile egalităţii) sau se poate realiza la un nivel mai
mare sau mai mic decât cel al egalităţii anterioare. Modificările survenite ca urmare a tranzacţiilor au loc în
mod succesiv. Pentru a urmări efectul tuturor modificărilor putem întocmi un bilanţ „mobil” care reflectă
valorile ulterioare modificărilor generate de o tranzacţie. Spre exemplu, M0 reprezintă valorile iniţiale, la
momentul zero. M1 reprezintă valorile după modificarea generată de tranzacţia T1.
Exemplu:
Se cunosc următoarele informaţii iniţiale cu privire la societatea comercială Alfa S.A.:
Bilanţ inițial
ACTIVE M0
Terenuri 11.000
Materii prime 10.000
Mărfuri 11.000
Clienţi 12.000
Obligaţiuni 5.000
Conturi la bănci 14.000
TOTAL ACTIV 63.000
CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII M0
Capital subscris 45.000
Rezerve 2.000
Credite bancare pe termen lung 10.000
Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 4.500
Furnizori 500
Credite bancare pe termen scurt 1.000
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII 63.000
Prezentaţi efectul tranzacţiilor exemplificate în cele ce urmează asupra bilanţului.
21
1. Tranzacţii ce generează modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc
direct la nivelul elementelor de active, capitaluri proprii sau datorii)
T1. Societatea comercială Alfa S.A. încasează, conform extrasului de cont, 30% din valoarea creanţei faţă
de clienţi existentă iniţial.
(A se vedea sumele la momentul zero (coloana M0)).
Tranzacţia T1 generează următoarele modificări la nivelul bilanţului:
 Crește valoarea disponibilităților din conturile la bănci (în Activ)
 Scade valoarea creanțelor față de clienți (în Activ)
Ca urmare a celor două modificări, egalitatea bilanţieră poate fi reprezentată astfel:
A+ x – x = Cp + D
Conturi la bănci în lei Clienți
3.600 lei 3.600 lei
Tranzacția T1 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

momentul M1 este prezentată în coloana M1, valorile fiind determinate astfel: situaţia la momentul M0
corectată cu efectele tranzacţiei T1, în valoare de 3.600 lei.
T2. Societatea comercială Alfa S.A. încorporează în capitalul social 20% din valoarea rezervelor (îşi
majorează capitalul social din rezerve).
(A se vedea sumele la momentul M1).
 Crește valoarea capitalului social (în Capitaluri proprii)
 Scade valoarea rezervelor (în Capitaluri proprii)
A = (Cp + x – x) +D
Capital subscris Rezerve
400 lei 400 lei

corectată cu efectele tranzacţiei T2, în valoare de 400 lei.
T3. Societatea comercială Alfa S.A. solicită băncii refinanţarea creditului bancar pe termen scurt pe o
perioadă de 3 ani.
 Crește valoarea creditelor bancare pe termen lung (în Datorii)
 Scade valoarea creditelor bancare pe termen scurt (în Datorii)
A = Cp + (D + x – x )
Credite bancare pe termen lung Credite bancare pe termen lung
1.000 lei 1.000 lei

corectată cu efectele tranzacţiei T3 în valoare de 1.000 lei.
22
T4. Societatea comercială Alfa S.A. decide conversia a 40% din obligaţiunile emise în acţiuni.
 Crește valoarea capitalului social (în Capitaluri proprii)
 Scade valoarea împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni (în Datorii)
A = (Cp + x ) + (D – x )
Capital subscris Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
1.800 lei 1.800 lei

T5. Societatea comercială Alfa S.A. aprobă rambursarea către acţionari a 10% din capitalul social.
 Scade valoarea capitalului social (în Capitaluri proprii)
 Crește valoarea datoriilor față de acționari (decontările cu asociații privind capitalul) (în Datorii)
A = (Cp - x ) + (D + x )
Capital subscris Decontări cu asociații privind capitalul
4.720 lei 4.720 lei

corectată cu efectele tranzacţiei T5, în valoare de 4.720 lei
T6. Societatea comercială Alfa S.A. reevaluează la sfârşitul anului N terenurile deţinute, noua valoare de
piaţă a acestora fiind de 15.000 lei.
 Crește valoarea terenurilor (în Activ)
 Crește valoarea rezervelor din reevaluare (în Capitaluri proprii)
A + x = (Cp + x ) + D
Terenuri Rezerve din reevaluare
4.000 lei 4.000 lei

23
T7. Societatea comercială Alfa S.A. achiziţionează, conform facturii, mărfuri în valoare de 2.000 lei.
 Crește valoarea mărfurilor (în Activ)
 Crește valoarea datoriilor față de furnizori (în Datorii)
A + x = Cp + (D + x )
Mărfuri Furnizori
2.000 lei 2.000 lei

T8. Societatea comercială Alfa S.A. reevaluează la sfârşitul anului N+1 terenurile deţinute, noua valoare de
piaţă a acestora fiind de 12.000 lei
 Scade valoarea terenurilor (în Activ)
 Scade valoarea rezervelor din reevaluare (în Capitaluri proprii)
A - x = (Cp - x ) + D
Terenuri Rezerve din reevaluare
3.000 lei 3.000 lei

T9. Societatea comercială Alfa S.A. restituie 10% din valoarea creditelor bancare pe termen lung

 Scade valoarea disponibilităților în conturile la bănci în lei (în Activ)
 Scade valoarea creditelor bancare pe termen lung (în Datorii)
A - x = Cp + ( D - x )
Conturi la bănci în lei Credite bancare pe termen lung
1.100 lei 1.100 lei

24
2. Modificări ce afectează atât bilanţul (în mod indirect) cât şi contul de profit şi pierdere (în mod direct)
T10. Societatea comercială Alfa S.A. prestează servicii, conform facturii, în valoare de 5.000 lei.
 Crește valoarea creanțelor față de clienți (în Activ)
 Crește valoarea veniturilor din servicii prestate (Crește valoarea profitului sau pierderii aferente
perioadei de raportare (în Capitaluri proprii)
A + x = (Cp + x ) + D
Clienți Profitul sau pierderea aferentă perioadei de raportare
5.000 lei 5.000 lei
T11. Societatea comercială Alfa S.A. consumă 10% din stocul de materii prime, conform bonului de
consum.
 Scade valoarea materiilor prime (în Activ)
 Crește valoarea cheltuielilor cu materiile prime (Scade valoarea profitului sau pierderii aferente
perioadei de raportare (în Capitaluri proprii)
A - x = (Cp - x ) + D
Materii prime Profitul sau pierderea perioadei de raportare
1.000 lei 1.000 lei
1.3.1. Principii contabile

În România reglementările contabile conţin un set de principii corelate cu cerinţele normelor contabile
europene şi internaţionale. Prezentăm în continuare aceste principii.
Contabilitatea de angajamente
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile
generale, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt
recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau
echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare
ale perioadelor aferente.
Exemplu. O societate primeşte factura telefonică în valoare de 1.000 lei la data de 1.03.200N. Plata facturii
are loc la data de 10.04.200N. Conform conceptului contabilităţii de angajamente, cheltuiala cu serviciile de
telefonie se recunoaşte în contabilitate la data de 1.03.200N, odată cu creşterea valorii datoriei faţă de
furnizori. Astfel, recunoaşterea cheltuielii nu se corelează cu plata serviciilor consumate, realizată la data de
10.04.200N.
25
Principiul continuităţii activităţii
Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a
intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. În contabilitate, se
pleacă de la prezumţia că viaţa unei entităţi este infinită, cu excepţia cazului în care există motive serioase
care să dovedească încetarea activităţii în viitorul previzibil. Dacă întreprinderea ar fi în această din urmă
situaţie, toate resursele sale (de exemplu: clădiri, utilaje, stocuri de materii prime, produse etc.) ar fi
măsurate la valoarea care s-ar putea obţine prin vânzarea lor impusă de imposibilitatea continuării activităţii.
Principiul permanenţei metodelor

Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea elementelor situaţiilor financiare, asigurând comparabilitatea în timp a
informaţiilor contabile. Dacă însă activitatea economică justifică necesitatea unei alte metode, fie pentru că
s-a schimbat contextul economic, fie pentru că alegerea iniţială a metodei s-a făcut în mod eronat, sau pentru
că o reglementare contabilă impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbării acelei
metode.
Principiul prudenţei
Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, ce presupune că nu este
permisă supraevaluarea activelor şi veniturilor şi nu este permisă subevaluarea cheltuielilor şi datoriilor.
Principiul independenţei exerciţiului

Conform acestui principiu, pentru întocmirea situaţiilor financiare se iau în considerare toate veniturile şi
cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data
încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv (capitaluri proprii şi datorii)

În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea
aferentă fiecărui element individual de activ, de capitaluri proprii şi de datorii.
Principiul intangibilităţii
Principiul cere ca valorile şi structura bilanţului de deschidere ale unui exerciţiu să corespundă cu cele din
bilanţul de închidere al exerciţiului precedent. Altfel spus, chiar dacă ulterior întocmirii situaţiilor financiare
pentru perioada încheiată, apar modificări care ar trebui să afecteze elementele din acea perioadă, societatea
nu poate face corecţii ale valorilor în situaţia iniţială a perioadei curente, dacă acele corecţii nu se regăsesc
în situaţiile financiare deja întocmite. Ele vor fi considerate erori, iar pentru a prezenta o imagine corectă a
societăţii, vor fi corectate conform unor tratamente precizate în standardele contabile.
Principiul necompensării
Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă
datorii/capitaluri, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor admise de Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară. Altfel spus, societatea trebuie să prezinte informaţii detaliate despre
toate activele şi datoriile societăţii şi despre toate cheltuielile şi veniturile, fără a le anula (compensa) unele
prin altele.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi
tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.
Principiul pragului de semnificaţie

Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare.
Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate, nefiind
necesară prezentarea lor separată.
26
1.3.2. Documentele contabile
În raport de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul sistemului informaţional-decizional, documentele
contabile pot fi:
 documente de bază (justificative);
 registre de contabilitate;
 documente de sinteză şi raportare (situaţii financiare).
Pentru exemplificare, prezentăm unele din documentele justificative utilizate în mod frecvent în
activitatea unei societăţi.
 Factura este documentul pe baza căruia se realizează decontarea produselor şi mărfurilor livrate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Este folosit ca document de înregistrare în contabilitatea
furnizorului şi cumpărătorului. Se întocmeşte în trei (3) exemplare în momentul livrării bunurilor sau
prestării serviciilor pe baza avizului de însoţire, a dispoziţiei de livrare sau a altor documente care
atestă executarea lucrărilor.
 Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca document pentru eliberarea din magazie a bunurilor
materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare către terţi, în custodie sau păstrare, pentru
scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoţire în timpul
transportului sau ca document de recepţie la cumpărător când nu s-a primit factura. Atunci când
factura nu se poate întocmi în momentul livrării datorită unor condiţii obiective, produsele sun t
livrate însoţite pe timpul transportului de avizul de însoţire.
 Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (nota de intrare recepţie) serveşte ca document pentru
recepţia bunurilor achiziţionate, pentru încărcarea în gestiune şi ca document justificativ de
înregistrare în contabilitate. Se întocmeşte de regulă în două exemplare, unul rămâne la
gestiune/magazie pentru încărcarea în gestiune a bunurilor iar celălalt ajunge la compartimentul
contabilitate şi este ataşat documentelor de livrare (factura şi/sau avizul de însoţire a mărfii).
 Chitanţa serveşte ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii
şi pentru înregistrarea în Registrul de casă şi în contabilitate. Se întocmeşte în două (2) exemplare cu
ocazia încasării în numerar a sumelor de primit de la terţi. Un exemplar circulă la plătitor iar celălalt
rămâne în carnet.
 Ordinul de plată este instrumentul pe care emitentul (plătitorul) îl depune la banca la care are
deschis cont, dându-i dispoziţie acesteia să plătească unui furnizor sau unui alt creditor o sumă de
bani prin transfer bancar. Se întocmeşte în trei exemplare care se vizează de către bancă, unul circulă
la beneficiar, unul la plătitor iar unul rămâne la bancă.
 Extrasul de cont este documentul care atestă tranzacţiile cu disponibilităţi. Extrasul de cont, fiind
emis de bancă, reprezintă punctul de vedere al acesteia. Astfel, în extrasul de cont o sumă în dreptul
căreia este scris debit va reprezenta o plată efectuată de întreprindere, iar o sumă în dreptul poziţiei
credit va reprezenta o intrare de disponibilităţi în contul întreprinderii.
 Bonul de consum serveşte ca document de eliberare din magazie pentru consum a materiilor prime
şi materialelor şi de scădere din gestiune a acestora. Se întocmeşte în două exemplare de către
compartimentul care eliberează stocurile spre consum. Un exemplar rămâne la magazia care a dat în
consum materialele iar al doilea ajunge la compartimentul contabilitate pentru înregistrarea
costurilor.
 Nota de contabilitate serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitate pentru

operaţiile care nu au la bază documente justificative. Se întocmeşte într-un exemplar de către
compartimentul financiar-contabil. Modelul documentului se prezintă astfel:
27
1.3.3. Evaluarea în contabilitate
Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situaţiilor financiare vor fi
recunoscute în momentul înregistrării tranzacţiilor şi evenimentelor generate de activitatea societăţii şi în
momentul întocmirii situaţiilor financiare.
Caracteristicile procesului de evaluare sunt:
 Bazele de evaluare (atributele evaluării); şi
 Momentele evaluării.
Normalizarea contabilă defineşte un cumul de baze de evaluare generice. Acestea includ:
 Costul istoric:
Reprezintă costul cunoscut în contabilitate în momentul intrării bunului:
o cost de achiziţie (preţ de cumpărare + ch. accesorii + ch. de transport + ch. de punere în
funcţiune – reduceri comerciale obţinute)
o cost de producţie (costuri directe + cheltuieli indirecte proporţional determinate)
o valoare de utilitate pentru bunuri intrate ca donaţii.
 Costul curent:
Este privit din perspectiva unui cumpărător potenţial şi reprezintă valoarea ce poate fi atribuită bunului dacă
acesta ar urma să fie achiziţionat în momentul respectiv.
 Valoarea de decontare a unei obligaţiuni (valoarea realizabilă netă)
Este privită din perspectiva vânzătorului potenţial. „Cât obţine pentru bunul respectiv în ipoteza vânzării
acestuia”.
 Valoarea actualizată a fluxurilor de numerar.
Reprezintă pentru un activ viitoarele intrări de numerar generate de deţinerea bunului.
Bază de evaluare cea mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare este costul
istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare.
În raport de natura elementelor situaţiilor financiare, de sensul mişcărilor intervenite în averea societăţii şi de
momentul în care este necesară efectuarea evaluării se delimitează următoarele reguli şi forme de evaluare:
 evaluare la intrare;
 evaluare ulterioară:
o evaluare la inventar;
o evaluare la bilanţ; şi
 evaluarea la ieşire.
Evaluarea la intrare se întemeiază pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative. Costul
istoric are statutul de valoare la prima înregistrare sau valoare contabilă de intrare.
Evaluarea la inventar se întemeiază pe valoarea actuală, care primeşte statutul de valoare de inventar şi se
determină în momentul inventarierii elementelor (de obicei la sfârşitul exerciţiului financiar, înainte de
întocmirea situaţiilor financiare). Valoarea actuală este stabilită în funcţie de utilitatea bunului în economia
întreprinderii şi de preţul pieţei. Pentru estimarea unei asemenea valori se utilizează referinţele şi tehnicile
cele mai adecvate, cum sunt: preţurile de piaţă, baremele, mercurialele, indicii specifici de preţuri.
Evaluarea la bilanţ implică compararea a două valori şi reţinerea acelei valori care nu conduce la un
rezultat supraevaluat. Aceste două valori sunt:
 valoarea contabilă – valoarea înregistrată în contabilitate pe baza documentelor justificative; şi
 valoarea stabilită la inventar.
În situaţiile financiare se reţine:
 pentru active – valoarea cea mai mică;
 pentru datorii – valoarea cea mai mare.
Evaluarea la ieşire. La data ieşirii din evidenţa contabilă (pentru active este vorba de momentul vânzării,
consumului sau decontării, iar pentru datorii de momentul decontării), elementele situaţiilor financiare se
evaluează la valoarea de intrare.
28
1.4. Teste de autoevaluare:
Testul 1: Dispunem de următoarele informaţii privind averea societăţii comerciale ALFA:
ELEMENTE VALORI (lei)
Amortizarea clădirilor 250.000
Amortizarea mijloacelor de transport 20.000
Autoturism Dacia 120.000
Avansuri acordate furnizorilor de servicii 30.000
Avansuri primite de la clienţi 45.000
Brevete, licenţe, mărci 85.000
Cacao 70.000
Capital social 600.000
Abonamente de plată înregistrate în avans 150.000
Cheltuieli de înregistrare şi înmatriculare 15.000
Clădiri 650.000
Clienţi 145.000
Contribuţia la asigurările sociale 40.000
Creditori diverşi 55.000
Cutii pentru ambalat bomboane 20.000
Disponibil în cont la bancă 175.000
Echipamente de lucru (halate) 75.000
Fond comercial 150.000
Furnizori 80.000
Impozite şi taxe datorate 140.000
Împrumuturi acordate altor societăţi 60.000
Împrumuturi pe termen lung contractate de la bănci, din care 25.000 rambursabile în anul următor 525.000
Linguriţe 30.000
Numerar în casierie 20.000
Prăjituri 120.000
Prime de capital 30.000
Provizioane pentru litigii 125.000
Rezerva legală 80.000
Rezultat (profit) 120.000
Repartizarea profitului 100.000
Salarii datorate 300.000
Terenuri 400.000
Titluri de plasament 40.000
Chirii de încasat înregistrate în avans 100.000
Zahăr 55.000
 Întocmiţi bilanţul tip cont şi bilanţul tip listă.
Testul 2:Se dau următoarele elemente ale societăţii comerciale ALFA:

