1 LEGISLATIE EUROPEANA ...................................................................................................

11
Directivele SEVESO I , II şi III .................................................................................................11
TRANSPUNEREA DIRECTIVEI SEVESO III ÎN ROMÂNIA ..............................................14
CONCLUZII ................................................................................................................................ 15
BIBLIOGRAFIE .........................................................................................................................17

Accidentul de la Seveso a fost un accident industrial de mare amploare, care a avut loc, la 10 iulie 1976, la
un reactor chimic din incinta unei fabrici de pesticide din nordul Italiei.
A fost eliberat în atmosferă un nor de dioxină, o substanță cunoscută pentru efectele ei cancerigene.
37.000 de persoane au intrat în contact cu aerul contaminat, au fost găsite mii de animale moarte, iar solul a
fost contaminat. Zona afectată (circa 18 km2) cuprindea în special orașul Seveso, aflat la 15 km de Milano, oraș
care ulterior a fost evacuat. În acea zonă au fost îngropate două tancuri de mari dimensiuni în care au fost
stocate cadavrele animalelor afectate, reziduurile fabricii și porțiuni de sol contaminat și apoi a fost amenajat un
parc natural.
Gravitatea accidentului (unii l-au comparat ca efect cu explozia de la Hiroshima) a determinat Consiliul
Europei să emită așa-numita Directivă Seveso, prin care s-au introdus reglementări stricte privind producerea și
stocarea a cca 80 de substanțe considerate foarte periculoase.
Introducere

Accidentul de la Seveso a fost un accident industrial de mare amploare, care a avut loc, la 10 iulie
1976, la un reactor chimic din incinta unei fabrici de pesticide din nordul Italiei. A fost eliberat în
atmosferă un nor de dioxină, o substanță cunoscută pentru efectele ei cancerigene. 37.000 de
persoane au intrat în contact cu aerul contaminat, au fost găsite mii de animale moarte, iar solul a
fost contaminat. Zona afectată (circa 18 km2) cuprindea în special orașul Seveso, aflat la 15 km
de Milano, oraș care ulterior a fost evacuat. În acea zonă au fost îngropate două tancuri de mari
dimensiuni în care au fost stocate cadavrele animalelor afectate, reziduurile fabricii și porțiuni de
sol contaminat și apoi a fost amenajat un parc natural. Gravitatea accidentului (unii l-au comparat
ca efect cu explozia de la Hiroshima) a determinat Consiliul Europei să emită așa-numita
Directivă Seveso, prin care s-au introdus reglementări stricte privind producerea și stocarea a cca
80 de substanțe considerate foarte periculoase.

2
CAPITOLUL 1 Proprietățile dioxinei

1.1 Dioxina
Dioxină este denumirea uzuală pentru un grup de câteva sute de substanțe cu structură chimică și
proprietăți biologice asemănătoare (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD). Toate aceste
substanțe au potențial toxic și cancerigen. Cea mai toxică și cea mai studiată este 2,3,7,8
tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD).

Conținutul de dioxine este suma policlorodibenzo-para-dioxinelor (PCDD) și a

policlorodibenzofuranilor (PCDF), exprimată în echivalente toxice aleOrganizației Mondiale a
Sănătății (OMS) pentru aplicarea TEF-OMS (factori de echivalență toxică, 1997). Conținutul se
exprimă în conținut superior, cu alte cuvinte conținuturile se calculează presupunând că toate
valorile elementelor înrudite diferite mai mici decât pragul de detecție sunt egale cu pragul de
detecție. Prima dioxină a fost sintetizată in 1872, dar a rămas doar la faza de sinteză de laborator
pentru că nu i se găsise nicio utilizare practică. S-a constatat ulterior că dioxinele și
clorobenzofuranii apar în mediu ca produși secundari în industria de sinteză chimică (a
compușilor organici clorurați), în industria hârtiei, în procesele de incinerare a rezidurilor chimice
și menajere sau pot rezulta în urma erupțiilor vulcanice . Debarasarea de dioxine, fără
contaminarea mediului sau a populației este greu de realizat. Metoda cea mai bună este
incinerarea la temperaturi de 1000° C și chiar peste. Nivelul actual de expunere la dioxină (admis
de Organizația Mondială a Sănătății) este de 1-3 picograme/kg corp, în țările industrializate. Prin
înlocuirea tuturor hidrogenilor din ciclurile benzenice se pot forma 75 de compuși diferiți ai
dibenzodioxinei de la monocloro la octacloro dioxine. 3
Dioxinele sunt substanțe inodore, incolore, foarte stabile, lipofile și insolubile în apă. Compușii în
care clorul ocupă pozițiile 2, 3, 7 sau 8 sunt în special toxice pentru păsări, pești sau mamifere
deoarece se metabolizează rapid și ajung în ficat, țesuturi adipoase apoi piele și mușchi. Odată
dizolvate în țesutul adipos persistă în organism timp de mai mulți ani (durata de înjumătățire este
de 7 ani). Nu prezintă izomerie optică, fiind o moleculă simetrică.

