Nesecret

DIRECŢIA TRANSPORT NAVAL

Nr.

Data

REFERAT DE APROBARE

al Ordinului ministrului transporturilor

pentru publicarea acceptării Codului internaţional pentru nave care operează în ape polare
(Codul Polar), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.385(94) a
Comitetului de siguranţă maritimă din 21 noiembrie 2014 şi, respectiv, prin Rezoluţia
MEPC.264(68) a Comitetului pentru protecţia mediului marin din 15 mai 2015

Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI), înfiinţată prin Convenţia de la Geneva din 1948,
cu sediul la Londra, este instituţia specializată din sistemul Naţiunilor Unite în domeniul navigaţiei
maritime comerciale internaţionale şi are ca scop principal elaborarea cadrului juridic, tehnic şi
organizatoric pentru asigurarea siguranţei navigaţiei, securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare şi
prevenirii poluării mediului marin de către nave. România este stat membru al acestei organizaţii
ca urmare a aderării, prin Decretul Consiliului de Stat nr.114/1965, la Convenţia de la Geneva din
1948 privind crearea OMI şi în prezent este parte la toate convenţiile internaţionale principale
privind siguranţa maritimă, securitatea maritimă şi prevenirea poluării mediului marin de către
nave, adoptate sub egida OMI.
În vederea realizării scopurilor sale, OMI organizează conferinţe internaţionale şi sesiuni ale
Adunării statelor membre şi ale comitetelor sale, pentru adoptarea convenţiilor maritime, codurilor
şi rezoluţiilor în materie.
Totalitatea reglementărilor la nivelul OMI nu au ca scop decât aplicarea uniformă a unor
cerinţe privind construcţia navelor, operarea acestora, dotarea cu echipamente specifice,
pregătirea echipajului şi certificarea acestuia, toate acestea contribuind în mod decisiv la siguranţa
navei, a încărcăturii, a echipajului şi nu în ultimul rând, protecţia mediului marin.
O parte de aceste cerinţe sunt realizate prin reglementările impuse de Convenţia
internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (Convenţia SOLAS 1974 ), la care
România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 80/1979 şi de Convenţia internaţională din
1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978
referitor la aceasta, cunoscută sub abrevierea MARPOL, la care România a aderat prin Legea nr.
6/1993.
În temeiul acestor două convenţii, Codul internaţional pentru nave care operează în ape
polare (Codul Polar), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.385(94) a
Comitetului de siguranţă maritimă din 21 noiembrie 2014 şi, respectiv, prin Rezoluţia MEPC.264(68)
a Comitetului pentru protecţia mediului marin din 15 mai 2015 a căpătat un caracter obligatoriu.
Necesitatea finalizării şi implementării Codului Polar este precizată şi în preambulul
Rezoluţiei MEPC.264(68) în care Comitetul pentru protecţia mediului marin precizează:
RECUNOSCÂND necesitatea de a stabili un cadru de lucru obligatoriu pentru nave care operează în
ape polare datorită cererilor suplimentare pentru protecţia mediului marin, care sunt mai stricte
decât cerinţele existente conţinute în Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea
poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, aşa

1
cum a fost modificată prin Protocolul din 1997 (MARPOL) şi decât acelea ale altor instrumente OMI
obligatorii relevante. De asemenea, necesitatea finalizării şi implementării Codului Polar este
recunoscută şi de către Comitetul de siguranţă maritimă care prin rezoluţiile MSC.385(94) şi
MSC.386(94) a adoptat dispoziţii privind siguranţa navelor care operează în ape polare.
Aceste cerinţe de siguranţă sunt impuse în mod explicit prin amendamente la Convenţia
SOLAS 1974 tocmai pentru a sublinia caracterul obligatoriu.

Codul Polar este structurat în trei părţi distincte:

- Introducere
- partea I
- partea II-a.

Partea I este structurată în partea I-A care conţine prevederi obligatorii privind măsurile de
siguranţă şi partea I-B care conţine recomandări privind siguranţa.
Partea II-a este împărţită în partea II-A care conţine prevederi obligatorii privind prevenirea
poluării şi partea II-B care conţine recomandări privind prevenirea poluării.

Din această prezentare succintă a celor două părţi se constată că structural codul prin
implementarea sa sub cele două mari convenţii, SOLAS 1974 şi MARPOL doreşte să reglementeze
problemele specifice de siguranţă ale Convenţiei SOLAS 1974 în prima parte, iar cele specifice de
poluare ale Convenţiei MARPOL în partea a II-a pentru navele care operează în ape polare.

Partea de introducere a codului este structurată în patru secţiuni:

- Scop
- Definiţii
- Surse de pericol
- Structura codului,
clarificând astfel necesitatea codului precum şi termenii utilizaţi în cuprinsul său.

