Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea Transfrontalieră

Specializarea Administrarea Afacerilor Internaţionale şi Euroregionale

Referat
la disciplina : Fiscalitate Internaţională

Tema: Sistemul fiscal în Statele Unite ale Americii

Studentă: Coordonator:
Bratovan Eudochia Prof. univ.dr.:
Grupa : AAIE Pripoaie Rodica
Anul I

2019
CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................................3
FISCALITATEA IN STATELE UNITE ALE AMERICII....................................................................3
Impozitul pe venit..........................................................................................................................4-6
Impozitul pe profit.........................................................................................................................7-9
Contributiile de asigurari sociale ....................................................................................................9
Taxa pe valoarea adaugata................................................................................................................9
Taxa pe vînzări.............................................................................................................................9-10
Administrarea fiscală……………………………………………………………………………..10
Concluzie……………………………………………………………………………………………10
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….11

2
INTRODUCERE

Fiscalitatea este un instrument în serviciul unei politici, a unei viziuni a vieţii în comun,
organizată de către componente ale puterii specializate în gestionarea serviciilor publice care
necesită colectarea unor resurse financiare. Aceste resurse (fonduri băneşti) sunt destinate acoperirii
cheltuielilor generale ale societăţii.
Fiscalitatea unui stat are directe repercursiuni asupra dezvoltarii sale economice influientand
regurile unei economii nationale, spre exemplu in privinta investitiilor de capital atrase. Totodata,
fiscalitatea unui stat are si o dimensiune internationala fiind influientata de intensificarea relatiilor
economice internationale. De asemenea, aceste aspecte sunt relevante in contextul globalizarii si
accentuate de criza economico-financiara actuala.
Prin natura sa, fiscalitatea este strans legata de economie si de sistemul economic. In egala
masura, fiscalitatea este legata de drept, deoarece regurile in materie de fiscaliate sunt stabilite prin
norme juridice interne sau internationale.
Dreptul fiscal internaţional presupune o relaţie între cel puţin două jurisdicţii distincte: cea a
statului de origine a subiectului de drept vizat şi cea din statul de reşedinţă (acela în care subiectul
de drept realizează venituri impozabile ori deţine bunuri din categoria celor impuse).
Dreptul fiscal internaţional are incidenţă asupra relaţiilor transfrontaliere, iar acest fapt
impune studierea regulilor locale din fiecare ţară, având în vedere cultura juridica şi politica fiscală
a fiecărui stat. În absenţa unor convenţii internaţionale, fiecare stat îşi conservă dreptul de a aplica
integral şi întocmai propriile reglementări în vigoare, în temeiul suveranităţii sale fiscale.
Întrucât Statele Unite ale Americii se numară printre principalii actori ai economiei mondiale
(fiind, în paralel, şi principalul „jandarm" al epocii contemporane), am optat pentru a prezenta
câteva aspecte despre fiscalitatea din această ţară.
Trebuie precizat că în Statele Unite fiscalitatea trebuie studiată atât la nivel federal, cât şi la
nivelul statelor care compun federaţia, întrucât acestea dispun de un sistem paralel de impozitare a
beneficiilor, atât pentru impozitele directe, cât şi pentru impozitele indirecte.

FISCALITATEA IN STATELE UNITE ALE AMERICII

Statele Unite ale Americii includ 50 de state, avand capitala la Washington, districtul
Columbia. Statele Unite ale Americii exercita jurisdictie suverana asupra unui numar de posesiuni si
teritorii, incluzand Puerto Rico, Insulele Virgine Americane, Guam, Samoa Americana si Insulele
Marianei de Nord. Aceste posesiuni si teritorii nu sunt subiect al fiscalitatii federatiei americane.
Fiind o federatie, sistemul de impozite si taxe se dezvolta pe trei paliere: federal, statal si
municipal (local), in unele cazuri. Corporatiile sunt subiect al impozitului pe profit, sub autoritate
federala. In multe cazuri, profitul este impozitat si la nivelul statelor componente.
Angajatorii si angajatii sunt platitori de asigurari sociale, dar Statele Unite ale Americii nu
practica taxa pe valoarea adaugata, insa aproape toate statele americane impun taxe pe vanzari.
Organul fiscal suprem este Serviciul Intern de Venituri (IRS).