1.2. Pericole pentru oameni și animale

Datorită faptului că dioxinele se bioacumulează și au timpul de înjumătățire mare, expunerea
cronică poate să ducă la consecințe asupra sănătății cum ar fi: disfuncții reproductive, dereglări
ale tiroidei, diabet, endometrioză, afectarea sistemului imunitar și a sistemului nervos (central și
periferic), sarcom și cloracnee (o dermatoză provocată de expunerea la clor şi la derivaţii săi).
Chiar și la concentrații foarte reduse pot fi periculoase. Pe durată îndelungată ele acționează
negativ asupra sistemului corporal de imunitate, producând îmbolnăviri grave ale pielii, ale căilor
respiratorii, ale glandei tiroide și ale aparatului digestiv. Prin încercări făcute pe animale s-au
dovedit și efecte cancerigene. Cea mai cunoscută dioxină este tetraclorodibenzodioxina - TCDD
-, așa zisa otravă Seveso (toxină). Numele vine de la gravul accident chimic petrecut la Seveso.
Chiar numai o milionime de gram (1/1.000.000) concentrație pe 1 Kg de greutate corporală poate
deveni mortală pentru organism. TCDD este cea mai toxică sunbstanță sintetizată de om, este
asociată cu tetanos și botulism și este carcinogen. În 1976 a avut loc un accident, dezastrul
Seveso, la un reactor de fabricare a 2,4,5-triclorofenolului, cunoscut sub acest nume deoarece
orașul Seveso a fost cel mai afectat. În amestecul de toxice emis s-a identificat TCDD și se
apreciază că au fost dispersate în mediu 1-5 kg.

1.3. Alte caracteristici ale dioxinelor

Dioxina, o dată produsă (generată) și intrată în mediul ambiant, se degradează foarte încet,
eventual localizându-se în corpul uman sau animal. Totuși cea mai mare parte (90-95%) a
otrăvirii unui corp uman se poate face doar prin alimentație cu produse din carne sau produse
lactate poluate de dioxină. Dioxinele iau naștere prin procese de ardere efectuate la anumite
temperaturi, unde sunt implicate clorul și carbonul. Se pot da ca exemplu incendiile de păduri sau
sau erupțiile vulcanilor. De asemenea, pot fi generate dioxine la procesele de

4
producție cu participare de clor. Se apreciază că dioxinele iau naștere la arderi cu o temperatură
de peste 300 °C, iar la peste 900 °C sunt distruse.

1.4. Contaminarea cu dioxină

Descompunerea dioxinelor în mediul extern este extrem de lentă şi necesită foarte mult timp. De
aceea, dioxinele se pot concentra în lanţul alimentar, animalele ajungând să aibă în corp (prin
bioacumulare) concentraţii mult mai mari (de sute şi mii de ori) decât plantele, apa şi solul.
Tendinţa toxicului este de a se acumula în ţesutul adipos al organismului. Atunci când persoana
slăbeşte brusc, chiar şi după mai mulţi ani de la ingerarea dioxinei, aceasta se eliberează în sânge
şi exercită anumite efecte toxice, teratogene sau cancerigene. Foarte important de ştiut este că
doza zilnică tolerată de organismul uman, de cel mult un picogram pe kilogram de greutate,
ingerată la un moment dat, poate avea efecte variate la diferite persoane, în funcţie de nivelul şi
de frecvenţa expunerilor anterioare, adică de concentraţia preexistentă în organism. La cobai,
doza minimă cu efect letal este de un microgram dioxină administrată pe cale orală.