ELEMENTE VALORI (lei)
Cheltuieli cu amortizarea echipamentelor 24.000
Cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi 15.000
Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000
Cheltuieli cu materiile prime 350.000
Cheltuieli cu salariile 220.000
Cheltuieli privind cedarea activelor imobilizate 180.000
Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar 25.000
Cheltuieli privind dobânzile 87.500
Cheltuieli privind mărfurile 80.000
Subvenţii pentru investiţii virate la venituri 25.000
Venituri din cedarea activelor imobilizate 20.000
Venituri din diferenţe de curs valutar 30.000
Venituri din exproprierea unui teren în scop de utilitate publică 130.000
Venituri din interese legate de participare 27.000
Venituri din sconturi obţinute 50.000
Venituri din prestări de servicii 100.000
Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 170.000
Venituri din vânzarea mărfurilor 110.000
Venituri din vânzarea produselor finite 500.000
 Întocmiţi contul de profit şi pierdere.
29
Testul 3:
Identificaţi modificările contabile ce afectează bilanţul şi analizaţi situaţiile următoare:
a) Pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) o parte din rezervele constituite, în valoare de
3.000 lei, se utilizează pentru mărirea capitalului social.
b) Întreprinderea refinanţează un credit bancar, acesta devenind din credit bancar pe termen scurt, credit
bancar pe termen lung, în valoare de 1.000 lei.
c) Societatea ALFA transformă datorii în valoare de 2.000 lei în capital subscris, prin emisiunea de acţiuni
pe care le oferă furnizorilor.
d) La solicitarea unor acţionari se aprobă de către AGA capitalul de restituit acestora în valoare de 5.000 lei.
Testul 4:
Alegeţi varianta corectă şi justificaţi răspunsul ales.
1. La sfârşitul exerciţiului 200N, preţurile curente ale produselor aflate în depozitul societăţii comerciale
ALFA SA sunt superioare costului de achiziţie al acestora. În urma studiilor de piaţă efectuate, se constată
că motivul este cererea în creştere pe pieţele internaţionale. Directorul societăţii propune creşterea valorii
stocurilor. Soluţia contabilă adecvată se bazează pe aplicarea unuia din următoarele principii contabile:
a) principiul permanenţei metodelor;
b) principiul costului istoric;
c) principiul prudenţei;
d) principiul necompensării;
e) principiul independenţei exerciţiilor.
În calitatea dumneavoastră de contabil, identificaţi principiul contabil ce justifică soluţia aleasă. Precizaţi
această soluţie.
2. La sfârşitul exerciţiului 200N, contabilul societăţii ALFA SA constată că nu a primit factura telefonică
pentru luna decembrie. Acesta se gândeşte că poate să contabilizeze datoria simultan cu achitarea acesteia,
în luna ianuarie, datorită incertitudinii asupra sumei de plată. În calitate de contabil, dumneavoastră îi
sugeraţi o altă soluţie. Argumentul opţiunii dumneavoastră este unul din următoarele principii contabile:
a) principiul permanenţei metodelor;
b) principiul continuităţii activităţii;
c) principiul prudenţei;
d) principiul intangibilităţii;
e) principiul independenţei exerciţiilor.
Identificaţi principiul contabil ce acţionează în această situaţie şi prezentaţi soluţia adecvată.
Testul 1:
Bilanţul tip cont:
ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.210.000 A. CAPITAL PROPRIU: 730.000
Imobilizări necorporale 250.0009 Capital subscris 600.000
Imobilizări corporale 900.00010 Prime de capital 30.000
Imobilizări financiare 60.000 Rezerve 80.000
B. ACTIVE CIRCULANTE 780.000 Profitul sau pierderea la sfârșitul perioadei de 20.00014
Stocuri 370.00011 raportare 125.000
Creanţe 175.00012 B. PROVIZIOANE 1.185.00015
Investiţii pe termen scurt 40.000 C. DATORII 100.000
Casa şi conturile la bănci 195.00013 D. VENITURI ÎN AVANS
TOTAL ACTIV (A+B+C) 2.050.000 TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D) 2.140.000
9
Compus din: 85.000 + 15.000 + 150.000
10
Compus din:120.000 + 650.000 + -250.000-20.000+400.000
11
Compus din: 70.000 + 20.000 + 30.000 + 120.000 + 55.000+75.000+30.000
12
Compus din: 30.000 + 145.000
13
Compus din: 175.000 + 20.000
14
Compus din: 120.000 – 100.000
15
Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 525.000 + 300.000
30
Bilanţul tip listă
ELEMENTE SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.210.000
Imobilizări necorporale 250.000
Imobilizări corporale 900.000
Imobilizări financiare 60.000
B. ACTIVE CIRCULANTE 780.000
Stocuri 370.000
Creanţe 175.000
Investiţii pe termen scurt 40.000
Casa şi conturile la bănci 195.000
D. DATORII PE TERMEN SCURT 685.00016
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I) 145.000
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E) 1.355.000
G. DATORII PE TERMEN LUNG 500.00017
H. PROVIZIOANE 125.000
I. VENITURI ÎN AVANS 100.000
J. CAPITAL PROPRIU, din care: 730.000
Capital subscris 600.000
Prime de capital 30.000
Rezerve 80.000
Profitul sau pierderea net(ă) la sfârșitul perioadei de raportare 120.000
Repartizarea rezultatului (100.000)18
Testul 2:
Contul de profit şi pierdere
ELEMENTE SUME
Cifra de afaceri 710.00019
Alte venituri din exploatare 215.00020
Total venituri din exploatare 925.000
Cheltuieli cu materiile prime şi consumabilele 350.000
Cheltuieli cu salariile 220.000
Cheltuieli cu amortizarea activelor imobilizate 24.000
Alte cheltuieli din exploatare 415.00021
Total cheltuieli din exploatare 999.000
A. Profitul sau pierderea din exploatare 186.000
Venituri financiare 107.00022
Cheltuieli financiare 112.50023
B. Profitul sau pierderea financiară (5.500)
Profitul sau pierderea brut(ă) a exerciţiului (A +B) 180.500
Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000
Profitul sau pierderea net(ă) al exerciţiului 104.500
16
Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 25.000 + 300.000
17
Determinat ca diferenţă între 525.000 şi 25.000.
18
Sumele trecute între paranteze în cadrul unei situaţii financiare se scad.
19
Compus din: 100.000 + 110.000 + 500.000
20
Compus din: 25.000 + 20.000 + 170.000
21
Compus din: 15.000 + 180.000 + 80.000+115.000
22
Compus din: 30.000 + 27.000 + 50.000
23
Compus din: 25.000 + 87.500
31
Testul 3:
a) Modificări numai în capitalul propriu:
A = (Cp + x - x) + D
Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social (creşte cu suma de
3.000 lei) şi în rezerve (scad cu suma de 3.000 lei). Ambele elemente sunt cuprinse în capitalul propriu.
Unul creşte (Capital subscris), altul scade (Rezerve). Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat
modificărilor determinate de tranzacţia 2.
A = C + x - x + D
50.000 = 50.000 + 3.000 - 3.000

Capital Rezerve
subscris
50.000 A2 =50.000 (C2 + D2)
b) Modificări numai în datorii;

A = Cp + ( D + x – x)
Analiza. Această tranzacţie determină modificări în datoriile întreprinderii faţă de bancă pe termen lung
(cresc cu 1.000 lei) şi la nivelul celor pe termen scurt (scad cu 1.000 lei). Elementul Credite bancare pe
termen scurt şi elementul Credite bancare pe termen lung sunt de datorii. Introducem datele în tipul de
ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 3.
A = C + D + x - x
50.000 A2 = 50.000 + 1.000 - 1.000

credite credite
bancare pe termen bancare pe
scurt termen lung
c) Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:

A = (Cp + x) + (D – x)
Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social (creşte cu suma
de 2.000 lei, ca urmare a emisiunii de noi acţiuni) şi în datoriile faţă de furnizori (scad cu 2.000 lei). Ambele
elemente sunt parte a capitalurilor, unul fiind capital propriu, iar celălalt datorie. Unul creşte ( Capital
subscris), altul scade (Furnizori). Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de
tranzacţia 4.
A = C + x + D - x
-
50.000 A3 = 50.000 + 2.000 - 2.000

Capital Furnizori
subscris
50.000 A4 =50.000 (C4 + D4)
d) Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:

A = ( Cp – x ) + ( D + x)
Analiza. Retragerea capitalului social de către acţionari determină creşterea datoriei întreprinderii faţă de
acţionari (Alte datorii/acţionari cresc cu 5.000 lei) concomitent cu diminuarea capitalului social (Capitalul
social scade cu 5.000 lei). Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de
tranzacţia 5.
A = C - x + D + x
-
50.000 A4 = 50.000 - Capital + 5.000

subscris Alte datorii/
acţionari
50.000 A5 50.000 (C5 + D5)
32
Testul 4
1. Răspuns corect: c. Potrivit principiului prudenţei, care nu permite supraevaluarea activelor, stocurile
trebuiesc păstrate la valoarea lor iniţială.
2. Răspuns corect: e. Potrivit principiului independenţei exerciţiilor soluţia contabilă adecvată este
contabilizarea
 Lungu, C. Caraiani, C. (2019) – Introducere în contabilitate, Ed. ASE, Bucureşti

 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) – Bazele contabilității, Ed. Universitară, Bucureşti
 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilității. Aplicaţii şi studii de caz, Ed. Universitară, Bucureşti
1. Definiţi imobilizările. Prezentaţi structura grupei bilanţiere Active circulante.

2. Prezentaţi tipul de modificare bilanţieră pe care îl generează următoarea tranzacţie: se achită datoria
faţă de furnizori în valoare de 600 lei în numerar.
3. Exemplificaţi o tranzacţie care generează următorul efect asupra bilanţului: A + X = C + (D + x)
4. Calculaţi valoarea elementului Profit sau pierdere la sfârșitul perioadei de raportare, valoarea
elementului Clienţi şi întocmiţi bilanţul cunoscând următoarele elemente:
Capital subscris vărsat 5.850 lei; Credite bancare 625 lei; Materii prime 1.500 lei; Capital subscris
vărsat 325 lei; Clienţi 1.175 lei; Profit 1.325 lei; Clădiri 7.000 lei; Mărfuri 1.300 lei; Venituri din chirii
1.225 lei; Furnizori 4.500 lei; Materiale consumabile 250 lei; Cheltuieli cu mărfurile 350 lei; Imobilizări
financiare 525 lei; Imobilizări necorporale 1.375 lei; Cheltuieli cu salariile 200 lei; Clienţi ? lei;
Venituri din vânzarea mărfurilor 1.525 lei; Rezerve 400 lei.
33
2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă

 Sistemul de codificare contabilă;
 Sistemul de înregistrare în contabilitate;
 Modul în care sunt analizate tranzacţiile şi evenimentele.
2.2. Definiţia, forma şi structura contului

 Contul. Rolul, forma şi structura
În contabilitate, pentru a înregistra, calcula şi controla existentul şi modificările în sens contrar (creşteri,
micşorări) ale fiecărui element bilanţier, pe o anumită perioadă de timp, vom folosi instrumentul (model,
procedeu) denumit cont. Fiecărui element de active, datorii, capitaluri proprii, cheltuieli şi venituri îi este
ataşat un cont.
 Structura contului
În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente:
1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;
2. Debitul şi creditul;
3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont;
4. Rulajul (mişcarea) contului;
5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului;
6. Soldul contului.
Cea mai simplă formă de reprezentare a contului este cea sub forma literei „T”
Exemplu:
531 Casa
(Creşteri) (Micşorări)
Sold iniţial 0
2.000 750
500 350
750 250
250 650
3.500 2.000
1.500 Sold final
1. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun economic, sursă de finanţare,
proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv. În general,
denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv.
2. Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit. Sumele trecute
în partea stângă sunt debitoare, iar cele din partea dreaptă creditoare. A debita un cont înseamnă a
înregistra o sumă în partea stângă a contului, iar a credita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea
dreaptă.
3. Explicaţia descriptivă a tranzacţiilor şi evenimentelor înregistrate în cont constă în prezentarea naturii
operaţiei, a persoanelor juridice sau fizice implicate, a datei operaţiei, a documentului justificativ utilizat
etc., iar explicaţia contabilă constă în indicarea sub formă de simbol cifric a contului sau conturilor
corespondente.
4. Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont ca
urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii (evenimente) reprezintă rulajul contului.
Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor. Rulajul debitor reprezintă totalitatea
înregistrărilor efectuate în debitul unui cont într-o perioadă de gestiune. Rulajul creditor reprezintă
totalitatea înregistrărilor efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. Le abreviem de
regulă cu RD şi respectiv RC.
5. Totalul sumelor unui cont este de două feluri: total sume debitoare şi total sume creditoare. Prin
adunarea rulajelor debitoare sau creditoare cu sumele care exprimă, în partea de debit sau de credit,
34
soldul iniţial reflectat de cont la începutul perioadei de gestiune, se obţine total sume debitoare şi total
sume creditoare ale contului respectiv. Le abreviem de regulă cu TSD şi respectiv TSC.
6. Existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul pentru care s-a deschis contul reprezintă soldul
contului. Se stabileşte ca diferenţă între total sume debitoare şi total sume creditoare. În funcţie de
mărimea sumelor, soldul poate fi debitor, sold creditor sau sold balansat (cont soldat). Astfel, dacă
totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decât totalul sumelor creditoare, contul are sold debitor,
iar dacă totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul are sold
creditor. Le abreviem de regulă cu SD şi respectiv SC.
Relaţiile de calcul pentru sold sunt :
1. TSD – TSC = SD, când TSD > TSC

2. TSC – TSD = SC, când TSC > TSD
3. TSD – TSC = 0, când TSD = TSC
Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune, reprezentând solduri finale care, la
începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si).
2.3. Planul de conturi

Planul de conturi general este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare cont este
delimitat printr-o denumire şi simbol cifric fiind încadrat într-o clasă şi grupă. Astfel se asigură uniformitate
şi unitate de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a conturilor (de exemplu, planul de conturi). În
simbolizarea conturilor se aplică sistemul zecimal. În planul de conturi general se cuprind 9 clase de conturi:
 Clasa 1 - Conturi de capitaluri
 Clasa 2 - Conturi de imobilizări
 Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
 Clasa 4 - Conturi de terţi
 Clasa 5 - Conturi de trezorerie
 Clasa 6 - Conturi de cheltuieli
 Clasa 7 - Conturi de venituri
 Clasa 8 - Conturi speciale
 Clasa 9 - Conturi de gestiune
2.4. Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor

Regulile de funcţionare a conturilor au drept scop să stabilească partea contului (debit sau credit) în care
urmează să se înregistreze soldul iniţial existent în fiecare cont la deschiderea acestuia, modificările (creşteri
sau micşorări) valorii elementului la care se referă contul, determinate de tranzacţiile, evenimentele,
operaţiile economice şi soldul final al conturilor existent la închiderea acestora. Acestea au ca punct de
plecare bilanţul cu structurile sale (active, capitaluri şi datorii). Se porneşte de la dubla reprezentare (activele
în partea stângă a egalităţii, iar capitalurile proprii şi datoriile în partea dreaptă a egalităţii).
1. Toate conturile de activ încep a funcţiona prin a se debita şi se debitează cu soldul iniţial; toate
conturile de capitaluri încep a funcţiona prin a se credita şi se creditează cu soldul iniţial.
2. Toate conturile de activ se debitează cu creşterile (intrările) elementelor de activ; toate conturile de
capitaluri se creditează cu creşterile (intrările) elementelor de capitaluri.
3. Toate conturile de activ se creditează cu micşorările (ieşirile) elementelor de activ; toate conturile
de capitaluri se debitează cu micşorările elementelor de capitaluri.
4. Toate conturile de activ au întotdeauna sold final debitor sau zero, iar toate conturile de capitaluri au
întotdeauna sold final creditor sau zero.
Aceste reguli de functionare sunt ilustrate mai jos.
D Conturi de activ și conturi de D Conturi de capitaluri
cheltuieli C proprii , datorii și venituri C
SI SI
+ - - +
SFD SFC
35
Nota 1: În cazul în care elementele influenţează în mod indirect bilanţul (cazul cheltuielilor şi veniturilor)
efectul modificărilor produse de acestea este analizat prin prisma modificărilor survenite asupra rezultatului
exerciţiului (profitului sau pierderii la sfârșitul exercițiului curent), element component al capitalurilor
proprii.
Nota 2: În cazul în care un element este rectificativ, acesta va fi analizat din prisma efectului pe care îl
produce asupra totalului bilanţier.
Nota 3: Există anumite conturi numite bifuncţionale, adică în anumite situaţii reflectă un element de activ,
iar în altele un element de capitaluri sau datorii.
Nota 4: Conturile de cheltuieli și venituri au sold zero.
2.5. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

Fiecare tranzacţie consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în contabilitate, trebuie să fie
supusă analizei contabile în vederea determinării efectu lui dual asupra conturilor. Această analiză are drept
rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzacţii şi în ce mod. De asemenea, acest rezultat trebuie să
respecte cele două ecuaţii fundamentale:
 Activ = Capital propriu + Datorii
 Debit = Credit
Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, în general, a următoarelor etape:
 Determinarea naturii operaţiei, adică stabilirea conţinutului tranzacţiei ce trebuie înregistrată în
contabilitate.
 Modificarea elementelor bilanţiere, stabilirea modificărilor care se produc în structura elementelor
bilanţiere, conţinutul şi sensul modificărilor. După cum ştiţi, tipurile de modificări bilanţiere sunt:
A + x – x = C + D; A = (C + x – x) + D; A = C + (D + x – x);
A = (C + x) + (D – x); A = (C – x) + (D + x); A + x = (C + x) + D;
A + x = C + (D + x); A – x = (C – x) + D; A – x = C + (D – x).
 Identificarea conturilor corespondente, adică stabilirea conturilor corespondente în care urmează să
se înregistreze tranzacţia, baza elementelor bilanţiere modificate.
 Debit sau credit, adică determinarea, pe baza regulilor de funcţionare a conturilor, a părţii din fiecare
cont (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze tranzacţia.
 Formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a formulei (egalităţii)
contabile.
Rezultă că scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei contabile, pe baza căreia se
înregistrează tranzacţiile în contabilitate.
Formula contabilă exprimă, sub formă grafică, modificările pe care le determină fiecare tranzacţie pe
baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate valorică.
Structura formulei contabile se reflectă prin:
Conturile corespondente;
Semnul „=”;
Semnul „%”, utilizat în înţelesul de „următoarele”, atunci când în formula contabilă intră în
corespondenţă mai mult de două conturi;
Sumele.
În formula contabilă, contul (conturile) care se debitează se aşează în stânga semnului egalităţii, deoarece
debitul este partea stângă a unui cont, iar contul (conturile) care se creditează se aşează în partea dreaptă a
semnului egalităţii, deoarece creditul este partea dreaptă a unui cont. Prin ataşarea explicaţiei descriptive a
operaţiunilor în cauză la elementele formulei contabile rezultă noţiunea de articol contabil.
În funcţie de numărul conturilor corespondente care compun formula contabilă, putem avea:
o formule contabile simple; şi
o formule contabile compuse.
1. Formule contabile simple: tranzacţia generează modificări numai la două elemente bilanţiere, un cont
care se debitează şi un cont care se creditează. Modelul este de forma:
Cont debitor = Cont creditor Suma
Exemplu: Se constituie o întreprindere cu un capital de 1.000 lei; un număr de cinci persoane subscriu să
cumpere cele 500 de acţiuni emise, în valoare nominală de 2 lei/acţiune.
36
Pentru a înregistra tranzacţia efectuăm analiza contabilă astfel:
 Natura operaţiei. Subscrierea capitalului social pentru înfiinţarea întreprinderii.
 Modificările bilanţiere. Recunoaştem o creştere a dreptului de creanţă a întreprinderii asupra
acţionarilor, element de activ şi, simultan, o creştere (constituire) a capitalului social, element de
capitaluri proprii. Dacă aţi urmărit totul până acum, veţi observa că tranzacţia supusă analizei se
încadrează în modificarea bilanţieră de tipul:
A + x = ( C + x ) + D
1.000 1.000
Acţionari Capital
 Conturi corespondente. Pentru elementele bilanţiere modificate sunt destinate conturile: 456 Decontări
cu asociaţii privind capitalul şi 1011 Capital subscris nevărsat.
 Debit sau credit. Acum cunoaşteţi regulile de funcţionare ale conturilor, nu ne rămâne decât să le
aplicăm:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, cont bifuncţional, cu funcţia contabilă de activ, având de
înregistrat o creştere, se debitează;
1011 Capital subscris nevărsat, cont de capitaluri proprii, având de înregistrat o creştere, se creditează.
 Formula contabilă. Să ne reamintim elementele structurale şi nu ne rămâne decât să întocmim formula
contabilă:
456 = 1011 1.000 lei
Decontări cu asociaţii privind capitalul Capital subscris nevărsat
Această tranzacţie generează modificări în cele două elemente reflectate prin intermediul T-urilor astfel:
456 Decontări cu asociaţii 1011 Capital