3
Majoritatea statelor americane percep impozit pe venit, impozit pe profit şi o taxă generală
asupra vânzărilor (echivalenţa taxei pe valoarea adăugată percepută în majoritatea statelor
europene). Puţine sunt jurisdicţiile care nu se folosesc integral de prerogativele lor, renunţând să
impoziteze la nivelul a una sau două dintre categoriile menţionate (de regulă, impozitul pe venit sau
impozitul pe profit).

Impozitul pe venit

Statele Unite ale Americii aseaza un impozit asupra veniturilor nete ale indivizilor. Cetatenii
americani si rezidentii sunt subiecti ai impunerii veniturilor provenite din intreaga lume, indiferent
de locul unde isi au resedinta. Strainii sunt subiecti ai impunerii daca devin rezidenti americani sau
daca obtin anumite tipuri de venit din aceasta tara. Strainii sunt tratati ca rezidenti americani daca
detin o Carte Verde americana si au patruns pe teritoriul tarii sau daca au implinit testul prezentei
substantiale pe teritoriul american.
Persoanele casatorite pot opta intre a completa fie o declaratie de impunere separata,
raportand venitul propriu si deducerile personale, fie o declaratie comuna, raportand venitul
combinat si deducerile familiei.
Venitul provenit din intreaga lume este supus impunerii. Acesta include salariile, venitul din
afaceri si venitul din investitii. Toate tipurile de venit (cu exceptia castigurilor de capital) sunt
agregate si impuse la aceeasi rata. Castigul de capital este obiect al unei impuneri la rate speciale.
Venitul impozabil global se calculeaza in urmatoarele etape succesive:
1. determinarea venitului brut;
2. scaderea anumitor deduceri legale, pentru a obtine venitul brut ajustat;
3. scaderea urmatoarelor: o deducere standard sau suma totala a articolelor deductibile si
sumele personale scutite.
Ratele de impunere se aplica venitului impozabil astfel calculat, iar suma impozitului datorat
poate fi compensata de catre creditele fiscale acordate.
Ratele de impunere folosite depind de statutul contribuabilului. Exista patru categorii de
cuprindere a acestora: persoanele casatorite ce completeaza impreuna declaratia de impunere;
capul familiei (de exemplu persoana care detine gospodaria ce este principalul loc unde traieste
copilul dependent sau alti dependenti cel putin jumatate din anul de impunere); indivizii
necasatoriti; persoanele casatorite ce completeaza declaratii de impunere separate.
Impozitarea veniturilor se face pe baza unui barem progresiv, conform grilei din tabelul de
mai jos, cotele de impunere variind între 10 -35%. Câştigurile din capital şi dividendele primite de o
persoană fizică sunt considerate venituri impozabile şi sunt evaluate în funcţie de palierul de
impozitare unde s-ar încadra. În raport de această încadrare, câştigurile din capital şi dividendele
sunt impozitate cu 5% (dacă veniturile impozabile pot fi încadrate în primele două paliere de
impozitare) sau 15% (pentru venituri impozabile superioare).

4
Tabel nr. 1 (SUA)
Cotele de impunere ale veniturilor persoanelor fizice
Persoane casatorite Persoane
Persoană care are
Cota de care depun o declaratie casatorite care
Celibatari calitatea de cap de
impunere comuna sau persoane depun declaratia
familie
vaduve separat
10% $ 0 - 8.700 dolari $ 0 - 17.400 dolari $ 0 - 8.700 dolari $ 0 - 12.400 dolari
8.701 dolari - 35.350 17.401 dolari - 70.700 8.701 dolari - 12.401 dolari -
15%
dolari dolari 35.350 dolari 47.350 dolari
35.351 dolari - 70.701 dolari - 142.700 35.351 dolari - 47.351 dolari -
25%
85.650 dolari dolari 71.350 dolari 122.300 dolari
85.651 dolari - 142.701 dolari - 217.450 71.351 dolari - 122.301 dolari -
28%
178.650 dolari dolari 108.725 dolari 198.050 dolari
178.651 dolari - 217.451 dolari - 388.350 108.726 dolari - 198.051 dolari -
33%
388.350 dolari dolari 194.175 dolari 388.350 dolari
35% 388.351 dolari + 388.351 dolari + 194.176 dolari + 388.351 dolari +
Sursa:www.IRS.gov – 2012 Tax Rate Tables