1.5. Simptome şi efecte ale intoxicării cu dioxină

Cel mai cunoscut caz de otrăvire cu dioxină este cel al actualului preşedinte al Ucrainei, Viktor
Iuscenko, pe vremea când era candidat al opoziţiei, în septembrie 2004. Efectele vizibile ale bolii
şi cele mai cunoscute, numite chloracnee, constau în chisturi sebacee şi erupţii veziculare faciale,
însoţite de tulburări de pigmentare a feţei. Principalul pericol al expunerii la acest toxic îl
reprezintă riscul cancerigen, dioxina producând cancer cu diferite localizări (inclusiv cancerul
mamar), prin afectarea gravă a mitocondriilor celulare. În afară de cancer, expunerea la dioxine
are efecte negative asupra sistemului imunitar şi provoacă perturbarea sistemelor hormonale,
malformaţii ale fătului, fertilitate scăzută, diabet, afecţiuni ale plămânilor şi ale pielii, sindromul
oboselii cronice, perturbări ale sistemului nervos şi altele.

5
CAPITOLUL 2 Accidentul de la Seveso

2.1. Prezentare generală

Seveso este numele unei localităţi din Italia, situată la nord de Milano unde, pe data de 10 iulie
1976, la ora 12 : 37 o valva a unui rezervor de la fabrica de pesticide ICMESA (Industrie
Chimiche Meda Società Azionaria) a cedat, provocand un accident chimic. Instalaţia industrială,
situată în Meda, a fost deţinută de către societatea ICMESA, o filială a Givaudan, care la rândul
său, era o filială a Hoffmann-La Roche (Roche Group). Fabrica era construită cu mulţi ani în
urmă şi populaţia locală nu o percepea ca o potenţială sursă de pericol. În plus, deşi mai multe
expuneri ale populaţiei la dioxine au avut loc înainte, mai ales în accidentele industriale, au fost
de o scară mai limitată. La producerea de triclorfenol prin supraîncălzire s-a eliminat în atmosferă
forma extrem de otrăvitoare a tetraclordibenzodioxinei (de atunci, acest compus chimic se
numeşte şi otrava Seveso, iar dioxina policlorată reprezintă simbolic materiile extrem de toxice).
Un nor albicios format din vapori de chimicale s-a ridicat la cca. 50 de metri în aer și a fost purtat
imediat de vânt spre Seveso și alte localități învecinate. Problema cu acest nor era că el conținea
o substanță cu un nume imposibil (2, 3, 7, 8tetraclordibenzodioxin sau TCDD), o dioxină a cărei
concentrație maximă acceptată în atmosferă este de 0,0001%. La Seveso, după accident,
concentrația de TCDD a atins valori de 100 de ori mai mari. Accidentul a produs eliberarea în
atmosferă a circa 6 tone de substanţe toxice, cu grave consecinţe:  apariţia de cloracnee în rândul
populaţiei (250 de persoane), aproximativ 37.000 persoane expuse;  736 persoane au fost
relocate dintr-o zonă de 110 ha (astăzi pădurea de stejari Seveso);  aproximativ 4% dintre
animalele de la fermele din vecinătate au murit, iar celelalte, în jur de 80.000, au fost sacrificate
pentru a preveni contaminarea prin lanţul trofic;  instalaţiile şi solul din jurul fabricii au fost
îndepărtate şi depozitate într-o zonă de depozitare special amenajată şi asigurată.

6
Cu toate acestea, firma a mai lucrat încă o săptămână. Nimeni nu era în fabrică când s-a intâmplat
evenimentul şi conducerea ICMESA a eşuat in alarmarea timpurie.