D privind capitalul C D subscris nevărsat C
1/101 1.000 1/456 1.000
O altă modalitate de deducere a formulei contabile fără a mai urma, în mod expres, etapele generale ale
analizei contabile este următoarea:
 Cunoaşterea încadrării corecte a elementelor în structurile de activ (A) şi capitaluri (C+D), respectiv, în
conturile prevăzute în planul de conturi general. S-au prezentat în acest capitol puncte de sprijin în
vederea sporirii accesibilităţii la planul de conturi;
 Cunoaşterea regulilor de funcţionare a conturilor.
Pentru a susţine această variantă, reluăm tranzacţia 1 şi stabilim formula contabilă astfel:
subscrierea capitalului social
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, se constituie creanţa întreprinderii fată de acţionari,
A+Debit
1011 Capital subscris nevărsat, constituirea capitalului subscris nevărsat, C+Credit
456 = 1011 1.000 lei
Decontări cu asociaţii privind capitalul Capital subscris nevărsat
2. Formule contabile compuse: tranzacţia generează modificări la mai mult de două elemente bilanţiere,
astfel:
 Două sau mai multe conturi care se debitează şi un cont care se creditează. Modelul este de forma:
% = Cont creditor Suma
Conturi debitoare
Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în valoare de 500 lei, respectiv 800
lei, conform facturii furnizorului.
Analiza. În mod evident, creşte valoarea stocurilor de materii prime şi de mărfuri în întreprindere (A+) şi, în
acelaşi timp, cresc datoriile întreprinderii faţă de furnizor (D+). Stabilirea formulei contabile pentru
înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei, implică:
aprovizionarea cu materii prime şi mărfuri
301 Materii prime, A+Debit
37
371 Mărfuri, A+Debit
401 Furnizori, D+Credit
% = 401 Furnizori 1.300
301 Materii prime 500
371 Mărfuri 800
D 301 Materii prime C D 401 Furnizori C
3/401 500 3/301 1.300
371
D 371 Mărfuri C
3/401 800
 Un cont se debitează şi două sau mai multe conturi se creditează. Modelul este de forma:
Cont debitor = % Suma
Conturi creditoare
Exemplu: La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii), întreprinderea a realizat încasări în numerar în sumă de
400 lei din servicii prestate terţilor şi 700 lei din vânzări de mărfuri.
Analiza. Cum plata s-a efectuat pe loc, creşte disponibilul în numerar (A+) şi, în acelaşi timp, se obţin
venituri din prestarea de servicii şi din vânzarea mărfurilor (C+).
încasări în numerar
531 Casa, A+Debit
704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate, C+ Credit
707 Venituri din vânzarea mărfurilor, C+ Credit
Stabilim formula contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei
531 Casa = % 1.100
704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate 700
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 400
704 Venituri din lucrări executate şi
D 531 Casa C D servicii prestate C
4/704 1.100 4/531 700
707
D 707 Venit din vânzarea mărfurilor C
4/531 400
2.6. Stornarea
Un mod specific contabilităţii de corectare a erorilor intervenite la înregistrarea tranzacţiilor în conturi este
reprezentat de operaţiile de stornare. Astfel, formulele contabile de stornare (de corectare) pot fi:
1. formule contabile de stornare în negru,
2. formule contabile de stornare în roşu.
1. Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării efectuate anterior greşit, prin
inversarea conturilor corespondente din formula contabilă respectivă şi apoi întocmirea şi înregistrarea
formulei contabile corecte.
Exemplu:
Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri în valoare de 1.000 lei de la furnizori.
Presupunem ca analiza contabila a tranzacţiei a fost efectuată astfel (în mod eronat):
Achiziţie mărfuri de la furnizori

345 Produse finite, creste valoarea produselor finite, A +  D
401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, CP -  C
345 Produse finite = 401 Furnizori 500 lei GRESIT!!!
Pentru a anula formula contabila înregistrată eronat prin stornare în negru, inversăm conturile corespondente
din formula de mai sus:
38
401 Furnizori = 345 Produse finite 500 lei
Înregistram formula contabilă corectă.
Achiziţie mărfuri de la furnizori

371 Mărfuri, creşte stocul de mărfuri , A +  D
401 Furnizori, creşte datoria faţă de furnizori, CP -  D
371 Mărfuri = 401 Furnizori 500 lei
2. Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule contabile efectuate anterior
greşit prin întocmirea şi înregistrarea unei noi formule contabile similară cu cea eronată, însă cu sumele
înscrise în roşu (sau în negru, dar încadrată în chenar). Înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia în
contabilitate a unor valori cu semnul “–”, având ca efect anularea sumei înscrisă anterior în mod eronat.
Exemplu:
Întreprinderea încasează suma de 2.000 lei în numerar, de la un client.
Presupunem ca analiza contabila a acestei tranzacţii a fost efectuata, în mod eronat, astfel:
Încasare numerar de la clienţi

4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A -  C
401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, CP -  D
401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei GRESIT!!!
Pentru a anula formula contabila greşită prin stornare în roşu, întocmim aceeaşi formulă contabilă, dar cu
suma încadrată în chenar:
401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei
Înregistrăm formula contabila corectă.

Încasare numerar de la clienţi.
4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A -  C
531 Casa, creşte disponibilul din casierie, A +  D
531 Casa = 4111 Clienţi 2.000 lei
Întocmim în continuare Cartea Mare (T-urile) conturilor utilizate, pentru a urmări modul în care Tranzacţia
eronată a fost corectată prin stornare în roşu.
2.7. Teste de evaluare
Test 1
Răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Care sunt regulile de funcţionare a conturilor pentru active, datorii şi capitaluri proprii?
2. De ce regulile de funcţionare a conturilor sunt identice pentru datorii şi capitaluri proprii?
3. Care sunt etapele analizei contabile a unei tranzacţii?
4. Ce reprezintă stornare şi de câte feluri este aceasta?
Test 2
Efectuaţi analiza contabilă şi scrieţi formula contabilă pentru următoarea tranzacţie:
Acţionarii depun suma de 1.000 lei în contul de la bancă al întreprinderii, reprezentând contravaloarea
acţiunilor primite de la societate.
39
Test 1
Răspunsuri:
1. Regulile de funcţionare:
D Conturi de activ C D Conturi de capitaluri proprii și
datorii C
SI SI
+ - - +
SFD SFC
2. Deoarece conturile de capitaluri proprii şi datorii se află în aceeaşi parte, în cadrul dublei reprezentări.
3. Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Determinarea naturii operaţiei: se referă la stabilirea conţinutului tranzacţiei care este supusă
analizei;
b) Stabilirea modificărilor care se produc în structura elementelor bilanţiere, a conţinutului şi
sensului modificării;
c) Identificarea conturilor corespondente: se referă la stabilirea conturilor corespondente, în care
trebuie să se înregistreze Tranzacţia, aşa cum sunt ele prezentate în Planul de conturi;
d) Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a se stabili partea din fiecare cont (debit sau
credit) în care urmează să se înregistreze Tranzacţia;
e) Stabilirea formulei contabile.
4. Stornarea reprezintă un mod specific de corectare a erorilor intervenite în contabilitatea curentă, respectiv
la înregistrarea tranzacţiilor în conturi. Formulele contabile de stornare pot fi formule de stornare în roşu sau
formule de stornare în negru.
Stornarea în negru constă în anularea înregistrării greşite prin inversarea conturilor corespondente din
formula contabila greşită şi, apoi, înregistrarea formulei contabile corecte.
Stornarea în roşu constă în anularea formulei contabile greşite prin înregistrarea unei formule contabile
similare cu cea greşită, însa cu sumele înscrise în roşu sau în chenar (în contabilitate, înscrierea unei sume în
roşu are semnificaţia unei valori cu semnul “-”).
Test 2
Această tranzacţie reprezintă micşorarea creanţelor întreprinderii asupra acţionarilor (A-) şi, în acelaşi timp,
creşterea disponibilului întreprinderii păstrat în contul de la bancă (A+).
Stabilim formula contabilă pentru tranzacţia de mai sus:
vărsarea capitalului subscris
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A- Credit
512 Conturi curente la bănci, A+ Debit
512 = 456 1.000 lei
Conturi curente la bănci Decontări cu asociaţii privind capitalul
Reflectarea informaţiilor în conturi se face astfel:
456 Decontări cu asociaţii 512 Conturi curente
D privind capitalul C D la bănci C
1/101 1.000 2/512 1.000 1/456 1.000

40
1. Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază

 Modul de funcţionare al conturilor de active, datorii şi capitaluri proprii
 Modul de funcţionare al conturilor de cheltuieli şi venituri
 Contabilizarea tranzacţiilor economice
1.2. Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările

Clasa 2 Conturi de imobilizări cuprinde: conturile de imobilizări corporale, necorporale şi financiare,
conturile de amortizări privind imobilizările şi conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor.
Imobilizările se evaluează în următoarele momente ale activităţii întreprinderii: la intrare - cu ocazia primei
recunoaşteri în contabilitate (la cost de achiziţie, dacă provin din tranzacţii de cumpărare, la cost de
producţie dacă provin din producţia proprie sau la valoarea justă, dacă provin din aporturile acţionarilor sau
au fost obţinute cu titlu gratuit), la inventariere (la valoarea de inventar), la data închiderii exerciţiului
financiar – pentru a stabili valoarea lor bilanţieră prin aplicarea principiului prudenţei şi la ieşire – la data
încetării recunoaşterii în contabilitate (la valoarea de intrare sau o altă valoare care a substituit-o).
Este permisă reevaluarea periodică a activelor imobilizate, pentru ca acestea să fie evidenţiate în
contabilitate la valori cât mai apropiate de valorile lor reale. Operaţia de reevaluare are drept efect majorarea
sau reducerea valorii activelor şi înregistrarea plusurilor sau a minusurilor de valoare din reevaluare cu
ajutorul conturilor de capitaluri proprii (rezerve din reevaluare), cheltuieli sau venituri, după caz.
3.2.1. Conturile de active imobilizate

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de active imobilizate înregistrează existenţa şi
mişcarea bunurilor nemateriale, materiale sau de natură financiară deţinute de întreprindere şi care produc
beneficii economice pe o durată mai mare de 12 luni sau pe o durată care depăşeşte durata unui ciclu de
exploatare. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de imobilizări sunt conturi de activ. Debitul
lor reflectă soldul iniţial (valoarea imobilizărilor deţinute la începutul exerciţiului) şi intrările sau creşterile
apărute ca urmare a tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport la capitalul social, donaţie sau
reevaluare. Creditul reflecta ieşirile sau micşorările, apărute ca urmare a tranzacţiilor de vânzare, casare sau
scoatere din funcţiune, reevaluare. Soldul final este debitor sau zero şi reflectă valoarea imobilizărilor
deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.2.2. Conturile de amortizări privind imobilizările

În timp, activele imobilizate se uzează; uzura lor poate interveni ca urmare a factorilor de mediu, a utilizării
în activitatea de producţie (uzura fizică), dar şi ca urmare a progresului tehnic (uzura morală). Expresia
acestei uzuri în contabilitate este amortizarea, care delimitează de fapt un consum parţial al valorii
imobilizării identificat pe o perioada specifică – este deci şi o cheltuială. Amortizarea caracterizează numai
imobilizările necorporale şi corporale cu o durata de viaţă limitată.
Pentru calculul amortizării se pot utiliza mai multe metode, al căror scop este de a determina valoarea
amortizării care trebuie recunoscută în contabilitate în fiecare perioadă. Odată aleasă, o metodă de
amortizare trebuie aplicată consecvent de la o perioada la alta. Reglementările contabile actuale recunosc
trei metode de calcul al amortizării şi anume: metoda liniară, metoda degresivă şi metoda accelerată.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de amortizări reflectă o parte din costul
imobilizărilor transferat asupra rezultatului procesului productiv (asupra produselor obţinute), corespunzător
uzurii fizice sau morale a imobilizării respective. în contabilitate, rolul amortizărilor este unul rectificativ:
ele diminuează valoarea imobilizărilor deţinute de întreprindere, la întocmirea bilanţului. Din punct de
vedere al funcţiei contabile, conturile de amortizări sunt conturi cu rol rectificativ de activ. Creditul lor
reflectă soldul iniţial (valoarea la începutul exerciţiului a amortizării aferente imobilizărilor deţinute de
întreprindere) şi creşterile sub forma amortizării înregistrate în cursul exerciţiului. Debitul reflectă
micşorările de valoare, sub forma amortizării aferente imobilizărilor care sunt cedate, casate sau scoase din
41
uz. Soldul final este creditor şi reflectă valoarea amortizărilor aferente imobilizărilor deţinute de
întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.2.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor

Valoarea imobilizărilor poate să scadă în timp şi ca urmare a variaţiei preţurilor de piaţă. Acest minus de
valoare se constată la sfârşitul anului, cu ocazia inventarierii şi se recunoaşte în contabilitate sub forma
ajustărilor pentru depreciere.
Din punct de vedere al conţinutului economic, ajustările pentru deprecierea imobilizărilor reflectă acele
reduceri de valoare cu caracter reversibil aferente imobilizărilor, determinate de cele mai multe ori de
variaţia preturilor de piaţă pentru respectiva categorie de active. În contabilitate, rolul lor este rectificativ:
ele diminuează valoarea bilanţieră a imobilizărilor. Pentru imobilizările care nu se amortizează, ajustările
pentru depreciere reprezintă singura categorie de deprecieri recunoscută în contabilitate. Din punct de vedere
al funcţiei contabile, conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sunt conturi cu rol rectificativ de
activ. Creditul lor reflectă soldul iniţial al ajustărilor pentru depreciere aferente imobilizărilor deţinute de
întreprindere şi creşterile de valoare sub forma ajustărilor recunoscute cu ocazia inventarierii. Debitul
reflectă reducerile de valoare sub forma ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor care au fost anulate, în
cazul în care valoarea de inventar s-a majorat sau imobilizarea aferentă a fost cedată, casată sau scoasă din
uz. Soldul final este creditor şi reflectă valoarea ajustărilor pentru depreciere aferente imobilizărilor deţinute
de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.2.4. Exemple de tranzacţii privind activele imobilizate, amortizările şi ajustările pentru depreciere
Tranzacţia 1. Se achiziţionează un program informatic la cost de achiziţie de 9.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia va determina creşterea valorii imobilizărilor necorporale şi a datoriei faţă de furnizor.
Contul de datorii folosit ori de cate ori întreprinderea achiziţionează imobilizări corporale sau necorporale
este 404 Furnizori de imobilizări. Valoarea datoriei faţă de furnizori cuprinde costul de achiziţie. Forma
sintetică a analizei contabile este prezentată în continuare.
 208 Alte imobilizări necorporale, creste valoarea imobilizărilor necorporale, A +  Debit
 404 Furnizori de imobilizări, creste datoria faţă de furnizorii de imobilizări, D +  Credit
208 Alte imobilizări necorporale = 404 Furnizori de imobilizări 9.000 lei
Tranzacţia 2. Se obţine din producţie proprie mobilier de birou al cărui cost de producţie este de 35.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia implică o majorare a valorii imobilizărilor corporale, ca urmare a activităţii proprii a
entităţii, pentru care nu sunt datorate echivalente valorice terţilor şi care nici nu provine din aportul
acţionarilor. De aceea, creşterea valorii activului trebuie recunoscută în contabilitate sub forma unui venit.
Pentru producţia acestei imobilizări, întreprinderea a efectuat o serie de cheltuieli în valoare totală de 35.000
lei, care la sfârşitul perioadei sunt preluate de contul de profit şi pierdere (deoarece conturile de cheltuieli
sunt conturi temporare). Deoarece aceste cheltuieli nu sunt de fapt pierderi, ci au fost efectuate pentru
producţia piesei de mobilier, prin recunoaşterea unui venit de valoare egală cu a cheltuielilor impactul
acestei activităţi asupra contului de profit şi pierdere este nul.
 214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie, creşte valoarea imobilizărilor corporale, A +
 Debit
 722 Venituri din producţia de imobilizări corporale, creşte valoarea veniturilor, V + (sau C +)  Credit
214 Mobilier, aparatură birotică, = 722 Venituri din producţia de imobilizări 35.000 lei
echipamente de protecţie corporale
Tranzacţia 3. La data de 31.12 se înregistrează amortizarea în valoare de 1.000 lei aferentă mobilierului de
birou.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii amortizării aferente utilajelor şi a valorii cheltuielilor cu
amortizarea imobilizărilor corporale, înregistrate în debitul contului 6811 Cheltuieli privind amortizarea
imobilizărilor (pentru creşterea valorii cheltuielii, care determină reducerea capitalurilor proprii prin
intermediul rezultatului exerciţiului) şi în creditul contului 2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii
birotice (pentru creşterea valorii amortizării, care va determina reducerea valorii bilanţiere a elementului de
activ Mobilier). Forma sintetică a analizei contabile, pe care o puteţi deduce din cele de mai sus, este
prezentată în continuare.
42
 6811 Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor, cresc cheltuielile, Ch + (sau C-)  Debit
 2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, creşte valoarea amortizării, A-  Credit
Tranzacţia 4. Se casează un utilaj, complet amortizat, costul de achiziţie de 3.500 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină micşorarea valorii utilajelor întreprinderii (A-) şi, concomitent, diminuarea
amortizării corespunzătoare imobilizării casate (A+). Contul 281 Amortizări privind imobilizările corporale
se debitează cu micşorarea amortizării şi 2131 Echipamente tehnologice se creditează cu costul utilajului
scos din funcţiune. Formula contabilă este:
281 Amortizări privind imobilizările = 2131 Echipamente tehnologice 3.500 lei
corporale
Tranzacţia 5. Se vinde un autoturism incomplet amortizat la preţul de 7.000 lei. Costul de achiziţie este de
9.000 lei, iar amortizarea înregistrată până în momentul vânzării este de 4.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:
5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea creanţei întreprinderii asupra debitorului la preţul
de vânzare (A+), concomitent cu evidenţierea venitului din vânzarea autoturismului (C+). Conturile utilizate
sunt: 461 Debitori diverşi, cont de activ care se debitează cu creşterea creanţei faţă de cumpărător şi 7583
Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţiuni de capital, cont de capitaluri proprii care se creditează cu
creşterea veniturilor din vânzare. Formula contabilă este:
461 Debitori diverşi = 7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii 7.000 lei
de capital
5.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a autoturismului determină diminuarea valorii de
intrare a mijloacelor de transport (A-), înregistrată în creditul contului 2133 Mijloace de transport în
echivalenţă cu micşorarea amortizării (A+) în debitul contului 281 Amortizări privind imobilizările
corporale (A -) şi recunoaşterea sub forma unei cheltuieli a costului neamortizat (C-) prin debitarea contului
6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital. Formula contabilă este:
% = 2133 Mijloace de transport 9.000 lei
281 Amortizări privind imobilizările 4.000 lei
corporale
6583 Cheltuieli privind activele cedate şi
alte operaţii de capital 5.000 lei
Tranzacţia 6. Se înregistrează la data de 31.12 o ajustare pentru deprecierea programului informatic, a cărui
valoare de piaţă a scăzut cu 1.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor cu ajustările pentru depreciere (Ch+ sau C-), care
se înregistrează în debitul contului 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru depreciere şi,
simultan, o creştere a ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor (A-), reflectată în creditul contului 2808
Amortizările privind deprecierea altor imobilizări necorporale. Formula contabilă este:
6813 Cheltuieli de exploatare privind = 2808 Amortizările privind deprecierea altor 1.000 lei
ajustările pentru depreciere imobilizări necorporale
Notă. Pentru rezolvarea corectă a tranzacţiilor este important, în primul rând, să deducem dacă tranzacţia
determină creşterea sau reducerea valorii unui activ imobilizat, direct sau indirect, prin intermediul
elementelor de amortizări, respectiv ajustări pentru depreciere. Pasul următor este stabilirea corespondenţei
între elementul de imobilizări aferent modificării identificate şi un alt element al situaţiilor financiare, cu
respectarea regulilor privind modificările bilanţiere pe care le cunoaştem de la Unitatea de învăţare nr. 2.
Astfel, o serie de corespondenţe sunt frecvent întâlnite, unele dintre acestea fiind deja exemplificate în cele
de mai sus, iar celelalte fiind utile pentru rezolvarea testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare ce
urmează.
 În cazul tranzacţiilor de achiziţie a imobilizărilor, creşterea valorii imobilizărilor are drept corespondent
creşterea datoriei faţă de furnizor. Pentru evidenţierea datoriei faţă de vânzător se foloseşte contul 404
Furnizori de imobilizări.
43
 În cazul tranzacţiilor de vânzare a imobilizărilor, creşterea creanţei faţă de cumpărător are drept
corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru evidenţierea creanţei faţă de cumpărător, se foloseşte
contul 461 Debitori diverşi.
 Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a imobilizărilor, fie datorită casării, fie datorită
vânzării, trebuie să ne amintim să anulăm valoarea amortizării aferente imobilizării vândute (dacă este
cazul), valoarea neamortizată urmând a fi evidenţiată ca o cheltuială.
 În cazul tranzacţiilor de recunoaştere a amortizărilor sau a ajustărilor pentru depreciere, creşterea valorii
acestor elemente rectificative reprezintă un indiciu privind reducerea valorii unui activ. Prin urmare, în
corespondenţă cu conturile de amortizări sau ajustări pentru depreciere se folosesc conturile de cheltuieli.
 În cazul tranzacţiilor de anulare sau reducere a ajustărilor pentru depreciere, se folosesc conturile de
venituri.
 În cazul tranzacţiilor de reevaluare, creşterea sau reducerea valorii activelor au drept corespondent
modificări ale capitalurilor proprii, recunoscute în contul 105 Rezerve din reevaluare sau în conturi de
cheltuieli sau venituri, în conformitate cu reglementările legale.
 În cazul tranzacţiilor de primire/rambursare a aportului de la/către acţionari, creşterea/reducerea valorii
activelor (imobilizări, dar şi stocuri, disponibilităţi băneşti etc.) are drept corespondent un element de
creanţe/datorii care reflectă relaţia cu acţionarii, respectiv contul de 456 Decontări cu asociaţii privind
capitalul.
1.3. Conturile şi analiza contabilă privind stocurile

Clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie cuprinde conturile de stocuri de materii prime şi
materiale, producţie în curs de execuţie, produse, stocuri aflate la terţi, animale, mărfuri , ambalaje, conturile
de ajustări pentru deprecierea stocurilor şi conturile de diferenţe de preţ aferente diverselor categorii de
stocuri.
Evaluarea stocurilor se face conform regulilor prezentate anterior. Particularităţi prezintă evaluarea la ieşire,
care se face la valoarea de intrare, determinată prin metoda identificării specifice (dacă se poate stabili cu
exactitate care a fost costul stocului) sau printr-o metodă convenţională. Metodele convenţionale se folosesc
dacă nu se poate determina cu exactitate costul stocului: de exemplu, în cazul în care aprovizionarea cu
materii prime s-a făcut în mai multe etape în cursul lunii, la preţuri diferite şi stocurile au fost depozitate
într-un singur recipient, separarea loturilor nu se poate realiza şi nu se poate spune cu precizie cărui lot i-a
aparţinut un anumit stoc consumat. Din această categorie de metode fac parte: metoda FIFO (ultimul intrat,
primul ieşit); metoda CMP (cost mediu ponderat); metoda LIFO (ultimul intrat, primul ieşit).
3.3.1. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de stocuri reflecta existentul şi mişcările stocurilor
deţinute de întreprindere în vederea vânzării sau utilizării în activitatea proprie. Din punct de vedere al
funcţiei contabile, sunt conturi de activ. Debitul acestor conturi reflectă soldul iniţial (valoarea stocurilor
deţinute de întreprindere la începutul exerciţiului) şi intrările de stocuri rezultate în urma tranzacţiilor de
achiziţie, producţie proprie, aport la capitalul social, donaţie, plus cantitativ constatat la inventariere.
Creditul reflectă ieşirile rezultate în urma tranzacţiilor de consum, vânzare, minus cantitativ constatat la
inventariere. Soldul final este debitor sau zero şi reflectă valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la
sfârşitul exerciţiului.
3.3.2. Conturile de diferenţe de preţ aferente stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă valoarea diferenţelor de preţ dintre
costul efectiv/real/consemnat în documente (de achiziţie sau de producţie) al stocurilor şi costul
standard/prestabilit al acestora, în cazul în care în contabilitatea curentă stocurile nu sunt evidenţiate la cost
efectiv, ci la cost standard. Diferenţele de preţ pot fi favorabile, atunci când costul efectiv este mai mic decât
costul standard (s-a realizat o economie de resurse faţă de preţul prestabilit) sau nefavorabile, atunci când
costul efectiv este mai mare decât costul standard.
3.3.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă diferenţa dintre costul stocurilor, mai
mare, şi valoarea lor de inventar (valoare realizabilă netă), mai mică. Se constată cu ocazia inventarierii
44
stocurilor şi au un rol rectificativ, deoarece diminuează valoarea bilanţieră a stocurilor, astfel încât
prezentarea în bilanţ să se facă la valoarea cea mai mica dintre cost şi valoarea de inventar. Din punct de
vedere al funcţiei contabile, sunt conturi rectificative de activ. Se creditează cu stocul iniţial (valoarea
ajustărilor pentru deprecierea stocurilor deţinute de întreprindere la începutul exerciţiului) şi cu intrările sau
majorările: valoarea ajustărilor constituite la inventariere, daca valoarea de inventar este mai mică decât
costul stocurilor. Se debitează cu ieşirile sau micşorările: valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor
anulate sau reluate, aferente stocurilor vândute, consumate sau a căror valoare de inventar a înregistrat o
creştere faţă de perioada precedentă. Soldul final este creditor sau zero şi reflectă valoarea ajustărilor pentru
depreciere aferente stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.3.4. Exemple de tranzacţii privind stocurile

Tranzacţia 1. Societatea ALFA achiziţionează materii prime în valoare de 250 lei de la furnizori.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii stocului de materii prime (A+) înregistrată în debitul contului
301 Materii prime şi, simultan, se recunoaşte o datorie faţă de furnizor (D+) reflectată în creditul contului
401 Furnizori. Formula contabilă este:
301 Materii prime = 401 Furnizori 250 lei
Tranzacţia 2. Se eliberează pentru consum tehnologic materii prime în valoare de 140 lei.
Soluţie. Eliberarea din depozit a stocurilor pentru consum determină micşorarea valorii stocului de materii
prime (A-) înregistrată în creditul contului 301 Materii prime şi concomitent, consumul materiilor prime
reprezintă momentul recunoaşterii cheltuielii de exploatare (C-) în debitul contului 601 Cheltuieli cu materii
prime. Formula contabilă este:
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 140 lei
Tranzacţia 3. Societatea ALFA vinde mărfuri clienţilor la preţul de 5.700 lei, costul de achiziţie 2.500 lei.
Soluţie. Aşa cum am observat la tranzacţia precedentă privind cedarea imobilizărilor, tranzacţia de vânzare
determină două înregistrări în contabilitate:
3.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi
(A+) înregistrată în debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din vânzarea
mărfurilor (C+), reflectată în creditul contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor. Formula contabilă este:
411 Clienţi = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 5.700 lei
3.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a mărfurilor determină o scădere a valorii stocului de
mărfuri (A-) înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, o creştere a cheltuielilor la nivelul
costului de achiziţie al mărfurilor vândute (C-), care se înregistrează în debitul contului 607 Cheltuieli
privind mărfurile. Formula contabilă este următoarea:
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 2.500 lei
Tranzacţia 4. Societatea ALFA obţine din procesul de fabricaţie produse finite în valoare de 900 lei, pe care
le transferă în depozit pentru a fi preluate în gestiune.
Soluţie. Obţinerea produselor finite determină creşterea valorii stocului de produse finite (A+), care se
înregistrează în debitul contului 345 Produse finite şi, concomitent, o creştere a veniturilor din producţia
proprie (C+) prin creditarea contului 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse. Formula
contabilă este:
345 Produse finite = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 900 lei
45
Tranzacţia 5. Societatea ALFA vinde produse finite clienţilor la preţul de 1.200 lei, costul de producţie 700
lei.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:
5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi
(A+), care se înregistrează în debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din
vânzarea produselor finite (C+), reflectată în creditul contului 701 Venituri din vânzarea produselor finite
Formula contabilă este:
411 Clienţi = 701 Venituri din vânzarea produselor finite 1.200 lei
5.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a produselor finite determină o micşorare a valorii
stocului de produse finite (A-), care se înregistrează în creditul contului 345 Produse finite şi, concomitent, o
micşorare a veniturilor din producţia proprie aferente producţiei vândute (C-) prin debitarea contului 711
Venituri aferente costurilor stocurilor de produse. Formula contabilă este:
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de producţie = 345 Produse finite 700 lei
Notă. În analiza tranzacţiilor privind stocurile, o serie de corespondenţe sunt frecvent întâlnite şi au fost
exemplificate sau urmează a fi folosite la rezolvarea testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare.
Astfel:
 În cazul tranzacţiilor de achiziţie, creşterea valorii stocurilor are drept corespondent creşterea datoriei
faţă de furnizor. Pentru evidenţierea datoriei faţă de vânzător se foloseşte contul 401 Furnizori.
 În cazul tranzacţiilor de vânzare a stocurilor, în etapa de vânzare propriu-zisă, creşterea creanţei faţă de
cumpărător are drept corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru evidenţierea creanţei faţă de
cumpărător, se foloseşte contul 411 Clienţi.
 Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a stocurilor, fie datorită consumului, fie
datorită vânzării sau minusurilor cantitative constatate la inventar, reducerea valorii stocurilor este
recunoscută în corespondenţă cu creşterea valorii unei cheltuieli. Excepţie de la această regulă fac
ieşirile de stocuri provenite din producţie proprie, pentru care reducerea valorii activului are drept
corespondent reducerea veniturilor, prin intermediul contului 711 Venituri aferente costului stocurilor de
produse.
 În cazul tranzacţiilor de recunoaştere, reducere sau anulare a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor, se
folosesc drept corespondent conturile de cheltuieli şi venituri, conform regulilor amintite anterior la
conturile de imobilizări.
1.4. Conturile şi analiza contabilă privind creanţele

În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relaţii cu mediul economico-social.
Astfel, pentru a-şi asigura veniturile ce conduc la obţinerea unui profit, ea vinde produsul activităţii sale
(bunuri, servicii) în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanţele.
Creanţele pe termen scurt reprezintă active curente ale întreprinderii rezultate în urma tranzacţiilor cu
persoane juridice sau fizice, relaţii în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a
executat o lucrare şi pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie, într-o
perioadă de timp de până la un an. Creanţele sunt recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a
unui contract şi, ca urmare, are dreptul legal de a primi numerar sau echivalente de numerar.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de creanţe furnizează informaţii privind existenţa şi
mişcarea valorilor în curs de decontare ale întreprinderii faţă de terţi (creanţe comerciale, creanţe în cadrul
grupului, creanţe salariale, creanţe sociale, creanţe fiscale şi creanţe diverse). Din punct de vedere al funcţiei
contabile, conturile de creanţe sunt conturi de activ. Ele se debitează cu constituirea creanţelor, ca urmare a
tranzacţiilor cum ar fi vânzări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii; acordarea de avansuri
furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii; acordarea de avansuri salariaţilor; evidenţierea drepturilor
întreprinderii faţă de bugetul de stat, a drepturilor asupra acţionarilor din subscrierea capitalului social, a
drepturilor faţă de terţe persoane fizice sau juridice care au adus pagube întreprinderii etc. Se creditează cu
decontarea creanţelor prin încasarea contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor vândute; diminuarea
46
creanţei faţă de personal prin reţinerile din salarii; anularea creanţei faţă de furnizori prin apariţia datoriei etc.
Soldul final este debitor şi reflectă creanţele întreprinderii faţă de terţi la un moment dat.
Notă. Un caz particular privind creanţele fiscale este reprezentat de taxa pe valoare adăugată aferentă
tranzacţiilor de cumpărare. Pentru o înţelegere completă a problematicii privind TVA, ea va fi abordată în
cadrul unei secţiuni distincte din cadrul acestei unităţi de învăţare, atât pentru situaţia în care TVA reprezintă
o creanţă, cât şi pentru situaţia în care reprezintă o datorie.
Exemple de tranzacţii privind creanţele

Tranzacţia 1. Societatea comercială AB S.A. vinde produse finite la preţ de vânzare de 10.000 lei. Costul de
producţie al produselor livrate a fost de 7.000 lei. Ulterior, AB S.A. încasează contravaloarea produselor
livrate prin contul de la bancă.
Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape:
1.1. Vânzarea produselor finite (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)
1.2. Descărcarea gestiunii (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)
1.3. Încasarea creanţei faţă de clienţi, recunoscută la etapa 1.1. Tranzacţia de încasare a creanţei determină
creşterea disponibilului din contul de la bancă (A+), care se înregistrează în debitul contului 512 Conturi
curente la bănci şi, concomitent, o micşorare a creanţei faţă de clienţi (A-), reflectată în creditul contului
411 Clienţi. Formula contabilă este:
512 Conturi curente la bănci = 411 Clienţi 10.000 lei
Tranzacţia 2. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii emise chiria diverselor locaţii date spre
folosinţă terţilor, în valoare de 2.500 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi (A+) înregistrată în
debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din chirii (C+) reflectată în creditul
contului 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii. Formula contabilă este:
411 Clienţi = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii 2.500 lei
Tranzacţia 3. În cursul lunii s-au acordat avansuri salariaţilor în sumă de 15.000 lei, din numerarul existent
în casieria întreprinderii.
Soluţie. Acordarea avansului determină o scădere a numerarului (A-), reflectată în creditul contului 531
Casa şi, în acelaşi timp, o creştere a creanţei întreprinderii faţă de salariaţi (A+), care se înregistrează în
debitul contului. 425 Avansuri acordate salariaţilor. Formula contabilă este:
425 Avansuri acordate personalului = 531 Casa 15.000 lei
Remarcă. Uneori, întreprinderile acordă salariile şi alte drepturi cuvenite personalului în două tranşe.
Astfel, chenzina I acordată în a treia decadă a lunii curente se plăteşte salariaţilor ca o sumă fixă care
reprezintă aproximativ 40% din salariu. Această sumă reprezintă un avans acordat salariaţilor din datoria
pe care urmează să o constituie întreprinderea la sfârşitul lunii faţă de angajaţi pentru serviciile prestate. Din
punct de vedere al întreprinderii, acest avans reprezintă o creanţă, deoarece suma a fost transferată
salariaţilor înainte ca ei să îşi îndeplinească obligaţia asumată prin contractul de muncă, şi anume aceea de a
presta servicii angajatorului pe parcursul întregului interval de o lună.
Tranzacţia 4. La înfiinţarea societăţii BETA, capitalul subscris de către acţionari este de 4.000 lei,
reprezentat de 100 de acţiuni a 40 lei/acţiune valoare nominală. Din cele 100 de acţiuni subscrise, 50 sunt
acţiuni pentru aport în natură şi 50 sunt acţiuni pentru aport în numerar.
Soluţie. Subscrierea capitalului determină o creştere a creanţei întreprinderii asupra acţionarilor (A+),
reflectată în debitul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi, totodată, o creştere a capitalului
subscris dar nevărsat (C+), care se înregistrează în creditul contului 1011 Capital subscris nevărsat.
Formula contabilă este următoarea:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 4.000 lei
47
Tranzacţia 5. Acţionarii depun capitalul subscris în numerar direct în contul de disponibil de la bancă.
Soluţie. Depunerea capitalul subscris în numerar determină creşterea disponibilului în contul de la bancă
(A+) şi scăderea dreptului de creanţă a întreprinderii asupra acţionarilor (A-).
Creşterea de activ se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci, iar scăderea de activ se
înregistrează în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul.
512 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 2.000 lei
1.4. Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria

Trezoreria unei întreprinderi însumează resursele lichide compuse din: numerar în casierie, disponibil în
conturile bancare (conturi curente, acreditive), viramente interne, investiţii pe termen scurt şi alte valori de
trezorerie. Dintre aceste elemente, majoritatea au făcut obiectul Unităţii de învăţare nr. 1, fiind
componente ale elementului bilanţier de active circulante Casa şi conturile la bănci. Viramentele interne
reprezintă transferurile disponibilităţilor între conturile de trezorerie.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de trezorerie furnizează informaţii privind existenţa
şi mişcarea numerarului sau echivalentelor de numerar (investiţii pe termen scurt, conturi la bănci, casa,
acreditive, viramente interne). Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de trezorerie sunt conturi
de activ. Se debitează cu intrările de numerar sau echivalente de numerar din achiziţii de acţiuni, obligaţiuni;
încasări de creanţe de la clienţi sau debitori diverşi; aport în numerar; depuneri de numerar aflat în casieria
întreprinderii; primirea unui credit bancar etc. Se creditează cu valoarea ieşirilor de numerar sau echivalente
de numerar prin vânzare de acţiuni, obligaţiuni; plăţi faţă de furnizori, creditori diverşi, bugetul statului;
transferuri de numerar; rambursări de împrumuturi etc. Soldul final este în mod curent debitor şi reflectă
numerarul sau echivalente de numerar existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.
Remarcă. Din punct de vedere al funcţiei contabile, contul 512 Conturi curente la bănci este bifuncţional,
ceea ce înseamnă că poate avea şi sold final creditor. Această situaţie indică faptul că banca a efectuat plăţi
în numele şi pentru societatea titulară a contului bancar respectiv, peste limita de sumă existentă în contul de
disponibilităţi al întreprinderii respective, pe baza unui acord stabilit între cele două părţi privind limita de
creditare. Soldul creditor poate persista o perioadă scurtă de timp şi doar în limita unui anumit plafon.
Exemple de tranzacţii privind trezoreria