Aceste cote de impunere sunt ajustate anual, in functie de evolutia indicelui inflatiei.
Baza de impunere este determinată prin luarea în considerare a unor largi categorii de
cheltuieli deductibile, dintre care se enumără următoarele :
 Deducerile personale: deducerea acordată contribuabililor a căror venituri nu depăşesc un
anumit cuantum;
 Deducerile standard: exprimate ca o suma fixa in functie de statutul contribuabilului la
completarea fişei fiscale anuale. La aceste sume generale, indexabile în fiecare an, se mai pot
adăuga sume suplimentare în funcţie de vârsta contribuabilului sau starea de sănătate.
 diverse tipuri de credite fiscale:
 creditul fiscal pentru impozitele plătite în străinătate (dacă depăşesc 300 USD);
 creditul fiscal pentru cheltuielile copiilor mai mici de 12 ani şi a persoanelor dependente;
 creditul fiscal pentru persoanele în vârstă sau cu dizabilităţi;
 creditul fiscal pentru cheltuielile cu educaţia copiilor (maxim 4000 USD);
 creditul fiscal pentru contribuţiile la un plan de economisire pentru pensie;
 creditul fiscal pentru copii;
 creditul fiscal pentru cheltuielile ocazionate de adoptarea unui copil;
 alte tipuri de credite fiscale (pentru dobânzile la creditele contractate, pentru folosirea
unor surse neconvenţionale de energie);
 deducerile pentru cheltuielile provocate de evenimente de forţă majoră (accidente de
masină, demolări care sunt consecinţa unui dezastru, cutremure, incendii, inundaţii, uragane,
naufragii, furtuni, atacuri teroriste, tornade, vandalism şi erupşii vulcanice) sau pentru cheltuielile

provocate de savârşrea asupra contribuabilului a unor infracţiuni (şantaj, furt, jaf armat,
răpire pentru obţinerea unei răscumpărări).

5
Categoriile de venit exceptat de la impunere cuprind: sumele primite sub contracte de
asigurari de viata; darurile si mostenirile; dobanda obligatiunilor emise de statele americane si
municipalitati pentru scopuri publice calificate; venitul castigat in strainatate, in anumite limite;
unele sume primite ca si compensatii pentru boala sau accidente.
Venitul obtinut ca salariu este obiect al impunerii. Cheltuielile aflate in relatie directa cu
obtinerea venitului si care nu sunt rambursate de angajator pot fi deduse. Costurile de deplasare (de
naveta) nu sunt deductibile. Cheltuielile de deplasare sunt deductibile numai daca sunt platite in
legatura cu inceperea activitatii, ca angajat sau ca lucrator independent, la un loc principal nou de
munca. Acest nou loc de munca trebuie sa fie la cel putin 50 de mile departare de fostul serviciu sau
la cel putin 50 de mile de rezidenta individului.
Beneficiile primite in natura de catre un angajat constituie, in general, venit impozabil.
Venitul din pensii provenit din planurile de pensii calificate sponsorizate de angajator,
planurile de bonusuri pentru actiuni si planurile de distributie a profitului este venit
impozabil.
În materia impozitului pe venit, cotele de impunere sunt modice, nivelul de 9,5% fiind atins
doar în Vermont şi Districtul Columbia (doar pentru veniturile cele mai consistente).
De regulă, impozitul federal plătit este deductibil din baza de impunere a impozitului statal.
Majoritatea statelor recurg la un sistem de impozitare progresivă a veniturilor, în timp ce mai puţine
dintre ele (Colorado, Indiana, Pennsylvania) impun veniturile cu o cotă fixă (flat rate). În fine, ceea
ce se mai poate observa este faptul că şi la nivel statal impozitarea veniturilor ţine cont de situaţia
familială a contribuabililor, fiind obișnuită impozitarea pe cuplu.

Tabel nr. 2 (SUA)


Impozitele percepute la nivelul câtorva state americane
Impozitul pe venit Impozitul pe Taxa generală asupra
Statul
(%) profit (%) vânzărilor(%)*
Arizona 2,87 - 5,04 6,968 5,6
Colorado 4,63 4,63 2,9
Connecticut 3-5 7,5 6
Delaware 2,2-5,95 8,7 -
Georgia 1 -6 6 4
Hawaii 1,4-8,25 4,4 - 6,-4 4
Idaho 1,6-7,8 7,6 6
Iowa 0,36 - 8,98 6-12 5
Kansas 3,5 - 6,45 4 5,3
Kentucky 2-6 4 - 8,25 6
Louisiana 2-6 4-8 4
Maine 2-8,5 3,5 - 8,93 5
Sursa: Internal Revenue Service, www.irs.gov

*Cotele prezentate în acest tabel corespund impozitului perceput la nivel statal. În paralel, la
nivel local aceste cote pot fi majorate.