2.2. Poluarea chimică

Accidentul s-a produs în corpul B al fabricii. Chimicalele 2, 4, 5 - trichlorophenol au fost produse
de 1, 2, 4, 5 - tetrachlorobenzene, prin înlocuirea nucleophilic aromatice în reacţie cu hidroxid de
sodiu. 2, 4, 5 - trichlorophenol a fost conceput ca un intermediar pentru hexaclorofen, deşi poate
fi, de asemenea, utilizat ca intermediar pentru erbicid 2, 4, 5-T (acid 2, 4, 5 -
triclorofenoxiacetic ). Această reacţie trebuia să fie efectuată la o temperatură mai mare decât a
proceselor normale utilizate care au fost disponibile, așa că s-a decis să se utilizeze evacuarea
aburului din turbina electrică şi trecerea prin exteriorul bobinei încălzite pe reactor. Această
evacuare de abur a fost la 12 bari și 190°C, rezultând un amestec de reacţie la 158 °C (cu un
punct de fierbere de 160 ° C). Testele de siguranţă au arătat debutul unei reacţii adverse exoterme
la 230 °C. Cu acest prilej a fost întrerupt procesul de lot înainte de finisarea ultimului pas de
eliminare a etilenglicolului prin distilare, datorită unei legi italiene care prevedea necesitatea
închiderii operaţiunilor peste weekend. Aceasta a făcut ca sarcina turbinei să scadă dramatic,
ducând la o ridicare a temperaturii de evacuare a aburului de aproximativ 300 °C, încălzind
peretele reactorului deasupra nivelului de lichid la aceeaşi temperatură. Acest lot a fost oprit prin
izolarea cu aburi și dezactivarea agitatorului. Căldura reziduală în creștere din manta face ca
stratul superior al amestecului de lângă perete să ajungă la o temperatura critică (care era de fapt
doar 180 °C, cu 50 °C mai puțin decât credeau), lucru ce produce o descompunere lentă şi după
şapte ore a urmat o reacţie rapidă ”runway” atunci când temperatura a ajuns la 230 °C. Supapa
finală s-a deschis şi 6 tone de material au fost distribuite peste o zona de 18 km², inclusiv 1 kg de
2, 3, 7, 8-tetrachlorodibenzodioxin (TCDD), care este în mod normal văzut doar în urme de mai
puţin de 1 ppm (părţi pe milion). Cu toate acestea, în condiţii de temperaturi mai ridicate asociate
cu reacţia “runway”, producţia TCDD a ajuns aparent la 100 ppm sau mai mult.

2.3. Suprafața afectată de eliberarea dioxinei

Unsprezece comunități din mediul rural între Milano și Lacul Como au fost direct implicate în
eliberarea toxinelor și a urmărilor sale. Cele patru cele mai afectate municipalități includ: Seveso
(cu o populație de 17.000 în anul 1976), Meda (19.000 locuitori), Desio (33.000

7
locuitori), și Cesano Maderno (34.000 locuitori). Alte două municipii au fost supuse unor
restricții postaccident: Barlassina (6.000 locuitori) și Bovisio Masciago (11.000 locuitori).
Monitorizarea stării de sănătate a fost extinsă la alte cinci municipalități. Întreaga zonă afectată
face parte din Brianza, un cartier prosper din Lombardia, în sine una dintre cele mai bogate și
cele mai industrializate regiuni din Italia, economia acestei zone datorându-se în mare parte unui
grup de ateliere mici și industriile, angajate în fabricarea mobilei. Dezastrul de la Seveso a avut
un efect deosebit de traum atic asupra populației locale expuse, deoarece gravitatea acesteia a fost
recunoscută doar treptat. Comunitatea a fost împărțita de conflicte ranchiunoase. Oamenii din alte
țări au cunoscut, de asemenea, îngrijorarea cu privire la riscurile industriale și necesitatea unei
reglementări mai severe a instalațiilor chimice periculoase. În aceste privințe, Seveso semăna cu
Bhopal (anul 1984) și Cernobîl (anul 1986), ambele fiind privite ca simboluri internaționale de
patologie industrială. Zona afectată a fost împărțită în zonele A, B și R. Zona A a fost mai departe
împărțită în 7 sub-zone. Populația locală a fost sfătuit să nu se atingă sau să mănânce fructe sau
legume cultivate pe plan local .


Zona A a avut o concentrație TCDD în sol > 50 de micrograme pe metru pătrat (g / m²), Zona B a
avut o concentrație TCDD în sol între 5 și 50 g / m², a avut aproximativ 4700 Zona R a avut o
concentrație TCDD în sol de < 5 g / m², a avut 31800 de locuitori.

a avut 736 de locuitori.



de locuitori.