Cele mai frecvente tranzacţii care afectează conturile de trezorerie sunt tranzacţiile de încasări şi plăţi, prin
casierie sau prin conturile bancare. Dintre acestea, tranzacţii privind încasarea şi plata prin casierie şi prin
conturile bancare au fost deja exemplificate în cadrul secţiunii referitoare la conturile de creanţe.
În continuare, vom rezolva împreună tranzacţii care nu au fost exemplificate prin secţiunile anterioare.
Tranzacţia 1. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în valoare de 10.000 lei, cheltuielile de
transport fiind de 1.000 lei. Se achită furnizorii din disponibilul de la bancă.
Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape, corespunzătoare
circuitului documentelor.
1.1. Achiziţia materiilor prime (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)
1.2. Plata furnizorului prin contul bancar. Tranzacţia de plată a datoriei determină scăderea disponibilului
din contul de la bancă (A-), care se înregistrează în creditul contului 512 Conturi curente la bănci şi,
concomitent, o micşorare a datoriei faţă de furnizări (D-), reflectată în debitul contului 401 Furnizori.
401 Furnizori = 512 Conturi curente la bănci 10.000 lei
Tranzacţia 2. Societatea ALFA achiziţionează de pe piaţa de capital 100 de acţiuni la preţul de cumpărare
de 10 lei/acţiune, cu plată directă din contul de disponibil de la bancă.
Soluţie. Cumpărarea de acţiuni determină o creştere a valorii acţiunilor (A+), care se înregistrează în debitul
contului 501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate şi, concomitent, o diminuare a disponibilităţilor băneşti din
contul de la bancă (A-) reflectată în creditul contului 512 Conturi curente la bănci. Formula contabilă este
următoarea:
48
501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate = 512 Conturi curente la bănci 1.000 lei
Tranzacţia 3. Societatea ALFA primeşte un împrumut bancar în valoare de 300 lei pe o perioadă de 10 luni.
Soluţie. Tranzacţia de încasare a împrumutului determină creşterea disponibilităţilor băneşti (A+), care se
înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci şi, concomitent, o creştere a datoriilor pe
termen scurt faţă de bancă (D+), reflectată în creditul contului 519 Credite bancare pe termen scurt. Formula
contabilă este următoarea:
512 Conturi curente la bănci = 519 Credite bancare pe termen scurt 300 lei
Tranzacţia 4. Se ridică din contul de disponibil de la bancă suma de 300 lei care este depusă în casieria
unităţii.
Soluţie. Tranzacţia de transfer al numerarului determină modificarea celor două elemente de disponibilităţi,
respectiv contul curent şi casa. Datorită faptului că cele două elemente nu se modifică simultan, existând o
perioadă de timp în care disponibilităţile băneşti se află în tranzit între cele două posturi de trezorerie (fapt
reflectat şi prin circuitul documentelor contabile ce atestă tranzacţia), pentru a evidenţia acest decalaj se vor
realiza două înregistrări în contabilitate, prin utilizarea elementului de trezorerie Viramente interne.
4.1 Ridicarea numerarului din cont. Ridicarea numerarului din contul de la bancă determină micşorarea
disponibilului din bancă (A-) şi transferarea sumei în alt element de trezorerie (A+). Conturile utilizate sunt
512 Conturi curente la bănci, care se creditează cu diminuarea de disponibil şi 581 Viramente interne, care
se debitează cu creşterea sumei transferate interimar. Formula contabilă este următoarea:
581 Viramente interne = 512 Conturi curente la bănci 300 lei
4.2 Depunerea numerarului în casierie. Depunerea numerarului în casieria întreprinderii determină

transferarea sumei din contul de trezorerie interimar (A-) şi creşterea numerarului (A+). Conturile utilizate
sunt: 581 Viramente interne care se creditează cu micşorarea sumei transferate şi 531 Casa care se debitează
cu creşterea de numerar. Formula contabilă este următoarea:
531 Casa = 581 Viramente interne 300 lei
Notă. Evidenţierea numerarului aflat în tranzit între casierie şi conturile bancare se face tot cu ajutorul
contului 581 Viramente interne, într-o succesiune de două înregistrări contabile, după modelul Tranzacţiei 4.
Tranzacţia 5. Se acordă unui salariat un avans de trezorerie în numerar, în valoare de 1.000 lei, în vederea
achitării unor datorii ale întreprinderii.
Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor din casieria întreprinderii (A-), care se
înregistrează în creditul contului 531 Casa şi, simultan, creşterea disponibilităţilor aflate la dispoziţia
salariatului (A+), care se înregistrează în debitul contului 542 Avansuri de trezorerie. Formula contabilă este
următoarea:
= 531 Casa 1.000 lei
542 Avansuri de trezorerie
Tranzacţia 6. Salariatul rambursează suma de 300 lei, rămasă neutilizată, din avansul de 1.000 lei. Valoarea
datoriilor faţă de furnizori achitate de salariat este de 700 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor aflate la dispoziţia salariatului (A-) cu suma de
1.000 lei, înregistrată în creditul contului 542 Avansuri de trezorerie şi, simultan, reducerea datoriei faţă de
furnizori (D-) cu suma de 700 lei, reflectată în debitul contului 401 Furnizori, precum şi creşterea
disponibilităţilor aflate în casieria întreprinderii (A+) cu suma de 300 lei, reflectată în debitul contului 531
Casa. Formula contabilă este următoarea:
% = 542 Avansuri de trezorerie 1.000 lei

401 Furnizori 700 lei
531 Casa 300 lei
49
1.5. Conturile şi analiza contabilă privind datoriile
Astfel, pentru a-şi asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate, activelor
circulante sau altor bunuri necesare desfăşurării propriei activităţi (procesul de aprovizionare), întreprinderea
cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice şi fizice, bunuri pentru care îşi
creează datorii. Datoriile rezultă şi din alte obligaţii, cum ar fi cele contractuale şi legale, pe care entitatea şi
le asumă pe parcursul desfăşurării activităţii sale.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi prin decontarea
cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. În această categorie
sun incluse datoriile curente, care (1) se aşteaptă să fie achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al
întreprinderii; sau (2) sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului, precum şi datoriile pe termen
lung. Termenul de datorii acoperă şi provizioanele, cunoscute şi sub denumirea de datorii incerte. Stingerea
datoriilor recunoscute se poate realiza sub formă de: plată în numerar, transfer de alte act ive, prestarea de
servicii, înlocuirea acelei obligaţii cu alta, conversia obligaţiei în capital propriu etc.
Evaluarea datoriilor se face în corelaţie cu evaluarea activelor‚ cheltuielilor, veniturilor şi se bazează pe
valoarea istorică rezultată din contractul care atestă crearea datoriilor.
Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile cu persoane fizice sau juridice (cumpărarea de bunuri,
lucrări sau servicii, utilizarea forţei de muncă, plata impozitelor şi taxelor etc.), în care întreprinderea trebuie
să efectueze o plată sau o contraprestaţie într-o perioadă de timp de până la un an. Datoriile pe termen scurt
trebuie recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are obligaţia
legală de a plăti.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de datorii prezintă informaţii privind existentul şi
mişcarea obligaţiilor întreprinderii faţă de terţi (datorii comerciale, datorii în cadrul grupului, datorii
salariale, sociale, fiscale, alte datorii, împrumuturi şi datorii asimilate) pentru care întreprinderea trebuie să
acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi de datorii.
Se creditează cu constituirea datoriilor din: achiziţii de bunuri, lucrări sau servicii; avansul acordat de clienţi;
drepturile cuvenite salariaţilor conform contractelor; drepturile cuvenite acţionarilor pentru rambursări de
capital subscris; drepturi sociale şi fiscale; contractarea de împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, a
creditelor bancare pe termen lung şi a altor datorii asimilate; constituirea şi majorarea provizioanelor etc. Se
debitează la decontarea datoriilor, prin plata contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor achiziţionate;
diminuarea datoriilor salariale cu reţinerile din salarii pentru: avansurile acordate, impozitul pe salarii,
asigurări sociale, fondul de sănătate, alte reţineri de forma ratelor, chiriilor; plata salariilor, datoriilor sociale
şi fiscale; rambursarea împrumuturilor şi a altor datorii asimilate; micşorarea sau anularea provizioanelor etc.
Soldul final este creditor şi reflectă datoriile întreprinderii faţă de terţi existente la un moment dat.
Exemple de tranzacţii privind datoriile

Cele mai frecvente tranzacţii realizate de o entitate şi care generează datorii sunt cele cu natură comercială,
respectiv cele rezultate în urma procesului de aprovizionare. Tranzacţiile privind recunoaşterea datoriilor
generate de aprovizionarea cu bunuri au fost deja exemplificate în cadrul secţiunilor referitoare la
imobilizări şi stocuri. Tranzacţiile privind achitarea datoriilor comerciale au fost exemplificate în cadrul
secţiunii referitoare la trezorerie. Vom urmări în continuare tranzacţiile privind aprovizionarea cu servicii,
precum şi pe cele care se referă la datoriile fiscale, salariale sau de altă natură decât cea comercială.
Tranzacţia 1. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii de energie primite de la furnizori consumul
lunar în valoare de 1.500 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul contului 401
Furnizori şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (C-), care se înregistrează în debitul
contului 605 Cheltuieli privind energia şi apa. Formula contabilă este:
605 Cheltuieli privind energia şi apa = 401 Furnizori 1.500 lei
Tranzacţia 2. La sfârşitul perioadei de gestiune s-au calculat şi s-au înregistrat datoriile totale faţă de
salariaţi în sumă totală de 60.000 lei.
50
Soluţie. Înregistrarea datoriilor faţă de salariaţi determină recunoaşterea cheltuielilor cu salariile
personalului (C-), care se înregistrează în debitul contului 641 Cheltuieli cu salariile personalului şi,
concomitent, o creştere a datoriei salariale (D+) reflectată în creditul contului 421 Personal – salarii datorate.
641 Cheltuieli cu salariile personalului = 421 Personal-salarii datorate 60.000 lei
Tranzacţia 3. Se înregistrează reţinerile din salarii, astfel: 4.000 lei asigurări sociale, 15.000 le i avans şi
6.000 lei impozit pe salarii.
Soluţie. Înregistrarea reţinerilor din salarii determină micşorarea datoriilor salariale ale întreprinderii faţă de
personal (D-), înregistrată în debitul contului 421 Personal-salarii datorate şi, concomitent: creşterea
datoriilor privind asigurări sociale (D+), reflectată în creditul contului 4315 Contribuţia la asigurări sociale,
creşterea datoriilor privind impozitul pe salarii (D+), reflectată în creditul contului 444 Impozitul pe venituri
de natura salariilor şi micşorarea creanţei asupra personalului privind avansul acordat (A-) înregistrată în
creditul contului 425 Avansuri acordate personalului.
421 Personal-salarii datorate = % 25.000 lei

4315 Contribuţia la asigurări sociale 4.000 lei
444 Impozitul pe venituri de natura salariilor 6.000 lei
425 Avansuri acordate
personalului 15.000 lei
Notă. Asemănător tranzacţiei nr 3 se înregistrează contribuţia de orice natură aferente salariilor, datorate
bugetului de stat.
Tranzacţia 4. Se achită prin casierie salariile datorate personalului, în valoare de 35.000 lei (60.000 lei
salarii brute calculate şi înregistrate la sfârşitul lunii minus 25.000 lei reţineri din salarii).
Soluţie. Plata către salariaţi determină micşorarea numerarului din casieria întreprinderii (A-), înregistrată în
creditul contului 531 Casa şi, concomitent, o scădere a datoriei faţă de salariaţi pentru restul de plată datorat
după efectuarea reţinerilor din salarii (D-), înregistrată în debitul contului 421 Personal-salarii datorate.
421 Personal-salarii datorate = 531 Casa 35.000 lei
Tranzacţia 5. Se înregistrează contribuția asiguratorie pentru muncă în valoare de 1.350 lei

Soluţie. Înregistrarea contribuţiei asiguratorie pentru muncă (suportată de angajator) determină
recunoaşterea cheltuielilor de exploatare (C-), reflectată în debitul contului 646 Cheltuieli privind
contribuția asiguratorie pentru muncă şi, concomitent, în echivalenţă, o creştere a datoriile sociale (D+),
înregistrată în creditul contului 436 Contribuţia asiguratorie pentru muncă. Formula contabilă este:
645 Cheltuieli privind asigurările = 436 Contribuţia asiguratorie pentru 1.350 lei
şi protecţia socială muncă.
Tranzacţia 6. Se înregistrează impozitul pe profit datorat bugetului de stat, în sumă de 700 lei.
Soluţie. Înregistrarea impozitului pe profit determină recunoaşterea cheltuielilor întreprinderii cu impozitul
pe profit (C-), reflectată în debitul contului 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit şi, concomitent, o creştere a
datoriilor fiscale (D+), reflectată în creditul contului 441 Impozitul pe profit. Formula contabilă este:
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozitul pe profit 700 lei
Tranzacţia 7. Societatea ALFA înregistrează încasarea în contul de la bancă a unui credit bancar pe termen
lung în valoare de 10.000 lei.
51
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de creditul bancar pe termen
lung (D+), reflectată în creditul contului 162 Credite bancare pe termen lung şi, concomitent, o creştere a
disponibilului din contul de la bancă (A+), care se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la
bănci. Formula contabilă este:
512 Conturi curente la bănci = 162 Credite bancare pe termen lung 10.000 lei
Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, ataşat consumului, suportat de consumatorul final şi
bazat pe criteriul deductibilităţii. Taxa pe valoarea adăugată este aferentă transferului de proprietate asupra
bunurilor, prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări. Din punct de vedere contabil, TVA nu afectează
cheltuielile sau veniturile întreprinderilor, astfel este neutră în ceea ce priveşte rezultatul. Prin excepţie, se
recunoaşte o cheltuială când TVA nu este deductibilă conform reglementărilor fiscale în vigoare.
Întreprinderile sunt obligate la plata TVA pentru achiziţiile efectuate şi conform reglementărilor naţionale
solicită TVA clienţilor prin documentele fiscale.
Consumatorul final este persoana care suportă acest impozit, conform legii. Cum se explică acest lucru?
Un comerciant cumpără bunuri, lucrări sau servicii de la furnizori, contabilizând separat costul bunului
achiziţionat de taxa pe valoarea adăugată. TVA aferentă acestei tranzacţii de cumpărare poartă numele de
TVA deductibilă şi reprezintă o creanţă fiscală a comerciantului, deoarece acesta va solicita la sfârşitul
perioadei statului deducerea (rambursarea) TVA suportată la cumpărare, nefiind consumator final.
La rândul său, comerciantul revinde bunurile unui client, înregistrând separat preţul de vânzare de TVA
aferentă lucrărilor sau serviciilor înscrise în documentele fiscale. TVA aferentă tranzacţiei de vânzare
poartă denumirea de TVA colectată şi reprezintă o datorie fiscală, deoarece comerciantul a făcut doar
oficiul de a colecta TVA de la consumatorul final, urmând să plătească această sumă bugetului de stat, în
calitate de colector al tuturor impozitelor.
Diferenţa între taxa primită de la client (TVA colectată) şi taxa plătită furnizorilor (TVA deductibilă) este
plătită de comerciant statului în cazul în care datoria fiscală privind TVA colectată este mai mare este
primită de la stat în situaţia inversă, când creanţa fiscală privind TVA deductibilă este mai mare. Cu alte
cuvinte, se realizează o singură decontare cu bugetul de stat, egală ca valoare cu diferenţa între TVA
deductibilă şi cea colectată. Sensul decontării este dat de suma cea mai mare dintre cele două tipuri de TVA
recunoscute în cursul lunii.
Conturile de TVA deductibilă şi colectată se închid la sfârşitul lunii prin compensare, diferenţa fiind
transmisă într-un cont de datorii fiscale (TVA de plată) sau de creanţe fiscale (TVA de recuperat), după caz.
Tranzacţia prin care se închid cele două conturi şi se evidenţiază sensul decontării de efectuat cu bugetul de
stat poartă denumirea de regularizarea TVA.
Tranzacţiile de vânzare şi cumpărare înregistrate anterior nu au folosit informaţia privind TVA. În
continuare, prezentăm forma completă a acestui tip de tranzacţii.
Tranzacţia 8. Se achiziţionează de la furnizori mărfuri în valoare de 7.000 lei, cheltuielile de transport 700
lei, TVA 19%.
Soluţie. Tranzacţia de achiziţionare a mărfurilor determină creşterea valorii stocului de mărfuri (A+),
înregistrată în debitul contului 371 Mărfuri, constituirea creanţei fiscale (A+), reflectată în debitul contului
4426 TVA deductibilă şi, concomitent, în echivalenţă, se recunoaşte o datorie faţă de furnizori (D+), care se
înregistrează în creditul contului 401 Furnizori. Formula contabilă este:
% = 401 Furnizori 9.163 lei
371 Mărfuri 7.700 lei
4426 TVA deductibilă 1.463 lei
Tranzacţia 9. Societatea ALFA înregistrează factura de energie de la furnizori în valoare de 1.500 lei, TVA
19%.
Soluţie: Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul contului 401
Furnizori şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (C-), care se înregistrează în debitul
contului 605 Cheltuieli privind energia şi apa şi creanţa fiscală (A+), care se înregistrează în debitul contului
4426 TVA deductibilă. Formula contabilă este:
52
% = 401 Furnizori 1.785 lei
605 Cheltuieli privind energia şi apa 1.500 lei
4426 TVA deductibilă 285 lei
Tranzacţia 10. Se vând mărfuri clienţilor pe bază de factură în valoare de 15.700 lei, TVA 19%.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină o recunoaştere a veniturilor din vânzarea de mărfuri (C+), care se
înregistrează în creditul contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, constituirea datoriei fiscale (D+)
înregistrată în creditul contului 4427 TVA colectată şi, concomitent, în echivalenţă, creşterea creanţei
întreprinderii asupra clienţilor (A+), reflectată în debitul contului 411 Clienţi. Formula contabilă este:
411 Clienţi = % 18.683 lei

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 15.700 lei
4427 TVA colectată 2.983 lei
Tranzacţia 11. La societatea ALFA, TVA colectată este de 2.983 lei, iar TVA deductibilă este de 1.748 lei.
Se regularizează TVA.
Soluţie. Pentru suma de 1.748 lei, TVA deductibilă şi colectată se compensează, nefiind necesară
decontarea. Se va deconta diferenţa de 2.983 – 1.748 lei, care reprezintă datoria fiscală rămasă
necompensată.
Astfel, în urma tranzacţiei de regularizare a TVA, se înregistrează o reducere a TVA deductibilă (A -,
Credit, contul 4426) şi a TVA colectată (D-, Debit, 4427), precum şi o creştere a datoriei fiscale privind
TVA (D+, Credit) în contul 4423 TVA de plată. Procedura de închidere în acest caz, când taxa colectată este
mai mare decât taxa deductibilă, este:
4427 TVA colectată = % 2.983 lei

4426 TVA deductibilă 1.748 lei
4423 TVA de plată 1.235 lei
Din modelul de mai jos reiese că cele două conturi de TVA deductibilă şi colectată au sold zero la sfârşitul
lunii, iar diferenţa a fost transferată în contul 4423 TVA de plată.
D TVA deductibilă C D TVA colectată C
53
3/401 1.463
4/401 3285 6/4427 1.748 6/4426 1.748 5/411 2.983
RD 1.748 RC 1.748
TSD 1.748 TSC 1.748 6/4423 1.235
D TVA de plată C
6/4427 1.235
RD 0 RC 1.3235 RD 2.983 RC 2.983