Partea I-A MĂSURI DE SIGURANŢĂ, este structurată în 12 capitole astfel:

CAPITOLUL 1 – GENERALITĂŢI în cadrul căruia sunt tratate aspecte privind certificarea, inspecţiile,
evaluarea operaţională, standarde de performanţă.
CAPITOLUL 2 – MANUALUL PENTRU OPERARE ÎN APE POLARE,
CAPITOLUL 3 – STRUCTURA NAVEI
CAPITOLUL 4 – COMPARTIMENTARE ŞI STABILITATE
CAPITOLUL 5 – ETANŞEITATE LA APĂ ŞI INTEMPERII
CAPITOLUL 6 – INSTALAŢII DE MAŞINI
CAPITOLUL 7 – PROTECŢIA/SIGURANŢA CONTRA INCENDIULUI
CAPITOLUL 8 – MIJLOACE ŞI INSTALAŢII DE SALVARE
CAPITOLUL 9 – SIGURANŢA NAVIGAŢIEI
CAPITOLUL 10 – COMUNICAŢII
CAPITOLUL 11 – PLANIFICAREA VOIAJULUI şi
CAPITOLUL 12 – ECHIPAJ ŞI INSTRUIRE,
toate fiind structurate în trei secţiuni :scop, cerinţe de exploatare şi reguli.

Partea I-B RECOMANDĂRI SUPLIMENTARE REFERITOARE LA PREVEDERILE DIN INTRODUCERE ŞI

PARTEA I-A, parte componentă din partea I, este structurată în 12 secţiuni, conţinând definiţii şi
recomandări suplimentare pentru capitolele 1-11 din partea I-A.

Partea II-A - MĂSURI PRIVIND PREVENIREA POLUĂRII, acoperind cerinţe MARPOL pentru nave
care operează în ape polare, este structurată sinonim părţii I, având 5 capitole, după cum
urmează:
CAPITOLUL 1 - PREVENIREA POLUĂRII CU HIDROCARBURI
CAPITOLUL 2 - CONTROLUL POLUĂRII CU SUBSTANŢE LICHIDE NOCIVE ÎN VRAC
CAPITOLUL 3 - PREVENIREA POLUĂRII CU SUBSTANŢE DĂUNĂTOARE TRANSPORTATE PE MARE SUB
FORMĂ AMBALATĂ
2
CAPITOLUL 4 - PREVENIREA POLUĂRII CU APE UZATE DE LA NAVE şi
CAPITOLUL 5 - PREVENIREA POLUĂRII CU GUNOI DE LA NAVE.
Specific acestor capitole este faptul că toate în componenţa lor prevăd cerinţe de exploatare, iar
capitolul 1 conţine suplimentar şi cerinţe de construcţie.

PARTEA II-B - RECOMANDĂRI SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA INTRODUCERE ŞI PARTEA II-A,

care este structurată în 4 secţiuni în primele trei având recomandări suplimentare la capitolele 1, 2
şi 5, iar în secţiunea 4 având ca specific recomandări conform altor convenţii şi reglementări cu
privire la mediu.

În partea de final a codului, prin apendice I şi II, sunt tratate:

- Model de Certificat pentru nave care operează în ape polare (Certificat pentru nava polară),
- Lista echipamentului pentru Certificatul pentru nava polară
- Model de Cuprins pentru Manualul pentru operare în ape polare.

Trebuie precizat că de la 1 ianuarie 2017 Codul Polar va produce efecte, odată cu intrarea
în vigoare a amendamentelor la Convenţia SOLAS 1974 adoptate prin Rezoluţia MSC.386(94) şi,
respectiv, a amendamentelor la MARPOL adoptate prin Rezoluţia MEPC.265(68); menţionăm că
implementarea în legislaţia naţională a acestor două noi amendamente se face prin alte două acte
normative distincte.

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind
transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi ale art. 2 pct. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul
Transporturilor, în calitatea sa de autoritate de stat în domeniul transportului maritim şi pe căile
navigabile, respectiv de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, asigură ducerea la
îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care
România este parte şi, respectiv, ia măsuri de aplicare a convenţiilor internaţionale din domeniul
său de activitate şi, implicit, a codurilor cu caracter obligatoriu în baza prevederilor respectivelor
convenţii.

Având în vedere cele de mai sus, am elaborat alăturatul proiect de Ordin al ministrului
transporturilor pentru publicarea acceptării Codului internaţional pentru nave care operează în
ape polare (Codul Polar), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia
MSC.385(94) a Comitetului de siguranţă maritimă din 21 noiembrie 2014 şi, respectiv, prin
Rezoluţia MEPC.264(68) a Comitetului pentru protecţia mediului marin din 15 mai 2015, pe care,
dacă sunteţi de acord, vă rugăm să îl aprobaţi.

Cu stimă

Gabriela MURGEANU

Director