8
În câteva zile s-au găsit un total de 3.300 de animale moarte, mai ales păsările de curte și iepurii.
Sacrificarea de urgență a început pentru a preveni intrarea TCDD în lanțul alimentar, iar până în
1978 peste 80.000 de animale au fost sacrificate și 15 copii au fost internați în spital cu
inflamarea pielii. Până la sfârșitul lunii august, zona A a fost complet evacuată și împrejmuită,
1.600 de oameni de toate vârstele au fost examinați și 447 au fost depistați cu leziuni ale pielii
sau chloracnee . Un centru de consiliere a fost creat pentru femeile gravide, dintre care 26 au
optat pentru un avort, care a fost legal, în cazuri speciale, după consultare. Alte 460 de femei au
adus sarcinile fără probleme, copiii lor neavând niciun semn de malformații sau patologii. Herwig
von Zwehl (director tehnic al ICMESA) și Paolo Paoletti (director de producție la ICMESA) au
fost arestați. Două comisii guvernamentale au fost stabilite pentru a dezvolta un plan pentru
carantină și decontaminarea zonei, pentru care guvernul italian a alocat 40 de miliarde de lire
(47.8 milioane dolari SUA). Seveso este un simbol paradoxal, deoarece efectele asupra sănătății
umane ale dezastrului au fost obscure și procesul de recuperare a fost neobișnuit. Victimele au
fost compensate, muncitorii au fost redistribuiți și un program substanțial de monitorizare a
sănătății pe termen lung a fost pus în funcțiune. Prin urmare, recuperarea a fost un proces de
depășire a traumelor inițiale (de exemplu chloracnee, teama de deficiențe genetice, de evacuare,
animale moarte) și restabilirea modelelor obișnuite ale vieții sociale, economice și instituționale.

2.4. Implicarea autorităților

Autoritățile locale și oficialii fabricii de pesticide au acționat cu mare întârziere. În prima
săptămână populația nici măcar nu a știut de accident, pentru că acesta nu a fost făcut public.
Până să se înceapă operațiunile de evacuare a mai trecut încă o săptămână. Conducerea fabricii a
așteptat mai întâi rezultatele unor analize ale mostrelor de sol din zonă, analize care au fost însă
efectuate la compania-mama, în Franța. Ca urmare, rezultatele au sosit 5 zile mai tarziu și ele au
arătat într-adevăr un nivel foarte ridicat de dioxină. De altfel, chiar și fără aceste analize, era
evident că ceva se întamplase: copiii care se jucaseră pe afară în ziua accidentului prezentau
arsuri și iritații ale pielii, iar animalele din zonă (iepuri, animale de casă, animalele de la fermele
locale) mureau spontan, pe capete. După aflarea rezultatelor testelor s-a interzis complet
consumul de fructe și legume din zonă. Apoi, aproape 750 de persoane au fost evacuate, iar zona
a fost îngrădită. Măsurile concrete de decontaminare au costat 115 miliarde de lire, echivalentul a
60 de milioane de dolari, și au însemnat, în primul rând, îndepărtarea reziduurilor și substanțelor
chimice din fabrica de 9
pesticide. Acestea au fost încărcate în 42 de containere care au fost depozitate în locuri special
amenajate, având același regim ca și deșeurile nucleare. Într-un final ele au fost incinerate. O altă
măsură a fost demolarea fabricii cărămidă cu cărămidă. Un strat de pământ de 40 cm grosime a
fost îndepărtat de pe întreaga suprafață contaminată, apoi totul a fost îngropat la fața locului, în
niște sarcofage din beton, împreună cu cadavrele animalelor eutanasiate.

2.5. Responsabilii acestui dezastru

Cinci angajați ai fabricii, printre care și directorul tehnic și directorul de producție, au fost arestați
și doi dintre ei au fost găsiți vinovați (directorul de producție Paolo Paoletti a fost asasinat în
1980 de un membru al organizației radicale Prima Linea), iar compania Givaudan, proprietara
fabricii ICMESA, a trebuit să plătească autorităților locale din regiunea Lombardia despăgubiri
de 20 de miliarde de lire (aproximativ 10 milioane de dolari). Astăzi, pe locul fostei fabrici de
pesticide este un parc numit Bosco delle Querce (Pădurea de Stejari), însă nu mai există niciun
pericol în zonă, nivelul de dioxină fiind mult sub cel din zone normale, neafectate vreodată de
această substanță.