6
Impozitul pe profit

Statele Unite ale Americii folosesc un sistem clasic de impunere a corporatiilor. Profiturile se
impoziteaza la companie, in anul realizarii lor si ulterior la actionari, cand se distribuie. Actionarii
sunt impusi in functie de statutul lor, respectiv corporatii, indivizi, trust sau proprietar. Dividendele
nu sunt deductibile din profitul impozabil. Corporatiile care primesc dividende impozabile le pot,
insa, deduce integral sau partial. Dividendele platite nerezidentilor sunt obiect al impunerii.
Entitatile legale subiecte ale impozitului pe profit includ:
- corporatiile;
- societatile pe actiuni;
- asociatiile;
- companiile de asigurari;
- bancile.

Formele specializate de companii, cum sunt companiile de investitii regulate (simbolizate


RICs si cunoscute ca fonduri mutuale) si trusturile de investitii in averi reale (REITs) sunt subiecte
ale impozitului pe profit, dar sunt indreptatite sa solicite o deducere din venitul din investitii si
castigurile de capital distribuite actionarilor.
Trusturile de investitii in ipoteci pentru averi reale (REMICs) si in active financiare
securizate (FASITs) nu sunt subiecti ai impunerii profiturilor. Exista, totodata, unele persoane
juridice pentru care se aplica un regim special, in sensul ca dividendele distribuite actionarilor sunt
impuse, dar profiturile ramase la dispozitia lor sunt exceptate.
Conceptul de rezidenta nu este folosit in Statele Unite ale Americii pentru corporatii.
Corporatiile sunt considerate interne daca sunt organizate sub legea unuia dintre statele americane
sau a districtului Columbia si sunt considerate straine daca sunt organizate sub o jurisdictie legala
straina.
Corporatiile interne sunt impuse asupra venitului provenit din intreaga lume. Venitul este
definit, in sens larg, ca incluzand toate veniturile obtinute, indiferent de tip si de sursa de
provenienta. Aceleasi tipuri de rate de impunere se aplica asupra tuturor categoriilor de venituri.
Corporatiile pot deduce toate cheltuielile ordinare si necesare, platite sau contractate de-a
lungul anului, in desfasurarea unei afaceri. Articolele deductibile includ: cheltuielile de afaceri;
deprecierile si amortizarile; platile de dobanzi; impozitele statale si locale platite pe venit si pe
averea reala; contributiile caritabile; pierderile care nu sunt compensate cu asigurari sau similare;
datoriile riscante.
Provizioane speciale permit amortizarea cheltuielilor organizationale ale corporatiei,
costurile de infiintare, cheltuielile de cercetare-dezvoltare si cheltuielile cu caracter ecologic.
Totodata, contribuabilul poate opta pentru deducerea unor taxe (straine sau de alta natura).
Categoriile de cheltuieli nedeductibile cuprind: salariile excesive; platile finale excesive
efectuate in legatura cu preluarea unor corporatii; cheltuielile si dobanzile referitoare la obtinerea
venitului scutit. In general, dobanzile sunt deductibile limitat, in raport de anumite conditii.
Dividendele sunt deductibile doar pentru companiile specializate (RICs si REITs).
Evaluarea activelor se realizeaza prin metoda LIFO sau FIFO. Pentru aceasta se mai
utilizeaza metoda costului sau metoda minimului dintre cost si valoarea de piata. Daca se apeleaza la
metoda LIFO activele trebuie evaluate la cost si toate situatiile financiare catre creditori si actionari