TSD 0 TSC 1.235 TSD 2.983 TSC 2.983
SFC
1.3235
Remarcă. În cazul în care TVA deductibilă este 1.748 lei, iar TVA colectată este 1.500 lei, procedura de
închidere este:
% = 4426 TVA deductibilă 1.748 lei
4427 TVA colectată 1.500 lei
4424 TVA de recuperat 248 lei
1.6. Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii

Vom urmări în continuare conţinutul economic, funcţia contabila a conturilor de capitaluri şi principalele
tipuri de tranzacţii care impun utilizarea acestor conturi.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de capitaluri proprii furnizează informaţii privind
existenţa şi mişcarea surselor proprii de finanţare (capital subscris, prime de capital, rezerve din reevaluare,
rezerve, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului), informaţii necesare cunoaşterii situaţiei nete a
entităţilor economice. Funcţia contabilă a conturilor de capitaluri proprii este de capitaluri proprii (C). Se
creditează cu constituirea capitaluri proprii prin: capitalul subscris de asociaţi/acţionari; profitul realizat
destinat creşterii capitalului; transformări interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi din alte surse. Se
debitează cu micşorarea capitalurilor proprii prin: retragerea capitalului social de către asociaţi/acţionari;
acoperirea pierderilor din capitalurile proprii; transformări interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi
alte micşorări. Soldul final este creditor şi reflectă sursele proprii de finanţare existente în cadrul
întreprinderii la un moment dat.
Excepţie de la această regulă fac conturile de rezultate (Rezultatul exerciţiului şi Rezultatul reportat) care
sunt bifuncţionale, precum şi contul Repartizarea profitului, care are rol rectificativ.
Exemple de tranzacţii privind capitalurile

Tranzacţia 1. Se constituie S.C. ALFA S.A. cu un capital subscris vărsat de 200.000 lei, împărţit în 200
acţiuni; 6 persoane subscriu să cumpere aceste acţiuni la valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune. Acţionarii
aduc un aport în natură, sub forma unui teren în valoare de 120.000 lei, şi un aport în numerar, în valoare de
80.000 lei.
Soluţie. Constituirea unei societăţi comerciale presupune parcurgerea a trei etape:
Etapa 1. Se înregistrează capitalul subscris de către acţionari: 200.000 acţiuni x 1.000 lei/acţiune valoare
nominală. în această etapă, subscrierea de capital de către acţionari determină creşterea dreptului de creanţă
a întreprinderii asupra acţionarilor (A+), evidenţiată în contul 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi
creşterea capitalului subscris, dar nevărsat (C+), evidenţiată în contul 1011 Capital subscris nevărsat.
Formula contabilă este următoarea:
54
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 200.000 lei
Etapa 2. Se înregistrează depunerea aporturilor subscrise, în natură şi în numerar. În această etapă,

depunerea aporturilor subscrise de acţionari va determina creşterea valorii elementelor de activ
corespunzătoare bunurilor primite (A+), care se înregistrează în debitul conturilor 211 Terenuri şi 512
Conturi curente la bănci, precum şi reducerea creanţei faţă de acţionari (A-), înregistrată în creditul contului
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul. Formula contabilă este următoarea:
% = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 200.000 lei

211 Terenuri 120.000 lei
512 Conturi curente la bănci 80.000 lei
Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat. Ca urmare,
scade valoarea capitalului subscris nevărsat (C-), înregistrată în debitul contului 1011 Capital subscris
nevărsat şi creşte valoarea capitalului subscris vărsat (C+), înregistrată în creditul contului 1012 Capital
subscris vărsat. Formula contabilă este următoarea:
1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 200.000lei
Tranzacţia 2. La solicitarea unor acţionari, AGA aproba restituirea către aceştia a capitalului social subscris
şi vărsat, în valoare de 60.000.000 lei, în numerar.
Soluţie. Restituirea către acţionarii care se retrag din societate a aportului subscris şi vărsat presupune
parcurgerea a două etape.
Etapa 1. Se înregistrează retragerea acţionarului sau diminuarea capitalului social cu valoarea nominală a
acţiunilor pe care le-a subscris acţionarul respectiv. Astfel, în debitul contului 1012 Capital subscris vărsat
se înregistrează scăderea valorii capitalului subscris vărsat (C-), iar în creditul contului 456 Decontări cu
asociaţii privind capitalul se înregistrează creşterea datoriei faţă de acţionari (C+). Formula contabilă este
următoarea:
1012 Capital subscris vărsat = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 60.000 lei
Etapa 2. Se înregistrează plata către acţionari a sumelor reprezentând valoarea aportului retras. Această
tranzacţie reprezintă plata unei datorii, pentru care există un model la secţiunile precedente.
Tranzacţia 3. După doi ani de la constituire, societatea ALFA, cu un capital subscris format din 200 acţiuni
cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune decide să îşi majoreze capitalul social cu 20.000 lei, pentru care
emite 20 acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune. Acţiunile sunt vândute la valoarea lor reală de
1.300 lei/acţiune.
Etapa 1. Se înregistrează subscrierea acţiunilor nou emise cu valoarea de emisiune (1.300 x 20) > valoarea
nominală (1.000 x 20). Din relaţia de calcul a valorii capitalului social, rezultă că valoarea primei de
emisiune este de 300 x 20 = 6.000 lei. Subscrierea unor acţiuni noi cu primă de emisiune determină creşterea
dreptului de creanţă asupra acţionarilor (A+), care se înregistrează în debitul contului 456 Decontări cu
asociaţii privind capitalul şi, concomitent, o creştere a capitalului social (C+) cu valoarea nominală a
acţiunilor, reflectată în creditul contului 1011 Capital subscris nevărsat şi o creştere a primelor de emisiune
(C+) cu diferenţa dintre valoarea de emisiune şi cea nominală a acţiunilor, reflectată în creditul contului
1041 Prime de emisiune. Formula contabilă este:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul % 26.000 lei

1011 Capital subscris nevărsat 20.000 lei
1041 Prime de emisiune 6.000 lei
55
Etapa 2. Se înregistrează încasarea contravalorii acţiunilor nou emise, de 1.300 lei/acţiune x 20 acţiuni =
26.000 lei prin contul la bancă (vezi pentru analiză tranzacţia 1).
512 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 26.000 lei
Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat, cu valoarea
nominală a acţiunilor emise: 1.000 lei/acţiune x 20 acţiuni – 20.000 lei (vezi pentru analiză tranzacţia 1).
1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 20.000 lei
Tranzacţia 6. Se înregistrează utilizarea primelor de emisiune astfel: 2.000 lei pentru majorarea capitalului
şi 3.000 lei pentru majorarea rezervelor.
Soluţie. Încorporarea primelor de emisiune în capital şi rezerve determină micşorarea valorii primelor de
emisiune (C-), care se înregistrează în debitul contului 1041 Prime de emisiune şi, concomitent, o creştere a
capitalului social (C+), reflectată în creditul contului 1012 Capital subscris vărsat şi o creştere a rezervelor
(C+), reflectată în creditul contului 106 Rezerve. Formula contabilă este:
1041 Prime de emisiune = % 5.000 lei

1012 Capital subscris vărsat 2.000 lei
106 Rezerve 3.000 lei
Tranzacţia 7. S.C. ALFA constată ca terenul în valoare de 120.000 lei are o valoare justă de 150.000 lei şi
decide reevaluarea acestuia.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii terenului cu 30.000 lei (A+), care se înregistrează în debitul
contului 211 Terenuri precum şi recunoaşterea acestui plus de valoare ca rezervă din reevaluare (C+), în
creditul contului 105 Rezerve din reevaluare. Formula contabilă este:
211 Terenuri = 105 Rezerve din reevaluare 120.000 lei
1.7. Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele

Am constatat pe parcursul secţiunilor anterioare că există anumite tranzacţii care generează apariţia de
cheltuieli şi/sau venituri. În cadrul acestei secţiuni vom realiza o sistematizare a acestora. Pentru o a avea o
perspectivă complexă asupra cheltuielilor şi veniturilor este necesar să ne reamintim următoarele informaţii:
 Definiţiile cheltuielilor şi veniturilor, ce au fost prezentate în Unitatea de învăţare nr. 1, secţiunea
Contul de profit şi pierdere;
 Gruparea cheltuielilor şi veniturilor pe două activităţi: exploatare și financiare, descrisă în cadrul
aceleiaşi unităţi de învăţare.
3.8.1. Conturile de cheltuieli

În momentul în care este recunoscută în contabilitate o cheltuială, cauza apariţiei acesteia o reprezintă fie
diminuarea unui activ, fie apariţia unei noi datorii. Reciproca însă nu este valabilă, adică nu orice
diminuare de activ implică recunoaşterea simultană a unei cheltuieli, după cum nici orice majorare a
datoriilor nu generează în mod automat o cheltuială.
Cheltuielile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 6 Cheltuieli. Funcţia
contabilă a conturilor de cheltuieli este asociată în mod indirect capitalurilor proprii. Astfel, apariţia unei
cheltuieli este reflectată în contabilitate ca o diminuare de capitaluri proprii (C-), dat fiind faptul că efectul
produs este acela de diminuare a rezultatului exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor proprii. Se
debitează cu valoarea recunoscută în contabilitate ca urmare a diminuării unui activ sau apariţiei unei datorii.
Se creditează cu valoarea cheltuielilor transferate în contul de profit şi pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade
(luni), în vederea determinării rezultatului exerciţiului. La sfârşitul lunii, conturile de cheltuieli nu prezintă
sold.
56
Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a diminuării unui activ
Am amintit anterior că există tranzacţii în cadrul cărora diminuarea unui activ poate avea drept consecinţă
apariţia unei cheltuieli. În funcţie de cauza care a dus la apariţia cheltuielii respective (activitatea de
exploatare sau financiară) cheltuiala se va încadra în una din aceste trei categorii. În acest sens distingem:
 Cheltuieli de exploatare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu micşorarea unui stoc sau a
unui activ imobilizat, ca urmare a ieşirii acestuia prin consum sau vânzare. În această categorie putem
sesiza existenţa a două situaţii: diminuarea activului este recunoscută în mod direct (prin tranzacţii
cunoscute, ca de exemplu consum de materii prime, descărcarea gestiunii în cazul bunurilor vândute) sau
diminuarea activului este recunoscută în mod indirect, prin intermediul elementelor rectificative:
amortizări sau ajustări pentru depreciere (prin tranzacţii cunoscute, ca de exemplu înregistrarea
amortizărilor sau a ajustărilor pentru depreciere).
 Cheltuieli financiare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu pierderile din diferenţe de curs
valutar constatate la decontarea unei creanţe sau datorii în valută sau la regularizarea lunară a sumelor în
valută;
Tranzacţia 1. Pornind de la situaţia explicată anterior, se înregistrează în contabilitate plata sumei de 10 lei,
generată de creşterea cursului valutar.
Soluţie. Plata suplimentară a sumei de 10 lei, reprezentând diferenţa nefavorabilă de curs valutar, determină
o diminuare a disponibilităţilor în valută (A-), înregistrată în creditul contului 5124 Conturi la bănci în
valută şi, concomitent, recunoaşterea cheltuielii financiare (C-) în debitul contului 665 Cheltuieli din
diferenţe de curs valutar. Formula contabilă este:
665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar = 5124 Conturi la bănci în valută 10 lei
Tranzacţia 2. Ca urmare a ruperii unui dig, depozitul unei societăţi comerciale este inundat, iar mărfurile
aflate în interiorul acestuia, în valoare de 1.000 lei, sunt distruse integral.
Soluţie. Distrugerea mărfurilor ca urmare a unei inundaţii determină o diminuare a stocului de mărfuri (A-),
înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, recunoaşterea unei cheltuieli din exploatare (C-
) în debitul contului 6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare. Formula contabilă este:
6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare = 371 Mărfuri 1.000 lei
Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei datorii

Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei noi datorii este generată de cele mai multe ori de
operaţiuni de exploatare, respectiv financiare.
 Cheltuielile de exploatare generate de apariţia unei noi datorii cuprind, în principal, cheltuielile
generate de următoarele tipuri de datorii: (1) datorii generate de servicii şi/sau utilităţi primite de la terţi
(ex. energie, apă, servicii poştale, servicii de telecomunicaţii) sau salariaţi; (2) datorii generate de
obligaţii legale (impozite, taxe şi contribuţii directe i ); (3) datorii generate de obligaţii contractuale
(înregistrarea chiriei, înregistrarea unei asigurări); (4) datorii probabile (înregistrarea unui provizion); (5)
datorii ce sunt recunoscute ca urmare a aplicării unor principii contabile.
 Cheltuielile financiare generate de apariţia unei noi datorii includ cheltuielile generate, de regulă, de
recunoaşterea unei obligaţii contractuale (înregistrarea unei dobânzi aferente unui împrumut contractat)
sau de aplicarea unor principii contabile (recunoaşterea diferenţelor de curs valutar ca urmare a
principiului independenţei exerciţiilor).
Tranzacţia 3. Societatea ALFA are ca obiect de activitate producerea de televizoare. Acestea au o perioadă
de garanţie de 3 ani. Pe baza experienţei anterioare, s-a constatat că valoarea defecţiunilor intervenite în
perioada de garanţie, pentru fiecare lot de televizoare distribuite într-un an este, în medie, de 2.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii probabile generate de defecţiunile potenţiale ce vor trebui
remediate în perioada de garanţie (D+), reflectată în creditul contului 1512 Provizioane pentru garanţii
acordate clienţilor şi, concomitent, se recunosc cheltuielile de exploatare corespunzătoare (C-), care se
înregistrează în debitul contului 6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele. Formula contabilă este:
57
6812 Cheltuieli de exploatare privind = 1512 Provizioane pentru garanţii acordate 2.000 lei
provizioanele clienţilor
Tranzacţia 4. Societatea ALFA înregistrează dobânda de 12% anual, aferentă unui credit bancar de 10.000
lei, contractat la 1 decembrie 200N, pe o perioada de 5 ani. Dobânda aferentă lunii decembrie: 10.000 lei x
12% x 1 lună/12 luni = 100 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de dobânda aferentă creditului
bancar pe termen lung (D+), reflectată în creditul contului 1682 Dobînzi aferente creditelor bancare pe
termen lung şi, concomitent, se recunoaşte apariţia unei cheltuieli financiare (C-), care se înregistrează în
debitul contului 666 Cheltuieli cu dobânzile. Formula contabilă este:
666 Cheltuieli cu dobânzile = 1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung 100 lei
3.8.2. Conturile de venituri

În momentul în care este recunoscut în contabilitate un venit, cauza apariţiei acestuia o reprezintă fie
apariţia unui activ, fie diminuarea unei datorii. Raţionamentul invers nu este valabil, adică nu orice apariţie
a unui activ implică recunoaşterea simultană a unui venit, după cum nici orice diminuare a unei datorii nu
generează în mod automat apariţia unui venit.
Veniturile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 7 Venituri. Funcţia
contabilă a conturilor de venituri este asociată funcţiei capitalurilor proprii, prin efectul pe care îl produce în
mod indirect apariţia unui venit la nivelul acestora. Astfel, apariţia unui venit este reflectată în contabilitate
ca o majorare de capitaluri proprii (C+), dat fiind faptul că efectul produs este acela de creştere a rezultatului
exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor proprii. Se creditează cu valoarea recunoscută în contabilitate
ca urmare a creşterii unui activ; sau diminuării unei datorii. Se debitează cu valoarea veniturilor transferate
în contul de profit şi pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea determinări rezultatului
exerciţiului. La sfârşitul lunii, conturile de venituri nu prezintă sold.
Recunoaşterea unui venit ca urmare a apariţiei unui activ

În cazul recunoaşterii unui venit ca urmare a apariţiei unui activ, distingem:
 Veniturile din exploatare generate de apariţia unui activ sunt rezultate din tranzacţii cunoscute, cum ar
fi: vânzarea (livrarea) unui bun; prestarea unui serviciu; obţinerea din producţie proprie/în regie proprie a
unui bun (produs finit, clădire etc.)
 Veniturile financiare generate de apariţia unui activ includ, în principal: dobânda disponibilităţilor
păstrate în contul bancar; câştigurile ce pot surveni în situaţia în care o întreprindere derulează tranzacţii
cu parteneri comerciali din alte ţări şi deţin creanţe sau datorii în valută.
Tranzacţia 5. La sfârşitul lunii în curs, se calculează şi înregistrează în contabilitate dobânda aferentă

disponibilităţilor păstrate în contul bancar, în valoare de 20 lei.
Soluţie. Operaţia determină o creştere a disponibilităţilor bancare (A+) care se înregistrează în debitul
contului 5121 Conturi la bănci în lei şi, simultan, creşterea veniturilor din dobânzi (C+) care se înregistrează
în creditul contului 766 Venituri din dobânzi. Formula contabilă este:
5121 Conturi la bănci în lei = 766 Venituri din dobânzi 20 lei
Tranzacţia 6. La data de 31 decembrie a anului precedent societatea avea o creanţă faţă de un client în
valoare de 100 Euro. La data contractării acesteia cursul valutar leu/euro era de 3,7 lei/euro, iar la data de 31
decembrie de 3,8 lei/euro.
Soluţie. Operaţia determină o creştere a creanţelor faţă de clienţi (A+) care se înregistrează în debitul
contului 4111 Clienţi şi, simultan, creşterea veniturilor din diferenţe de curs valutar (C+) care se
înregistrează în creditul contului 765 Venituri din diferenţe de curs valutar. Formula contabilă este:
4111 Clienţi = 765 Venituri din diferenţe de curs valutar 10 lei
58
Tranzacţia 7. Societatea ALFA SA primeşte o subvenţie de 2.000 lei pentru refacerea unei exploatări
agricole afectată de inundaţii ca urmare a ruperii unui dig.
Soluţie. Primirea unei subvenţii pentru refacerea unei exploatări agricole determină o majorare la nivelul
disponibilităţilor (A+), înregistrată în debitul contului 5121 Conturi la bănci în lei şi, concomitent,
recunoaşterea unui venit din exploatare (C+) în creditul contului 7417 Venituri din subvenţii de exploatare
în caz de calamități și alte evenimente similare. Formula contabilă este
5121 Conturi la bănci în lei = 7417 Venituri din subvenţii de exploatare în caz de 2.000 lei
calamități și alte evenimente similare
Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii

Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii este un caz întâlnit mai rar şi este generată de
cele mai multe ori de operaţiuni de exploatare. În consecinţă, vom prezenta doar următoarea situaţie:
anularea (diminuarea) unei datorii probabile, de exemplu anularea (diminuarea) unui provizion.
Tranzacţia 8. SC ALFA SA câştigă procesul intentat de un partener pentru care constituise la sfârşitul
anului precedent un provizion pentru litigii în valoare de 4.000 lei.
Soluţie. Câştigarea procesului determină anularea provizionului pentru litigii constituit (D-), care se
înregistrează în debitul contului 1511 Provizioane pentru litigii şi, concomitent, o creştere a veniturilor din
provizioane (C+) prin creditarea contului 7812 Venituri din provizioane. Formula contabilă este:
1511 Provizioane pentru litigii = 7812 Venituri din provizioane 4.000 lei
3.8.3. Determinarea rezultatului exerciţiului