2.6. Studiile privind efectele imediate și pe termen lung de sănătate

Un studiu efectuat în 1991, la 14 ani de la accident, a încercat să evalueze efectele la mii de
persoane care au fost expuse la dioxină. Cel mai evident efect negativ asupra sănătății constatat a
fost chloracneea (193 de cazuri). Alte efecte remarcate au fost neuropatie periferică și inducerea
enzimelor hepatice precum și grave sechele de expunere la dioxină (de exemplu, defecte de
naștere). Un studiu publicat în 1998 a concluzionat că chloracneea (aproape 200 de cazuri cu o
dependență de expunere clară) a fost singurul efect stabilit cu certitudine. Investigații timpurii
despre sănătate, inclusiv funcția hepatică, funcția imunitară, tulburări neurologice, și defecte de
reproducere a dat rezultate neconcludente. Cu toate acestea, rezultatele susțin că dioxina este
cancerigenă pentru oameni. În 2009, o actualizare a constatat o creștere a cancerului mamar. S-ar
putea argumenta că Seveso este un dezastru care nu a produs încă consecințe dezastruoase
identificabile. Mai multe studii au fost realizate asupra stării de sănătate a populației din
comunitățile învecinate. Acestea au stabilit că oamenii de la Seveso expuși la TCDD, sunt mai
predispuși la cancer.

10
CAPITOLUL 3 Directiva Seveso

LEGISLATIE EUROPEANA
1. Directiva „Seveso I” – Directiva Consiliului Europei nr. 82/501/EC din 24 iunie 1982 privind
riscurile de accidente majore ale anumitor activitati industriale; 2. Directiva „Seveso II” –
Directiva Consiliului Europei nr. 96/82/EC din 9 decembrie 1996 privind controlul riscurilor de
accidente majore împlicând substante periculoase; aceasta Directiva a fost transpusa în legislatia
româneasca prin HG 804 / 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care
sunt implicate substante periculoase. 3. Directiva Consiliului Europei nr. 2003/105/EC din 16
decembrie 2003 privind amendarea Directivei Consiliului Europei nr. 96/82/EC („Seveso II”); se
urmareste extinderea ariei de aplicare a Directivei, având în vedere accidentele industriale recente
si studiile efectuate asupra substantelor cancerigene si periculoase pentru mediu, precum si
clarificarea unor prevederi ale acesteia.