7
trebuie sa fie intocmite folosind metoda LIFO. Intreprinderile mici (cu un venit sub 5 milioane de
dolari) pot sa foloseasca o metoda simplificata LIFO.
Corporatiile sunt subiect al impunerii castigurilor de capital. Ratele care se aplica sunt cele
utilizate si la impunerea venitului ordinar. Se acorda o diminuare a obligatiei fiscale pentru
urmatoarele tranzactii legate de fuziuni, lichidari si reorganizari:
 transferurile unui pachet de actiuni la o corporatie, mai mare de 80%;
 lichidarile unui subsidiar detinut in proportie de peste 80% de catre compania mama;
 fuziunile legale ale corporatiei sau tranzactiile de consolidare;
 divizarile corporationale;
 recapitalizarile corporatiei (de exemplu schimbarea structurii capitalului);
 migrarea corporatiei (de exemplu schimbarea locului acesteia) s.a.
In aceste tranzactii, castigul este amanat pana in momentul cand actiunile sau activele primite sunt
vandute. Aceste facilitati se acorda in conditiile indeplinirii anumitor criterii precis stabilite.
Sistemul de impunere a profiturilor companiilor este unul de tip progresiv. Corporatiile
sunt subiect si al unei taxe alternative minime, in masura in care aceasta este mai mare decat
obligatia fiscala normala, calculata pe baza ratelor anterioare. Baza de calcul, in cazul acestei
alternative, se determina cu luarea in considerare a anumitor articole de venituri care sunt tratate
preferential in regimul normal. Venitul minim impozabil alternativ ce depaseste suma scutita de
40 000 de dolari este impozitat cu o rata de 20%. Suma cu care taxa alternativa minima depaseste
impozitul normal este impusa si cu o taxa aditionala.

Tabel Nr. 3
Cota de impunere pentru profit
Venit impozabil ($) Cota de impunere
0 - 50,000 15%
50,000-75,000 $7,500 + 25% din suma peste 50,000

75,000-100,000 $13,750 + 34%din suma peste 75,000

100,000-335,000 $22,250 + 39%din suma peste 100,000

335,000-10,000,000 $113,900 + 34%din suma peste


335,000
10,000,000 to 15,000,000 $3,400,000 + 35% din suma peste
10,000,000
15,000,000-18,333,333 $5,150,000 + 38% din suma peste
15,000,000
peste 18,333,333 35%
Sursa: http://www.irs.gov/pub/irs-pdf/i1120.pdf

Corporatiile americane beneficiaza de o serie de stimulente. Astfel, cheltuielile de cercetare


si dezvoltare pot fi deduse in anul efectuarii lor sau amortizate pe o perioada de 60 de luni.
Cresterile anuale de astfel de cheltuieli sunt eligibile pentru un credit de impunere de 20%, in
masura in care depasesc suma de baza determinata prin referire la media lor in primii trei ani de
impunere a subiectului. Acest credit de impunere se solicita si pentru cercetarea de baza calificata.
8
De asemenea, se permite amortizarea in 60 de luni (5 ani) a facilitatilor pentru controlul poluarii,
cheltuielilor de organizare si costurilor de incepere a afacerii.

Contributiile de asigurari sociale

Contributiile de asigurari sociale suportate de angajatori si de angajati sunt reglementate


juridic de catre „Legea contributiilor de asigurari federale” (FICA).
Taxa totala de asigurari sociale este o combinatie intre doua contributii separate:
 pentru varsta inaintata, supravietuitori si pentru asigurarea de dizabilitati (OASDI);
 pentru asigurare medicala (Medicare).
Taxa este impusa in procente egale atat asupra angajatorilor cat si asupra angajatilor.
Angajatorul colecteaza obligatia fiscala a angajatului prin retinere la sursa.
Rata de impunere OASDI este de 6,2% din salariul lunar pana la un maxim de 87 000 de
dolari. Taxa pentru asigurare medicala - este de 1,45% din toate salariile, fara a exista un plafon
maximal.
Taxa pe neangajare este impusa de catre „Actul federal de impunere a somajului” (FUTA). Taxa
este asezata la o rata de 6,2% din salariile pana la 7 000 USD (taxa maxima este 434 USD). Aceasta
obligatie fiscala este suportata numai de catre angajator.
Indivizii liber profesionisti trebuie sa plateasca procentul angajatorului in completare cu al lor.
Astfel, rata pentru varsta inaintata, supravietuitori si pentru asigurarea de dizabilitati (OASDI)
pentru liber profesionisti este 12,4% si componenta Medicare este 2,9%.
Taxele de asigurari sociale platite de angajati sunt nedeductibile. Indivizii liber profesionisti pot
deduce 50% din taxa de asigurari sociale din venitul brut, pentru scopurile federale de impunere a
venitului.
Taxa pe valoarea adaugata