Determinarea rezultatului exerciţiului ce este prezentat în cadrul situaţiilor financiare implică parcurgerea
următoarelor etape:
 Determinarea rezultatului contabil. La sfârşitul fiecărei luni are loc determinarea rezultatului
contabil, ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Dat fiind faptul că veniturile şi cheltuielile sunt
contabilizate pe parcursul fiecărei perioade în mod distinct, pentru determinarea rezultatului este
necesar transferul acestora într-un singur cont, 121 Profit şi pierdere, la nivelul căruia se determină
rezultatul exerciţiului. Astfel, cheltuielile, care pe parcursul perioadei au fost înregistrate în debit,
sunt transferate tot în partea de debit a contului 121 Profit şi pierdere, iar veniturile, care pe
parcursul perioadei au fost înregistrate în credit, sunt transferate tot în partea de credit a contului 121
Profit şi pierdere. Aceste două operaţiuni poartă denumirea de închiderea conturilor de cheltuieli,
respectiv închiderea conturilor de venituri.
 Determinarea rezultatului fiscal. Pentru determinarea rezultatului impozabil (fiscal), la sfârşitul
exerciţiului se recurge la corectarea rezultatului (soldul contului 121 Profit şi pierdere) cu o serie de
elemente deductibile (care diminuează baza impozabilă), respective nedeductibile (care sunt
reintegrate în bază de impozitare), astfel:
Rezultatul Rezultatul exerciţiului Cheltuieli Deduceri

= + -
fiscal înainte de impozitare nedeductibile fiscale
Potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, cota impozitului pe profit este de 16%. Impozitul pe profit se
calculează lunar, cumulat de la începutul anului, dar se achită trimestrial.
Dintre cheltuielile pentru care nu se admite deducerea, sau este admisă doar parţial, în funcţie de
anumiţi algoritmi prezentaţi în cadrul legislaţiei în vigoare, amintim: impozitul pe profit datorat;
amenzile şi penalităţile datorate statului; sumele utilizate pentru constituirea, majorarea rezervelor şi
provizioanelor peste limitele legale. Din categoria deducerilor fiscale, amintim doar veniturile din
dividende încasate de la o persoană juridică română sau străină şi veniturile corespondente unor
cheltuieli nedeductibile.
 Determinarea rezultatului exerciţiului (rezultatului net contabil). Rezultatul net contabil
(rezultatul exerciţiului) se calculează scăzând din rezultatul contabil înainte de impozitare cheltuiala
cu impozitul pe profit, astfel:
59
Rezultatul net al Rezultatul înainte de Cheltuiala cu impozitul
= -
exerciţiului impozitare pe profit
Exemplu. Prezentăm, pe baza tranzacţiilor înregistrate în cadrul acestui capitol, închiderea conturilor de
cheltuieli şi venituri:
Închiderea conturilor de cheltuieli:

121 Profit şi = % 3.110 lei
pierdere 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 10 lei
6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente 1.000 lei
similare
6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele 2.000 lei
666 Cheltuieli privind dobânzile
100 lei
Închiderea conturilor de venituri:

% = 121 Profit şi 6.030 lei
766 Venituri din dobânzi pierdere 20 lei
765 Venituri din diferenţe de curs valutar 10 lei
7417 Venituri din subvenţii de exploatare în caz de calamități și alte 2.000 lei
evenimente similare
7812 Venituri din provizioane 4.000 lei
În urma efectuării acestor operaţii, contul de profit şi pierderi reflectă în credit suma veniturilor exerciţiului,
iar în debit suma cheltuielilor. Soldul intermediar debitor sau creditor al contului 121 Profit şi pierdere
reprezintă rezultatul exerciţiului înainte de impozitare (rezultatul contabil).
Reluând datele exemplului de mai sus, avem următoarea situaţie:
Rezultat contabil = 6.030 lei – 3.110 lei = 2.920 lei

+ Cheltuieli nedeductibile:
 cheltuieli cu provizioanele 2.000 lei
- Deduceri fiscale
 venituri din provizioane (4.000) lei
= Rezultat fiscal 920 lei
Continuând exemplul prezentat anterior, rezultatul net contabil (ce figurează în bilanţ) se determină astfel:
Cheltuiala cu impozitul pe profit = 16 % x 920 lei = 147,2 lei
Rezultatul net al exerciţiului = 2.920 lei – 147,2 lei = 2.772,8 lei
Din punct de vedere al formalizării contabile, înregistrarea prin care rezultatul din contul 121 este afectat
prin transferul impozitului pe profit este următoarea:
121 Profit şi pierdere = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit 147,2 lei
Rezultatul net al exerciţiului poate fi profit sau pierdere. Profitul realizat, ce figurează ca sold creditor în
contul 121 Profit şi pierdere, respectiv pierderea înregistrată, ce se regăseşte sub formă de sold debitor al
aceluiaşi cont sunt repartizate sau reportate, după caz.
1.8. Teste de evaluare
Testul 1
60
A. La S.C. ALFA S.A., la data de 01.12.200N, soldurile conturilor se prezintă astfel:
1011 Capital subscris nevărsat 10.000 lei
104 Prime de capital 30.000 lei
106 Rezerve 5.000 lei
117 Rezultat reportat 10.000 lei
161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 65.000 lei
5121 Conturi la bănci în lei 130.000 lei
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 10.000 lei
(sold debitor)
În cursul lunii decembrie au loc următoarele tranzacţii:
01.12.200N Se încasează suma de 10.000 lei în numerar, reprezentând tranşa a doua a aportului în
numerar de la acţionari;
05.12.200N Se contractează un credit bancar pe termen lung, în valoare de 150.000 lei;
07.12.200N Se încorporează în capitalul social prime de capital în valoare de 1.000 lei şi rezerve în
valoare de 2.000 lei;
08.12.200N Se emit 1.000 acţiuni: valoare nominală 1 leu/acţiune, preţ de emisiune 1,2 lei/acţiune şi se
vând acţionarilor; încasarea se realizează prin contul curent la banca;
09.12.200N Se rambursează prin contul curent la bancă împrumutul din emisiunea de obligaţiuni în
valoare de 65.000 lei;
10.12.200N Se rambursează prin contul curent la bancă prima rată a creditului în valoare de 5.000 lei;
15.12.200N AGA aprobă retragerea din societate a unui acţionar, posesor a 500 acţiuni; aportul iniţial i
se rambursează acestuia prin contul la bancă;
22.12.200N AGA aprobă acoperirea unei pierderi reportate în valoare de 9.000 lei din capitalul social;
restul pierderii se acoperă din rezerve.
Cerinţe.
A. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea capitalurilor proprii
ale societăţii ALFA la 31.12.200N.
B. La ce valoare se găsesc acţiunile/părţile sociale în capitalul social?
C. Indicaţi modul de calcul al capitalului social când se emit noi acţiuni. Cum se calculează valoarea
primele de capital?
D. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a operaţiei de transformare a capitalului din categoria
1011 Capital subscris nevărsat în categoria 1012 Capital subscris vărsat?
a. Decontări cu asociaţii privind capitalul = Conturi la bănci în lei 100 lei

b. Decontări cu asociaţii privind capitalul = Casa în lei 100 lei
c. Capital subscris nevărsat = Decontări cu asociaţii privind capitalul 100 lei
d. Capital subscris vărsat = Capital subscris nevărsat 100 lei
e. Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat 100 lei
Testul 2
A. La S.C. BETA S.A., la data de 1.11.200N, situaţia în conturi se prezintă astfel:
2111 Terenuri 10.000 lei
212 Construcţii 100.000 lei
208 Alte imobilizări necorporale (programe informatice) 17.000 lei
261 Acțiuni deținute la entitățile afiliate 22.000 lei
2812 Amortizarea construcţiilor 80.000 lei
2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale 7.000 lei
2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor 2.000lei
În cursul lunii noiembrie au loc următoarele tranzacţii:

08.11.200N Se emit 1.000 acţiuni cu valoarea nominală 100 lei/acţiune pentru a remunera un aport în
natură al unui acţionar, constând într-un autoturism în valoare de 120.000 lei;
61
05.11.200N Se achiziţionează 200 acţiuni deținute la entitățile afiliate, la preţul de 2 lei/acţiune;
07.11.200N Se achiziţionează mobilier de birou la preţul de 30.000 lei, TVA 19%;
09.11.200N Se achiziţionează un echipament tehnologic la preţ de cumpărare 200.000 lei, TVA 19%.
În cursul lunii decembrie, la societatea BETA au loc următoarele tranzacţii:

08.12.200N Se vinde autoturismul primit de la acţionar la preţ de vânzare de 125.000 lei, TVA 19%;
31.12.200N Se anulează ajustarea pentru deprecierea terenului, în valoare de 2.000 lei;
31.12.200N Se înregistrează o ajustare pentru deprecierea clădirii, în valoare de 6.000 lei;
31.12.200N Se înregistrează amortizarea echipamentelor tehnologice: regimul de amortizare ales este cel
liniar, pe o durata de viaţă utilă de 5 ani.
31.12.200N Se înregistrează amortizarea aferenta imobilizărilor deţinute, astfel: amortizarea construcţiilor,
1.000 lei, amortizarea programelor informatice, 500 lei;
31.12.200N Se închid conturile de venituri şi cheltuieli;
31.12.200N Se înregistrează regularizarea TVA.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea brută şi valoarea
bilanţieră a imobilizărilor societăţii ALFA la 31.12.200N.
B. Analizaţi semnificaţia informaţiilor :

a. rulajul debitor al contului 211 Terenuri;
b. soldul final al contului 2133 Mijloace de transport;
c. rulajul creditor al contului 2812 Amortizarea construcţiilor;
d. rulajul creditor al contului 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor.
Testul 3
A. Societatea comerciala X S.A. prezintă la data de 1.05.200N următoarele solduri iniţiale pentru conturile
de stocuri: 301 Materii prime – 200.000 lei, 371 Mărfuri – 30.000 lei, 345 Produse finite – 800.000 lei.
În cursul lunii mai au loc următoarele tranzacţii:
10.05.2003 se achiziţionează mărfuri la preţ de cumpărare 100.000 lei şi materii prime la preţ de
cumpărare 8.000 lei, TVA 19%, de la acelaşi furnizor, pe bază de factura;
12.05.2003 se consumă întregul stoc disponibil de materii prime în procesul de producţie;
13.05.2003 se obţin produse reziduale la cost de producţie 50.000 lei.
15.03.2003 se vând mărfuri la preţ de vânzare de 200.000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie al mărfuri
lor vândute este de 80.000 lei;
15.05.2003 se obţin produse finite la cost de producţie de 300.000 lei.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus şi întocmiţi fişele de cont la sfârşitul lunii mai
pentru conturile de stocuri.
B. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de descărcare d in gestiune a mărfurilor în
valoare de 100 lei constatate lipsă la inventar?
a. Mărfuri = Alte cheltuieli din exploatare 100 lei
b. Cheltuieli cu ajustările pentru deprecierea activelor circulante = Ajustări pentru deprecierea
mărfurilor 100 lei
c. Cheltuieli privind mărfurile = Mărfuri 100 lei
d. Cheltuieli privind calamităţile = Mărfuri 100 lei
e. Mărfuri = Cheltuieli cu mărfurile 100 lei
C. Societatea X S.A. prezintă la începutul lunii martie 200N următoarele solduri iniţiale pentru conturile de
stocuri: 371 Mărfuri – 180.000 lei, 345 Produse finite – 260.000 lei, 302 Materiale consumabile 10.000 lei.
În cursul lunii martie au loc următoarele tranzacţii:
1.03.200N societatea achiziţionează de la furnizori materiale consumabile (hârtie de scris) la preţ de
cumpărare 100.000 lei, TVA 20%;
2.03.200N se vând mărfuri la preţ de vânzare 200.000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie al mărfurilor
62
vândute este de 160.000 lei;
4.03.200N se vând produse finite la preţ de vânzare 300.000 lei, TVA 19%. Costul de producţie al
produselor finite vândute este de 120.000 lei;
28.03.200N se primeşte factura de energie electrică în valoare totală de 124.000 lei, din care TVA
19%;
30.03.200N se achită prin contul curent la bancă factura de energie electrică şi contravaloarea
materialelor consumabile cumpărate;
30.03.200N se înregistrează regularizarea TVA.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus şi întocmiţi fişele de cont la sfârşitul lunii
martie pentru conturile de stocuri şi de TVA.
Testul 4
A. Societatea X prezintă la 1.02.200N următoarea situaţie a conturilor de creanţe şi datorii pe termen scurt
(lei): Furnizori – 20.000, Personal-salarii datorate – 23.000, TVA de plată – 160.000, Contribuţia la
asigurările sociale – 80.000, Contribuţia la asigurări sociale de sănătate – 60.000. În luna februarie au loc
următoarele tranzacţii:
12.02.200N se achită TVA de plată aferentă lunii precedente din disponibilul în contul la bancă;
13.02.200N se achită în numerar salariile datorate personalului;
24.02.200N se acordă salariaţilor un avans chenzinal în valoare de 6.000 lei, în numerar;
28.02.200N se înregistrează pe baza statului de salarii salariile datorate personalului angajat în valoare
de 30.000 lei;
28.02.200N se înregistrează reţinerile din salarii: CAS 300 lei, CASS 500 lei, impozit pe salarii 1.000
lei şi avansuri 6.000 lei;
28.02.200N se achită datoriile fiscale şi sociale aferente lunii precedente din disponibilul în contul la
bancă.
februarie 200N pentru conturile din clasa 4 - Terţi.
B. Ce reprezintă rulajul creditor al contului 4426 TVA de plată?

C.
C. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de reţinere a avansului în valoare de 100
lei plătit salariaţilor la sfârşitul lunii curente?
a. Avansuri acordate personalului = Casa în lei 100 lei
b. Avansuri acordate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei
c. Salarii datorate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei
d. Salarii datorate personalului = Avansuri acordate personalului 100 lei
e. Salarii de plătit = Conturi curente la bănci 100 lei
Testul 5
A. Societatea comercială X prezintă la data de 1.03.200N următoarele solduri iniţiale ale conturilor de
trezorerie: 5121 – 20.000 lei, 5191 – 6.000 lei, 501 – 1.000 lei, 5311 – 60.000 lei, 5124 – 42.000 lei (1.000
Euro x 4,2 lei/Euro).
În luna martie au loc următoarele tranzacţii:
1.03.200N se contractează un credit bancar pe termen scurt în valoare de 15.000 lei;
5.03.200N se înregistrează şi se achită dobânda aferentă creditelor bancare pe termen scurt în valoare
de 1.000 lei;
7.03.200N se rambursează suma de 6.000 lei reprezentând rata scadentă a unui credit bancar pe termen
scurt;
12.03.200N se încasează suma de 6.000 Euro de la un client; cursul valutar este de 4,25 lei/Euro; la data
evidenţierii creanţei, cursul valutar era de 3,8 lei/Euro;
16.03.200N se achiziţionează acţiuni în scop speculativ la preţul de 3.000 lei, cu plata imediată din
contul curent la bancă;
28.03.200N se vând acţiunile deţinute la preţul de 12.000 lei, cu încasarea imediată prin contul curent la
63
bancă.
30.03.200N se ridică din contul curent la bancă suma de 1.000 lei şi se depune în casierie, în scopul
achitării datoriilor faţă de furnizori.
martie 200N pentru conturile din Clasa 5 - Trezorerie.
B. Care dintre următoarele elemente nu reprezintă o componentă a trezoreriei:

a. conturi la bănci;
b. tichete de masă;
c. casa;
d. acțiuni deținute la entitățile afiliate;
e. acreditive.
C. Cum se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile bancare şi casierie?
1.9. Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare
Notă. Răspunsurile la testele de autoevaluare ataşate acestei unităţi de învăţare sunt prezentate folosind
forma sintetică a analizei contabile, în următoarea succesiune de etape: identificarea modificărilor bilanţiere,
identificarea contului corespondent fiecărei modificări, aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor.
Testul 1
A. Analiza contabilă a tranzacţiilor
01.12.200N Încasare aport în numerar
Etapa 1 – încasarea aportului de la acţionari, în numerar
 scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit
 creşte valoarea disponibilului din casierie, 5311 Casa în lei, A + Debit
5311 = 456 10.000 lei
Etapa 2 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat
 scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, C – Debit
 creste valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit
1011 = 1012 10.000 lei
05.12.200N Contractare credit bancar pe termen lung
 creşte valoarea datoriilor pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen lung, D + Credit
 creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit
5121 = 1621 150.000 lei
07.12.200N Încorporare prime şi rezerve în capitalul social
 creşte valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit
 scade valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C – Debit
 scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, C – Debit
% = 1012 3.000.lei
106 2.000.lei
104 1.000.lei
08.12.200N Emisiune acţiuni, cu încasare în numerar, la preţ de emisiune > valoarea nominală
Etapa 1 – emisiunea acţiunilor
 creşte valoarea capitalului social, 1011 Capital subscris nevărsat, C + Credit
 creşte valoarea creanţei faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A + Debit
 creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C + Credit
456 = % 1.200 lei
1011 1.000 lei
104 200 lei
Etapa 2 – vânzarea acţiunilor (încasarea preţului de emisiune)
 scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit
64
 creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit
5121 = 456 1.200 lei
Etapa 3 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat (numai pentru valoarea
nominală a acţiunilor)
 scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, C – Debit
 creşte valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit
1011 = 1012 1.000 lei
09.12.200N Rambursare împrumut din emisiunea de obligaţiuni
 scade datoria pe termen lung, 161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, D – Debit
 scade valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A – Credit
161 = 5121 65.000 lei
10.12.200N Rambursare credit bancar pe termen lung
 scade datoria pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen lung, D – Debit
 scade valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A – Credit
1621 = 5121 5.000 lei
15.12.200N Retragere acţionar şi rambursare aport prin contul bancar
Etapa 1 – reducerea capitalului social
 scade valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C – Debit
 creşte datoria faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D + Credit
1012 = 456 500 lei (valoarea nominală x nr. acţiuni rambursate)
Etapa 2 – plata sumelor datorate acţionarului
 scade datoria faţă de acţionar, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D – Debit
456 = 5121 500 lei
22.12.200N Acoperire pierdere reportată din rezerve şi capital subscris
 scade valoarea pierderii reportate, 117 Rezultat reportat (cont bifuncţional), A – Credit
 scade valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C – Debit
 scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, C – Debit
% = 117 10.000 lei
1012 9.000 lei
106 1.000 lei
Remarcă. Valoarea bilanţieră a capitalurilor proprii la sfârşitul perioadei se calculează însumând soldurile
finale ale conturilor de capitaluri proprii care rezultă din rezolvarea de mai sus.
B. Acţiunile sunt evaluate la valoarea nominală.
C. Capitalul social este evaluat pe baza formulei de calcul: număr acţiuni aflate în circulaţie x valoarea
nominală a unei acţiuni. Primele de capital se calculează ca diferenţă între valoarea de emisiune şi valoarea
nominală a acţiunilor emise în scopul majorării capitalului social.
D. Răspuns corect: e
Testul 2
08.11.200N Aport în natură
 creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A + Debit
 creşte valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit
65
 creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C + Credit
2133 = % 120.000 lei
1012 100.000 lei
104 20.000 lei
05.11.200N Achiziţie acțiuni deținute la entitățile afiliate
 creşte valoarea imobilizărilor financiare, 261Acțiuni deținute la entitățile afiliate, A + Debit
 creşte valoarea datoriilor, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit
261 = 404 400 lei
07.11.200N Achiziţie mobilier de birou
 creşte valoarea imobilizărilor corporale, 214 Mobilier, aparatura birotică etc., A + Debit
 creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
 creşte valoarea datoriei faţă de furnizorii de imobilizări, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit
% = 404 35.700 lei
214 30.000 lei
4426 5.700 lei
09.11.200N Achiziţie echipament tehnologic
 creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2131 Echipamente tehnologice, A + Debit
 creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
 creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit
% = 404 238.000 lei
2131 200.000 lei
4426 38.000 lei
08.12.200N Vânzare autoturism neamortizat
Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă
 creşte creanţa faţă de debitorii diverşi, 461 Debitori diverşi, A + Debit
 creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7583 Venituri din cedarea activelor şi alte operaţii de
capital, C + (V+) Credit
 creşte valoarea datoriei fiscale privind TVA, 4427 TVA colectată, D + Credit
461 = % 148.750 lei
7583 125.000 lei
4427 23.750 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune (cazul unei imobilizări neamortizate)
 scade valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A – Credit
 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6583 Cheltuieli cu cedarea activelor şi alte operaţii de
capital, C – (Ch +) Debit
6583 = 2133 120.000 lei
31.12.200N Anularea ajustării pentru deprecierea terenului
 scade valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor, A + Debit
 creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7813 Venituri din ajustări pentru deprecierea
imobilizărilor, C+ (V +) Credit
2911 = 7813 2.000 lei
31.12.200N Înregistrare ajustare pentru deprecierea clădirii
 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6813 Cheltuieli de exploatare cu ajustările pentru
deprecierea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit
 creşte valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2912 Ajustări pentru deprecierea construcţiilor, A –
Credit
6813 = 2912 6.000 lei
31.12.200N Înregistrarea amortizării echipamentelor