Directivele SEVESO I , II şi III

În 1982, a fost adoptată Directiva Consiliului Europei nr. 501/CEE cu privire la pericolele de
accidente majore ale anumitor activităţi industriale - Directiva SEVESO I. Urmare a unor
accidente chimice grave la fabrica de pesticide aparţinând Union Carbide la Bhopal, India, în
1984, în cazul în care o scurgere de izocianatde metil a provocat mai mult de 2500 de decese şi la
depozitul Sandoz în Basel, Elveţia, în 1986, în cazul în care apa pentru stingerea incendiilor
contaminată cu mercur, pesticide organofosforice şi alte substanţe chimice a cauzat poluarea
masivă a Rinului şi moartea a jumătate de milion de peşte, Directiva Seveso I a fost modificată de
două ori, în 1987 prin Directiva 216/EEC din 19 martie 1987 şi în 1988 de Directiva 610/CEE
din 24 noiembrie 1988 în vederea extinderii domeniului de aplicare, în special pentru a include
depozitatrea substanţelor periculoase. La 9 decembrie 1996, a fost adoptată Directiva Consiliului
Europei nr. 82/CE privind controlul asupra pericolelor de acident major - Directiva SEVESO II.
Aceasta include o revizuire şi extindere a domeniului de aplicare, introducerea de noi cerinţe
referitoare la 11
securitatea sistemelor de managment, planificarea de urgenţă, planificarea utilizării terenurilor şi
o consolidare a dispoziţiilor privind inspecţiile. Directiva se aplică obiectivelor în care sunt
prezente substanţe periculoase în cantităşi suficiente ca să existe pericolul producerii unui
accident major. Scopul acesteia este de a preveni accidentele majore în care sunt implicate
substanţe periculoase şi de a limita consecinţele acestora pentru populaţie şi mediu. Directiva
SEVESO II este transpusă în legislaţia românească prin HG nr.95/2003 privind controlul
activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase abrogată de HG nr.804/2007. Titularii de activitate au obligaţii să ia măsuri
preventive pe baza unor proceduri privind planificarea, inspecţia, raportarea şi accesul publicului
la informaţii. Autorităţile responsabile cu punerea în aplicare a Directivei Seveso II sunt:  la
nivel naţional: Ministerul Mediului şi Pădurilor, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului,
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Garda Naţională de Mediu;  la nivel regional:
Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului şi Comisariatele Regionale ale Gărzii Naţionale de
Mediu;  la nivel local: Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Inspectoratele Judeţene pentru
Situaţii de Urgenţă şi Comisariatele Judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu. Directiva Seveso II
a fost extinsă cu Directiva Consiliului Europei nr. 105/CE din 16 decembrie 2003 - Directiva
SEVESO III. Aceasta include o extindere a domeniului de aplicare pentru activităţile de
depozitare şi prelucrare din industria minieră, de depozitare şi fabricare a substanţelor pirotehnice
şi explozibile precum şi revizuirea categoriilor de nitrat de amoniu şi de îngrăşăminte pe bază de
azotatului de amoniu. Directiva SEVESO III este transpusă în legislaţia românescă prin HG nr.79
din februarie 2009 care modifică HG nr.804/2007 privind controlul activităţilor care prezintă
pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase. Directiva 2012/18/UE
(SEVESO III) a Parlamentului European și a Consiliului Adoptată – 4 iulie 2012 Publicată – 24
iulie 2012 Intrată în vigoare – 13 august 2012 Transpunere naţională – 31 mai 2015 Transpunere
Art. 30 (păcură) – 14 februarie 2014 Implementare – 1 iunie 2015 12
Ca urmare a adaptărilor continui a prevederilor referitoare la accidentele majore datorate
substanţelor chimice periculoase, la 4 iulie a fost adoptată, noua Directivă 2012/18/EU de
înlocuire a Directivei 96/82/CE – Seveso II. Principalele modificări aduse de așa-numita
Directivă Seveso III sunt:  Actualizări tehnice pentru a ţine seamă de modificările din UE în
ceea ce priveşte clasificarea substanţelor chimice. În anul 2008, Consiliul şi Parlamentul
European au adoptat un Regulament (CE) No 1272/2008privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea (CLP) a substanţelor şi a amestecurilor (denumite anterior preparate), care aliniază
legislaţia UE anterioară, cu GHS (Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a
Produselor Chimice). La rândul său, acest Regulament a declanșat necesitatea de a adapta
Directiva 96/82/CE SevesoII, deoarece domeniul său de aplicare se bazează pe clasificarea
substanţelor chimice ale fostelor Directive care vor fi abrogate prin Regulamentul CLP până în
iunie 2015.;  Un mai bun acces al cetăţenilor la informaţii cu privire la riscurile care rezultă din
activităţile companiilor din apropierea lor, precum și felul cum trebuie să se comporte în cazul
unui accident;  Norme (reguli) mai eficiente privind participarea publicului interesat, în proiecte
de planificare a amenajărilor teritoriale aferente amplasamentelor tip Seveso;  Accesul la justiţie
al cetăţenilor cărora nu li s-a acordat acces la informaţiile adecvat sau participare;  Standarde
mai stricte pentru inspecţiile amplasamentelor pentru a asigura implementarea mai eficientă a
normelor de securitate. Statele membre vor trebui să aplice aceste prevederi ale Directivei
2012/18/EU începând cu 1 iunie 2015, care este, de asemenea, data la care noua legislaţia privind
clasificarea substanţelor chimice, devine pe deplin aplicabilă în Europa. Informaţii suplimentare
GHS este un sistem al Organizaţiei Naţiunilor Unite destinat să identifice substanţele chimice
periculoase şi să informeze utilizatorii despre aceste pericole prin intermediul unor simboluri şi
fraze standard menţionate pe etichetele ambalajelor şi prin intermediul fişelor cu date de
securitate (FDS).

13
Regulamentul CLP a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009 şi va înlocui treptat Directiva privind
substanţele periculoase (67/548/CEE) şi Directiva privind preparatele periculoase (1999/45/CE).
Ambele directive vor fi abrogate la 1 iunie 2015.