Statele Unite ale Americii nu au un sistem al taxei pe valoarea adaugata. Insa, aproape toate
statele americane si municipalitatile impun taxe asupra vanzarii cu amanuntul a bunurilor si
serviciilor. Ratele sunt, in general, cuprinse intre 4% si 9% in functie de statul si municipalitatea in
care au loc tranzactiile. Sunt de regulă scutite de la aplicarea taxei produsele considerate de strictă
necesitate.
Taxele pe vînzări
Taxele pe vânzări sunt impuse de cele mai multe state și unele localități de pe prețul la
vânzarea cu amănuntul de mai multe bunuri și a unor servicii. Ratele de impozitare de vânzări
variază foarte mult între jurisdicții, de la 0% la 16%, și poate varia într-o jurisdicție în funcție de
bunurile sau serviciile impozitate. Impozitul pe vînzări sunt colectate de către vînzător, la momentul
vînzării, sau sunt restituite de taxa de utilizare de către cumpărători de produse impozabile care nu
au plătit impozitul pe vînzări.
Accizele pot fi impuse pe prețul de vânzare de bunuri sau pe o unitate sau pe alte baze. Pot fi
necesare ca accizele să fie plătite de către producător la vânzare cu ridicata, sau pot fi colectate de la
client la vânzarea cu amănuntul. Accizele sunt impuse la nivel federal și de stat pe o varietate de
produse, alcool, tutun, anvelope, benzină, motorină, cărbune, arme de foc, de servicii de telefonie,
transport aerian, obligațiuni neînregistrate, precum și multe alte bunuri și servicii. Unele jurisdicții
9
cer ca timbrele să fie aplicate pe produsele pentru a demonstra plata taxei. La fel, este introdus
accizul în mărime de 10% pe automobilele luxoase, blănuri, bijuterii și avioane proprii.

Administrarea fiscală

Impozitele în Statele Unite sunt administrate de sute de autorități locale. La nivel federal,
există trei administrații. Cele mai multe taxe federale interne sunt administrate de către Internal
Revenue Service , care face parte din Departamentul de Trezorerie . Alcoolul, tutunul, armele de
foc și impozitele sunt administrate Biroul Fiscal și al Comerțului (TTB). Impozitele pe importuri
(taxe vamale), sunt administrate de către US Customs and Border Patrol . Biroul Fiscal și al
Comerțului (TTB) este parte a Departamentului de Justiție și US Customs and Border Patrol
(CBP) face parte din Departamentul pentru Securitate Internă .
Constituția Statele Unite ale Americii prevede că Congresul “va avea puterea de a stabili și de
a colecta impozite, taxe și accize ... dar toate taxele, impozitele și accizele trebuie să fie pe întreg
teritoriul Statelor Unite.”
Congresul a adoptat numeroase legi care se ocupă cu taxele de la adoptarea
Constituției. Aceste legi autorizează în mod expres Secretar al Trezoreriei al SUA de a delega mai
multe competențe legate de taxe, evaluare și colectare a impozitelor. Constituțiile de stat acorda
uniform guvernului de stat dreptul de a percepe și de a colecta taxe.

Concluzie

Sistemul fiscal constituie unul din cele mai importante elemente ale relaţiilor economice de
piaţă, de eficacitatea lui depinde, în mare măsură, succesul reformelor economice ulterioare.
Sistemul fiscal al Statelor Unite ale Amercii este unul destul de complex însăși pornind de la
suprafața acestora și finisînd cu organizarea federală a ei. Urmărind evoluția acestuia, putem
observa că pe parcursul istoriei de la fondarea sisitemul fiscal, acesta a suferit modificări foarte
modeste. Astfel,putem concluziona că sistemul fiscal american se bazează pe teoria echivalenței.

10
BIBLIOGRAFIE

Ault H.J., Arnold B.J. - Comparative Income Taxation: A Structural Analysis, 2nd Edition, Kluwer
Law International, 2004;
Armeanic Alexandru, Fiscalitatea în statele contemporane, Editura „CE USM”, Chişinău 2003;
Condor I., Drept financiar, Editura Regia autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1994;
Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti, 1998;
Vintilă Georgeta, Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti,
2006;
http://en.wikipedia.org/wiki/Taxation_in_the_United_States - Wikipedia Enciclopedia Liberă;
www.consultingreview.ro;
www.cronicaeuropeana.ro;
www.doingbusiness,org;
www.worldbank.org;
www2.gsu.edu

11