 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea
imobilizărilor, C – (Ch +) Debit
 creşte valoarea amortizărilor, 2813 Amortizarea echipamentelor, instalaţiilor etc., A – Credit
6811 = 2813 3.333 lei
66
(200.000 lei : 5 ani = 40.000 lei/an; 40.000 lei/an : 12 luni = 3.333 lei/lună)
31.12.200N Înregistrarea amortizării pentru construcţii şi programe informatice
 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea
imobilizărilor, C – (Ch +) Debit
 creşte valoarea amortizărilor, 2812Amortizarea construcţiilor, A – Credit
 creşte valoarea amortizărilor, 2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale, A – Credit
6811 = % 1.500 lei
2812 1.000 lei
2808 500 lei
31.12.200N Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli

Închiderea conturilor de cheltuieli:
 scade valoarea cheltuielilor prin transfer asupra rezultatului, C + (Ch –) Credit
 scade valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea cheltuielilor, 121 Profit şi pierdere, C – Debit
121 = % 130.833 lei
6583 120.000 lei
6813 6.000 lei
6811 4.833 lei
Închiderea conturilor de venituri:
 scade valoarea veniturilor prin transfer asupra rezultatului, C – (V –) Debit
 creşte valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea veniturilor, 121 Profit şi pierdere, C + Credit
% = 121 127.000 lei
7583 125.000 lei
7813 2.000 lei
31.12.200N Se înregistrează regularizarea TVA

TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii decembrie = 0 (creanţă fiscală)
TVA colectată înregistrată în cursul lunii decembrie = 30.000 lei (datorie fiscală)
La sfârşitul lunii, întreprinderea are o datorie fiscală privind TVA: TVA de plată
 scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit
 creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit
4427 = 4423 30.000 lei
Remarcă. Valoarea brută a activelor imobilizate se calculează însumând soldurile finale ale conturilor de
imobilizări rezultate în urma rezolvărilor de mai sus. Valoarea bilanţieră a active lor imobilizate se
calculează prin deducerea din valoarea brută a deprecierilor de valoare, sub forma soldurilor creditoare ale
conturilor de amortizări şi ajustări pentru depreciere.
B. Semnificaţia este:
a. Rulaj debitor 2111 Terenuri: creşterile de valoare ale terenurilor înregistrate în cursul perioadei, în
urma tranzacţiilor de achiziţie, aport la capitalul social, donaţie, reevaluare etc.
b. Sold final debitor 2133 Mijloace de transport: valoarea brută a mijloacelor de transport deţinute de o
entitate la sfârşitul perioadei.
c. Rulaj creditor 2812 Amortizarea construcţiilor: creşterile de valoare aferente amortizării
construcţiilor în cursul perioadei, ca urmare a tranzacţiilor de înregistrare a amortizării construcţiilor
sau de majorare în cazul reevaluării unor clădiri prin metoda valorii brute.
d. Rulaj creditor 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor: creşterile de valoare aferente ajustărilor
pentru deprecierea terenurilor în cursul perioadei, ca urmare a constatării acestor deprecieri la
sfârşitul perioadei.
Testul 3
10.05.200N Achiziţie mărfuri şi materii prime
 creşte valoarea stocurilor de mărfuri, 371 Mărfuri , A + Debit
67
 creşte valoarea stocurilor de materii prime, 301 Materii prime, A + Debit
 creşte creanţa fiscală privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
 creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit
% = 401 128.520 lei
371 100.000 lei
301 8.000 lei
4426 20.520 lei (108.000 x 19%)
12.05.200N Consum materii prime
 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 601 Cheltuieli cu materiile prime, C – (Ch +) Debit
 scade valoarea stocului de materii prime, 301 Materii prime, A – Credit
601 = 301 208.000 lei
(valoarea stocului de materii prime la un moment dat se determina calculând soldul intermediar al
contului 301 Materii prime: 200.000 stoc iniţial + 8.000 cumpărări)
13.05.200N Obţinere produse reziduale
 creşte valoarea produselor reziduale, 346 Produse reziduale, A + Debit
 creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de produse, C +
(V+) Credit
346 = 711 50.000 lei
15.03.200N Vânzare mărfuri

Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă, la preţ de vânzare 200.000 lei
 creşte valoarea creanţei faţă de clienţi, 4111 Clienţi, A + Debit
 creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfuri lor, C + (V+) Credit
4111 = % 238.000 lei

707 200.000 lei
4427 38.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute, la cost de achiziţie de 80.000 lei
 scade valoarea stocului de mărfuri, 371 Mărfuri , A – Credit
 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, C – (Ch +) Debit
607 = 371 80.000 lei
15.05.200N Obţinere produse finite
 creşte valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A + Debit
 creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de produse, C+ (V
+) Credit
345 = 711 300.000 lei
Remarcă. Tranzacţia care a avut loc la data de 15.03 nu va fi luată în considerare la întocmirea situaţiei în
conturi pentru luna mai.
B. Răspuns corect: c
C. Analiza contabilă a tranzacţiilor

1.03.200N Achiziţie materiale consumabile
 creşte valoarea materialelor consumabile, 302 Materiale consumabile, A + Debit
 creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit
 creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
% = 401 119.000 lei
302 100.000 lei
4426 19.000 lei
2.03.200N Vânzare mărfuri
68
 creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, C + (V+) Credit
4111 = % 238.000 lei
707 200.000 lei
4427 38.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfuri lor vândute
 scade valoarea stocului de mărfuri, 371 Mărfuri , A – Credit
 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, C – (Ch+) Debit
607 = 371 160.000 lei
4.03.200N Vânzare produse finite
 creşte valoarea veniturilor din exploatare, 701 Venituri din vânzarea produselor finite, C + (V+)
Credit
4111 = % 357.000 lei
701 300.000 lei
4427 57.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a produselor finite vândute
 scade valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A – Credit
 scade valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de produse, C–
(V–) Debit
711 = 345 120.000 lei
28.03.200N Înregistrare factură (consum) energie electrică
 creşte valoarea datoriilor comerciale, 401 Furnizori, D + C
 creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 605 Cheltuieli cu energia şi apa, C – (Ch+) Debit
 creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
% = 401 119.000 lei
605 100.000 lei
4426 19.000 lei
30.03.200N Plată furnizori
 scade valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D – Debit
401 = 5121 238.000 lei (119.000 + 119.000)
30.03.200N Regularizarea TVA
TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii = 40.000 lei (creanţa fiscală)
TVA colectată înregistrată în cursul lunii = 120.000 lei (datorie fiscală)
La sfârşitul lunii, societatea are o datorie fiscală de 120.000 – 48.000 = 72.000 lei
 scade creanţa fiscală înregistrată în contul temporar 4426 TVA deductibilă, A – Credit
 scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit
 creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit
4427 = % 95.000 lei
4426 38.000 lei
4423 57.000 lei
Testul 4
12.02.200N Plata TVA
 scade valoarea datoriei fiscale, 4423 TVA de plata, D – Debit
69
4423 = 5121 160.000 lei (vezi soldul iniţial)
13.02.200N Plata salariilor
 scade datoria faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D – Debit
 scade valoarea disponibilului în casierie, 5311 Casa în lei, A – Credit
421 = 5311 23.000 lei
24.02.200N Plată avans la salarii
 scade valoarea disponibilului în casierie, 5311 Casa în lei, A – Credit
 creşte valoarea creanţei faţă de salariaţi, 425 Avansuri acordate personalului, A + Debit
425 = 5311 6.000 lei
28.02.200N Înregistrarea datoriilor privind salariile lunii curente
 creşte valoarea datoriei faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D + Credit
 creşte valoarea cheltuielilor cu salariile, 641 Cheltuieli cu salariile personalului, C – (Ch+) Debit
641 = 421 30.000 lei
28.02.200N Înregistrarea reţinerilor din salarii: CAS, CASS, impozit, avansuri
 scade valoarea datoriei faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D – Debit
 creşte valoarea datoriei privind contribuţia la asigurările sociale, 4315 D + Credit
 creşte datoria privind contribuţia la asigurări sociale de sănătate, 4316 D + Credit
 creşte datoria privind impozitul pe salarii, 444 Impozit pe salarii, D + Credit
 scade creanţa faţă de salariaţi, 425 Avansuri acordate personalului, A – Credit
421 = % 7.800 lei
4315 300 lei
4316 500 lei
444 1.000 lei
425 6.000 lei
28.02.200N Plata datoriilor fiscale şi sociale aferente lunii precedente
B. Rulajul creditor al contului 4426 TVA deductibilă reprezintă reducerea de valoare a TVA aferentă tranzacţiilor de
cumpărare din cursul lunii, înregistrată la sfârşitul lunii prin operaţia de regularizare a TVA; fie prin compensarea
TVA colectată, fie prin transfer în contul de TVA de recuperat.
C. Răspuns corect: c
Testul 5

1.03.200N Contractare credit bancar pe termen scurt
 creşte valoarea datoriilor faţă de bancă, 519 Credite bancare pe termen scurt, D + Credit
 creşte valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit
5121 = 519 15.000 lei
5.03.200N Înregistrarea şi plata dobânzii aferente creditului bancar pe termen scurt
Etapa 1 – înregistrarea dobânzii datorate:
 creşte valoarea datoriilor pe termen scurt, 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt,
D + Credit
 creşte valoarea cheltuielilor financiare, 666 Cheltuieli privind dobânzile, C – (Ch+) Debit
666 = 5198 1.000 lei
Etapa 2 – plata dobânzii:
 scade valoarea datoriilor pe termen scurt, 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt,
D – Debit
5198 = 5121 1.000 lei
sau (direct)
 creşte valoarea cheltuielilor financiare, 666 Cheltuieli privind dobânzile, C- (Ch+) Debit
70
666 = 5121 1.000 lei
7.03.200N Rambursare credit bancar pe termen scurt
 scade valoarea datoriei pe termen scurt, 519 Credite bancare pe termen scurt, D – Debit
519 = 5121 6.000 lei
12.03.200N Încasare creanţă în valută
 creşte valoarea disponibilului în contul la bancă, 5124 Conturi la bănci în valută, A + Debit (cu suma
de 600 EURO transformată în lei la cursul zilei = 6.000 x 4,25 = 25.500 lei)
 scade valoarea creanţei faţă de clienţi, 4111 Clienţi, A – Credit (cu valoarea înregistrată în contul 411
Clienţi, de 6.000 EURO, la cursul din ziua înregistrării creanţei: 6.000 x 3,8 = 22.800 lei)
 creşte valoarea veniturilor financiare, 765 Venituri din diferenţe de curs valutar, C + (V+) Credit (cu
diferenţa favorabilă de curs valutar: 6.000 x 0,45 = 2.700 lei)
5124 = % 25.500 lei
4111 22.800 lei
765 2.700 lei
16.03.200N Achiziţie titluri de plasament

 creşte valoarea investiţiilor pe termen scurt, 501 Acţiuni deţinute la entităţi afiliate, A + Debit
501 = 5121 3.000 lei
sau, dacă plata nu se efectuează imediat:
Etapa 1 – achiziţia acţiunilor
 creşte valoarea investiţiilor pe termen scurt, 501 Acţiuni deţinute la entităţi afiliate, A + Debit
 creşte valoarea datoriilor, 462 Creditori diverşi, D + Credit
503 = 462 3.000 lei
Etapa 2 – plata datoriei
 scade valoarea datoriei, 462 Creditori diverşi, D – Debit
462 = 5121 3.000 lei
28.03.200N Vânzare investiţii pe termen scurt (titluri de plasament), la un preţ superior costului
de achiziţie.
 scade valoarea acţiunilor, 503 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate, A – Credit (cu costul de achiziţie
de 2.000 lei = sold iniţial 1.000 + cumpărări 1.000)
 creşte valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit (cu preţul
de vânzare de 12.000 lei)
 creşte valoarea veniturilor financiare, 7642 Câştiguri din cedarea investiţiilor pe termen scurt, C+
(V+) Credit
5121 = % 12.000 lei
501 4.000 lei (sold iniţial 1.000 + achiziţii 3.000)
7642 8.000 lei
Remarcă. Prin excepţie, în cazul vânzării de investiţii pe termen scurt, nu se parcurg două etape în
înregistrare (vânzarea la preţ de vânzare şi descărcarea din gestiune la cost), ci una singură: diferenţa dintre
preţul de vânzare şi cost este înregistrată, după caz, ca venit financiar sau cheltuială financiară.
30.03.200N Ridicare numerar din casierie şi depunere în contul bancar
Etapa 1 – ridicarea numerarului din contul la bancă
 creşte valoarea numerarului aflat în tranzit între două elemente de trezorerie, 581 Viramente interne,
A + Debit
581 = 5121 1.000 lei
Etapa 2 – depunerea numerarului în casierie
 scade valoarea numerarului aflat în tranzit între două elemente de trezorerie, 581 Viramente interne,
A – Credit
71
 creşte valoarea disponibilului din casierie, 5311 Casa în lei, A + Debit
5311 = 581 1.000.000 lei
Remarcă. Contul 581 se foloseşte şi în cazul depunerii numerarului din casierie la bancă, pe perioada
transferului de sume între casierie şi contul bancar.
B. Răspuns corect: d
C. Transferul de sume între cele două elemente de trezorerie se înregistrează în două etape, corespunzătoare
ridicării şi respectiv depunerii numerarului, folosind contul 581 Viramente interne pentru a evidenţia
disponibilităţile aflate în tranzit între contul bancar şi casierie.


1. Prezentaţi şi exemplificaţi funcţia economică şi funcţia contabilă a conturilor de stocuri.
2. Care este semnificaţia rulajului creditor al contului 1011 Capital subscris nevărsat?
3. Societatea comercială ALFA S.A. prezintă următoarea situaţie la data de 01.01.N (lei):
Capital subscris 20.000 Furnizori 16.000
Conturi curente la bănci 5.000 Materii prime 3.000
Construcţii 30.000 Rezerve 2.000
În cursul lunii ianuarie au loc următoarele tranzacţii:
 05.01 Se încorporează rezerve în valoare de 1.000 lei în capitalul social.
 08.01 Se achiziţionează mărfuri la preţul de cumpărare de 4.000 lei.
 12.01 Se achită prin contul bancar o datorie faţă de furnizori în valoare de 2.000 lei.
Cerinţe:
a. analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabilirea formulei contabile;
b. înregistrarea sistematică a tranzacţiilor în conturi.
Diferenţa dintre impozitele, taxele şi contribuţiile directe şi cele indirecte este aceea că cele directe reprezintă cheltuie li ale întreprinderii, iar
i
cele indirecte sunt suportate de populaţie (spre exemplu sub forma plăţii unei sume mai mari pentru un produs sau serviciu, sumă ce include şi
TVA).
72
Digital Rights Management

Introducere in Contabilitate Idd 2019-2020

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Introducere in Contabilitate Idd 2019-2020

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE1

SUPORT DE CURS IDD

Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional

1.2.1. Forme de organizare a entităţilor

1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile

1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă

 Profesia contabilă este compusă din:

1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile

1. BILANTUL (SITUAȚIA ACTIVELOR, DATORIILOR ȘI CAPITALURILOR PROPRII)

A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă îndelungată (mai

4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale

B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă scurtă în

4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri (furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura

III. INVESTIȚIILE PE TERMEN SCURT reprezintă valorile financiare investite de

2. La data de 20 octombrie N acţionarii depun în contul bancar contravaloarea acţiunilor. Pe baza

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

În structura provizioanelor sunt incluse:

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

1.3. MODELE DE BILANŢ

La nivel internaţional,există două modele de bilanţ:

ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII, sau ACTIV = PASIV

 Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:

ACTIV – DATORII= CAPITALURI PROPRII

A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITAL PROPRIU, din care:

Modelul listă are următorul format de prezentare:

 Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.

Exemple de cheltuieli și venituri financiare

Remarcă privind profitul sau pierderea netă a perioadei de raportare:

Bilanț simplificat (format listă/vertical) întocmit la data de 31.12.N

3 Calculat astfel: 50.000 – 5.000.

3. SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

4. SITUATIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII

În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii:

5. POLITICI CONTABILE SI NOTE EXPLICATIVE

I. EFECTUL TRANZACŢIILOR ASUPRA SITUAŢIILOR FINANCIARE

7 Calculat astfel: 14.000 + 20.000 = 34.000.

Din punct de vedere teoretic, modificările pot genera următoarele efecte:

1. Modificări numai în activ:

Tranzacția T1 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Tranzacția T2 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Ca urmare a celor două modificări, egalitatea bilanţieră poate fi reprezentată astfel:

Tranzacția T3 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Tranzacția T4 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Tranzacția T5 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Tranzacția T6 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Tranzacția T7 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Tranzacția T8 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

Tranzacţia T9 generează următoarele modificări la nivelul bilanţului:

Tranzacția T9 generează modificări la nivelul valorilor prezentate în bilanţ. Situaţia entității la

1.3.1. Principii contabile

Principiul permanenţei metodelor

Principiul independenţei exerciţiului

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv (capitaluri proprii şi datorii)

Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

Principiul pragului de semnificaţie

 Nota de contabilitate serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitate pentru

Testul 2:Se dau următoarele elemente ale societăţii comerciale ALFA:

50.000 = 50.000 + 3.000 - 3.000

50.000 A2 =50.000 (C2 + D2)