TRANSPUNEREA DIRECTIVEI SEVESO III ÎN ROMÂNIA

• HG 804/2007 privind controlul pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe
periculoase; • Legea nr. 92/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind efectele
transfrontiere ale accidentelor industriale adoptată la Helsinki la 17 martie 1992; • Ordinul nr.
1084 din 22 decembrie 2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activităţilor care
prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase
şi, respectiv, a accidentelor majore produse; • Ordinul nr. 142 din 25 februarie 2004 pentru
aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de securitate privind activităţile care prezintă
pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase; •
Ordinul nr. 251 din 26 martie 2005 pentru organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc
privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate
substanţe periculoase; • Ordinul nr. 647 din 16 mai 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate
substanţe periculoase; • Ordinul M.M.G.A. nr. 1299 din 23 decembrie 2005 privind aprobarea
procedurii de inspecţie pentru obiectivele care prezintă pericole de accidente în care sunt
implicate substanţe periculoase; • Ordinul comun M.M.G.A. / M.A.I. nr. 520 din 29 mai 2006
privind aprobarea Procedurii de investigare a periculoase. accidentelor majore în care sunt
implicate substanţe

14
CONCLUZII

Operațiunile de siguranță gestionate de administrația societății și administrația locală au fost prost

coordonate și într-o oarecare măsură, incompetente. Cel puțin o săptămână a trecut înainte de a fi
declarat public că dioxina au fost emisa și încă o săptămână a trecut înainte de a începe
evacuarea. Ca urmare, populația locală nu a știu când a avut loc accidentul și într-o astfel de
situație nesigură a devenit foarte speriata. Confruntarea cu o otrava invizibila, eventual, extrem
de periculoasa pentru sănătatea umană a fost o experiență foarte traumatizantă pentru
comunitățile rurale mici. "În contextul acestor tensiuni sporite, Seveso a devenit un microcosmos
în care s-au reflectat toate conflictele existente în societate (politic, instituțional, religioase,
industrial). Cu toate acestea, într-un timp relativ scurt, astfel de conflicteau fost reduse, partea
responsabilă a fost cunoscuta de la început și a oferit curând reparație. Mai mult, eventuala
dispariție a fabricii ofensatoare și exportul fizic de substanțe toxice și sol poluat a permis
comunității să se simtă curățita. Rezoluția emoționala după efectele traumei, atât de necesare
pentru recuperarea unei comunități, a fost facilitată de aceste circumstante favorabile. "

ŞTIAŢI CĂ...  Deşi în mediul înconjurător există frecvent concentraţii reduse de dioxine, peste
95 la sută din cantitatea existentă în organismul uman şi animal provine din ingerarea grăsimilor
contaminate;  Dioxinele din alimente nu pot fi distruse prin preparare, nu se metabolizează în
organism şi nici nu se elimină prin fecale sau urină, ci dimpotrivă se acumulează, concentraţia
acestora crescând de la un aliment la altul în depozitele de grăsime;   Fumul de ţigară conţine
dioxine; Doza zilnică tolerată de organismul uman este de cel mult un picogram pe kilogramul de
greutate (picogram ° a bilioana parte dintr-un gram), potrivit Institutului de Cercetări Alimentare
din Bucureşti;  Cantitatea de dioxină ingerată de către om acţionează diferit, de la persoană la
persoană, în funcţie de concentraţia de substanţă preexistentă în organism sau de nivelul de
poluare al mediului apropiat; 15


Determinarea concentraţiei de dioxine din diferite produse agro -alimentare este foarte
costisitoare şi se poate face numai în câteva laboratoare din ţară; Nici un laborator de analize
medicale nu este dotat cu echipamentele necesare pentru detecţia dioxinelor din corpul uman; Nu
doar carnea poate fi contaminată cu dioxine, ci şi aerul, apa, solul şi alte produse alimentare (cele
lactate)

16
BIBLIOGRAFIE

1. B. De Marchi, S. Funtowicz, și J. Ravetz “ Seveso : A paradoxical classic disaster” 2. Hay,

Alastair (18 October 1979). "Seveso: the crucial question of reactor safety" 3. B. De Marchi, S.
Funtowicz, and J. Ravetz. "Conclusion:" Seveso "- A paradoxical symbol" LEGISLAŢIE 1.
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/controlul-poluarii/managementulriscului/seveso/ 2.
http://www.igsu.ro/index.php?pagina=seveso 3. http://www.anpm.ro/ce_este_seveso_ii-161

INTERNET 1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_de_la_Seveso 2.
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/marketing/dezastrul-seveso-191763.html 3.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dioxin%C4%83

17